Universitatea Vasile Alecsandri BacăuFacultatea de Ştiinţe EconomiceSpecialitatea: Contabilitate si informatică de gestiuneGrupa 613

CONTRACTUL DE LEASING

PROF. COORDONATOR, STUDENT, ION ŢUŢUIANU COJAN ALEXANDRA

BACÃU 2013

CONTRACTUL DE LEASING

Diversitatea şi complexitatea operaţiilor pe care le implică afacerile şi mai ales cele de comerţ şi cooperare economică internaţionale, precum şi căutarea permanentă de noi forme şi tehnici juridice tot mai eficiente se traduce printr-o diversitate de tipuri de contracte comerciale. Desigur că contractul de vânzare-cumpărare este de departe principalul instrument al comerţului intern si internaţional (şi al celorlalte categorii de afaceri). Dar, şi acest contract nu-şi mai păstrează forma sa simplă, clasică, ci se prezintă sub cele mai diversificate forme, în raport cu interesele în prezenţă şi cu repartizarea între părţi a obligaţiilor asumate. Alături de contractul de vânzare-cumpărare, trebuie cu aceeaşi atenţie să fie studiate şi alte contracte, cum ar fi: “leasing-ul” care constituie o combinaţie dintre contractul de credit şi contractul de locaţie, complexizată şi cu alte elemente contractuale pe care le-a impus practica afacerilor.1

Contractul de leasing este un contract de finanţare şi închiriere, pe baza unei înţelegeri scrise între două părţi prin care una, denumită furnizor, închiriază celeilalte, denumită utilizator, mijloace de producţie sau alte bunuri spre folosinţa, contra unui preţ, cu dreptul acesteia din urmă de a cumpăra bunul închiriat la expirarea termenului contractual.2

Contractul de leasing este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, generator de drepturi de creanţă în cazul leasingului operaţional şi constitutiv de drepturi în cazul leasingului financiar, cu executare succesivă, numit, principal.

Leasingul operaţional când are ca obiect exploatarea bunului şi financiar, când are ca obiect achiziţia bunului.

Operaţiunile de leasing sunt efectuate, în calitate de locator/finanţator, de către societăţile de leasing, persoanele juridice să funcţioneze în baza Legii nr. 31/1990 republicată şi să aibă un capital social minim, subscris şi vărsat integrat la înfiinţare, de 50 000 lei.

Leasingul financiar va cuprinde, în plus, valoarea iniţială a bunului, clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta nu poate fi exercitat.

În redactarea actuală a textului, preţul de cumpărare trebuie să reprezinte cel mult 50% din valoarea de intrare pe care aceasta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată. Utilizatorul are dreptul de a alege furnizorul bunului ce urmează a face obiectul contractului de leasing, bun ce va fi cumpărat de către locator/finanţator. Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor tripartite implicate, (furnizor, finanţator, utilizator), ne aflăm în faţa operaţiunilor de leasing, conform accepţiunii date,

1 Vasile Pătulea, Colecţia Juridică-“Curs rezumat de drept al afacerilor”, Tipografia “România Azi”, p.103.2 Prof. univ.dr. Constantin Fota, “Contracte Comerciale Internaţionale”, Reprografia Universităţii din Craiova 1998, p.53.

iar atunci când ne referim la actul încheiat între finanţator şi utilizator, vom folosi noţiunea de “contract de leasing”.

Operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing au fost reglementate prin O.G. nr. 51/1997, aprobată ( şi modificată ) prin Legea nr.90/1998, care la rândul său a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

Dacă, până la apariţia Legii nr. 99/1999, din economia textului art.3 din O.G. nr. 51/1997, modificată prin Legea nr. 90/1998, rezultă că operaţiunile de leasing pot fi efectuate şi de producatori de bunuri (furnizori), prin apariţia Legii 99/1999 “accelerarea reformei economice” s-a produs prin îngrădirea producătorilor de a desfăşura o operaţiune comercială comună, aceasta în condiţiile în care, potrivit art.134(2) din Constituţia României, Statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.3

Se poate concluziona astfel că leasing-ul este un contract propriu de finanţare, fiind o fuziune de tehnici juridice. Ca urmare, finanţatorul nu poate fi confundat cu un simplu locator, aşa cum se desprindea din redactarea iniţială a O.G. nr 51/1997. În cazul leasingului financiar, rata de leasing reprezintă o cotă parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing.

Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piaţa românească. Conţinutul contractului de leasing:

Identificarea părţilor participante la încheierea contractului ( locator/finanţator şi utilizator);

Descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing; Valoarea totală a contractului de leasing; Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; Clauza privind obligaţia asigurării bunului.

