PROCESUL DE LA TIMI ŞOARA - ... ASOCIA łIA MEMORIALUL REVOLU łIEI 16-22 DECEMBRIE 1989,...

Click here to load reader

  • date post

    06-Jan-2020
  • Category

    Documents

  • view

    13
  • download

    2

Embed Size (px)

Transcript of PROCESUL DE LA TIMI ŞOARA - ... ASOCIA łIA MEMORIALUL REVOLU łIEI 16-22 DECEMBRIE 1989,...

  • PROCESUL DE LA TIMIŞOARA Audierea celor 21 de inculpaŃi de la Securitate şi MiliŃie

    (2 – 15 martie 1990)

    199

  • 200

  • ASOCIAłIA MEMORIALUL REVOLUłIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA

    PROCESUL DE LA TIMIŞOARA

    Audierea celor 21 de inculpaŃi de la Securitate şi MiliŃie

    (2 – 15 martie 1990)

    Vol. I

    EdiŃie îngrijită de: Miodrag Milin

    FUNDAłIA ACADEMIA CIVICĂ TIMIŞOARA-BUCUREŞTI

    2004

    201

  • DOCUMENTE 1 – 2

    Editor: Miodrag Milin

    Aceste documente sent reproduse de pe banda magnetică a înregistrării efectuate de Radio Timişoara, care a transmis direct

    întreaga desfăşurare a Procesului.

    EdiŃie întocmită de: Doina MagheŃi

    Gino Rado

    Corectura textului: Adina Hornea

    Simona Mocioalcă

    Tehnoredactare: Gino Rado

    © AsociaŃia Memorialul RevoluŃiei 16-22 Decembrie 1989, Timisoara

    202

  • T.R.: - Chiar sunase, între timp, ministrul. P.C.: - Cu colonelul Teodorescu aŃi făcut vreo deplasare la spital? T.R.: - Nu. P.C.: - A, nu. La Penitenciar? T.R.: - Nu. Cu tovarăşul Sima, a fost dânsul. P.C.: - A, nu. E o notare greşită din partea mea. Îmi cer scuze. Mai încurc lucrurile câteodată... Alte precizări mai aveŃi de făcut? T.R.: - Caraşcă nu furnizase informaŃii. P.C. - Da, era legat de Caraşcă... T.R.: - O precizare care mă apăsa şi mă frământa de mai mult timp este cea referitoare la problema de joi seara, din 21, când am fost chemat la generalul NuŃă şi trimis la Divizia motorizată. Ea corespunde întru totul celor declarate de mine, cu menŃiunea că am omis acolo să spun că generalul NuŃă (atunci am vorbit prima dată cu el, de când venise aici) îmi spunea: „Măi, trebuie recuperat armamentul care este acolo.” Un lucru inutil, fiindcă eu.... P.C.: - RedaŃi episodul, succint. Ca să fie clar pentru toată lumea. T.R.: - Da, la ora… după 22,00, am fost chemat de ofiŃerul de serviciu, să mă prezint la generalul NuŃă în birou. Era în birou NuŃă, Mihalea Velicu şi Macri. M-a întrebat dacă cunosc interiorul Operei, eu fiind, înainte de a fi adjunct, şeful Serviciului 1a. Zice: „Nu cunosc toate labirinturile acelea din clădirea aceea mare, vino repede cu ofŃerul care răspunde de Operă la mine.” N-am ştiut de ce? Am fugit, l-am adus pe lt.-colonelul Cârstea Adrian, l-am adus acolo. Ăsta de două luni preluase problema. Nu ştia nici el. „Du-te şi caută altul!” M-am dus şi l-am găsit pe locotenentul Furdea, care răspundea de problema „naŃionalişti germani” şi fiind şi Teatrul German, a mai mers acolo. Între timp, generalul NuŃă vorbea la telefon pe T.O. cu cineva căruia i se adresa cu „nea Fane”. N-am înŃeles mare lucru, între timp mi-a spus: „Adu-l pe şeful USLA, lt.-colonelul Popescu. N-am mai mers eu, l-am trimis pe ofiŃerul de serviciu, a intrat şi Popescu. NuŃă şi-a continuat discuŃia la telefon. Din câte am înŃeles eu, rezultă că acel Fane nu era de acord cu ceea ce propunea NuŃă. NuŃă spunea: „Lasă, mă, că ştiu eu ce fac paraşutiştii tăi.” A închis NuŃă, a spus o vorbă pe care nu-mi permit să... şi l-a sunat pe secretarul Ion Coman şi i-a spus: „UitaŃi, noi vrem să mergem la Operă, să recuperăm armamentul, să tăiem, să debranşăm mijloacele de radioficare-amplificare şi să prevenim incendierea Operei, fiindcă acolo sunt sticle incendiare. Şi, ştiŃi, generalul Guşe Ştefan nu vrea asta.” Atunci mi-am dat seama că vorbise cu el. Nu era de acord cu acŃiunea. După circa cinci minute a sunat din nou telefonul T.O., a vorbit cu...„Ai văzut, măi, nea Fane, gata, o facem!” Vorbise cu Guşe. Între timp Guşe

