Probleme Ale Comunicării Interculturale

8/16/2019 Probleme Ale Comunicării Interculturale

1/89

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

Învăţământ la Distanţă

Probleme ale comunicării interculturale

Conf. univ. dr. iorica Păuş

1


2/89


3/89

se reali#ea#ă pornind de la repre#entarea unei aspiraţii şi se mani"estă prin idealurile

colective. 8ceste valori, ordonate sistematic, se orani#ea#ă +ntro vi#iune asupra lumii şi

apar adesea sub "orma unui dat ireductibil, a unui nucleu stabil, a unui ansamblu de

variabile independente. (Dict. Petit Larousse)

'dentitate colectivă% capacitatea unei colectivităţi de a se recunoaşte drept rup atribut

al principiului coe#iunii (identitate etnică, locală, pro"esională) resursă a vieţii +n cadrul

unei societăţi şi a acţiunii colective. (Dicţionar de socioloie Larousse)

(aţiune: comunitate umană, cel mai adesea instalată pe acelaşi teritoriu şi care posedă o

unitate istorică, linvistică, reliioasă, economică, mai mult sau mai puţin puternică.

(Dicţ. Petit Larousse)

9aţiunea repre#intă o rerupare de indivi#i +n societate. 6a a apărut +n 6uropa +n

sec. %&* %*, sa de#voltat apoi +n sec. %*& %*&&& şi sa lărit +n sec. %&% şi %%. ;nsec. %% sa căutat să se imite acest model +n +ntreaa lume. eruparea pe naţiuni se

ba#ea#ă pe pasiuni, interese şi repre#entări comune, ceea ce induce membrilor săi

convinerea +ntrun destin comun şi di"erit de al altor naţiuni. 8cest destin +şi are

rădăcinile +ntrun trecut comun, "ormat din e5perienţe trăite +mpreună, perceput ca un

sistem dens de relaţii şi interese ce determină "iecare individ să se simtă o parte a acestei

entităţi, "ără ca prin aceasta săşi piardă identitatea. (Dict. De socioloie Larousse)

'dentitate: dimensiune centrală a concepţiei despre sine a individului, repre#ent$nd po#iţia sa enerali#ată +n societate, deriv$nd din apartenenţa sa la rupuri şi cateorii

sociale, din statutele şi rolurile sale, din “amorsările sale sociale”(.6.

8sc=: “persoana are o identitate pentru sine +nsăşi şi alta pentru alţii!a avea o identitate

implică, +n a"ară de "aptul că ştiu cine sunt, şi "aptul că şi ceilalţi mă cunosc ca aceeaşi

persoană”. &dentitatea este produsul şi condiţia conştiinţei de sine care, la r$ndul ei, se

de#voltă +n unitate cu conştiinţa de lume. (Dicţionar de psi=oloie, Paul Popescu

9eveanu)

&dentitatea individuală privită din interiorul rupului din care persoana "ace parte

capătă valori ce ne trimit spre atribuirea unei valori po#itive despre sine aceeaşi tendinţă

de a atribui valori po#itive apare şi atunci c$nd este vorba de persoane ce aparţin aceluiaşi

rup social ("amilie, prieteni, etc!)

?


4/89

Pericolul constă +n tendinţa de a evalua neativ persoanele ce nu "ac parte din rupul

propriu a clasa indivi#ii pe cateorii +i privea#ă pe aceştia de posibilitatea de a "i şi

altceva dec$t etic=eta respectivă. (it p2daoi3ue 4ous di""2rents, tous 2au5)

)ocietate multiculturală: Di"erite culturi şi rupuri naţionale, etnice şi reliioase ce

trăiesc pe acelaşi teritoriu dar care nu sunt obliate să aibă contacte +ntre ele. 6ste o

societate +n care di"erenţa este adesea percepută neativ şi constituie principala usti"icare

a discriminării.


5/89

• 8 auta tinerii să dob$ndească capacitatea de a recunoaşte inealităţile, nedreptăţile,

rasismul, stereotipurile şi preudecăţile

• 8 "urni#a tinerilor cunoştinţe şi aptitudini care săi aute să decele#e şi să modi"ice

aceste "enomene atunci c$nd vor "i con"runtaţi cu ele +n societate.

Fa$ele educaţiei interculturale%

• 8 +nţelee lumea +n care trăim

• 8 se detaşa de propria societate şi a privi lumea “din e5terior”

• 8 se "amiliari#a cu alte realităţi

• 8 aborda di"erenţa +ntro manieră po#itivă

• 8 +ncuraa atitudinile, valorile şi comportamentele po#itive.

(ecesitatea unei noi vi$iuni asu#ra culturii

a. Preocupările epocii actuale pentru rede"inirea noţiunilor de formare a

identităţilor, at$t pe plan individual c$t şi a celor colective (etnice, naţionale,

reliioase, sociale)

b. aportul acestora cu societatea şi cetăţenia

c. ;nscrierea lor +n parametrii valorici universali

d. aţiunea, libertatea, drepturile omului.

aportul culturăeconomie. Decalajul tot mai mare dintre cultură, economie şi

tehnologie: +n timp ce economia, "inanţele şi te=noloia in"ormaţiei şi comunicării se

propaă din ce +n ce mai rapid, cu tendinţa de mondiali#are, cultura are tendinţa să se

locali#e#e, să ia dimensiuni comunitare, +ntrun anume sens să se “tribali#e#e” (8.

Perotti, p.17), av$nd drept consecinţă declanşarea unor procese neative de e5cludere,

discriminare şi intoleranţă.

“Amul rădăcinilor”, modelul dominant al societăţilor tradiţionale, este +nlocuit

treptat cu “omul antenelor”, e5pus pluralităţii re"erinţeor şi valorilor pe care i le propune

societatea contemporană. >uprapus peste această evoluţie, asistăm +nsă +n special +n

ultimul deceniu la tendinţa unor #one din lume, printre care şi ţările "oste comuniste din

sudul şi sudestul 6uropei, la o relansare a regionalismului, a naţionalismului şi

a"irmarea etnicului ca valoare socială.

B


6/89

>ar părea că internaţionalizarea economiei atrage ca antidot dezvoltarea

naţionalismului politic.

Întrebare% /are credeţi că ar "i "actorii ce au dus la această situaţie0

Consecinţe%

• &miranţii, a căror miraţie urmea#ă leile economiei de piaţă pre#enţa lor

irită tenndinţele şoviniste din ţările a#dă

• 8pariţia unor cri#e identitare

• 8ccentul sporit pe identităţile comunitare (etnie, naţiune, reliie, teritoriu).

8ceste fenomene identitare tind să substituie drepturilor "undamentale ale

individului, libertăţii sale de conştiinţă, raţiunii şi vocaţiei normale spre universal şi, +n

acelaşi timp, pot duce la situaţii de criză socială.

;n acest conte5t, apar pe primul plan:

1. Problema minorităţilor

7. Problema pluralismului reliios.

/omentaţi citatul: “ La acest s"$rşit de secol %%, un număr considerabil de popoare,

minorităţi şi naţionalităţi, de a căror e5istenţă uneori am şi uitat, revin +n atenţie cu

aspiraţiile şi dramele lor. /$nd ne străduim să $ndim la acest ansamblu e5traordinar de

comple5 şi diversi"icat, ne reăsim brutal +n "aţa eşecului teoriilor ce au stat la ba#a

percepţiei noastre despre lume dea lunul eneraţiilor. 4entativele de depăşire anaţionalului, nevoia oamenilor de aşi asuma apartenenţa la o colectivitate prea repede

percepută ca o preistorie a $ndirii, au eşuat +n aceste condiţii, trebuie să se invente#e

miloacele de anali#ă a caracterului ambiuu al acestei rebeliuni cu aspecte multi"orme,

de la Los8neles la


7/89

Hn alt "actor ce marc=ea#ă evoluţia societăţilor contemporane este factorul

religios. ;ntoarcerea la spiritul reliios ca ca "apt social sa impus din considerente

di"erite +n ultimul timp +n ţările 6uropei occidentale, centrale şi orientale.

;n *uro#a occidentală, +ntoarcerea spre reliios a "ost determinată, +ntre altele,

de implicarea de"initivă a optnouă milioane de imiranţi din


8/89

culturală, "iind capabil +n acelaşi timp săşi depăşească ceea ce se numeşte

!incestuozitatea etnică" (replierea asupra identităţii etnoculturale), ceea ce +i va permite

să includă aceste valori +n ansambluri valorice mai lari, la scară planetară.

;n acest conte5t este re$ndită +ntreaa concepţie ce stă la ba#a educaţiilor

tradiţionale. #ocietăţile naţionale şiau orani#at sistemele educative +n urul ideii de

istorie, eora"ie, limbă, cultură naţională. 8st"el, dreptul de educaţie al >tatuluinaţiune

a +nlocuit dreptul s$ngelui (dreptul culturilor minoritare) şi dreptul păm$ntului (dreptul

culturilor reionale).


9/89

Comunicarea interculturala% mi$e, #robleme şi ori-inile lor

8specte abordate:

6valuarea di"erenţei

Divi#iunea economică a lumii +ntre 9ord şi >ud

/ontinentul nostru +n plină sc=imbare

9ecesitatea de a aduce răspunsuri noi unor probleme noi

+ realitate caracteristică a societăţilor noastre% diferenţa

Di"erenţele +ntre indivi#i nu sunt percepute ca atuuri şi conduc, +n eneral, la

suspiciune şi respinere. 6scaladarea intoleranţei conduce adesea la violenţă.

Departamentul de cercetare pentru pace şi conflicte a %niversităţii %ppsala din #uedia a

+nreistrat cel puţin EF con"licte armate +n lume, +ntre 1EJE şi 1EE@, din care numai @

+ntre state. estul de JG sunt ră#boaie civile pentru probleme teritoriale şi politice,

con"licte etnice, naţionaliste sau reliioase.

&ractic, toate ţările s-au constituit prin integrarea altor culturi. ;n 6uropa, numai

&slanda poate "i cali"icată drept societate monoculturală dar şi aici lucrurile evoluea#ă.

Întrebare% '$nd aţi auzit pentru prima dată e(presia !societate multiculturală")

'e aţi înţeles atunci prin aceasta) Dar în prezent) >ocietăţile multiculturale de astă#i sunt, +n mare măsură, re#ultatul unor procese

economice şi politice.

;n 6uropa, de#voltarea societăţilor multiculturale sa a"irmat după al&& a ă#boi


10/89

b) ările cele mai de#voltate economic +ncep săşi recrute#e muncitori din sudul

6uropei: >pania, Portualia, &talia, recia, &uoslavia, 4urcia +n eneral aceştia

erau primiţi “amical”, "iind +n mare parte muncitori manuali de care era nevoie.

Întrebare% 'e forme de migraţie au fost observate în om$nia între anii *+-*+)

'riza economică ce debutea#ă +n 1EI? va sc=imba situaţia. /reşterea preţului petrolului

a +ncuraat de#voltarea unor noi te=noloii şi moduri de producţie. ;n consecinţă, toate

ţările industriali#ate cunosc o rapidă creştere a şomajului .

8cest şomaj de natură structurală a a"ectat +n primul r$nd muncitorii necali"icaţi,

+n mare parte imiranţi străini. Primirea “amicală” se trans"ormă +n teamă şi suspiciune

+n "aţa spectrului pierderii locului de muncă.


