www.izdavackicentar.ds.org.yuPosetite na{ sajt: Demokratska stranka

Istra`iva~ko-izdava~ki centar

PROTECŢIA TEZAURULUI CULTURAL AL MINORITĂŢILOR

NAŢIONALE

Tezaur cultural

PROTECŢIA TEZAURULUI CULTURAL

AL MINORITĂŢILOR NAŢIONALE

BIBLIOTECA MICĂSERBIA 21 – UN NOU ÎNCEPUT

AutorDragan Srecikov

Belgrad, 2007.

TEZAUR CULTURAL

ЗАШТИТА КУЛТУРНЕ БАШТИНЕ НАЦИОНАЛНИХ МАЊИНА

Главни и одговорни уредник:

Заменик главног уредника:

Уредник едиције:

Аутор:

Редакција:

Технички уредник:

Превод:

Штампа:

Тираж:

ISBN

Слободан Гавриловић

Драган Белић

Јован Деспотовић

Драган Срећков

Сања Јовичић Тања Милисављевић мр Душан Обрадовић

Владимир Сивцевич Волођа

Одсек за румунски језик преводилачке службе Извршног већа Војводине

Evro Giunti, Београд

1.000

978-86-7856-056-9

ИздавачДемократска странка / Истраживачко-издавачки центар

Београд, Нушићева 6(011) 3244 511iic@ds.org.yu

www.izdavackicentar.ds.org.yu

Introducere

Interesul public pentru cultura minorităţilor naţionale îl prezintă activităţile instituţiior de cultură al căror fondator este Republica, provincia, autonomia locală, consiliile naţionale ale minorităţior naţionale, activităţile editoriale şi de bibliotecă, păstrarea şi cultivarea limbii materne şi a grafiei, activităţile la toate celelalte niveluri ale culturii şi artei, legăturile culturale cu ţările lor de origine, cooperarea internaţională, cooperarea reciprocă dintre popoare, minorităţile naţionale, îndeosebi în domeniul păstrării patrimoniului cultural. Kosovo şi Metohija, Voivodina, ţinutul Raška (Sandžak) şi sudul Serbiei (Preševo, Bujanovac, Medveđa) sunt regiuni multietnice, multiconfesionale şi multiculturale. O treime din populaţia Republicii Serbia o constituie persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice. La începutul anilor 90 ai secolului trecut, din cauza creşterii centralismului sârbesc şi a atmosferei de război în Serbia a lipsit o cooperare şi o comunicare interculturală şi interetnică mai însemnată, iar în unele cazuri a încetat complet.

Începând cu anul 2000, prin instaurarea puterii democratice, problemele minorităilor naţionale şi ale grupurilor etnice au început să se soluţioneze cu mai mult succes, mai ales prin adoptarea Legii privind protecţia drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale, în februarie 2002. Prin această lege se stipulează modul de exercitare a drepturilor individuale şi colective ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, protecţia

3

4

minorităţilor naţionale împotriva oricărei forme de discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor, fiind instituite şi instrumentele prin care se asigură şi protejează drepturile specifice ale minorităţuilor naţionale: autonomia în domeniul educaţiei, utilizarea limbii, informaţiile şi cultura. În fine, se înfiinţează instituţii speciale cu menirea dea asigura o participare mai eficace a minorităţilor în exercitarea puterii şi administrării treburilor publice. O parte a acestui sistem sunt şi instituţiile specializate pentru protecţia patrimoniului cultural.

