INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTAREPENTRU CHIMIE ŞI PETROCHIMIE

ICECHIM

PRIORITĂŢILE CHIMIEIPENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂ

PRIOCHEM – ediţia a VII-a

Simpozion naţional cu participare internaţională

Bucureşti 27 - 28 octombrie 2011

- Rezumatele lucrǎrilor –

ISBN 978-973-0-11606-9

PRIORITĂŢILE CHIMIEI

PENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂPRIOCHEM – ediţia a VII-a

Simpozion naţional cu participare internaţională

Bucureşti 27 - 28 octombrie 2011

Sponsori

PANTERAGUARD

POTENTIALUL BIOTEHNOLOGIC AL BACTERIILOR MODERAT HALOFILE

Lucia Roxana COJOC

Institutul de Biologie Bucuresti al Academiei Romane, Splaiul Independentei 296, Bucuresti 060031,

OP-CP 56-53, ROMANIA, email: roxana.cojoc@ibiol.ro

Pe Pamant exista o mare varietate de ecosisteme saline si hipersaline, caracterizate prin

concentraţii de sare apropiate de saturaţie. Aceste ecosisteme au o deosebita valoare economica,

ecologica si stiintifica si pot fi atat de origine naturala cat si create de om, incluzand lacurile si

mlastinile hipersaline, salternele marine, depozitele de sare si cele petroliere. Microorganismele

halofile si halotolerante au capacitatea de a se dezvolta in aceste medii hipersaline, adaptandu-se

la fluctuatiile presiunii osmotice externe si mentinand echilibrul osmotic intre citoplasma si mediul

extracelular. Bacteriile moderat halofile sunt in general usor cultivabile, iar cerintele lor nutritionale

sunt dintre cele mai simple, multe putand folosi ca sursa de carbon si energie o mare varietate de

compusi3. Aceste caracteristici le recomanda pentru utilizarea lor in diferite ramuri ale biotehnologiei

(in biotehnologiile alimentare pentru producerea alimentelor fermentate si a suplimentelor

alimentare, la biodegradarea poluantilor organici si pentru producerea de energie alternativa, in

obtinerea de soluti compatibili folositi ca biostabilizatori ai biomoleculelor si ca agenti de protectie

impotriva stresului, in obtinerea de biopolimeri pentru recuperarea titeiului si pentru obtinerea de

enzime). Enzimele hidrolitice extracelulare precum amilazele, proteazele, lipazele, DN-azele,

pululanazele si xilanazele izolate de la bacterii moderat halofile prezinta activitati optime la diferite

valori de salinitate, fiind totodata si termotolerante4. In laboratorul nostru au fost izolate atat tulpini

de bacterii moderat halofile ce prezentau activitati hidrolitice combinate, unele putand hidroliza

pana la sase substraturi testate, cat si tulpini producatoare de exopolizaharide termostabile1,2.

Acest studiu a fost finantat din proiectul nr. RO1567-IBB05/2011 al Institutului de Biologie

Bucuresti al Academiei Romane.Bibliografie:1. Cojoc, R., Merciu, S., Oancea, P., Pincu, E., Dumitru, L., Enache, M., 2009. Highly Thermostable ExopolysaccharideProduced by the Moderately Halophilic Bacterium Isolated from a Man-Made young Salt Lake in Romania, Polish Journalof Microbiology, 58, 4, 289-2942. Cojoc, R., Merciu, S., Popescu, G., Dumitru, L., Kamekura, M., Enache, M., 2009. Extracellular Hydrolytic Enzymes ofHalophilic Bacteria Isolated from a Subterranean Rock Salt Crystal, Romanian Biotechnological Letters, 14, 5, 4658-46643. Kushner, D.,J., Kamekura, M., 1988. Physiology of Halophilic Eubacteria, In: Rodriguez-Valera F. (ed)Halophilic Bacteria, Vol.I, CRC Press, Boca Raton, p. 109-1404. Sánchez-Porro, C., Martin, S., Mellado, E., Ventosa, A., 2003. Diversity of Moderately Halophilic BacteriaProducing Extracellular Hydrolytic enzymes, Journal of Applied Microbiology, 94, 295-300

Biomaterials based on polyester used as a bone reconstruction substitute

Cristinel-Nicolae DEGERATU*, Corneliu CINCU*

* POLITEHNICA University of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Materials Science, Department of

Science and Engineering Polymers, 010072, Bucharest, Romania

Polyhydroxybutyrate (PHB) is an aliphatic biopolyester synthesized as a carbon and

energy source by certain microorganisms with the enzyme PHA synthase. Due to its

biocompatibility, PHB has been widely evaluated for a wide variety of tissue engineering

applications. In this study it was used a co-polymer of poly-3-hydroxybutyrate, poly-3-

hydroxybutyrate (98%)-co-3-hydroxyvalerate (2%) (PHBV-2%).

Here, we report efforts to develop novel structures based on this co-polymer (PHBV)

with biological origin as tissue engineering scaffold for living cells. The experimental

conditions to obtain a new scaffold type such as fibers and small discs were established.

The morphology, the influence of the scaffold upon the adherence of the living cells

and the level of citotoxicity of the polyester were evaluated by in vitro assays and by scanning

electron microscope (SEM) and transmission electron microscope TEM.

IMPACTUL MICROORGANISMELOR HALOFILE ASUPRA EVOLUTIEI DEPOZITULUI DESARE DIN ZONA SLANIC PRAHOVA

Madalin ENACHE

Institutul de Biologie Bucuresti al Academiei Romane, Splaiul Independentei 296, Bucuresti

060031, OP-CP 56-53, Romania, email: madalin.enache@ibiol.ro

Clorura de sodiu cunoscuta inca din zorii civilizatiei umane, a reprezentat inainte de toate un

aliment. Evolutia societatii a avut ca rezultat o cerere crescuta de sare, fiind insa dificil sa se

precizeze cu exactitate cand au inceput oamenii sa consume sare. Exista unele teorii care

presupun o dieta bazata pe carne din care isi asigurau intre 2 si 5 g de sare pe zi. In medie

un corp uman de 75 kg contine 0.5 kg de NaCl. Pe de alta parte, in cazul unei diete

constituita din plante este necesara sarea ca aditiv alimentar pentru asigurarea necesarului

zilnic. In sprijinul acestor teorii este remarcat faptul ca mamiferele care se hranesc cu carne

nu au nevoie de sare in dieta pe cand cele care se hranesc cu plante necesita sarea1, 2.

Zacamintele de sare de pe teritoriul Romaniei au varste geologice din perioadele permo-

triasica (sarea din platforma Moesica) sau miocena (zacamintele din Depresiunea

Precarpatica, Depresiunea Transilvaniei, Bazinul Maramuresului). Peste 300 de masive de

sare au fost identificate pe teritoriul Romaniei in interiorul sau la exteriorul arcului carpatic,

caracterizate printr-un grad ridicat de puritate precum si o localizare care permite exploatarea

usoara a lor, in unele locuri depozitele de sare strabatand pamantul si ivindu-se sub forma

unor adevarati munti de sare (Praid, Slanic, Sarata Monteoru).

Lucrarea de fata are ca scop principal intelegerea originii microorganismelor prezente in

depozitele de sare si in mediile (solutiile) hipersaline, in particular a celor haloarheene cu

privire la probabilitatea ca aceste halofile sa fie descendenti ai unor populatii care au ramas

captive in cristalul de sare, in timpul perioadelor geologice traversate in urma cu multe

milioane de ani.

Studiul a fost finantat din proiectul nr. RO1567-IBB05/2011 al Institutului de Biologie

Bucuresti al Academiei Romane.

Bibliografie:1. Enache M, Popescu G, Itoh T, Kamekura M (2011) Halophilic microorganisms from man-made and natural

hypersaline environments: physiology, ecology, and biotechnological potential, In Adaptation of Microbial

Life to Environmental Extremes, Stan-Lotter H and Fendrihan S (eds.), Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg,

ISBN 978-3-211-99690-4.

Trüpper HG (2004) Cum gano salis – salt in the history and life of mankind. An overview with emphasis on

Europe, In Halophilic Microorganisms, Ventosa A (ed.), Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg, pp. 333-342.

OPTIMIZATION OF HARVESTING CONDITIONS AND OIL PRODUCTION FROM ALGALBIOMASS

VELEA Sanda, OANCEA Florin, ILIE Lucia, GHIMIS Simona ,TUDORACHE Silvia, FATU Viorel

National Research & Development Institute for Chemistry & Petrochemistry ICECHIM,202 Splaiul Independentei 060021, Bucharest, Romania

The combination: high productivity and significant lipid content from microalgae biomass is an

attractive raw material for biofuel production. Currently, microalgae are produced only on a

limited scale for high value products such as food supplements, natural pigments and

polyunsaturated fatty acids [1]. Energy consumption during production process of microalgae

biomass is very high and often exceeds the energy content of microalgae biomass [2]. To use

biomass as feedstock for biofuel microalgae and fine chemicals, cost and efficiency of the

process must be improved dramatically [3]. Because of the small size of cells (usually 1

micrometer) and low concentration in the culture medium (2 - 4 g/L), microalgae biomass

harvesting is a major challenge. In existing systems of microalgae biomass production,

centrifugation is currently the most commonly used technology for separating algal biomass.

However, using the conventional method of centrifugation is not economically viable.

Therefore, harvesting is an important part of total energy production process. If microalgae

could be 30-50 times preconcentrate by coagulation-flocculation, then sedimentation, energy

consumption for the harvesting could be greatly reduced.

Microalgae can be easily flocculant using metal coagulants such as salts Al3+ or Fe3+ [4].

The overall objective of this study was to demonstrate that the process of electrocoagulation-

flocculation (ECF), for microalgae, is energy efficient. Energy consumption of the ECF is

much lower than conventional centrifugation, for Scenedesmus opoliensis species. ECF is

therefore a attractive concentrate technology for microalgae.

Bibliografie:[1] Spolaore et al., (2006), Commercial Applications of Microalgae, J. of Bioscience and Bioeng,102: 87–96;[2] Wijffels and Barbosa, (2010) ,An outlook on microalgal biofuels, Science, 379: 796-799;[3] Del Tredici, (2010), Spontaneous urban vegetation: reflections of change in a globalized world,Nature and

Culture, 5(3): 299–315;[4] Gao et al., (2010), Electro-coagulation–flotation process for algae removal, J.of Hazardous Mat.,177,336–343.

SYNTHESIS OF GLYCERINE CARBONATE FROM GLYCERINE AND UREA IN THEPRESENCE OF HETEROGENEOUS Zn-Al-HTC

OPRESCU Elena-Emilia1, Emil STEPAN2, Paul ROSCA1, Adrian RADU2, CristinaEmanuela ENĂŞCUŢĂ2.1Petroleum Gas University of Ploiesti, Ploieşti, no. 39 Bucureşit Bvd,2The National Institute for Research & Development in Chemistry and Petrochemistry

ICECHIM, Bucharest ,no.202 Splaiul Independenţei street.

Glycerol carbonate is a key bifunctional compound employed as solvent, fuel additive,

monomer, and chemical intermediate1. Due to its low toxicity, low evaporation rate, low

flammability, and moisturizing ability, glycerine carbonate is used as wetting agent for

cosmetics and carrier solvent for medical preparations. An interesting route of producing

glyceryl carbonate is the reaction between glycerol and urea. The main advantage of this

method is that urea is the readily available and cheap reactant. In addition, ammonia formed

as by-product can be easily reconverted to urea since the urea synthesis is performed from

ammonia and carbon dioxide2.

In this work we have studied the possibility of preparing glycerol carbonate in high

yields and selectivity using Zn-Al-HTC as catalyst. Zinc-aluminium hydrotalcite like

compounds (Zn-Al-HTC) with a different Zn/Al molar ratio, containing SO42- and CO3

2- as

interlayer anions, were synthesized at room temperature by the co-precipitation method under

low supersaturation conditions. The catalysts were characterized by X-ray powder diffraction,

Fourier transform infrared, thermogravimetry analysis, inductively coupled plasma atomic

emission spectroscopy and elemental analysis. To determinate the optimal parameters, we

investigate the influence of the reaction temperature,time, the molar ratio of glycerol to urea

and amount of catalyst. Synthesized glycerine carbonate was analyzed by GC–MS and FTIR

.

References:

1. Maria J. Climent et.al., 2010, Journal of Catalysis 269, 140–149;C. Vieville et.al., 1998, Catalysis Letters 56, 245–247.

MICROORGANISMELE ARCHAEANE EXTREM HALOFILE – SURSE DE BIOCOMPUSI

UTILI IN DIFERITE APLICATII BIONANOTEHNOLOGICE

POPESCU Gabriela

Institutul de Biologie Bucuresti al Academiei Romane, Splaiul Independentei 296, Bucuresti

060031, OP-CP 56-53, Romania, email: gabriela.teodosiu@ibiol.ro

In ultimii ani s-au realizat studii extensive asupra habitatelor hipersaline din diferite

zone geografice, care au permis izolarea si caracterizarea a numeroase microorganisme

archaeane extrem halofile. Acest grup fascinant de organisme extremofile a atras atentia

cercetatorilor datorita capacitatii de dezvoltare in medii cu concentratii de saruri apropiate de

saturatie, precum si caracteristicilor fiziologice si biochimice unice, care le permit adaptarea la

conditiile ostile de viata si le fac modele interesante pentru studii de biochimie si biologie

moleculara. De asemenea, datorita capacitatii de sinteza a unor biocompusi cu proprietati

deosebite, aceste microorganisme sunt considerate un grup cu un potential aplicativ nelimitat,

care poate fi utilizat in viitor in numeroase domenii ale bionanotehnologiei2,3. Aplicatiile

practice ale microorganismelor haloarchaeane includ: obtinerea de bacteriorhodopsina;

biosinteza unor polimeri de interes comercial (polizaharide, polihidroxialcanoati); sinteza unor

enzime extracelulare termostabile; producerea de pigmenti carotenoizi si de hidrogen; sinteza

proteinelor stratului S; cresterea recuperarii secundare a titeiului; utilizare in procese de

biodegradare a unor compusi toxici (hidrocarburi, metale grele etc); sinteza unor substante

biologic active utilizabile in detectarea cancerului si screening-ul unor medicamente

antitumorale1,2,4.

Cercetarile au avut ca scop studiul potentialului bionanotehnologic al unor

microorganisme haloarchaeane izolate din habitate hipersaline din Romania (sinteza si

caracterizarea unor exopolizaharide, a proteinelor stratului S si toleranta la metale grele).

Studiul a fost finantat din proiectul nr. RO1567-IBB05/2011 al Institutului de Biologie

Bucuresti al Academiei Romane.Bibliografie:

2. Borgne SL, Paniagua D, Vazquez-Duhalt R (2008) Biodegradation of organic pollutants by halophilic

bacteria and archaea. J Mol Microbiol Biotechnol 15: 74-92.

3. Margesin R, Schinner F (2001) Potential of halotolerant and halophilic microorganisms for biotechnology.

Extremophiles 5: 73–83.

4. Oren A (2002) Halophilic microorganisms and their environments. J. Seckbach ed. Kluwer Academic

Publishers, Dordrecht, The Netherlands.

Schuster B, Györvary E, Pum D, Sleytr UB (2005) Nanotechnology with S-layer protein. In: Vo-Dinh T (ed) Methods in

Molecular Biology. vol. 300, Humana Press Inc., Totowa, NJ, pp 101-123.

ASPECTE TEHNICO-ECONOMICE ŞI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUIPRIVIND PRODUCEREA BIOGAZULUI

Nicolae SDRULA1, Corneliu CRAIU2, Ion FRĂSINEANU3

1 - S.C. IPROCHIM S.A., Str. Mihai Eminescu nr. 19-21, Sector 1, Bucureşti

2 - BIOTECHIM S.R.L., Str. Tănase C-tin nr. 11, Sect.2, Bucureşti

3 – Academia de Studii Economice, Piaţa Romană nr.1, Sector 1, Bucureşti

Pentru viitorul apropiat şi mai îndepărtat, cererea de energii curate alternative devine

tot mai acută având în vedere că utilizarea combustibililor fosili este limitată şi în acelaşi timp

poluantă pentru mediu. Parlamentul European a aprobat propunerile Consiliului Europei

pentru anii 2020 astfel: 20% reducerea emisiilor actuale de CO2, 20% acoperirea

consumului de resurse energetice din surse regenerabile şi 20% creşterea eficienţei

energetice.

Făcând o împărţire a acestor ţeluri, valorile pentru Bioenergie (Biomasă, Biogaz şi

Biocombustibili), Energie solară, Microhidrocentrale, Valurile marine, Surse geotermale, şi

Pompe de căldură, acestea vor acoperi 12, 14, 19, 17, 18 respectiv 20 %.

In cadrul Bioenergiei, Biogazul ocupă un rol important având în prezent un trend

ascendent evident dacă ne referim la piaţă de biogaz Europeană sau cea mondială. În ţările

foste comuniste, piaţa de biogaz a atins un nivel foarte ridicat în special după prima criză a

petrolului din anii 1973. De exemplu, în anul 1990, în România au fost identificate aproximativ

5000 de instalaţii de biogaz, de diverse capacităţi, care au fost după aceea dezafectate şi

trimise la valorificarea fierului vechi. În acelaşi timp, ţările bogate au continuat să dezvolte

astfel de instalaţii, forţaţi pe de o parte de tendinţa mondială a pieţii de energie şi pe de altă

parte de obligaţiile lor faţă de Directiva pentru Regenerabile a UE, devenită obligatorie pentru

Statele Membre ale UE.

In acelaşi timp este de subliniat că realizarea de astfel de instalaţii induce o serie de

beneficii pentru entităţile implicate în proiect ca şi pentru protecţia mediului.

Lucrarea scoate în evidenţă beneficiile aduse de instalaţiile de biogaz, având în vedere

utilitatea lor, aspectul prietenos faţă de mediu ca şi impactul socio-economic pozitiv.

Se prezintă principiile de funcţionare a unei instalaţii de biogaz, având la bază o

tehnologie românească, competitivă cu cele mondiale, tendinţele în domeniu şi propune

măsuri pentru revigorarea acestei pieţe în România, pe baza tehnologiei prezentate şi a

resurselor variate şi bogate de materii prime ce pot fi puse la dispoziţia utilizatorului.

ADITIVI ANTIUZURA SI DE PRESIUNE EXTREMA PENTRU BIOLUBRIFIANTI

Emil STEPAN1, Serban SEVER1, Elena-Emilia OPRESCU1, Adrian RADU1, Cristina-Emanuela ENASCUTA2, Andrei TUDOR2

1Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM,

Bucuresti, Splaiul Independentei nr.202, sector 62Universitatea Politehnica Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 313, sector 6

In ultimele doua decade s-a manifestat un interes sporit in utilizarea biolubrifiantilor, din

ratiuni privind inlocuirea materiilor prime provenite din titei, cu materii obtinute din resurse

regenerabile si promovarea „produselor prietenoase fata de mediu”.

In formularea biolubrifiantilor de inalta performanta pe langa componenta de baza, intra

diferite alte componente care imbunatatesc anumite proprietati ale acestora. Se folosesc

urmatoarele tipuri principale de aditivi:

- antiuzura si pentru presiune extrema

- antioxidanti

- dezactivatori metalici

- inhibitori de coroziune

Aditivii antiuzura si pentru presiune extrema sunt necesari pentru protejarea

suprafetelor metalice impotriva deteriorarilor mecanice in cazul in care filmul lubrifiant este

distrus la atingerea unor conditii critice.

Se prezinta un procedeu flexibil de obţinere a unor aditivi antiuzura si pentru presiune

extrema, cu structura de esteri metilici ai acizilor grasi sulfurizati. Tehnologia elaborata are la

baza materii grase de natura vegetala sau animala, proaspete sau recuperate din deseuri,

fiind formata din doua etape principale:

- sinteza esterilor metilici ai acizilor grasi, prin metanoliza trigliceridelor din materiile

grase, in prezenta unui catalizator specific

- aditia sulfului la legaturile duble din structura esterilor acizilor grasi

Produsele sintetizate au fost caracterizate prin analiza termogravimetrica si FTIR, fiind

utilizate ca aditivi antiuzura si pentru presiune extrema, in compozitii de biolubrifianti pe baza

de esteri ai trimetilolpropanului.

`PROPRIETATILE BIOMATERIALELOR PE BAZĂ DE COLAGENŞI ULEIURI ESENŢIALE

Mădălina Georgiana ALBU1, Cristian Andi NICOLAE2,Durmuş Alpaslan KAYA3, Zina VULUGA2

1INCDTP – Sucursala Institutul de Cercetare Pielarie Incaltaminte, Bucuresti, Romania2Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie, Bucureşti Romania

3Universitatea Mustafa-Kemal, Facultatea de Agricultura, Antakya-Hatay, Turcia

In ultimii ani, uleiurile esentiale au devenit din ce in ca mai utilizate datoritaproprietatilor lor antivirale, antibacteriene, antifungice, antiseptice, antistres, relaxante,hemostatice, analgezice şi antiinflamatorii [1]. Totusi, uleiurile esentiale sunt foarteconcentrate ceea ce le ofera toxicitate in contact cu tesuturile. De aceea, niciodata nu seaplica pe piele in forma pura, ci numai diluate sau in diferite combinaţii.

Hidrolizatele si gelurile de colagen obtinute din derma de origine bovina pot fideasemenea utilizate in scopuri medicale, avand capacitatea de a regenera tesuturile datoritaproprietatilor lor hemostatice.

Uleirurile esenţiale utilizate in acest studiu au fost obţinute din Laurus nobilis L. şiThymbra spicata L. Uleiul de dafin este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale,datorate efectului antioxidant, proprietilor analgezice si antiinflamatorii [2]. Uleiul de cimbrueste cunoscut ca fiind antiseptic, stimulator al leucocitozei in bolile infectioase, bactericid siparaziticid [3].

Scopul acestei lucrari a fost realizarea unor biomateriale colagenice cu ulei de dafinsau cimbru. Colagenul in forma de hidrolizat sau gel a fost obţinut conform unei tehnologiicunoscute [4] şi caracterizate prin metode fizico-chimice. Compoziţia chimică a uleiurilor afost determinată prin spectroscopie GS-MS. Stabilitatea soluţiilor hidroalcoolice de hidrolizatde colagen şi ulei esenţial şi a matricilor spongioase obţinute prin liofilizarea gelurilor decolagen şi ulei esenţial a fost caracterizată prin analiza termogravimetrica (TGA), atat incondiţii dinamice in intervalul de temperaturi (23-7000C) cat si in conditii izoterme, la 300Ctimp de 2 ore. In conditiile izoterme, similare condiţiilor fiziologice s-a determinat sicapacitatea de eliberare a uleiurilor esenţiale.

Astfel, se poate concluziona ca uleiurile pot fi eliberate controlat din suporturicolagenice, ceea ce le permite acestora să nu fie toxice în contact cu ţesutul, chiar mai multsă ajute la regenerarea ţesuturilor lezate, fiind din ce în ce mai des întâlnite în medicină,farmacie, cosmetică, biotehnologie şi industria alimentară.

References1. H. Bozkurt, Meat Sci., 2006, 73(3), 442-450.2. M. Sayyah, G. Saroukhani, A. Peirovi, M. Kamalinejad, Phytother Res., 2003, 17(7), 733-736.3. M. Unlü, G. Vardar-Unlü, N. Vural, E. Dönmez, ZY. Ozbaş, Nat Prod Res., 2009, 23(6), 572-579.4. V.Trandafir, G.Popescu, M.G.Albu, H. Iovu, M. Georgescu, “Bioproducts based on collagen”, Bucharest,

2007, Ars Docendi, pg. 114-116.

MultumiriAceastă lucrare a fost realizată în cadrul proiectului bilateral România-Turcia, nr. 377/2010 finanţat de ANCS şinr. 109T601/2010 finanţat de TUBITAK.

ULEIURI ESENTIALE DE ROZMARIN SI SALVIE - ANTIOXIDANTI NATURALI PENTRUPRODUSE ALIMENTARE CU CONTINUT DE LIPIDE

ANTON Liliana, DOBRE Elena, ROVINARU Camelia, RADU Mihail, POPILIAN Ana Maria

Institutul Natioanal de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM

Bucuresti, Splaiul Independentei, nr. 202, sector 6

In prezent, consumatorii cer din ce in ce mai mult alimente de calitate superioara,

cererea de alimente naturale si ecologice fiind in crestere. Industria alimentara este obligata,

in aceste conditii, sa inlocuiasca in alimente aditivii sintetici cu aditivi naturali, respectiv

antioxidanti naturali, pentru a intarzia degradarea oxidativa a lipidelor in produsele alimentare

si a imbunatati calitatea si valoarea lor nutritiva.

Plantele aromatice si medicinale si extractele lor prezinta un interes tot mai mare

pentru industria alimentara si implicit pentru cercetarea stiintifica datorita continutului in

substante cu proprietati accentuate antioxidante si antimicrobiene. Printre acestea se numara

rozmarinul (Rosmarinus officinalis ) si salvia (Salvia officinalis), plante din familia Lamiaceae.1

Activitatea antioxidanta a acestor plante si a extractelor acestora (uleiuri esentiale) este

atribuita continutului in compusi fenolici si alti compusi volatili.2

Unele studii au demonstrat ca pot fi imbunatatite conservarea si calitatea alimentelor

care contin grasimi si uleiuri, si anume preparate din carne, uleiuri vegetale, etc., prin

utilizarea unor uleiuri esentiale din plante aromatice, in anumite etape ale procesarii acestor

produse. Efectele principale ale uleiurilor esentiale cu actiune antioxidanta sunt reducerea

cresterii microbiene si a oxidarii lipidelor prin inhibarea initierii sau propagarii reactiilor de

oxidare in lant.3

Lucrarea prezinta rezultatele cercetarilor referitoare la compozitia chimica, metode de

determinare a capacitatii antioxidante a uleiurilor esentiale de rozmarin si salvie obtinute prin

distilare cu apa si abur, precum si metode de testare a produselor alimentare privind

eficacitatea antioxidanta a uleiurilor incorporate.

