Puterea magică a fotografiei

 - Din cele mai vechi timpuri, se crede că există o legătură tainică între om şi reprezentarea imaginii sale. Astăzi, parapsihologii vorbesc despre faptul că fotografiile pot avea o influenţă pozitivă sau negativă asupra psihicului uman, îi pot influenţa destinul, îl pot lecui de boli, dar îi pot şi curma viaţa -

Fotografia care vindecă

"Luaţi între palme fotografia mea şi gândiţi-vă la ea ca la un instrument medical. Trebuie să credeţi cu toată puterea că în mâinile voastre se află cheia care va deschide calea spre vindecare. Relaxaţi-vă complet şi încercaţi să vă ascultaţi trupul. Îndreptaţi fotografia către acea parte a corpului sau acel organ care vă supără. Prin mişcări circulare, realizate la câţiva centimetri deasupra corpului, deplasaţi imaginea până ajungeţi la zona afectată. După câteva minute, veţi simţi cum durerea se estompează treptat, ieşind din trup, ca şi cum un instrument nevăzut ar scoate-o afară".După ce a citit atent indicaţiile şi a urmat întocmai recomandările, femeia s-a ridicat din pat şi, cu paşi mărunţi, s-a îndreptat către bibliotecă. Pe raftul unde stau aliniate, ca într-un mic altar, foto-grafiile de familie ale soţului şi fiului care nu mai sunt demult alături de ea pe lumea aceasta, bătrâna a aşezat cu grijă imaginea tămăduitoare. În urmă cu 30 de ani, Maria Antonova a fost diagnosticată cu o boală necruţătoare: osteosarcom, cancer osos. Deşi tumora ce i se dezvoltase în jurul articulaţiei genunchiului aproape că nu îi mai permitea să se deplaseze, femeia nu voia sub niciun chip să meargă la spital. În urmă cu câţiva ani, fiul şi soţul ei fuseseră implicaţi într-un accident rutier şi, din cauza neglijenţei medicilor, spunea ea, muriseră pe patul de spital. De aceea, Maria era foarte reticentă în privinţa spitalelor şi a medicilor. Totuşi, într-un târziu, când durerile deveniseră insuportabile, a acceptat să fie dusă la doctor. Însă era deja mult prea târziu şi specialiştii i-au spus că, dacă nu se operează de urgenţă, vor fi obligaţi să îi amputeze piciorul. Auzind "sentinţa", Maria a refuzat categoric operaţia chirurgicală şi a cerut familiei să o ducă înapoi, acasă. Nimeni nu a reuşit să o convingă de gravitatea situaţiei şi medicii au fost nevoiţi să o externeze. La scurt timp, nepoata ei, îngrijorată de starea bunicii, a venit la ea tocmai de la Moscova, convinsă fiind că o va putea ajuta să se vindece. După ce a încurajat-o cu dragoste, i-a întins o fotografie şi i-a spus: "Iată, acest om are puteri deosebite, lăsate de la Dumnezeu. Un asemenea dar nu s-a mai văzut; în toată Moscova se vorbeşte despre el, ca despre cel mai mare vraci. Are emisiuni la televizor; pe stadioane, acolo unde el organizează şedinţe terapeutice se adună sute de oameni, în speranţa că vor fi vindecaţi. Puterile sale sunt atât de miraculoase, încât poate să tămăduiască multe boli sufleteşti şi trupeşti, chiar şi de la distanţă. Se spune că această fotografie este încărcată cu energia lui pozitivă şi că poate vindeca aproape orice suferinţă". Fotografia reprezenta un bărbat cu trăsături regulate, cu ochii negri, pătrunzători. Mâinile sale, cu

palmele deschise către privitor, parcă te hipnotizau. Maria a privit îndelung fotografia şi, ca prin-tr-un miracol, chipul ei s-a luminat. A clătinat din cap în semn de încuviinţare şi şi-a făcut cruce.

Alan Ciumak - fotografie tămăduitoare

 Aşa a început drumul Mariei către vindecare. În fiecare zi, crezând tot mai mult în sfatul nepoatei, urma metoda tămăduitorului şi, folosind fotografia ca instrument, realiza masaje energetice asupra piciorului afectat. Seara se ruga ore în şir, la lumina candelei, cerând de la Bunul Dumnezeu ajutor de vindecare. Zilele se scurgeau una după alta şi pacienta se simţea tot mai bine. Durerile nu o mai chinuiau şi tumora începuse să se retragă. După un an de zile, spre uluirea tuturor, Maria a început din nou să meargă. Boala îi părăsise complet trupul. Au trecut de atunci mai bine de treizeci de ani şi Maria Antonova, deşi gârbovită acum de ani, umblă pe picioarele sale şi este cât se poate de sănătoasă. Este convinsă că salvarea ei a venit din Ceruri şi că vraciul din fotografie este doar un instrument prin care Bunul Dumnezeu, prin mila Sa, acţionează pe Pământ.

