Probleme Frecvente in Pediatrie

8/16/2019 Probleme Frecvente in Pediatrie

http://slidepdf.com/reader/full/probleme-frecvente-in-pediatrie 1/14

Curs probl frecv în pediatrie 2015 Dr. Tatiana Ciomartan

1

Probleme frecvent întâlnite în pediatrie

Febra= unul dintre cele mai frecvent întâlnite semne de boală în perioada copilăriei, mai ales în primii 5 ani de viaţă.DEFINIŢIE – TERMINOLOGIE

1. Stare subfebrilă = temperatura corpului este cuprinsă între 37 şi 37,9C,2. Febră = temperatura corpului este 38C3. Hipotermie = temperatura corpului este < 36C.

MĂSURAREA TEMPERATURIIOrice familie care are în îngrijire un copil, mai ales dacă vârsta acestuia este < 5 ani,trebuie să aibă în casă un termometru şi să-l folosească!!!, nu să se bazeze pe aprecierisubiective de genul „ştiu când are febră – îi arde fruntea” etc.

a. intrarectal = sediul de elecţie folosit la sugari şi preşcolari (diferenţele întretemperatura rectală şi cea axilară pot fi de până la 1C!!!)

b. axilar – se utilizează numai la copiii > 5 ani, care pot coopera corespunzător,avându-se însă grijă ca termometrul să fie corect aşezat;

c. sublingual – nu se recomandă la copii – pentru că există riscul spargeriitermometrului, chiar de intoxicaţie cu mercur;

d. în conductul auditiv extern – este utilizat în utilizat în ţările occidentale în ultimiiani, dar poate fi o manevră neplăcută pentru copil, poate determina leziuni aleCAE;

e. pe tegumentul frunţii – nu este demnă de încredere la copil.DURATA EFECTUĂRII MĂSURĂTORII – minimum 3 minute.POZIŢIA CORECTĂ

a. intrarectal – se introduce termometrul astfel încât vârful acestuia să fie situat înîntregime în ampula rectală,

b. axilar – vârful termometrului trebuie să fie aşezat la vârful axilei.VARIAŢII NORMALE ALE TEMPERATURIIEste bine să se ţină seama de ele atunci când se măsoară temperatura:

- efortul fizic intens determină o creştere a temperaturii,- ingestia de lichide fierbinţi poate determina o creştere a temperaturii.

CAUZEDiferă în funcţie de vârsta copilului, unele fiind mai frecvente la anumite categorii devârstă:1. În perioada neonatală

- deshidratarea în primele 24 – 48 h de la naştere (secundară aportului insuficientde lichide, eliminării de urină şi meconiu, supraîncălzirii prin înfăşare exageratăetc.)

- supraîncălzire prin îngrijirea în incubator sau expunerea la temperaturi ridicate alemediului ambiant sau la fototerapie,

- rezorbţia de colecţii hematice (ex. Hemoragia intraventriculară, hematomsubdural),

- sindrom de abstinenţă la un nou-născut expus la droguri consumate de mamă întimpul sarcinii,




2

- displazia ectodermală – boală foarte rară, caracterizată prin lipsa glandelor sudoripare.

2. În perioada post-neonatală:- erupţia dentară – cea mai frecventă cauză „benignă” de febră la copii cu vârsta

cuprinsă între 6 luni şi 2 – 3 ani,- cauze infecţioase – vezi mai jos,- cauze neinfecţioase – vezi mai jos,- deshidratare determinată de afecţiuni precum diabetul insipid nefrogen sau

hipercalcemia idiopatică3. Copil de vârstă şcolară – pe lângă cauze mult mai frecvente, infecţioase şi

neinfecţioase enumerate mai jos, sunt demne de luat în consideraţie următoarele posibilităţi:- frecarea de către copil a termometrului în scopul inducerii în eroare a familiei sau

medicului (soluţia o reprezintă măsurarea temperaturii urinii),

- sindromul „Münchausen by proxy” în care mama falsifică temperatura copilului(sindromul cuprinde şi mimarea altor simptome sau semne clinice precum:hematemeza – mama pune cacao, hematurie – mama pune sânge în urină, diabet – mama pune zahăr în urină, convulsii – mama sufocă parţial copilul inducându-i ocriză convulsivă etc).

