Proiect Ciroza Hepatica

Jurământul asistenţilor medicali generalişti:

“În numele Vieţii şi al onoarei, jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect fiinţa umană şi drepturile sale şi să păstrez secretul profesinal. Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică sau stare socială. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chir sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac acest jurământ în mod solemn şi liber !’’

CUPRINS

CAPITOLUL I

INTRODUCERE................................................................................................................2

PREZENTAREA TEORETICA A BOLII..........................................................................3

I.1 Noţiuni de anatomie şi fiziologie a cirozei hepatice......................................................3

I.2 Definiţie.........................................................................................................................9

I.3 Simtomatologie..............................................................................................................9

I.4 Etiologie.........................................................................................................................11

I.5 Clasificare şi forme clinice............................................................................................ 12

I.6 Tratamentul medicamentos.............................................................................................14

CAPITOLUL II

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII PÂNĂ LA

EXTERNARE ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECŢIUNE

II.1 Internarea pacientului în spital......................................................................................18

II.2 Asigurarea condiţilor de spitalizare...............................................................................18

II.3 Alimentarea bolnavului.................................................................................................19

II.4 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului..........................................19

II.5 Recoltarea produselor biologice şi patologice..............................................................22

II.6 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale ...............................................22

II.7 Educaţia pentru sănătate ...............................................................................................23

II.8 Externarea pacientului...................................................................................................24

CAPITOLUL III

PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ

Cazul Nr. 1…………………………………………………………………….........….....25

Cazul Nr. 2…………………………………………………………………….............….32

Cazul Nr. 3……………………………………………………………………..................40

CAPITOLUL IV

CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII……………......................…..............48

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................49

INTRODUCERE

1

O bună stare de sanatate este un drept impresciptibil al omului. Sanatatea omului

este cel mai relevant drept pentru care acesta aspiră. Datorita unei explicatii stiintifice si

tehnice din ultimii ani, rolul asistentei medicale a devenit din ce in ce mai complex.

Sarcina de baza ca si cadru tehnic specializat in munca medico-sanitara este de a

ajuta persoana bolnava sau sanatoasa de a-si mentine sau redobandi sanatatea, prin

indeplinire sau competenta, solicitudine si constiinciozitate a rolului sau de ajutor al

medicului. Elementul particular este ca mortalitatea prin boli digestive nu cresc paralel cu

inaintarea in varsta ci cuprind un cerc din ce in ce mai mare de oameni de varsta tanara, in

plina activitate “secerand” ca o adevarata epidemie de oameni de care societatea se

disperseaza cu dificultate. Incidenta imbolnavirilor este destul de mare.

Pentru eficienţă maximă, asistenta medicală trebuie să-ţi cunoască bine îndatoririle,

să aibă capacitatea de a evalua în mod cât mai rapid şi mai practic situaţiile, pentru a da

curs cu promptitudine acţiunilor sale. O temeinică pregătire profesională, teoretică ţi

practică îmbinată cu o ţinută adecvată cu devotament faţă de bolnav asigură reuţita în

practicarea acestei meserii.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA TEORETICA A BOLII

2

Ciroza hepatică este o boală progresivă care, din punct de vedere morfologic,se

caracterizează prin fibroză difuză şi dezorganizare a arhitectonicii ficatului, cu formarea

nodulilor de regenerare. Ciroza hepatică este o afectiune ireversibilă şi difuză a

ficatului,caracterizată prin distrugerea celulelor hepatice,pierderea elasticităţii(scleroza)

ţesuturilor,dezvoltarea unui ţesut cicatricial fibros şi prin regenerarea anormală a celulelor

ce contituie noduli de regenerare. Ciroza hepatica reprezinta o afectiune cronica a ficatului

caracterizata prin fibroza extensiva si modificarea severa a arhitecturii hepatice, prin

formarea nodulilor de regenerare. Ciroza hepatică se manifestă prin alterarea progresivă a

funcţiei ficatului şi prin încetinirea circulţiei sângelui (staza) mai întâi la ficat, apoi la alte

organe. Ciroza determină apariţia unor leziuni ireversibile ale ficatului, care împiedică

funcţionarea normală a acestuia.Una dintre problemele majore este evoluţia bolii.Ciroza

poate fi prezentă numeroşi ani, fără a fi depistată, în ciuda tulburările grave prezente la

nielul ficatului. Ciroza hepatică reprezintă stadiul avansat al tuturor bolilor hepatice de

cauză virală, alcoolică, metabolică.

Termenul de “ciroza” provine din limba greaca, de la cuvantul “kirrhos” si se refera

la culoarea maro-roscat a ficatului afectat pe sectiune. Principalii factori etiologici sunt

alcoolul si virusurile hepatitice B si C, acestia actionand sinergic, atunci cand sunt intalniti

la acelasi pacient. Atunci cand nu se elucideaza etiologia dupa investigatii specifice, ciroza

este denumita “criptogenetica”, fiind determinata probabil de virusuri hepatitice inca

neidentificate, de hepatite autoimune silentioase sau de diverse substante toxice.

I.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcţii

principale digestia şi absorbţia principiilor alimentare şi totodată eliminarea reziduurilor

neasimilabile ale alimentelor ingerate. Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi

glandele anexe.

Tubul digestiv este format din următoarele segmente: cavitate bucala, faringe,

esofag, stomac, intestin subţire şi intestinul gros.

Cavitatea bucala este porţiunea iniţială a tubului digestiv. Superior este delimitată

de bolta palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji, anterior de buze şi posterior

se continuă cu faringele.

Cavitatea bucală – este căptuşită de mucoasa bucală. În cavitatea bucală se află cele

două arcade dentare şi limba care este un organ musculo-fibros situat posterior.

3

Funcţiile pe care le îndeplineşte cavitatea bucala sunt: funcţia de masticaţie,

începutul digestiei glucidelor, funcţia de fonaţie, funcţia receptoare, funcţia de apărare şi

funcţia fizionomică.

Faringele este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului

respirator. Se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale.

Funcţiile faringelui sunt: conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de

apărare împotriva infecţiilor care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.

Esofagul este un organ musculo-membranos tubular care face legătura între faringe

şi stomac. Începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicală şi se termină în dreptul vertebrei a 11-

a toracală. Este lung de 25-30 cm şi are un calibru care variază între 10-22 cm. Bolul

alimentar este condus din faringe în esofag prin reflexul de deglutiţie. Prin coordonare

nervoasă, musculatura formează unde contractile care împing bolul spre stomac.

Stomacul este un organ musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat

între esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu cea a literei „J”. Stomacul

începe de la cardia, apoi urmează fornixul, porţiunea verticală care este corpul stomacului,

se continuă cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric.Stomacul are funcţie motorie

şi funcţie secretorie.

Intestinul subţire începe la pilor şi se termină la nivelul valvulei ileo-cecale. El are

trei segmente: duoden, jejun şi ileon.

Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu 4 porţiuni:

- prima porţiune: bulbul duodenal

- a doua porţiune: descendentă

- a treia porţiune: orizontală

- a patra porţiune: ascendentă

Duodenul are două funcţii principale: secretorie şi motorie.

Jejuno-ilionul are un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii

peritoneale. Mucoasa formează cute circulare şi nenumărate vilozităţi intestinale, realizând

o suprafaţă enormă cu mare rol în absorbţia intestinală.

Jejuno-ilionul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie.

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv. El începe de la valva

ileo-cecală şi se termină cu anusul. Lungimea lui variază între 1,5-3 m. Intestinul gros este

împărţit în următoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul

descendent, colonul sigmoid şi rectul.

Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă şi are un grad de mobilitate.

4

Colonul ascendent continuă cecul şi este situat în flancul drept urcând vertical până

la partea inferioară a ficatului.

Colonul transvers este situat orizontal.

Colonul descendent se află în flancul stâng, până la nivelul crestei iliace.

Colonul sigmoid continuă colonul descendent, situat în fosa iliacă stângă şi în

pelvis; are forma literei „S”.

Rectul este situat în pelvis şi este porţiunea terminală. Se întinde de la unghiul

recto- sigmoidian până la anus.

Intestinul gros are funcţie de motricitate, secreţie şi absorbţie. Secreţia intestinului

gros se rezumă la mucus. Funcţia de absorbţie este mai redusă şi se exercită mai ales la

nivelul cecului şi al ascendentului.

Glandele anexe ale aparatului digestiv sunt: glandele salivare, ficatul şi pancreasul.

Glandele salivare – secretă saliva pe care o varsă prin canale în cavitatea bucală.

Glandele salivare sunt: 2 parotide, sublinguale şi submaxilare situate în vecinătatea

cavităţii bucale cu care comunică prin canalele excretoare.

Glandele salivare sunt glande de tip tubulo-acinos. În parotide predomină celule

seroase ce secretă produs apos, în sublinguale celule mucoase, iar în submaxilare ambele

tipuri de celule, astfel se explică diferenţa dintre secreţiile lor.

Inervaţia glandelor salivare provine din plexul cervical, iar cea parasimpatică din

nervii faciali (pentru glandele submaxilare şi sublinguale) şi glosofaringieni (pentru

parotide).

Pancreasul este glandă mixtă, este situată retroperitoneal înapoia stomacului având

o poziţie transversală. Pancreasului i se descriu un cap, situat în potcoava duodenală, un

corp şi o coadă.