Pe langă aceste elemente, în momentul încheierii unui contract de leasing financiar se arată valoarea iniţială a bunului şi trebuie cuprinsă clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat. Elementele arătate în textul de lege nu sunt limitative: părţile pot conveni şi asupra altor clauze în momentul încheierii contractului. Durata contractului de leasing nu poate fi mai mică de un an.

Părţile contractuluiSpre deosebire de complexa operaţiune de leasing care este bazată pe o relaţie trilaterală ( furnizor-finanţator, utilizator), contractul de leasing se încheie între două părţi: locatorul-finanţator şi utilizatorul (potrivit Legii nr. 99/1999 care modifică şi completează O.G. nr. 51/1997).4

3 Dana Bivolaru, Doru Băjan, “Contracte interne si internaţionale”, Editura Tribuna Economică 1999 Bucureşti, p.46.4 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, “Drept comercial pentru învăţământul economic”, Editura Universitara Bucureşti, 2005, p.397.

Efectele contractului de leasing (drepturile si obligaţiile părţilor) Drepturile şi obligaţiile finanţatorului

Operaţiunile de leasing se realizează ca urmare a acordului de voinţă al părţilor, care, dacă se aplică legea româna, trebuie făcut cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 51/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 90/1998, republicată în 2000.5

Potrivit art.13 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, republicată, finanţatorul se bucură de urmatoarele drepturi:

o Dacă utilizatorul se află în reorganizare judiciară şi/sau faliment, drepturile reale ( dreptul de proprietate) ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului sindic;

o Dacă însă utilizatorul se află în dizolvare şi/sau lichidare, dispoziţiile alineatului precedent se aplică lichidatorului numit potrivit Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.6

Art.9 din O.G. nr.51/1997, republicată în 2000, mai conţine şi dispoziţii privind obligaţiile finanţatorului, astfel:o Să respecte, la expirarea contractului de leasing, dreptul de opţiune al

utilizatorului, ce constă în posibilitatea de a solicita achiziţionarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing;

o Să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing. Drepturile si obligaţiile beneficiarului (utilizatorului).Într-un contract de leasing utilizatorul are urmatoarele drepturi:o În cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul

necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie utilizatorul are drept de acţiune asupra furnizorului;

o Dreptul de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.În Art.10 din Ordonanţă mai sunt prevăzute pentru utilizator, urmatoarele obligaţii legale:o Să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să

asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;o Să restituie bunul respectând prevederile contractuale. Încetarea contractului de leasing.Contractul de leasing poate înceta la termenul convenit de părţi sau înainte de acel termen, urmare intervenţiei unor cauze care ţin de voinţa unei părţi ori a unui eveniment.

Încetarea contractului de leasing înainte de termen. Rezilierea.

5 Dorin Clocotici, Gheorghe Ghiorghiu, “Contractul de leasing. Efectele între finanţator şi beneficiar”, în Revista de Drept Comercial, nr.9/1997, p.38.6 A se vedea şi Ion Ţuţuianu, “Contracte comerciale”, Editura Edusoft Bacău, 2008, p.157 şi urm.

Rezilierea anticipată a contractului de leasing este o sancţiune la îndemâna societăţii de leasing, pentru situaţiile stabilite prin Ordonană, însă părţile contractante pot conveni şi rezilierea în favoarea utilizatorului.

Pactele comisorii.În practică, toate contractele de leasing conţin pacte comisorii exprese, care permit locatorului să obţină rezilierea, în caz de neplată a redevenţelor, fără să fie necesară intervenţia justiţiei.Pentru ca rezilierea să se poată produce, este suficient ca utilizatorul să nu plătească la termen redevenţa convenită, timp de doua luni.Această cale de reziliere a contractului sfârşeşte cel mai adesea într-un litigiu; de aceea soluţia rămâne delicată.

Încetarea contractului de leasing la termen.Utilizatorul are trei posibilităţi:-să achiziţioneze bunul;-să îl restituie;-să continue contractul de leasing.

Achiziţia bunului. La expirarea perioadei de locaţiune, utilizatorul îşi poate exercita dreptul de opţiune de a cumpăra bunul folosit, la valoarea reziduală.

Restituirea bunului. În cazul în care utilizatorul nu îşi manifestă intenţia de a achiziţiona bunul ori de a prelungi durata contractuluide leasing, el este obligat de a restitui bunul folosit la momentul expirării contractului ori o alta dată convenită de părţi.

Prelungirea contractului de leasing. Utilizatorul poate să ceară societăţii de leasing reînnoirea contractului de leasing, sens în care îi va adresa înainte de expirarea contractului. Reînnoirea contractului de leasing are ca temei juridic promisiunea unilaterală de reînnoire făcută de societatea de leasing în primul contract, iar în lipsă, în temeiul art.9 lit.d din Ordonanţa nr.51/1997.