Efectul Ciumak

Cazul Mariei Antonova însă nu este singular. Sute de oameni mărturisesc că, urmând schema de tratament prin pase energetice cu ajutorul unei anumite fotografii, s-au vindecat de afecţiuni grave, de boli despre care medicii spuneau că sunt incurabile.Metoda de vindecare a bolilor prin intermediul fotografiilor a fost folosită pentru prima dată în Rusia în anii '80 ai secolului trecut, de către cunoscutul bioenergetician rus Alan Ciumak. Renumit în întreg spaţiul sovietic pentru capacităţile sale terapeutice extrasenzoriale, de vindecare la distanţă, cu ajutorul paselor energetice, Alan Ciumak şi-a câştigat treptat faima în întreaga lume. Astăzi, metodele sale, deşi contestate de oamenii de ştiinţă, sunt folosite în multe clinici de medicină alternativă.Potrivit ipotezei profesorului Ciumak, fotografia unei persoane este, de fapt, imaginea câmpului bioenergetic informaţional al acelei persoane. Acest câmp cuprinde trecutul, prezentul şi chiar viitorul, adică întreaga viaţă a omului din fotografie. Astfel se explică în ce fel bioenergeticienii pot stabili un diagnostic doar privind fotografia pacientului şi chiar pot vindeca boala. Alan Ciumak însă nu are nevoie de fotografiile pacienţilor săi, ci propria sa imagine acţionează asupra suferinzilor, tratându-i. Dar nu orice fotografie a sa poate vindeca! Fotografii tămăduitoare sunt

doar acelea realizate în momentele în care terapeutul se află într-o stare în care poate acţiona telepatic

 asupra câmpului bioenergetic al pacientului. Această metodă prin intermediul căreia bioenerge-ticianul rus poate acţiona la distanţă asupra bolnavului a fost descoperită din întâmplare. "Nimic pe lumea asta nu este totuşi întâmplător", susţine Alan Ciumak. "Eu sunt convins că împrejurările care au condus la descoperirea acestei metode s-au ivit doar prin voia Domnului. Întâmplarea s-a petrecut în Kaunas, un oraş din Lituania, în casa prietenilor mei, soţii Leontev. Pentru că eram prieteni de suflet încă din copilărie, soţii Leontev ţineau pe biroul din sufragerie o fotografie a mea. Era o imagine în care fusesem surprins la una din şedinţele mele terapeutice, realizate în 1989, în studioul televiziunii Ostankino, din Moscova. Într-o zi, o vecină a venit în vizită şi, văzând fotografia mea, ca hipnotizată, cu ochii în lacrimi, i-a rugat pe soţii Leontev să i-o împrumute pentru câteva zile. Surprinşi de o asemenea cerere, au întrebat-o pentru ce are nevo-ie de ea. Femeia le-a răspuns: «Acest om are mari capacităţi de vindecare. Sunt sigură că foto-grafia lui o va ajuta pe mama mea care ştiţi cât este de bolnavă». Tare s-au mai mirat prietenii de unde ştia acea femeie despre puterile mele terapeutice. Au privit şi ei atent imaginea, dar nu au observat nimic neobişnuit. Femeia a luat fotografia, a strâns-o la piept şi a plecat în mare grabă. După două săptămâni s-a întors bucuroasă şi le-a povestit că mama ei acum se simte mult mai bine, numai datorită fotografiei tămăduitoare. «De îndată ce am apropiat imaginea de trupul sleit de boală şi durere al mamei, a început să tremure, avea frisoane şi a făcut febră. Fotografia avea, în mod cert, un efect puternic asupra organismului: ceva în interiorul ei forfotea, ceva parcă se desprindea şi ieşea. După câteva zile în care am continuat să plimb imaginea deasupra trupului său, mama a început să se simtă tot mai bine şi durerile i-au dispărut. Într-o săptămână s-a întremat, iar acum s-a sculat din pat şi nici nu pare că ar fi fost vreodată bolnavă! E un adevărat miracol!»"Astfel, printr-o întâmplare sau nu, Alan Ciumak a descoperit că fotografiile sale pot tămădui boli grave. Dar pentru a înţelege cum acţionează aceste fotografii la distanţă, trebuia întâi să depisteze originea capacităţilor sale şi cum se face că el, un simplu om, poate exercita o influenţă pozitivă asupra cuiva.Darul extraordinar cu care fusese înzestrat, acela de a vindeca, şi l-a descoperit singur. Avea 42 de ani şi o carieră frumoasă în jurnalism. În 1970, băieţelul său, Dimitri, s-a îmbolnăvit de meningită. Alan stătea zi şi noapte la căpătâiul său, veghindu-l. La un moment dat, a constatat că, mângâind într-un anume fel cu palmele căpşorul băieţelului în suferinţă, acesta începe să se simtă mai bine. Şi treptat, zi de zi, micuţul Dimka se întrema, iar Alan era tot mai încredinţat că Dumnezeu îl hărăzise cu puteri neobişnuite. Ulterior, ani în şir, a fost propriul său subiect de cercetare şi studiu. Bioenergeticianul în devenire s-a supus multor experimente pentru a înţelege