    203

  • primise telefon de la Coman. Şi l-a întrebat pe Popescu: „Popescule, cu cine mai pleci acolo?” Popescu s-a întors către mine, zice: „Cu tovarăşul maior Radu.” Zice: „Radule, iei comanda şi pleci acolo.” Eu nefiind nici şeful lui Popescu, nici... n-am avut nici un serviciu de Luptă Antiteroristă, nu m-am ocupat de pregătirea lui. N-am avut ce face. Popescu m-a întrebat ce facem. Ne-am schimbat, în 20 de minute am plecat cu o maşină, fără armament, fără acte. Ne-am învârtit la Clinicile Noi, am luat-o pe-o stradă către Str. Vasile Alecsandri, am observat că erau baraje. Am mai făcut câteva străzi, pe stânga, pe dreapta, şi m-am întors la unitate. Am venit să raportez că nu se poate în nici un mod ajunge acolo. Şi NuŃă şi Mihalea dormeau. Era un ofiŃer de la I.G.M. în birou. I-am spus să-i scoale, să raportez că am venit, că nu pot să execut. Că ştiam că-i dur şi nu...Şi l-a trezit pe Mihalea. Declar că pe Mihalea îl cunosc din 1971, de când am lucrat cu el împreună la Teleorman. Şi, rămânând amândoi singuri, i-am spus că nu se poate aşa ceva, că nu putem intra. Şi zic: „GândiŃi-vă că avem şi noi copii acasă şi... nu se poate... Nu are rost, acuma, în 21, mai ales că şi d-voastră ştiŃi, ştiu şi eu... Nu se ştia în mase ce se întâmplase la Bucureşti, dar pe ici, pe colo se auzise.“ Generalul Mihalea mi-a replicat că: „Tu ori n-ai înŃeles, ori nu ştii ce-i Starea de necesitate.!” A pus mâna pe telefon şi a vorbit din nou cu generalul Guşe şi i-a cerut să trimită o maşină militară, care, zicea dânsul, că poate să circule, în care să intrăm noi. N-a trimis Guşe şi nu ne-am dus. Asta era pe la ora 3,00. Ne-am dus şi gata, repede, toată lumea la culcare; şi zic să nu mai... sperând că am scăpat de...A doua zi dimineaŃă, pe la ora opt, m-a chemat din nou NuŃă: „Măi, acuma e ziuă, iei pe cineva şi te duci acolo.” Am plecat după vreo jumătate de oră, tot în aceeaşi echipă, am mai luat, că Popescu se plângea, că nu se pricepe, nici el nu fusese militar, adevărul ăsta este… am luat pe şeful grupei noastre de IntervenŃie Antiteroristă, care era militar de carieră şi am plecat pe căi ocolite. Am stabilit noi cum să intrăm dinspre Spitalul Militar, am ajuns acolo pe la ora 10,00. M-am prezentat generalului Guşe eu… i-am raportat că sunt trimis de NuŃă. M-a introdus într-un birou în care erau doi ofiŃeri de Paraşutişti, un lt.-colonel… GogonŃă, GoanŃă, pe care-l ştiam de pe vremea când făceam şi eu, în tinereŃe, paraşutism; şi un altul, care era cam de aceeaşi vârstă, fără grad. Şi doi colonei, unul de Infanterie şi unul de Tancuri, nu de Tancuri, de Artilerie, căruia Guşe i se adresa cu Ştefan. Am spus că ne-am prezentat şi ei ne-au cerut informaŃii. O grămadă de informaŃii… N-aveam cum să le aflăm, nu se poate. Şi a mai revenit o dată generalul Guşe: „Ce faceŃi, Ştefane, că poate mă cheamă tovarăşul secretar.” A început acolo să scrie colonelul Ştefan o