11/89

politice mult mai comple5e. raniţa +ntre aceste ţări o constituie sărăcia. ;ntre ţările din

9ord, ce rupea#ă o minoritate din populaţia 4errei, la r$ndul lor, e5istă di"erenţe

economice şi de nivel de trai, dar ele răm$n, din punct de vedere al nivelului de consum

şi al praului de sărăcie, ţări privileiate.

Întrebare: 'are este concepţia dumneavoastră despre sărăcie)

După statisticile din 1EEF, citate de 63uipo /laves (it p2daoi3ue, p. 17), din

1BE ţări membre ale 9aţiunilor Hnite, numai 1G sunt “de#voltate”, celelalte 1@? sunt din

cele numite “subde#voltate”. >tarea de “subde#voltare” semni"ică "aptul că o ţară şi-a

pierdut aptitudinea de a-şi alege propria dezvoltare şi ea depinde economic şi cultural

de alte ţări./au#ele "enomenului de “sărăcie” nu sunt naturale. 8desea, ţările respective

posedă mai multe resurse naturale dec$t ţările de#voltate şi, uneori, +n trecut, ele sau

bbucurat c=iar de o economie +n"loritoare. /au#ele re#idă +n sistemul internaţional care

domină, politic, şi mai ales economic, lumea contemporană.

După al &&lea ă#boi


12/89

;n decembrie 1EE@, ;naltul /omisariat al A9H pentru e"uiaţi a trebuit să +şi

asume responsabilitatea pentru 7? milioane re"uiaţi (+n 1EI@ ci"ra era de 7,@ milioane),

la aceasta adău$nduse ci"ra de 7B milioane de “persoane deplasate”.

Întrebare% 'are este diferenţa între un !migrant", un !refugiat" şi o !persoană

deplasată")

1a#ortul *stest% o nouă căutare de ec0ilibru

Întrebare% 'are au fost schimbările majore în configuraţia 0uropei de 0st după

*+1+)

/oi probleme apărute în configuraţia mondială:

Dorinţa “interării europene” cu "rontiere desc=ise

4eama de un nou val de miraţii

>peranţa pentru noile naţiuni

4eama de con"licte armate

9ecesitatea rede"inirii relaţiilor dintre state şi naţiuni.

'$teva date: numărul ţărilor membre ale /onsiliului 6uropei a crescut de la 7? +n

1EJE la ?@ +n 1EEB A>/6 (Arani#aţia pentru >ecuritate şi /ooperare +n 6uropa)

cuprinde BF membri dintre care şi >H8 şi /anada.

2lte inegalităţi: acordurile >c=enen, acorduri interuvernamentale ce vi#ea#ă

abolirea controlului vamal +ntre ţările membre, armoni#area politicilor de vi#e,

coordonarea prevenirii criminalităţii şi a

urmăririlor penale, "avori#area sc=imbului de in"ormaţii asupra cererilor de a#il.

17


13/89

2 /nţele-e #ro#ria cultură şi diferenţele /ntre culturi

“Aamenii nu sunt numai ei +nşişi ei sunt şi mediul unde trăiesc, căminul

unde trăiesc, +n oraş sau la "erma unde au +nvăţat să "acă primii paşi, ocurile care leau

+nveselit copilăria, poveştile ascultate de la bătr$ne, =rana pe care au m$ncato, şcolile la

care au "ost, sporturile pe care leau practicat, poeţii pe care &au citit, Dumne#eul pe care

lau adorat.”

. >omerset


14/89

consumatorii sunt mai ales persoane +n v$rstă. 4inerii preiau o cultură nouă, de tip

urban,caracteri#ată prin mu#ică, vestimentaţie, comportament, etc.

e. Ka#a a cincea a debutat odată cu iniţierea Kestivalului 9aţional “/$ntarea om$niei”,

la milocul anilor CIF şi a repre#entat o +ncercare de sinte#ă oranică +ntre tradiţie şi

modernitate. 8ceastă +ncercare a eşuat +nsă.

Întrebare% 'are credeţi că sunt cauzele acestui eşec)

'are consideraţi că este evoluţia culturală din ţara noastră după *+1+)

Diferenţele /ntre culturi re"lectă e"orturile pe care "iecare societate trebuie să le "acă

pentru a supravieţui +ntro realitate speci"ică.

8ceastă ealitate implică:a. caracteristicile eora"ice

b. conte5tul social (celelalte rupuri umane cu care a intrat +n contact şi au avut

leături)

c. antecedentele “meta"i#ice” (căutarea unui sens al vieţii).

;n cadrul aceleeaşi culturi, ăsim indivi#i care nu se con"ormea#ă normelor

culturale obişnuite: aceştia sunt identi"icaţi ca membri ai unei “subculturi”.8ceştia sunt adesea victime ale intoleranţei societăţii (e5. -andicapaţii,

=omose5ualii, lesbienele, anumite rupuri reliioase, anumite subculturi ale

tinerilor cu caracteristici ce ţin de limba, vestimentaţie, mu#ică, sărbători rituale,

etc.)

8 +nvăţa propria cultură este un act la "el de natural ca cel de a respira./ultura se

+nvaţă +ncă din copilărie. 6ste ceea ce se numeşte “sociali#area” omului. Kiecare societate

transmite membrilor săi sistemele de valori pe care le ve=iculea#ă cultura. /opiii +nvaţă

semne şi simboluri cu semni"icaţie uneori specială de la o cultură la alta. /ei care

reali#ea#ă sociali#area sunt părinţii, şcoala, mediul in"ormal, televi#iunea, etc.

/ultura este trăită di"erit de către "iecare individ. Kiecare persoană este un

amestec de cultură, de caracteristici proprii individuale şi de e5perienţe proprii. 8cest

proces se +mboăţeşte prin contactul cu alte culturi.

1@


15/89

'aracteristici şi disponibilităţi culturale ale omului modern

(8le5 &nQeles, 4=e au

cristali#at, pe de o parte, o “cultură a metropolei”, cea a 6uropei occidentale, iar pe de

altă parte, “culturi peri"erice”, contaminate de primele.

8u re#istat acestei contaminări culturile 8siei, iar +ncep$nd cu 1E1I şi

s"$rşitul celui deal &&lea ă#boi


16/89

+nsoţesc, dincolo de anumite sc=imburi normale. /ultura comunistă +ncepe şi ea să se

di"u#e#e +n ţări +n curs de de#voltare, ca un model posibil pentru o direcţie de

evoluţie.

8par poli de di"u#iune multipli, vite#e di"erite, "orme de +ntrepătrundere

numeroase. >ă luăm c$teva e5emple:

a. 'azul 2fricii. “4ransplantul occidental” şi caracterul inadecvat al acestuia

(trasare arti"icială a raniţelor, transplant cultural de tip colonial) au arătat

necesitatea adaptării modelului e5tern, care trebuie să se intere#e sistemului de

valori al ţărilor respective.

b. 'azul 2siei. 8sia se caracteri#ea#ă printro mare varietate culturală, etnică şi

linvistică, o de#voltare economică "oarte di"erită, rase umane numeroase,

"ilo#o"ii şi reliii di"erite. >ub raport istoric, epoca modernă a ăsit "ormaţiunistatale mai vec=i dec$t cele din 6uropa (Maponia, /=ina), cu culturi de#voltate.

Din 8sia au venit limbile indoeuropene, scrisul, alebra, trionometria,

astronomia, =$rtia, pra"ul de puşcă, etc. 8stă#i sunt recunoscute in"luenţe ale

industriei (concurenţa apone#ă), dar şi "ili#o"ice şi reliioase (doctrina #en, artele

marţiale, teoria ma5imali#ării talentelor,etc,). ări cu mare tradiţie (/=ina,

Maponia, &ndia) au interat proresul te=nic +n structura valorilor tradiţionale,

domin$ndul şi subordon$ndul.4oate culturile evoluea#ă, unele se de#voltă prin contactul cu alte culturi,

altele dispar pentru totdeauna. ;n epoca actuală, se observă o mare +ntoarcere a

ţărilor mici şi milocii spre speci"icul lor cultural, o +ntoarcere spre valorile

proprii. >ar părea că "a#a revoluţiei te=nicoştiinţi"ice "avori#ea#ă mai mult

culturile tradiţionale vec=i dec$t pe cele enerate de epoca industrială. ;ncepe

e5pansiunea modelelor tradiţionale, a culturii tradiţionale a 8siei spre "ostele

metropole. (e5. sport, medicină, credinţe orientale,etc.).

/on"runtarea dintre marile culturi ale lumii contemporane are loc şi în

interiorul lor, mai ales pentru ţările mici şi milocii.

3inii de forţă: valurile tradiţionale, valori “importate” odată cu te=nica,

valori ce ţin de politicile culturale, uneori “cultura elitelor”. Kiecare ţară pre#intă

o evoluţie oriinală. /ulturile tradiţionale sunt pre#ente pretutindeni şi ele nu se

1G


17/89

comportă pasiv +n "aţa in"luenţelor te=noloice şi culturale e5terioare. 2 sesiza

direcţiile de evoluţie culturală, înseamnă a înţelege evoluţia istorică înseşi.

Din acest punct de vedere, este importantă insistenţa pe studii asupra

evoluţiei valorilor şi a sc=imbărilor culturale. De e5emplu, +n Maponia, +ncep$nd

din 1EB?, din B +n B ani se studia#ă prin anc=ete pe eşantioane statistice

evoluţia opiniilor, atitudinilor şi valorilor umane. ;n 6uropa, "undaţia 6uropean

*alue >istems >tudR roup (rupul de >tudiu al >istemelor de *alori 6uropene)

de la 8msterdam "inanţea#ă ast"el de cercetări la nivel european la "el studiile

H96>/A, etc. Abiectivele acestor cercetări sunt cunoaşterea valorilor di"eritelor

culturi, sesi#area tendinţelor de evoluţie, punerea observaţiilor la dispo#iţia

responsabililor cu politicile culturale şi educative.

*tniile /n lumea contem#orană

Conce#tul de multiculturalitate

alat, 6ulticulturalism liberal, ed. Polirom, &aşi, 7FF1, p JI).

/on"orm unui raport elaborat de /omisia


18/89

Problemele multiculturalismului necesită o tratare di"erită +n "uncţie de condiţiile

concrete din "iecare stat. Dea lunul istoriei, di"eritele tipuri de comunităţi etnoculturale

sau +ncadrat +n condiţii "oarte di"erite +n comunităţile politice şi cadrele statale e5istente,

ceea ce determină +ntro bună măsură situaţia lor actuală, natura problemelor cu care ele

se con"runtă şi, nu +n ultimul r$nd, strateia etnopolitică pentru care ele optea#ă, relaţia

pe care vor să o +ntreţină cu naţiunile maoritare.