cum acţionează capacităţile sale extrasenzoriale şi cum le-ar putea valorifica la maximum pentru a ajuta cât mai mulţi semeni.Astăzi, după mai bine de 40 de ani de practică, bioenergeticianul rus poate oferi o explicaţie a metodei sale de vindecare. "Corpul uman este un «ghemotoc» de energie densă", susţine Alan Ciumak. "Emoţiile, gândurile, sufletul sunt «fuioare» subţiri de energie care înconjoară corpul şi se prelungesc în

Şedinţe de vindecare

 

 Univers. Toate aceste elemente formează câmpul energetic informaţional. Sănătatea este starea de armonie perfectă a acestui câmp. Fiecare celulă din corpul uman, în fiecare clipă a vieţii sale, generează vibraţii ce transportă informaţii către celelalte celule. Impulsurile electrice, fluxul de substanţe nutritive şi de energii care se realizează între celule, toate acestea reprezintă esenţa, ca-uza şi efectul schimbului informaţional din corpul uman. Dacă acest proces se realizează armonios, totul este perfect: omul este sănătos. Dacă informaţia întâlneşte în calea sa, către celelalte celule, obstacole, filtre, ea se transmite incomplet, deformat şi atunci, omul se îmbolnăveşte. Eu nu mă războiesc cu boala omului, fie ea trupească sau sufletească ci, pur şi simplu, ajut la fluidizarea fluxului informaţional. Prin propria mea energie eliberez, curăţ calea de acces informaţional din organismul pacientului. Îi corectez distorsiunile din câmpul energetic informaţional, restabilindu-i starea de armonie".Uimitor este faptul că Alan Ciumak poate restabili starea de armonie, nu numai în contact direct cu pacientul, ci şi de la distanţă, cu ajutorul fotografiilor sale încărcate energetic, surprinse într-o maximă concentrare. După ani de studiu, a reuşit să realizeze o metodă prin care imaginea sa fotografică poate vindeca.

Tratament prin fotografie

Mai întâi, pacientul trebuie să aibă convingerea că fotografia poate "acţiona" ca un instrument de vindecare. Odată ce bolnavul este conştient de acest lucru, începe procesul de colaborare dintre pacient şi terapeut, declanşându-se procesul de vindecare."Primul pas este acela de a lua fotografia în mâini. În timpul şedinţei, trebuie să vă «ascultaţi» cu atenţie semnalele transmise de propriul trup. Această «audiţie» reprezintă participarea dumnea-

voastră activă în procesul de interacţiune cu mine, în procesul însănătoşirii. Al doilea pas este acela de a mişca fotografia de-a lungul trupului. În interacţiunea directă, nemijlocită cu mine, eu, cu mâinile mele, sunt cel care realizează mişcările, pasele energetice. În cazul utilizării fotografiilor, dumneavoastră sunteţi cel care trebuie să efectueze acest masaj. Luaţi fotografia de colţul de jos şi întoarceţi-o cu imaginea către dumneavoastră. Aşezaţi-vă confortabil şi relaxaţi-vă complet. Prin mişcări circulare, îndreptaţi întâi fotografia deasupra capului, apoi în jurul său, şi treptat, deasupra pieptului, stomacului, coborând, fără grabă, către membrele inferioare. Fără să vă gândiţi la o tehnică anume de manipulare, «masaţi-vă» câmpul corpului cu imaginea (fără a o atinge de trup). Concentraţi-vă atenţia către senzaţiile corpului. Este posibil să aveţi senzaţia de cald, rece sau să simţiţi furnicături. Veţi şti cu siguranţă unde să vă opriţi şi asupra cărei zone să insistaţi. Astfel veţi reuşi să vă armonizaţi câmpul energetic informaţional şi veţi «pompa», în propriul trup, energie vindecătoare. În cazul în care starea dvs. de sănătate este bună, este posibil să nu simţiţi nicio senzaţie în interacţiunea cu fotografia. Când starea este echilibrată, corpul nu transmite semnale, iar procesul de armonizare a câmpului se desfăşoară «în tăcere». Practicaţi aceste şedinţe dimineaţa, nu înainte de primenirea sufletului prin rugăciune, căci niciodată nu trebuie să uitaţi că toate energiile vin doar de la Dumnezeu. Puteţi relua exerciţiul ori de câte ori este nevoie, atunci când apar semne de oboseală, depresie sau anxietate şi, în mod obligatoriu, seara, înainte de culcare".

