UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA de Sociologie și Asistență Socială

MASTER: Studii de securitate

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Profesori Coordonator,

Prof. univ. dr. Cristian Barna

Conf. univ. dr. Darie Cristea

Absolvent Master,

Lenuța Nica

ZI

0

Bucureşti, iunie 2015

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA de Sociologie și Asistență Socială

MASTER: Studii de securitate

LUCRARE DE DISERTAȚIE

PRESA, ÎNTRE RISC ȘI SUPORT PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ

Autor,

Lenuța Nica

Coordonatori Științifici,

Prof. univ. dr. Cristian Barna

Conf. univ. dr. Darie Cristea

Bucureşti, iunie 2015

1

CUPRINS:

I.Introducere....................................................................................................................3

II. Metode de analiză folosite.........................................................................................6

III.Rolul social al presei în democrație, de la Lippman și Dewey la noi.........................8

III.1 Lippman și Dewey despre democrația reprezentativă și democrația participativă și

rolul social al presei în democrație.............................................................................................8

III.1.1. Lippman: Masele pot doar alege o tabără sau alta; ele sunt insuficient informate..8

III.1.2. Dewey: Comunitatea critică face democrația..........................................................9

III.2 Carențele presei în îndeplinirea rolului social în democrație........................................10

IV. Starea Presei, Insecuritatea.....................................................................................14

V. Roluri mass-media în raport cu structurile de intelligence.......................................19

V.1.Presa- sursă pentru OSINT pentru structurile de Intelligence........................................19

V.2. Presa analizează subiecte ce țin de domeniile de securitate națională, inclusiv corupția................................................................................................................................................20

V.3. Presa și conflictele internaționale- sursă de informații de securitate............................21

V.4.Presa- instrument de propagandă...................................................................................22

V.4. Drumul de la spionarea presei de către servicii de intelligence la contopirea celor două sau ” În dragoste și război este permis orice”.......................................................................22

V.4.1. Parte a presei, spionată pentru că ar fi reprezentat riscuri si amenințari la adresa securității...........................................................................................................................22

V.4.2.Presa- amenințare la adresa securității, prin publicarea de informații strategice și tactice pentru securitatea națională sau internațională......................................................24

V.4.3.Presa – meseria îmbrățișată cu precădere de spionii serviciilor externe de Intelligence........................................................................................................................25

V.4.3.1. România zilelor noastre – a avea sau nu agenți sub acoperire în mass-media....28

V.5. Presa- rol în răspândirea Culturii de Securitate............................................................29

VI. Se va regăsi presa în noua SNAP? Ca vulnerabilitate?...........................................31

VII. Aspecte legale privind relația juridică securitate națională-jurnalist....................37

VII.2. Când ar exista riscul ca presa să constituie un risc/amenințare la adresa securității naționale?..............................................................................................................................38

VIII. CONCLUZII- Inventariem carențele și propunem soluții....................................41

VIII.1 Când presa este suport pentru Securitate? Când este risc/vulnerabilitate? Propuneri44

BIBLIOGRAFIE:..........................................................................................................47

2

I.Introducere

”Informația înseamnă putere” spunea Sherman Kent în urmă aproape 70 de ani. Este de

înțeles, așadar, setea de informație de calitate. Această informație este scopul primordial al

mass-media și al serviciilor de intelligence. Mass-media folosește informația obținută pentru a

servi interesul public, în vreme ce serviciile de intelligence utilizează informația pentru a-și

desfășura activitatea și a asigura securitatea unui stat, de pildă. Unde intervin interferări ce

disturbă activitățile acestora? Este clar, pentru asigurarea securităţii, într-un mediu tot mai

nesigur, este nevoie de informație de calitate, de la surse de încredere, informație validată,

prelucrată cât mai repede cu putinţă. Totul, sub presiunea timpului! Până aici, totul sună

cunoscut și pentru un student la jurnalism. Abia acum drumurile se despart: jurnalistul aduce

informația, deseori prelucrată, la cunoștința opiniei publice, iar lucrătorul din serviciul de

intelligence transformă datele, în informație și apoi în produs intelligence. El nu va aduce

informația la cunoștința opiniei publice, ci a beneficiarului care este, deseori, funcționar de

rang înalt al statului. O democrație presupune un stat cu instituții funcționale și o comunitate

informată. Presa furnizează informație. Democrația participativă presupune implicarea

cetățenilor în viața ”cetății” pentru mai binele comun ce va conduce la mai binele statului

acelor cetățeni. Cetățenii cu interese comune formează comunități care generează și dezvoltă

opinii publice, opinii publice extrem de importante pentru un stat. Ele pot susține sau