A. Cauze infecţioase:- rinofaringita acută = cea mai frecventă afecţiune la copilul în vârstă de 1 – 5 ani,- rinoadenoidita acută – frecventă la sugar,- otita medie acută,- laringita acută,- traheobronşite – mai frecvente la copilul > 5 ani,

- pneumonii – bronhopneumonii mai frecvente la sugar, pneumonii france lobaremai frecvente la copilul de vârstă şcolară,

- tuberculoza – afecţiune cu prevalenţă în creştere alarmantă în România (atenţie căidr la PPD poate fi negativ la copiii cu malnutriţie sau după o rujeolă sau altăviroză care deprimă răspunsul imun),

- mononucleoza infecţioasă – rară la sugar, mai frecventă la adolescenţi,- infecţia de tract urinar = cea mai frecventă cauză de febră la un copil care nu are

nici un alt simptom,- infecţia acută cu toxoplasma gondii, toxocara canii sau catii,- infecţia acută cu CMV,- septicemia meningococică,

- abcese închise (subfrenic, perinefretic, pulmonar, cerebral, hepatic), mai frecventela copii > 3 – 4 ani,

- osteite, osteomielite, osteoartrite,- endocardita bacteriană subacută,- hepatite,- malarie, leishmaniază, bruceloză şi alte boli tropicale,- infecţia şuntului ventriculo-peritoneal,- comprese „uitate” după intervenţii chirurgicale

B. Cauze neinfecţioase:- artrita cronică juvenilă,- colagenoze (lupusul eritematos sistemic, poliarterita nodoasă etc.),

- hemopatii maligne (leucemii, mai rar boala Hodgkin),




3

- tumoare Wilms,- boala Kawasaki,- sarcoidoza,- colita ulcerativă,- boala Crohn,- hepatopatii (ciroza, tumori maligne),- hematom subdural,- agamaglobulinemie,- miopatii (când li se face anestezie generală pot face hipertermie malignă),- medicamente:

o sulfamide sau rifampicină – febra apare la 7 – 10 zile de la începutultratamentului,

o acetazolamida,o aminofilina,o amfetamina,o anticonvulsivante,o antihistaminice,o AINS,o salicilaţi,o haloperidol, clorpromazină – pot determina sindrom neuroleptic malign.

TRATAMENT1. Profilactic – nu este recomandată administrarea de antipiretice (termenul frecvent

utilizat în vorbirea curentă de „antitermice” este incorect semantic!) profilactic, laintervale fixe.

2. Curativ – este recomandat ori de câte ori un copil are febră.

Antibioticele nu sunt antipiretice!!!a. Mijloacele fizice – ar trebui să reprezinte metoda antipiretică de elecţie, din

păcate încă se preferă administrarea de medicamente! Baia hipotermizantă – se face copilului o baie utilizând apă cu temperatura de

18 - 20C („ca apa de vară”), schimbând apa de câte ori este nevoie până lascăderea temperaturii sub 38C;

Împachetări hipotermizante – se folosesc scutece sau cearceaf înmuiate în apăcu temperatura de 18 - 20C cu care se înfăsoară întreg corpul copilului cuexcepţia extremităţii cefalice. Se lasă scutecul ud pe pielea copilului pânăcând acesta se încălzeşte; împachetările se repetă până la normalizareatemperaturii.

Utilizarea de oţet sau alcool (sau chiar ţuică) este inutilă sau chiar nocivă! Apasimplă este suficientă.

b. Medicamente: Metamizolul (Algocalmin, Novocalmin) soluţie apoasă (fiole de uz iv 1g/2 ml,

soluţie orală 500 mg/ml, 20 pic/ml), supozitoare 300 mg, tb 500 mg. Se poateadministra po sau iv (lent pentru că poate da hipotensiune arterială); posologie: 10 mg/kg/doză, maximum 3 – 4 doze pe zi la intervale deminimum 6 – 8 ore. Este eficient mai ales la valori ale temperaturii de >38,5C.