Portrete fatidice

Ciumak şi Kaspirovski, doi mari terapeuţi ai anilor '90

 De sute de ani, persistă convingerea că între om şi reprezentarea sa există o legătură nevăzută, o legătură mistică. Imaginea unei persoane, ilustrată pe hârtie fotografică sau pe pânză, poate influenţa pozitiv destinul personajului, dar în aceeaşi măsură, poate avea un efect contrar, chiar periculos şi vătămător.Se ştie că, în unele triburi africane, există credinţa că aparatul fotografic fură sufletele. Această idee a fost şi subiectul scenariului unui film american. Personajul principal, un fotomodel de renume, cu o carieră strălucită, după ani de apariţii pe prima pagină a marilor reviste, a început să se simtă din ce în ce mai slăbită. Cu fiecare şedinţă foto, puterile sale scădeau tot mai mult, până ce tânăra a ajuns de nerecunoscut. Atunci, fotomodelul şi-a abandonat cariera şi s-a retras de pe scena publică, ferindu-se, îngrozită, de orice cameră foto. Totul s-a transformat într-o adevărată fobie, ceea ce a incitat şi mai mult curiozitatea jurnaliştilor. Într-o bună zi, ieşind pe poarta casei în care locuia, a nimerit într-o mare de paparazzi. Zeci de reporteri o pândeau. Zeci de aparate foto s-au aţintit asupra ei şi bliţurile s-au declanşat la unison. În acel moment, tânăra a scos un ţipăt şi trupul ei s-a prăbuşit la pământ, fără suflare. Aparent fără motiv, a încetat din viaţă.Deşi subiectul este unul fantezist, ideea care a stat la baza filmului este cât se poate de reală. Cer-cetările moderne au demonstrat faptul că imaginea fotografică sau portretul pe pânză al unei per-

soane, expuse privirilor, pot determina efecte negative asupra modelului reprezentat, provo-cându-i chiar moartea. De fapt, explicaţia este cât se poate de simplă: conştient sau nu, privitorii captează, "fură" energiile modelului imortalizat.În încercarea de a demonstra această teorie, cercetătorul în fenomene paranormale, bioenergo-terapeutul rus Viktor Velisnski, a efectuat recent un experiment neobişnuit. Subiecţii au fost cinci pui de găină perfect sănătoşi, abia ieşiţi din găoace. Cercetătorul i-a marcat cu atenţie pe fiecare, pentru a nu se confunda unul cu celălalt şi i-a fotografiat pe rând. Fotografiile a patru pui le-a pus deoparte, iar seria de imagini care îl reprezentau pe al cincilea "subiect" le-a împărţit mai multor persoane, cu rugămintea ca atunci când nu se simt bine, când au stări proaste sau probleme personale să se uite la fotografia puişorului şi, mental, să îi solicite ajutorul. Rezultatul a fost uluitor! Puterile puiului din fotografie slăbeau cu fiecare zi, pofta de mâncare îi scădea, somnul i-a pierit şi puiul a încetat chiar să se mai dezvolte. În tot acest timp, fraţii săi, ale căror fotografii nu fuseseră răspândite, erau perfect sănătoşi. "Acelaşi efect nefast se manifestă şi asupra subiecţilor umani, doar că amploarea este poate mai mică şi rezultatul mai puţin dis-tructiv", susţine Viktor Velisnski. Chiar şi reprezentarea artistică, pe pânză, a unui subiect uman poate schimba în mod fatal destinul modelului. Muzeografa Galeriei Tretiakov din Moscova, Tatiana Iudkevici, povesteşte că în colecţia muzeului există zeci de portrete faimoase, a căro r istorie îngrozeşte până şi astăzi vizitatorii. "Băieţelul Vasia, care a servit drept model pictorului Vasilii Perov în tabloul «Troika», după o serie de

Maria Antonova

 evenimente stranii, a murit din motive necunoscute, misterioase. De aceeaşi fatalitate au fost lo-vite şi femeile şi totodată muzele celebrului Picasso, două dintre ele s-au sinucis, două au înnebunit, iar cea de-a cincea a murit «din cauze naturale». Ducesa de Alba, renumita doamnă a nobilimii spaniole, care a servit drept model pictorului Francisco Goya, a murit la trei ani după finalizarea portretului, la fel de misterios, la vârsta de doar 35 de ani. Aş putea da zeci de ase-menea exemple".Experţii în arte plastice consideră că istoriile din spatele tablourilor nu reprezintă, probabil, decât o serie de evenimente care au coincis în mod nefast. Cert este faptul că, întâmplător sau nu, între modelele imortalizate şi reprezentările lor a existat o legătură tainică, o legătură care, de multe ori, le-a pecetluit destinele în mod fatidic, sfidând parcă legile raţiunii.