Bibliografie

1. Biljana Bozin, Neda Mimica-Dukic, Isidora Samojlik, Emilija Jovin, Antimicrobial and Antioxidant Properties ofRosemary and Sage (Rosmarinus officinalis L. and Salvia officinalis L., Lamiaceae) Essential Oils, J. Agric.Food Chem., 2007, 55 (19), pag. 7879–78852. Wojdylo, A., J. Oszmiański, and R Czemerys. 2007. Antioxidant activity and phenolic compounds in 32selected herbs. Food Chemistry 105:940-949.3. Fasseas, M.K., K.C. Mountzouris, P.A. Tarantilis, M. Polissiou, and G. Zervas. 2007. Antioxidant activity inmeat treated with oregano and sage essential oils. Food Chemistry 106:1188-1194.

EVALUAREA PERFORMANTELOR BIOCATALITICE ALE ENZIMELOR INNANOSISTEME DE MICELE INVERSE AOT – IZOOCTAN

Melania-Liliana ARSENE, Mihaela DONI, Emilia OCNARU, Gelu VASILESCU, Luiza

JECU

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM -

Bucureşti , Splaiul Independenţei 202, Sector 6- 060021

Dezvoltarea biotehnologiei necesitã extinderea bioconversiilor la compusi biologici

si xenobiotici cu caracter hidrofob, in conditiile in care compatibilitatea diferitelor sisteme

enzima-substrat este limitata din cauza insolubilitatii substratelor in mediul apos de reactie.

In acest context, au fost investigate medii de reactii adecvate, care asigura contactul dintre

substratele hidrofobe si enzime.

In micele inverse, substratele reactiei enzimatice pot fi partitionate intre

agregatele de micele inverse si solventul apolar, mai mult chiar intre interfata micelara si

cavitatea apoasa interna. Astfel, enzimele incorporate in micele inverse pot interactiona atat

cu substrate hidrofile, cat si cu substrate hidrofobe. Reactia poate avea loc in diferite

micromedii ale micelelor inverse, in functie de localizarea enzimei in micela inversa si de

activitatea acesteia in diferite locatii.

Studierea activitatii alcooloxidazei din Hansenula polymorpha la diferite valori ale

gradului de hidratare ale micelelor inverse AOT-izooctan s-a realizat pentru substrate

caracterizate printr-un caracter hidrofil / hidrofob relativ divers, avându-se în vedere pe de o

parte corelarea afinitătii enzimei cu natura substratului si cu caracteristicile mediului micelar

de reactie, iar pe de altă parte compararea afinitătii enzimei în mediu apos cu cea

determinată în noul mediu de reactie

Unul dintre parametrii cu influenta majora ce a fost identificat in vederea

evaluarii performantelor reactiilor biocatalitice in micele inverse este concentratia de saturare

in substrat a enzimei, respectiv a alcooloxidazei, parametru care cuantifica concentratia de

substrat ce poate fi optim transformata biocatalitic.

Experimentarea si cuantificarea parametrilor de performanta identificati in cazul

substratelor cu partitie diferitã între fazele sistemului micelar invers AOT – izooctan a stat la

baza analizei eficientei sistemului micele inverse – alcooloxidaza in bioconversia alcoolilor

caracterizati prin diferite balante hidrofil / hidrofobe si la elaborarea de recomandari

referitoare la biocataliza substratelor cu diferite solubilitati in apa.

MODELAREA CRESTERII BACTERIEI PSEUDOMONAS AERUGINOSA IN BIOPROCESAEROB PRODUCTIV

Ana Aurelia CHIRVASEa, Mihai CARAMIHAIB, Camelia UNGUREANUB,Cristina TANASEB

aInstitutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM, Splaiul

Independentei, 202, Sector 6, Bucuresti 060021bUniversitatea POLITEHNICA Bucuresti, Splaiul Independentei, 313, Sector 6, Bucuresti

060042

Cercetarile experimentale pentru optimizarea formarii unui produs terapeutic asociat

cresterii in bioproces aerob discontinuu au demonstrat existenta a doua perioade distincte ale

fazei exponentiale de crestere a microorganismului. Prima perioada este caracterizata prin

viteze specifice de crestere ridicate, dar si prin rate mari ale trasferului interfazic al oxigenului.

Acest comportament a condus la ipoteza ca oxigenul dizolvat in mediu ar putea fi considerat

un al doilea substrat in timpul primei etape de crestere exponentiala.

Ipoteza a fost verificata prin studiul adecvantei unui model de crestere a bacteriei

Pseudomonas aeruginosa cu dublu substrat. Lucrarea prezinta rezultatele aplicarii unui

model interactiv cu doua substraturi esentiale pentru reprezentarea cresterii bacteriei in

bioproces discontinuu.

Corelatiile intre vitezele specifice de crestere maxime determinate cu modelul

exponential din datele experimentale si vitezele specifice de crestere maxime estimate prin

modelul cinetic cu limitarea cresterii cu doua substraturi au demonstrat ca modelele cinetice

interactive Tessier – Tessier, Contois - Monod si Tessier – Monod constituie o reprezentare

adecvata pentru bioprocesul studiat si ca oxigenul dizolvat poate fi considerat un al doilea

substrat limitativ.

Cuvinte cheie: bioproces discontinuu, model interactiv cu dublu substrat

Bibliografie:

1. M. Caramihai, I. Dumitrache, A.A. Chirvase, Rev. Roum. Chim., 2009, 54 (8), 619-635

2. K.H. Bellgardt, “Bioreaction Engineering”, Ed. K. Schugerl and K. H. Bellgardt, Springer

Verlag, Berlin, 2000, 56-72; 391-412

3. Hyohak Song, Moon-Ho Eom, Sira Lee, Julia Lee, Jung-Hee Cho, Doyoung Seung,

Biochemical Engineering Journal, 2010, 53, 71–76

METODA HPLC DE DETERMINARE A ZEARALENONEI SI OCHRATOXINEI ADIN BERE

Emilia Ocnaru[1], Mihaela Badea – DONI[1], Melania-Liliana ARSENE[1],Alexandru CHIVULESCU[1], Mihaela CHEREGI[2], Victor DAVID[2]

[1] INCDCP-ICECHIM, Splaiul Independentei 202, Bucuresti[2]Universitatea Bucuresti, Facultatea de Chimie, Sos. Panduri 90-92

Micotoxinele zearalenona (ZEA) si ochratoxina A (OTA) sunt metaboliti secundari ai unor

specii de fungi din genul Fusarium, respectiv Aspergillus si Penicillium, care contamineaza in

special cerealele si alimentele derivate din acestea. ZEA are actiune hiperestrogenica

dovedita asupra animalelor, in special in cazul bovinelor. De asemenea, au fost raportate si o

serie de efecte toxice ale ZEA asupra oamenilor, cum ar fi esofagitele si chiar cancer

esofagian. Datorita proprietatilor cancerigene pe care le prezinta, Agentia Internationala

pentru Cercetarea Cancerului (IARC) a incadrat OTA in clasa substantelor posibil

cancerigene la om (grupa 2B). Aceste micotoxione sunt stabile termic care neputand fi

degradate in timpul procesarii materiilor prime contamineaza astfel produsele alimentare.

Pentru a preveni pericolele determinate de consumul alimentelor contaminate, Uniunea

Europeana a stabilit un set de reguli privind concentratiile maxime admise a ZEA si OTA care

variaza in functie de materiile prime sau produsele alimentare intre 20 si 400 mg/kg, si

respectiv intre 0,5 si 10 mg/kg [1].

Berea este un produs ce poate fi contaminat cu ZEA si OTA si care se consuma in cantitati

relativ mari. Pe baza fluorescentei native a acestor doua micotoxine, a fost dezvoltata o

metoda de analiza HPLC cu detectie prin fluorescenta. Extractia ZEA si OTA din probele de

bere s-a realizat folosind coloane SPE C18, acestea avand un pret de cost mai scazut fata

de coloanele de imunoafinitate folosite in mod curent in determinarea micotoxinelor. Au fost

optimizati urmatorii parametrii de operare ai sistemului HPLC: compozitia fazei mobile,

debitul, volumul de injectare, lex si lem. Determinarea ZEA si OTA in probe de bere s-a

realizat pe domeniile de liniaritate 2–100 mg/kg si respectiv 0,5–20 mg/kg.

[1]. R. Koppen, M. Koch, D. Siegel, S. Merkel, R.Maul, I. Nehls, “Determination of mycotoxins in foods: current

state of analytical methods and limitations”, Appl. Microbiol. Biotechnol. (2010) 86: 1595 - 1612

COMPOZITII BIOCIDE PENTRU REABILITAREA CONSERVATIVA A FATADELORBIODETERIORATE ALE EDIFICIILOR DE PIATRA SI ZIDARIE VECHE

VELEA Sanda1, POPESCU Mariana1, OANCEA Florin1, ILIE Lucia1, DOBRE Elena1,POPILIAN Ana-Maria1, GEORGESCU Cecilia2, BUCSA Livia2, MIRONESCU Monica2,

HERA Elena3, MINCEA Carmen3, DRAGOS Nicolae4, BICA Adriana4

1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie-ICECHIM Bucuresti2 Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu3 Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti4 Institutul de Cercetari Biologice Cluj Napoca

In contextul dezvoltarii durabile a societatii, limitarea fenomenului de biodeteriorare a cladirilor

vechi si a monumentelor istorice este o continua provocare, fiind necesare interventii operative in situ

care sa inlature flora deteriogena si sa asigure o protectie cat mai indelungata impotriva recontaminarii

fatadelor de piatra si zidarie meteoexpuse. In prezent se utilizeaza cateva metode de tratament chimic,

fizic, mecanic sau biologic, dar majoritatea acestora ataca substratul mineral, polueaza mediul, sunt

eficiente doar pe termen scurt sau sunt costisitoare. Compozitiile biocide curative si preventive

realizate prin compatibilizarea si formularea unor biocide ecologice de sinteza cu uleiuri volatile

naturale extrase din cimbru si busuioc s-au dovedit mai eficiente, neagresive fata de materialele de

constructie si mediu, cu spectru larg de actiune impotriva biodeteriogenilor pietrei (alge, mucegaiuri,

muschi, licheni) si remanente datorita proprietatilor peliculogene şi de eliberare gradata a

ingredientelor active din matricea polimerica biodegradabila. Screening-ul biologic a evidentiat

concentratul lichid pe baza de saruri cuaternare de amoniu clorurate, glutaraldehida si ulei de cimbru

drept cea mai eficienta formulare curativa cu spectru larg de actiune. Excelent inhibitor de crestere

algala la concentratii de trei ori mai reduse (CIM=0,125%) decat precursorul fara cimbru, aceasta

compozitie biocida originala a depasit performantele sarurilor cuaternare de amoniu care inhiba

fotosinteza in solutii apoase 2-5%, fiind eficienta (CIM=0,72%) impotriva unor specii de fungi izolate

de pe monumente vechi: Aureobasidium sp., Alternaria sp, Penicillium sp., si distrugand complet

bioderma masiva de muschi si licheni in 10-20 de zile. Formularile peliculogene preventive pe baza de

APV, ulei de busuioc, propiconazol si/sau acid ftalimidoperoxihexanoic 1,5-2%, aplicate dupa curatare

prin biocidare, astfel incat sa formeze un film superficial de circa 10 microni, au protejat substratul de

recontaminare timp de peste 27 de luni (perioada de observatie).

MICROBIAL COMPOSITION USEFUL FOR THE CONSERVATIVE AGRICULTUREAND PREPARATION PROCESS

POPESCU Mariana, VELEA Sanda, OANCEA Florin

National Research and Development Institute for Chemistry and Petrochemistry -

ICECHIM- Bucharest

A microbial composition useful for the organic agriculture practice to protect plants

against pathogens and a process for preparing this composition are presented.

The original product is represented by a microbial composition based on antagonistic

microorganisms viable in metabolisable bio-polymeric matrices, consisting of 10...15 parts of

pre-jellified bio-polymeric matrix, 0.5...3 parts of concentrated aqueous suspension of viable

microbial cells, 1...5 parts of emulsifier, 0.1...0.5 parts of milk powder as stabilizer, nutritive

and antioxidant supplement, the parts being expressed by weight.

This product was formulated as a gel, paste, wetable powder, granules, pellets and was

also applied as aqueous suspensions on plant foliage or as an inoculum on lignocellulosic

spent substrates as soil ammendments for nutrition and protection for crops in conservation

farming system based on no-till seeding.

The innovative preparation process consists of three main stages of processing the bio-

materials: hydrothermal pre-jellification of biopolymers, at temperatures ranging between

80...100°C, the emulsification of the useful aqueous micro-organism suspension and the

determination of the suspension-emulsion by jell-immobilization, with the maintenance of the

comfort parameters of the viable cell: the temperature ranging between 25...60°C, pH ranging

between 6.8...7.5.

The novel biopreparates and their obtaining procedures are now patented RO 123027,

promoting a new type of bioactive microbial composition intended as a slow release system of

active ingredients consisting of antagonistic microbial principles able to control a lot of crop

diseases and pests, using non-toxic, biodegradable, accessible and inexpensive raw

biomaterials from renewable natural resources.

FILME COMESTIBILE PE BAZA DE GLUTEN DIN GRAU APLICATE IN PREZERVAREAFRUCTELOR SI LEGUMELOR

ROVINARU Camelia, ANTON Liliana, DOBRE Elena, POPESCU Mariana

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie Bucuresti

Spaliul Independentei nr.202, sector 6

In ultimii ani, s-a inregistrat o crestere a interesului fata de dezvoltarea de noi ambalaje

eco-prietenoase, pe baza de biopolimeri regenerabili, care nu numai ca raspund cerintelor

ambalarii, dar contribuie si la conversia produselor secundare din industria alimentara in

componente cu valoare adaugata, formatoare de filme si invelisuri. Acestea sunt comestibile,

capabile de a fi digerate in tractul gastrointestinal uman, suplimenteaza valoarea nutritionala

a alimentelor dar sunt si biodegradabile in natura. Prezenta acestor tipuri de filme pe piata

limiteaza utilizarea exagerata a ambalajelor sintetice nedegradabile.

Experimentele au urmarit utilizarea glutenului din grau, materie prima abundenta si

accesibila ca pret, pentru obtinerea filmelor si invelisurilor comestibile. Optimizarea filmelor

prin evaluarea performantelor diferitelor concentratii de plastifiant (glicerol) este descrisa pe

baza unor proprietati mecanice (grosimea, densitatea de suprafata) si de bariera (solubilitatea

in apa, permeabilitatea fata de vaporii de apa), care asigura stabilitatea si functionalitatea lor

in timpul depozitarii. Cresterea concentratiei de glicerol din compozitia filmelor de gluten

influenteaza proprietatile acestora.

Solutia filmogena cu 20% glicerol, care a inregistrat cea mai mica valoare de

solubilitate in apa si de permeabilitate pentru vaporii de apa, a fost testata pe mere si tomate

cherry, pastrate, dupa comercializare, la temperatura camerei si, respectiv, in frigider,

comparativ cu fructe netratate. Fructele si legumele imersate in solutia de gluten sunt foarte

lucioase, avind un aspect comercial atragator. Parametri de calitate monitorizati au fost

pierderea in greutate si deteriorarea microbiologica vizibila.

Rezultatele obtinute au demonstrat eficienta invelisurilor comestibile in intirzierea

procesului de senescenta, care face alimentele mai vulnerabile la atacul microorganismelor,

ca rezultat al pierderii integritatii celulare sau tisulare.

IMOBILIZAREA COVALENTA DE ENZIME PE HIDROGELURI POLIACRILICE IN SCOPULOBTINERII DE BIOSENZORI ENZIMATICI

Teodor. SANDU1, A. SARBU2, F. CONSTANTIN1, S. VULPE3, H. IOVU1

1] Universitatea Politehnica – Facultatea CASM, Calea Victoriei 149, Bucuresti2] INCDCP-ICECHIM, Splaiul Independentei 202, Bucuresti3] Universitatea Bucuresti- Facultatea de Fizica, Atomistilor 405, Magurele Ilfov

Scopul lucrarii este acela de a imobiliza enzime pe suport de hidrogeluri poliacrilice in

vederea realizarii ulterioare a unui sensor enzimatic.

Polifenoloxidaza este cunoscuta si sub numele de fenoloxidaza, fenolaza, o-difenoloxidaza,

tirozinaza, in functie de specificitatea substratului corespunzator1.

Hidrogelurile sunt structuri tridimensionale, care pot absorbi lichide (apa, saruri, solutii

fiziologice) si care sunt insolubile datorita structurii reticulate sau prezentei unor regiuni

cristaline 2, 3.

Structura hidrogelurilor a fost studiata prin spectrometrie in infrarosu cu transformata

Fourier (FTIR), spectrometrie Raman, analiza termogravimetrica (TGA), difractie de raze X

(XRD) si microscopie electronica de baleiaj (SEM). De asemenea, prin aceste tehnici, au fost

determinate modificarile produse in urma imobilizarii de enzime pe hidrogeluri, confirmandu-

se astfel imobilizarea.

ACKNOWLEDGEMENTSRezultatele prezentate in acest articol au fost obtinute cu sprijinul Ministerului Muncii, Familieisi Protectiei Sociale prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013, Contract nr. POSDRU/88/1.5/S/61178.Lucrarea a fost, de asemenea, finantata prin Proiectul PNII 52 159/2008.

1 D. Y. Kwon, W. Y. Kim, J. Biochem. Mol. Biol. 22, 1996.2. M. Sadeghi, B. Heidari, Materials 4, 2009.3 M. Gümüşderelioğlu, I. U. Topal, Radiation Physics and Chemistry 73, 2005.

PROPRIETATILE ANTIBACTERIENE ALE UNOR NANOMATERIALE IN CORELATIE CUSTRUCTURA LOR CHIMICA SI TRATAMENTELE TERMICE

TRIFAN Simona1, PREDA Silviu2, ANASTASESCU Crina2, POPESCU Gabriela1,ZAHARESCU Maria2

1 Institutul de Biologie Bucuresti al Academiei Romane, Splaiul Independentei 296,Bucuresti, Romania, e-mail: simona_trifan@yahoo.com

2 Institutul de Chimie Fizica “I. Murgulescu” al Academiei Romane, Splaiul Independentei 202,Bucuresti, Romania

Nanostiinta este unul dintre cele mai importante domenii de cercetare, reprezentand un impuls pentru

depasirea frontierelor de catre stiinta moderna. Materialele cu structura tubulara sunt de un real interes

datorita proprietatilor electronice si mecanice deosebite1, multifunctionalitatea lor intrinseca derivand

din faptul ca sunt in contact patru regiuni diferite: diametrul tubului, suprafata externa, suprafata

interna si regiunea interstitiala2. Studiile au fost efectuate in vederea evidentierii si testarii efectului

potential bactericid/bacteriostatic al unor structuri oxidice de tipul TiO2 si SiO2 asupra unor

microorganisme halotolerante (Bacillus subtilis, Virgibacillus halodenitrificans) si microorganisme

izolate din probe de apa provenite de la statii de epurare a apelor uzate orasenesti (Escherichia coli) sau

tulpini de colectie (Bacillus sphaericus DSMZ 369). Efectul bacteriostatic/bactericid a fost evidentiat

prin metoda clasica „plate count”. Nanotuburile de TiO2 au fost obtinute prin procedee hidrotermale iar

metoda sol-gel a fost utilizata pentru prepararea microtuburilor de SiO2. Efectul structurilor oxidice

asupra celulelor bacteriene s-a analizat prin studii de microscopie electronică. Datele obtinute au

indicat un raspuns variat al tulpinilor microbiene cultivate in prezenta structurilor oxidice. Acest

raspuns poate fi corelat in principal cu structura peretelui celular, dar poate fi atribuit si conditiilor de

reactie prin care s-au obtinut nanomaterialele.

Cercetarile au fost realizate in cadrul proiectului NANOTUBOX 71-109/ NPII. Autorul doreste sa

multumeasca pentru sprijinul acordat in efectuarea acestor studii Dr. Madalin Enache, Dr. Aurelia

Brezeanu si Corina Vacaroiu.Referinte

1. Iijima, Nature 354 (1991) 56.

2. C. Lin, S. Chien, J.Chao, C. Sheu, Y.Cheng, C.Tsai,Catal.Letters 80(2002) 3-4.

Carbon materials on the base of polymers and polymer wastes

Nartzislav Petrov*, Andrei Sarbu**, Anita Radu**, Boyko Tsyntsarski*,Temenuzhka BUDINOVA*, Bilyana Petrova*

* Institute of Organic Chemistry, Bulgarian Academy of Sciences, Sofia 1113, Acad. G. Bonchev str,bl. 9, Bulgaria** National Research- Development Institute for Chemistry and Petrochemistry, INCDCP-ICECHIMBucuresti, Polymer Department, Spl. Independentei 202, sector 6, Romania

Recently the environmental problem connected with the increasing amount of plastic waste andits utilization is discussed worldwide. In the last 20 years various polymer sources and related materialswere used to obtain carbon materials with different features: PVC, PET, furfural, coal tar pitchOur main objectives are: preparation of oxidized carbon on the base of polyolefine wax;preparation of activated carbons with different chemical surface properties, large concentrations ofoxygen containing groups by combination of different methods on the base of furfural; preparation ofactivated carbon on the base of furfural and coal tar pitch; synthesis of nanoporous carbons forsupercapacitors and synthesis of carbon foam.

The treatment of polyolefine wax (waste from polyethylene production) with H2SO4 leads tothe occurrence of destructive processes and polycondensation of the resulting processes. Thermaltreatment of the such prepared material and air oxidation liberates olefinic hydrocarbons, forming largeamounts of oxygen-containing functional groups with acidic character. The resulting oxidized carbon ischaracterized by large cation exchange capacity (3.8 meq/g), a lipophilic surface pH 2.9), and totalpore amount 0.510 cm3/g. This activated carbons is excellent material for purification of potable andwaste waters from different metallic ions.

Synthetic carbon adsorbents prepared from furfural possess insignificant ash and sulfur content.Obviously, sulfuric acid acts only as a catalyst of the reaction. The activation with water vapour of thesolid material at 750oC leads mainly to formation of micropores in contrast to oxidation with air. Thisdetermined the considerably higher surface area of activated carbon activated with water vapour incomparison to the activated carbon, obtained after activation with air.

A new method for synthesis of carbon foam is developed. A new moment is obtaining precursorfor carbon foam by thermo-oxidation treatment with sulfuric acid and nitric acid of complex mixture oforganic compounds, dominantly with aromatic character. The investigations on application of theobtained carbon foam for support of catalyst for photodegradation of phenol show, that theperformance of the carbon foam supported catalyst is comparable to that of catalysts supported onactivated carbons, with a three fold increase in phenol degradation rate constant compared to puretitania. It was established, that in this case the catalytic activity is not directly connected to the specificsurface of the support.

Our investigations reveal possibility for utilization of polymers and polymer waste products viatheir transformation to various carbon materials: production of high-quality carbon adsorbents forwater and air purification from different pollutants; high-performance carbon materials - carbon foametc.

ASSEMBLING IN SILICA NANOWIRES - NANOLAYERS NANOCOMPOSITESOBTAINED BY SELECTIVE INTERACTION ON SEGMENTAL LEVEL

Mihai Cosmin Corobea*, Ignac Capek**, Raluca Ianchis, Dan Donescu, Cristian Petcu, Marius

Ghiurea, Constantin Radovici, Catalin Ilie Spataru

Polymer Department, INCDCP – ICECHIM Bucharest, Romania,

**Polymer Institute, Slovak Academy of Sciences, Bratislava, Slovakia;

*Corresponding author: E-mail: mcorobea@yahoo.com; phone: +4 021 3163093; fax: +4 021

3123493

Silica nanowires – nanolayers (SiNNW) are a new class of nanomaterials with perspectives in polymer

nanocomposites, fotonics, catalysis, sensors, nanofiber membranes and bioaplications. The synthesis

consists in thetraothosilicate (TEOS) polymerization by sol-gel process in presence of sodium

montmorillonite. The reaction occurs at room temperature in colloidal media, without supplementary

templates or ionic modifiers. The reaction mechanism of TEOS is controlled by the marginal hydroxyl

groups on the montmorillonite nanolayers which participate on the polycondensation step of the

hydrolyzed TEOS and his oligomers. The final SiNNW are highly aggregated and a particular method

has been developed for particles individuality and segmental assessment. This was possible by the

specific interaction and assembling with hydrofilic polymers (polyvinyl alcohol) or with ethoxylated

molecules (polyethylene glycol sorbitan monostearate; ethoxylated nonylphenol). The particular

assembling of SiNNW in such systems indicated that SiNNW are not cross-liked, have individual

character and a full segmental mobility. Assembling of SiNNW opens a new class of polymer

nanocomposites with complex architecture of the nanofiller.

Acknowledgement:

This work was supported by CNCSIS-UEFISCDI, project number 614/2009 PNII-IDEI code 588/2008and CNCSIS-UEFISCDI project number 44 PNII-PD code 206/2010

NANOCOMPOZITE PE BAZĂ DE POLIMERI ORGANICI CU LUMINOFORIDIN IZOTIOCIANATOCHALCONE ŞI SEMICONDUCTORI ANORGANICI

Ştefan Robu1, Galina DRAGALINA1, Ana Popuşoi1, Ion Culeac2, A. Andrieş21Universitatea de Stat din Moldova, str. A. Mateevici 60, MD-2024, Chişinău

2Institutul de fizică Aplicată al AŞM, str. Academiei 5, MD-2028, Chişinău

La etapa actuală, elaborarea nanocompozitelor fotoluminescente din polimeri organici cusemiconductori anorganici (CdS, ZnS, ZnO) prezintă un interes deosebit datorită extinderii domeniilorde aplicare în tehnica modernă a materialelor nanocompozite [1].

În lucrarea prezentă sînt expuse rezultatele cercetărilor în sinteza compuşilor necesari înelaborarea sistemelor din polimeri organici hidrofobi accesibili (polimetilmetacrilat, copolimer stiren-butilmetacrilat, SBMA) pentru confecţionarea fibrei optice, dopaţi cu luminofori organici dinizotiocianatochalcone (ITCH) cu adaos de 5-20% mas de semiconductori anorganici CdS, ZnO.