Acetaminofenul (Paracetamol, Efferalgan, Panadol, Tylenol, Perfalgan)soluţie orală cu 60 mg/2 ml; 80 mg/0,8 ml; 80, 120 sau 160 mg/5 ml; tbmasticabile 80 mg, supozitoare 125 sau 250 mg, pulbere cu 50, 125, 250 şi




4

500 mg/plic, tb 500 mg; soluţie de uz parenteral 10 mg/ml. Posologie p.o saui.v.: 10 mg/kg/doză, maximum 3 – 4 prize pe zi, la intervale de minimum 6 – 8 ore.

Ibuprofenul (Marcofen sau Nurofen soluţie orală 100 mg/5 ml, tb 200 sau 400mg). Posologie: ca antipiretic 5 mg/kg/doză, maximum 3 – 4 doze /zi,laintervale de minimum 6 – 8 ore (ca antiinflamator 10 mg/kg/doză 3 – 4 prize/zi).

Acidul acetilsalicilic (Aspirina) – este interzis la copilul < 5 ani (din cauzariscului de sindrom Reye, afecţiune rară dar cu evoluţie letală în majoritateacazurilor); tb 50, 75, 100, 160, 300, 325, 400 şi 500 mg. Posologie: nu există odoză exactă pe kg, la copiii 5 – 10 ani 250 mg/doză, la cei > 10 ani 500mg/doză, maximum 3 prize/zi.

COMPLICAŢII1. Ale febrei netratate – convulsiile cu facilitare febrilă (la copii cu vârsta de 6 luni

– 3 – 5 ani, care au AHC de convulsii de acest tip),2. Ale medicaţiei administrate – intoxicaţii medicamentoase (destul de frecvente

fiind cea cu salicilaţi şi acetaminofen), sindrom Reye.

Inapetenţa – refuzul alimentaţieiEste motiv frecvent de prezentare la consultaţii a părinţilor cu sugari sau copii de vârstă preşcolară sau şcolară.Greşeala cea mai frecventă a unor medici de familie este aceea de a încerca să o tratezecu vitamine şi stimulente ale apetitului (Peritol etc.), în loc să purceadă la decelarea

cauzelor.CAUZEA. Nou-născut:

infecţii (infecţie de tract urinar, otită, meningită) icter nuclear (numai dacă a avut hiperbilirubinemie cu BR indirectă în perioada

neonatală precoce)B. Copil

Obligarea copilului să mănânce:o forţarea, de către mamă, a copilului să ingere alimenteo „convingerea” (obligarea) copilului să mănânce mai mult,o „mituirea” lui pentru a-l face să termine de mâncat,o

ameninţarea cu pedepse dacă nu mănâncă,o pedepsirea (prin pălmuire) copilului dacă nu mănâncă,o mama îi permite copilului să mănânce numai ceea ce vrea acesta,o mama îi permite copilului să mănânce gustări la orice oră, între mese,o mama foloseşte metode de distragere a atenţiei şi profită de acest lucru pentru

a îi pune mâncare în gură.Cauze:

- anxietate excesivă a mamei în legătură cu nutriţia şi greutatea copilului,- copilul se joacă cu mâncarea, dând impresia că nu are poftă de mâncare,- familia nu-şi dă seama că, din cauze constituţionale (de regulă caracteristică

familială sau pentru că a avut greutate mică la naştere) copilul are necesar

alimentar mai mic;




5

- mama confundă greutatea medie cu cea normală (un copil care are greutateamai mică decât media nu înseamnă neapărat că este anormal!),

- mama nu ţine cont de faptul că ritmul de creştere în greutate scade odată cuvârsta,

- atunci când i se prezintă copilului mâncarea, acest lucru este asociat cu cevaneplăcut (metode de forţare sau chiar neplăcere inspirată de mâncare),

C. Copil mai mare anorexie nervoasă, depresie, medicamente (amfetamine, aminofilină, antihistaminice, carbamazepină,

indometacin, metronidazol, fenitoin, valproat de Na), hipervitaminoze A sau D, cauze organice (ITU, boală celiacă, falimentul creşterii)

TRATAMENT

Se va trata cauza respectivă – vezi fiecare situaţie în parte.