/au#ele acestei situaţii +şi au oriini di"erite. ;n unele ca#uri, la oriinea pluralităţii

etnoculturale se ăseşte "aptul că anumite comunităţi, care pe vremuri "ormau societăţi

active şi complete din punct de vedere instituţional, inclusiv cu tradiţii de autouvernare,

au "ost ulterior +nlobate +ntrun stat mai mare. &ncorporarea a avut loc de reulă ca

urmare a coloni#ării, cuceririi sau cedării de teritorii de la o putere imperială la alta sau ca

urmare a "ederali#ării voluntare a unor state. 8 doua situaţie este pluralitatea etnică care#ultat al imirării indivi#ilor care provin din comunităţi etnoculturale di"erite, din #one

de"avori#ate sau subde#voltate ale lumii. >e poate observa că acele comunităţi care au

"ost interate "ără voinţa lor +n "ormaţiuni statale noi, +ncearcă de cele mai multe ori să

dob$ndească di"erite "orme de autonomie sau autouvernare, ca o aranţie a şanselor de

aşi păstra cultura, limba şi tradiţiile proprii. ill RmlicQa, (+n lucrarea 6ulticultural

'itizenship: 2 3iberal 9heor4 of 6inorit4 ights, A5"ord, HniversitR Press, 1EEB)

numeşte aceste comunităţiminorităţi naţionale.

;n al doilea ca#, cel al imiranţilor, aceştia şiau părăsit ţara de baştină printro deci#ie

personală şi urmăresc să se intere#e c$t mai rapid +n ţara de adopţie. -otăr$rea de a

emira este luată de obicei din motive economice, uneori politice, iar scopul urmărit este

de a deveni cetăţeanul unei ţări mai prospere, mai libere şi mai democratice. ;nsuşirea c$t

mai rapidă +n acest ca# a limbii, interarea +n instituţiile statului şi +n cultura ţării

respective sunt de#iderate pe care le urmăreşte imirantul. rupurile de imiranţi sunt

numite de RmlicQa grupuri etnice. 8ceste rupuri nuşi pierd interesul pentru păstrarea

unor obiceiuri şi tradiţii proprii, a portului, reliiei, a unor deprinderi culinare, etc., dar pe

primul plan se situea#ă dorinţa de interare +n ordinea statului care +i ă#duieşte, pentru a

primi cetăţenia acestuia.

1J


19/89

>tatele +n care trăiesc minorităţi naţionale sunt nnumite de RmlicQa state

multinaţionalemultinational;, +n timp ce statele ce primesc un număr mare de imiranţi

sunt denumite state multietnice pol4ethnic;.

>tate multinaţionale se ăsesc at$t +n democraţiile lumii vec=i, c$t şi +n cele ale lumii noi,

precum şi +n "ostul Nloc >ovietic sau +n ţările Lumii a 4reia. Din cateoria minorităţilor

naţionale putem cita indienii, portoricanii, me5icanii +n >tatele Hnite, popoarele băştinaşe

şi locuitorii Uuebecului +n /anada, popoarele indiene din 8ustralia şi 9oua Veelandă,

etc. unele ţări din Lumea *ec=e sunt multinaţionale, "ie pentru că au interat +n mod

"orţat populaţiile indiene (e5. Kinlanda, >pania, >, c$t şi +n reiunile post

coloniale, raniţele au "ost adesea trasate +n mod voit +n aşa "el +nc$t să includă teritoriilocuite de rupuri sau comunităţi etnoculturale distincte, capabile să se autouverne#e.

;n ceea ce priveşte statele multietnice, cele trei mari “ţări de imirare”, cu cele mai mari

procente de imiranţi pe cap de locuitor, sunt 8ustralia, /anada şi >tatele Hnite: peste

umătate din imiranţii leali din lume se +ndreaptă către unul din aceste trei state.

;nainte de 1EGF, politica de imirare a celor trei ţări urmărea asimilarea totală a

imiranţilor. tatele Hnite +i considerau neasimilabili pe

c=ine#i, inter#ic$ndule accesul, iar 8ustralia primea +n e5clusivitate albi.


20/89

acelaşi timp cetăţeni loiali şi productivi ai ţării de adopţie, se interea#ă +n instituţiile

statului şi +nvaţă limba dominantă a ţării. &miranţii nu au +n vedere constituirea unor

societăţi paralele, cum este ca#ul la minorităţile naţionale. 65plicaţia constă +n "aptul că

imiranţii nu trăiesc pe teritorii ce au aparţinut +naintaşilor lor, "ormele lor de viaţă nu

sunt leare de resursele anumitor teritorii, nu au instituţii proprii şi nu au motive de a se

autouverna.

rupurile lor sunt constituite pe ba#a asocierii voluntare şi, +n po"ida ataşamentului

etnocultural, interesul lor maor răm$ne interarea +n viaţa socială şi pro"esională a ţării

care ia primit ca imiranţi. Lupta lor pentru ec=itate etnoculturală se re#umă, +n aceste

condiţii, la neocierea termenilor interării : imiranţii urmăresc lărirea cadrului leal şi

instituţional al societăţii +n care trăiesc, pentru ca aceasta să devină mai tolerantă "aţă de

trăsăturile etnoculturale ce +i caracteri#ea#ă şi "aţă de practicarea unor obiceiuri şi tradiţii proprii.

>ocietăţile care re#ultă +n urma acestor politici de imirare sunt compuse dintro varietate

de “rupuri etnice”, ceea ce le con"eră un caracter de areat al subculturilor. 8ceste

societăţi multietnice pot "i +n acelaşi timp şi multinaţionale, cuprin#$nd minorităţi

naţionale care au e5istat dintotdeauna pe acele teritorii.

/on"orm lui RmlicQa, “un stat este multicultural dacă cetăţenii lui aparţin mai multor

naţiuni ca# +n care statul estemultinaţional

sau sunt imiranţi veniţi de pe altemeleauri situaţie +n care statul este considerat multietnic şi acest lucru constituie o

componentă importantă at$t a identităţii personale, c$t şi a vieţii publice, politice din ţara

respectivă”. (apud L. >alat, p. E7).

Pentru statele di 6uropa /entrală şi de 6st, tensiunile dintre minorităţi şi naţiunile

maoritare pot duce la creşterea riscului de eşec al tran#iţiei către democraţie +n aceste

ţări. >a constatat p$nă +n pre#ent că acele state care nu au minorităţi naţionale sau etnice

+n proporţie mare cum ar "i /e=ia, >lovenia, Hnaria, Polonia au "ăcut prorese mai

rapide pe calea democrati#ării postcomuniste, +n timp ce ţările care se con"runtă cu

tensiuni etnoculturale caută +ncă soluţii instituţionale pentru re#olvarea acestor probleme.

;n această anali#ă a multiculturalismului nu neam re"erit şi la e5istenţa “subculturilor” ce

cuprind cultura rupurilor caracteri#ate printrun anumit stil de viaţă, obiceiuri, etc.,

rupuri de#avantaate şi discriminate cum ar "i : "emeile (+n unele culturi), =omose5ualii,

7F


21/89

persoanele cu =andicap, etc., rupuri marinali#ate din cau#a di"erenţelor "aţă de

maoritatea populaţiei. 8ceste particularităţi se reăsesc at$t +n societăţile multinaţionale,

c$t şi multietnice, anali#a lor ţin$nd de conte5tul "oarte lar al democraţiei, al drepturilor

şi libertăţilor omului.

3ulticulturalismul continentului euro#ean

*tno-ene$a *uro#ei şi studiul antecedentelor culturale

8 vorbi despre speci"icul cultural al unui spaţiu eora"ic, +nseamnă a releva dominantele

sale socioculturale, "actorii de continuitate şi stabilitate care +i con"eră identitatea,

precum şi principalele evoluţii care +i vor con"iura viitorul.

65perienţa care provine din din istoria unui spaţiu sociocultural se moşteneşte +n mare

parte şi apare ca o selecţie veri"icată +n timp sau ca o sinte#ă la producerea căreia au

contribuit toţi cei ce au locuit acel spaţiu.

6uropa repre#intă teritoriul pe care sau de#voltat +n timp peste 7FF de popoare sau etnii

ce au contribuit +n ponderi di"erite la moştenirea culturală a continentului. Kără o

cunoaştere a istoriei devenirii culturale a 6uropei, a antecedentelor sale culturale, a

rolurilor socioculturale ucate de numeroasele popoare din acest spaţiu dea lunul

timpului, nu putem +nţelee pre#entul civili#aţiilor europene şi nici evoluţiile acestora.

/unoaşterea speci"icităţii, a di"erenţei, dar şi a punctelor de contact +ntre civili#aţii este

cu at$t mai necesară, cu c$t epoca actuală se con"runtă cu "enomene etnice e5plo#ive ce

nu şiau ăsit +ncă re#olvarea.

Arice individ, prin apartenenţa etnică, naţională şi culturală are implicit o anumită vi#iune

asupra lui +nsuşi dar şi asupra unor spaţii di"erite de al său. /unoaşterea de sine, dar şi

cunoaşterea c$t mai obiectivă şi lipsită de preudecăţi a celor ce au trăit sau trăiesc +n

spaţii socioculturale altul dec$t cel propriu, sunt ambele necesare pentru a putea

convieţui +n lumea contemporană a cărei caracteristică de ba#ă este comunicarea./unoaşterea unor elemente de etnoloie ştiinţa care studia#ă antecedentele culturilor

actuale este absolut necesară pentru a +nţelee mentalităţile şi comportamentele

societăţilor actuale. La "el de necesară este şi cunoaşterea “imainilorstandard”, a

“idealuluitip”, cum le denmeşte


22/89

c$t mai multe elemente relative la acestea, at+t de ordin raţional, c$t şi de tip iraţional,

provenite at$t din iposta#e ale trecutului c$t şi din +n"ăţişări ale pre#entului acestora”.

Mean /uisenier, +n 0thnologia de l=0urope, (ed. Presse Hniversitaire de Krance, 1EEF, ed.

+n rom$nă, &nstitutul 6uropean, 1EEE) identi"ică o parte din centrele de interes ale

imainii idealtipice asupra 6uropei. 8cestea ar "i:

a. 'alităţile naturale. 6uropa este un teritoriu "ormat predominant din c$mpie, propice

cultivării +n cea mai mare parte, traversat de numeroase "luvii şi r$uri naviabile,

prielnic pentru comunicare şi relaţie socială +ntruc$t barierele naturale sunt relativ

uşor de depăşit.

b. >storia evenimenţială. /ele mai multe dintre momentele cruciale ale istoriei

umanităţii "ie sau des"ăşurat +n 6uropa, "ie au "ost provocate sau au "ost “e5portate”

de europeni.c. &opoare şi componenţă etnică. Dove#ile care atestă pre#enţa umanului pe continentul

european datea#ă de acum 1,B miliarde de ani, iar cele care +l certi"ică pe -omo

>apiens +n acest spaţiu sunt de acum ?BF mii de ani. 8ctualmente, 6uropa cuprinde

apro5imativ BF de state, deşi numărul etniilor componente este de c$teva ori mai

mare, şi o populaţie cu mult in"erioară, numericeşte, celei e5istente +n /=ina sau

&ndia.

d. elaţiile interetnice

. ;n "oarte multe părţi ale 6uropei e5istă minorităţi etnice care, dindi"erite motive, au tendinţe separatiste "aţă de etnia maoritară. 8ceastă atitudine este

uşor de identi"icat +n "ostul spaţiu sovietic sau +n "osta &uoslavie, dar pre#intă

virulenţe deloc de neliat şi +n restul 6uropei (+ntre irlande#i şi enle#i, +ntre "rance#i

şi corsicani, +ntre basci şi spanioli, etc.)

e. 6obilitatea culturală. 6uropa repre#intă nu numai cel mai urbani#at continent, ci şi

spaţiul cu cele mai numeroase universităţi, cea mai +naltă dorinţă de per"ormanţă, cele

mai multe instituţii de culturali#are, etc. nu e5istă naţiune sau etnie europeană care să

nu "i creat ceva de o asemenea anverură +nc$t să nu răm$nă +n istoria culturii şi

civili#aţiei.