Materialele au fost obţinute conform metodei descrise [2], utilizînd, în loc de apă, solvenţiorganici. S-a stabilit, că straturi calitative se obţin la un conţinut de 5-20% CdS, ZnO.

Cercetările prealabile au arătat, că sistemele ternare polimer organic-izotiocianatochalconă-semiconductor (CdS, ZnO) sînt nanodimensionale.

Studiul fotoluminescenţei (fig. 1) a demonstrat că prezenţa semiconductorului CdS în straturileluminofore cu grosimea de 15-20 µm contribuie la majorarea benzii de luminescenţă de 1,5-2,0 ori.

Fig. 1. Spectrele de fotoluminescenţă alestraturilor de nanocompozit: 1- SBMA+10% ITCH; 2 –SBMA+10% ITCH + 5% CdS; 3– SBMA + 10% ITCH+10%CdS; 4 – SBMA + 10 % ITCH + 20% CdS. Excitarea cu unfascicol l = 337 nm. Temperatura, T= 300 K.

Referinţe:1. Haing Wang, Xiaofeng Lu, Liyang Zhao, Cr

Wang. Preparation and characterization of ZnS:Cu/PVA composite nanofibers via electrospinning. Materialsletters, 2006, 60, 2480-2484.

2. Caraman I, Robu Ş, Gaşin P, Lazer I. Photoluminnescence properties of CdS/PVA nanocomposite thin films. Proc.SPIE, Vol, 7297, 729717, 1-4.

400 500 600 7000

500

1000

15004

3

2

1

(1) (2) (3) (4)

I, a.

u.

l, nm

EFECTUL UNUI AGENT DE CUPLARE DE TIP SILAN ASUPRA PROPRIETATILORCOMPOZITELOR DIN ACID POLILACTIC SI FIBRE CELULOZICE

Adriana Nicoleta FRONE1, D.M. Panaitescu1, S. Berlioz2, J.-F. Chailan2, D. Donescu1

1 Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Departamentul Polimeri,Bucuresti, Spl. Independentei 202, Romania2 Laboratoarele Matériaux Polymères - Interfaces - Environnement Marin (MAPIEM), Institut des Sciences de l’Ingenieur deToulon et du Var - Université du Sud Toulon Var, Avenue Georges Pompidou, BP 56 - 83162 La Valette du Var Cedex,Franta

Cresterea cerintelor politicii de management a mediului si a deseurilor a incurajat multi cercetatori sa

se concentreze asupra dezvoltarii de materiale compozite pe baza componente biodegradabile. Printre

polimerii biodegradabili, acidul polilactic (PLA), prezinta un mare potential pentru a inlocui materiale

plastice pe baza de petrol, datorita biodegradabilitatii si a rezistentei ridicate, proprietati care il fac

adecvat pentru domenii precum industria ambalajelor, industria auto si medicina. Fibrele celulozice

constituie unele dintre cele mai utilizate materiale de ranforsare pentru polimeri datorita modulului

ridicat, factorului de forma, suprafetei specifice si flexibilitati acestora. Totusi, un mare dezavantaj al

fibre celulozice privind aplicarea lor in obtinerea de polimeri il reprezinta natura lor puternic hidrofila,

ceea ce impiedica dispersia omogena in matrici polimerice cu caracter hidrofob si in acelasi timp

conduce la formarea unei interfetei slabe, reducand astfel proprietatile mecanice ale compozitelor.

Gruparile hidroxil de la suprafata fibrelor celulozice permit modificarea chimica a acestora cu diversi

agenti de cuplare pentru imbunatatirea compatibilitatii. Lucrarea de fata cuprinde rezultatele

experimentale privind realizarea unor compozite biodegradabile din acid polilactic ranforsate cu fibre

celulozice. In scopul imbunatatirii compatibilitatii dintre fibrele de celuloza si matricea de PLA acestea

au fost tratate chimic cu un agent de silanizare (3-aminopropiltrietoxisilanul). Influenta adaugarii

fibrelor de celuloza, netratate si tratate cu silan, asupra caracteristicilor morfologice, mecanice si

termice ale matricei de PLA a fost studiata prin tehnici specifice de analiza precum: microscopie

electronica de baleiaj (SEM), analiza mecanica-termica in regim dinamic, analiza calorimetrica

diferentiala (DSC) si unghi de contact.

PREPARATION AND CHARACTERIZATION OF KAOLIN /POLY(ACRYLIC ACID)

COMPOSITES AS PRECURSORS FOR POROUS CERAMICS

Anamaria LUNGU1, Francois-Xavier Perrin2, Lenaik Belec2, Andrei Sarbu1, Anita-Laura Ciripoiu1 , Mircea

Teodorescu3

1National Research-Development Institute for Chemistry and Petrochemistry-ICECHIM Bucharest, Splaiul Independentei

202, district 6, Bucharest, Romania2University of South Toulon-Var, Laboratoire Matériaux Polymères Interfaces et Environnement Marin, BP 132, 83957 La

Garde Cedex, France3Politehnica University of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Material Science, Splaiul Independentei 313,

Bucharest, Romania

Kaolin-polymer hydrogels composites were synthesized via redox-initiated polymerization of

acrylic acid (AA) in a concentrated aqueous suspension of kaolin, using N,N’-methylenebisacrylamide

as a crosslinker. The mechanical and thermal properties of the composites have been investigated by

systematic variation of the monomer feed composition. From rheological measurements, it was found

that Kaolin has a negative effect on the polymerization rate, which results in a decreasing stiffness of

the green bodies prepared at room temperature, with increasing kaolin loading. The gelation time can

be easily modulated by changing the concentration of the redox initiator. On drying at 105°C, the

crosslinking is continued to a higher degree and larger loadings of kaolin lead to stiffer composites, as

determined from uniaxial compression measurements. Increasing AA concentration increased the

compressive strength (up to 135 MPa), until AA concentrations greater than 25 wt% relative to kaolin

were achieved. The equilibrium swelling ratio of the fully-cured kaolin/poly(acrylic acid) composites

in water increased as expected with increasing AA content. It was demonstrated that these particular

composite systems can form porous kaolin ceramics with porosity >60% after burning off of the

organic skeleton.

LOCALIZARI ALE EFECTELOR ENERGETICE DISIPATIVE

IN MATERIALE POLIMERICE CU COMPORTARE VASCOELASTICA.I. FRECVENTE CARACTERISTICE IN CIRCUMSTANTE IZOTERME

H. Paven, Zina Vuluga, C. A. Nicolae, Michaela Iorga, Raluca GaborInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie -

ICECHIM, Splaiul Independentei, 202, Bucuresti

Dependenta de frecventa si temperatura a caracteristicilor termoreodinamice evidentiaza, in

conditii de deformare controlata, particularitatile de rigiditate pe baza marimilor specifice de tipul

modulului, in timp ce, in cazul tensionarii controlate, se evalueaza capacitatea de deformabilitate

exprimata prin marimi de genul compliantei.

Avand in vedere ca, in conditii dinamice de solicitare, relaxarile mecanice dinamice specifice

comportarii vascoelastice liniare se manifesta semnificativ prin procese disipative, in lucrare se

prezinta relatiile analitice care reflecta mecanismele de frecare interna corespunzatoare dependentei de

frecventa in circumstante izoterme a modulului de pierderi, factorului de pierderi si compliantei de

pierderi.

In plus, se pune accentul pe clarificarea aspectelor principiale legate de pozitionarea reciproca a

frecventelor caracteristice mentionate, definite prin picurile corespunzatoare, remarcandu-se, pe de o

parte, succesiunea bine definita a acestora, inclusiv din punctul de vedere al stabilitatii structurale

aferente, iar pe de alta parte, utilitatea pentru aprecierea potentialului functional al materialului.

LOCALIZARI ALE EFECTELOR ENERGETICE DISIPATIVEIN MATERIALE POLIMERICE CU COMPORTARE VASCOELASTICA.

II. TEMPERATURI CARACTERISTICE IN CIRCUMSTANTE IZOCRONE

H. Paven, Zina Vuluga, C. A. Nicolae, Michaela Iorga, Raluca GaborInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM, Splaiul

Independentei, 202, Bucuresti

Evidentierea caracteristicilor native ale materialelor polimerice se concretizeaza, in cazul

comportarii mecanice, in luarea in considerare a particularitatilor comportarii vascoelastice, pentru

identificarea efectelor legate de dependenta de frecventa si/sau temperatura, fiind avute in vedere,

pentru o caracterizare completa, atat marimi termoreodinamice de tipul modulului (rigiditatea) cat si al

compliantei (deformabilitatea).

Tinand seama de modalitatile distincte de manifestare a fenomenelor dinamice de relaxare

mecanica care controleaza decisiv proprietatile macroscopice, se pune accentul pe clarificarea

dependentei de temperatura in circumstante izocrone.

In acest sens, se evidentiaza aspectele concrete determinate de existenta unei secvente

identificable de pozitionare a temperaturilor carateristice pentru aprecierea relevantei dependentei de

temperatura a proprietatilor reodiamice.

Rezultatele astfel obtinute prezinta interes indeosebi din punctul de vedere al clarificarii

conditiilor de folosire adaptata a tehnicilor experimenale, respectiv pentru aprecierea rationala a

disponibilitatilor aplicative ale materialelor polimerice.

STUDIUL INTERACTIEI BLOC COPOLIMER-SILICAT STRATIFICAT ORGANOFILIZAT

Zina VULUGA, Constantin Radovici, Denis Panaitescu, Horia Paven, Cristian Andi Nicolae,Michaela Iorga

INCDCP-ICECHIM, Spl. Independentei 202, 060021 Bucharest

Proprietatile nanocompozitelor polimer / silicat stratificat sunt puternic dependente de naturainterfetei matrice polimerica-umplutura. Nanocompozitele polipropilena / silicat stratificat se bucura deun real interes datorita proprietatilor imbunatatite.1 Pentru a obtine nanocompozite stabile pe baza depolipropilena (PP) sunt necesare compatibilizarea dintre silicatul stratificat si PP si o buna dispersie asilicatului in PP matrice.2-4 Principalele deficiente ale PP pentru anumite aplicatii sunt rezistenta sascazuta la fracturare la temperatura joasa si sensibilitatea ridicata la soc la temperatura camerei.

Compozitele cu 10-20% elastomeri ofera o modalitate simpla de a imbunatati in modsemnificativ rezistenta la soc a PP.5 In aceast` lucrare s-a studiat interactiunea dintre bloc copolimer sisilicat stratificat modificat organic. Folosind metoda de intercalare dinamica din topitura s-au obtinutnanohibride cu SBS si diferite concentratii de silicat stratificat modificat organic (Dellite 67G, LaviosaChimica Mineraria-Italia). Interactiunea SBS - Dellite 67G a fost evaluata prin analiza proprietatilormorfologice (XRD), termice (DSC), mecanice si mecanic dinamice (DMA). Rezultatele XRD arata castructura nanohibridelor depinde numai de continutul de blocuri de polistiren din elastomer. Lanturilede polistiren din bloc copolimer se intercaleaza preferential in galeriile silicatului modificat organic siprobabil interactioneaza cu suprafata silicatului contribuind la dispersia uniforma a acestuia in matriceapolimeric`. S-au obtinut nanohibride omogene cu structura lamelara ordonata. Rezultatele XRD sunt inconcordanta cu proprietatile mecanice. Sistemul SBS / Dellite 67G prezinta proprietati mecaniceimbunatatite: modul de elasticitate, rezistenta la tractiune si duritate Shore D. Alungirea la rupere estefoarte putin modificata in prezenta silicatului (cu cca. 10%), confirmand ca in principal se intercaleazăpolistirenul, fiind situat în apropiere de suprafata silicatului, iar blocurile de polibutadiena raman inafara sau ocupa partea centrala a galeriilor.6 Rezultatele DMA sugereaza ca exista o interactiune intrebloc copolimer si silicatul stratificat si este cu atat mai puternica cu cat continutul de silicat creste. Incazul in care concentratia de organosilicat creste, Tg-ul fazei rigide creste usor. Un efect similar are locin faza elastica, valoarea Tg si intervalul de tranzitie raman practic neschimbate, dar ΔCp la Tg scadecu cresterea concentratiei de organosilicat.AcknowledgmentFinancial support by the European Commission through project Nanotough-213436 is gratefully acknowledged.References:1. S. K. Sharma, A. K. Nema, S. K. Nayak, J. Appl. Polym. Sci., 2010, 115, 3463.2. B. Akbari, J. Appl. Polym. Sci. 2009, 114, 3751.3. P. Maiti, Macromolecules 2002, 35, 204.4. D.H. Kim, Polymer 2007, 48, 5308.5. S.P. Bao, Composites: Part A 2007, 38, 378.6. C.H. Lee, H.B. Kim, S.T. Lim, H.S. Kim, Y.K. Kwon, H.J. Choi, Macromol. Chem. Phys,. 2006, 207, 444.

CHARACTERIZATION OF SILICA/PAN NANOCOMPOSITES PREPARED BYHOST-GUEST POLYMERIZATION

Anita-Laura CIRIPOIU1, Andrei Sarbu1, Francois-Xavier Perrin2, Petrov Nartzislav Velichkov 3, Anamaria Lungu1,Horia Iovu4

1National Research-Development Institute for Chemistry and Petrochemistry-ICECHIM Bucharest, Splaiul Independentei202, district 6, Bucharest, Romania2University of South Toulon-Var, Laboratoire Matériaux Polymères Interfaces et Environnement Marin, BP 132, 83957 LaGarde Cedex, France3Institute of Organic Chemistry with Centre of Phytochemistry, Bulgarian Academy of Sciences, Acad. G. Bonchеv, BL. 9,1113 Sofia, Bulgaria4Politehnica University of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Material Science, Splaiul Independentei 313,Bucharest, Romania

Polymer hybrid nanocomposites have received much attention recently due to the possibility of

improving the mechanical and thermal properties in comparison to the pure polymer. A number of

review papers have described polymer–silica nanocomposites1,2. Polyacrylonitrile (PAN) has been

widely utilized as a rigid thermoplastic polymer because it can be easily polymerized by several

different polymerization techniques. PAN exhibits a high modulus and good thermal stability, but the

polymer in nanocomposite form might provide added benefits in mechanical and thermal properties.

For nanocomposite applications, the nanoscale porous silica acts as the host and the polymer acts as the

pore guest. Due to favorable guest–host interactions these nanocomposites can possess substantially

improved properties.

The synthesis of host-guest composites consisting of entrapped PAN within the pores ofinorganic hosts is described. In this paper, new hybrid inorganic-organic composite materials areprepared through the direct polymerization of a vinyl monomer (acrylonitrile) in the porous inorganicstructure (mesoporous silica).

Reference:1. H. L. Frisch, J. E. Mark, Chemistry of Materials 1996, 8, 1735-17382. J. Jang, J. Bae, Journal of Non-Crystalline Solids, 2006, 352, 3979–3984

EFECTUL NATURII SOLVENTULUI UTILIZAT LA OBTINEREA MEMBRANELOR

COMPOZITE POLISULFONA-POLIANILINA ASUPRA CARACTERISTICILOR

HIDRODINAMICE ALE ACESTORA

CUCIUREANU Adriana*, Batrinescu Gheorghe*, Nechifor Gheorghe**, Spataru Catalin Ilie**** Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industriala – ECOIND, Sos. Panduri90-92, sector 5, Bucuresti, Romania** Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor, Str.Gheorghe Polizu 1-7, sector 1, Bucuresti, Romania*** Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM, SplaiulIndependentei nr. 202, sector 6, Bucuresti, Romania

Preocuparile in domeniul obtinerii de noi materiale membranare compozite destinate proceselor

separative de inalta selectivitate sunt in continua dezvoltare.

Tehnicile membranare in care se utilizeaza membrane compozite se aplica in cele mai diverse

domenii, avand prioritate fata de tehnologiile in care se utilizeaza membranele simple1,2. Sinteza

membranelor compozite de tip polisulfona-polianilina prin procedeul inversiei de faza, beneficiaza de

toate avantajele polisulfonei ca material membranar.

Lucrarea evidentiaza performantele din punct de vedere hidrodinamic ale membranelor

compozite polisulfona – polianilina (PSf-PANI) preparate prin tehnica imersie-precipitare insotita de

reactie chimica, polimerul PANI fiind obtinut in-situ prin policondensarea oxidativa a anilinei, in

conditiile utilizarii unor solventi diferiti: un amestec de N-metil pirolidona (NMP) si anilina, respectiv

un amestec de dimetilformamida (DMF) si anilina.

Au fost determinate, la diferite presiuni de lucru, fluxurile unor solutii apoase avand pH-uri ce

acopera intreg domeniul (de la acid la alcalin).

Rezultatele obtinute au indicat faptul ca membranele obtinute din solutia polimerica in care

solventul a fost amestecul N-metil-pirolidona si anilina au caracteristici hidrodinamice (date de

fluxurile de permeat) proprii membranelor de nanofiltrare iar cele obtinute din solutia polimerica in

care solventul a fost amestecul dimetilformamida si anilina au caracteristici hidrodinamice proprii

membranelor de microfiltrare.

Cuvinte cheie: membrane compozite, caracteristici hidrodinamice

Bibliografie:1. NECHIFOR, G., VOICU, S.I., NECHIFOR, A.C., GAREA, S., Desalination 241, 2009, p. 342-348.

2. VOICU, S.I., NECHIFOR, A.C., SERBAN, B., NECHIFOR, G., MICULESCU, M., Journal of Optoelectronics and

Advanced Materials 9, nr.11, 2007, p.3423-3426.

COMPOZITII NON-OXIDATIVE PE BAZA DE

PIGMENTI LATENTI , DESTINATE VOPSIRII PARULUI UMAN”Autori : Marian DEACONU, Anca Angela Athanasiu, Constantin Alifanti , Elena Ionita,

Loti Cornelia Oproiu, Mircea Ruse, Catalin Filipescu;Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie-ICECHIM – Splaiul Independentei 202, sect. 2,Bucuresti

In ultimii ani pe plan mondial se fac cercetari avand drept obiectiv inlocuirea colorantilor de oxidare,

utilizati de foarte mult timp pentru vopsirea parului uman dar care produc in timp deteriorarea firului

de par, cu alte materiale colorante non- oxidative, prezentand aceleasi caracteristici. Lucrarea prezinta

activitatea de cercetarea derulata in vederea realizarii unor compozitii cosmetice destinate vopsirii

parului uman, pe baza unui nou sortiment minimal de “pigmenti latenti”, reprezentand materiale

colorante nespecifice, respectiv pigmenti organici. Spre deosebire de colorantii de oxidare utilizati in

mod traditional, care sunt solubili in mediu apos, pigmentii organici sunt substante total insolubile in

apa si solventi organic, deci nu pot fi utilizati ca atare la vopsirea parului uman.

Scopul prezentei cercetari. este ca prin sinteza, functionalizare si conditionare sa se obtina un sortiment

minimal de “pigmenti latenti” solubili, care pot fi utilizati la vopsirea parului uman in mediu apos,

dupa care printr-un tratament post-vopsire, fizic/chimic, sa fie regenerati direct pe firul de par in forma

structurala initiala a pigmentilor organici.

Materiale si metode: Fiind bine cunoscute caracteristicele fizico-chimice si coloristice de exceptie ale

pigmentilor organici utilizati in industria textila am preluat in cercetare pigmentii: PBl 15:4; PR 122 si

PBlak 7

Metodele de preparare a pigmentilor latenti (sortiment minimal) prin urmatoarele operatii :

► Functionalizarea pigmentilor si nanodispersarea cu obtinerea pigmentilor latenti ;

►Alcatuirea, din diferite ingrediente cosmetice, a unor formulari apoase destinate vopsirii parului

uman.

Procedeul de vopsire a firelor de par : ► Vopsirea propriu –zisa, pe schema procedeului clasic de

vopsire a parului uman si tratamentul post-vopsire, cu scopul reconversiei pigmentilor latenti direct pe

firul de par, in structurile initiale.

Rezultate :

■ Obtinerea unui sortiment minimal de “pigmenti latenti” in culorile de baza : albastru

( PLBl 15:4), rosu ( PLR 122) si negru ( PLBlak 7);

■ Stabilirea ingredientelor si compozitiilor cosmetice corespunzatoare si a procedeului de vopsire in

mediu apos a parul uman.

ANTIBACTERIAL ASSESMENT OF DIFFERENT ANTIMICROBIAL AGENTS AS ANEFFECTIVE FOOD PRESERVATION SYSTEM

Alina A. DOBRE1, Gabriel Mustatea2, Mariana Ionescu2, Liliana Anton3

1University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Faculty of Agriculture, 59 Marasti Blv, Bucharest, Romania;Corresponding author: dobrealinaa@yahoo.com;2National Institute of Research & Development for Food Bioresources – IBA, 6 Dinu Vintila Street, RO 021102, Bucharest,Romania, Tel/Fax: +40-21-2109128;3National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry – ICECHIM, Bucharest, IndependenceRoad 202, Sector 6, Bucharest;

Food quality and safety are major concerns in the food industry. Antimicrobial packagingcan be considered an emerging technology that could have a significant impact on shelf lifeextension and food safety. It is the packaging system that is able to control microbialpopulations that are contaminating foods in order to provide higher safety and qualityproducts.The aim of this research was to evaluate the in vitro antimicrobial activity of five essentialoils (EOs) and of silver nanoparticles (AgNPs) solutions against four different bacterialstrains that are involved in food poisoning and/or food decay (Bacillus cereus,Staphylococcus aureus, Salmonella enteritidis, Escherichia coli) for their potential use inactive food packaging. EOS and AgNPs present the advantage of having broadantimicrobial activities against Gram – negative and Gram – positive bacteria and aminimal development of bacterial resistance. Tested EOs of spice and herbs (thyme, basil,mint, coriander, caraway) were found to present antibacterial activity against all thebacterial strains but the first four EOs exhibit a strong inhibition against Gram-negativebacteria E. coli, with inhibition growth diameters higher then 15 mm. Caraway essential oilhad a moderate inhibitory action against test organisms, but presented a significant activityagainst S. aureus (12 mm). In the case of AgNPs tested at an amount of 20, 40 and 50 µl,S. enteritidis were the most susceptible bacteria presenting an inhibition zone of 7.5 mm to9 mm.Results obtained in this research point out that EOs and AgNPs could be useful in controlling the

development of foodborne bacteria and can be used as a packaging component.

Keywords: antibacterial activity, essential oil, silver nanoparticles, food safety.

STUDIU PRIVIND INFLUENTA REGIMULUI TERMIC DE RETICULARE ASUPRA

GRADULUI DE TRIDIMENSIONARE A RASINILOR EPOXIDICE PRIN ANALIZE

TERMO-MECANICE

Liviu DUMITRACHE, Magdalena Ladaniuc,Raluca Gabor, Nicolae Cristian

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie- ICECHIM

Studiul isi propune sa cerceteze comparativ prin tehnici termo-mecanice (DMA,DSC,TGA)2-4,

influenta regimului termic de intarire a rasinilor epoxidice cu masa moleculara mica, tridimensionate

cu intaritori aromatici de tipul 4,4'-metilendianilina1.

Reticularea rasinilor epoxidice este un fenomen complex la care stadiile finale, datorita

numarului mic de reactii care mai au loc, sunt foarte greu de pus in evidenta. Lucrarea isi propune sa

gaseasca o metoda de determinare a stadiilor finale de reticulare cu ajutorul analizelor termo-mecanice

si prin aceasta o evaluare a regimului optim de reticulare.Totodata caracteristicile fizico-mecanice a

rasinilor reticulate depind foarte mult de gasirea unui regim optim de intarire.

Determinarile au vizat in principal efectul produs de cresterea temperaturii de reticulare asupra

variatiei caracteristicilor termo-mecanice.

Bibliografie:1. J.Y.Lee, H.K.Choi, M.J.Shim and S.W.Kim.Kinetic studies of an epoxy cure reaction by isothermal DSCanalysis ;Thermochimica Acta ,Volume 343, Issues 1-2, 14 January 2000, Pages 111-117.2. Chang-Hoon Lee and Jae-Jun Park. The Properties of DSC and DMA for Epoxy Nano –and Micro mixture Composites;Transactions on electrical and electronic material, Vol 11, No.2, pp 69-72, April 25, 2010.3. Valentin Raditoiu, Liviu Dumitrache ,Ladaniuc Magdalena , Alina Raditoiu, Sever Serban, Luminita Wagner. CuringKinetic of an Epoxy-amine System by Calorimetric Method and FT-IR SpectroscopyRevista Materiale Plastice , 46. nr. 2, pp 129-132, Feb .2009.4. Jane M. F. Paiva, Michelle L.Costa and Mirabel C Evaluation of Thermal Stability and Glass Transition Temperature ofDifferent Aeronautical Polymeric Composites;Polymer-Plastic Technology and Engineering,vol. 45,nr.2, pp. 157-164, 2006

CONTRIBUTII LA SINTEZA COPOLIMERILOR ACRILICI AUTORETICULABILI IN

DISPERSII APOASE CONCENTRATE, UTILIZATI CA LIANTI LA FINISAREA PIEILOR

NATURALE

GAJDOS Emeric*, Stanulet Lucica *, Blajan Olimpiu * , Serban Sever**

*S.C. Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice SA Media, Str. Carpati nr.8,

Medias,Jud.Sibiu,551022,România

** Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie si PetrochimiE, Str.Splaiul

Independentei ,nr. 202-Bucuresti,060021, România

Copolimerii acrilici autoreticulabili in dispersie apoasa sunt foarte frecvent utilizati in procesul

de finisare a pieilor naturale datorita proprietatilor deosebite ale peliculelor de copolimer (buna

compatibilitate cu pigmentii, aderenta buna pe suport, rezistente bune la apa, frig, raze solare,

abraziune si flexiuni repetate),

Lucrarea de fata urmareste studiul unor aspecte legate de influenta variantei tehnologice de

copolimerizare si a compozitiei monomere asupra unor proprietati fizico-chimice si termice ale acestor

copolimeri.