Pancreasul exocrin – are o structură tubulo-acinoasă ramificată, asemănătoare

glandelor salivare. Celulele acinilor pancreatici secretă sucul pancreatic care este colectat

în două canale mari (capul) principal (Wirsung) care se deschide împreună cu coledocul şi

un canal accesor (Santorini) care se dechide în canalul Wirsung sau în duoden.

Vascularizaţia pancreasului este asigurată de ramuri din arterele gastro-duodenale,

mezenterică superioară şi splenică, iar sângele venos este drenat în final, de vena portă.

Ficatul este cea mai mare glandă din corpul uman .

Ficatul – este un extraordinar combinat chimic dar şi cel mai mare organ al

corpului uman, cântărind în cazul unui om matur 1.400-1.800 grame.

5

Este situat sub cupola diafragmului în etajul supramezocolic. De culoare castanie,

consistenţa ficatului este elastică, forma semiovoidă, iar partea voluminoasă se află în

lipocondrul drept.

a) Configuraţie – ficatului i se descriu două feţe şi o margine:

- faţa diafragmatică, convexă, în raport cu diafragmul şi ultimele coaste, este străbătută

sagital de ligamentul falciform, care o împarte într-un lob drept mai mare şi un lob stâng

mult mai mic;

- faţa viscerală, concavă în raport cu plexura colică dreaptă, duodenul şi stomacul, prezintă

3 şanţuri în formă de „H”.

1) Şanţul ventrodorsal drept formează anterior foseta cistică, patul

veziculei biliare este străbătut posterior, de vena cavă inferioară.

2) Şanţul ventrodorsal stâng cuprinde ligamentul rotund (anterior) şi

ligamentul venos Arantius (posterior).

3) Şanţul transversal reuneşte celelalte şanţuri şi formează hilul

(poarta) ficatului, ocupat de elementele pediculului hepatic.

Aceste şanţuri marchează patru lobi: lobul drept şi lobul stâng, lateral de şanţurile

ventrodorsale, respectiv lobul pătrat şi lobul candat (Spiegel), ventral şi, respectiv dorsal de

şanţul transversal;

- marginea inferioară, la unirea feţelor diafragmatică şi viscerală, este orientată oblic şi

ascendent spre stânga şi se palpează imediat sub arcul costal.

b) MIJLOC DE FIXARE – menţinerea ficatului în poziţii se realizează în principal

de presiunea intraabdominală şi de aderenţa sa la coloana vertebrală, mai ales la vena cavă

inferioară (prin venele hepatice). În secundar, ficatul este menţinut în poziţie de ligamentul

falciform dintre ficat şi diafragm, ligamentul coronar, situat posterior şi omentul mic, care

uneşte hilul hepatic cu duodenul şi mica curbură gastrică.

c) STRUCTURĂ – Organ parenchimatos, ficatul este acoperit de peritoneul

visceral sub care se află capsula – Glisson, membrană proprie de înveliş. Însoţind vasele

sanguine, capsula Glisson pătrunde prin hilul hepatic şi împarte parenchimul în lobuli

delimitaţi prin pereţi lamelari de natură conjunctivă.

Lobulul, unitatea morfofuncţională a ficatului, are o formă piramidală, cu baza

poligonală orientată spre exterior şi cu vârful spre interior. Lobulii hepatici învecinaţi

delimitează spaţiile Kiernan, de formă triunghiulară, care conţin: filete nervoase, vase

limfatice, canale biliare, ramuri ale venei porte şi arterei hepatice.

6

Celulele hepatice sunt dispuse radial pe scheletul vascular alcătuind cordoanele

Remak. Cordoanele Remak învecinate delimitează caniculele biliare, spaţii înguste fără

pereţi proprii. Fiecare celulă hepatică are un contact bipolar: endocrin, cu capilarele

sanguine şi exocrin, cu canaliculele biliare.

d) VASCULARIZAŢIA

Ramurile venei porte se ramifică într-o reţea venoasă perilobulară, care înconjoară lobul de

la bază până la vârf. Aici, reţeaua venoasă se varsă în vena centrolobulară, care străbate

axial lobul, de la vârf la bază.

Capilarele care unesc radial reţeaua venoasă perilobulară cu vena centrolobulară

formează reţeaua intralobulară. Venele centrolobulare se unesc la baza lobulilor respectivi

formând venele sublobulare din care rezultă venele hepatice. Acestea drenează tot sângele

din ficat din cava inferioară. Ramurile arterei hepatice se îmbină cu reţeaua venoasă

perilobulară.

Din această cauză, deşi ficatul primeşte sânge nutritiv prin artera hepatică şi sânge

funcţional prin vene portă, celulele hepatice primesc sânge uniformizat în reţeaua

intralobulară.

Fiziologia ficatului:

Funcţiile ficatului pot fi grupate în trei mari categorii:

- funcţia de formare şi eliminare a bilei, respectiv funcţia biliară (biligeneza);

- funcţiile metabolice, respectiv participarea ficatului la fazele metabolismului intermediar;

- alte funcţii, respectiv reglarea diferitelor mecanisme ale organismului.

a) Funcţia biliară. Bila secretată de celulele parenchimatoase în mod contunuu, este

transportată prin canalele intra şi extrahepatice în vezicula biliară, unde se acumulează în

perioadele dintre mese şi este eliminată în intestin în timpul digestiei. Bila are un gust amar

şi miros specific. Culoarea ei variază, după cum provine direct din ficat (culoare galben-

aurie), din vezicula biliară (culoare mai închisă) şi din coledoc (culoare galben deschis).

Principalii constituenţi ai bilei sunt: apa, sărurile biliare, pigmenţi biliari (bilirubina

şi biliverdina), colesterolul, lecitina şi mucina, acizi graşi, acid uric, ureea.

Sărurile biliare ajung în intestin odată cu bila şi o parte sunt absorbite la nivelul

intestinului (10 %) şi pe calea venei porte ajung din nou în ficat.

Pigmenţii biliari, produşi de metabolism, ai hemoglobinei, ajung sub formă de

bilirubină în tubul digestiv, unde sunt transformaţi în urobilinogen şi parţial absorbiţi.

7

Bila produsă în mod continuu de ficat se scurge prin caniculele biliare

intrahepatice, apoi prin canalul hepatic. Eliminarea bilei din vezicula biliară se face prin

acţiune sinergică a contracţiei veziculei biliare şi a relaxării sfincterului Oddi.

b) Funcţia metabolică. Din glucidele absorbite sub formă de monozaharide şi ajunse

pe calea venei porte la ficat, cea mai mare parte este depozitată sub formă de glicogen în

celulele hepatice, prin glicogenogeneză.

Ficatul desface o parte din glicogenul depozitat printr-un mecanism denumit

glicogenoliză, dacă glicemia sanguină scade din cauza unor solicitări energetice ale

organismului.

Ficatul intervine în metabolismul lipidic îndeplinind o serie de roluri:

- înmagazinează grăsimi sub formă de grăsimi de rezervă;

- mobilizează grăsimea de rezervă din depozite;

- sintetizează acizii graşi şi grăsimile neutre sub formă de fosfolipide;

- transformă glucidele în exces în grăsimi, sau grăsimile în glucide (funcţie

glicogenomogenetică);

- oxidează acizii graşi cu producere de energie, apă şi CO2.

Funcţia ficatului în metabolismul protidic:

- sintetizează fibrinogenul şi protrombina, substanţe proteice ce intervin în coagularea

sângelui;

- reţine parţial proteinele (aminoacizii) în vederea utilizării lor în diferite procese;

- degradează aminoacizii care nu sunt utilizaţi de celulele organismului, folosindu-i pentru

sinteza glucidelor şi lipidelor sau formând amoniac;

- transformă amoniacul format într-un produs mai puţin toxic, care poartă numele de uree

şi care se elimină din organism la nivelul rinichiului;

- intervine în transformarea nucleoproteinelor în acid uric.

Funcţia ficatului în metabolismul hidromineral:

- participă la metabolismul unor substanţe minerale, ca: fierul, sodiul, potasiul, cuprul şi

clorul;

- are funcţie de depozit de fier (în celulele Kupffer, sub forma unor compuşi cu proteine şi

lipide) de unde este eliberat în funcţie de nevoile organismului;

- depozitează cuprul provenit din alimente, care stimulează hematopoeza;

- depozitează apa şi devine implicit rezervor sanguin deoarece vascularizaţia sa bogată

poate înmagazina o cantitate mare de sânge (ficatul conţine până la 1.200 ml sânge, în

anumite situaţii putând să depăşească 2.000 ml);

8

- depozitează ioni de Na, K şi Cl, odată cu apa.

c) Alte funcţii ale ficatului:

- funcţia antitoxică. Ficatul neutralizează şi inactivează unii produşi ajunşi pe calea venei

porte la nivelul celulelor sale, eliminându-i apoi sub forma unor complecşi inofensivi sau

mai puţin toxici, prin urină;

- funcţia de sinteză a fermenţilor;

- funcţia marţială a ficatului. Ficatul intervine în procesul de distrugere şi de formare a

globulelor roşii şi în acela de depozitare şi eliminare a fierului;

- funcţia de distrugere a globulelor roşii este îndeplinită de ficat la individul normal în tot

timpul vieţii, iar cea de formare a globulelor roşii numai la făt;

- funcţia homeostatică este realizată prin corelarea cu alte organe şi sisteme în menţinerea

echilibrului acido-bazic al mediului intern şi în termoreglare.

