Iarna

Vraja ruben

S-a lasat peste noi parfum de iarna, umbra de frig. Sunt lumini de sarbatoare pe strazi si inimile noastre se pregatesc si de lumina Craciunului, si de raceala sfarsitului de an.

Aicea totul seamana cu tineSau poate eu asemanari iti caut;Flori de ninsoare mari, diamantine,Suavi mesteceni-melodii de flaut.Brazii inalti si coplesiti de neaPar crini enormi acoperiti de floare-Cu dorul meu de pretutindeneaTe caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie linFaptura ta subtire se mladie,Vantul de nord in fulgii care vinTe spulbera, te-adoarme si te-nvie.Ceturi tarzii - flori de ninsoare, floriTresar si se-nfioara omeneste,Si parca insasi noaptea uneoriCu ochii tai de-aproape ma priveste

Acolo unde cred ca estiNici trenurile nu strabatAcolo ca de sticla parPadurile de brad brumat.Tot mai departe simti si taciAdaugat la rest mereuSi nu mai pot inaintaDecat pierzandu-ma si eu

Va veni iarna, miroase a fulg, -Taranii pun lemne-n soproane,Si sfintii din mistice taine se smulgSi incaruntesc in icoane.Va veni iarna, la munte fac focMuntenii uitati de guverne,Ei care nu au nici salarii, nici loc,Ci doar existente eterne.

Va veni iarna curat si rapid,Un rug pe sub brume se stingeSi gura spre cer daca vreau s-o deschidAs spune, dar gura mea ninge.