O compozitie polimera de tip acrilat de etil-acid metacrilic- N-metilol acrilamida avand un Tg

calculat de circa -16,5oC a fost grefata pe doua compozitii de copolimer samanta pe baza de stiren-

acrilat de butil respectiv metacrilat de metil-acrilat de butil cu Tg = 50-52 oC la un raport de copolimer

grefa/copolimer samanta de 4/1 si la un continut total de copolimer de 44%. Caracteristicile celor doua

produse obtinute sunt apropiate cu o usoara superioritate a variantei cu copolimerul samanta metacrilat

de metil-acrilat de butil.

Prin varianta tehnologica de copolimerizare miez-invelis s-au realizat doua compozitii simetrice

prin utilizarea unui comonomer rigidizant la realizarea miezului si a celuilalt la realizarea invelisului.

Pe un miez de copolimer stiren (metacrilat de metil)-acrilat de butil- N-metilolacrilamida cu un Tg de

circa -16,5 oC s-a realizat un invelis pe baza de acrilat de butil – metacrilat de metil (stiren) - acid

acrilic-N-metilolacrilamida cu un Tg de circa -10oC la un raport de miez/invelis de 2/1 si 45% total

monomeri. Produsele obtinute au proprietati apropiate cu o usoara superioritate a variantei cu

metacrilatul de metil in compozitia invelisului.

TRATAREA APELOR REZIDUALE FOLOSIND ZEOLITI CU SUPRAFATA MODIFICATA

PENTRU INDEPARTAREA HIDROCARBURILOR AROMATICE

Victor FARAON1,2, Mihai Radu1, Rodica M. Ion1,2

1Institutul National de Cercetare&Dezvoltare in Chimie si Petrochimie – ICECHIM, Spl.

Independentei, nr. 202, sector 6, O.P. 35, CP 174, cod postal 060021, Bucuresti.2Universitatea VALAHIA, Bd. Carol I, Nr. 2, 130024, Targoviste, Romania.

In zilele noastre, o problema majora se datoreaza contaminarii mediului cu produse petroliere.

In compozitia petrolului se gasesc foarte multe hidrocarburi, printre ele aflandu-se si hidrocarburile

monoaromatice, precum benzenul, toluenul, etilbenzenul si xilenii (BTEX), substante care sunt foarte

toxice pentru mediul inconjurator.Ele pot migra foarte usor in sol sau in apa, fiind foarte toxice pentru

oameni, precum benzenul, care are un foarte bine cunoscut efect carcinogenic1,2. In prezent exista un

interes crescut pentru folosirea adsorbantilor anorganici naturali pentru tratarea apelor reziduale.

Zeolitii naturalii sunt bine cunoscuti, facand parte din familia aluminosilicatilor. Zeolitii sunt folositi in

multe aplicatii industriale, precum in cataliza, au diverse utilizari in agricultura, horticultura, separarea

de gaze, procesarea apelor reziduale etc.3,4

In aceasta lucrare s-a studiat adsorbtia benzenului si a toluenului folosind un zeolit natural de

provenienta autohtona (clinoptilolit) cu suprafata modificata folosind un surfactant cationic (bromura

de hexadeciltrimetilamoniu, HDTMA-Br). Rezultatele adsorbtiei hidrocarburilor mentionate pe zeolitul

modificat au fost foarte bune, concentratia de hidrocarburi din solutiile apoase scazand de la 200 ppm

la sub 10 ppm, demonstrand intr-o prima faza ca acest tip de adsorbant este foarte efficient in tratarea

apelor poluate cu rezidii petroliere.

1. Farhad, N., Detection and Remediation of Soil and Aquifer Systems Contaminated with Petroleum Products: AnOverview, J. Petrochem. Sci. Eng., 26, 169 – 178 (2000).2. World Health Organization (2008), Guidelines for drinking-water quality [electronic resource]: incorporating 1st and2nd addenda, Vol.1, Recommendations. – 3rd ed., http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/fulltext.pdf. Accesed:January 2011.3. Chica A., Strohmaier K. G., Iglesia E., Effects of zeolite structure and aluminum content on thiophene adsorption,desorption, and surface reactions, Applied Catalysis B: Environmental, 60, 231–240 (2005).4. Sherman, J. D., Synthetic zeolites and other microporous oxide molecular sieves, Proc. Natl. Acad. Sci. USA, Vol. 96,pp. 3471–3478 (1999).

TRIBLOC-COPOLIMERI POLISTIREN-POLIBUTADIENA-POLICAPROLACTONAGHIOCA Paul, Spurcaciu Bogdan, Iancu Lorena, Nicolae Cristian,

Gabor Raluca, Raditoiu Valentin, Doncea Sanda

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM, Bucuresti, Splaiul Independentei

nr,202, Sector 6, Cod Postal 060021

Bloc-copolimerii polistiren – polibutadiena - policaprolactona au fost sintetizati prin

polimerizarea anionica secventiala a monomerilor in solutie de benzen, utilizindu-se drept initiator n-

butil-litiul. In scopul preluarii eficiente a caldurii de reactie, s-a urmarit prin dozajul solventului si

monomerilor ca, in final, concentratia de polimer sa nu depaseasca 20%. Este evitata astfel cresterea

locala a temperaturii amestecului de reactie la valori mai mari de 60°C, cind se produc reactii

secundare de transfer.

In prima faza s-a realizat sinteza blocului polistirenic ( polistiril-litiul ) la temperaturi mai mici

de 35°C, in vederea obtinerii unei distributii cit mai inguste a polimerului, fapt ce confera proprietati

optime bloc-copolimerilor. Durata reactiei de polimerizare este de 1,5 - 2 ore la o temperatura cuprinsa

in intervalul 25 – 35 °C.

Dupa terminarea polimerizarii stirenului, amestecul de reactie s-a racit la 10 – 15°C si s-a

introdus butadiena sub forma de solutie benzenica de concentratie maxima 20%. Centrii activi de

polistiril -litiu initiaza polimerizarea in continuare a butadienei rezultind dibloc-copolimerul activ

polistiren-polibutadienil-litiul. Polimerizarea butadienei s-a realizat la o temperatura cuprinsa in

intervalul 50 – 60°C, timpul necesar fiind de 2,5 – 3 ore.

Dupa terminarea polimerizarii butadienei, s-a introdus in amestecul de reactie cantitatea

calculata de caprolactona care polimerizeaza in continuare pe catena polibutadienica, rezultind tribloc-

copolimerul polistiren-polibutadiena-policaprolactona activ. Reactia decurge cu viteza foarte mare si

trebuie stopata dupa circa 5 minute cu fenil-izocianat, deoarece este reversibila si se produce

depolimerizarea catenei policaprolactonice.

Tribloc-copolimerii polistiren-polibutadiena-policaprolactona au fost caracterizati din punct de

vedere molecular, compozitional si structural ( GPC, DSC, FT-IR )

MODIFICAREA BLOC-COPOLIMERILOR STIREN-BUTADIENICI MALEINIZATI PRIN

ESTERIFICARE CU ACIZI GRASI SAU ESTERI AI ACESTORA

IANCU Lorena, Ghioca Paul, Spurcaciu Bogdan, Vuluga Zina, Nicolae Cristian,Gabor Raluca, Stepan Emil, Radu Adrian, Raditoiu Valentin, Doncea Sanda

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM, Bucuresti,Splaiul independentei nr.,202, Sector 6, Cod Postal 060021

Bloc-copolimerii stiren-butadienici maleinizati, au fost modificati prin esterificare cu acizi si

esteri ecologici mono si di-carboxilici.

Au fost modificati prin esterificare doua tipuri de bloc-copolimeri stiren-butadienici hidrogenati

(SEBS) maleinizati, unul cu 30 % polistiren si 1.4 % anhidrida maleica legata si celalalt cu 13 %

polistiren si 1.2 % anhidrida maleica legata.

Esterificarile s-au efectuat in acetat de butil, esteri metilici ai acizilor grasi proveniti din grasimi

animale sau vegetale (ulei de palmier). Esterificarea s-a realizat cu acid ricinoleic si esterul metilic al

acestuia.

Schema de reactie este prezentata in continuare:

Bloc-copolimerilorii stiren-butadienici esterificati au fost caracterizati prin FT-IR, RMN, GPC, DSC,

DMA si TGA.

CARACTERIZAREA SISTEMELOR EPOXIDICE FLEXIBILE PRIN ANALIZE DMA

Magdalena LADANIUC, Liviu Dumitrache, Alina Radiţoiu, Raluca GaborInstitutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie- ICECHIM , 202 Spl. Independenţei, 060021,

Bucharest, Romania

In cadrul lucrarilor au fost obtinute rasini epoxidice pe baza de bisfenol A

(DGBEA)1modificate din sinteza cu lanturi poliglicolice.

Scopul lucrării a fost de a studia influenţa masei moleculare a glicolilor asupra caracteristicilor

finale ale răşinilor reticulate,prin analize mecanice in regim dinamic(DMA).

Analizele termomecanice in regim dinamic (DMA)2,3 masoara raspunsul dat de un material la o

deformatie oscilatorie ca o functie de temperatura. Rezultatele DMA sunt compuse din parametrii:

coeficientul de stocare ; coeficientul de pierdere si tang d, din care se poate stabili pozitia tranzitiilor

mobilitatii moleculare si anume temperatura tranzitiei sticloase (Tg).

Pentru studiul influenţei naturii glicolului răşinile epoxidice modificate au fost tridimensionate

cu întăritori poliaminici aromatici de tipul p. p´ diaminodifenil metanului.

Din rezultatele analizelor DMA se constată că modificarea răşinilor epoxidice cu glicoli cu

mase moleculare diferite mareste flexibilitatea răsinilor obtinute pe măsură ce lantul polieteric creste

ceea ce permite utilizarea acestora ca substante peliculogene .

Bibliografie

1. Magdalena Adriana Ladaniuc, Liviu Dumitrache, Valentin Raditoiu, Alina Raditoiu, Gheorghe Hubca. Study of thesynthesis of glycol modified epoxy resins in microwave field. U.P.B. Sci. Bull., 2011 Series B, Vol. 73, Iss. 1, ISSN 1454-23312. . WANG Xiang, LIU Hanxing , OUYANG Shixi,Damping Properties of Flexible Epoxy Resin,Journal of WuhanUniversity of Technology-Mater Sci. Ed. Jun 20083. . WANG Xiang, LIU Hanxing , OUYANG Shixi. Effect of Thermal Crosslink Conditions on Dynamic MechanicalBehaviors of Flexible Epoxy”. Journal of Wuhan University of Technology-Mater. 2008 Sci. Ed. Dec.,825-829.

Sectiunea 2 – Materiale multifunctionale si nanocompoziteBIODEGRADABILITATEA UNOR NOI TIPURI DE BIO – HIBRIDE DE TIP

NANOCOMPOZIT PE BAZA DE AMIDONDoina Dimonie1, Luiza Jecu1, Marius Ghiurea1, Celina Petre2, Iulia Raut1, Mariana Constantin1,

Irina Fierascu1, Radu Fierascu1, Inna Trandafir1, Pop Simona1,Marius Petrache1

1 Research and Development National Institute for Chemistry and Petrochemisty - ICECHIM,Independence Street, No 202, Bucharest, Romania

2 “Politehnica ”University Bucharest”, Independence Street, No 313, cod 06004, Bucharest

Se prezinta un studiu privind biodegradabilitatea unor noi tipuri de bio – hibride de tip

nanocompozit realizate prin tehnici de obtinere din topitura. Bio – hibridele contin silicati multistratificati

exfoliate printr-o metoda originala. In compozitia biohibridelor studiate intra si un polimer solubil in apa.

Din acest motiv in natura integritatii acestor materiale este rapid distrusa. De aceea studiul de

biodegradabilitate efectuat s-a concentrate pe medii de biodegradare solide. Rezultatele au aratat ca bio

– hibridele sunt foarte bune medii de cultura pentru aspergilius niger (Fig.no.1) si ca gradul de dezvoltare

al culturilor depinde in principal de modul de tratare al silicatului multistratificat continut de materialele

support. Acest tratament precede procesul de inglobare in matricea polimerica a silicatului stratificat si

este efectuat in scopul exfolierii silicatului. Nanocompozitele si caracterizarea SEM sunt realizate de

ICECHIM - Departamentul Polimeri iar testul de biodegradabilitate si fotografiile diferitelor stadii de

biodegradare de ICECHIM – Departamentul Bioresurse.

S 504 Martor in mediul 1 8 ore /Mediul 2 solid / Faraglucoza

72 ore /Mediul 2 solid /Faraglucoza

S504 Martor in mediul 2 8 ore /Mediul 2 solid / Cuglucoza

72 ore /Mediul 2 solid /Cuglucoza

Fig.no.1

Sectiunea 2 – Materiale multifunctionale si nanocompoziteINFLUENTA VASCO – ELASTICITATII BIOHIBRIDELOR PE BAZA DE AMIDON

ASUPRA PROPRIETATILOR EXPANDATELOR BIODEGRADABILE PENTRUAMBALAJE ECOLOGICE

Doina Dimonie1, Inna Trandafir1, Pop Simona Florentina1, Irina Fierascu1, Radu Fierascu1,Sanda Doncea1, Marius Ghiurea1, Socoteanu Radu2, Petre Celina3,

Anton Liliana1, Marius Petrache1,1 Research and Development National Institute for Chemistry and Petrochemisty - ICECHIM,

Independence Street, No 202, Bucharest, Romania2 Inst. of Ph. Chemistry “Ilie Murgulescu”, Independence Street, No 202, Bucharest, Romania

3 “Politehnica ”University Bucharest”, Independence Street, No 313, cod 06004, Bucharest, RomaniaAnaliza proprietaţilor dinamo-mecanice a biohibridelor pe baza de amidon arată o dependenta

puternica a acestora de formula de modificare a amidonului. In functie de aceasta s-au realizat moduli

de stocare de la 1 – 5 MPa (fig.nr.1) la 45 – 80 MPa Componenta elastica a acestor materiale este de 5

– 7 ori mai mare decât componenta viscoasa. Intre -30 0C si 10 0C noile materiale bio-hibride arata o

puternica scadere a modulilor dynamo – mecanici astfel ca in jurul temperaturii de 10 0C - 10 0C, ca

rezultat al mobilităţi ridicate a catenelor, elasticitatea creste foarte mult fapt care arată că deasupra

acestei temperature materialul se gaseşte in stare înat elastică. In functie de valorile modulilor dynamo

– mechanic si a tranzitiilor vitroase s-au selectat variante compozitionale care au stat la baza realizarii

unor structuri expandate biodegradabile (fig.no.2) de interes cu rezistenta la compresie de 5 – 25 MPa

si care suporta compresii de 80 – 90 % (fig.no.3).

-20 0 20 40 60 80 100

0

10

20

30

40

50

60

70

80

SP 91 SP 92 SP 93S

tora

ge M

odul

us, M

Pa

Temperature, oC

Fig.no.1 Fig.no.2

Fig.no.3

Fig.no.4

Sectiunea 2 – Materiale multifunctionale si nanocompoziteSTUDIUL PROCESULUI DE ELIBERARE A AGENTILOR ANTIMICROBIENI DIN FILME

POLIMERICE ACTIVEDoina Dimonie1, Celina Petre2, Anton Liliana1, Camelia Rovinaru1, Inna Trandafir1, Radu

Socoteanu3, Simona Pop1, Sanda Doncea1, Irina Fierascu1, Radu Fierascu1, Marius Petrache1

1 Research and Development National Institute for Chemistry and Petrochemisty - ICECHIM,Independence Street, No 202, Bucharest, Romania

2 Institute of Physical Chemistry “Ilie Murgulescu”, Independence Street, No 202, Bucharest, Romania3 “Politehnica ”University Bucharest”, Independence Street, No 313, cod 060041, Bucharest,

RomaniaPractica din domeniu ambalarii alimentelor cunoaste in ultima perioada urmatoarele doua

categorii de ambalaje: ambalaje active si ambalaje inteligente Ambalajele active sunt acele ambalaje

care contin inglobati, acoperiti sau imobilizati pe suprafata acestuia, agenti antimicrobieni, care prin

eliberare controlata sau contactul cu microorganismele, schimba conditiile din ambalaj si pastreaza

calitatea alimentelor perioada de timp cel putin egala cu durata de viata a alimentului 1, 2. In functie de

calitatea ambalajului deteriorarea alimentelor poate fi in mod semnificativ redusa / eliminata.

Se prezinta un studiu privind eliberarea controlata a agentilor antimicrobieni din cele 3 tipuri

noi de folii polimerice active de tip ecologic elaboarate de ICECHIM in cadrul contractului nr. 52 -134.

S-au elaborat 3 tipuri de folii care contin urmatorii agenti antimicrobieni: cimbru, coriandru, busuioc.

Studiul se bazeaza pe evidentierea tranzitiilor polimerice (fig.nr.1) care variaza cu timpul de eliberare a

agentilor, si corelarea acetora cu proprietatile optice si cele mecanice.

Fig.nr.1

1 Raija Alivenainen, “ Novel food packaging techniques”, Woodhead Pub. Ltd, Cambridge, England, CRP Press, BocaRaton2 Dong Cha, “Biopolymer – Based Antimicrobial Packaging: A Review”, Critical Reviews In Food Science and nutrition,Vol.44, Number 4, 2004, pp.223 – 237 (15)

Sectiunea 2 – Materiale multifunctionale si nanocompoziteGONFLAREA EXTRUDATULUI SI DEPENDENTA DE PPROPRIETATILE VASCO –ELASTICE ALE UNOR MATERIALE BIODEGRADABILE PE BAZA DE AMIDON

Doina Dimonie1, Juganaru I.3, Inna Trandafir1, Irina Fierascu1, Radu Fierascu1, Pop SimonaFlorentina1, Sanda Doncea1, Socoteanu Radu2, Petre Celina3 , Anton Liliana1, Coserea R.1,

Marius Petrache1,

1 Research and Development National Institute for Chemistry and Petrochemisty - ICECHIM,Independence Street, No 202, Bucharest, Romania

2 Institute of Physical Chemistry “Ilie Murgulescu”, Independence Street, No 202, Bucharest,3 “Politehnica ”University Bucharest”, Independence Street, No 313, cod 060041, Bucharest,

Gonflarea extrudatului, este o problema des intalnita in cazul prelucrarii polimerilor, mai alesprin extrudere, proces prin care un flux de material polimeric curge fortat printr-o duza pentru a fabricaun obiect cu geometrie dorita. Acest fenomen este in stransa legatura cu elasticitatea polimerului adica

cu orientarea ghemurilor macromoleculare in directiade curgere. Cand polimerul topit intra in duzacapilara atunci ghemul macromolecular este desfacutiar lantul macromolecular este orientat liniar indirectia de curgere. Dupa iesirea din duza, intrucatconstrangerea este inlaturata, lantul macromolecularse reorienteze partial sub forma de ghem. Din acestmotiv extrudatul polimeric are diametrul mai mare,adica s-a gonflat la iesirea din duza. Gonflareaextrudatelor compoundurilor biodegradabile pe bazade amidon de porumb este mai mica sau mai mare infunctie de provenienta amidonului. Din analizaproprietatilor vasco-elastice a compoundurilor pebaza de amidon s-a ajuns la concluzia ca marimeagonflarii este in stransa corelatie cu componentaelastica a deformarii compozitia si conditiile.S-aobservat o scadere a fenomenului de gonflare cucresterea concentratiei de amidon. Marimea gonflariiextrudatului scade cu 30 % daca continutul demodificator polimeric este redus de la 80 % la 30 %.

-40 -20 0 20 40 60 80 100-1

0

1

2

3

4

5

6

-40 -20 0 20 40 60 80 100-1

0

1

2

3

4

5

6

-40 -20 0 20 40 60 80 100-1

0

1

2

3

4

5

6

-40 -20 0 20 40 60 80 100-1

0

1

2

3

4

5

6

E' (

MP

a), f

rec.

0,3

16 H

z

Temperature, oC

70 % Starch - 30 % PVOH

50 % Starch - 50 % PVOH

60 % Starch - 40 % PVOH

55,6 Starch - 44,4 % PVOH

80 % plasticizer

Sectiunea 2 – Materiale multifunctionale si nanocompoziteNEW OBTAINING METHODS FOR ALGINATE HYDORGELS DESIGNED FOR

SOFT TISSUE ENGINEERINGDoina Dimonie1, Inna Trandafir1, Nicolae Cristian1, Raluca Gabor1, Pop Simona Florentina1,

Sanda Doncea1, Marius Ghiurea1, Irina Fierascu1, Radu Fierascu1, Socoteanu Radu2, PetreCelina3, Anton Liliana1, Marius Petrache1

1 Research and Development National Institute for Chemistry and Petrochemisty - ICECHIM,Independence Street, No 202, Bucharest, Romania

2 Institute of Physical Chemistry “Ilie Murgulescu”, Independence Street, No 202, Bucharest,3 “Politehnica ”University Bucharest”, Independence Street, No 313, cod 060041, Bucharest,

The works started with the obtainment of the alginate based hydrogels. The gelification of the

alginate takes place in the presence of the bivalent cations of Ca2+, Mg2+, Sr2+, Ba2+, which interact

with the carboxyl groups of the units of glucuronic acid, forming ionic bridges. It is well known that

the Na alginate reacts practically instantaneously with totally dissociated Ca salts, like CaCl2. From this

reason, the consistency and the uniformity of the resulted hydrogel structure cannot be controlled.

The reduction of the reaction speed within the limits wanted can be made through the control of the

concentration of the calcium ions. The basic idea was the replacement

of the CaCl2 totally dissociated in the hydrous environment with another

combination of calcium which dissociates partially (calcium gluconate).

Practically, it starts from the glucono delta lactone and calcium

carbonate (insoluble in water). At room temperature and in hydrous

environment, the calcium gluconate slowly hydrolyzes to gluconic acid.

The hydrogels made on this route were characterized by the

relationship between composition and

temperature and the following

parameters: gelification time, consistency,

structural characteristics in hydrous

environment, stability at 34ºC. There was

evaluated the purity of the reactants and of the resulted hydrogel and the toxicity of the degradation

products. For the same composition, there was noticed a significant difference between the consistency

of the hydrogels obtained in hydrous environment compared to those made in culture environment. It

was obtained very good results at the cells culture in the new hydrogels designed for adipose tissue

regeneration.

Preparation of crosslinked Ni(II) Ion-imprinted polymer using inverse suspensionpolymerization

MEOUCHE W.*, Branger C. et Margaillan A.Laboratoire MAPIEM-EA 4323-Université du Sud Toulon-Var-ISITV, Avenue George Pompidou-BP 56-83162, La Valette

du Var, France. * meouche@univ-tln.fr

L’analyse de traces de micropolluants dans des mélanges complexes est effectuée au moyen deméthodes analytiques sensibles et spécifiques dont les performances peuvent être améliorées par uneétape préalable de préconcentration par extraction solide-liquide (SPE). Cette technique nécessitel’élaboration de supports poreux sélectifs. C’est dans ce contexte que se sont largement développés lespolymères à empreinte moléculaire (MIP) pour l’extraction de micropolluants organiques [1,2]. Cesmatériaux présentent un haut pouvoir de reconnaissance moléculaire, leur activité mimant celle desanticorps.

Ce concept a été élargi à l’empreinte d’espèces ioniques [3]. Les polymères à empreinte ionique(IIP) sont généralement obtenus en trois étapes. Dans un premier temps, un monomère fonctionnalisépar un groupement chélatant interagit avec l’ion métallique cible par des liaisons de coordination pourformer un complexe. Ensuite, celui-ci est copolymérisé avec un agent réticulant dans un solvantporogène de façon à générer l’empreinte du métal. L’élimination de ce dernier permet finalementd’obtenir le polymère à empreinte.

Le choix du groupement complexant s’est porté sur l’IDA (acide iminodiacétique) dont lespropriétés chélatantes sont bien établies [4]. L’IDA a été introduit sur un monomère styrénique etcopolymérisé en suspension avec de l’EDMA (éthylène glycol diméthacrylate) en présence denickel(II) pour obtenir des IIPs et en l’absence de métal pour obtenir des polymères de contrôle (NIPs)(Figure). Différents ratios entre les monomères ont été utilisés de façon à étudier l’impact de ce facteursur les propriétés des copolymères obtenus. L’ensemble des résines ont été caractérisées parspectroscopie IRTF, ATG et MEB. Les propriétés de rétention ont été étudiées afin d’évaluerl’efficacité des IIPs comparée à celle des NIPs correspondants.

NC

O

CO

O

ONi

NC

O

CO

OH

OH

OO

OO

OO

OO

EDMA

HCl

Ni(II)

OO

OO

x y

z

NIPNCOOH

COOH

OO

OO

x y

z

NC

O

CO

O

ONi

OO

OO

x y

z

NCOOH

COOH

IIP

Figure. Schéma de synthèse des copolymères IIPs et NIPs.Références:[1] V.Pichon, F.Chapuis, M.C.Hennion, L’Actualité Chimique 2077(2004)15[2] K.Haupt, K.Mosbauch, Chem.Rev. 100(2000)2495[3] T.P.Rao, S.Daniel, J.M.Gladis, Trends Anal.Chem. 23(2004)28[4]. Patel D, Choquesillo-Lazarte D, González-Pérez J, et al., Polyhedron. 29(2010)683

SUPRAFETE TEXTILE TRATATE BIOACTIVCU PROPRIETATI ANTIALERGICE

Loti Cornelia OPROIU*, Anca Angela ATHANASIU*, ALBULESCU Viorel Liviu*, Elena IONITA*, DEACONUMarian*, RUSE Mircea*

*ICECHIM-BucurestiObiectivul general: realizarea unor suporturi textile celulozice naturale cu variate destinatii,

innobilate prin crearea unei functionalitati bioactive / reactive / protective/ antialergice /

antimicrobiene, transferabile catre pielea umana / tractul respirator.