Capacitatea ficatului de a anihila otrăvurile nu este însă infinită. Dacă de exemplu

se consumă alcool timp îndelungat şi în cantităţi mari, celulele hepatice afectate totuşi se

regenerează, dar celulele normale vor fi înlocuite de ţesuturile conjunctive fibroase, adică

pline de cicatrice. Această dereglare se numeşte ciroză.

I.2 DEFINIŢIE

Ciroza hepatică – este o boală hepatică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei,

nodulilor de regenerare şi a necrozelor hepatocitare, cu alterarea arhitecturii hepatice.

Denumirea bolii provine de la cuvântul grecesc „kivrhos” (culoare galgen maro roşcat) şi a

fost dată de R.T.H. Laennec (1781-1826) din cauza culorii galben-maro roşiatice a

ficatului suferind. Aspectul ficatului în cazul cirozei este schimbat fiind înlocuit cu un ţesut

fibros în jurul unor noduli de regenerare.

I.3 SIMTOMATOLOGIE

Ciroza evoluează de la un stadiu compensat spre un stadiu decompensat cu o rată

de 10 % pe an.

CIROZA HEPATICĂ COMPENSATĂ

- oboseală

9

- sindrom dispeptic nespecific - meteorism abdominal

- flatulenţă

- ficatul are dimensiuni - normale

- crescute

- consistenţa sa fiind crescută

- splenomegalie

- hipertensiune portală

- steluţe vasculare

- palme hepatice

- epistaxis

- edeme perimaleolar

CIROZA HEPATICĂ DECOMPENSATĂ

Decompensarea în ciroza hepatica este:

a) parenchimatoasă (metabolică)

b) vasculară (hipertensiunea portală)

a) parenchimatoasa (metabolică)

- denutriţie

- febră

- icterul

- ascită

- semne vasculare (steluţe vasculare şi eritemul palmoplantar se datorează unui raport

estrogeni / testosteroni crescut)

- feminizarea – este mai frecvent întâlnită în ciroza alcoolică, în care alcoolul are un efect

direct asupra testiculelor

- reducerea până la dispariţie a părului axilar şi pubian

- ginecomastia

- atrofia testiculară (testicule mici şi de consistenţă moale)

- libidoul şi potenţa scade, mai ales la bărbaţii cu ciroză hepatică alcoolică

- patul ungheal devine opac şi alb.

- contractura Dupuytren şi mărirea de volum a glandelor parotide şi lacrimale

- deficitul de protrombină

- fibrinoliza este crescută

10

- coagularea intravasculară diseminată (CID)

- anemia

- o hematoliză acută poate apărea la bolnavul cu hepatită acută şi hipercolesterolemie:

Sindromul Zieve

- şunturile arteriovenoase şi dilataţia arterială explică hipoxierea ţesuturilor şi sindromul

hiperkinetic

- hipertensiunea pulmonară

- scleroza glomeruloracirotică (îngroşarea peretelui capilarelor şi a axului mezangial)

- nefropatia cu IgA

- glomerulonefrita crioglobulinemică

- crampe musculare

- dureri abdominale

- steatoree

- exacerbarea florei intestinale

b) decompensarea vasculară în ciroza hepatică (hipertensiunea portală).

Hipertensiunea portală se afirmă la valori ale presiunii portale de peste 10 mm Hg.

I.4 ETIOLOGIE

Cele mai frecvente cauze ale cirozei hepatice sunt virusurile hepatice C, B, D şi

alte virusuri noi A-E şi alcoolul. Mai rar ciroza hepatică este determinată şi de alte cauze:

- hepatita autoimună

- staza biliară

- ciroza biliară secundară

- hemocromatiza

- boala Wilson

- medicamente: metrotrexat, oxifenisatin

- operaţii cu „by – pass” jejunoileal şi jejunocolic în obezitate

- deficit de α1- antitripsină

- glicogeneza tip IV

- fibroza chistică

- glactozemia

11

- ciroza indiană infantilă (apare între 6 luni şi patru ani, probabil datorită excesului

de cupru provenit din vase de gătit, ţevi de apă).

Luesul nu este cauză a cirozei hepatice la adult, în schimb luesul congenital poate

genera ciroză la nou-născut.

Cirozele la care nu se depistează cauza sunt denumite criptogenetice. Proporţia de

CH criptogenetice a scăzut de la 20-30 % spre 5-10 % din toate cirozele. Aceasta deoarece

o parte din ele s-au dovedit ciroze virale cu virus C şi de asemenea, ciroze virale B cu

mutante ale VHB, care persistă şi se replică cu rată redusă, chiar după pierderea AgHBS şi

a AgHBC.

I.5 CLASIFICARE ŞI FORME CLINICE

După dimensiunea ficatului:

- hipertrofică

- atrofică

După morfologia hepatică:

- micronodulară

- macronodulară

- micro-macronodulară

Ciroza alcoolica (Laennec, portala, septala, micronodulara – se intalneste mai

frecvent la barbati, dupa 40 de ani. Incidenta CH alcoolica este direct proportionala cu

durata (20-25 ani) sin u cu cantitatea de consum etanolic, fiind maxima in Europa de Vest

si America, in unele tari ajungand pana la 90%. In tara noastra frecventa ei este evaluate la

40%, situandu-se dupa cea de etiologie virala. Debutul este, de obicei, insidios.

Bolnavul declara, adesea, ca a avut indigestie ani de-a randul, ca s-a simtit de

vigoare, sau batran inainte de-vreme si ca nu a stiut nimic asupra bolii actuale, pan ace au

survenit balonarea abdominala, icterul sau hemoragia. Ciroza Laennec evolueaza cu ficat

initial hipertrofic (steatoza), apoi atrophic, polinefrita periferica, hipertrofia glandelor

parotide in 20-30%, decompensare parenchimatoasa si vasculara, anemie macrocitara,

12

gamaglobuline crescute. La PBH diverse stadii ale “ficatului alcoholic”, in plus, prezenta

corpilor Malory (fragmente de organite celulare).

Tratament comun al CH. Ciroza posthepatitica (postvirala, postnecrotica,

macronodulara): este consecinta unei hepatite acute cu virus B (AgHBs) sau non-Anon-B,

trecand prin stadiul de hepatita cronica active. Incidenta pentru tara noastra este in medie

de 60%, iar pentru tarile vesteuropene 0,5-3%, intalnindu-se la orice varsta si mai frecvent

la femei.Debuteaza cu indispozitie, anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale, fecale

decolorate,urini intens colorate. In aceasta forma, ficatul este obisnuit redus de volum de la

inceput, hipotrofia musculara este redusa, icterul este mai intens, persistent si precoce Sunt

frecvente decompensarile vasculare si parenchimatoase, poliartralgiile, pruritul si tendinta

de malignizare.

Sunt prezente hiperbilirubinemia, hipertransaminazemia si hipergamaglobulinemia.

PBH stabileste diagnosticul, punand in evidenta infiltrate limfoplasmocitare si necroze

celulare.Tratament comun al CH. Ciroza biliara: a) ciroza biliara primitiva- este o boala rar

intalnita, predominant la femei, intre 40-60 de ani.

Ciroza Hanot, aparuta prin obstacol intrahepatic este varianta colostatica a

hepatitelor trecute de cronicizare. Ficatul este mare, cu aspect de staza biliara, fin,

neregulat, splenomegalie, icterul este permanent, prurit, leziuni de grataj, xanctoame, piele

ingrosata, aspra, insomnii, melanodermie (piele negricioasa), diaree de tip steatoric

inconstanta, starea generala si apetitul se mentin mult timp bune, febra si durerea

abdominala sunt rar intalnite; uneori apare hipocranism digital si ulcer duodenal;

bilirubinemie crescuta si urobilinogenurie permanente, fosfataza alcalina crescuta. In

stadiul final, apare ascita, edem, hemoragii digestive.

Histologic-mansoane limfoide peribiliare (characteristic), fibroza portala si

intralobulara moderata. Tratament – reducerea grasimilor la 40-50 gr/zi, administrarea de

vitamine liposolubile (A,D,K) datorita lipsei sarurilor biliare, imunodepresive

(corticosteroizi si imuran). In faza decompensate – tratamentul general. b) ciroza biliara

secundara – apare prin obstructia cailor biliare extrahepatice. Dupa mecanismul de

producere pot fi : - colestatice – prin staza biliara prelungita (datorita litiazei colediciane,

neoplasmului cailor biliare, stenoza colediciana postoperatorie).

Simptome identice cu CBP, dar icterul este mai intens, cu nuanta bruna–verzuie si

durerile din hipocondrul drept cu character colicativ, iar testul pentru

anticorpiiantimitocondrie este negative. - colangitice – prin infectii biliare prelungite.

Simptome identice, in plus febra si leucocite la tubajul duodenal. Sunt doua tipuri de ciroza

13

biliara secundara unei leziuni obstructive cornice in sistem biliar extrahepatic: a) datorita

atreziei congenitale a canalelor biliare – se intalneste numai la copii; b) datorita unor

procese traumatice sau patologice interesand canalele biliare – se intalneste la adulti.

Tratament – etiologic (antibiotice si chirurgical ) administrarea vitaminelor liposolubile A,

D, K. Ciroze congestive: - ciroza cardiaca – congestia venoasa cronica a ficatului datorita

insuficientei cardiace globale si pericarditei constrictive (boala Pick).