Falimentul creşteriiCAUZE:1. Aport alimentar insuficient:

- hipogalactie maternă,- alimentaţie artificială (aport cantitativ insuficient sau preparare incorectă a

laptelui – diluare excesivă; folosirea de lapte de vacă diluat cu ceai),- deprivare emoţională,- plâns frecvent (cresc consumul energetic şi pierderile insensibile),

- abuz2. Malnutriţie protein-energetică,3. Anorexie nervoasă,4. Deficienţe vitaminice

- dietă vegetariană,- fenilcetonurie,- galactozemie,

5. Infecţii cronice- ITU,- tbc,- infecţii congenitale cu CMV şi toxoplasma,

- malarie6. Malabsorbţie

- lipide = steatoree (fibroză chistică, celiachie, giardiază, infecţii intestinale cronice,hepatopatii cronice,pancreatite cronice),

- glucide,- proteine- boala Hirschprung,- alergia la laptele de vacă

7. Pierderi crescute- diaree, vărsături,- perspiraţie insensibilă,




6

- boli metabolice asociate cu poliurie (hipofosfatazie, tezaurismoze, sindromDiGeorge),

8. Boli de organ- SNC – retard mental sever, tumori cerebrale (craniofaringiom), hematom subdural

cronic,- Cord – MCC (PCA, DSA, DSV, Fallot),- Torace – astm sever, bronşiectazie,- Pancreas – fibroză chistică, diabet zaharat,- Ficat – ciroză (cauză rară),- Rinichi – insuficienţă renală

9. Anomalii cromozomiale şi sindroame dismorfice10. Factori prenatali (sindrom de alcoolism fetal).TRATAMENTEste deseori dificil, mai ales în cazurile în care nu se decelează cu uşurinţă şi la ltimp

cauza.

VărsăturileA se diferenţia de tusea emetizantă şi de regurgitaţii!Tusea productivă poate determina vărsături prin acumularea secreţiilor şi coborârea lor

din nazo- în orofaringe;Regurgitaţiile = eliminarea unei mici cantităţi de lapte care se prelinge pe lângă colţul

buzei, la câteva minute de la alimentaţie, fără efort de vărsătură. Producerea lor estefavorizată de punerea în clinostatism imediat după alimentaţie, fără a se mai ridicasugarul pentru a-l ajuta să eructeze.

Lista de mai jos nu poate fi în nici un caz exhaustivă şi completă!Din raţiuni didactice, se va utiliza o împărţire a cauzelor pe grupe de vârstă.A. Perioada neonatală

1. Dificultăţi de supt sau deglutiţie – mai frecvente la prematuri2. Infecţii

o meningită,o septicemie

3. Intracraniene – mecanismul de producere a vărsăturilor nu este întotdeaunahipertensiunea intracraniană:

o Edem cerebral,o Hemoragie cerebrală,o

Icter nuclear,o Hipoxie perinatală4. Obstrucţii la nivelul tractului gastro-intestinal

o Esofag – atrezie de esofag (se asociază cu hidramnios în perioadaintrauterină), inel vascular,

o Stenoză / atrezie duodenală,o Atrezii intestinale,o Ocluzie intestinală prin lactobezoar (se formează prin diluarea insuficientă

a laptelui praf),o Ileus meconial (în fibroza chistică),

5. Chalazie

6. Insuficienţă renală –valvă de uretră posterioară




7

7. Boli metabolice sunt cauze rareo Fenilcetonuria,o Galactozemia,o Intoleranţa la glucide,o Acidurii organice,o Hiperplazia adrenosuprarenală

8. Medicamente

B. Sugar1. Ne-organice

o Greşeli de alimentaţie (de tehnică, dar şi supraalimentaţie, numai în cazul prematurilor)

o Manipulare inadecvată a sugarului după alimentaţieo Reflux gastroesofagiano Alergii alimentare – proteine, glucideo Achalazieo Ruminaţia – este determinată de deprivarea emoţională sau de hernia hiatalăo Administrarea de solide înainte ca sugarul să poată să mestece (este o metodă de

forţare a sugarului să mănânce)o Întârzierea introducerii alimentelor solide în alimentaţieo Plânsul – la unii sugari, poate duce la vărsături, dacă este prelungito Răul de mişcare – poate debuta încă de la vârsta de sugar,