Problematica abordata se aliniaza la directiile de dezvoltare ale marilor firme din domeniu,

care se refera la realizarea unor tesaturi cat mai naturale, mai confortabile, cu aspect si tuseu placute,

multifunctionale, cu procese tehnologice adaptabile in functie de moda, si toate acestea in conditiile

utilizarii unor procesari chimice (curatare, albire/vopsire/imprimare, innobilare prin functionalizare),

cat mai ecologice, conducand la cresterea competitivitatii unor potentiali agenti economici, precum:

a)intreprinderile textile care poseda sector de filatura/tesatorie in vederea realizarii tesaturilor

proiectate pentru diferite destinatii;

b)intreprinderile textile care poseda sector de procesare chimica, care vor putea prin aplicarea noilor

tehnologii sa-si modernizeze profilul tehnologic; pentru a) si b) beneficiari potentiali identificati sunt

SC IASITEX SA; SC VASTEX SA; SC NOVATEX SA;

c)intreprinderile producatoare de produse bioterapeutice in urma transferarii tehnologiei de obtinere;

d)intreprinderile chimice producatoare de compusi polimerici;

e)producatorii din agricultura care pot cultiva suprafete cu plantele necesare (indeosebi din zonele

nepoluate ale Muntilor Apuseni);

f)extinderea aplicarii rezultatelor in alte sectoare ale industriei textile: fibre artificiale, sintetice etc

pentru a diminua proprietatile lor intrinseci alergenice .In urma cercetarilor au fost stabilite:

Ø tipul de tesatura (netratata antialergic) pe care sa o poata suporta o piele in suferinta fara sa-i amplifice simptomele;Ø componentele agentului de finisare creator de acoperiri biocompozite pe tesatura selectata, a proportiilor optime de

asociere a acestora si a conditiilor tehnologice de acoperire a suprafetelor textile, astfel incat: tesatura sa aiba proprietatiantialergice/calmante, sa se asigure reproductibilitatea agentului de finisare biocompozit cu proprietati antialergice sistabilitatea sa in timp precum si reproductibilitatea conditiilor tehnologice de acoperire;

Ø au fost realizate 3 tehnologii de aplicare principale la scara micropilot, urmand fluxul tehnologic clasic de finisarechimica textila, prin obtinerea de acoperiri biocompozite a suprafetei textile din Bbc 100% cu proprietatiantialergice/calmante obtinute prin interactiunea fizico-chimica cu suprafata celulozica.

STUDII PRIVIND OBTINEREA UNOR SPUME POLIURETANICE CU PROPRIETATI DE

ABSORBTIE A UNDELOR DE SOC, PENTRU BLINDAJE COMPOZITEAndrei SARBU 1, Stanca Capitanu1, Monica Duldner1, Eniko Volceanov2, Simona Badea3, Stela Iancu1, Stefania

Motoc2,1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentu Chimie si Petrochimie- ICECHIM Bucuresti, Spl. Independentei 202,

sector 6, Bucuresti, 060021, Romania2 Institutul de Cercetari Metalurgice- ICEM Bucuresti, Str. Mehadia nr.39, sector 6, 060543, Romania

3 Centrul de Cercetare Stiintifica pentru Aparare NBC si Ecologie Bucuresti, Sos. Oltenitei nr 225, sector 4, 041309,Romania

Necesitatea asigurarii mobilitatii si protectiei masinilor blindate a determinat dezvoltarea blindajelor

compozite, usoare si multifunctionale. Acestea sunt structuri multimateriale complexe, aranjate in

straturi cu functii specifice. Pentru realizarea unor componente ale acestor blindaje pot fi utilizate

spume poliuretanice cu proprietati de absorbtie a undelor de soc1. Este cunoscut faptul ca spume

poliuretanice pot fi formate din poliester-polioli sintetizati prin reciclarea chimica a deseurilor de PET2.

Conversia acestor deseuri in noi materiale, in scopul eliminarii lor si conservarii resurselor de petrol,

precum si fabricarea de materiale bazate pe produse biologice prezinta un mare interes, in contextul

dezvoltarii durabile3.

Lucrarea de faţă prezintă sinteza unor structuri de poliester-polioli, prin diferite procedee de reciclare

chimica a deseurilor de PET, utilizand, in unele variante, si un diol provenit din biomasa. Amestecuri

ale poliester-poliolilor cu polieter-polioli uzuali, au fost utilizate la formarea de spume poliuretanice

semiflexibile si rigide, unele ingrediate cu aditivi anorganici: alumina si Cloisite 30 B (montmorilonit

organofilizat), vizand obtinerea unor materiale nanocompozite. Spumele poliuretanice au fost

caracterizate comparativ, din punct de vedere al proprietatilor fizico-mecanice si de atenuare a undelor

de soc. S-a evidentiat faptul ca poliester- poliolii actioneaza ca elemente de rigidizare a polimerului,

determinand cresterea rezistentelor mecanice, iar tipul si cantitatea de umplutura influenteaza structura

celulara a spumelor, determinand modificarea densitatii si a rezistentei la compresie. Variantele optime

au fost selectionate pentru utilizare la realizarea de blindaje compozite.Bibliografie

1. Donald J. Sandstrom Los Alamos science Summer 1989, pp 36-50

2. Vijaykumar Sinha, Mayank R. Patel, Jigar V. Patel. J Polym Environ 2010,vol 18. no.1 pp 8-25

3 Al-Salem, S. M., Lettieri, P., Baeyens, J., Waste Manag., 29, 2009, p. 2625

MODIFICAREA BLOC-COPOLIMERILOR STIREN-BUTADIENICI CU ACIZI SI ESTERI

ECOLOGICI PRIN METATEZA INCRUCISATA (CROSS METATHESIS)

SPURCACIU Bogdan, Iancu Lorena, Ghioca Paul, Vuluga Zina,

Nicolae Cristian, Gabor Raluca, Stepan Emil, Radu Adrian, Raditoiu Valentin

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM,

Bucuresti, Splaiul independentei nr,202, Sector 6, Cod Postal 060021

Reactiile de modificare a bloc-copolimerilor stiren-butadienici cu acizi si esteri ecologici prin

metateza incrucisata s-au realizat in solutie de toluen in prezenta de catalizatori Grubbs II.

S-a utilizat bloc-copolimerul stelat SBS 901, cu 40 % polistiren si 50 % grupari vinil.

Reactiile de metateza incrucisata au fost realizate in toluen, utilizand esterul metilic al acidului

oleic, in prezenta catalizatorului Grubbs II (1,3-Bis-(2,4,6-trimethylphenyl)-2 (imidazolidinylidene)

(dichlorophenylmethylene) (tricyclohexylphosphine) ruthenium.

Bloc-copolimerii stiren-butadienici modificati prin metateza incrucisata la gruparile vinilice

cu esteri si acizi ecologici au fost caracterizati prin : FT-IR, RMN, GPC, DSC, si TGA.

NANOCOMPOZIT VITROCERAMIC CU LIPAZA IMOBILIZATA

Luminita TCACENCO*, Viorel Constantin Sandu**, Sidonia Mirela Nicolescu**, Elena Berteanu*,

*Institutul National de C-D pentru Stiinte Biologice, INCDSB Bucuresti,Romania,telefon/Fax+4021.220.79.09, e-mailtcacenco_lumi@yahoo.com.** Institutul National de Fizica Materialelor,

Obiectivul acestui studiu a fost imobilizarea lipazei prin metoda adsorbtiei fizice pe suport denanoparticole magnetice simple si activate in prealabil (prin reticulare cu glutaraldehida). Pentruimobilizare (1-5) s-au utilizat doua tipuri de lipaze si anume: lipaza pancreatica (FLUKA) si lipaza dinAspergillus niger (FLUKA). Rezultatele privind activitatea enzimatica imobilizata si randamentul deimobilizare indica ca lipaza pancreatica prezinta afinitate crescuta pentru acest tip de suporturi (6)obtinandu-se valori ale randamentului de adsorbtie de pana la 63,34%..

Cuvinte cheie: lipaze, imobilizare, nanoparticole magnetice.

BBIBLIOGRAFIE:1. Liao M.H., Chen D.H., Immobilization of yeast alcohol deshydrogenase on magnetic nanoparticles. Biotechnol.

Lett. 2001, 23:1723-1727.

2. Huang S.H., Liao M.H., Chen D.H., Direct binding and characterization of lipase onto magnetic nanoparticles.

Biotechnol. Prog. 2003, 19:1095-1100.

3. Koneracka' M., Kopcansky' P., Antalik M., Timko M., Ramchand C.N., Lobo D., Mehta R., Upadhyay R.V.,

Immobilization of proteins and enzymes to fine magnetic particles. J. Magn. Magn. Mater. 1999, 201:427-430.

4. Niemeyer C.M.: Nanoparticles, proteins, and Nucleic Acids: Biotechnology meets materials science. Angew.

Chem.Ed. 2001, 4:4128-4148.

5. Wilheim C, Gazeau F, Roger J, Pons N, Salis M.F, Perzynski R: Binding of biological effectors on magnetic

nanoparticles measured by a magnetically induced transient birefringence experiment. Phys. Rev. E 2002,

65:31404-314049.

6. Shaw, J. F.; Chang, R.-C.; Wang, F. F.; Wang, Y. J. Lipolytic activities of a lipase immobilized on six selected

support ing materials. Biotechnol. Bioeng., 35, 132-137, 1990.

STUDIU PRIVIND COMPORTAREA REOLOGICA A UNOR MATERIALE BITUMINOASE

VASILIEVICI Gabriel1, Bombos Mihaela1, Gabor Raluca1, Raditoiu Valentin1, Bombos Dorin2, Nicolae Cristian1, Zaharia Emil3

1 Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie - ICECHIM-Bucuresti, 202 Splaiul

Independetei, 060021, Romania2Universitatea Petrol – Gaze din Ploiesti, Calea Bucuresti, nr. 39, 100520, Ploiesti, Romania3Atica Chemicals, str. Cazanesti, nr.202, Rm. Valcea , Romania

Asfaltul ideal trebuie sa prezinte atat rigiditate ridicata la temperaturi ridicate pentru a evita

formarea de fagase, cat si adezivitate corespunzatoare pentru a preveni dezlipirea peliculei de bitum de

pe granulele agregatelor naturale in prezenta apei.

Studiul de fata abordeaza o modalitate noua de preparare de materiale bituminoase pentru

aplicatii rutiere. Caracteristicilor acestor materiale au fost comparate in functie de tipul si concentratia

de polimer utilizat, dimensiunea si tipul particulelor de material anorganic. Pentru modificarea

bitumului rutier de tip 50/70 au fost utilizati bloc copolimeri stiren/butadiena/stiren (SBS) liniari si

radiali, iar ca material anorganic dolomita si carbonat de calciu.

Materialele bituminoase au fost caracterizate folosind analiza mecanica dinamica (DMA) si

FTIR. Comportarea viscoelastica dinamica a fost evidentiata prin aplicarea unei forte oscilatorii asupra

materialelor studiate si masurarea deformarii rezultate atat in regim izoterm, cat si la o viteza de

incalzire de 2ºC/min. Rezultatele demonstreaza ca metoda DMA este foarte sensibila la tipul si

concentratia polimerului si a materialului anorganic.

SYNTHESIS AND STRUCTURAL ANALYSIS OF A NEW OLIGOMERICCOMPOUND WITH IMIDAZOLE AND N,N’-(BUTANE-1,4-DIIL) BIS (2-

CHLOROACETAMIDE)

Irina VODA1, Costel Moldovanu3, Ross W. Harrington2, Andrew C. Benniston2, ConstantinTurta1, Ionel I. Mangalagiu3

1 Institute of Chemistry of the Academy of Sciences of Moldova, 3, Academiei str., MD-2028Chisinau, Moldova;2 Molecular Photonics Laboratory, School of Chemistry, Newcastle University, NE1 7RU

Newcastle upon Tyne, United Kingdom;3 Al. I. Cuza University, Organic Chemistry Dep., 11, Carol I Bd., 700506 Iasi, Romania, e-mail: ionelm@uaic.ro

Amides are important building blocks in both Nature and in macrocyclic chemistry.1 The

purpose of this work was to synthesize a new ligand using N,N’-(butane-1,4-diil) bis (2-

chloroacetamide) and imidazole.

The reaction pathway is an adaptation of literature procedure,2 the resulting product was

obtained as white solid in a good yield. The structure of this compound was proved by elemental and

spectral analysis IR, 1H-NMR, 13C-NMR, two-dimensional spectra COSY, HMQC, HMBC and X-ray

crystallography. A single-crystal X-ray study has revealed that the water molecules interact with the

organic entities via intermolecular both N-H···O and O-H···O H-bonds.

AcknowledgementsPresent work was supported by PCAP FP7-PEOPLE-2009-IRSES, Nr. 246902.References

1. Harte, A.J.; Gunnlaugsson, T. Tetrahedron Letters, 2006, 47, 6321–6324.2. Ross McKie, John A. Murphy, Stuart R. Park, Mark D. Spicer, and Sheng-ze Zhou, Angew. Chem. Int. Ed. 2007,

46, 6525 –6528.

SISTEME DE ANALIZA IN FLUX BAZATE PE LUMINESCENTA PENTRUDETERMINAREA UNOR COMPUSI DE IMPORTANTA FARMACEUTICA

Alexandru CHIVULESCU[1], Emilia Ocnaru[1], Mihaela Badea - Doni[1], Andrei F. Danet [2]

[1] INCDCP-ICECHIM, Splaiul Independentei 202, Bucuresti[2]Universitatea Bucuresti, Facultatea de Chimie, Sos. Panduri 90-92

Pentru determinarea activitatii oxidante a unor compusi de importanta farmaceutica a

fost realizat si optimizat un sistem de analiza in flux cu detectie fluorimetrica. Acest sistem se

bazeaza pe oxidarea acidului homovanilic de catre peroxidul de hidrogen, in prezenta

peroxidazei din hrean (HRP). In momentul injectarii unui compus cu proprietati antioxidante,

peroxidul de hidrogen este partial sau total consumat, fiind inregistrata o scadere a intensitatii

de fluorescenta proportionala cu concentratia antioxidantului. Au fost optimizati parametrii

sistemului precum pH-ul fluxului transportor, volumul de proba injectata, concentratia de

peroxid de hidrogen, concentratia de acid homovanilic si activitatea HRP. Pentru optimizarea

metodei a fost folosit troloxul ca antioxidant de referinta. Metoda de analiza propusa permite

determinarea troloxului in domeniul de concentratii 0,625–5 ppm, cu o limita de detectie de

0,2 ppm.

Pentru determinarea unor antibiotice β-lactamice (ampicilina, amoxicilina, penicilina G)

a fost propus un sistem de analiza prin injectare in flux, cu detectie prin chemiluminescenta.

In vederea imbunatatirii performantelor metodei, antibioticele β-lactamice au fost supuse in

flux unui proces de iradiere in UV. Astfel au fost obtinute semnale de chemiluminescenta mai

puternice, comparativ cu cele obtinute in lipsa iradierii. Au fost studiati si optimizati urmatorii

parametri ai sistemului de analiza: debitul total, timpul de iradiere al probei, concentratiile de

fericianura de potasiu, luminol si hidroxid de potasiu, volumul de proba injectata. Metoda

dezvoltata a permis determinarea ampicilinei in intervalul de concentratii 0,05-2 ppm (LOD 15

ppb), a amoxicilinei in intervalul de concentratii 0,25-10 ppm (LOD 80 ppb) si a penicilinei G

in intervalul de concentratii 0,05-2 ppm (LOD 15 ppb). Sistemul de analiza propus a fost

aplicat la determinarea procentului de produs activ din mai multe preparate farmaceutice, atat

prin metoda directa de analiza, cat si prin metoda adaosurilor standard cu aducere la acelasi

volum, fiind regasite valori apropiate de cele declarate de producatori. Gradele de regasire

calculate au avut valori cuprinse intre 89 si 107%.

SINTEZA UNOR NOI BISINDOLIZINE DIN SĂRURI DICUATERNARE DE 4,4’-BIPIRIDINIU

Elena DARBINEAN, Maria Botnaru, Cristina ȚurcanuR.Moldova, Chişinău, str.A.Mateevici, 60 , Facultatea de Chimie și Tehnologie Chimică

Sinteza indolizinelor este importantă în vederea obţinerii de noi medicamente, coloranţi, iar

cercetarile recente în domeniul fluorescenţei oferă acestora o aplicare şi mai largă cum ar fi marcheri

fluorescenţi în biologie, medicină, biorganică, protecţia mediului[1]. Ne-am propus să aplicăm metodele

cunoscute în literatură[2] şi să sintetizăm săruri noi derivate de la 4,4’-bipiridil cu scopul de a obţine în

final bisindolizine simetrice şi nesimetrice cu grupele funcţionale –N=C=S.

La prima etapă au fost obţinute 10 săruri noi monocuaternare derivate de la 4,4’-bipiridil, deoarece

ele reprezintă substanţe iniţiale pentru reacţiile ulterioare de cicloadiţie.

În continuare, sărurile monocuaternare au fost folosite ca substanţe de plecare pentru sinteza

sărurilor dicuaternare. Folosind procedeul descris în literatură[3] au fost sintetizate 7 săruri dicuaternare

noi cu grupe –N=C=S.

La tratarea sărurilor dicuaternare obținute cu cantități echivalente de soluție de NaOH (2N) au fost

obținute bisilidele respective. Prin centrifugare și spălare repetată cu apă au fost separate ilidele pure.

Acestea se suspendă în tetrahidrofuran (THF) și se tratează cu DMAD la temperatura camerei și

agitare energică timp de 3 ore. Procesul trece printr-o etapă de formare a unui compus ciclic hidrogenat

care suferă uşor o dehidrogenare oxidativă trecînd în bisindolizina finală cu randamente cuprinse între

40-50% conform schemei:

R1</sub>= –OCH3, –NO2, – Ph, –OCH3. R2</sub> = –H, –H, –H, –NO2. Au fost obţinuţi 4 compuşi heterociclici bisindolizinici noi ce conțin grupa funcțională –N=C=S. De menţionat, că o parte din compuşii sintetizaţi au proprietăţi fluorescente într-unspectru larg de solvenţi și posibil vor avea activitate biologică mai pronunțată decît celestudiate anterior.Referințe:1.Leontie L., Druță I., Rotaru A. On the electronic transport of 4,4’-bipyridinium dibormes in thin films, Scienceand materials, 2005.2. Krohnke F. Angew. Chem. Int. Edn. – 1963 – No.2 – p.225, 380.

3. Rotaru A. Sinteza de indolizine fluorescente. – Iași, 2005.

MOLECULARLY IMPRINTED SOLID PHASE EXTRACTION FOR PHARMACEUTICALPURIFICATION OF BIOACTIVE PRINCIPLES

Stefan-Ovidiu DIMAa,b, Andrei Sarbua, Tanase Dobreb, Olga Chetraruc

aNational Research and Development Institute for Chemistry and Petrochemistry ICECHIM, SplaiulIndependentei 202, BucharestbPolitehnica University of Bucharest, Splaiul Independentei 313, BucharestcInstitute of Chemistry of the Academy of Sciences of Moldova, 3 Academiei str., Chisinau, MD-2028, Republicof Moldova

The molecularly imprinted solid phase extraction (MISPE) is an emerging

chromatographic technique, based on polymers with specific recognition sites for a target

molecule (template). The affinity of MIPs for the template is so big, that they find many

applications in advanced separations1, pharmaceutical purification2, and other domains.

In figure 1 is presented the way how a column packed with MIPs is prepared and works.

Pearls based on acrylonitrile-acrylic acid copolymer are prepared as previously described3.

Two templates were tried to be purified from complex mixtures using the MISPE technique:

diosgenin and sclareol, bioactive principles with high importance on human health.

a) b) c) d) e)

Fig. 1. MISPE with polymer pearls prepared by phase inversion. a) polymer pearls after

drying (dm = 0.5 mm); b) microscopic image of a pearl in section, showing the existing

macropores; c) complex mixture flowing through MIPs; d) selective retention of the

template; e) the elution of template molecules.

The results were as expected, confirming that the MISPE method is proper to obtain a

good separation for a target molecule from complex mixtures.

References:1. Luo, X., et. al., Removal of water-soluble acid dyes from water environment using a novel magnetic

molecularly imprinted polymer, Journal of Hazardous Materials, (2011) 187, p.274–282.2. Yuan, Y., et. al., Development and characterization of molecularly imprinted polymers for the selective

enrichment of podophyllotoxin from traditional Chinese medicines, Anal. Chim. Acta (2011), 695 (1-2), p.63-72.3. DIMA, S.O., et. al., Proofs for molecular imprinting of an acrylic copolymer by phase inversion, U.P.B. Sci.Bull., Series B, (2009) 71, Iss. 4, p.21-30.

COMPLEXES OF Ni(II), Pd(II) AND Cu(II) WITH2-FURALDEHYDE-N(4)-PHENYL THIOSEMICARBAZONE.

SYNTHESIS, CHARACTERIZATION AND IN VITRO ANTITUMOR ACTIVITY

Tudor Rosua, Diana-Carolina ILIESa, Elena Pahontub, Rodica Georgescuc, SergiuShovad

aInorganic Chemistry Department, Faculty of Chemistry, University of Bucharest, 23

Dumbrava Rosie Street, 050107 Bucharest, RomaniabOrganic Chemistry Department, Faculty of Pharmacy, University of Medicine and Pharmacy

“Carol Davila”, 6 Traian Vuia Street, 020956 Bucharest, RomaniacNuclear Physics and Engineering Institute “Horia Hulubei”, Bucharest, RomaniadInstitute of Applied Physics of the Academy of Sciences of Moldova, 5 Academiei Street,

2028 Chisinau, Moldova

New Ni(II), Pd(II) and Cu(II) complexes were synthesized with thiosemicarbazone (HL)

derived from 2-furaldehyde. The ligand was prepared by 1:1 condensation of 2-furaldehyde

and 4-phenyl thiosemicarbazide. The ligand and metal complexes [NiL2], [PdL2] and

[CuL2(H2O)2] were characterized by elemental analyses, molar conductance, magnetic

susceptibility measurements, IR, electronic, EPR, 1H NMR and 13C NMR spectroscopy. The

crystal structures of the ligand and complexes [NiL2], [PdL2] were determined by single-crystal

X-ray diffraction. Suitable crystals of HL were grown by slowly evaporating CH3OH solution. In

all complexes the ligand is coordinated through the sulfur atom and azomethine nitrogen

atom to the metal ion. Numbers of mitoses, counted in 6 different fields on experiments, were

considered for evaluation of antiproliferative activity of the investigated compounds.

Fig.1. Perspective view of [PdL2], along with the

atom numbering scheme.

NOI PREPARATE FARMACEUTICE DIN PRODUSE SECUNDARE VINICOLE

Tudor Lupascu, Gheorghe Duca, Lucian LUPASCUInstitutul de Chimie al Academiei de Stiinte a Moldovei, str. Academiei 3, Chisinau, R.Moldova

Enotaninurile insolubile in apa au fost supuse procesului de oxidare, ceea ce acondus la hidrosolubilizarea acestora. S-au obtinut noi compusi organici solubili în apa, cugust astringent, care contin diverse grupe functionale, fenomen demonstrat prinspectroscopie IR, titrari acido-bazice şi indice peroxidic. Ca rezultat a fost elaborat unpreparat complex polifunctional Enoxil, cu inalte capacitati antimicrobiene, antioxidante siregenerative.

Prin microscopie electronica si teste biochimice s-a stabilit ca activitatea antibacteriana

a preparatului Enoxil are la baza marirea permeabilitatii peretelui celular si inhibitia unor

enzime importante pentru activitatea fiziologica a organismului bacterian, ceea ce a

contribuit, in final, la blocarea procesului de diviziune celulara a bacteriilor. S-a constatat ca

activitatea antioxidanta a preparatului Enoxil, stabilita prin metoda de chemiluminiscenta, s-a

bazat pe capacitatea inalta de captare a radicalilor liberi din sistem.

Proprietatile antioxidante ale Enoxilului au fost stabilite prin metoda de

chemiluminiscenta cu ajutorul chemiluminometrului (Turner Design TD 20/20 US).

Fig. variatia în timp a semnalului chemiluminiscent al

enoxilului (1), enotaninurilor (2) şi martorului (3).

S-a constatat ca Enoxilul prezinta proprietati atat antibacteriene, cat si antifungice in

limitele 0,15-0,6%1. Prezenta proprietatilor antimicrobiene si antioxidante confera preparatului

proprietati curative regenerante in cazul plagilor combustionale, mecanice, postoperatorii2 si

a ulcerelor trofice de gamba.1. Lupascu L., Rudic V., Cotos V., Lupascu T. Antimicrobial activity of the autochthonous compound Enoxil. In :Journal of Biomedical Science and Engineering (SUA), 2010 a, nr 8, vol. 3, p. 758-762.2. Godoroja N., Lupascu T., Tcaciuc D., Corincioi E., Lupascu L. Eficacitatea preparatului Enoxil in tratamentulleziunilor postradiante si plagilor dupa mastectomie. In: Congresul al III-lea al Oncologilor din RepublicaMoldova, 2010, p. 276-278.

Proprietăţi fotofizice şi fotochimice ale materialelor supramoleculare porfirine-ftalocianine

POP Simona-Florentina, Ion Rodica-MarianaInstitutul National de Cercetare Dezvoltare in Chimie si Petrochimie ICECHIM, Bucuresti,Romania

Proprietăţile fotofizice ale porfirinelor şi ftalocianinelor sunt puternic influenţate de

prezenţa şi natura ionilor de metal central. Coordinarea ionilor metalelor tranziţionale conduce

la metalo-complecşi cu durată de viaţă triplet scurtă (interval de cateva nanosecunde), care

prezintă diferite randamente triplet şi durată de viaţă (faţă de cei ne-metalaţi) [1].

Analiza porfirinelor şi ftalocianinelor prin tehnici fotofizice specifice LIOAS-

Spectroscopie optoacustică indusă de laser, evidenţiază procesele de dezexcitare neradiativă

a acestor compuşi cu eliberare de căldură (conversie internă). Sunt evaluate aspectele

cinetice ale proceselor fotofizice primare şi corelaţia acestora cu celelalte stări excitate şi

procese radiative ale diagramei Jablonski.