I.6. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Tratamentul cirozelor urmareste suprimarea cauzelor, combaterea procesului

inflamator si a reactiilor imunologice in exces, combaterea procesului inflamator si a

reactiilor imunologice in exces, stimularea regenerarii hepatice si prevenire a

complicatiilor. Tratamentul trebuie sa fie individualizat, complex, metodic si sistematizat.

Se recomanda spitalizari la 4-5 luni si in cursul decompensarilor.

REPAUSUL: este obligatoriu la pat in cirozele decompensate.In cele compensate,

repausul va fi relativ, pana la 14 ore/zi sic ate o luna de repaus 36 complet la pat. Vor fi

interzise eforturile fizice si cele intelectuale.

DIETA: trebuie sa asigure un regim alimentar complet si bogat in vitamine.

Proteinele vor fi date in proportie de 1,5g/kg/zi, aportul fiind redus in cazurile cu EHP.

Glucidele se recomanda in cantitate de 400g/zi. Lipidele vor fi limitate la 60-80g/zi fiind

preferate cele de origine vegetala; in cirozele biliare pot creste pana la 120g/zi sub forma

de ulei. Restrictiile vor privi alcoolul, conservele, afumaturile, mezelurile, branzeturile

fermentate.

Dieta ciroticilor va tine seama si de tulburarile digestive de insotire. In modul de

preparare culinara se vor interzice prajelile, sosurile cu rantas, condimentarile iritante. In

cazurile cu ascita se va reduce aportul de lichide, iar regimul va fi hiposodat.

TRATAMENTUL ETIOLOGIC:

Se va adresa afectiunilor responsabile de aparitia cirozelor sau acelora care

constituie elemente de agresivitate hepatica. Astfel, in cirozele biliare cu obstacol

extrahepatic se va proceda la indepartarea obstacolului. In infectiile cailor biliare se vor

face tratamente cu antibiotice sub indicatia antibiogramei. Sifilisul va fi tratat cu

penicilina; in hemocromatoza se va incerca eliminarea fierului in exces prin emisiuni

repetate de sange; in degenerescenta hepatolenticulara se va face tratament cu EDTA.

14

TRATAMENTUL PATOGENIC:

Corticoterapia, cu actiune antiinflamatorie, diuretica si de stimulare a apetitului,

are indicatii in cirozele cu hipersplenism, ascita si colostaza. Nu se va da cortizon in

cazurile de tromboza portala. Terapia imunosupresiva nu este recomandabila in ciroze.

Pentru stimularea regenerarii hepatocitare se prescriu extracte hepatice concentrate, bine

purificate, cu vitaminele B1, B2, B12, C, E si preparate ca Mecopar, Purinor, Litrison.

Pentu steatoza hepatica se recomanda factori lipotropi. Daca apar tulburari in secretia

biliara, se recomanda colagoge. In sindroamele hemoragiparese administreaza vitamina K1

sub controlul indicelui de protrombina. In hipersplenism se face corticoterapie, se

administreaza masa trombocitarasi, la nevoie, se apeleaza la splenomegalie. In cirozele

primitive se recomanda vitaminele liposolubile A, D, K, preparate cu calciu si fermenti

pancreatici.

TRATAMENTUL ASCITEI:

Dieta va fi hiposodata, bogata in potasiu, prin sucuri de fructe, fructe uscate si

usoara restrictie de lichide. Clinostatismul este un factor important pentru imbunatatirea

diurezei. Dintre diureticele folosite sunt de preferat Triamteren (300mg/zi), Amilorid

(30mg/zi), Etacrin,Furosemid, Nefrix, Ufrix. Se folosesc cu mult succes spironalactonele

(Aldactone). Pentru a obtine o buna diureza trebuie corectata hipovolemia prin perfuzii cu

solutii hipertone de glucoza, cu albumina umana, cu masa eritrocitara, cu Manitol; la

nevoie, se pot face transfuzii cu sange total, ciroticul suportand bine sangele si greu

anemia. Paracenteza nu se recomanda. Se va face numai la necessitate, daca ascita jeneaza

functiile cardiorespiratorii; se scot cantitati de maximum 4-51, concomitant administrandu-

se i.v. 38 albumina umana sau Dextran 70. Paracenteza este urmata de terapia diuretica de

intretinere. In cursul terapiei ascitei, se urmareste prin cantarire zilnica la aceeasi ora, ca

bolnavul cu ascita, fara edeme la membrele inferioare, sa piarda 1,5kg/zi, iar cel cu edeme

2-3kg/zi.

TRATAMENT CHIRURGICAL:

Splenectomia – indicate in primul stadiu al cirozei de tip bantian si in

hipersplenismul sever. Anastomozele portocave cauta sa suprime HTP. Ligaturi vasulare

15

de varice esofagiene sau gastrice. Tratamentul CH compensate: Se vor evita eforturile

fizice mari, alimentatia trebuie sa fie bogata(2500-3000cal), echilibrata cu aport de

proteine (1,5-2g/kg c) si cu aportul normal de glucide si lipide cu acizi grasi si nesaturati.

Alcoolul va fi suprimat definitive. Se vor administra suplimente vitaminice (C si B), oral

sau parenteral si anabolizante (Naposim, Madiol).

In ciroza postnecrotica este indicat corticoterapia (prednisone 0,5-1 mg/kg ,

micsorandu-se treptat dozele)si imunosupresoare (Imuran 100-200 mg/zi) sau Clorambucil,

toate folosite cu prudenta. Asocierea prednisone (0,20 mg/kg c) cu citostatice (4mg/24ore)

mareste efectul favorabil si reduce riscul aparitiei cancerului hepatic. Tratamentul CH

decompensate: - tratamentul sindromului edematos – se face prin repaus la pat, regim

desodat, corticoterapie 30-40mg/zi si diuretice tiazidice 2-4 comprimate/zi (Nefrix),

Furosemid 40 mg sau Ederen 50 mg, 2-4 comprimate/ zi, diuretice osmotice (manitol),

Triamteren 2-4/ zi, Spironolactona (Aldactona) 4-6c/zi etc. Diureticele se administreaza in

cure de 2-3 zile/ saptamana si intotdeauna sub control.

Punctia evacuatoare se practica numai in caz de necessitate; - tratamentul

sindromului de insuficienta hepatica – presupune repaus la pat, dieta echilibrata cu raport

proteic sufficient, anabolizante de sinteza (madiol, naposim), vitamine (B6, B12 si acid

folic). Corticoterapia se recomanda numai in prezenta fenomenelor inflamatorii.

Splenectomia se practica in ciroza juvenila cu hipersplenism.

Se mai administreaza, dupa caz, vitamina K, fibrinogen, plasma in hemoragii

difuze si in cazuri speciale acid epsilon- aminocaproic; - tratamentul anemiei – perfuzii de

sange, acid folic, vitamina B12, fier( Glubifer), corticoterapie, si uneori chiar

splenectomie; - tratamentul HDS – perfuzii de sange izogrup, substituienti plasmatici

(Dextran 70), uneori aplicarea sondei cu baloane Segstoken- Blackmore, hemostatice,

retrohipofiza, iar pentru prevenirea encefalopatiei portale, secundara hemoragiei, se

recomanda clisma evacuatoare, administrarea de neomicina 4-6 g/zi. In cazurile extreme se

face ligature varicelor. - tratamentul encefalopatiei portale – se reduce proteinele sub 1g/kg

c, se administreaza antibiotice in caz de infectii (tetraciclina sai ampicilina 2g/zi,neomicina

3-4 g/zi, la care se adauga Micostatin).

Intotdeauna se combate constipatia cu laxative. In 40 cazuri speciale se

administreaza alfacetoglutarat de ornitidina, 40-60g/zi; - tratamentul comei hepatice –

provocata de hiperamoniemie, tulburari hidroelectrolitice severe sau insuficienta hepatica

grava, presupune un ansamblu de masuri care se adreseaza factorului etiologic. Pentru

micsorarea amoniagenezei, se combate constipatia cu laxative, flora proteolitica cu

16

neomicina 3-4 g/zi sau tetraciclina 2-3g/zi. Regimul trebuie sa fie hipoproteic. In cazuri

deosebite se administreaza lactuloza, alfacetoglutarat de ornitidina, acid glutamic sau

clorhidrat de arginina in perfuzie. Pentru reechilibrare metabolica se recomanda perfuzii de

glucoza, androgeni anabolizanti(testosterone), corticoizi (HHC 300mg/zi), clorura de

potasiu 3-6g/zi si clorura de calciu.

Tratamentul comei hepatice necesita in primul rand masuri de control si igieno-

dietetice: investigarea temperaturii si a pulsului la 4-6 ore, examen clinic general, dozarea

la 1-2 zile Na +, Cl-, K+ in sange si urina, a rezervei alcaline si ureei, si dozarea la 3 zile a

bilirubinemiei. Foarte importante sunt masurile de ingrijire: aerisirea camerei, igiena

bolnavului si a rufariei, schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului. Regimul alimentar

prevede un aport echilibrat de lichide (excretia zilei precedente +500ml), suprimarea

proteinelor si reintroducerea cunostintei (cate 10- 20g/zi); daca bolnavul inghite se da

sucuri indulcite, daca nu , glucoza 205 pe sonda sau pe cateter i.v.pana la 41 200ml/zi. Se

vor adauga 0,2-0,5 g Na+/zi si cate 1,5 K+ la fiecare litru de solutie glucozata.