2. Organiceo Infecţii – otite medii, gastroenterite, tuse convulsivăo Intracraniene – hematom subdural cronic, edem cerebralo Obstrucţie a tractului gastro-intestinal – stenoza hipertrofică de pilor (de regulă

debutează la 3 – 6 săptămâni de la naştere; dacă vărsăturile apar după 10săptămâni, nu este stenoză hipertrofică de pilor),

o Celiachieo Apendicită – poate apare la această vârstă,de multe ori vărsăturile sunt singurul

simptom,o Boli metabolice – uremie, fenilcetonurie, intoleranţă la glucide, hiperplazie

adrenosuprarenală, sindrom Reye,o Medicamente – intoxicaţie cu Vitamina D

C. Copil

1. Ne-organiceo Emoţionale – entuziasm provocat de un anume motiv,o Teamă / anxietateo Sugestie / imitaţieo Încercare de a atrage atenţiao Introducerea degetului în orofaringeo Migrenă – declanşată de factori emoţionalio Răul de mişcareo Anorexia nervoasă

2. Organiceo Infecţii – amigdalită, otită medie, meningită, apendicităo Ocluzie intestinală




8

o Torsiunea de testiculo Medicamente – aminofilină, antihelmintice, antibiotice, anticonvulsivante,

antihistaminice, citostatice, petidină, salicilaţi, intoxicaţie digitalică sau cu plumb

IcterulEste un semn clinic mai frecvent întâlnit în perioada neonatală – pentru detalii vezi cursulrespectiv.Coloraţia icterică a tegumentelor şi mucoaselor devine vizibilă atunci când bilirubinatotală este > 5 mg/dl.Când apare la > 1 lună se vor căuta următoarele afecţiuni care au în tabloul clinic icterul:CAUZE – vezi cursuri de nou-născut şi ictere.

1. Deficienţă de glicuroniltransferază

2. Producţie crescută de BR 3. Interferenţe în legarea BR de proteine4. Icter obstructiv

TRATAMENTSe va trata cauza respectivă.

Durerile abdominale= alt simptom frecvent în perioada 3 – 12 ani. Vedeţi cursul special

ColicileCLINICSe manifestă, mai ales la sugarul de vârstă mică (< 3 luni), prin crize de plâns care suntsuficient de „supărătoare” pentru familie (mai ales pentru tată!) încât să provoaceconflicte familiale uneori serioase.Constituie o urgenţă medicală şi trebuie să i se dea atenţia cuvenită.Atunci când copilul plânge, familia intră în panică şi încearcă să liniştească copilul.Termenul de colici este utilizat pentru plânsul, aparent inexplicabil, al sugarului. Nu estevorba nici de plânsul de foame (cea mai frecventă formă de plâns), nici de cel provocatde durere.

Este un plâns intermitent, între episoade copilul este liniştit şi aparent mulţumit. Aparecam pe la 3 – 4 săptămâni de la naştere şi dispare spontan pe la 3 – 4 luni. Studiileefectuate până în prezent par să fie de acord că aceşti copii plâng timp de cel puţin 3ore/zi, cel puţin 3 zile/săptămână (mulţi dintre ei zilnic).Fraza cel mai frecvent folosită de părinţi este: „Plânge şi nu se linişteşte decât dacă-l iauîn braţe!”CAUZE1. Factori predispozanţi: ţin de personalitatea copilului:

- sensibilitate crescută la stimulii externi, faţă de care- reacţionează mai intens şi cu un ţipăt mai ascuţit decât alţi copii,- are dificultăţi în a se linişti şi autoconsola,

2. Factori favorizanţi – ţin de mediul ambiant:




9

- poluare fonică (sunete puternice în camera în care se află copilul),- stimulare vizuală excesivă (lumini puternice în camera copilului)- manipulare excesivă, uneori chiar violentă, a copilului,- mama - de regulă nu constituie cauza colicilor, dar anxietatea ei, generată de lipsa

de experienţă în ceea ce priveşte îngrijirea copilului (pe care îl naşte la > 35 ani) şide nopţi pierdute poate explica eşecul ei în a face faţă crizelor de plâns alecopilului.