In lucrarea sunt determinaţi şi analizaţi timpii de viaţă ai porfirinelor şi ftalocianinelor la

diferite concentraţii, în diferiţi solvenţi.

Parametrii fotofizici diferiţi (absorbanţă, fluorescenţă şi randamente cuantice, de

fluorescenţă, timpii de viaţă ai stărilor triplet şi singlet) ai materialelor porfirinice şi

ftalocianinice au fost masuraţi prin metode specifice şi împreuna cu parametrii fotochimici

(randament cuantic de generare a oxigenului singlet şi viteza de fotodegradare) au fost

evaluaţi pentru următorii compuşi:

· metalo-tetraporfirine şi metalo-ftalocianine (în DMSO);

· metalo-tetra-sulfonato-fenil-porfirine (în apă) şi metalo-tetra-sulfonatoftalocianine în

apă (metal=Mg, Zn, Cd, Cu, Ni, Pb, Pd).

· TPP (5,10,15,20-tetra-fenil-profirina) şi TSPP (5,10,15,20-tetra-p-sulfonato-fenil-

porfirina) cu complecşii lor metalici (Mg, Cd, Zn, Pb, Pd, Cu, Co, Ni);

· Pc (ftalocianine) şi TSPc (tetra-sulfonato-ftalocianine) cu complecşii lor metalici (Mg,

Cd, Zn, Pb, Pd, Cu, Co, Ni).[1]. Simona-Florentina Pop, Rodica-Mariana Ion „Thermal stability – singlet oxygen quantum yields relationshipof some metallophtalocyanine sensitizers for photodynamic tests”, in The Journal of Optoelectronics andAdvanced Materials, Volume 12, No.9, p. 197 – 1980, September 2010, F=0.433 .

SINTEZA UNOR 1,3-ARILPIRIDILPROPENONE CU GRUPĂRI TIOUREICEAna POPUŞOI

Universitatea de Stat din Moldova, str. A. Mateevici 60, MD-2024, Chişinău

Actualmente este pe larg descris rolul chalconelor şi al derivaţilor acestora ca agenţiantiinflamatori, anticancerigeni, antioxidanţi, antituberculoză, cu un larg spectru de activităţiantimicrobiene , antimalariale şi antibacteriene [1].

Scopul actualei cercetări este sinteza unor noi analogi ai tioureei 5a [3-(4-(3-piridil-2-il)acriloil)fenil-1,1-dimetiltioureei], care a fost obţinută anterior şi testată ca inhibitor alleukemiei (HL-60), demonstrînd o activitate de 84% la concentrația de 10-5 mol/l. Derivaţiitioureici au fost proiectaţi astfel, încît să conţină în structura lor substituienți diferiţi (donorisau acceptori de electroni) în scopul stabilirii corelaţiei activitate biologică - structură.

În lucrarea [2] este descrisă sinteza unor 1,3-diarilpropenone cu grupări tioureice prin adiția amineloralifatice sau aromatice la izotiocianatopropenone, care decurge cu randamente înalte. Încercările noastre de aobține analogic substanța inițială, 1-(4-izotiocianatofenil)-3-(piridil-2-il)prop-2-en-1-ona, apoi tioureilerespective 5a-l, nu au dat rezultate satisfăcătoare. S-a dovedit a fi eficientă sinteza lorîn două etape conform schemei:

Condensarea tioureelor 3a-l cu 2-piridincaboxaldehida 4 în cataliză bazică conduce la 1,3-arilpiridilpropenonele 5a-l cu grupări tioureice. Structura compuşilor 5a-l a fost confirmată prin analizăelememtală și spectrală (13C, 1H-RMN).Referințe:1. Chetana B. Patil, S. K. Mahajan, Suvarana A. Katti. Chalcone: A Versatile Molecule// Journal of PharmaceuticalSciences and Reserch, vol. 1(3), 2009, pag. 11-22.2. Barbă N, Popușoi A, Lozan-Virus C, Roy J, Poirier D, Gulea A. Aromatic isothiocyanatopropenones andthiourea derivatives. Synthesis and biological properties // 1er Colloque Franco-Roumain de Chimie Medicale,Roumanie, 2010, p. 52.

Continutul de pigmenti din marar (Anethum graveolens)

IOANA-RALUCA BUNGHEZ1,2, RUSANDICA STOICA1,2,SANDA MARIA DONCEA1,2, RODICA-MARIANA ION1,2

1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie, 060021,Bucuresti, Romania

2 Universitatea Valahia din Targoviste, Facultatea de Ingineria Materialelor, Mecatronica siRobotica, 130082, Targoviste, Romania

Majoritatea plantelor sunt cunoscute ca surse excelente de antioxidanti naturali, iarconsumul de legume si fructe proaspete poate contribui la aportul zilnic de antioxidante,benefice pentru organism.

Flavonoidele sunt produsi secundari ai metabolismului plantelor capabile defotosinteza, fiind incadrati in categoria compusilor cu structura polifenolica. Sunt responsabilede culoarea galbena si rosie/albastra a florilor1.

Mararul contine numerosi compusi chimici care sunt cunoscuti pentru proprietatile lorantioxidante, profilactice si benefice pentru sanatate. Nu contine colesterol; dar este bogat inantioxidanti si fibre dietare care ajuta la controlul nivelului de colesterol din sange2.

Uleiul esential care predomina in marar este eugenolul, avand utilizari terapeutice caanestezic si antiseptic local. Uleiul de marar, extras din semintele de marar are proprietatianti-spasmodice, carminative, digestive, dezinfectante, galactagoge si sedative. Mararul estede asemenea bogat in multe vitamine vitale precum acidul folic, riboflavin, niacin, vitamina A,b caroten, vitamina C, Quercetina4. A fost demonstrata activitatea antioxidanta mare3, avandsi proprietati anti-fungice si anti-bacteriene5.

Pigmentii obtinuti din extract de marar (Anethum graveolens), au fost analizati sicaracterizati, utilizand diferite tipuri de tehnici: UV-VIS, FTIR si HPLC.

Bibliografie1. Ulla Justesen, Pia Knuthsen, “Composition of flavonoids in fresh herbs and calculation of flavonoid intake byuse of herbs in traditional Danish dishes”, Food Chemistry, Vol. 73, nr. 2, 2001, Pag 245-250.2. Brenda Winkel-Shirley, “Flavonoid Biosynthesis. A Colorful Model for Genetics, Biochemistry, Cell Biology,and Biotechnology”, Plant Physiology, Vol. 126, 2001, pag. 485–493.3. Wei Zheng, and Shiow Y. Wang, “Antioxidant Activity and Phenolic Compounds in Selected Herbs”, J. Agric.Food Chem., 2001, Vol. 49, nr. 11, 2001, pag. 5165-5170.4. Monika Mueller, Stefanie Hobiger, Alois Jungbauer, “Anti-inammatory activity of extracts from fruits, herbsand spices”, Food Chemistry, vol. 122, 2010, pag. 987–996.5. Michael Stavri, Simon Gibbons, “The antimycobacterial constituents of dill (Anethum graveolens)”,Phytotherapy Research, Vol. 19, nr. 11, 2005, pag. 938–941.

EVALUATION OF THE HYPOGLYCAEMIC EFFECT OF VACCINIUM MYRTILLUSEXTRACT IN STREPTOZOTOCIN-INDUCED DIABETIC RATS

Adina CĂTA1, Mariana N. Ştefănuţ1, Valentin L. Ordodi2, Raluca Pop1,Daniel Boc1, Cristian Tănasie1

1National Institute of Research and Development for Electrochemistry and Condensed Matter, Dr. A. P. Podeanu 144,300569 Timisoara, Romania, adina.cata@yahoo.com

2Department of Biology, “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timisoara Romania, valibioch@yahoo.com

Recent studies indicate that consumption of fruits and vegetables, especially rich in

polyphenols, decrease the incidence of type-2 diabetes1,2. Bilberry fruits represent a rich

source of phenolic compounds, especially anthocyanins which play a major role as free

radical scavengers3. The aim of this study was to evaluate the hypoglycaemic effect of

Vaccinium Myrtillus extract in streptozotocin (STZ)-induced type I diabetic rats. Anthocyanins

extraction was carried out with acidified ethanolic solution in ultrasonic conditions 1 hour at

25°C and 59 kHz. The amount of monomeric anthocyanins was determined by using the pH

differential method4 and the anthocyanins composition was performed by HPLC-DAD

analysis. For induction of diabetes, STZ was injected intraperitoneally at a single dose of 100

mg/kg. The rats with a blood glucose concentration ≥ 200 mg/dl were used in the

experiments. Diabetic rats were divided randomly into 3 groups: diabetic untreated, diabetic

treated with an oral antidiabetic drug (metformin) and diabetic rats treated with bilberry

extract. Bilberry extract with anthocyanin content about 600 mg/l expressed as cyanidin-3-

glucoside equivalents in drink water was orally administrated. Changes in body weight and

blood glucose level were recorded at interval of 2 days for a period of 4 weeks. No

remarkable changes were noticed between the diabetic rats treated with metformin and those

treated with bilberry extract. The results showed that bilberry extract administration exerts a

slight hypoglycaemic effect in diabetic rats.1. Ghosh D. and Konishi T., Anthocyanins and anthocyanin-rich extracts: role in diabetes and eye function, Asia

Pacific Journal of Clinical Nutrition, 16 (2), 2007, 200-208.2. Scalbert A., Manach C., Morand C., Remesy C., Jimenez L., Dietary polyphenols and the prevention of

diseases. Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 45, 2005, 287–306.3. Miguel M.G., Anthocyanins: Antioxidant and/or anti-inflammatory activities, Journal of Applied Pharmaceutical

Science, 01 (06), 2011, 07-15.4. Giusti M.M. and Wrolstad R.E., Unit F1.2. Anthocyanins. Characterization and Measurement of Anthocyanins

by UV-Visible Spectroscopy, Current Protocols in Food Analytical Chemistry, 2001, F1.2.1-F1.2.13., JohnWiley & Sons, Inc.

BIOMIMETIC SYNTHESIS OF ATISANIC DITERPENOIDSFROM THE ENT-TRACHILOBAN-19-OIC ACID

Olga CHETRARU, Marina Grinco, Veaceslav Kulciţki, Pavel F. Vlad & Nicon Ungur

Institutul de Chimie al A.S. a R.M., str. Academiei, 3, MD-2028, Chisinau, Republic of

Moldova

Tel.: + 373 22 739769. E-mail: olea_chetraru@yahoo.com.

An efficient biomimetic procedure for the synthesis of several natural products having

atisanic structure is reported. The readily available ent-trachiloban-19-oic acid1 (1) is used as

the substrate, which provides under superacidic treatment a mixture of natural, ent-atis-16(17)-

en-19-oic (2) (29%), ent-atis-15(16)-en-19-oic (3) (16%), ent-atis-16a-ol-19-oic (4) (15%) and ent-atis-

16b-ol-19-oic acids (5) (11%).

These compounds have been reported as components of medicinal plants and

possess relevant biological activity2,3. Their structure was conrmed on the basis of chemical

transforma-tions and spectral data.

HO2C

2 D16(17)

3 D15(16)

H

H

HO2C HO2C

OH

H

H

H

H

H

1

H

4 16a-OH5 16b-OH

FSO3H, i-PrNO2

-70oC, 15 min, 71%

+ +

+

16

17

15

16

H

References:

1. Ungur, N.; Grinco, M.; Kulciţki, V.; Barba, A.; Bîzîcci, T.; Vlad, P. F. . Chem. J. Mold. 2008, 3 (2), 105-108.

2. Sun, H-D.; Huang, S-X.; Han, Q-B. Nat. Prod. Rep., 2006, 23, 673–698.3. Hanson, J. R. Nat. Prod. Rep., 2009, 26, 1156–1171 and previous reviews of this series.

Determinarea incarcarii ionice din infuziile de ceai prin ion cromatografieIulian MINCA1,2, Ana Maria Josceanu1, Constantin Luca1, Irina Bajenaru2,

Liliana Badalau2, Mariana Mateescu2, Fanica Bacalum2, Liliana Sarbu2

1Universitatea Politehnica Bucuresti, Departamentul de Chimie Analitica si AnalizaInstrumentala, Strada Gheorghe Polizu, Sector 1, RO-011061 Bucuresti, Romania, tel.: 40-21-4023908, fax: +40-21-3185900, e-mail: iulian_minca_m@yahoo.com

2Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Chimie si Petrochimie ICECHIM,Bucuresti, Romania, tel.: 40-21-4023908, fax: +40-21-3185900

Metoda ion cromatografica a fost utilizata pentru cuantificarea anionilor anorganici din

infuziile de ceai verde, negru si alb. Metoda constituie o tehnica importanta de analiza a

probelor alimentare, fara a necesita un pre-tratament al probelor (cu exceptia filtrarii prin filtrul

de membrana 0.20 µm)[1] si a fost aplicata cu succes pe analiza a 24 tipuri de ceai disponbile

pe piata. Cromatografia ionica (IC) ofera avantajul determinarii simultane, selective, precise si

rapide a unor specii prezente in urme. Acest avantaj va fi exploatat pentru a analiza din gama

ionilor de interes urmatorii ioni: F-, Cl-, NO3-, PO4

3-, SO42- [2].

Determinarea cantitativă a anionilor a fost realizata prin cromatografie de schimb

anionic utilizand un sistem DIONEX ICS 3000 cu detectare conductometrica, cu eluare

isocratica cu carbonat/bicarbonat de sodiu (1,8 mM/1.7mM) ca faza mobila.

Incarcarea anionica din ceaiul verde a variat de la 3.25 mg/g la 10.08 mg/g Cl-, in

timp ce F- a fost gasit in domeniul 8.79 mg/g - 21.23 mg/g, PO43- de la 6.79 mg/g la 24.37

mg/g, SO42- de la 6.76 mg/g la 38.49 mg/g, si NO3

- de la 0.08 mg/g la 2.17 mg/g. Incarcarea

anionica din ceaiul negru a variat de la 3.42 mg/g la 8.57 mg/g pentru Cl-, F- de la 8.34 mg/g

la 18.24 mg/g, PO43- de la 13.46 mg/g la 58.75 mg/g, NO3

- de la 0 mg/g la 0,42 mg/g si SO42-

de la 12.48 mg/g la 28.10 mg/g. Incarcarea anionica din ceaiul alb a variat de la 7.96 mg/g la

10.93 mg/g pentru Cl-, F- de la 6.36 mg/g la 20.69 mg/g, PO43- de la 19.54 mg/g la 65.89

mg/g, NO3- de la 0.06 mg/g la 0,68 mg/g si SO4

2- de la 25.03 mg/g la 61.92 mg/g. Continutul

in anioni raportat este comparabil cu rezultatele raportate anterior in literatura de specialitate[3].

Metoda propusa are mai multe avantaje fata de alte metode recomandate de

monitorizare a calitatii alimentelor: analiza se realizeaza intr-un timp mai scurt, cu rezolutie

buna, sensibilitate mai mare, limita de detectie si de cuantificare inferioara.

[1] Application Note 31, DIONEX.[2] S. D. Kumar, G. Narayan, S. Hassarajani, Food Chemistry, 2008, 111, 784–788.[3] R. Michalski, Journal of Food Quality, 2006, 29, 607–616.

STUDIU PRIVIND REDUCEREA CONTINUTULUI DE ION SULFAT DIN SAREAALIMENTARA SI METODA DE ANALIZA PRIN SPECTROMETRIE IN INFRA-ROSU (FT-

IR)

Trifoi Ancuta, Crucean Augustin, STANULET Lucica, Blajan Olimpiu

S.C.Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice SA Medias Str.Carpati nr.8-

Medias,Jud.Sibiu,551022,România

Pentru obtinerea solutiilor de dializa se impune utilizarea clorurii de sodiu de uz

farmaceutic cu un continut de ion sulfat < 0,02%. Clorura de sodiu produse in mod curent in

scopuri alimentare are un continut de ion sulfat de cca 0,2-0,3%.

Lucrarea de fata prezinta unele aspecte legate de reducerea continutului de ion sulfat

din sarea de uz alimentar si o metoda de determinare, prin spectrometrie in infra-rosu ( FT-

IR), a acestuia in concentratii < 0,02%.

DEGRADAREA REZIDUURILOR LIGNOCELULOZICE UTILIZAND MICROORGANISMECELULOZOLITICE (IZOLARE SI CULTIVARE ÎN CONDITII DE LABORATOR)

DOBRE Diana, Pena-Leonte Elisabeta, Bumbac CostelInstitutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industriala-ECOIND,, Sos. Panduri, nr. 90-92,Bucuresti, sector 5

Scopul acestui studiu a fost selectionarea, multiplicarea si conservarea in conditii de

laborator a microorganismelor aerobe cu activitate celulozolitica, izolate din diferite deseuri

lignocelulozice. Microorganismele aerobe cu activitate celulozolitica degradeaza structura

complexa celulozei si hemicelulozei la zaharuri reducatoare fermentescibile care sunt utilizate

de microorganismele anaerobe in productia de biocombustibil2. Activitătile realizate in cadrul

studiului au fost: preîmbogătirea microorganismelor celulozolitice izolate din trei tipuri de

deseuri lignocelulozice pe mediu conţinand celuloza ca sursa unica de carbon; selectionarea

in placa Petri, pe mediu selectiv solid si temperatura selectiva, a coloniilor pure de bacterii si

fungi celulozolitici; observarea la microscop a bacteriilor si fungilor cu activitate celulozolitica3;

conservarea microorganismelor celulozolitice izolate. Pe mediul de cultura solid continand

celuloza ca sursa unica de carbon, au fost izolate bacterii Gram negative si fungi din genurile

Aspergillus, Rhizopus si Mucor.

Experimentele vor continua in perioada imediat urmatoare in vederea biodegradarii

biomasei lignocelulozice pana la etanol si va avea urmatoarele faze: I - conversia deseului

lignocelulozic la zaharuri reducatoare prin testarea tulpinilor de fungi si bacterii izolate in

etapa actuala; utilizarea unei tulpini de Phanerochaete chrysosporium1 ca microorganism

marker de activitate enzimatica; identificarea prin taxonomie moleculara a tulpinilor de

microorganisme cu capacitate mare de descompunere a deseului lignocelulozic; II - izolarea

de tulpini bacteriene anaerobe cu activitate celulozolitica ridicata; III - biosinteza in bioreactor

a etanolului din zaharuri fermentescibile, utilizand tulpini bacteriene anaerobe performante4.Cuvinte-cheie: deseuri lignocelulozice, biocombustibili, microorganisme celulozolitice aerobe si anaerobeBibliografie:1. Lee, J., 1997, Biological conversion of lignocellulosic biomass to ethanol, Journal of Biotechnology, 56, 1-24;2. Hamelinck, C.N, van Hooijdonk, G., Faaij, A. P.C., 2005, Ethanol from lignocellulosic biomass: techno-economic performance in short-, middle- and long-term, Biomass and Bioenergy 28, 384–410;3. Sanchez, C., 2009, Lignocellulosic residues: Biodegradation and bioconversion by fungi, BiotechnologyAdvances, 27, 185-194;

4. Teather, R. M., Wood, P.J., 1982, Use of Congo Red-Polysaccharide Interactions in Enumeration andCharacterization of Cellulolytic Bacteria from the Bovine Rumen, Applied and Environmental Microbiology, 777-

780.

TRATAMENTUL CU NANOMATERIALE AL SUPORTURILOR PAPETARE IN SCOPULCONSERVARII SI RESTAURARII CARTILOR SI LUCRARILOR DE ARTA

Rodica-Mariana ION – INCDCP-ICECHIM, Bucuresti

Prin restaurare se înţelege ansamblul operaţiilor menite să conserve în timptoate informaţiile conţinute de obiectul respectiv. Acesta se caracterizează prinpluralitate, deoarece cartea este alcătuită din diferite elemente şi are deci diverse valenţe,atât ale întregului cât şi ale fiecărei părţi. În cazul cărţilor româneşti vechi, acestea se află înstadii de deteriorare atât de avansată încât necesită intervenţii de mare amploare. Astfel,unele cărţi trebuie restaurate complet, pentru că restaurarea nu se poate face datorită unorprocese evolutive de degradare a hârtiei.

Restaurarea hârtiei, a documentelor pe suport papetar poate fi clasificată în:· Restaurarea distrugerilor, ce intenţionează să restaureze acele lucrări astfel încât să

dispară sau să fie acoperite porţiunile distruse precum găurile provocate de viermi,porţiunile lipsă, rupturile, sau găurile datorate îmbătrânirii;

· Dezinfectarea biologică, ce presupune distrugerea şi eliminarea bacteriilor, mucegaiurilorşi/sau ciupercilor (sau urmelor lăsate de acestea) de pe suportul papetar.

Se utilizează suspensii de hidroxid de calciu şi hidroxid de magneziu, dar barbotate însoluţie de dioxid de carbon, astfel încât pe suprafaţa hârtiei să se formeze un strat decarbonat al celor două metale mai-sus menţionate. Metoda are ca dezavantaje: formarea decarbonaţi, sub formă de strat solid neuniform distribuit şi uşor de exfoliat de pe suprafaţahârtiei; utilizarea de dioxid de carbon ce poate să conducă la formarea de acid carbonic, faptce ar creşte aciditatea hârtiei tratate cu efecte distructive accentuate asupra hârtiei supusetratamentului. carbonaţii formaţi pot acoperi pigmenţii utilizaţi la figuri sau desene pe hârtiarespectivă şi produc decolorarea acestora îngreunând revigorarea culorii.

Lucrarea prezentă se referă la o metodă nouă de tratare, restaurare chimică şidezinfecţie biologică a suprafeţei hârtiei istorice degradate, prin utilizarea unor suspensiinanoparticule în soluţie alcoolică (izopropanol) de hidroxiapatită Ca10(PO4)6(OH)2. Suntprezentate atât prepararea suspensiei de nanoparticule cât şi dispozitivul şi modalitatea depulverizare a acestei suspensii pe hârtia supusă tratamentului, cu evidenţierea aspectuluivizual, chimic şi biologic al probelor de hârtie înainte şi după tratarea prin această metodă.

In comparaţie cu metoda Wei t'O (bazata pe alcoxizi de magneziu) şi utilizată înprezent în multe depozite de carţi şi biblioteci, suspensia de hidroxiapatită preparată de noi,are următoarele avantaje:o nanoparticulele de HA sunt mai putin agresive,o prezintă dezavantaje minore din punct de vedere al solventilor utilizaţi: metoda Wei t'O

utilizeaza CFC;o tratamentul este simplu si nu necesita instalaţii speciale;o tratamentul cu nanoparticule al hârtiei are beneficii economice substanţiale;o tratamentul cu nanoparticule al hârtiei favorizează şi dezinfecţia acesteia, datorită

capacităţii de inactivare de către hidroxiapatită a ciupercilor din clasele: Aspergillus şiPenicillium.

Bibliografie1. R.M. Ion, S.M, Doncea and M.L. Ion, Nanomaterials for Chemical and Biological Restoration of Old books in

New Approaches to Book and Paper Conservation‑Restoration, (Patricia Engel, Joseph Schirò, René Larsen,Elissaveta Moussakova and István Kecskeméti Eds.), Verlag Berger Horn/Wien, 2011, XXIV, 748 S., ISBN:978-3-85028-518-6; pp. 389– 410

2. S.M. Doncea, R.M.Ion, et al., Spectral Methods For Historical Paper Analysis: Composition And AgeApproximation, Instrumentation Science & Technology38(1)96-106(2009)

EVALUAREA ARTIFICIILOR DE DIVERTISMENT PENTRU INCADRAREA IN CATEGORII,IN FUNCTIE DE NIVELUL DE RISC PE BAZA ANALIZEI CANTITATIVE SI CALITATIVE A

COMPOZITIEI PIROTEHNICE

KOVACS Attila, Gheorghiosu Edward, Szollosi-Mota Andrei, Cioara Raul-Cristian

Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Securitate Miniera si Protectie Antiexploziva, INCD-

INSEMEX Petrosani, Jud. Hunedoara, Str. G-ral Vasile Milea, nr. 32-34, cod postal 332047

Articolele pirotehnice de divertisment se clasifica in 4 categorii in functie de nivelul de

risc publicului larg nefiindu-i accesibil in mod licit decat categoria 1 conform legislatiei romane

in vigoare. Aceasta clasificare este armonizata cu cea din legislatia europeana care stabileste

cerintele esentiale de securitate pentru articolul pirotehnic.

Evaluarea este conditionata de incadrarea corecta in categorie, cerintele tehnice fiind

diferite in functie de tipul de produs si categoria in functie de nivelul riscului.

Criteriile de incadrare in categorii referitoare la compozitia pirotehnica din produs sunt

cantitative si calitative. Din criteriile calitative se pot aminti interdictia de a avea in compozitie

de exemplu explozivi militari, saruri cu nivel de toxicitate ridicat (Hg, Pb, etc.), compusi foarte

instabili etc. Criteriile calitative se refera atat la participatia procentuala a anumitor compusi

cat si la masa maxima totala admisa / articol sau masa maxima admisa pentru un compus

intr-un articol.

Compusii chimici si amestecurile care trebuie determinati cu exactitate ca participatie

sunt cei care pot modifica semnificativ nivelul de risc de exploziv: fulminatul de argint,

pulberea neagra, amestecurile nitrat – pulbere metalica (Al, Mg sau Ti); amestecurile

perclorat – pulberi metalice.

BIBLIOGRAFIE:

1. EN 15947-5:2011 – Pyrotechnic articles. Fireworks, Categories 1, 2, and 3. Part 5: Requirements for

construction and performance.

2. Conkling, John A., - Chemistry of pyrotechnics. Basic principals and theory.

3. HG nr.612 din 30 iunie 2010 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale articolelor pirotehnice si a

conditiilor pentru introducerea pe piata.