". ?ondul cultural european.


23/89

tradiţiile, +n calitatea lor de principii de acţiune, să "ie asemănătoare +n +ntre spaţiul

european. /eea ce apare ca “dat” +n cadrul tradiţiei pre#intă su"iciente aspecte

comune at$t +n spaţiul cultural din apropierea Hralilor, c$t şi +n cel din preama

8tlanticului.


24/89

/uv$ntul etnie provine din recescul etnos care +nsemna popor. Pentru reci, etnicitatea

unui popor, ceea ce& dă identitate, sunt proiectul şi activităţile ce dau sens "olosirii

limbii, stăp$nirii unui teritoriu, practicării obiceiurilor şi riturilor reliioase.

8stă#i etniile sunt Wcomunităţile care posedă un anume patrimoniu cultural, pe care şil

transmit din eneraţie +n eneraţie, pentru a se proiecta +n viaţa actuală, pentru a da

valoare identităţii lor şi pentru a o "ace cunoscută.” (M. /uisenier, p.1@).

;n 6uropa, abordarea di"erenţelor etnice are rădăcini +n >storia lui -erodot (@1@ +.-r.)

>au ăzboiul @aliei a lui /e#ar (@@ +.-r.). cunoştinţele leate de popoarele 6uropei au

"ost consemnate +n scris, transmise şi e5ploatate, +n enuri distincte, "oarte di"erite +ntre

ele. 8nalişti antici sau cronicari medievali, oratori sau istoriora"i, soldaţi, ambasadori

sau neustori, pelerini, comercianţi sau călători, mani"estă o deosebită curio#itate şi

receptivitate "aţă de di"erenţele pe care le +nt$lnesc. A altă sursă de in"ormaţii o constituiemisiunile diplomatice care, din secolul al %*&lea p$nă +n secolul al %&%lea aduc tot mai

multe relatări prin secretarii lor despre popoarele 6uropei, limbile vorbite, ceremonii

şi obiceiuri. 8par tot mai multe scrieri despre Arient, care, pentru cei mai mulţi, +ncepea

la *eneţia sau la *iena.

Lucrările cu “ambiţii ştiinţi"ice” apar pe la s"$rşitul secolului al %*&&lea. allard, un

orientalist celebru, traduce 7 mie şi una de nopţi şi aduce +ntre 1GIF şi 1GI?

observaţiile lui de la /onstantinopol. 6nle#ul =eler aduce date despre popoarele dinDalmaţia, olande#ul /orneille Le NruRn publică +n 1IFF, 'ălătorie în 3evant . >ub

Ludovic al %&*lea se orani#ea#ă veritabile e5pediţii ştiinţi"ice pentru cercetarea de

medalii şi monede şi procurarea de cărţi privitoare la ţări străine. 9apoleon orani#ea#ă o

importantă misiune ştiinţi"ică +n 6ipt. ;n secolul al %&%lea călătoria obliatorie pentru

cei din lumea bună era &talia pentru rom$nii din aceeaşi cateorie ţinta mai ales pentru

studii era Paris sau *iena.

4eme de tutorat

*voluţii culturale /n 1omânia contem#orană

'ma-inea ti# a 1omâniei

!utorat 4

7@


25/89

Ca#. 5% !răim toţi cu ima-inile noastre

&dentitatea noastră socială este leată de valori şi simboluri. Divi#area indivi#ilor

+n di"erite cateorii şi rupuri re"lectă +n "apt nevoia "iecăruia de aşi a"irma di"erenţa

şi unicitatea. ;n enere, biasul +n "avoarea inrupului repre#intă tendinţa este de a

atribui rupului din care "acem parte ("amilie, prieteni, rup pro"esional) valori care

să re"lecte o imaine po#itivă asupra noastră pe planul evaluării sau al

comportamentului (Nour=is, anon, 1EE@). /a un re"le5, apare tendinţa de a atribui

valori neative celor ce nu "ac parte din acelaşi rup cu noi.

Psi=oloic, a aşe#a indivi#ii +n cateorii, +nseamnă ai priva de posibilitatea de a "i

altceva. ;n realitate, identitatea unei persoane este un lucru comple5, care nu se poate

limita la nişte “etic=ete”. 8desea +nsă, e(istă tendinţa de a reduce caracterizarea

unei persoane la aspecte limitate, uneori deformate. 8ceasta şi datorită "aptului că

reacţiile unor rupuri "aţă de altele sunt produsul unui sistem complicat de relaţii

sociale şi de putere.

Pentru a descoperi mecanismele acestor "enomene trebuie să cunoaştem rolul

stereoti#urilor, #re6udecăţilor şi etnocentrismului.

)tereoti#urile

>unt credinţe sau idei +mpărtăşite de un rup, despre alt rup. Hn stereotip este unansamblu de caracteristici ce re#umă un rup, de obicei +n termeni de comportament,

obiceiuri, etc.

+biectivul stereotipului este de a simpli"ica realitatea. “6i sunt aşa.” (Patronii

sunt nişte tirani, anumite cateorii de persoane sunt leneşe, indivi#ii din cutare cartier

sunt periculoşi, etc.) uneori se "ace apel la stereotipuri pentru a apăra sentimentul de

superioritate leat de apartenenţa la un anume rup. (toţi studenţii sunt aşa) sau

pentru a usti"ica unele trăsături neative.

>tereotipurile se ba#ea#ă +n eneral pe anumite imaini dob$ndite +n şcoală, acasă

sau prin massmedia, "iind apoi obiectul unor enerali#ări lobale.

Întrebare% 65istă ideea că avem nevoie de stereotipuri pentru a supravieţui. ;n ce

măsură dvs. le consideraţi utile0

;n limbaul curent, uneori se "ace slab di"erenţa +ntre stereotip şi preudecată.

7B


26/89

Pre6udecăţile

Preudecata repre#intă o udecată pe care o avem X "ormăm despre o altă persoană

sau un alt popor pe care nu le cunoaştem în mod real.

Preudecăţile pot "i #o$itive şi ne-ative. 6le sunt inoculate +n procesul de

sociali#are a omului şi deci, sunt reu de modi"icat sau de suprimat. 6ste important,

de aceea, să "im măcar conştienţi că le avem.

Întrebare% De ce este di"icil să sc=imbi preudecăţile0

Preudecăţile şi stereotipurile sunt sc=eme ce ne aută să +nţeleem realitatea c$nd

realitatea nu este con"ormă cu ideile noastre preconcepute, este uneori mai uşor să

dăm o nouă interpretare acestei realităţi dec$t să ne sc=imbăm ideile pe care le avem

dea asupra ei.

>tereotipurile ne ajută să ne completăm informaţiile c$nd acestea pre#intă lacuneasupra unei persoane sau popor. Din această perspectivă, stereotipurile au o puternică

+ncărcătură conitivă, repre#ent$nd un summum de e5perienţe transmise prin canale

di"erite ("amilie, educaţie "ormală şi in"ormală, tradiţii, modele culturale, etc). +n

raport cu stereotipul, preudecata repre#intă latura atitudinală, cu conotaţie neativă,

a individului sau rupului din care "ace parte, "aţă de alţi indivi#i sau rupuri, put$nd,

uneori, să deenere#e +n comportamente aresive şi a acte discriminatorii.

)tereoti#urile şi #re6udecăţile #rivind alte -ru#uri culturale7biective:

9e aută să evaluăm propria cultură

9e aută să evaluăm alte culturi şi moduri de viaţă

>ă +nţeleem tipul de relaţii pe care propria cultură le +ntreţine cu alte culturi

>ă usti"icăm tratamentele şi discriminările ce apar "aţă de indivi#i din alte

culturi.

*tnocentrismul

Mudecăţile, evaluările şi usti"icările noastre sunt puternic in"luenţate, +n eneral,

toate celelalte culturi sunt udecate av$nd ca reper şi termen de comparaţie propria

cultură. /elelalte culturi sunt raportate la cea proprie, cel mai adesea prin intermediul

stereotipurilor şi preudecăţilor pe care le avem "ormate.

7G


27/89

*tnocentrismul este tendinţa de a desconsidera celelalte culturi, ceea ce se traduce

printrun sentiment inerent de superioritate.

8ceastă reacţie de respingere a altor popoareXindivi#i se e5primă sub "orma unor

"enomene str$ns corelate: discriminare, 5eno"obie, intoleranţă, antisemitism şi rasism.

Întrebare% /onceptul de etnocentrism se aplică +n acelaşi "el culturilor “centrale” şi

celor “de peri"erie”.

Discriminarea

Discriminarea se mani"estă c$nd intră +n acţiune preudecăţile. Kac obiectul

discriminării rupurile care sunt percepute ca di"erite.

;n ca#uri e5treme, aceste rupuri pot "i scoase +n a"ara leii şi modul lor de viaţă

considerat ileal aceşti oameni pot "i constr$nşi să trăiască +n condiţii deplorabile, "ărădrepturi politice, "ără drept de muncă sau "olosiţi +n muncile cele mai rele li se inter#ice

intrarea +n anumite locuri publice şi sunt supuşi controlului neusti"icat al poliţiei.

Întrebare% Daţi e(emple de discriminare.

Pentru a contracara discriminarea militanţii din respectivele rupuri minoritare cu

spriinul unor membri din comunitatea maoritară +ntreprind “acţiuni po#itive” +n"avoarea unor “discriminări po#itive”.

7enofobia

4ermenul vine din reacă: “"rica de străini”. 6ste un e5emplu per"ect al unui cerc

vicios: mie teamă de cei pe care nu +i cunosc şi nui cunosc pentru că mie teamă de ei.

%eno"obia +şi are sursa tot +n stereotipuri şi preudecăţi. 8ceastă teamă de alţii se traduce

adesea prin respinere, ostilitate sau violenţă "aţă de persoane sau alte ţări sau membri ai

unor minorităţi. %eno"obia a "ost e5ploatată de elitele la putere pentru aşi “protea” ţările

de in"luenţele e5terne. Apusă 5eno"obiei este 5eno"ilia care +nseamnă draostea de

străini.

'ntoleranţa

&ntoleranţa +nseamnă lipsa de respect "aţă de practicile şi credinţele ce di"eră de

cele proprii. 6a se mani"estă prin re"u#ul de a accepta alte moduri de viaţă sau credinţe

7I


28/89

sau alte opinii dec$t cele proprii. &ntoleranţa se poate traduce +n respinerea sau

e5cluderea unor persoane din cau#a credinţelor lor reliioase, practicilor se5uale, ţinutei

vestimentare, etc.

2ntisemitismul

6ste combinaţia dintre putere, preudecăţi, 5eno"obie şi intoleranţă "aţă de evrei.

8ceastă "ormă iniţial de intoleranţă reliioasă a dus la discriminarea indivi#ilor şi

persecutarea rupurilor de evrei. 8poeul la constituit ideoloia purităţii rasiale a lui

-itler ce a dus la e5terminarea a G milioane de evrei +n laărele de concentrare na#istă.