Tratamentul patogenic consta in clisme inalte, neomicina sau tetraciclina,

hemodializa, aminofixatoare: acid glutamic, acid aspartic, laringina. Se mai pot da acid

succinic,acid malic,cisteina, vitamine. Glucocorticoizii dau rezultate bune. Vor fi cercetate

tulburarile si simptomele asociate : hemoragia, agitatia neuripsihica, infectiile. In coma cu

spoliere potasica se administreaza clorura de potasiu (2-4g/zi) in perfuzii de glucoza.

Transplantul hepatic are indicatii limitate (ciroze hepatice nealcoolice, ciroze biliare

primitive, boala Wilson) si letalitate postoperatorie crescuta. Imunosupresia cu

ciclosporinaa ameliorat supravietuirea dupa transplant. Este contraindicate la cei peste 65

de ani si in cazul carcinomului hepatic. Tratament naturist CH poate fi tratata cu suc de

rostopasca. Se bea o lingura pe zi, intr-un pahar cu apa. La fel de efficient este si tincture

de rostopasca, 20 de picaturi de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale.

17

CAPITOLUL II

II.1. INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL

Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru

servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire

si supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale.

II.2. ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE

Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul

se alege in functie de starea pacientului si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il

ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia

indicata de medic in pat. Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine

interioara a sectiei precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie

indicata daca este cazul si scopul acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul

recoltari de produse biologice si patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator

indicate de medic. Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii

bolii. Pentru a crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres

este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-

20°C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat. Asistentul va completa o

anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va

primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare.

Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,

greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a

bolnavului. Sa vor urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea

satisfacerii acestora, functiile vitale si vegetative.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale

pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei.

Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in

cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea

diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg,

18

spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe dimineata la o anumita ora si se

termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina

cristale de timol.

II.3. ALIMENTAREA BOLNAVULUI

In cazul hemoragiilor prin ruptura varicelor esofagiene, se suprima alimentatia pe

gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu lingurita sau paiul si bucatele de gheata,

in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora..

II.4. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SI HIDRATAREA ORGANISMULUI

Asistenta pregateste sange izogrup, izo Rh si instaleaza transfuzia de sange.

Administreaza medicatia hemostatica :

- CaCl2

- Gluconat de Calciu

- vitaminele K, C (Fitomenadion, Acid ascorbic)

- Venostat (Etamsilat)

- Trombina

- Adrenostazin

De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum :

- Dextran 70

- Dextran 40

In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza, insa

acestea au actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta pregateste si

administreaza in cazurile indicate sedative :

- Fenobarbital

- Diazepam pentru calmarea starii de agitatie.

19

Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se

opreste mai usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului, oprind greturile

si varsaturile il pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se controleaza daca sangerarea

este activa in momentul examinarii. Se determina cantitatea de sange pierduta intr-un

interval de timp. Se apreciaza eficacitatea terapiei instituite.

Medicatia hemostatica :

- Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea sangelui. Ca actiune

terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos.

- Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip enzimatic

(activeaza transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de coagulare (T.C.) scade la 1/3

din valoarea sa initiala, iar timpul de sangerare (T.S.) pana la 1/5, iar indicele de

protrombina ramane nemodificat. Se administreaza parenteral, in injectii subcutanate sau

intravenoase la adulti 1-2 fiole pe zi.

- Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie prin

cresterea rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui, normalizeaza T.S.

prelungit patologic fara a influenta procesul de coagulare a sangelui. Nu modifica

tensiunea arteriala si pulsul.

Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa (PEV).

Dozele obisnuite :

- intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi

- intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza sau clorurata izotona.

Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte

psihomimetice.

- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune antihemoragica

specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaza sinteza protrombinei si

a convertinei. Dupa 3-5 ore de la administrare protrombina creste suficient pentru

producerea hemostazei.

20

Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei,

sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.

Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in PEV, doza

obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)

- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a sangelui, are rol in

respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in formarea

substantei intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, mareste rezistenta organismului

fata de infectii.

- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6% in clorura

de sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu sangele prin continutul in

substante cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran 70 are ca actiune majora

expansionarea volumului circulant in cazurile in care acesta prezinta o scadere importanta.

Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie sa

depaseasca 20 ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele. Concentratia

hemoglobinei nu trebuie sa scada sub 10%.

- Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durata, anticonvulsivant, slab

antispastic si vasodilatator.

Are actiune inductoare enzimatica.

Mod de administrare : parenterala in injectii intramusculare 1/2-1 fiola.

- Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune tranchilizanta,

relaxanta musculara si stabilizatoare neurovegetativa.

Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.

Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator.

21

II.5 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza

simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat,

semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in

majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile

corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze

produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori

grave.

Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si

comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta

adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.

Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului

recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la

laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de

examene de laborator efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de

timpul avut la dispozitie pentru pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala

cum ar fi :

timpul de sangerare (T.S.)

- timpul de coagulare (T.C.)

- determinarea grupului sanguin

- hematocritul (Htc)

- hemograma

- glicemie

- uree sanguina

Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a

sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen). In cazurile grave : stari de soc

se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele de coagulare.

II.6 PREGATIREA PACIENTULUI SI EFECTUAREA TEHNICILOR

SPECIALE

In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca :

- examene radiologice cu substante de contrast

- gastroscopie

22

Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa a

mucoasei gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.

Asistentul va pregati materialele necesare :

- masti sterile

- manusi sterile

- tavita renala

- pipe Guedell

- substante dezinfectate

Medicamente :

- Atropina

- Adrenalina

- No-spa

- Diazepam

- seringi

- glicerina sterila pentru lubrefiere

Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta pregateste psihic si fizic pacientul.

Va explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale acesteia, fapt ce

solicita multa cooperare. Se executa golirea si curatirea completa a stomacului.

In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este defectuoasa se va

efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai manca nimic in afara de o tableta

de Diazepam. In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de

minute inainte de gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista contraindicatii),

Scobutil sau Diazepam cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor si incidentelor. Se

efectueaza anestezia bazei limbii si a faringelui cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray.

Bolnavul va fi asezat in decubit lateral stang pe o pernita tare, cu capul in extensie fortata.

Una din asistente comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a doua

deserveste medicul.

Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de examinare si

inca 2 ore in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea. Daca bolnavul acuza dureri si

nu reuseste sa elimine aerul si mucozitatile din stomac, la indicatia medicului acestea vor fi

inlaturate prin introducerea unei sonde gastrice.

23

II.7 EDUCATIA PENTRU SANATATE

Profilaxia bolii

Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive

superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si implicit

scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii.

Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :

- o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;

- evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;

- evitarea condimentelor servite in exces;

- evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli severe;

- abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative

- alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci

- se recomanda evitarea utilizarii de:

- Aspirina

- Fenilbutazona

- Indometacin

II.8 EXTERNAREA PACIENTULUI

Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai

necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu.

Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii

epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la

externare. Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea

grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o

imbracaminte corespunzatoare anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite

de la medic si cuprinse in biletul de iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il

lasa in grija apartinatorilor.

24

CAPITOLUL III

STUDII DE CAZ

CAZUL I

CULEGEREA DATELOR

NUME SI PRENUME : I. G.

VÂRSTA: 67 ani

SEX: feminin

DOMICILIUL: Hunedoara

STAREA CIVILĂ: casatorită

OCUPAŢIA: pensionară

NAŢIONALITATEA: romană

RELIGIA: ortodoxa

ANTECEDENTE PERSONALE: ciroză hepatică cu ascită diagnosticată cu 2 ani in urmă.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: lipsite de importanţă.

GRUPA DE SÂNGE: BIII negativ.

DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE:

Ciroza hepatica decompensata vascular.

Encefalopatie

Hernie ombilicala

MOTIVELE INTERNARII:

Dispnee marcata de efort si repaos, astenie externa

Cresterea in volum a abdomenului

Edeme ale membrelor inferioare

Stare de disconfort abdominal.

ISTORICUL BOLII:

-pacienta in varsta de 67 ani, a fost internată datorită dispneei marcante, cresterii in

volum a abdomenului, endeme ale membrelor inferioare si hernie ombilicala. S-a stabilit

diagnosticul de ciroză hepatică decompensată vascular si paren-

chimatos. Se adreseaza clinicii pentru tratament de specialitate.

25

PROBLEMELE PACIENTEI

-dispnee

-cresterea in volum a abdomenului datorita ascitei

-edeme la membrele inferioare

NEVOI afectate:

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

2. Nevoia de a se alimenta si hidrata

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de

Ingrijire

Obiective Interventii Evaluare

1.DISPNEEPacienta va avea o

respiratie cu o

frecventa in limite

fiziologice in decurs

de 4-5 zile.

Am asezat pacienta in

pozitie ortopneica pentru a

favoriza respiratia, asezand

in spatele pacientei doua

perne.

Am aerisit salonul.

Am invatat pacienta sa

respire corect (sa inspire

profund pe nas si sa expire

pe gura)

Pacientei I s-a administrat

oxigen pe masca 6l/h cu

intermitenta 10 min de

doua ori pe ora.

