PSIHOLOGIA RELIGIEI Prof.univ.dr. Alin Gavreliuc

Departamentul de Psihologie

Facultatea de Sociologie și Psihologie

Universitatea de Vest din Timișoara

REPERE

Ralph W. Hood Jr. et al. (2009) – The Psychology

of Religion. An empirical approach (4th edition).

= abordarea religiei dintr-o perspectivă psihologică

(în general) și a psihologiei sociale (în particular)

- Instituțional: Divizia 36 (Division 36) APA

- Journal of Psychology of Religion and Spirituality

(IF~2.000).

RELIGIA ESTE…

“My religion is to do good” (Thomas Paine, 1791/1897)

“…dogma has been the fundamental principle of my

religion” (Cardinalul John Henry Newman,

1865/1927)

“Things are coming to a pretty pass when religion is

allowed to invade private life” (Lord Melbourne,

1840/1966)

“Religion. n. A daughter of Hope and Fear, explaining

to ignorance the nature of Unknowable” (Ambrose

Bierce, 1911 – The Devil’s Dictionary)

“I am an atheist still, thanks God” (Luis Buñuel,

1983)

CE ESTE RELIGIA DPDV PSIHOLOGIC?

Comportamente

Motivații

Percepții

Cogniții complexe (ex. credințe)

----------------

NU religia per se

CE ESTE RELIGIA (R) ?

Dpdv sociologic/antropologic – R = un fenomen

cultural = interes pentru elementele

instituționale/structurile instituționale + rolul

religiei în asigurarea ordinii sociale

Dpdv psihologic = un set de atitudini, valori și

comportamente care însoțesc experiența personală

a trăirii credinței.

RELIGIA – PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ

(ÎNDEOSEBI PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI SOCIALE)

Centrată pe persoana individuală în context de

grup

Ce înseamnă religia (R) pentru persoana individuală?

/ registrul semantic

Cum se exprima R social? / registrul conduitelor

sociale

Ce ”face” R pentru oameni? / registrul funcțional

----------

Ansamblul de cogniții / comportamente ~ R

“DE UNDE (PRO)VINE” RELIGIA?

”instincte’’ – bazele genetice ale: credinței

învățării

obicieurilor/practicilor comportamentale.

R = rol protector/defensiv

R = rol de stimulare a creșterii identitare & auto-realizare

”Religia personală” = set de percepții/raportări față de

sine/celălalt/lume

Sens al controlului + stimă de sine.

STUDIUL EMPIRIC AL RELIGIEI

K. Lewin – ”nu este nimic mai practic decît o

bună teorie”

Validitatea cercetărilor

Capacitatea de a replica studiile (reliance &

observation & replication)

Achiziționarea de cunoștințe care sunt ”obiective”

Constructe robuste (”religiozitatea”)

Instrumente cu calități psihometrice adecvate.

DEFINIȚII REPER – ISTORIA PSY R

William James (1902/1985) = religia reprezintă credința privitoare la existența unei ordini nevăzute și a unei ființe supreme care așează viețile noastre într-un chip armonios în această rînduire a lumii.

Walter Houston Clark (1958) = religia poate fi în chipul cel mai caracteristic descrisă ca o experiență interioară (inner experience) a individului care experimentează un Dincolo (a Beyond), evidențiată îndeosebi ca efect al acestei experiențe izvorâte din comportamentul persoanei și din încercările sale active de a armoniza viața sa cu acest Dincolo.

DEFINIȚII REPER – ISTORIA PSY R

Erich Fromm (1950) – religia constituie un sistem

de gîndire și acțiune împărtășit de grup, care

conferă subiectului individual un cadru de

orientare și un obiect al devoțiunii.

Proces de operaționalizare = RELIGIOZITATEA

Angajamentul religios (religious commitment)

Puterea credinței individuale / doctrina religioasă.

CADRUL MULTIDIMENSIONAL AL ANALIZEI

RELIGIOZITĂȚII – VERBIT (1970) – ABORDAREA ”CLASICĂ”

Verbit = ”relația omului cu ceea ce el consideră a fi înțelesul ultim (the

ultimate)”

Verbit, M. F. (1970). The components and dimensions of religious behavior: Toward a

reconceptualization of religiosity. In P. E. Hammond & B. Johnson (Eds.), American mosaic (pp. 24-39).

New York: Random House.

1. RITUAL – comportamentul ceremonial public/privat

2. DOCTRINĂ – afirmarea relației persoană individuală - ”the

ultimate”

3. EMOȚIE – prezența afectelor (venerație, dragoste, teamă…)

4. CUNOAȘTERE – familiaritatea intelectuală cu principiile/scrierile

sacre

5. ETICĂ – reguli pentru ghidarea comportamentului interpersonal

(”bine/rău”; ”drept/greșit”)

6. COMUNITATE – implicarea într-o comunitate de credință:

a. psihologic

b. social

c. fizic.

CADRUL MULTIDIMENSIONAL AL

RELIOGIOZITĂȚII - NIVELE

Fiecare din cele 6 cadre ale religiozității –

pot varia pe 4 nivele:

1. Conținut - natura esențială a

componentei (rituale specifice, idei,

cunoștințe, …)

2. Frecvență – cît de des este activată

3. Intensitate – nivel de angajare

4. Centralitate – importanță / saliență.

BIAS-UL NEGATIV ASUPRA

INTERPRETĂTII SINELUI ÎN

PSIHOLOGIA SOCIALĂ

PsycINFO (APA) – negativitatea (ex., agresivitatea…)

10 x > pozitivitatea (ex., comportamentul prosocial)

Angela Sabates – Social Psychology in Christian

Perspective: Exploring Human Condition (2012)

Oamenii tind adesea să acționeze într-o manieră

autogratificantă (self-serving manner) = maximizarea

avantajelor personale în raport cu ”celălalt” (Campbell &

Sedikides, 1999; Miller & Ross, 1975)

DAR

Oamenii au o nevoie irepresibilă de apartenență /

conectivitate socială (Baumeister, 2015; Baumeister &

Leary, 1995; Leary & Cox, 2007) – insuficient explorată în

pozitivitatea ei => psihologia pozitivă (Seligman, 2005;

Diener, 2016).