Redactorul ediţiei: Iovan Despotovici

5

Rezumat

Grija şi protecţia moştenirilor culturale ale tuturor popoarelor, minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice din Serbia, trebuie bazatã pe:

- păstrarea moştenirilor arhitectonice, a dovezilor materiale şi nemateriale cu privire la durata comunităţii şi nivelul atins de dezvoltare, precum şi integrarea ei în tradiţiile regionale şi europene;

- edificarea identităţii vizuale şi culturale specifice a unui întreg bine conturat; prezentarea modernă, adecvată, clară şi complet accesibilă a moştenirii culturale prin care să devină atractivă în ţară şi străinătate;

- cultivarea şi respectarea diversităţilor care prezintă avantaje şi puncte de legare şi nu dezbinări, lucru care cotribuie la edificarea legăturilor şi încrederii între diferite comunităţi (promovarea toleranţei şi a principiilor democratice de respectare a drepturilor omului);

- impulsionarea interesului populaţiei faţă de dezvoltarea comunităţii locale, a grijii faţă de moştenirile comune şi respectarea iniţiativei civice (respectiv dezvoltarea principiilor democratice pe care le promovează Consiliul Europei);

- dezvoltarea durabilă a fiecărăi comunităţi, având în vedere faptul că moştenirea ( imobilă, mobilă şi nematerială) este pusă în funcţia prosperităţii economice a comunităţii în întreaga Europă (prin dezvoltarea turismului, revitalizarea urbanistică şi arhitectonică, promovarea, dezvoltarea altor activităţi economice; politica ocupării forţei de muncă);

6

- educarea populaţiei, în special a copiilor şi tineretului, prin informaţii cu privire la indispensabilitatea păstrării propriei moşteniri care este, în acelaşi timp, şi parte a tradiţiei europene integrale, prin acestea contribuind la păstrarea patrimoniului cultural în momentul actual sau în viitor ;

- educarea lucrătorilor/serviciilor de specialitate care se ocupă de păstrarea patrimoniului cultural material şi nematerial, conformată cu standardele UNESCO, ICOM, ICOMOS şi a altor organizaţii internaţionale din aceste domenii;

- introducerea tehnologiilor informaţionale în domeniul protecţiei moştenirii culturale, prin care se contribuie la formarea unui registru unic al bunurilor culturale protejate, la elaborarea lor de specialitate, urmărirea şi crearea condiţiilor pentru o protecţie mai mare şi mai bună şi la accesibilitatea acestor date unui public larg.

Protecţia patrimoniului cultural al minorităţilor naţionale

Prin Charta universală privind drepturile omului şi ale minorităţilor şi libertăţile civile se prevede că statul impulsionează spiritul toleranţiei şi al dialogului cultural şi preia măsuri efective pentru avansarea respectului reciproc, al înţelegerii şi cooperării între toţi oamenii care convieţuiesc într-un teritoriu. Conform Statutului Provinciei Autonome Voivodina din anul 1991, Voivodina, în exercitarea atribuţiilor sale se îngrijeşte de dezvoltarea domeniului naţional şi cultural al teritoriului său, creând condiţii pentru dezvoltarea economică,

7

ştiinţifică, tehnologică, demografică, regională şi socială şi pentru prosperarea agriculturii şi satului. Secretariatul Provincial pentru Educaţie şi Cultură, în vederea decentralizării procedurii de adoptare a hotărârilor, atransferat consiliilor naţionale atribuţiile şi crearea politicii culturale şi adoptarea de hotărâri pe marginea programelor şi proiectelor din domeniul culturii şi artelor minorităţilor naţionale. O politică culturală responsabilă trebuie să poarte grija, în mod egal de patrimoniul cultural, nu numai al poporului majoritar, ci şi de patrimoniul cultural al minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice ca drept bunuri culturale generale, în primul rând datorită faptului că dezvoltarea culturală modernă este marcată şi modelată de ceea ce i-a precedat ani, secole, iar uneori şi milenii în şir.