împiedica anumite politici publice. Se impune așadar, ca cetățeanul, comunitatea să fie

deținători de cunoaștere critică, pentru că, altfel, ajungem să avem opinie publică de formă,

ceea ce este dezastruos pentru o democrație și starea de securitate.

Suntem invadați de informație, dar cum o folosim în scop constructiv, nu distructiv? De unde

începe informația, mânuită cu un interes meschin, să afecteze societatea, implicit securitatea

națională? De ce este atât de importantă securitatea într-o democrație veritabilă? Care sunt

factorii ce transformă mecanismele de mânuire a informațiilor în risc sau amenințare pentru

securitate? Poate aduce Informația un spor de securitate? Cum? La urma urmelor, societatea

este depozitarul informațiilor, iar totalitatea ei este formată din cetățeni, cetățeni care au drept

de vot, dar și drept de securitate. Cum poate fi manipulată o societate? Prin informație! Cum

se poate evita? Prin asimilarea critică/științifică a informațiilor. Cum se poate realiza acest

deziderat? Prin educație și mass-media, pentru că acestea două furnizează cea mai multă

3

informație. Voi analiza însă doar ceea ce cade în sarcina mass-media. Totodată, îmi propun

ca, pe parcursul lucrării, să găsesc răspunsuri la întrebările: Presa este un risc sau un suport

pentru securitatea națională? În ce condiții reprezină un risc? În ce condiții reprezină un

suport? La urma urmei, agenda publică este, deseori, fixată de mass-media.

Utilitarișii1 John Lock2, John Milton3 sau John Stuart Mill4 vorbeau de presă ca impunând

libertatea de exprimare și opinie. Statul era văzut ca ”dușmanul principal” ce putea institui

cenzura sau limita libertatea de exprimare și opinie. Aceste idei au condus la consacratele

formule ”presa este câinele de pază al democrației” și ”presa este a patra putere în stat”5,

lansate în epoca frământărilor revoluției franceze și perpetuate până astăzi. În debutul

secolului XX, se produce o schimbare de paradigmă: tema libertății presei este înlocuită cu

cea a efectelor6 pe care aceasta le produce. Într-o societate a informaţiei și a cunoașterii, nu

este de mirare că imperiile media din întreaga lume ajung să dețină un rol extrem de

important.

Ipoteza de lucru de la care pornesc cercetarea este: Starea de securitate a presei,

profesionalismul ei determină gradul în care Presa, într-un stat democratic, este suport sau

risc pentru securitatea națională.

Argumentele pe care bazez această ipoteză sunt analizate în capitolele lucrării:

Presa are un rol social în democrație; ea informează și generează opinii publice, însă există

factori care conduc la carențe în îndeplinirea acestui rol social (Capitolul III- Rolul social al

presei în democrație, de la Lippman și Dewey la noi).

Presa însăși trăiește în stare de insecuritate, nu deține cunoștințe solide despre securitatea

națională sau despre domeniile pe care le acoperă, fapt ce viciază informarea corectă a

publicului. Există mai mulți factori ce generează starea de insecuritate a jurnalistului

(Capitolul IV- Starea presei, Insecuritatea).

Serviciile Intelligence cu atribuții în securitatea națională și presa depind de nevoia de a

deține informația exclusivă, validă, importantă. Relația dintre presă și serviciile de

intelligence este de diverse tipuri: de la non-relație la colaborare, la spionare și ajunge, uneori,

la întrepătrundere (Capitolul V- Roluri mass-media în raport cu structurile de intelligence).