Unii spun că, colicile dispar spontan atunci când sugarul începe să se joace cu obiecteledin jur.Idei preconcepute legate de colici:- cauza colicilor = prezenţa aerului în intestin (prin înghiţire în timpul plânsului) şi

distensia acestuia. Multe studii au contrazis această afirmaţie (rezultată din extrapolareaunor observaţii făcute la animale care nu pot eructa şi astfel sunt expuşi ocluzieiintestinale – ex caii); sugarii au un tract gastrointestinal deschis, deci acest pericol nu

există! În plus, distensia gastro-intestinală este consecinţa, nu cauza plânsului!- Colicile = dureri sau problemă abdominală; explicaţie: în timpul plânsului răspunsul

motor la disconfort al sugarului este acela de creştere a tonusului muşchilor flexori (caîn poziţia in utero), care este interpretat de adulţii din jur ca fiind răspuns la durereabdominală.

- Colicile = spasm intestinal – fals pentru că aceşti sugari nu au nici diaree, niciconstipaţie.

- Colicile = răspuns la intoleranţa la lactoză – infirmată de studiile efectuate.CE TREBUIE SĂ FACĂ MEDICUL1. Să excludă cauzele organice de plâns excesiv – va analiza următoarele:

Curba ponderală, Aportul proteic şi caloric din alimentaţie, Lactaţia mamei, Medicamente sau substanţe pe care le ia mama care alăptează (cafeina, ceaiul

negru), Abuzul fizic exercitat de mamă sau tată asupra sugarului, Dacă plânsul are drept cauză durerea, de diverse cauze (element ajutător – când plânsul este determinat de durere, de regulă debutul plânsului excesiv este tardiv, îna 2a – a 3a lună de viaţă şi plânsul este practic continuu, fără acele pauze în caresugarul este liniştit),

Semne clinice de reflux gastro-esofagian – regurgitaţii postprandiale, însoţie de plâns > 12 h/zi,

Semne clinice de intoleranţă la proteinele din laptele de vacă – tulburări de tranzitintestinal şi plâns în timpul sau imediat după alimentaţie – persistă după vârsta de 4luni (deseori până la 12 luni sau maimult), au şi AHC de intoleranţă de acest tip;

TRATAMENTCopilul plânge pentru că nu poate vorbi şi părinţii trebuie să înveţe să interpreteze plânsetul copilului lor. Ei trebuie să incerce să-şi dea seama ce declanşează şi ce opreştecrizele de plâns.Recomandări pentru părinţi – referitoare la ce pot face pentru copil:- Intervenţia de elecţie: luaţi copilul în braţe (mulţi sugari doresc contactul fizic cu mama

sau tatăl sau altă persoană şi 70% pot fi liniştiţi astfel) – este importantă poziţia în caresunt ţinuţi în braţe! legănaţi-l încet, cu blândeţe; este ţinut în braţe timp de 30 minute.

Dacă nu se linişteşte, folosiţi altă metodă. Dacă nici asta nu merge, copilul pare obosit




10

şi nu a adormit după 3 ore, puneţi-l în pat. Dacă plânge > 15 minute, luaţi-l din nou în braţe.

- o baie caldă poate linişti copilul („reamintindu-i” de mediul amniotic!),- dacă este ud, schimbaţi-i scutecele,- dacă stă într-o poziţie incomodă, schimbaţi-i poziţia,- dacă îi este cald, lăsaţi-i îmbrăcămintea mai lejeră sau înfăşaţi-l dacă îi este frig;- diminuaţi stimulii auditivi şi vizuali din mediul ambiant, dacă aceştia sunt excesivi,- daţi-i să sugă dacă îi este foame,- puneţi-l în decubit ventral (în pat, pe o pernă, pe genunchii mamei, mângâiaţi-l timp de

câteva minute, mişcându-l doar foarte puţin) – aşa adoarme mai uşor. După ce aadormit, îl aşezaţi în decubit dorsal sau lateral, în pat.