La fel, moştenirea culturală: edificiile, complexele spaţial-ambientale, vetrele arheologice, obiectivele

8

industriale colecţiile muzeale, de galerie, arhive şi filme, cărţile vechi şi rare, lucrările artiştilor sau grupurilor, obiceiurile şi obişnuinţele populaţiei unui teritoriu conturat (medii locale mai mari sau mai mici, regiuni, provincii, state) precum şi mediul natural şi amenajarea acestuia, dezvoltate în timp, definesc inevitabil şi în momentul actual componenţa mintal-psihologică, obişnuinţele şi nevoile populaţiei. Analizând patrimoniul cultural ca pe o parte importantă a dezvoltării culturale, trbuie să se ţină cont de faptul că grija pentru moştenirea culturală nu este doar o simplă păstrare a tradiţiei şi obiectivelor străvechi, ea prezentând o posibilitate importantă de creare, acomodare şi interferenţă a tradiţiilor (conformate cu vremurile noi) prin dezvoltare şi o legare regională şi internaţională tot mai intensivă. Cu această ocazie, trebuie ţinut cont de faptul că edificarea identităţii europene, ca urmare a integrărilor europene, se bazează, în primul rând pe recunoaşterea, păstrarea şi cultivarea diversităţilor locale, care concepute real, trebuie analizate drept avantajecomparative de dezvoltare.

Pornind de la clasificările existe ale patrimoniului cultural după: а) importanţă (bunuri culturale de importanţă excepţională şi mare) şi b) feluri (patrimoniul cultural imobil – vetre arheologice, întreguri spaţiale, culturale şi peisagistice, moşteniri arhitectonice, obiective sacrale, monumentele istorice, obiective arhitectonice naţionale, obiective ale moştenirii industriale şi altele ; patrimoniul cultural mobil – obiecte istorice-artistice /artefacte muzeale, materialul de arhivă, cărţi vechi şirare, material de cinematografie şi cinematecă şi patrimoniul cultural nematerial/spiritual – tradiţii orale şi expresii, incluiv limbă, arte reproductive orale, folclor,

9

practică socială, obiceiuri, meşteşuguri şi dexterităţi tradiţionale şi tradiţia culturală vie) cu prilejul edificării politicii culturale şi a strategiei în domeniul protecţiei patrimoniului cultural este necesar să se reglementeze şi protejeze legal interesul public în acest domeniu, având în vedere faptul că şi standardele internaţionale proclamă acest domeniu drept domeniu de importanţă socială şi culturală deosebită.

Interesul public în domeniul moştenirii culturale, în primul rând, presupune:

- Orânduirea juridică a principiilor, direcţiilor, modului şi criteriilor de protecţie a patrimoniului cultural al popoarelor, minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice şi reţeaua de instituţii care se ocupă cu aceasta (legislaţia).

- Asigurarea condiţiilor de lege, materiale şi de altă natură pentru realizarea funcţiei culturale a patrimoniului popoarelor, minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice, având în vedere menirea acesteia, mai ales în domeniul democratizării societăţii, dezvoltării societăţii civile, toleranţei şi cunoaşterea altor culturi, educarea etc. (democratizarea sistemului de protecţie).

- Muzeele, arhivele şi instituţiile pentru protecţia monumentelor de cultură, al căror fondator este statul, asigură prezentarea şi protecţia moştenirii culturale-istorice a minorităţilor naţionale de pe teritoriul lui, iar reprezentanţii consiliilor naţionale participă la deciderea privind modul de prezentare a moştenirii culturale-istorice a comunităţii proprii, consiliile naţionale pot să înfiinţeze instituţii şi organizaţii în vederea păstrării, avansării şi

dezvoltării specificurilor culturale şi păstrării, avansării şi dezvoltării identităţii culturale a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale în comunitatea locală şi au drepturi şi obligaţii de fondator; autonomia locală poate transfera drepturile de fondator a instituţiilor din domeniul culturii asupra consiliului comunal al minorităţii naţionale, în cazul în care aceasta este de interes pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale; consiliile naţionale propun în faţa organului de stat competent stabilirea bunurilor culturale imobile, mobile şi nemateriale de importanţă pentru minoritatea naţională; consiliile naţionale pentru stabilirea bunurilor culturale imobile de mare importanţă remit Institutului Provincial pentru Protecţia Monumentelor de Cultură propunerile unificate pentru stabilirea bunurilor imobile de mare importanţă; Institutul Provincial pentru Protecţia Monumentelor de Cultură remite propunerile menţionate Consiliului Executiv al P.A. Voivodina pe care le dezbate Adunarea P.A. Voivodina; consiliile naţionale propun măsuri tehnice de protecţie, asanare şi reconstruire a monumentelor de cultură şi a bunurilor care sunt de importanţă pentru minoritatea naţională (rolul consiliilor naţionale).