1asismul

8 de"ini rasismul este di"icil. asismul se ba#ea#ă pe credinţa con"orm căreia

caracteristicile umane, aptitudinile speci"ice, etc. sunt determinate de rasă şi acestea

di"eră de la o rasă la alta, de unde, rasele superioare şi rasele in"erioare. /el mai periculos, o dată acceptată ideea e5istenţei unor rase umane di"erite , este conceptul de

rasă superioară, ceea ce a dus la dominarea unor rupuri de oameni asupra altora.

65emple: masacrul a @FF.FFF de ţiani sub reimul na#ist masacrul unor

comunităţi +ntrei din e5&uoslavia sub prete5tul “epurării etnice” re#ervarea unor

anumite tipuri de munci “in"erioare” pentru anumite rupuri sociale sloanuri ca

“6uropa este a europenilor”, “ermania este a nemţilor”, etc., de unde ideea e5pul#ării

imiranţilor piedici +n calea orani#aţiilor ce se ocupă de persoanele care cer a#il ideeacă autorul pentru de#voltarea unor ţări din lumea a treia este o capcană pentru ţările

de#voltate.

;n 6uropa contemporană şi +n lume nu trebuie să se admită dec$t ideea e5istenţei

unei sinure rase, rasa umană. asismul este de "apt un mit social ce se ba#ea#ă pe

preudecăţi ce ţin de caracteristici "i#ice ale rupurilor şi persoanelor respective. /=iar

"olosirea unor sloanuri ca “discriminare rasială” sau “relaţii interrasiale” riscă să

leitime#e o parte din "alsele ipote#e ştiinţi"ice avansate de rupurile şi teoreticienii

na#işti.

asismul este o ideoloie. 9u e5istă nici o dovadă a leăturilor +ntre

caracteristicile "i#ice sau culturale ale indivi#ilor şi calităţile sau aptitudinile lor

"undamentale. 8cceptarea termenului de “rase” se ba#ea#ă pe o motivaţie ideoloică şi

are rădăcini culturale, av$nd scopul de a leitima şi protea anumite structuri de putere.

7J


29/89

asismul permite ca inealităţile sociale, e5cluderea şi contradicţiile de clasă să

"ie percepute ca “naturale” şi nu leate de "actori sociali. 8st"el, inealitatea socială şi

oprimarea se ăsesc leitimate politic şi cultural. 8ceste rupuri de"inite prin

“caracteristici rasiale” pot "i desemnate ca "iind una din cau#ele cri#elor sociale şi

economice, deturn$nd atenţia de la cau#ele reale ale cri#elor şi atră$nd ast"el

nemulţumirile societăţii asupra lor.

“9eorasismul” nu mai este "undamentat pe di"erenţele "i#ice, ci pe di"erenţe

culturale. >e avansea#ă ast"el ideea că puritatea culturală este necesară pentru păstrarea

identităţii naţionale şi că amestecul cultural şi social ar pune +n pericol această identitate.

asismul este di"erit de ură, discriminare sau preudecăţi rasiale. asismul

implică puterea de a u#a de practici discriminatorii sistematice, prin intermediul

instituţiilor societăţii. Preudecăţile, din contră, sunt opinii sau sentimente neative preconcepute, din lipsă de cunoaştere, "ără motive sau o re"le5ie conştiente.

asismul este direct şi indirect. 65istă rasism individual şi rasism instituţional.

/el individual se traduce prin acte directe de violenţă asupra unor indivi#i sau bunuri

materiale aparţin$nd acestora. /el instituţional este mai subtil: criterii de acordare a

locuinţelor, serearea +n şcoli şi biserici, măsuri discriminatorii +n ocuparea unor locuri

de muncă sau promovări, manuale şcolare ce trec sub tăcere aportul unor minorităţi etnice

la de#voltarea culturală a ţării respective.Din punct de vedere cultural rasismul se traduce prin puterea de a perpetua

propriul patrimoniu cultural şi al impune celorlalte minorităţi X ţări, +n detrimentul altor

culturi, +n manieră etnocentrică.

Conclu$ii

Pentru a concreti#a realitatea interculturală a societăţilor noastre este necesară

repunerea +n discuţie a:

/omportamentelor personale

>istemelor de control şi de putere responsabile pentru inealităţile e5istente.

Dialoul +ntre culturi, de#voltarea unei abordări interculturale, depind nu numai

de desc=iderea spirituală a indivi#ilor, ci, de asemenea, de comportarea responsabililor

politici.

7E


30/89

>unt necesare anumite etape pentru a practica interculturalitatea:

8 accepta că "iecare se situea#ă la acelaşi nivel a accepta ealitatea drepturilor, a

valorilor şi aptitudinilor a reacţiona contra rasismului şi a discriminărilor.

8 +nvăţa să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii a anaa discuţii, a cunoaşte cultura

celorlalţi, a ieşi +n +nt$mpinarea celorlalţi, a observa cum acţionea#ă, ce "ac, cum se

comportă aceştia.

8 "ace lucrurile +mpreună: a coorani#a, a colabora, a se auta unul pe celălalt.

8 compara şi sc=imba a sc=imba puncte de vedere, a trăi e5perienţe culturale şi idei

ale altora, a accepta critica, a aune la acorduri şi a lua deci#ii +mpreună.

(oţiunea de 8străin9

“>trăinul” poate avea conotaţie de prieten sau de duşman. 8 "i străin, +nseamnă

pur şi simplu a "i diferit . De e5emplu, Hlisse +n periplul său a "ost, nu o dată, privit ca

prieten, alteori ca duşman.

8 "i di"erit, +nseamnă a avea comportamente di"erite, ciudate sau c=iar

imprevi#ibile. >trăinul este cel ce introduce aleatoriul +n e5istenţă. Di"erenţele pot "i de

natură di"erită: de rasă (din contră, +n &ndia trăiesc "oarte multe rase care +nsă nu sunt

străine unele de altele), de limbă (dar sunt ţări ca 6lveţia +n care se vorbesc mai multe

limbi, "ără ca vorbitorii lor să se considere străini unii "aţă de alţii), de reliie(dar suntdestule e5emple de comunităţi cu reliie di"erită care nu sunt străine +ntre ele). 8lte surse

de di"erenţe sunt "rontierele şi iconora"iile (sisteme de imaini şi valori ce accentuea#ă

di"erenţele prin comparaţii şi a"irmarea stereotipurilor).

9oţiunea de “străin” stă la ba#a unor acte individuale, cum ar "i căsătoria, de rup

comerţul, sau de stat leitimarea ră#boaielor (ai dreptul să omori un om pentru că

poartă uni"ormă di"erită, dar eşti criminal dacă omori pe cineva care nu este “străin”).

>unt două mari tipri de străini:

a. #trăinul necunoscut, misteriosul, anormalul (+n sens de “depărtat” de normă), cel de

departe. 65. Narbarul pentru recia şi oma antică, rasismul rasei albe, usti"icarea

coloni#ărilor (Mules KerrR: rasă superioarăXrasă in"erioară). 6ste relevant e5emplul lui

Atto lineber +n “4rait2 de psRc=oloie sociale”: un medic, pro"esor la universitate,

Mo=n -opQins, la s"$rşitul sec. %&% a măsurat creiere umane de la albi şi de la neri şi

?F


31/89

a constatat că cele ale albilor aveau un volum mai mare de circumvoluţiuni "rontale.

Dar, un cole deal lui reia măsurătorile, "ără să ştie că sunt creiere de neri şi aune

la o medie eală +ntre cele două loturi.

b. #trăinul cunoscut şi c=iar apropiat.

Din punct de vedere uridic, termenul modern de străin desemnea#ă ca străin o

persoană ce nu are cetăţenia ţării respective, de unde paşaportul, vama, "rontierele,etc.

;n această accepţiune conceptul sa uni"icat.

!i#olo-ia străinului

8. >trăin +n "uncţie de situaţia uridică:

1. /etăţean al altui stat

7. rupuri de imiranţi nenaturali#aţi?. Populaţii “supuse”, care nu dispun de toate drepturile cetăţeneşti

@. teoretice a ţării proteate. ;n "apt +nsă, H8)

7. rupuri de cetăţeni ce ar dori să se alipească la altă suveranitate de care se simt mai

apropiaţi (e5. al#acienii şi lorenii “protestatari” +ntre 1JI1 1E1J, “iredentismul”

italienilor supuşi 8ustroHnariei)

?. rup de cetăţeni ce reclamă suveranitatea asupra unei părţi a teritoriului (e5.

>ecesiunea, naţionalismul colonial)

@. rupe de imiranţi, care după ce au "ost “naţionali#aţi”, sunt persecutaţi, respinşi şi

e5cluşi (anumiţi c=ine#i +n &ndone#ia, c=ine#ii din *ietnam,etc.)

Comunicare transnaţională şi transculturală

Frontierele

?1


32/89

9oţiunile de di"erenţe, limite, proprietăţi, par să "ie +nnăscute +n om +ncă din "orma lor

primitivă. /=iar şi maoritatea animalelor +şi marc=ea#ă teritoriul şi tind să şil apere. ;n

#ilele noastre, "rontiera politică repre#intă separarea +ntre două state suverane. Dea

lunul istoriei +nsă, +ncep$nd cu neoliticul (spre anii JFFF +.e.n.), istoria umană a

+nsemnat succesive luări de putere, cuceriri, deplasări de limite, de#areări, "u#iuni, etc.

2mbiguitatea termenului: cuv$ntul “"ront” e5istă +n maoritatea limbilor indo

europene: Ahruva +n sanscrită, oBpus +n reacă, frontem +n latină. Din latină a derivat

numele frontieră. 8lte limbi au mers pe cuvinte de alte oriini. 6nle#a border din

ermana vec=e bort , ermana din cuv$ntul slav grenze (din granica),etc.

9ipuri de frontiere: sistemul modern de demarcaţie a "rontierelor este relativ

recent şi depinde de proresele eotopora"ice. 6ste ceea ce se numeşte “ frontieră

trasată" ("r. “"rontiYre 2paisse”). 8lt tip de "rontieră: frontiera avansată ("r. “"rontiYreavanc2e), marcată de "ortăreţe avansate (avanposturi) ce puteau permite o o"ensivă de

cucerire a teritoriilor vecine.

?rontierele imperiilor complică noţiunea de "rontieră. 8par sub"rontiere

interioare, de varietate şi importanţă multiple. 65., &mperiul lui -itler nu au "ost ataşate

marelui eic= dec$t teritoriile populate de nemţi, celelalte erau ţări ocupate sau aliate, +n

reim de protectorat ce urmau să "ie ane5ate ca “Lebensraum” sau “spaţiu vital”

imperiile coloniale, "osta H>>,etc. ?rontierele lineare

, cum ar "i "rontiera dintre >paniaşi Portualia, EJI Qm. ce nu urmea#ă dec$t rareori limite naturale.

%topia non-frontierelor : ca ilustrare, po#iţia /=inei +n 1IE@ "aţă de enle#i

(


33/89

+n problema valorii şi recunoaşterii sociale şi culturale a două societăţi di"erite. Pentru

aceasta, este nevoie de o analiză socioculturală a ec=ivalenţelor "uncţionale. (după Mean

Naptiste Duroselle, 9out empire p


34/89

4ermenul “identitate” este asociat +n limbaul curent apartenenţei naţionale a unui

individ. /onstelaţia identitară este +nsă mult mai lară. 6a cuprinde: oriinea reională,

locală (oraş sau c=iar cartier), situaţia sociopro"esională (meseria), locul de muncă,

convinerile sau oriinea reliioasă,etc.