1 Utilitarismul este  teorie morală ce evaluează acțiunile indivizilor, având două dimensiuni esențiale: un criteriu al  binelui și al răului, un imperativ moral –maximizează binele, o regulă de evaluare a acțiunii morale conform acestui criteriu. Utilitarismul formulează răspunsuri la întrebări de forma: ce trebuie făcut?/ce trebuie să admirăm?/ cum e bine să trăim? cu ajutorul unor termeni împrumutați din economie, cum ar fi: maximizare (a utilității, a fericirii), profit (obținerea plăcerii).2 Locke, John; Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță; Ed. Nemira;Bucuresti, 1999, p. 52.3 În discursul Areopagitica, disponibil la https://www.dartmouth.edu/~milton/reading_room/areopagitica/text.shtml.4 În lucrarea On Liberty; disponibilă la http://www.earlymoderntexts.com/pdfs/mill1859_1.pdf5 După puterile executivă, legislstivă și judecătorească.6Lippmann, Walter, Public Opinion, SUA, Long Island; 1921

4

Analiza acestor argumente conduce, firesc, la întrebarea: Care sunt varibilele ce plasează

presa ca suport, ca risc sau ca vulnerabilitate pentru securitatea națională? (Capitolul VI-

Constituie presa o vulnerabilitate pentru siguranța națională?) care, coroborată cu Capitolul

VII: Aspecte legale privind relația juridică jurnalist-securitate națională, genereză Concluzia

că presa poate fi atât risc, cât și suport pentru securitate, în funcție de mai multe variabile:

nivelul de profesionalism al jurnalistului; siguranța zilei de mâine; starea sa de insecuritate;

abilitatea presei de a se așeza la masa negocierilor cu factorii decizionali pentru găsirea unor

soluții raționale de ieșire din criză a sectorului (într-un orizont de 7-8 ani); gradul în care

afacerile mass-media sunt predictibile și oneste; gradul în care economia va direcționa bani

curați către presă, prin publicitate etc...

5

II. Metode de analiză folosite

I.1. Metoda observației

Auguste Comte considera Observația, ca una dintre cele patru metode fundamentale ale

cercetării sociologice, alături de comparație, analiză istorică și experiment.

Observaţia este importantă pentru cunoaşterea realităţii înconjurătoare. Metodă deosebit de

utilă, observația permite accesul direct şi nemijlocit al cercetătorului la realitatea socială

(obiectul observaţiei) şi asigură un grad mare de obiectivitate şi complexitate a imaginii

rezultate. Observaţia înregistrează comportamente individuale, dar şi colective, în condiţiile

naturale de desfăşurare a lor, în momentul desfăşurării lor. Prezintă avantajul analizei

longitudinale a fenomenelor, comportamentelor, proceselor. Voi apela la această metodă

pentru a observa evoluția mass-media și factorii care o efectează în îndeplinirea rolului ei

social. Metoda este folosită în Capitolul IV.

I.2. Analiză comparativă

Am putea spune că, în proporție de 90%, nu există cercetare care să nu ia în considerare şi alte

cazuri similare. Ne comparăm cu vecinii, cu cei care sunt ca noi, cu cei care sunt mai

dezvoltați, cu cei care au rezultate mai bune decât noi, pentru a vedea unde și ce avem de

făcut pentru îmbunătățirea situației. Evident, au existat, există şi vor exista diferenţe între

indivizi, între grupuri, între comunităţi, între culturi, între religii, între țări, între procese și

este normal să fie așa. ”Sociologia comparată nu este o ramură particulară a sociologiei, este

sociologia însăşi”, spunea Durkheim7. Nu putem înţelege societatea în care trăim până când

nu ne comparăm cu ceilalți. ”Cine cunoaşte doar o singură ţară, practic, nu cunoaşte niciuna”,

decreta Lipset (1994, p.154)8 . Muller-Lyer menționează și comparația fazeologică prin care

se descompune întregul în subdomenii și se compară o fază de evoluție cu cea imediat

următoare, pentru a fi descoperite liniile directoare ale fenomenului studiat9. Sursele pe care

le-am folosit pentru această analiză comparativă, folosită cu precădere în Capitolul III și VII

sunt: rapoarte oficiale, ziare, reviste, tabele, analize, discursuri, legi, referendumuri, strategii,

dezbateri. În ceea ce mă privește, am considerat utilă metoda de analiză comparativă, point-

by-point, pentru a compara, simultan, punctele de interes pentru analiza efectuată.