Recomandări pentru părinţi:Liniştiţi-i spunându-le că toţi copiii plâng, este ceva normal!Unii copii sunt mai sensibili şi plâng mai mult decât alţii. Nu este vina părinţilor, nu este

din cauza unei dureri sau a unei boli, deci nu este nevoie de nici un medicament!Odată ce au reuşit să găsească metoda/ele prin care copilul se linişteşte, rezultatele se vădîn 48 h! Copilul nu mai plânge mai mult de 2 ore/zi.Asiguraţi-i pe părinţi de întregul dvs sprijin, mai ales în primele zile, săptămâni,răspundeţi cu solicitudine întrebărilor şi nedumeririlor lor, insuflaţi-le încredere în eiînşişi.Sugeraţi-le mamelor care sunt suprasolicitate, de serviciu şi de îngrijirea a 2 – 3 copii, să-şi ia un ajutor pentru activităţile casnice, caresă le permită să petreacă un timp departe decopil, astfel încât să evite surmenajul.Metode inutile sau nocive:- barbituricele,

- atropina,- simethicone.REZUMAT Nu cedaţi tentaţiei de a prescrie medicamente.Încurajaţi părinţii să-şi ia copilul în braţe.Încurajaţi părinţii să răspundă rapid la plânsul copilului.Încurajaţi folosirea de dispozitive de purtare a copilului pe toracele matern sau patern.Încurajaţi mama să caute ajutor din partea rudelor în îngrijirea copilului. Nu vă propuneţi ţeluri nerealiste (ca de pildă eliminarea completă a plânsului).

Cianoza persistentăCAUZE1. Nou-născut:

o Cardiace – malformaţii congenitale Transpoziţia de mari vase Hipoplazia de cord stâng Trunchi arterial

o Pulmonare Sindrom de detresă respiratorie Bronhopneumonie

o

Cerebrale




11

Hemoragii intracraniene - intraventriculare2. Sugar:

o Cardiace Tetralogie Fallot, Persistenţa de canal arterial cu coarctaţie de aortă proximal de duct, Cord stâng hipoplazic, Sindrom Eisenmenger, Persistenţa de canal arterial cu hipertensiune arterială pulmonară, Stenoză / atrezie de arteră pulmonară, Atrezia de tricuspidă, Trunchi arterial

o Pulmonare Sindrom de detresă respiratorie

Atelectazii întinse Inhalare de pudră de talc Pneumotorax Enfizem lobar gigant Hernie diafragmatică

o Cerebrale Hemoragie intracraniană

o Methemoglobinemie: Congenitală, Intoxicaţia cu nitriţi, Intoxicaţie cu anilină (colorant care se foloseacu ani în urmă la marcarea

scutecelor), Mama care alăptează consumă fenitoină.

o Sulfhemoglobinemieo „Sindrom de copil cenuşiu” – determinat de cloramfenicol

3. Copilo Cardiace

malformaţii congenitaleo Pulmonare

Hipertensiune arterială pulmonară Fibroză pulmonară,

Fibroză chisticăTRATAMENTSe tratează cauza respectivă.




12

Stridorul= zgomot de tonalitate înaltă, muzical, produs prin trecerea turbulentă a aerului prin căi

aeriene parţial obstruate. Poate fi inspirator, expirator sau bifazic.

CAUZE1. Stridorul acut

o Laringo-traheobronşita acută = cea mai frecventă cauză, mai ales la copiii între 6luni şi 2 ani. Stridorul se asociază cu tuse „lătrătoare”.

o Aspiraţia de corp străin – mai frecventă la vârsta de 1 – 2 ani. Simptomelerespiratorii sunt precedate de istoric sugestiv.

o Abcesul retrofaringian = complicaţie a faringintei bacteriene, ce apare la copii < 6ani. Stridorul se asociază cu disfagie şi hiperextensia gâtului şi febră mare.

o Abcesul periamigdalian – este mai frecvent la adolescenţi Se însoţeşte cu trismus,

disfagie şi disfonie.o Reacţie alergică (ex anafilactică) –apare la 30 minute după expunerea la alergen.o Epiglotita = urgenţă medicală ce apare cel mai frecvent la vârsta de 2 - 7 ani.