Am supravegheat cu mare

atentie modul de

administrare a O2 –debitul

lui si frecventa

administrarii oxigenului.

S-a efectuat paracenteza

Dupa masurile

aplicare la o ora

starea pacientei este

usor ameliorata

frecventa repiratiei

fiind de 20/min-la 12

ore de la interventii

starea pacientei s-a

mai imbunatatit,

frecventa respiratiei

fiind de 18/min

pulsul este de 90/min

iar

TA=140/60mmHg

26

pentru a usura respiratia

2. ALIMENTATIE

INADECVATA PRIN

DEFICIT

Pacienta sa fie

echilibrata

nutritional si

hidroelectolitic in 3

zile

Am prezentat pacientei

necesitatea unei diete

hiposodate.

Am intocmit o lista cu

alimentele permise si

intersise, educand familia

si am cerut de la bucataria

spitalului respectarea

regimului.

Au fost explorate

gusturile pacientei.

Alimentele au fost servite

la ore regulate.

Aportul de proteine s-a

scazut deoarece pacienta

prezenta encefalopatie.

Alimentatia era bogata in

glucide si lichide (suc

natural, apa plata,

ceaiindulcit cumiere)

Pe parcursul rezolvarii

encefalopatiei se vor

suplimenta carentele in

proteine.

La indicatiile medicului

pacientei i s-a administrat

vitamine 3x1/zi

Pentru refacerea

parenchimului hepa-tic i s-

In primele 2 zile

pacienta s-a

alimentat si

hidratat per-

insuficient

In urmatoarele zile

pacienta a reusit sa

manance satisfaca-

tor si sa se hidra-

teze cu 1500ml

lichide.

27

a administrat Aspatofort

2x1f in 500ml glucoza

5%/zi

Dupa rezolvarea

encefalopatiei i s-a

administrat hidroli-

zante de proteine

(Amnioplamal ) 500ml/zi

3. ELIMINARE

INADECVATA

CANTITATIV

Pacienta sa fie

echilibrata

hideoelectrolitic si

sa nu prezinte risc al

infectiilor urinare

Zilnic s-a efectuat bilantul

hidro-electrolitic.

Ingestia

-glucoza 10% 500mlxS

+10U.I. insulina

-dextran 40-500ml

-suc 1000ml

-alimente 250g

-plasma 150ml

Excretia

- diureza 2800ml

-scaun 300ml

-lichid ascitic 4000ml

pacientei i s-a indicat sa nu

consume mai mult de 1 l

de lichide /zi mai ales din

cele bogate in Na.

Am recoltat urina pentru

examenul rumar de urina

si bacteriologic La

aplicarea sondei vezicale

am respectat regulile de

asepsie, sonda fiind

schimbata la 72 de ore.

In urma examinarilor

Pacienta e

echilibrata hidro-

electrolitic

edemele si ascita s-

au micsorat iar

tegumentele sunt

suple.

In urma

tratamentului

administrat ,

pacienta nu mai

prezinta infectie

urinara.

In urma efectuarii

paracentezei s-au

eliminat 4l de

lichid ascitic

In acest mod

acienta respira mai

usor , frecventa

respiratiilor fiind

de 18/min

28

efectuate s-a decelat

prezenta in examenul de

urina a puroiului si

leucocitelor. Datorita

acestui lucru s-a introdus

adminis-trarea Ampicilinei

6g/24h

Am participat la efectuarea

paracentezei prin

pregatirea materialelor si

instrumentelor necesare

servind medicul si

aplicand un pansament

compresiv dupa terminarea

punctiei.

4. INCAPACITATEA

DE A-SI REALIZA

SINGURA INGRIJIRI

MEDICALE

Pacienta sa-si

poata efectua

singura ingrijirile

personale in

decurs de 5 zile

Sa-si exprime

acceptul de a

indeplini ingrijiri

de igiena in

termen de 10 zile.

Am ajutat pacienta sa se

mobilizeze.

La solicitarile pacientei am

raspuns cu promtitudine.

Pacienta a fost ajutata in

efectuarea toaletei,

asigurandu-i la pat toate

cele necesare.

In urma masurilor

luate la 5 zile,

pacienta e curata si

ingrijita, dar refuza

sa execute singura

si activitatiile ce o

solicita putin. La

10 zile pacienta

este mai

cooperanta si

incearca sa se

imbrace si sa-si

efectueze toaleta

singura.

Examinari hematologice si biochimice:

29

Denumirea analizeiValori normale Valori obtinute

VSH

13-15 mm 29-60 mm

Hematocit 40-50 % 17%

Hemoleucograma

Hemoglobina 13-15% 8,6g%

Leucocite

4200-8000/mm3

11800/mm3

Trombocite

150000-400000/mm3

152000/mm3

Glicemie 80-120% 101mg%

Proteinograma

Electroforeza

Proteine totale

7%

6,3g%

Albumine

53-59%

40%

α1 globuline 3-5 % 8,6%

α2 globuline

8-9%

10,6%

β globuline

11-13%

7%

9%

γ globuline

15-19%

24,8%

Lipide 600-800mg% 712mg%

Colesterol 180-200mg% 130mg%

Bilirubina

Totala 1mg%

Directa 0,1-0,2mg%

Indirecta0,8-0,9mg%

0,69 0,69

0,31 0,25

0,38 0,44

Fosfataza alcalina 80-306U/l 462U/l

30

124U/l

Transaminaze TGO=2-20U/l

TGP=2-16U/l

33U/l

19U/l

γGT 7-40 U/l 120U/l

CoagulogramaTQ=12”-14”

AP=sub 40”

13”(73%)

35”

Ionograma serica Na+=137-140mEq/l

K+=3,4-5,4mEq/l

Na+=140mEq/l

K+=4,5mEq/l

Uree 20-40mg% 73mg%

Creatinina 0,6-12mg% 0,9mg%

AgHBc-negativ

-negativ

-negativ

-negativ

EXAMINARI PARACLINICE SI DE SPECIALITATE:

Ecografie abdominala

Ascita in cantitate medie, mare cu numeroase benzi de fibrina, neomogen, marit in

volum cu contur neregulat VP=16, colecist cu multiple ecogenitati, cu con de umbra,

splina≈14,5cm in ax lung. Pancreas fara modificari deosebite, rinichi in limite normale.

Stomac cu ingrosare parietala, V.N. transonica. Aspect de ciroza hepatica cronica,

decompensare portala litiaza veziculara.

Examinare secretie peritoniala:

Glicemia= 122mg%

LDH=66 U/l

Proteine= 2,7%

Rivalta pozitiv

Lichid steril.

Examinare secretie gastrica

Elemente celulare rare

Limfocite 2-3/camp

31

Rare celule mezoteliale

5-7 hematii /camp.

Examinari urina:

proteine: urme

puroi: pozitiv

glucoza: negativ

Urobilinogen-slab pozitiv

Sediment calitativ:20-30 leucocite

5-7 hematii

CAZUL II

CULEGEREA DATELOR

NUME SI PRENUME : R. I.

VÂRSTA: 62 ani

SEX: feminin


STAREA CIVILA: căsătorită

OCUPAŢIA: pensionară

NAŢIONALITATEA: română

RELIGIA: ortodoxă

ANTECEDENTE PERSONALE: - cunoscută de circa 3 ani cu diagnosticul de ciroză

hepatică decompensată vascular, cu repetate internări, cu ameliorarea stării generale.

- consumatoare cronica de etanol

- nu respecta regimul alimentar (ingurgiteaza zilnic 2 l lichid)

- nefumatoare

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:

- mama- diabet zaharat

- tata- nesemnificativ

GRUPA DE SANGE: AII pozitiv.


Ciroza hepatica etanolica decompensata vascular


32

astenie fizică marcantă,

tuse cu expectoraţii

înapetenţă,

greţuri,

vărsături

ISTORICUL BOLII: -pacienta in varsta de 62 ani in evidenta cu ciroza hepatica

decompensata vascular de 3 ani , a fost internata pentru astenie fizica marcanta, inapetenta,

greturi, varsaturi, ascita volumioasa, edeme marcate ale membrelor inferioare. La

domiciliu nu a respectat indicatiile de tratament ale medicului si nu a respectat indicatiile

de a renunta la alcool. Se adreseaza clinicii pentru tratament de specialitate.


- alimentatia carentiala datorita inapetentei, alcoolismului

- anxietate moderata

- dispnee

- cresterea in volum a abdomenului datorita ascitei

-edeme la membrele inferioare

- dificultatea de a se odihni

- riscul unor complicatii infectioase

NEVOI afectate:

1. Nevoia de a se alimenta si hidrata

2. Nevoia de a respira

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a dormi si se odihni

5. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre

6. Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de

ingrijire

Obiective Interventii Evaluare

1.DISPNEEPacienta va avea o

respiratie cu o frecventa

in limite fiziologice in

decurs de 4-5 zile.

Am asezat pacienta in

pozitie ortopneica pentru a

favoriza respiratia ,asezand

in spatele pacientei doua

perne.

Am aerisit salonul.

Dupa masurile

aplicare la o ora

starea pacientei este

usor ameliorata,

frecventa repiratiei

33

Am invatat pacienta sa

respire corect (sa inspire

profund pe nas si sa expire

pe gura)

Pacientei i s-a administrat

oxigen pe masca 6l/h cu

intermitenta 10 min de

doua ori pe ora.