INFLUENTA CARACTERISTICILOR FIZICO – CHIMICE SI DE MEDIU ASUPRAPROPRIETATII DE DETONABILITATE A INGRASAMINTELOR CHIMICE CU CONTINUT

RIDICAT DE AZOT

RUS Daniela-Carmen, Kovacs Attila, Gheorghiosu Edward, Ilici Stefan

Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Securitate Miniera siProtectie Antiexploziva

INCD-INSEMEX Petrosani, Jud. HunedoaraStr. G-ral Vasile Milea, nr. 32-34, cod postal 332047

Potrivit Recomandarilor Natiunilor Unite preluate in legislatia europeana si nationala,

azotatul de amoniu este clasificat in mai multe clase de pericol in functie de caracteristici

specifice ale produsului cum ar fi: continutul de azot, prezenta unor substante adaugate in

mod voluntar sau ca un fenomen de impurificare in timpul fabricatiei, ca materie exploziva

(clasa 1), substanta oxidanta (clasa 5.1.) sau produs periculos clasificat la clasa 9 (substante

si obiecte periculoase diverse).

Pentru a se admite punerea pe piata a unui ingrasamant chimic pe baza de azotat de

amoniu cu continut mare de azot (minim 28%) se impun, o serie de cerinte de calitate care

confera produsului siguranta in ceea ce priveste riscul de detonare.

Fabricantii de ingrasaminte chimice trebuie sa aditiveze azotatul de amoniu cu

substante, ca sa contrabalanseze cresterea sensibilitatii la detonare ca urmare a expunerii

produsului la cicluri termice in diferite faze de recristalizare.

Procesele tehnologice de aditivare aplicate (de ex. cu dolomita) trebuie sa asigure un

optim intre scaderea sensibilitatii la detonatie si mentinerea nivelului suficient de ridicat al

nutrientilor (azotatul nitric si amoniacal) in produs.

Determinarea proprietatii de detonabilitate/nondetonabilitate a ingrasamintelor chimice

pe baza de azotat de amoniu cu continut ridicat de azot, reglementata la nivel European prin

Regulamentul (CE) 2003/2003, are caracter obligatoriu pentru ca ingrasamantul sa poata

circula liber pe piata comunitara ca „EC Fertilizer”.

BIBLIOGRAFIE:1. Regulamentul (CE) nr.2003/2003 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind

ingrasamintele.2. Recomandarile Natiunilor Unite privind bunurile periculoase.

MEMBRANE POLIMERICE CU INCLUZIUNI UTILIZATE PENTRU DEPOLUAREASOLUTIILOR APOASE CU CONTINUT DE SPECII METALICE

Liliana BADALAU1,2, Mariana Mateescu2, Irina Bajenaru2, Iulian Minca2.

1Universitatea Politehnica Bucuresti-Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor2 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie –ICECHIM Bucuresti

În ultimul deceniu, membranele si procesele de separare sunt folosite în industrie

deoarece sunt mult mai eficiente decât tehnicile convenţionale (extracţia cu solvent). Sunt

“tehnologii curate” sau “ecotehnologii” având la bază fenomene fizice şi sunt considerate

tehnologii ale viitorului. Procesele de membrană s-au dezvoltat progresiv fiind stimulate iniţial

de progresele din domeniul sintezei polimerilor, dar în prezent membranele anorganice,

membranele lichide de tip emulsie sau cele imobilizate într-un suport poros constituie un

domeniu de cercetare în plină expansiune.

Membranele polimerice cu incluziuni (PIMs) permit transportul rapid al ionilor metalici

cu selectivitate mare, precum şi configurarea uşoară şi funcţionarea acestora.

PIMs sunt formate prin turnarea unei soluţii care conţine un extractant, un plastifiant şi

un polimer de bază, cum ar fi triacetatul de celuloză (CTA) sau policlorura de vinil (PVC)

pentru a forma un strat subţire, flexibil şi stabil. Membrana de auto-susţinere rezultată poate fi

folosită pentru a separa selectiv soluţii de interes într-o manieră similară cu cea a SLMs.

Procesele de membrană au dovedit tot interesul lor specific, în comparaţie cu

procesele mai conventionale pentru separarea în termeni de simplitate, de punere în aplicare

şi, de asemenea, din cauza caracterului unitar al procesului. În ciuda evoluţiei membranei din

punct de vedere al fiabilităţii şi îmbunătăţiri stabilităţii lor chimice, limitarea lor crescută în

aplicaţiile domeniul stiintelor vietii sau industria alimentară este lipsa lor de specificitate înaltă.

Bibliografie1.G. Popescu, ”Membrane şi procese membranare”, Bucureşti, 2005.2. M. Sugiura, M. Kikkawa, S. Urita, Separ. Sci. Technol.,22 (1987) 22633. Clàudia Fontàs , Rafik Tayeb , Mahmoud Dhahbi , Emmanuelle Gaudichet, Francette Thominette , PascaleRoy , Karine Steenkeste, Marie-Pierre Fontaine-Aupart, Sophie Tingry, Emmanuel Tronel-Peyroz, Patrick Seta,Polymer inclusion membranes: The concept of fixed sites membrane revised, Journal of Membrane Science 290(2007) 62–724. W. Walkowiak, R. A. Bartsch, C. Kozlowski, J. Gega, W. A. Charewicz, B. Amiri-Eliasi, Separation andremoval metalic ionic species by polymer inclusion membranes, Journal of Radioanalytical and NuclearChemistry, Vol. 246, No. 3 (2000) 643.650

MONITORIZAREA EMISIILOR DE GAZE ACIDE (HF, HCl) DE LA INCINERATOAREIrina BAJENARU1, Minca Iulian1, Mateescu Mariana1, Liliana Badalau1, Fanica

Bacalum1, Liliana Sarbu1

1 National Research & Development Institute for Chemistry and Petrochemistry ICECHIM,202, Splaiul Independenţei, 0060021, Bucharest, Romania,Phone: +40213153299, fax +40213123493, www.icechim.ro

Monitorizarea emisiilor poluante provenite de la procesele industriale a devenit o cerintaimportanta in ultimii ani la nivel legislativ, fiind necesara dezvoltarea de noi tehnici demasurare a poluantilor.Scopul acestui studiu este de a dezvolta si de a valida o metoda pentru determinareasimultana a fluorurilor si clorurilor gazoase exprimate ca acid fluorhidric respectiv clorhidric,care sunt antrenate in efuentii gazosi reziduali din cosurile si conductele aferenteincineratoarelor.Experimentarile s-au efectuat pe un Incinerator ecologic, cu o capacitate cumulata de 1 200kg/ora. Probele au fost prelevate izocinetic cu ajutorul unui sistem automat de prelevareISOSTACK BASIC intr-o perioada de timp masurata, cu un debit controlat si un volummasurat; durata prelevarii a fost de ½ h pentru fiecare proba. Principalii parametrii aiprelevarii izocinetice (devit, viteza, duza, presiune, etc.) au fost inregistrate si salvate inmemoria aparatului [1].Compusii clorurati si fluorurati in stare gazoasa au fost colectati prin dizolvare intr-o solutieabsorbanta (apa ultrapura si hidroxid de sodiu 0.05 N) iar concentratiile ionilor de clorura sifluorura din solutiile absorbante au fost analizate prin metoda ion cromatografica [2].In urma testelor experimentale s-a constatat ca raportul intre concentratia de acid fluorhidricsi cluorhidric este 1:10 iar capacitatea de absorbtie a acidul clorhidric in apa ultrapura estemai mare decat in solutie de hidroxid de sodiu si capacitatea de absorbtie a aciduluifluorhidric este mai buna in solutie de hidroxid de sodiu 0,05N comparativ cu apa ultrapura.

Bibliografie1. Yan-zhen Zhang,†1 Yan-chun Zhou,2 Li Liu,3 and Yan Zhu, Journal of Zhejiang University

Science,2007;

2. Chen y, Cui H, J Chromat. A., 1118(1) 155-159,2006.

SELECTARE DE SPECII FUNGICE CU POTENTIAL IN DEGRADAREA AMESTECURILORPOLIMERICE PE BAZA DE POLIETILENA

Mariana CONSTANTIN, Iuliana Răut, Gelu Vasilescu si Luiza Jecu

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie ICECHIM-Spl. Independentei nr. 202, sector 6,Bucuresti

Microorganismele au un rol semnificativ in descompunerea biologica a materialelor inclusiv apolimerilor sintetici. Procesul de degradare in mediu natural depinde de numerosi factori,printre care proprietatile polimerului (structura si compozitia, masa moleculara), factorii demediu (pH, umiditate etc) si caracteristicile populatiei microbiane. Factorii de mediu nu numaica influenteaza degradarea polimerului, dar intervin asupra populatiei microbiene si chiar siasupra activitatii diferitelor microorganisme. Polimerii si in mod deosebit plasticele reprezintasubstraturi atractive pentru microorganismele heterotrofe.

Scopul lucrarii il reprezinta selectarea unor specii de fungi cu potential in degradareaamestecurilor polimerice pe bază de polietilenă. Intr-o prima etapa s-a urmarit izolarea din solde specii fungice apeland la doua variante, ingroparea in sol a unor esantioane de polietilena(asa numita tehnica burial soil) si recoltarea de probe de sol din zonele cu potential in acestsens (solarii acoperite cu folie de polietilena, zone de depozitare deseuri). In cel de al doileacaz, au fost utilizate metoda diluţiilor (1 gram de sol diluat în 10ml de apa distilata) şi metodadispersiei pe mediu (granule de sol insamanţate pe medii de cultură). Evidentierea tulpinilorcare au abilitatea de a adera si de a degrada polimerul s-a realizat prin insamanţareaacestora pe medii de cultură în care polietilena a fost singura sursă de nutrienţi1. Tulpinilefungice izolate au fost identificate cu sistemul BIOLOG si incadrate in genurile Aspergillus,Candida, Fusarium, Mucor, Penicillium, Rhizopus2.

Bibliografie1.Mohan K.R. Konduri, Kuruganti S. Anupam, Jakkula. S.Vivek, Rohini Kumar D. B., M. Lakshmi Narasu (2010)-Synergistic Effect of Chemical and Photo Treatment on the Rate of Biodegradation of High Density Polyethyleneby Indigenous Fungal Isolates- International Journal of Biotechnology and Biochemistry, Vol. 6 (2), 157–1742. Durowade, K. A.; Kolawole, O. M.; Uddin II, R. O.; Enonbun, K. I. (2008) - Isolation of Ascomycetous Fungifrom a Tertiary Institution Campus Soil- J. Appl. Sci. Environ. Manage. Vol. 12(4), 57 – 61

ANALIZA POSIBILITATILOR DE CRESTERE A INDICELUI DE EXPLOATARE ASONDELOR DE GAZ METAN DEPLETATE CU CONTINUT MARE DE APA

Dr. ing. Nita Petre, ing. Blajan Olimpiu, ing. CRUCEAN Augustin

* S.C.Institutul de Cercetari Produse Auxiliare Organice SA Medias, Str.Carpati nr.8, Medias,

Jud.Sibiu, 551022, România

Din diagramele de masuratori de fund efectuate la 5 sonde de gaz metan , pe structura

Filitelnic, prezentate se observa ca pe talpa sondei se acumuleaza cantitati mari de apa ,

care formeaza contrapresiuni pe stratul productiv de pana la 37 bari , reducand astfel

substantial debitul de gaze al sondelor. Problema eliminarii apei din sondele de gaze este de

mare impor-tanta pentru continuarea exploatarii zacamintelor de gaze depletate in vederea

economisirii energiei de zacamant si a cresterii factorului de recuperare a gazelor din sonda.

Lucrarea analizeaza procedeele de exploatare din tara precum si a celor de pe plan

mondial si propune solutii la indemana pentru reactivarea lor.

INVESTIGAREA HARTIEI ISTORICE CONSERVATE CU NANOPARTICULE PRINTEHNICA MICROSCOPIEI DE FORTA ATOMICA

Sanda Maria DONCEA1,2 , Rodica Mariana Ion1,2, Jacobus F. van Staden3

1. INCDCP-ICECHIM Bucuresti2. Universitatea « Valahia » Targoviste3. PATLAB, filiala din Bucuresti a Institutului de Electrochimie si Materie Condensata Timisoara

Criteriile după care se stabileşte tratamentul de conservare a hartiei document au

devenit din ce în ce mai drastice: compatibilitatea cât mai mare intre obiectul conservat si

substanta de conservare, intervenţia minimă, reversibilitatea procesului.

Toate aceste cerinte de conservare şi-au găsit în ultimii ani aplicaţii în domeniul

tehnicilor bazate pe nanotehnologii.

Maniera de abordare este similia similibus curantur şi acest concept este sinonim cu

reversibilitatea şi compatibilitatea metodelor folosite.

Particulele nanometrice, sub forma de dispersii neapoase, au fost utilizate în acest

studiu pentru eficienţa lor în conservarea materialelor pe bază de celuloză. Numeroase studii

de literatura au demonstrat că imbatranirea hartiei are ca efect global scurtarea lungimii medii

a lanţului de celuloză ce duce la pierderea catastrofală a rezistenţei hârtiei.

Acest proces poate fi oprit sau încetinit considerabil printr-un tratament de

dezacidifiere. Agenţi excelenţi de dezacidifiere sunt Mg(OH)2 şi Ca(OH)2 pentru că ei asigură

o foarte bună compatibilitate fizico-chimică cu suportul şi după transformarea lor în carbonaţi,

ei lucrează in continuare ca rezervoare alcaline, dar prezinta inconvenientul trecerii pH-ului

hartiei in domeniu alcalin.

Pentru inlaturarea acestui inconvenient s-au folosit nanoparticule de hidroxiapatita,

HA, a caror structura este identica cu a fosfatilor care se găsesc în hârtie, fie ca agenţi de

umplutură, fie ca impurităţi ce însoţesc materialele componente ale hârtiei si a dus la

concluzia certă că există o compatibilitate perfectă între acest material de conservare şi

suportul papetar.

Tehnica AFM (microscopie de forţă atomică) a fost aplicată atât hârtiei istorice

netratate, cât şi celei tratate cu toate trei tipurile de nanoparticule sintetizate, în dispersii

hidroalcoolice pe bază de izo-propanol: Ca(OH)2 , Mg(OH)2 şi HA.

THE STUDY OF THE CATALYTIC REFORMING PLANTAND THE PRODUCTION OF THE GASOLINE AND THE HYDROGENE IN THE

PETROLEUM REFINERY OF ARZEW-ALGERIA

Menouar HANAFIDepartment of Chemistry, Faculty of Sciences, The University of Science and Technology of ORAN, ALGERIA

The catalytic reforming is a process of the petroleum refining, which is realized in specificconditions of the operations, and with chosen catalysts for the conversion of the naphtensand the paraffins to the aromatics and the isoparaffins.

Two principal aims exist for this process:-The production of the gasoline with a high octane number.-The production of the aromatics hydrocarbons ( B. T. X. ) .

The quality of the catalyst, constitutes an important element of the realization of the catalyticreforming.

For that, it is necessary the study of the principal following characteristics: 1) The activity. 2) The selectivity. 3) The stability . 4) The developments of the reforming catalysts :

a- The multifunctional catalyst .b- The composition of the catalyst .

5) The poisoning of the catalysts of the catalytic reforming . 6) The disactivity of the catalysts . 7) The regeneration of the catalysts .

Key words : Reforming , Catalyst , Gasoline , Octane Number .

Biological degradation of synthetic polymers — Enzymes as potential catalystsfor polymer recycling

Luiza JECU1, Iuliana Raut1, Mariana Constantin1, Emilia Ocnaru1, Elena Grosu2, Marius Ghiurea1, VioletaPurcar1

1 National Research and Development Institute for Chemistry and Petrochemistry-ICECHIM, Spl. Independentei202, Bucharest, Romania2 SC INCERPLAST SA, Str. Ziduri Mosi nr. 23, Bucharest, Romania

The depolymerization of polymers by enzymes is of great interest for biodegradable plastics,a group of materials which has been developed as an answer to increasing problems inplastics waste management1,2.Poly(vinyl alcohol) is a biodegradable, biocompatible and non-toxic polymer with variousapplications. These properties come jointly with a remarkable chemical versatility due to thepresence of the hydroxylic groups, which make feasible a number of grafting and crosslinkingreactions of the polymer backbone.Blends of poly(vinyl alcohol with natural polymers (e,g starch, cellulose chitin) are prepared toimprove the properties for different applications. In such blends, the starch particles act as apromoter for plastic matrix biodegradation in drug delivery systems, hydrogels, bone cementsand bone replacement/fixation devices3. Starch is in general totally biodegradable andconsists of two major components amylase and amylopectin that are readily hydrolysed byenzymes.Within this frame of interest, a study of the enzymatic degradation of composites of poly(vinylalcohol) with starch was performed in batch system with a fungal alfa-amylase. The blendswere incubated with a buffer solution, containing enzymes at different concentrations andcombinations, at 28 °C for 168 hours. The degradation was analyzed by SEM and opticalmicroscopy. The FTIR analysis for starch/APV/composite blends before and after enzymatichydrolysis showed some changes in their structures. The spectra confirmed a decrease onthe band corresponding to glycosidic linkage (-C-O-C-) of starch after incubation of thematerials with alfa-amylase.

Acknowledgments. The authors gratefully acknowledge financial support from CNMP through the project No.32-115/2008.1 Azevedeo H. et al., 2003, Biomacromolec., 4, 1703-1712.2 Arahujo, A. M, et al., 2004, Biomaterials , 25, 2687–2693.3 Lu D. R. et al., 2009, eXPRESS Polymer Letters. 3(6), 366–375.4 Spiridon M. et al., 2008, Polymer Degradation and Stability, 93, 1884–1890.

Studiul şi efectele sărurilor asupra unor picturi murale

Mirela LEAHU1,2, Irinel Badea2, Elena Murariu3, Sanda Doncea4,5, Maria Negoiu2, Rodica-Mariana Ion4,5

1. Universitatea Bucuresti, Facultatea de Teologie Ortodoxa;2. Universitatea Bucuresti, Facultatea de Chimie;

3. SC Obiectiv SRL, Bucuresti4. INCDCP-ICECHIM, Bucuresti;

5. Universitatea Valahia, Targoviste

Unul din factorii principali raspunzatori de producerea unor degradari asupra picturilormurale este umiditatea provenita din diferite surse. Solubilizarea sarurilor continute in structura poroasa a picturilor murale, cele de aport sicele deja prezente in materialele constitutive, ca o consecinta a umiditatii, are un efect directasupra stratului pictural si a suportului acesteia. Procesele de migrare si recristalizare asarurilor la nivelul stratului pictural conduce la o alterare vizibila a imaginii prin albireasuprafetei si antrenarea unor particule de pigment, iar daca acestea se produc intre straturi,are loc o dezagregare a tencuielii. Studiul are ca obiectiv identificarea sarurilor prezente , distributia lor si evaluarea tipurilorde degradari datorate acestora de pe o pictura murala exterioara si o stucatura ce apartinunui edificiu situat in partea de nord-est a Bucurestiului. In acest scop au fost prelevate un numar de probe reprezentative de pe suprafata murala,datele analitice si interpretarea rezultatelor fiind obtinute prin tehnici de investigare precumion cromatografia (IC), spectrometria FT-IR si fluorescenta de raze X (XRF).

Lucrarea va evidentia corelatia dintre rezultatele analitice obtinute si stadiul dedegradare a picturilor murale, cu posibilitatea de utilizare a unor materiale utilizabile inprocesele de restaurare ulterioara.

UTILIZAREA MEMBRANELOR LICHIDE LA DECONTAMINAREA APELOR UZATEREZULTATE DIN PROCESELE TEHNOLOGICE

Mariana MATEESCU1,2, Liliana Badalau2, Irina Bajenaru2, Iulian Minca2.

1Universitatea Politehnica Bucuresti-Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor2Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie –ICECHIM Bucuresti

Tehnicile pentru membrane lichide sunt larg utilizate in domeniul stiintei de separare,

de exemplu, pentru recuperarea ionilor metalici din apele uzate si tratarea unor volume mari

de ape uzate, inclusiv deseuri toxice si periculoase generate de industrii.

Astfel in ultimii ani membranele lichide au fost utilizate in multe aplicatii, de exemplu, in

eliminarea de ioni metalici, cum ar fi cupru, zinc, cobalt si nichel si de alte elemente, cum ar fi

aur, argint si lantanide din deseurile industriei metalurgice 1-2 precum si in recuperarea de

multe alte componente din efluentii industriali 3.

O membrană lichida este constituita dintr-o faza organica distincta care separa alte

doua faze apoase. In ceea ce priveste constructia lor, membranele sunt impartite in:

membrane lichide bulk (BLM), membrane lichide suportate (SLM), membrane lichide in

emulsie (ELM) si membrane cu incluziune polimerica (PIM).

Procesele de membrana se disting printr-o mai buna utilizare a transportatorului de ion

(extractantul) existent in faza organica (membrana), in comparatie cu sistemul traditional de

extractie. Selectarea potrivita a transportatorului este decisiva pentru eficienta membranelor

lichide. Factorii de inalta selectivitate de separare sunt atinsi, atunci cand transportorul ales

prezinta afinitate mare cu privire la una dintre componentele solutiei de alimentare 4.

Bibliografie1. Arous, O., Gherrou, A., Kerdjoudj, H., Removal of Ag(I), Cu(II) and Zn(II) Ions with a Supported LiquidMembrane Containing Cryptands as Carriers, Desalination, 16, 295 (2004).2. de Gyves, J., de San Miguel, E.R., Metal Ion Separations by Supported Liquid Membranes, Ind. Eng. Chem.Res., 38, No. 6, 2182 (1999).3.Correia, P.F.M.M., de Carvalho, J.M.R., Recovery of phenol from phenolic resin plant effluents by emulsionliquid membranes, J. Memb. Sci., 225 (1-2): 41-49, (2003).4. Małgorzata Ulewicz, Elżbieta Radzyminska-Lenarcik , Transport of metal ions across polymer incluzionmembrane with 1-alkylmidazole, Physicochem. Probl. Miner. Process. 46 (2011) 119-130

THE DESIGN AND APPLICATION OF OPTICAL NANOSENSOR BASED ON LOCALIZEDSURFACE PLASMON RESONANCE (LSPR) SPECTROSCOPY

Marian MOCANU

“Politehnica” University of Bucharest, 313 Splaiul Independentei Avenue, District 6, 060042 Bucharest,ROMANIA, cuantic63ma@yahoo.com

Keywords: optical nanosensors, LSPR sensors, LSPR spectroscopy, molecular plasmonics,nanoparticles, nanosphere lithography.

Nanotechnology and nanoscale materials are a new and exciting field of research. At thisscale, novel nanomaterials and nanoparticles show new properties and behaviors notobserved at the microscopic level. One of the early applications of nanotechnology is in thefield of nanosensors. A nanosensor is a device that makes use of the uniqueproperties of nanomaterials and nanoparticles to detect and measure new types of eventsin the nanoscale [4].Nanoscale optical sensors have potential utility in wide variety of applications (environmentalprotection [2, 3], biotechnology, medical diagnostics, drug screening, food safety, andsecurity).Localized surface plasmon resonance (LSPR) spectroscopy of metallic nanoparticles is apowerful technique for chemical and biological sensing experiments [1]. LSPR sensorsoperate by transducing changes in local refractive index to wavelength shifts of the LSPRextinction band maximum (LSPR λmax). The extinction band is a direct consequence of theexcitation of the LSPR, which is a collective oscillation of the conduction electrons in themetal nanoparticle. The response of LSPR sensors is proportional to the product ofadsorbate, thin layers, and refractive index. The sensing capability of LSPR sensors can alsobe tuned by changing the shape, size, and material composition of the nanoparticles. Thedependence of the LSPR response to particle morphology permits the optimization of thesensors by careful control of size and shape during the fabrication process.This review describes (a) recent fundamental spectroscopic studies that reveal keyrelationships governing the LSPR spectral location and its sensitivity to the local environmentand (b) studies on the distance dependence of the enhanced electromagnetic field and therelationship between the plasmon resonance [6, 7] and the Raman excitation energy.

Bibliography:[1] Chanda Ranjit Yonzon, Douglas A. Stuart, Xiaoyu Zhang, Adam D. McFarland, Christy L. Haynes, RichardP.Van Duyne, Towards advanced chemical and biological nanosensors—An overview, ELSEVIER, ScienceDirect, Talanta 67 (2005) 438–448.[2] J. Ji, J.A. Schanzle, M.B. Tabacco, Anal. Chem. 76 (2004) 1411. 546.[3] F.S. Ligler, C.R. Taitt, L.C. Shriver-Lake, K.E. Sapsford, Y. Shubin, 547, J.P. Golden, Anal. Bioanal. Chem.377 (2003) 469.[4] Ian F. Akyildiz, Josep Miquel Jornet, Electromagnetic wireless nanosensor networks, Nano CommunicationNetworks (2010).[5] Localized Surface Plasmon Resonance Spectroscopy and Sensing, Annual Review of Physical Chemistry,Vol. 58: 267-297 (Volume publication date May 2007)[6] Katherine A.Willets and Richard P. Van Duyne, Localized Surface Plasmon Resonance Spectroscopy andSensing, Review in Advance on October 26, 2006[7] Alyson V. Whitney, Jeffrey W. Elam, Shengli Zou, Alex V. Zinovev, Peter C. Stair, George C. Schatz, andRichard P. Van Duyne, Localized Surface Plasmon Resonance Nanosensor: A High-Resolution Distance-Dependence Study Using Atomic Layer Deposition, J. Phys. Chem. B 2005, 109, 20522-20528.

Educaţie environmentalăNICOLAE Irina- Elena,

Colegiul Naţional “Ion Creangă” - Bucuresti

Mediul, ca sistem intreg al Biosferei, actioneaza spre o tendinta de stabilizare a

sistemului. Urmatorii factori sunt considerati deosebit de importanti in cadrul sistemului

dinamic al mediului:

· diversitatea- multitudinea formelor de viata a intregului sistem, care va fi cu atat mai stabil, cu

cat va fi mai mare

· structura acestui sistem intreg- va fi mai stabila cu cat ea va fi alcatuita mai complex

Cu cat este mai mare variatia factorilor geografici de pe Pamant, in vederea unei

observatii corespunzatoare a fiecarei regiuni, cu atat mai mult va fi nevoie de a observa

asemanarile (fizice, climatice, culturale, religioase), care vor permite unirea acestor

diversitati. In folosirea potentialului mediului, va fi necesara o implicare in continutul

natural, baza existentei umane. O multitudine de factori (materii prime, transporturi, locuri

de munca, consumul de industrie) vor determina folosirea unui anumit spatiu, regiune.