2. Stridorul cronico Laringomalacia = cea mai frecventă cauză de stridor la nou-născut şi sugarul mic.

Stridorul poate fi exacerbat de plâna sau alimentaţie, este ameliorat de aşezareacopilului în decubit ventral cu capul în sus şi este agravat de decubitul dorsal. Deregulă este o afecţiune autolimitată (ameliorarea se produce cam pe la 1 an).Rareori este nevoie de corecţie chirurgicală (supraglotoplastie).

o Stenoza subglotică – stridorul este inspirator sau bifazic. Poate fi congenitală saudobândită (prin intubaţie traheală prelungită.

o

Disfuncţia corzilor vocale (paralizie uni- sau bilaterală) – cauză frecventă destridor la sugar. Cea unilaterală poate fi congenitală sau posttraumatică (la naşteresau după chirurgie cardiacă). Stridorul este bifazic şi mai puternic în stare deveghe şi atunci când copilul este aşezat pe partea afectată. Cea bilaterală semanifestă prin afonie şi stridor bifazic care poate evolua către detresă respiratorieseveră; de regulă se asociază cu anomalii ale SNC.

o Chiste sau hemangioame laringiene = cauze rare de stridor.o Papiloame laringiene apar prin transmitere verticală a virusului de la mamă, în

momentul expulziei.o Traheomalacia = cea mai frecventă cauză de stridor expirator. Este determinată de

un defect în formarea cartilajului sau prin compresie extrinsecă.o

Stenoza traheală – poate fi congenitală (de regulă necesită intervenţie chirurgicalăcorectoare) sau secundară unei compresii extrinseci (inele vasculare, arc aorticdublu – semanifestă în primul an de viaţă).

o Atrezia choanală = cea mai frecventă anomalie a nasului cu debut la vârsta desugar. Cei cu formă unilaterală pot fi asimptomatici, cei cu leziune bilaterală =urgenţă chirurgicală.

TRATAMENTSe tratează cauza respectivă.




13

Leziuni cutanateLeziunile eruptive din bolile virale ale copilăriei sunt descrise în capitolele despre aceste

boli.1. Eritemul fesier= macule eritematoase la nivelul plicilor – axilare şi inghinale şi la nivelul regiuniii

cervicale, însoţite de eroziuni tegumentare (= soluţii de continuitate).Se poate suprainfecta bacterian (stafilococ sau streptococ) sau micotic (candida)TRATAMENTExistă preparate industriale: Coloranţi – pentru eritemul eroziv: soluţie de mercurocrom 1‰ (excelent sicativ

şi epitelizant), albastrul de metilen (bun epitelizant, dar oarecum inestetic); cudesăvârşire contraindicat (deşi era des utilizat cu ani în urmă) Violetul de genţiana(există studii care afirmă că este cancerigen!).

Pentru componenta de hiperemie: Unguente cu oxid de Zinc (ex Cutaden,Desitin), cu antibiotice (Neomicină, bacitracină, polimixină B), antimicotice(Nidoflor), corticoizi de uz local (Nidoflor).

Se pot prepara şi reţete magistrale:Pentru eritemul neinfectat:Rp/ Talc

Oxid zincLanolinăVaselinăOleum helianthiApă de calce 40 ml

Pentru eritemul suprainfectat bacterian şi/sau micotic:Rp/Eritromicină propionil

Neomicină sulfatHidrocortizon acetat f IVStamicin dj IVVitamina A fl ILanolinăVaselinăDS extern aplicaţii la nivelul leziunilor, în strat subţire, după fiecare schimbare descutece, timp de câteva zile, până la vindecare.

2. Candidoza bucalăSe manifestă prin depozite albicioase la nivelul mucoasei jugale şi linguale, pe vălul palatin.TRATAMENTa. Apă bicarbonatată 4%:

Rp/ NaHCO3 8,4% 10 mlApă distilată 10 ml

DS aplicaţii la nivelul mucoasei bucale, după mese, alternativ cu: b. Rp/Glicerină 30 ml

Stamicin dj IV

Vitamina B2 f I

aa 10 g

aa 20 g

aa 1 g

aa 20 g

Probleme Frecvente in Pediatrie

Documents

Transcript of Probleme Frecvente in Pediatrie