I.3. Analiza de conținut

Derivată din teoria comunicării și utilizată cu precădere în cadrul științelor sociale, metoda

analizei de conținut a ajuns astăzi, când aproape oricine este mai atent la efectul comunicării

7 Rughiniș, Cosima; Explicația sociologică; Iași; Editura Polirom, 2007, p.131.8 Dușa, Adrian ,Utilizarea arhivelor de date în analiză comparativă,Teza de Doctorat, București; 2008.9 Neculau, Adrian, Sociologie generală; ediția a IV-a; Ed Polirom, Iași, 1997, apud, Cristian Barna , România între prieteni și dușmani, Ed. Militară, 2014, p 21.

6

decât la efectul a ceea ce are de comunicat, în sine, să fie folosită la scară largă în activitatea

de intelligence - public, business sau secret. Metoda constă într-un set de tehnici utilizate ce

au ca scop identificarea obiectivă și sistematică a caracteristicilor de care dispun mesajele:

analiza elementelor textuale, în scopul determinării semnificaţiei mesajului, scop materializat

prin studii de tendinţe, analiză a performanței; evaluarea emitentului prin identificarea

intențiilor, motivaţiilor și cencepției sale. În lucrarea de față, am realizat analiza de conținut a

declarațiilor oficiale despre presă și despre ”îmbogățirea” ei cu atributul de ”vulnerabilitate la

adresa securității naționale”. Metoda ne ajută să aflăm mai multe despre comunicările

analizate, deoarece este sistematică. extragem informația relevantă interesului nostru de

cercetare, după cum arată10 sociologul Mircea Agabrian.

Analiza de conţinut (Capitolele III, V,VI) este utilă, în demersul meu, dovedindu-se soluția

practică pentru trei tipuri de probleme: cercetarea implică un volum mare de text; un

subiect/mai mulți subiecţi trebuie studiaţi ”la distanţă”; pentru studiul documentelor istorice,

al scrierilor unor persoane decedate, sau al emisiunilor de radio şi televiziune, analize ce au

tratat, înainte, tema democraţiei participative, a presei, a informației publice

I.4. Metoda scenariilor

Trăim într-o lume a incertitudinilor când avem nevoie de a privi în viitor pentru a lua cele mai

bune decizii în prezent. Nu dispunem de un software miraculos sau de un glob magic de

cristal și atunci, evident, avem nevoie de tehnici care să ne ajute să luăm cele mai bune

decizii, în funcție de diverși factori. Pentru început se impune identificarea incertitudinilor și a

elmentelor-cheie care le definesc. Acest prim pas ne ajută pentru a stabili gradul de neclaritate

pe care anumite decizii sau evenimente le impun astfel încât să poată fi anticipate eventualele

probleme pe care acestea le-ar crea. Metodă este des folosită de intelligence - public (atunci

când se crează politici publice- sau ar trebui folosită, în cazul în care nu se întâmplă), privat

sau secret. Corelarea elementelor de incertitudine precum și stabilirea relațiilor dintre ele ne

conduc la o viziune de ansamblu care să ajute la realizarea unor scenarii plauzibile. Pentru

cercetarea mea s-a dovedit utilă în Capitolul VI.

I.5. Metoda prioritizării

Metoda prioritizării (în Concluzii) o voi utiliza pentru stabilirea valorii relative a alegerilor

sau alternativelor care să ne permită să putem răspunde la întrebarea: ”Ce este cel mai

important pentru ca presa să nu devină risc pentru securitatea națională”11.

III.Rolul social al presei în democrație, de la Lippman și Dewey la noi 10 Agabrian, Mircea; Analiza de Conținut; Ed Polirom; Iași; 2006.11Barna, Cristian; op cit.

7

III.1 Lippman și Dewey despre democrația reprezentativă și democrația participativă și

rolul social al presei în democrație12

O presă slăbită, neprofesionistă, neinteresantă nu este de ajutor nici unui stat democratic.

Securitatea unui stat are strânsă legătură cu presa de care societatea este legată prin toți porii

ei. În urmă cu 100 de ani doi mari susținători ai democrației, cu instrumente diferite –

Lippman și Dewey dezbăteau această problemă democrație-opinie publică- mass-media, la fel

de actuală acum, ca atunci. Apărarea democrației este o chestiune de siguranță națională.