4otuşi, +ncă de la s"$rşitul sec. al %*&&&lea, cea care sa impus ca de"initorie

pentru identitatea unui individ a "ost apartenenţa naţională. 9oţiunea de patrie-naţiune

este puternic marcată de "actorul a"ectiv. 9aţiunea "uncţionea#ă ca o mare familie. >e

spune: patriamamă, limba maternă, străbunii naţiunii, s$nele rom$nesc care ne cure +n

vene. >ursa analoiei se a"lă +n "aptul că ambele, "amilia şi naţiunea arată de unde venim.

/aţiunea occidentală modernă tinde să se asemene tot mai mult cu o entitate

economică, estionată de te=nocraţi +n "uncţie de promovarea unor cateorii de interese.

(illes *erbunt, 'ito4ennnet


35/89

)trăini şi cetăţeni : statut 6uridic

Pentru societăţile occidentale, muncitorul imirant a devenit "iura simbolică a

străinului +n a doua umătate a sec. %%. ;ntre străini şi cetăţenii “naţionali” a apărut o

linie de demarcaţie: naţionalitatea statului respectiv. (DaniYle Loc=aQ, !0trangers et

cito4ens au regard du droit", p. IBJB, op.cit.) 9aţionalitatea uridică este cea care

delimitea#ă raportului individstat şi marc=ea#ă di"erenţele +ntre naţionali şi străini.

/onceptul de cetăţean, introdus odată cu cel de statnaţiune, a "uncţionat ca un "actor de

e5cludere a străinilor. /ondiţia de străin se caracteri#ea#ă printro dublă e5cludere: el nu

este nici naţional, nici cetăţean. 65clus din colectivitatea naţională, el nu are voie să +şi

e5ercite nici drepturile de cetăţean.

ene#a "enomenului trebuie căutată +n evoluţiile bur=e#e, momentc=eie a

"ormării conceptelor politice şi uridice moderne. Prin concepţia teritorială +nc=isă anaţiunii, revoluţia a leitimat şi naţiunea de “străin”, +n sensul de “nenaţional”. 8pariţia

acestui străin este leată de apariţia statuluinaţiunii, ca entitate politică circumscrisă

+ntr.un teritoriu strict delimitat, cu putere instituţionali#ată unică, ce a "i5at po#iţia

individului "aţă de stat, +n calitate de cetăţean al naţiunii sau străin, cel ce nu aparţine

comunităţii naţionale, de"inită prin "rontierele statului.

Pentru a de"ini naţionalul şi străinul, +n istoria sistemelor politice au e5istat două

alternative: us sanuinis şi us soli. ;n primul, apartenenţa la un rup este o leătură des$ne, deci o "iliaţie +n al doilea, determinantă este leătura cu teritoriul pe care individul

sa născut. Primatul unuia sau altuia dintre sisteme a depins mult timp de structura

raporturilor sociale. &ndi"erent de "ormă, importantă pentru imirant este ade#iunea la

valorile "undamentale ale ţării a#dă, iar pentru ţara de reşedinţă, aportul cultural şi

demora"ic al acestor comuităţi de oriine străină.

;n momentul c$nd structura socială a devenit mai comple5ă, iar statul a devenit

stat de drept, aceste principii nau mai "uncţionat. 8utonomi#area dreptului con"eră

leislaţiei asupra naţionalităţii un caracter eminamente conunctural, c=iar arbritar, ce

contra#ice postulatul pe care se ba#a teoria statului naţiune, aceea a priorităţii naţiunii

+n raport cu statul. 4ermenul de cetăţean +nlobea#ă două semni"icaţii conceptuale

distincte: cel ce are naşionalitatea unei ţări şi titularul drepturilor civice. Lipsa cetăţeniei

?B


36/89

implică e5cluderea de la drepturile politice esenţiale, dintre care votul +n primul r$nd, dar

şi e5cluderea din "uncţiile publice.

6ste esenţial să se determine elementele cetăţeniei, "undamentele, spaţiile şi

modalităţile sale de e5primare. /etăţenie şi naţionalitate sunt două noţiuni cu "undamente

di"erite.

/etăţenia, ca un corpus de drepturi politice, are o serie de caracteristici:

• supunerea "aţă de un stat suveran, unind statutul politic cu cel personal

• modurile de repre#entare şi de participare la viaţa politică

• "ormă a solidarităţii naţionale, care a are la ba#ă distribuţia resurselor, plata

impo#itelor, contribuţia socială

• ade#iunea la un sistem de valori ce de"ineşte drepturile şi datoriile ce constituie

ordinea publică (respectul nediscriminărilor după oriine, ra#ă, se5, reliie, respectul

drepturilor omului şi drepturilor copiilor, respectul libertăţilor publice, etc.).

/$t priveşte spaţiul de e5primare a cetăţeniei, acesta poate "i “locali#at” la o

unitate administrativă sau naţională, sau “lărit”, +n sensul de ade#iune la un sistem de

valori şi instituţii ce arantea#ă drepturile "undamentale ale omului, la un spaţiu european

sau internaţional. ;n 6uropa, ade#iunea la Hniunea 6uropeană creea#ă condiţiile pentru

rede"inirea contractului social. (Mac3ueline /ostaLascou5 “ >ntud interior” (op. /it. p.11J).8ceastă conştiinţă transnaţională se "ace simţită +n primul r$nd printre cadrele din

societăţile multinaţionale, a membrilor unor pro"esiuni liberale, oameni de ştiinţă, artişti,

toţi cei ce des"ăşoară activităţi pro"esionale şi intelectuale transnaţionale.

8"iliaţia istorică la o ţară constituie, +n acest ca#, o re"erinţă culturală şi a"ectivă,

"ără a mai constitui un "actor de leătură reală. >e observă ast"el "enomene ca:

?G


37/89

sc=imbarea naţionalităţii, +ndepărtarea de ţara X locul de oriine, mobilitatea locurilor de

re#idenţă şi de e5ercitare a pro"esiunii, etc. 8ceastă viaţă “desc=isă spre ceilalţi”, “"ără

"rontiere” repre#intă +n special o aspiraţie a tinerei eneraţii. 8leerea unui loc de

reşedinţă temporar şi pluralitatea re"erinţelor culturale creea#ă "orme de apartenenţă ce

depăşesc naţionalul.

8par noi dualisme: convivialităţile locale se e5primă cu mai multă "orţă, paralel

cu construirea unui spaţiu european X internaţional. ;n dreptul intern, drepturile cetăţeneşti

se e5primă ca sisteme de repre#entare şi participare la viaţa publică, +n calitate de salariat,

părinte, elev, student, etc., "ără distincţie de naţionalitate. /onceptul de “cetăţean

european” nu a "ost +ncă operaţionali#at su"icient pentru a putea deveni "uncţional el "ace

+ncă obiectul de#baterilor politice din oranismele europene.

Com#etenţa comunicativă transnaţională şi transculturală/apacitatea individului de a se mişca +ntro lume internaţionali#ată depinde +n

mare măsură de in"luenţele de sociali#are la care a "ost supus +n propriul conte5t naţional

şi sociocultural. ;ntro societate orani#ată ca stat naţional, relaţiile cu propria istorie şi cu

celelalte state +n conte5t internaţional ţin de o conştiinţă colectivă latentă sau mani"estă,

ce se obiectivea#ă +n imainea o"icială şi o"icioasă pe care societatea şio construieşte ea

+nsăşi şi care se comunică cu multiple variante persoanelor particulare. 8ceastă

conştiinţă determină raporturile cu străinii şi raportarea la străinătate, +n eneral, şi devineşi mai sensibilă +n determinarea raportărilor la culturile e5tra europene.

Personalitate şi societate : un ra#ort dialectic

9oţiunea de transcultural trimite la o concepţie dialectică a relaţiei dintre

personalitate şi societate (+n sens de cultură). “/onceptul de cultură reorani#ea#ă sub

di"erite "orme conceptul de societate ca sistemul cel mai lar de coabitare umană. /ultura

nu poate "i disociată de societatea care o deţine şi societatea nu poate supravieţui "ără să

reia şi să transmită cultura de la o eneraţie la alta” (isela Naumrat# anel,

“'omp


38/89

1. 8 recunoaşte multitudinea interculturală a posibilităţilor de de#voltare a personalităţii

şi relaţia dintre personalitate şi societate

7. 8 lua +n consideraţie procesele de evoluţie şi ansamblul elementelor biora"ice ale

indivi#ilor, +n special la v$rsta adultă, care le permit să aibă capacitatea de a acţiona

di"erenţiat

?. 8 ţine cont de situaţiile şi condiţiile de mediu “naturale” ce "ormea#ă conte5tul

sociocultural al repre#entărilor şi modurilor de comportare

@. 8 anali#a procesele de sociali#are +n "uncţie de obiectivele transculturale enerale ale

educaţiei şi evoluţiei umane.

&nteresul acestui tip de anali#ă comparatistă este de a evidenţia similitudinile şi

di"erenţele din de#voltarea personalităţii umane +n conte5tul unor sisteme culturale a

căror ene#ă este istorică de aceea, orice constatare ce decure dintro cercetarecomparatistă trebuie să aibă ca punct de plecare cunoaşterea coerenţei propriei culturi şi

societăţi. 8st"el, această anali#ă poate contribui:

• >ă di"u#e#e cunoştinţe asupra leilor şi determinărilor sociale ale de#voltării

personalităţii

• >ă veri"ice ipote#ele asupra interacţiunii +ntre cultură şi personalitate şi teoriile asupra

personalităţii

• >ă incite indivi#ii să ia o distanţă critică "aţă de propriile lor e5perienţe de sociali#areşi condiţii socioculturale

• >ă in"irme opiniile şi preudecăţile etnocentriste şi să de#volte spiritul de toleranţă

• >ă +ncurae#e căutarea unor noi soluţii +n domeniul educativ. (apud >iele LudTi,

“ Fulturvergleichende 2nsatze in der #ozialisationsforschung" , ed. -arrelmann X

Hlic=, 1EJF, p. 771, +n . Naumrat# anl, op. cit. p. 71 77)

+ alternativă la valorile dominante6rnst AldemeRer alcătuieşte un “catalo de alternative” ce pune +n paralel di"erite

valori orientative şi principii normative ce se con"runtă astă#i +n conştiinţa oamenilor +n

condiţiile cri#ei culturale. (6rnst AldemeRer, apud . Naumrat#, op. cit. p. 7B).

;n domeniul relaţiilor dintre state apar următoarele alternative:

8. >isteme de norme şi valori astă#i dominante:

?J


39/89

• A inealitate ce apare ca un dat +n ceea ce priveşte drepturile şi valorile +ntre

entităţi culturale di"erite şi un “imperialism conitiv” ce se traduce +n etnocentrismul

pus +n valoare de cultura dominantă

• ;n acest ca#, ca ultimă soluţionare a con"lictelor se "ace apel la potenţialul militar şi

politic.