Am supravegheat cu mare

atentie modul de

administrare a O2 –debitul

lui si frecventa

administrarii oxigenului.

S-a efectuat paracenteza

pentru a usura respiratia

fiind de 20/min-la 12

ore de la interventii

starea pacientei s-a

mai imbunatatit,

frecventa respiratiei

fiind de 18/min

pulsul este de 90/min

iar

TA=140/60mmHg

2. ALIMENTATIE

CARENTIALA

DATORITA

INAPETENTEI

Pacienta sa fie

echilibrata nutri-tional si

hidroelec-tolitic in 3 zile.

Am prezentat pacientei

necesitatea unei diete

hiposodate.

Am intocmit o lista cu

alimentele permise si

intersise, educand familia



regimului.

Au fost explorate

gusturile pacientei.

Alimentele au fost servite

la ore regulate.

Aportul de proteine s-a

scazut deoarece pacienta

prezenta encefalopatie.

Alimentatia era bogata in

glucide si lichide (suc

natural, apa plata,

In primele 2 zile

pacienta s-a

alimentat si

hidratat insuficient

In urmatoarele zile

pacienta a reusit sa

manan-ce

satisfacator si sa se

hidrasQqteze cu

1500ml lichide.

34

ceaiindulcit cumiere)

Pe parcursul rezolvarii

encefalopatiei se vor

suplimenta carentele in

proteine.

La indicatiile medicului

pacientei i s-a administrat

Polivitamine 3x1/zi

Pentru refacerea

parenchimului hepa-tic i s-

a administrat Aspatofort

2x1f in 500ml glucoza

5%/zi

Dupa rezolvarea

encefalopatiei i s-a

administrat hidroli-

zante de proteine

(Amnioplamal ) 500ml/zi

3. ELIMINARE

INADECVATA

CANTITATIV

Pacienta sa fie

echilibrata hidro-

electrolitic si sa nu

prezinte risc al infectiilor

urinare

Zilnic s-a efectuat bilantul

hidro-electrolitic.

Ingestia

-glucoza 10% 500mlxS

+10U.I. insulina

-dextran 40-500ml

-suc 1000ml

-alimente 250g

-plasma 150ml

Excretia

- diureza 1400ml

-scaun 300ml

-lichid ascitic 4000ml

pacientei i s-a indicat sa nu

consume mai mult de 1 l

de lichide /zi mai ales din

Pacienta e

echilibrata hidro-

electrolitic

edemele si ascita s-

au micsorat iar

tegumentele sunt

suple.

In urma

tratamentului

administrat ,

pacienta nu mai

prezinta infectie

urinara.

In urma efectuarii

paracentezei s-au

eliminat 4l de

35

cele bogate in Na.

Am recoltat urina pentru

examenul rumar de urina

si bacteriologic La

aplicarea sondei vezicale

am respectat regulile de

asepsie, sonda fiind

schimbata la 72 de ore.


paracentezei prin

pregatirea materialelor si

instrumentelor necesare

servind medicul si

aplicand un pansament

compresiv dupa terminarea

punctiei.

lichid ascitic

In acest mod

pacienta respira

mai usor ,

frecventa

respiratiilor fiind

de 18/min

4. DIFICULTATEA

DE A SE ODIHNI

Pacientul sa

beneficieze de somn

cantitaiv si calitativ

satisfacator

Pacientei i se

administreaza lichide calde

(lapte, ceai de musetel, de

tei ) inainte de culcare.

Se intocmeste un program

de odihna in comun de

acord cu pacientul

Se realizeaza un climat de

liniste si confort care sa nu

suprasolicite analizatorii

auditivi si vizuali.Nu se pot

administra medica-mente cu

efect sedativ. In acest scop

se administreaza

medicamente cu efect usor

sedativ de tipul:

Ciproheptadina 1tb la

culcare sau Feniramina 1tb

In urma masurilor

luate, pacienta

doarme mai bine

noaptea iar

dimineata se simte

mai odihnit.

36

5. RISC AL

COMPLICATIILOR

INFECTIOASE

Pacienta sa nu prezinte

riscul complicatiilor

seara la culcare pentru a

evita efectul toxic hepatic al

barbituricilor.

Am explicat pacientei

necesitatea respectarii

repaosului fizic si al

tratamentului.

Pentru a nu-i periclita

respiratia si functia

cardiovasculare

pacientului i s-a efectuat

paracenteza eliminand 4l

lichid ascitic.

Dupa efectuarea tehnicii

am dezinfectat locul puntii

si am aplicat o compresie

sterila pentu prevenirea

infectiei.

Am sfatuit pacientul sa nu

se miste prea mult in pat si

sa nu se ridice dupa

efectuarea puntii.

Am asigurat ca pacienta sa

fie echilibrat nutritional

administrandu-i o dieta

bogata in glucide, itamine

si proteine.

Se asigura curatenia

lenjeriei de pat si de corp

al pacientului pentru a

prevenii alterarea

Pacientul nu

prezinta

complicatii

respiratorii si

cardiovasculare

Respiratia=18/min

TA=100/80mmHg

Puls=90/min

Pacientul nu

prezinta

complicatii

infectioase,

valoarea

temperaturii

corpului fiind de

370 C

In urma ingrijirilor

efectuate pacientul

nu prezinta leziuni

tegumentare

37

integritatii tegumentare.

Am supravegheat

cateterele venoase aplicate

pentru realizarea

perfuziilor si m-am

asigurat sa fie schimbata la

72 de ore.

Explorari paraclinice

Ecografia abdominala: ficat mic cu contur neregulat si cu o structura relativ

omogena si ecogenitate usor crescuta. Colecist cu pereti mult ingrosati, cu aspect stratificat

si prezentand in lumen cateva puncte de reflexogene in schita , in alt factori in coada de

cometa. Vena porta de 15mm. Splina omogena de 12,5-13cm in axul lung. Canalul

Wirsung usor dilatat 3cm. Vezica urinara destinsa.

Examen de urina:

Proteine- urme

Puroi- negativ

Glucoza- negativ

Ubg- intens pozitiv

Pigmenti biliari- negativ

Sediment calitativ- numeroase cristale de oxalat de calciu si hematii.

Examinarea lichidului ascitic

-LDH- 88

-proteine- transudat 12,8%

Examinari hematologice si biochimice

Denumirea analizei Valori obtinute

Hematocrit 28%

Hemoglobina 9,3%

Leucocite 5500/mm3

Trombocite 225000/mm3

38

Reticulocite 12%

Neutrofile 68%

Limfocite 26%

Monocite 6%

VSH 30-70mm

Sideremie 55%

Glicemie 103mg%

Proteine totale 6g% 7,7g%

Albumine 34% 34,2%

αglobuline 6,1%

α2 globuline 9,3%

βglobuline 5,9%

γ globuline 36%

Lipide 712mg%

Colesterol 156g%

Bilirubina totala 1,9mg%

Bilirubina directa 0,88mg%

Bilirubina indirecta 1,62mg%

Fosfataza alcalina 196U/l

γ GT 35U/l

Transaminaze 27U/l

10U/l

Coagulograma TQ=20”

AP=38”

Ionograma serica Na+ =130mEq/l

K+ =4,5mEq/l

Rezerva alcalina 27mEq/l

CAZUL III

CULEGEREA DATELOR

39

NUME ŞI PRENUME : S. M. G.

VÂRSTA: 54 ani

SEX: masculin


STARE CIVILA: căsătorit

OCUPAŢIA: pensionar

NAŢIONALITATE: român

RELIGIA: ortodoxă

ANTECEDENTE PERSONALE - hepatită cronică diagnosticată in 1999.

- cardiopatie ischemică

- angor de efort

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:

- mama cardiaca si diabet zaharat

- tata- depresie

GRUPA DE SANGE: 0I pozitiv.


Ciroza hepatica virala B si etanolica, decompensata vascular si parenchimatos,

clasa CHILD C12 , varice esofagiene grupa I, II


Dispnee inspiratorie la eforturi mici, astenie , fatigabilitate , dureri

precordiale la efort

Cresterea in volum a abolemenului (ascita)

Edeme ale membrelor inferioare

Stare de disconfort abdominal.

Inapetenta

ISTORICUL BOLII:

-pacientul in varsta de 54 ani in evidenta cu ciroza hepatica de 2 ani, a fost internat pentru

astenie extrema, dispnee respiratorie la eforturi mici ,dureri precordiale la efort ,ascita

volumioasa, edeme marcate ale membrelor inferioare, sindrom dispeptic.Bolnavul este

cuncoscut din 1983 cu cardiopatie, angor de efort , in tratament constant cu Propanolol. La

domiciliu a continuat tratamentul cu Silimarina, Spironolatona, Furosemid, Aspatofort, dar

nu a respectat indicatiile de a renunta la alcool. Se adreseaza clinicii pentru tratament de

specialitate.

40

Explorari paraclinice

Ecografia abdominala:

- ficat mic cu contur neregulat si cu o structura relativ omogena si ecogenitate usor

crescuta. Colecist cu pereti mult ingrosati, cu aspect stratificat si prezentand in lumen

cateva puncte de reflexogene in schita , in alt factori in coada de cometa. Vena porta de

15mm.

Splina omogena de 12,5-13cm in axul lung. Canalul Wirsung usor dilatat 3cm.

Vezica urinara destinsa.