De exemplu, in eroziunea solului, se poate observa ca folosirea mediului isi are

propriile granite. Depasirea lor va cauza o serie de consecinte negative. Tehnica moderna

poate duce la modificari esentiale ale Terrei, iar reducerea dintre diferite spatii va duce la

reciprocitate, dependenta intre diferitele sisteme.1

Spatiile naturale, datorita relatiilor lor, sunt supuse unor modificari (catastrofele

naturale). Aceasta dinamica a spatiilor se va putea accelera prin procese tehnice cu

modificari industriale importante ce va avea efect asupra populatiei iar unele regiuni ale

Pamantului vor fi suprapopulate. Poluarea si epuizarea resurselor naturale vor determina

un conflict intre diferitele grupari in cauza si tehnica impusa de om. Astfel, va fi necesara

gasiriea unor anumite „limite” ceea ce presupune determinarea calitatii vietii, precum si

gandirea unei productivitati specifice acelei regiuni.

Pe plan international, dezvoltarea economiei a dus la o diferentiere a dezvoltarii unor

procese, in ce masura modificarile din comunitate vor putea duce la crearea si mentinerea

unui mediu al viitorului? Astfel vor trebui cercetate conflictele comunitatii, precum si

folosirea si implicarea unor procese de acomodare sociala si culturala.2

Bibliografie:

1. Bruner, J. (1970), Der Prozeβ der Erziehung, Dűsseldorf- Berlin Velag/ Scwann, Deutschland

2. Saso, Helena Maria (2008), Umwelterziehung- Educatie environmentala in scoli, Editura Casa Cartii de

Stiinta, Cluj-Napoca

Protecţia mediului prin prisma educaţiei ecologiceNICOLAE Irina-Elena, Colegiul National „Ion Creangă”, BucureştiŢURCAŞ Crina-Valentina, Colegiul Tehnic „Carol I”, Bucureşti

Grija fata de mediu ar trebui sa fie o componenta esentiala a dezvoltarii morale, spirituale, sociale

si culturale a tinerei generatii. Educatia ecologica este procesul de recunoastere si de intelegere a

conceptelor, de formare si dezvoltare a atitudinilor necesare pentru intelegerea corecta si pentru

aprecierea interdependentei dintre om, cultura si factorii mediului natural. Educatia ecologica

presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de mediu, dar si implicarea activa si

chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor privind protectia mediului, dupa cum afirma Democrit

inaintea erei noastre: „Natura si educatia sunt asemanatoare, caci educatia il transforma pe om si,

prin aceasta transformare, creaza natura”.

Principiile de baza ale educatiei ecologice sunt:

·Educatia ecologica este recunoscuta drept remediul cel mai bun de instruire ecologica intensiva;

·Ea este consideranta o componenta integrala a planificarii de mediu si a managementului ecologic

·Educatia ecologica avansata nu este doar o necesitate obligatorie in prezent, ci este criteriul principal al

stilului de viata durabil si unica modalitate de supravietuire a omenirii in viitor. 1

Cunoasterea scopurilor educatiei ecologice este importanta atunci cand intentionam sa proiectam

un curriculum, deoarece el orienteaza cadrul didactic in alegerea continuturilor, a metodelor si a

contextului educational in care se vor implementa.

Educatia ecologica ar trebui sa ofere fiecaruia posibilitati de dezvoltare a unor deprinderi care sa-i

permita sa se foloseasca de mediu in activitatea zilnica si sa-l protejeze intr-o maniera durabila. Este

necesar ca toate institutiile de educatie si invatamant sa aiba strategii proprii pentru a combina

educatia formala cu cea ecologica. Intelegerea problemelor deosebite ce ar trebui rezolvate de

educatie intr-o societate reala si porneste de la statutul acesteia de noua educatie. Fara a fi izolata

de celelalte tipuri de „noi” educatii (educatie interculturala, educatia pentru democratie, educatia

pentru mass-media), putem considera educatia ecologica ca reprezentand un ansamblu coerent si

armonizat al acestor „noi educatii” cu impact major asupra formarii dimensiunii sociale a omului, a

unei disponibilitati reale in a-l intelege si sustine pe semenul sau, indiferent de spatiul geografic, etnic,

religios, economic in care acesta locuieste. 2

Bibliografie:Vaideanu, G. (1998), Educatia la frontiera dintre milenii, Editura Didactica si Pedagogica, BucurestiWersebe, J. (2004), Manual de educatie ecologica „Pamantul e comoara noastra”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

METODE DE EVIDENTIERE A MICROORGANISMELOR ANTAGONISTE IMPLICATE INCONTROLUL BIOLOGIC AL AGENTILOR

MICOTICI FITOPATOGENI

Iuliana RAUT1, Mariana Constantin1, Luiza Jecu1, Tatiana Sesan2

1Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie-ICECHIM, Spl. Independentei 202,Bucuresti

2Universitatea Bucuresti, Facultatea de Biologie, Spl. Independentei, Nr. 91-95, Bucuresti

Subiectul este de stringenta actualitate, in contextul preocuparilor pentru conservarea

biosferei si asigurarea unui echilibru ecologic neafectat de factori poluanti. Conceptul de

protectie a plantelor prin mijloace alternative intre care cele biologice, s-a dezvoltat ca urmare

a confruntarii cu fenomenele negative generate de utilizarea prea intensa a substantelor

fitosanitare de combatere, si anume: a) poluarea produselor tratate chimic, cu consecinte

asupra sanatatii omului si animalelor. b) aparitia fenomenului rezistentei unor agenti

fitopatogeni la fungicide1,2. Una dintre cele mai importante cai pentru combaterea biologica a

bolilor plantelor este antagonismul microbian, fenomen biologic ce consta in asocierea dintre

microorganisme, dintre care unul exercita actiune inhibitoare sau de distrugere a celuilalt

organism5. In prezenta lucrare, testarea microorganismelor antagoniste s-a realizat prin

urmatoarele trei metode: metoda culturilor duble (metoda Jouan)2,3; testarea unui singur

microorganism antagonist fata de mai multe microorganisme test (agenti micotici

fitopatogeni)1,2 ; testarea mai multor microorganisme antagoniste fata de un singur

microorganism test1,2. Principiul tehnicilor se bazeaza pe evidentierea fenomenului de

inhibitie a cresterii tulpinii test la zona de contact cu tulpina antagonista2,4,5. Tulpini de

Trichoderma, Bacillus, Pseudomonas au fost utilizate drept microorganisme antagoniste, a

caror activitate a fost evaluata fata de agenti micotici fitopatogeni, tulpini de Penicillium,

Fusarium si Aspergillus.

S-a urmarit astfel actiunea antagonista a metabolitilor masurandu-se diametrul zonelor de

inhibitie. Dintre antagonistii utilizati, cele mai bune rezultate s-au obtinut in cazul tulpinii de

Trichoderma sp. evaluata fata de tulpinile de Penicillium, Fusarium si Aspergillus.

Bibliografie selectiva1.Campbell R., 1989, Biological control of microbial plant pathogens, Cambridge University Press, Cambridge, New York,Port Chester, Melbourne, Sydney, 218pp2.Deacon J.W., Fungal biology, 2006, Black Well Publishing, 237-256, 279-3093.Lazăr V., Herlea V., Cernat R., Balotescu M. C., Bulai D., Moraru A., 2004, Microbiologie generală, Manual de lucrăripractice, Editura Univesităţii Bucureşti, 112-144, 191-1964.Şesan T., Iliescu H., 1984, Posibilităţi si perspective în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură, Red.Prop. Tehn. Agr., Buc., 30pp, 15pl.5.Zarnea G., 1994, Tratat de microbiologie generală, vol.V, Editura Academiei Romane, 253-270.

INFLUENŢA POLUĂRII APELOR ŞI A AERULUI DIN ZONA INDUSTRIALĂ A DEVEI ŞIEFECTELE SALE ASUPRA DEZVOLTĂRII DURABILE

SZOLLOSI-Moţa Andrei, Prodan Maria, Nălboc Irina, Kovacs Marius,Draghici Angelica

Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Securitate Miniera si

Protectie Antiexploziva

INCD-INSEMEX Petrosani, Jud. Hunedoara

Str. G-ral Vasile Milea, nr. 32-34, cod postal 332047

Principalele presiuni asupra mediului provin din emisiile de poluanţi rezultate în urmaactivităţilor industriale specifice zonei (unităţile de producere a energiei electrice şi termice,unităţile siderurgice, unităţile de producere a materialelor de construcţie şi expoatărileminiere) care au afectat în timp starea factorilor de mediu

Pentru a stabili influenţa pe care activitatea industrială specifică zonei o poate aveaasupra factorilor de mediu (apă şi aer) din arealul analizat, s-au efectuat determinări depulberi şi gaze privind emisiile în atmosferă la cele mai importante surse poluante, precum şianalize cu privire la poluarea apei cu metale a afluenţilor râului Mureş. Probele de apă au fostanalizate prin spectrometrie de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv.

Exploatarea resurselor naturale şi industria energetică are efecte negative asupracalităţii factorilor de mediu având ca efect distrugerea echilibrelor bio-chimice în mediu, carese degradează în permanenţă, fiind un sistem, deschis dinamic şi integrat.

Pentru a se putea lua măsurile imediate şi necesare care se impun este deosebit deimportantă cunoaşterea gradului de poluare, precum şi modul de acţiune a diferiţilor poluanţi.

Realizarea dezvoltării durabile locale nu poate fi concepută fără accentuarea măsurilorde protecţie a mediului.

Pentru definirea strategiei de dezvoltare durabilă a regiunii industriale aflată înrestructurare, analizele efectuate vor evidenţia principalele direcţii de acţiune, principaleleimplicaţii de ordin economic şi social ale restructurării, precum şi ilustrarea efectelor negativeale poluării produse de această activitate.

BIBLIOGRAFIE:1. Traistă E., Madear G. - “Igiena mediului. Igiena aerului şi a apei”, Ed. Universitas, Petroşani, 19992. Nacşu H.I., Jantschi L. - “Chimie analitică şi Instrumentală”, Ed. Academic Pres &AcademicDirect, Cluj-Napoca, 20063. Negulescu M., ş.a. – “Protecţia calităţii apelor“, Ed. Tehnică, Bucureşti, 19824. Liteanu C., - “Chimie analitică cantitativă“, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962

RELATIA DINTRE COLORANTII AZOICI DIRECTI NOI SINTETIZATI SI MEDIU

TURCAS Crina Valentina1, Nicolae Irina Elena2, Sebe Ion3

1,3Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor,Departamentul Tehnologia Substantelor Organice si Compusilor Macromoleculari, Calea

Victoriei, nr. 149, 010072, Bucuresti, Romania, 2Liceul Teoretic Ion Creanga, str. RadulescuMotru, nr.51 Bucuresti

Se prezinta rezultatele incercarilor experimentale privind sinteza unor noi coloranti azoici

directi (I) pornind de la acid H (fig.1). Colorantii sintetizati au fost caracterizati prin spectre IR si UV-

Vis1-3. S-au determinat rezistentele lor la vopsire pe fibre de bumbac si lana si impactul acestor

coloranti asupra mediului.

Fig.1. Formula colorantilor azoici directi sintetizati I pornind de la acid H

Dye x y z t w

Ia Cl SO3H H H

Ib Cl SO3H H H

Ic Cl SO3H H H

Id Cl H SO3H H

Ie Cl SO3H H OH

If Cl SO3H H OH

1. Jawabreh M., „Chromatographic and spectrophotometric determination of some direct textile dyes before and

after their degradation”, 2003, Msc. Thesis An-Najah National University, Nablus - Palestine

2. Aplin R., Wait T., „Comparison of advanced oxidation process for degradation of textile dyes”, 2000, Water

Sci Technol., 42:345-354.

3. Bae S., Motomura H., Morita Z., „Adsorption behavior of reactive dyes on cellulose”, 1997, Dyes and

Pigments, 34:37-55.

TRANSPORT OF ACTIVE PRINCIPLES OF DRUGS THROUGH BULK LIQUIDMEMBRANE

Ionut ZAHARIA, Ioana Diaconu, Gheorghe NechiforPolitehnica University of Bucharest, Faculty of Applied Chemistry and Material Science,

Splaiul Independentei 313, Bucharest, Romania

This paper presents a study of separation, focused on the influence of pH of active ingredients,

organic compounds with phenolic structure, common in the composition of drugs: salicylic acid and

acetylsalicylic acid. We studied the role of pH in the receiving and source phase transport process

through the liquid membrane - chloroform.

Among the compounds studied, the best performance of transport was obtained in these working

conditions: source phase, pH equal to two and receiving phase, pH equal to twelve. The best

performance of active principles, organic compounds with phenolic structure, were for salicylic acid, η

= 80% and aspirin, η = 67%.

The results were correlated with the speciation diagrams of the compounds under study

according to the pH of the aqueous phase of the membrane system.

Analytical control of the transport process was followed spectofotometric, compounds

are studied by presenting specific absorption bands in the ultraviolet.

German Chemical Industry Parks – A Success Story

R. Bordeianu, Marl/Germany

The German chemical industry has successfully recovered after the severe crisis of 2008. Itsresilience was due, among other factors, to the timely restructuring which rendered it veryflexible. A decisive element was the dismanteling of the huge one-company sites whichdominated the chemical industry landscape since the end of the 19th century and the creationof chemical industry parks, in which the relations between the constituting units aredetermined by market laws. This has led to a profound reshaping of the German chemicalindustry, an ongoing process.

The defining elements of the chemical park concept will be outlined, as exemplified by theChemiepark Marl. Its role within the framework of ChemSite, an important Chemical Regionof North-Rhine Westphalia will also be briefly mentioned.

Life Cycle Assessment of two agricultural systems used to produce biorefinery oil feedstock.

F. Oancea*, Sanda Velea*, Delia Dimitriu** National Institute for Research & Development in Chemistry and Petrochemistry – ICECHIM

Manchester Metropolitan University, UK

A life cycle assessment is presented, which compare two agricultural systems,conventional intensive farming and cover crop mulch conservative agricultural system, forthree crops, sunflower, rape-seed and camelina, used to produce biorefinery oil feedstocks.

The results indicate that cover crop mulch conservative agricultural practicesconsume, on average, 37% as much energy and generate 73% of the global warmingpotential, 23% of the eutrophication potential, 19% of the ozone-depleting emissions, and93% of the acidifying emissions associated with conventional intensive farming of thesecrops. These differences were almost exclusively due to the differences in fertilizers used inconventional intensive farming and cover crop mulch conservative system and were mostsignificantly influenced by the higher cumulative energy demand and emissions associatedwith producing conventional nitrogen fertilizers compared to the green manure productionused for biological nitrogen fixation in cover crop mulch conservative sistem.

Analiza ciclului de viaţă a două sisteme de agricultură utilizate în producerea materiilorprime oleaginoase pentru biorafinare

F. Oancea*, Sanda Velea*, Delia Dimitriu**

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIMManchester Metropolitan University, Anglia

Este prezentată o analiză a ciclului de viaţă, prin care sunt comparate două sisteme deagricultură, exploataţiile convenţional – intensive şi sistemul de agricultură conservativă cumulci din culturi de protecţie, aplicate la trei culturi, floarea-soarelui, rapiţă şi camelină,folosite în producerea materiilor prime oleaginoase pentru biorafinare.

Rezultatele demonstrează că sistemul de agricultură conservativă cu mulci din culturide protecţie, consumă, în medie, 37% din energia şi generează 73% din potenţialul deîncălzire globală, 23% din potenţialul de eutroficare, 19% din emisiile care distrug stratul deozon şi 93% din emisiile de substanţe acidifiante asociate producerii celor trei culturiloragricole în exploataţii agricole intensive. Aceste diferenţe sunt aproape în mod exclusivdatorate diferenţelor în fertilizanţii folosiţi în exploataţiile agricole convenţional intensive şi însistemul de agricultură conservativă cu mulci din culturi de protecţie şi a fost cel maisemnificativ influenţat de cumulul ridicat al necesarului energetic şi al emisiilor asociateproducerii îngrăşămintelor convenţionale cu azot comparativ cu sistemul de producere aîngrăşămintelor verzi folosite pentru fixarea biologică a azotului în sistemele de agriculturăconservativă cu mulci din culturi de protecţie.

Pour point depressant for crude oil

DONG T.N., BRESSY C. and MARGAILLAN AndréLaboratoire MAPIEM-EA 4323-Université du Sud Toulon-Var, ISITV, Avenue George Pompidou-BP56-83162, La Valette du Var, France.

Crude oil in different regions of the world usually contains from 6 to over 20% of high molecular

weight paraffins. When extracted from the well up through the strata, the process of heat exchange

with the environment through oil wells will cool it. When the temperature lowered to a level that

makes the wax to crystallize, oil viscosity increases and the flow rate will decrease. The crystallization

and development of the crystal lattice increases viscosity of paraffin, reducing the flow of oil changes.

It has been proposed as main solutions to the crystallization process in paraffin extraction and

transportation of crude oil the following methods: mechanical treatment, heat treatment, treatment

with bacteria, chemical treatment and electromagnetic treatments.

In recent decades, all efforts are spent on research methods developed by chemical processing.

This is the most common method today. Chemicals capable of inhibiting the crystallization of paraffin

(Pour Point Depressant-PPD) are also known as additives reducing the freezing temperature of crude

oil. These additives that inhibit the wax crystals can be classified into three broad categories:

- Some aromatic compounds of high molecular weight are used as solvents to dissolve the wax;

- Polymer additive (crystal modifier) capable of inhibiting or changing the crystallization of paraffin

molecules;

- Foam (Dispersants) capable of inhibiting the wax crystals forming large networks stick to the wells,

pipelines, oil storage tanks.

Mechanism of action of PPD additives reducing freezing temperature of crude oil is a matter of a

significant divergence of opinions. However, scientists are relatively uniform for the following two

suggestions: First of all, the additive molecules crystallize with the paraffin molecules, to regulate the

formation of wax crystals in the direction of certain crude oil, easy to be broken by the stress created

when oil moves. Second, the PPD molecules make germ paraffin molecules to crystallize and grow

rapidly to the limit, when the polar groups of PPD additives formed a "shell" with the same charge,

preventing the crystals to be linked in large networks.

Films polymères isolants et conducteurs à finalités anticorrosion

François-Xavier Perrin, Franta

Cet exposé vise à faire le point sur les tendances actuelles en matière de revêtementsanticorrosion préparés par voie chimique ou électrochimique. La forte activité tantacadémique qu’industrielle dans ce domaine est, en particulier, conditionné par les nouvellesréglementations qui visent à restreindre l’utilisation des prétraitements à base de chromehexavalent, fortement toxique. La première partie de l’exposé sera consacrée à la formationde films par polymérisation électrochimique à partir de précurseurs monomères en solution.Nous verrons que cette technique conduit, selon la nature des monomères à des filmspolymères isolants ou conducteurs (NB : nous montrerons que ces derniers peuvent êtreaussi obtenus par voie chimique). La discussion portera principalement sur les polymèresconducteurs qui sont sans conteste les plus prometteurs en terme de protectionanticorrosion.Les différentes stratégies de synthèse et les différents paramètres de mise en œuvrepermettant le contrôle de la structure des films seront discutés. Le mode d’actionanticorrosion de ces revêtements sera également décrit.Les revêtements considérés peuvent être appliqués sur une grande variété de substratsmétalliques mais nous centrerons notre discussion sur les substrats ferreux et les alliagesd’aluminium, particulièrement concernés par les risques de corrosion et les nouvelleslégislations en matière de chrome (VI).La dernière partie de l’exposé sera consacrée à des résultats récents obtenus au laboratoiresur des revêtements à base de polyaniline (i) incorporée comme pigments dans des matricescaoutchouc chloré ou alors (ii) déposée sous forme de film à partir d’une émulsion obtenuepar polymérisation micellaire utilisant l’acide décylphosphonique comme tensioactif et dopantde la polyaniline.

BIO BASED JET FUEL – EUROPEAN APPROACHESSanda VELEA*, Emil STEPAN* ,Lucia Ilie*,Florin OANCEA*

* National R&D Institute for Chemistry & Petrochemistry ICECHIM

The aviation industry has seen huge growth since its beginning. Today, more than two billion peopleenjoy the social and economic benefits of flight each year.In 2008, the commercial aviation industry produced 677 million tonnes of carbon dioxide (CO2)1 .Thisis around 2% of the total man-made CO2 emissions 2 of more than 34 billion tonnes.The aviation industry has identified the development of biofuels as one of the major ways it can reduceits greenhouse gas emissions. Biofuels provide aviation with the capability to partially, and perhaps oneday fully, replace carbon-intensive petroleum fuels.Second-generation biofuels must have the ability to directly substitute traditional jet fuel for aviationand have the same qualities and characteristics. This is important to ensure that manufacturers do nothave to redesign engines or aircraft and that airlines and airports do not have to develop new fueldelivery systems. At present, the aviation industry is seeking biofuels made from crops that:· are fast growing, non-food plants that don’t take up productive arable land which would otherwise be

used for food production;· do not require excessive supplies of pesticides, fertiliser or irrigation and do not threaten biodiversity;· provide socio-economic value to local communities;· result in a lower carbon footprint on a total carbon lifecycle basis and provide an equal or higher

energy content than the current petroleum-based traditional jet fuel, used by the industry.Oil-based energy crops that can meet these sustainability criteria include, but are not limited tojatropha, camelina and algae.Most of the potential biofuel feedstocks can be grown as normal crops. They just need to be plantedand cared for, cultivated and harvested before being processed. Jatropha can be grown on the landsurrounding other crops, as a natural barrier on the edge of fields. It can also be grown on wastelandand in areas where other crops would not survive. While algae can grow in almost all types of water,including seawater, on wastewater ponds and in lakes, they grow fastest in algae incubators calledphoto bioreactors, or in special ponds to enhance the amount of carbon dioxide and sunlight they cancapture to grow. Increasing the productivity through advanced methods, while decreasing the cost-to-unit ratio, is one of the major challenges facing the scaling up of algae feedstock production.A chemical processing technique was identified to convert these sustainable bio-derived oils(triglycerides and free fatty acids) to Biobased jet fuel, by removing oxygen molecules from the oiland converting any olefins to paraffins by reaction with hydrogen. The removal of the oxygen atomsraises the heat of combustion of the fuel and the removal of the olefins increases the thermal andoxidative stability of the fuel. A second reaction then isomerizes and cracks the diesel range paraffins,to paraffins with carbon numbers in the jet range.The end product is a sinthetyc aviation fuel thatcontains the same types of molecules that are typically found in conventional petroleum based jet fuel.

COMBUSTIBILI PENTRU AVIATIE DIN SURSE REGENERABILE- ABORDARI EUROPENE -

Sanda VELEA*, Emil STEPAN* ,Lucia Ilie*,Florin OANCEA*

* National R&D Institute for Chemistry & Petrochemistry ICECHIM

Industria aviatica a cunoscut o crestere uriasa de la inceputurile sale. Astazi, mai mult de 2 miliardecalatori folosesc anual beneficiile sociale si economice ale zborurilor.In anul 2008 industria aviaticaproducea 677 milioane tone de dioxid de carbon, ceea ce reprezenta cca.2%2 din totalul de 34 miliardetone emisii provenite din activitati industriale.Aviatia a identificat posibilitatea de utilizare a biocombustibililor ca una din caile majore de reducere aemisiilor de gaze cu effect de sera, biocombustibilii avand capabilitatea de a inlocui, partial, si poatechiar complet, combustibilii actuali de provenienta petrochimica.Acesti biocombustibili “ de a doua generatie” trebuie sa poata inlocui direct “jet fuelul“ traditionalavand aceleasi caracteristici calitative. Este foarte important ca biocombustibilii sa nu necesitereproiectarea motoarelor a aeronavelor sau a sistemelor de alimentare utilizate in present.In present industria aviatica este intersata in utilizarea de biocombustibili obtinuti din culturi careindeplinesc urmatoarele conditii :· Rata ridicata de crestere, plante neutilizabile in scopuri alimentare si care nu utilizeaza terenuri

arabile care ar putea fi folosite pentru producerea alimentelor;· Nu necesita cantitati ridicate de pesticide si fertilizanti sau irigatii si nu distrug biodiversitatea;· Cresc valoarea socio-economica a comunitatilor locale· Reduc amprenta de carbon fata de carbonul total afferent analizei ciclului de viata si asigura un

continut energetic cel putin egal cu cel al combustibilului traditional utilizat.Culturile energetic care pot indeplini aceste criteria sunt jatropha, camelona si algele. Aceste culturi sepot realize in conditii normale, Jatropha ca si bariera naturala in jurul altor culture agricolem sau peterenuri marginase unde alte culture nu pot supravietui; algele se pot cultiva in toate tipurile de apa,lacuri si bazine sau in fotobioreactoare, Rentabilizarea obtinerii uleiurilor algale este o problema carese poate rezolva prin utilizarea completa a biomasei algale si obtinerea de bioproduse cu valoareadaugata ridicata.Au fost cercetate prin proiecte finantate de catre Uniunea Europeana, tehnologii de procesare chimica,similare cu cele utilizate in mod current in petrochimie, pentru conversia lipidelor de origine vegetalain biocombustibil pentru aviatie, prin deoxigenare si hidrogenare catalitica in scopul transformariiolefinelor in parafine, urmata de izomerizarea si cracarea catalitica a parafinelor de tip diesel laparafine de tip jet fuel. Produsul final “biocombustibil sintetic pentru aviatie” contine aceiasiconstituenti ca si combustibilul conventional de origine petrochimica.

1. (IATA Economics (May 2009)

2. Intergovernmental Panel on Climate Change, Fourth Assessment Report (2007), World ResourcesInstitute (2002)