Linie automata de asamblare a placilor electronice

Studenti: Fazacas Daniel Andreica Liviu

Profesor: Birou Iulian

Produsele electronice pot fi întâlnite azi în aproape orice domeniu (bunuri de larg consum, telecomunicaţii, tehnologia informaţiei, medicină, aeronautică, autovehicule etc.).

Dezvoltarea lor se bazează pe packaging electronic (tehnici şi tehnologii pentru conceperea, proiectarea şi testarea modulelor/sistemelor electronice).

CONSIDERATII TEORETICE

Fig.1 Arborele domeniilor din electronica

Prin cablaj imprimat (PCB- Printed Mounted Board) se intelege circ. electric in care conductoarele de legatura sunt realizate sub forma de benzi sau suprafete conductoare de metal pe un suport izolant.

La realizarea cablajului imprimat se foloseste un material izolant (uzual, pertinax si stectextolit) care este placat cu cupru.

Se livreaza semifabricate placate sub forma de placi cu dimensiuni pana la 2000 pe 2000 mm si grosime cablaj imprimat in tabelul 1.

TEHNOLOGIA CABLAJELOR IMPRIMATE

Grosimea (mm)

Toleranta (mm)

Cablaj flexibil 0,15-0,30 ±0,05

0,30-0,80 ±0,075

0,8- ±0,1

Cablaj rigid 1,2 ±0,2

1,6 (1,5) ±0,2

2,0 ±0,2

2,4 ±0,3

3 (3,2) ±0,3

Dupa numarul de straturi metalice (conductoare) depuse cablajele imprimate se impart in:

- Cablajele simplu strat (placat), isi mentin ponderea datorita pretului de cost scazut in aparatura electronica de larg consum;

- Cablajele dublu strat (dublu placat) au ponderea cea mai mare in productia de cablaje imprimate deoarece realizeaza o buna densitate a componentelor, iar pretul este relativ scazut;

- Cablajele multistrat sunt destinate montajului si asamblarii circuitelor integrate complexe.

CLASIFICAREA CABLAJELOR IMPRIMATE

TEHNOLOGIA ECHIPARII CABLAJELOR IMPRIMATE

Se disting doua moduri de echipare a placilor imprimate:

- plantarea componentelor electronice in gaurile prevazute pe cablaj (fig. 1.a);

- asezarea componentelor electronice pe contacte de lipire (fig.1.b).

AUTOMATIZAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

Procesul tehnologic de asamblare

Proces tehnologic de asamblare = totalitatea operatiilor care au ca rezultat legarea pieselor in subansamble si produse.

Celula de fabricatie – este un sistem de fabricatie constituit dintr-un singur sistem de prelucrare si un singur subsistem de manipulare

Subsistemul de prelucrare – contine masina de lucru, sculele, dispozitivele, verificatoarele (S. D. V.), instalatiiletehnologice de prelucrare. Comenzile si actionarea poate fi facuta de catre un operator uman sau pot fi complet automate.

Subsistemul de manipulare – contine instalatia aducatoare/de evacuare IAE si un operator uman.

Cuplarea mai multor celule de fabricatie CF intre ele prin subsisteme de manipulare SSM constituie o linie de fabricatie conform schemei din figura 3.b.

Obiectul de asamblat se deplaseaza de-a lungul locurilor de munca. La fiecare loc de munca se realizeaza o anumita parte, bine determinata, din lucrarile de asamblare (productie serie si de masa);

Tehnologia de asamblare in flux presupune transportul continuu sau intermitent al produsului de asamblat

Masinile unelte, utilizate in tehnologia de fabricare a echipamentelor electrice, au grade de automatizare diferite.

Acestea sunt dotate cu sisteme de automatizare foarte diferite, realizate cu mijloace mecanice, electrice, pneumatice, hidraulice sau combinatii ale acestora.

Fiecare mecanism de actionare este comandat de un dispozitiv de comanda compus din unitati elementare de comanda.

Un sistem de automatizare este suma unitatilor elementare de comanda impreuna cu dispozitivul care asigura durata si succesiunea fazelor, conform procesului tehnologic.

Sistemele de comanda ale masinilor-unelte automate se impart in:

- sisteme de comanda rigide, in care succesiunea si durata semnalelor de comanda sunt determinate precis;

- sisteme de comanda elastice, la care succesiunea si durata semnalelor de comanda se pot schimba cu usurinta, creand sisteme de fabricatie flexibile, care se pot adapta usor la productia de serie mica si unicate.

Asambarea mobila

Sistemele de comanda ale masinilor-unelte automate se impart in: - sisteme de comanda rigide, in care succesiunea si durata semnalelor de comanda sunt determinate precis; - sisteme de comanda elastice, la care succesiunea si durata semnalelor de comanda se pot schimba cu usurinta, creand sisteme de fabricatie flexibile, care se pot adapta usor la productia de serie mica si unicate.

Sistemele de automatizare rigide se impart la randul lor in: - sisteme temporale, in care este posibila suprapunerea fazelor, ceea ce face ca timpul total de prelucrare al unei piese sa fie mai mic si deci productivitatea masinii-unelte sa fie mare. - sisteme secventiale, in care o secventa oarecare nu poate incepe decat la sfarsitul secventei precedente, adica nu se poate face suprapunerea secventelor.

- sunt foarte flexibile, fiind necesar un timp scurt pentru reglarea masinii;

Echipamentele cu comanda numerica (ECN) se pot descrie printr-o

schema ca in figura 4 si se impart in 3 mari grupe:

1. ECN de pozitionare (masini de gaurit si alte masini unelte: pe o singura

directie sau pe doua directii perpendiculare);

2. ECN de prelucrare liniara, la care deplasarile mesei nu se mai fac cu

viteza rapida ci cu viteza de avans, adica in timpul deplasarilor de la un punct

la altul, se produce si procesul de prelucrare al piesei. Se impune

programarea simultana cu coordonatele deplasarii si valorile vitezei de avans,

valorile turatiei arborelui principal, scula, precum si unele functii auxiliare;

3. ECN de conturare – permit coordonarea miscarilor pe doua sau mai

multe axe

Sisteme de automatizare cu comanda numerica

ANEXE

VA MULTUMESC!