N. >isteme de norme şi valori alternative:

• ecunoaştera ealităţii +n drepturi şi valori a tuturor entităţilor culturale: “respect

conitiv” "aţă de sisteme de $ndire şi valori ne "amiliare (e5. 6ntităţi culturale ne

europene)

• >oluţionarea paşnică a con"lictelor, "ără ameninţări şi violenţe.

Conce#tul de mobilitate


40/89

ocietăţi culturi di"erite (trans"eruri e5terne).

Principalele "orme de mobilitate sunt miraţiile muncitorilor şi di"eritele cateorii de

re"uiaţi. Pentru interarea acestor rupuri, un rol important +l au "ormele de interare

culturală: limbile străine, sc=imburile culturale, turismul.

&rocesul de aculturaţie este leat de mobilitatea sporită +n lumea contemporană şi

internaţionali#area sc=imburilor. 6ste vorba despre sec=elele psi=oloice şi sociale la care

sunt e5puşi indivi#ii şi rupurile ce trec de la o cultură la alta sau care aparţin unei

minorităţi +ntro cultură străină.

Probleme ale aculturaţiei:

65istenţa unei "alii psi=oloice +ntre acceptarea conştientă a unui nou comportament

şi re#istenţa inconştientă la această adaptare

8mbivalenţa şi aresivitatea "aţă de propria persoană

Kuncţia de termen de re"erinţă ucat de anumite rupuri (de obicei cele +n care se

doreşte interarea)

Korme de repliere ce pot re#ulta dintro reactivare a culturii de oriine.

De$rădăcinarea este de obicei un răspuns la "enomenul de pauperi#are din ţările

de oriine. /onsecinţe: insecuritate +n noua societate (cu at$t mai mult cu c$t tipul de

cultură este mai di"erit) absenţa relaţiilor umane +n această nouă societate ce duce la

apariţia =etourilor, cu e"ect ne+ncrederea populaţiei din ţara a#dă, 5eno"obie, etc.

2lienarea este "aţa psi=oloică a mobilităţii ce desemnea#ă o situaţie e(istenţială

fundamentală a oamenilor ce trăiesc +n societăţile puternic de#voltate economic. Hna din

caracteristicile de ba#ă ale alienării este i#olarea sensibilă mai ales +n marile oraşe. 6aapare şi +n r$ndul rupurilor sociale maoritare. Printre "actorii ce enerea#ă alienarea se

numără televitiunea, calculatorul, ce ameninţă "ormarea conştiinţei, percepţiei şi

comunicării. >e observă, de e5emplu, la eneraţiile tinere o pierdere a competenţei

linvistice +n limba maternă. 8udio vi#ualul este responsabil pentru reducerea activităţii

cerebrale. 6l suorimă şi "ace să dispară din conştiinţă procesul dialectic de abstracti#are şi

@F


41/89

concreti#are. Kenomenul, numit şi “situaţionism secundar”, "ace ca "enomenele

linvistice şi iconice să se "i5e#e +n memorie "ără a trece prin conştiinţă şi, deci, "ără să

antrene#e un e"ect retroactiv asupra e5perienţei personale.

3inoritatile nationale din 1omania

;i-anii&rromii

A importanta cateorie de marinali#aţi sunt consideraţi ţiganii. Ariinile acestei etnii nu

sunt nici astă#i stabilite cu certitudine. Locul de oriine este considerată &ndia, poporul

ţian rromano them "iind de oriine =indusă. 6i provin din nordul &ndiei, provinciile

Punab şi >int=. Prima miraţiune a lor spre vest a avut loc +n secolul al &%lea, c$nd

&ndia a "ost atacată de popoarele islamice. 8 doua miraţiune, care sa continuat p$nă +n

#ilele noastre, +ncepe +n secolul al %&&lea şi este provocată de inva#iile monole asupra

teritoriilor indiene ocupate de populaţiile rroma. 8ceste populaţii, provenind din triburi

di"erite (>ott, >ind=i, etc) sau amestecat +n timpul miraţiei cu perşii, re#ult$nd poporul

numit Dom sau om. 8ceştia sunt +naintaşii ţianilor din #ilele noastre. (Donald enricQ,

De la >ndia al 6editerraneo: 3a migracion de los @itanos. Presencia itana,


42/89

Cultura ţi-anilor

Noăţia şi diversitatea culturală sunt bunul cel mai preţios pe care ţianii au reuşit să +l

păstre#e dea lunul secolelor. /ite# din @uide : “6tre tsiane est se sentir tsiane,

participer Z un sRstYme de valeurs 3ui est accept2 et respect2 par tous les tsianes et 3ue

"avorise la peception e5t2rieure, sur les "ondements dCune culture mill2naire. /Cest Z

cause de la pression e5t2rieure 3ue le rom a perdu ses =abitudes et les m[urs 3ui ne

sCadaptaient pas au stRle de vie de la soci2t2 maoritaire, et ils en ont ac3uis dCautres Z

leur place.


43/89


44/89

urmare a ră#boiului din "osta &uoslavie. ;n aceste teritorii, acţiunile umanitare nu au avut

+n vedere această populaţie. Pentru ţianii ce +ncearcă să se stabilească +n H6, autorităţile

de "rontieră pun adesea piedici. ;ntre ţările H6 şi ţările din 6uropa /entrală şi de 6st au

"ost semnate acorduri de repatriere a romilor "ără a se ţine cont de libertăţile acestora.

;n ermania +n timpul celui deal doilea ră#boi mondial au "ost e5terminaţi o umătate de

milion de ţiani. ]i astă#i populaţiile roma şi sinti sunt discriminate. ;n 1EE7, ermania a

trimis +napoi +n om$nia, contra a 71 milioane de dolari, ţianii care ceruseră a#il politic.

(uide, p.1I). 8nc=etele socioloice arată că ermanii sunt +n continuare rasişti "aţă de

ţiani. ;n 8ustria mulţi ţiani +şi ascund identitatea etnică de "rica discriminărilor. ianii

nu sunt incluşi +n 8cordul de >tat asupra minorităţilor etnice, nici +n leislaţia din 1EIG

privind rupurile etnice. ;n Nelia, con"orm sondaelor, 77O din populaţie se declară

rasistă. Deşi constituţia ţării inter#ice discriminarea, politicile sociale şi urbanisticerestr$n drepturile ţianilor, aceştia constituind partea cea mai săracă a populaţiei, cu un

procent scă#ut de educaţie şi utili#are a serviciilor sanitare. ;n >pania, ţară cu un număr

relativ mare de ţiani, aceştia sunt destul de di"eriţi +n ceea ce priveşte nivelul de educaţie

şi situaţia economică şi socială. 8ici au luat "iinţă orani#aţii care apără drepturile etnice

ale comunităţii. Prin /onstituţie drepturile lor sunt proteate. 65istă de asemenea un Plan

9aţional de De#voltare pentru ţiani. ;n Kranţa, a doua ţară din H6, +n ce priveşte

numărul ţianilor, aceştia pot "i consideraţi +n continuare o etnie discriminată, deşi,+ncep$nd cu 1EEF, autorităţile locale sunt obliate să le reparti#e#e spaţii pentru

amplasarea ţianilor noma#i. ;n recia, Alanda, &rlanda, &talia, 9orveia, Portualia,

>uedia,


45/89

"ost e5terminaţi la 8usc=Tit#NirQ=enau. enocidul a rămas cunoscut ca /oaptea

ţiganilor Higeunernacht;.

/ri#a economică ce debutea#ă +n 1EI? aduce după sine un nou val de rasism contre

imiranţilor din Accident şi "ace să apară noi partide de e5tremă dreapta (le Kront

9ational +n Kranţa, epubliQaner +n ermania, *lams NlocQ şi Le Kront 9ational +n

Nelia). După căderea Vidului Nerlinului, 6uropa Accidentală ia cunoştinţă de

problemele minorităţilor etnice +n 6uropa /entrală şi de 6st şi se con"runtă cu un nou val

de imiranţi, dintre care şi mulţi ţiani. ă#boiul din e5&uoslavia a dus la e5odul a

peste o umătate de million de persoane spre Accident. ;ntre etniile re"uiate, ţianii nu

au bene"iciat de nici un "el de recunoaştere mediatică sau o"icială.

9oile "orme de rasism se mani"estă "ie prin violenţă (mişcarea sIin-heads; care se

amestecă adesea cu rupurile de =oolians şi suporterii de "otbal, "ie prin limitareaaccesului la in"ormaţie şi la noile te=noloii, datorită nivelului scă#ut de instruire.

Leislaţia şi practicile poliţieneşti pot "i şi ele cataloate de multe ori drepr rasiste prin

modul discriminatoriu +n care sunt trataţi romii.

Primul /onres 6uropean al 4ineretului oma care a avut loc +n noiembrie 1EEI la

Narcelona a lansat c$teva propuneri către instituţiile europene pentru spriinirea

drepturilor etniei roma. 8st"el, se propune adoptarea unei 'arte 0uropene a Drepturilor

etniei oma care să recunoască această comunitate ca o minoritate etnică şi culturală "ără

teritoriu propriu relementări privind politicile de a#il şi imirare politici coerente

privind pre#ervarea limbii, culturii şi accesul la educaţie şi asistenţă medicală

proramme de educaţie interculturală +n şcoli, pentru cunoaşterea culturii roma

proramme de "ormare a pro"esorilor pentru introducerea limbii romani +n şcolile cu copii

romi promovarea "emeilor şi tinerilor de etnie roma, etc.

1romii /n 1omânia

;n studiul său Jiganii în om$nia, 8drian 9eculau identi"ică trei trăsături distinctive aleţianilor din om$nia: numărul, vizibilitatea şi pătrunderea în literatură.

9umeric, +n om$nia trăiesc cei mai mulţi ţiani din toate ţările europene. La

recensăm$ntul din 1EE7, @FE I7? de persoane sau declarat de etnie roma, repre#ent$nd

1,JO din populaţia ţării. Kaţă de recensăm$ntul din 1EII, ponderea lor a crescut cu JFO,

@B


46/89

+n timp ce populaţia ţării a crescut cu B,GO. 8nc=eta reali#ată de socioloii 6lena şi

/ătălin Vam"ir +n 1EE? identi"ică +nsă o ci"ră superioară recensăm$ntului : +ntre J1E @@G

şi 1 FFF FFF, +n procente, +ntre ?,GO şi @,?O.

Documentele H96>/A o"eră o estimare de 1,B, p$nă la 7,B milioane, la "el ca şi 2genda

E a /omisiei 6uropene. *ariaţia at$t de mare se datorea#ă "aptului că mulţi ţiani, de

"rica unor persecuţii, nu +şi declară o"icial etnia.