- Păstrarea, întreţinerea, revitalizarea şi prezentarea moştenirii culturale imobile, mobile şi nemateriale/ spirituale cu scopul împiedicării periclitării şi devastării lor (protecţia).

- Întocmirea unei metodologii unice necesare pentru stabilirea diferitelor niveluri de protecţie a patrimoniului cultural, cu accent pe păstrarea

10

11

preventivă şi coordonarea politicii de colectare responsabilă şi de specialitate drept bază a sistemului integral de protecţie (prevenţia).

- Asigurarea accesului public la patrimoniu în vederea facilitării utilizării, studierii şi cercetării lui (publicitatea şi accesibilitatea).

- Crearea condiţiilor de punere a moştenirii culturale în funcţia dezvoltării durabile a comunităţii prin acordarea de noi funcţii (meniri), contemporane patrimoniului cultural imobil, fără a schimba însuşirile de bază şi prezentarea modernă, accesibilă şi atractivă a patrimoniului cultural mobil şi spiritual (durabilitatea).

- Împiedicarea tuturor intervenţiilor asupra patrimoniului cultural prin care caracteristicile lui (conţinutul, forma şi valoarea) s-ar schimba considerabil (autenticitatea).

- Edificarea unei reţele funcţionale de instituţii specializate, consolidate din punct de vedere al cadrelor, amplasate adecvat şi dotate tehnic prin care se satisfac necesităţile de păstrare şi prezentare a patrimoniului cultural (instituţionalizarea şi dotarea);

- Elaborarea catalogului electronic – a bazei de date (registru) a patrimoniului cultural cu toate datele relevante necesare pentru prezentarea şi urmărirea patrimoniului cultural, apoi aplicarea noilor tehnologii de informatică şi comunicaţii (informatizarea).

- Prezentarea internaţională largă şi activă a celui mai valoros patrimoniu cultural al popoarelor, minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice (promovarea).

12

- Sprijin proiectelor care contribuie la dezvoltarea, cercetarea şi prezentarea patrimoniului cultural al popoarelor, minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice (sprijin proiectelor).

- Еducarea populaţiei privind valorile şi necesitatea păstrării patrimoniului cultural (dezvoltarea conştiinţei civile privind relaţia interactivă faţă de patrimoniul popoarelor, minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice ca o necesitate a vieţii de zi cu zi) şi educarea cadrelor de specialitate care se ocupă cu diverse treburi de protecţie, cu scopul adoptării şi aplicării principiilor, metodelor şi strategiilor contemporane valorificate internaţional, aplicabile în condiţiile noastre (еducarea).

- Aplicarea principiilor de marketing şi management în domeniul protecţiei moştenirii culturale care pot ilustra în mod verosimil importanţa şi locul investirii în patrimoniu în dezvoltarea economică şi socială a comunităţii (marketing).

- Introducerea principiilor de piaţă-economice în domeniul protecţiei moştenirii culturale – renta pentru monumente, scutiri fiscale şi vamale pentru treburi, servicii şi materiale cu privire la protecţia patrimoniului cultural etc. (politica fiscală).

- Integrarea proiectelor de protecţie a moştenirii culturale cu proiectele de protecţie a mediului (protecţia integrată).

- Protecţia moştenirii culturale în cooperare cu sectorul public şi privat (sponsorizarea).