Examen de urina:

Proteine- urme

Puroi- negativ

Glucoza- negativ

Ubg- intens pozitiv

Pigmenti biliari- negativ

Sediment calitativ- numeroase cristale de oxalat de calciu si hematii.

Examinarea lichidului ascitic

-LDH- 88

-proteine- transudat 12,8%

Examinari hematologice si biochimice

Denumirea analizeiValori obtinute

Hematocrit 28%

Hemoglobina 9,3%

Leucocite 5500/mm3

Trombocite 225000/mm3

Reticulocite 12%

Neutrofile 68%

Limfocite 26%

Monocite 6%

VSH 30-70mm

Sideremie 55%ml

Glicemie 103mg%

41

Proteine totale 6g% 7,7g%

Albumine 34% 34,2%

αglobuline 6,1%

α2 globuline 9,3%

Βglobuline 5,9%

γ globuline 36%

Lipide 712mg%

Colesterol 156g%

Bilirubina totala 1,9mg%

Bilirubina directa 0,88mg%

Bilirubina indirecta 1,62mg%

Fosfataza alcalina 196U/l

γ GT 35U/l

Transaminaze 27U/l

10U/l

Coagulograma TQ=20”

AP=38”

Ionograma serica Na+ =130mEq/l

K+ =4,5mEq/l

Rezerva alcalina 27mEq/l

Uree 22mg%

Creatinina 0,9mg%


1. Alimentatie carentiala datorita inapetentei, alcoolismului si lipsei cunoasterii

acestui risc.

2. Anxietate moderata

3. Eliminare inadecvata cantitativ si calitativ

4. Dificultatea de a se odihni

5. Incapacitate de autoingrijire

6. Risc al complicatiilor infectioase

NEVOI afectate:

42

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Nevoia de a elimina

Nevoia de a dormi si se odihni

Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre

Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii Evaluare

1.. ALIMENTATIE

CARENTIALA

DATORITA

INAPETENTEI

Pacientul sa fie

echilibrat

hidroelectolitic in 3

zile si nutritional in

5 zile

ZIUA 1

pacientul a fost alimentat

parenteral cu glucoza 5%,

2x500ml cu 1f vitamina C,

1f vitamina B1si B6 si 1f

de gluconolactat de Ca.

ZIUA 2- pe langa

alimentatia parenterala

pacientului i s-a

administrat ceai indulcit,

supe strecurate.

ZIUA3- pacientului i s-a

introdus masa de pranz

formata din supa de

zarzavat, pilaf de orez cu

carne de pui fiarta , toate

fara sare

ZIUA 4-pe langa

alimentatia parenterala

pacientului i s-au introdus

toate cele 3 mese

principale

ZIUA 5- pacientului i s-a

servit 5-6 mese pe zi la ore

Ziua1- pacientul e

echilibrat

hidroelectrolitic

fapt confirmat de

rezultatele

ionogramei serice

si rezervei alcaline

Ziua 5- pacientul e

echilibrat

nutritional si

hidroelectrolitic,

are pofta de

mancare, nu se mai

simte slabit.

43

regulate si in volum redus.

Alimentatia e bogata in

fier , vitamine, proteine si

glucide. Am educat familia



regimului.

Multivitamine 3x1tb/zi

preparate din fier pentru

combaterea anemiei-sulfat

de fier 3x1tb/zi

Pentru corectarea

deficitului de proteine

pacientului i s-a

administrat hidrolizate de

proteine (amino-

plasmal)150ml/zi

Pentru refacerea

parenchimului hepatic s-au

administrat 2 fiole

Aspatofort.

2. ELIMINARE

INADECVATA

CANTITATIV SI

CALITATIV

Pacientul sa fie

echilibrat hidro-

electrolitic si sa nu

prezinte risc al

infectiilor urinare

Zilnic am realizat bilantul

hidroelectrolitic :

Ingestia- 500ml glicoza

5%

- 250ml suc de

fructe

- 150ml alimente

Excretia- 2000ml diureza

- 100ml scaun

- 4000ml lichid

ascitic

- transpiratie

nesemnificati

Conform bilantului

hidroelectrolitic si

rezultatele

ionogramei serice

si rezervei alcaline

pacientul e

echilibrat

hidroelectrolitic

Dupa 3 zile de

tratament edemele

s-au diminuat insa

ascita este inca

44

va

Pacientul afost zilnic

cantarit.

Pentru a diminua ascita si

edemele pacientului i is-a

administrat Spironolactona

3x2tb/zi Furosenit 1tb/zi

Pacientului i s-a efectuat

paracenteza


interventiei prin pregatirea

materialelor si

instrumentarului medical

Am servit medicul cu

materiale necesare.

Am aplicat pansamentul

compresiv dupa efectuarea

tehnicii.

volumioasa

Dupa efectuarea

paracentazei

pacientul respira

mai usor, frecventa

respiratiilor fiind

de 18/min

3. DIFICULTATEA DE

A SE ODIHNI

Pacientul sa

beneficieze de

somn cantitaiv si

calitativ

satisfacator

Pacientului i se

administreaza lichide calde

(lapte, ceai de musetel, de

tei ) inainte de culcare.

Se intocmeste un program

de odihna in comun de

acord cu pacientul

Se realizeaza un climat de

liniste si confort care sa nu

suprasolicite analizatorii

auditivi si vizuali.Nu se pot

administra medica-mente cu

efect sedativ. In acest scop

se administreaza

medicamente cu efect usor

sedativ de tipul:

In urma masurilor

luate, pacientul

doarme mai bine

noaptea iar

dimineata se simte

mai odihnit.

45

4. RISC AL COMPLICATIILOR INFECTIOASE

Pacientul sa nu

prezinte riscul

complicatiilor

Ciproheptadina 1tb la

culcare sau Feniramina 1tb

seara la culcare pentru a

evita efectul toxic hepatic al

barbituricilor.

Am explicat pacientului

necesitatea respectarii

repaosului fizic si al

tratamentului.

Pentru a nu-i periclita

respiratia si functia

cardiovasculare

pacientului i s-a efectuat

paracenteza eliminand 4l

lichid ascitic.

Dupa efectuarea tehnicii

am dezinfectat locul puntii

si am aplicat o compresie

sterila pentu prevenirea

infectiei.

Am sfatuit pacientul sa nu

se miste prea mult in pat si

sa nu se ridice dupa

efectuarea puntii.

Am asigurat ca pacienta sa

fie echilibrat nutritional

adminis-trandu-i o dieta

bogata in glucide, itamine

si proteine.

Se asigura curatenia

lenjeriei de pat si de corp

al pacientului pentru a

prevenii alterarea

Pacientul nu

prezinta

complicatii

respiratorii si

cardiovasculare

Respiratia=18/min

TA=100/80mmHg

Puls=90/min

Pacientul nu

prezinta

complicatii

infectioase,

valoarea

temperaturii

corpului fiind de

370 C

In urma ingrijirilor

efectuate pacientul

nu prezinta leziuni

tegumentare.

46

5. INCAPACITATEA

DE AUTOINGRIJIREPacientul sa-si

efectueze singur

ingrijirile

personale pe

perioada

spitalizarii si la

domiciliu

integritatii tegumentare.

Am supravegheat

cateterele venoase aplicate

pentru realizarea

perfuziilor si m-am

asigurat sa fie schimbata la

72 de ore.

Am educat pacientul in

vederea acceptarii si

efectuarii toaletei

corporale

Am simulat dorinta

pacientului de a-si efectua

singur toaleta personala,

de a se barberii, de a-si

spala cateva obiecte

personale.

Am ajutat pacientul sa se

mobilizeze.

In urma masurilor

luate pacientul e

ingrijit si curat,

executa activitati ce

nu-l supra-solicita

fizic.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRARII

47

Prezenta lucrare evidenţiază principalele etape ale activităţii de nursing la pacienţii

cu Ciroza hepatica prezintă caracteristici specifice atât în ceea ce priveşte simptomatologia

cât şi atitudinea terapeutică.

Ciroza hepatică este o boală hepatică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei,

nodulilor de regenerare şi a necrozelor hepatocitare, cu alterarea arhitecturii hepatice.

Denumirea bolii provine de la cuvântul grecesc „kivrhos” (culoare galgen maro roşcat) şi a

fost dată de R.T.H. Laennec (1781-1826) din cauza culorii galben-maro roşiatice a

ficatului suferind.

Aspectul ficatului în cazul cirozei este schimbat fiind înlocuit cu un ţesut fibros în

jurul unor noduli de regenerare.

Nursa ocupă un rol important în acest proces de îngrijire tinând cont de faptul că

nevoile fundamentale sunt afectate iar gradul de dependenţă în satisfacerea acestor nevoi

este destul de mare.

Nursa supraveghează bolnavul de la internare până la externare

reprezentând legatura dintre pacient şi medic. Nursa reprezintă “butonul rosu de alarmă” al

bolnavului, atunci când apar complicaţiile.

BIBLIOGRAFIA

48

1.Medicina internă. Boli digestive, hepatice, pancreatice, sub redacţia Prof. Dr. L.

Gherasim,

Editura medicală vol. 3.

2. Ghid de nursing, sub redacţia: Lucreţia Titircă.

3.Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, sub redacţia: Lucreţia

Titircă.

49

Proiect Ciroza Hepatica

Documents

Transcript of Proiect Ciroza Hepatica