    204

  • schiŃă de-asta, cum se fac astea de stat major: efective, timp, dotare etc. În momentul ăla s-a transmis la radio comunicatul cu generalul Milea. Moment în care fiecare, care pe unde a apucat, unul a ieşit afară, unul s-a dus dincolo şi, la circa jumătate de oră a venit generalul Guşe şi a spus: „Gata, toată lumea plecaŃi, nu discutaŃi despre treaba asta, distrugeŃi toate astea şi plecaŃi la unitate.” Moment în care am plecat şi eu la unitate. Aşa s-a derulat acest aspect. Repet, n-am avut intenŃia de a participa şi, în primul rând, eram total nepriceput la o asemenea...Eu am fost ofiŃer de InformaŃii de la absolvirea şcolii şi până la 22. Nu m-am ocupat decât cu InformaŃiile. P.C.: - Să înŃeleg că NuŃă intenŃiona, prin această acŃiune să-i răpească pe aceşti oameni care se adresau mulŃimii... T.R.: - El susŃinea că trebuie să recupereze armamentul care se afla la ei... P.C.: - În Balcon, acolo, cine mai era? În Operă, în clădire? T.R.: - Erau mulŃi, peste 100 de persoane. P.C.: - Deci numai pentru armament şi debranşare aŃi fost tri... T.R.: - Aşa ne-a spus nouă scurt, şi vă raportez, s-a dus să se culce. Când am venit, peste 20 de minute, dormea... P.C.: - „În seara de 21 decembrie, în jurul orelor 22,00, generalul NuŃă, în prezenŃa generalilor Mihalea şi Macri ne-a ordonat că împreună cu alŃi ofiŃeri să pătrund...” T.R.: - Nu eu să pătrund. Să conduc unitatea Paraşutiştilor... P.C.: - „...să conduc o unitate de Paraşutişti în incinta Operei din Timişoara, pentru a recupera nişte arme automate şi a debranşa staŃia de amplificare. Am înŃeles, din convorbirea telefonică cu generalul Guşe, că acesta din urmă nu era de acord cu îndeplinirea acestei activităŃi. Drept urmare, generalul NuŃă a cerut sprijinul lui Ion Coman. După câteva minute a sunat generalul Guşe şi am înŃeles că se lăsase convins să accepte acea acŃiune, al cărei iniŃiator era NuŃă. La ordin, în noaptea aceea, împreună cu încă doi ofiŃeri, am fost trimişi în zona Operei de NuŃă;” T.R.: - La Divizie. Trebuia să ajungem la Divizie, unde erau Paraşutiştii. P.C.: - „la sediul Diviziei, unde era subunitatea de Paraşutişti a M.Ap.N.- ului. Am evitat să ajungem acolo şi la întoarcere am raportat că este nerealistă acŃiunea care se intenŃiona să se concretizeze. A doua zi de dimineaŃă, NuŃă însă m-a trimis la Divizie, în acelaşi scop. Unde am luat legătura cu generalul Guşe. Acesta i-a ordonat unui alt ofiŃer din anturaj să întocmească un plan de acŃiune. Între timp, însă, la radio s-a anunŃat că minist