13

14

Abstract

Caring for and protecting cultural heritage of all peoples, nationalities and ethnic groups living in Serbia should be based on:

– preservation of buildings and other objects, their architectural style, acknowledging material and non-material evidence of the presence and development of different ethnic groups and enabling their integration into regional and European traditions;

Concluzii

În sens social-cultural, Voivodina este cea mai recognoscibilă ca un model de teritoriu unic multicultural, multietnic şi multiconfesional, nu numai în cadrul statului în care se află, ci şi în Europa. În acelaşi timp, ea este un model unic de coexistenţă a diverselor popoare, a diverselor culturi, tradiţii, bunuri culturale şi confesiuni, care, însă, nu a fost întotdeauna respectat, iar în ultimul deceniu al secolului douăzeci s-a făcut chiar abuz de el în scopuri politice. Din această cauză, pe lângă păstrarea moştenirii culturale-istorice şi multietnice existente, în această provincie este necesară revitalizarea instituţiilor societăţii civile, pe baza unei noi sinteze de diversităţi şi a unei noi politici culturale. Acest model ar trebui să prezinte o inspiraţie pentru stabilirea conceptului de protecţie a patrimoniului cultural în Provincia Kosovo şi Metohija, dar şi în Serbia centrală – în ţinutul Raška (Sandžak), apoi în sudul Serbiei (Preševo, Bujanovac, Medveđa).

Multiculturalismul a fost întotdeauna o posibilă sursă de îmbogăţire a întregii societăţi cu noi valori, deoarece fiecare cultură îşi are specificurile ei, la fel de valoroase şi nu se periclitează reciproc.

15

– building up a recognizable cultural identity of ethnic entities, explicitly presenting cultural heritage and making it attractive to domestic and foreign public;

– respecting differences as an advantage and linking point, which contributes to achieving confidence and trust among different ethnic groups (promotion of tolerance, democratic principles and respecting human rights);

– stimulating locals to take interest and an active part in the development of their community by caring for mutual heritage and respecting civil initiative (as promoted by the European Council);

– sustainable development of each community, keeping in mind that heritage contributes to economic prosperity (through development of tourism, urban and construction renewal, promotion and development of other economic sectors, employment policy, etc.);

– making the population, especially children and young people, aware of the importance of respecting their specific heritage as part of the overall European tradition, thus contributing to preservation of heritage and tradition now and in the future;

– education of experts for protection of cultural heritage, as implied by standards of UNESCO, ICOM, ICOMOS and other international organizations;

– introducing new technologies (computers, etc.) which would enable creating a data base of protected cultural sites, making it possible for experts to control and improve their protection and everyone interested to find desired information.

CIP − Каталогизација у публикацијиНародна библиотека Србије, Београд

000.0(000)000.0(000)

КУЗМАНОВИЋ, Душан Београдска тврђава − Наслеђе за будућност / Душан Кузмановић − Београд : Демократска странка, Истраживачко-издавачки центар, 2006 (Београд : Evro Giunti). − 20 стр. ; 20 cm − (Мала библиотека Србије 21 − нови почетак)

Тираж 10.000 − Abstract.

ISBN 00-0000-000-0а) Предузетништво − Приручници б) Запошљавање − Приручници

COBISS.SR-ID 0000000000

CIP − Каталогизација у публикацијиНародна библиотека Србије, Београд

323.15:008(497.11)

SRECIKOV, Dragan Protectia tezaurului cultural alminoritătilor nationale / autor Dragan Srecikov. − Beograd : Demokratska stranka, Istraživačko-izdavački centar, 2007 (Beograd : Evro Giunti). − 14 стр. ; 15 cm. − (Biblioteca mică. Tezaur cultural)

Prevod dela: Заштита културне баштиненационалних мањина. − Tiraž 1.000 − Str.3 − 4 : Introducere / Iovan Despotovici. −Abstract.

ISBN 978-86-7856-056-9

а) Националне мањине − Културна добра − Заштита − СрбијаCOBISS.SR-ID 136880140

www.izdavackicentar.ds.org.yuPosetite na{ sajt:

Kulturne vrednosti

Demokratska strankaIstra`iva~ko-izdava~ki centar

BIBLIOTEKAKAO JAVNI SERVIS

KULTURE