Prenanţa lor nu se re"eră +nsă numai la număr. 6a ţine de caracteristicile distinctive ale

modului lor de viaţă tradiţional, "oarte di"erit de ale populaţiei maoritare. 8cest mod de

viaţă nu se datorea#ă numai culturii proprii, ci, după opinia specialiştilor, este e"ectul

secolelor de robie şi al marinali#ării economice şi sociale. Kiind permanent

desconsideraţi datorită statutului, sărăciei şi meseriilor de multe ori +nositoare pe care

erau obliaţi să le practice, ţianii şiau de#voltat patternuri comportamentalespeci"ice care să le permită adaptarea activă la situaţia de marinali#are. 6i şiau asumat

această e5cludere socială şi au de#voltat un mod de viaţă peri"eric, accept$nd statutul de

in"erioritate, o atitudine de"ensivo"ensivă, caracteri#ată prin autoapreciere neativă,

cerşetoria (at$t pe stradă, c$t şi a unr avantae şi lamentaţia cu scopul de a obţine

compasiune), mici +nşelătorii, o atitudine ambivalentă "aţă de autorităţi cu scopul de a

eluda leea. 6i nu cer revendicări, ci solicită toleranţă, autor din milă şi acceptare. ;n

articolul său, 8drian 9eculau consideră că precaritatea economică cei particulari#ea#ăeste consecinţa şi nu cau#a distanţei sociale. Kactorul care le con"eră vizibilitate ţine de

istoria lor, de modul de viaţă tradiţional, de a"irmarea e5plicită a identităţii lor di"erită de

populaţia maoritară. 8ceste mecanisme de supravieţuire au "ost de#voltate tocmai pentru

aşi păstra identitatea. Dintre trăsăturile di"erenţiatoare care +i "ac vizibili se numără:

nomadismul, viaţa de rup, motivul normei comunitare şi sistemul paternalist al

deci#iilor, mimetismul reliios şi meseriile practicate. ianii din om$nia sunt lăutari de

talent, mu#icieni de prestiiu, meşteşuari +n domenii care le aparţin, cum ar "i

prelucrarea unor metale, lucrul +n lemn, "ierari, etc. tot ca o trăsătură distinctivă se poate

considera etalarea "astului +n +mbrăcăminte şi biuterii somptuoase (ve#i salbele) şi mai

nou, pentru cei cu stare, casele şi mărcile de maşini.

8 treia caracteristică ar "i con"orm aceluiaşi autor pre#enţa dea lunul timpului a

personaelor ţiani +n literatura rom$nească, +n special +n perioada romantică ce a urmat

@G


47/89

evoluţiei de la 1J@J. sunt celebre "iurile lui *asile Poroan, prietenul lui *asile

8lecsandri, copil de ţian rob evocat cu multă căldură, sau a lui Narbu Lăutaru, care se

spune că a "ost apreciat de Lis#t. ;n epoca modernă, personae ţiani apar la >adoveanu,

8r=e#i,


48/89


49/89

"undaţii şi A9uri care să le apere drepturile, dar +n interiorul comunităţii nu e5istă

coe#iunea necesară pentru a reali#a acţiuni e"iciente, de care să bene"icie#e cei mai

de"avori#aţi dintre romi. Discriminarea +mbracă de multe ori aspecte sociale, mulţi dintre

romii "iind lipsiţi de minime condiţii de viaţă decentă.

!ratarea #roblemelor ţi-anilor /n media euro#ene

Uniunea 1omani din >pania a +ntreprins un studiu privind percepţia ţianilor +n media

europene. edăm c$teva din constatările ce se desprind din acesta:

• ealitatea ţianilor este +ncă slab cunoscută.


50/89

Câteva recomandări #entru 6urnalişti /n tratarea #roblemelor romilor

Murnalistul nu trebuie să menţione#e oriinea etnică, naţionalitatea sau ţara,

culoarea pielii, cultura sau reliia cuiva, dec$t dacă aceste in"ormaţii sunt absolut

indispensabile pentru +nţeleerea te5tului. 4rebuie să evite enerali#ările şi

stereotipurile "iecare trebuie să "ie udecat pentru actele sale şi nu trebuie

implicată comunitatea din care acesta "ace parte.

Murnalistul trebuie să +ncurae#e tratarea po#itivă a in"ormaţiilor privindu& pe

romi şi să veri"ice aceste in"ormaţii prin persoanele direct implicate. ianii

trebuie să "ie luaţi +n considerare printre sursele in"ormaţiei, atunci c$nd este

vorba despre problemele ce +i privesc.

4rebuie abandonate ştirile de sen#aţie, +n bene"iciul unei cunoaşteri reale şi

pro"unde şi pentru a evita să se alunece spre clişee +n ceea ce& priveşte pe ţiani.

4rebuie evitată di"u#area oricărei in"ormaţii cu caracter rasist sau discriminatoriu

la adresa unei persoane sau a unei comunităţi.

>e recomandă preătirea unor urnalişti care să se speciali#e#e +n probleme ale

minorităţilor, +n intercultural, care să cunoască +n acelaşi timp idiosincra#iile

etniei roma pentru a da o tratare convenabilă subiectelor abordate.

;n redacţii ar trebui atraşi şi urnalişti din r$ndul etniei roma care să cunoască

cultura respectivă şi să poată e5prima opinii avi#ate, provenind din interiorul

comunităţii.


51/89

Clan. 4ermenul se "oloseşte +n socioloie pentru a desemna rupurile "amiliale. 6l

este +nsă utili#at şi peiorativ pentru a vorbi despre "amiliile ma"iote care se ocupă

de tra"icul cu drouri. 8l asocia cu un ţian este inurios şi trebuie evitat.

Comunitate +n loc de colectivitate. A colectivitate repre#intă orice rup leat

prin leături pro"esionale. 6ste mai bine să de"inim ţianii ca o comunitate sau un

popor, "iind dat că termenul colectivitate nu are nici o conotaţie "amilială sau

culturală.

Ceartă +n loc de conflict. >ar părea că unii urnalişti "olosesc acest termen numai

+n ca#ul unei +n"runtări +ntre ţiani, ast"el +nc$t el este automat asociat cu

comunitatea roma. 6ste mai bine să se evite termenii de con"lict sau +n"runtare şi

+n nici un ca# aceştia să nu "ie asociaţi cu apelativul ţian.

Coe=istenţă +n loc de asimilare. >e vorbeşte despre asimilare atunci c$nd un

popor renunţă la identitatea sa culturală pentru a se intera complet +n

comunitatea maoritară, +n timp ce coe5istenţa este "ondată pe respect mutual şi

+mboăţire culturală, cu păstrarea propriei identităţi.

*tnie +n loc de rasă. A etnie este o comunitate de"inită prin a"inităţi rasiale,

linvistice şi culturale. /$nd se vorbeşte despre ţiani, este pre"erabil să vorbim

despre etnie şi nu despre rasă, care are conotaţii rasiste. asele umane sunt

de"inite ca rupuri umane deosebite prin culoarea pielii. 6ste o de"iniţie ce nuconţine nici o re"erinţă culturală, linvistică sau istorică.

>ad?@ este termenul "olosit de ţianii din +ntreaa lume pentru a vorbi despre cei

ce nu sunt ţiani.

>ru# +n loc de trib. De la sosirea +n 6uropa, poporul roma sa orani#at +n

rupuri, care mai sub#istă +ncă, deşi au evoluat. 9u este corect să vorbim de

triburi, ci este indicat să vorbim despre rupurile de ţiani: >inti, alderas=,

Lovari,


52/89

desemna persoanele care +şi e5ercită autoritatea asupra "amiliei sau comunităţii,

datorită v$rstei şi +nţelepciunii. 4otuşi, se pare că ţianii nu "olosesc acest termen,

de aceea este bine a "i +nlocuit cu ţigan bătr$n sau bărbat demn de respect.

'tinerant +n loc de nomad. 8stă#i maoritatea ţianilor sunt sedentari. Dar mai

e5istă anumite rupuri itinerante pe motive de comerţ, +n interiorul aceleiaşi ţări.

e poate "olosi şi cuv$ntul

rom +n limba romano, pentru bărbat, romi, pentru o "emeie, cu pluralul roma (m.)

şi romnia (".)

1omano. 8dectiv ce desemnea#ă "aptul de a "i ţian, raportat la un lucru sau o

"iinţă. Kem. omani, pl. m. şi ". romanK. omano este limba proprie a ţianilor care +şi are oriinile +n sanscrită şi care a de#voltat mai multe dialecte

2ctivitate% *roii noştri #referaţi (ve#i ane5a)

4emă de tutorat Probleme ale minorităţilor etnice /n 1omânia contem#orană

!utorat A

*ducaţia interculturală şi mass : media

6ste incontestabilă in"luenţa mass mediei, a comunicaţiilor şi noilor te=noloii

ale in"ormaticii asupra mutaţiilor culturale ce caracteri#ea#ă societăţile europene. 6ste

vorba despre in"luenţarea:

B7


53/89

Percepţiilor colective

epre#entărilor asupra celorlalţi

8tribuirii unei etnicităţi pe criterii rasiale

&mainii care se "ormea#ă asupra unor culturi şi popoare şi percepţia asupra unor rupuri minoritare sau, invers, miturile leate de rupurile maoritare.

;n acest sens, educaţia pentru +nţeleerea mass mediei are o puternică conotaţie

interculturală. ;n epoca noastră, mutaţia cea mai importantă +n această educaţie este

necesitatea de a trece de la protearea (“vaccinarea”) +mpotriva mass mediei percepută

ca un aent educativ nociv şi de la evaluarea ( trierea a ceea ce este bun X rău, permis X

nepermis) la instrumentarea cu miloace de investiare şi anali#ă care să permită o mai

bună +nţeleere a in"ormaţiei mediati#ate.

;ntrebări:

/um "uncţionea#ă miloacele de in"ormare şi +n interesul cui0

/um sunt orani#ate0

/um aun ele să "ie purtătoare de sens şi semni"icaţii0

/are este e"icienţa lor loică0

;n ce mod repre#intă realitatea0

/um sunt +nţelese şi valori"icate aceste repre#entaţii de către di"eritele

cateorii de public0

Din aceste +ntrebări decure obiectivul principal al educaţiei pentru mass media:

"ormarea unei intelienţe critice "aţă de miloacele mass media şi de#voltarea unei

responsabilităţi a publicului, esenţială pentru crearea şi menţinerea unei democraţii active

şi a unui public care să nu poată "i manipulat.

Hnul din elementele esenţiale pentru a măsura şi veri"ica voinţa maorităţii +n

raport cu respectarea drepturilor omului şi a minorităţilor este politica de acces lamiloacele de comunicare +n masă. Len


54/89

ale libertăţii de e5presie, dec$t arme utili#ate +n serviciul unor rupuri puternice de

interese”.

De aici decure o nouă "ormă de inealitate:

Apo#iţia dintre cei ce au cu uşurinţă acces la miloacele mass media şi cei ce răm$n

+n a"ara acestora

&nealitatea +ntre cei ce pot săşi e5prime coerent punctul de vedere asupra unor

probleme ale lumii şi cei ce nu au acces să o "acă

&nealitatea +ntre cei ce au puterea de a de"ini şi cei ce sunt de"iniţi

&nealitatea +ntre cei ce vorbesc despre problemele mondiale +n cunoştinţă de cau#ă şi

cei ale căror e5perienţe sunt automat situate şi interpretate de către ceilalţi

&nealitatea +ntre cei ce pro"ită de miloacele mass media şi cei ce nu au acces la

acestea.

8ceste inealităţi a"ectea#ă +n primul r$nd rupurile minoritare, datorită

marinali#ării lor +n reţeaua de in"ormaţie şi de comunicare. 8ceastă marinali#are se

datorea#ă +n principal lipsei miloacelor "inanciare, a unor specialişti +n comunicare şi

lipsei de acces la moderni#area te=nică rapidă.

6ducaţia pentru mass me

Probleme Ale Comunicării Interculturale

Documents

Transcript of Probleme Ale Comunicării Interculturale