Tema a fost întoarsă pe toate fețele în celebra dezbatere a anilor 1920, dintre americanii

Walter Lippmann și John Dewey13. Înainte de a vorbi despre opiniile lor diferite este

important de menționat că ambii aveau o preocupare comună: starea democrației

contemporană lor. Unul a fost considera realist al democraţiei, iar celălalt, un idealist.

Problemele ridicate de cei doi mari teoreticieni americani par la fel de actuale astăzi, când

globalizarea a comprimat spațiul și a accelerat timpul.

Ambii sunt direct interesați de bunul mers al democrației, fiecare are soluția sa, dar, totodată,

autorii pun accentul pe comunicare, mediată sau nu de mass-media, și implicit pe rolul social

al presei.

III.1.1. Lippman: Masele pot doar alege o tabără sau alta; ele sunt insuficient informate

Lippmann a susținut că masele s-au găsit, în mod natural și structural, în imposibilitatea de a

forma grupuri publice inteligente, democratice. Lippmann14 a pledat astfel pentru ca masele să

aibă, practic, un rol pasiv în procesul democratic, ca spectatori, mai degrabă decât de

participanţi, a căror unică responsabilitate este de a alege între un partid sau altul, o linie

politică sau alta. El argumenta: criza de rezultate a democrației avea drept cauză nu

democrația prea puțină, ci prea multă. Soluția pentru această criză, a argumentat el, este de a

12Informații preluate prin intermediul lucrărilor Dewey-Lippmann dezbaterea de astăzi: Comunicare distorsiuni, Agenția reflectorizante, și Democrație Participativă a prof. MARK WHIPPLE, Catedra de Sociologie, Universitatea din Texas, Austin, 2009 și Istoria Comunicării, semnată de Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu și Nicoleta Corbu, Ed. Comunicare.ro, București, 2007.13 John Dewey este autorul unei opere solide și unul dintre fondatorii pragmatismului american. El a acoperit domenii dintre cele mai diverse, de la educație, psihologie, politică, public, opinie publică, propagandă până la estetică, religie, epistemologie și metafizică. Pe parcursul unei vieți impresionant de active, a încredințat tiparului nu mai puțin de 37 de volume. Opera sa și atașamentul la valorile organizării pluraliste a societății moderne i-au adus pe bună dreptate aprecierea de cel mai important filozof al Americii și de filozoful democrației (Fort, 1998). Interesul pentru ideile sale a cunoscut o revitalizare începând cu 1979, an în care Richard Rorty publică Philosophy and the Mirror of Nature, unde îi prezintă pe Dewey, Heidegger și Wittgenstein drept filozofii cei mai importanți ai secolului al XX-lea.14 Lippmann este o autoritate de primă mărime în domeniul politologiei, cu peste 20 de volume publicate, și unul dintre cei mai proeminenți jurnali ști ai secolului trecut. Este suficient să amintim că el a ținut din 1931 până în 1967 o rubrică permanentă sub titlul Today and Tomorrow, care apărea concomitent în numeroase ziare americane (la un moment dat, numărul acestora era de 250); este câștigător de două ori al premiului Pulitzer. În statistică, generațiile sunt creditate cu o vârstă medie de 25 de ani; este vorba de vârsta activă, evident. Lippmann a ținut timp de o generație și jumătate o rubrică săptămânală, performanță care nu știm să fi fost egalată. Michel Curtis îl numea cel mai talentat și influent comentator politic american din secolul al XX-lea (introducere la Lippmann, 1991, p. XI), iar Herbert Altschull (1990, p. 307) îl caracteriza drept Pontiful presei.

8

redistribui inteligență și analiză critică de luare a deciziilor politice departe de mase, spre un

corp centralizat de elite inteligente. Lippmann a fost un precursor puternic și important al

elitismului democratic. El susținea că tehnocrații sunt specialiștii care înțeleg adevarata

dimensiune a problemelor societății și că ei sunt cei mai îndreptățiți să ia decizii în numele

comunității. Lippman era de părere că limitarea naturală a minții umane ar împiedica o

reprezentare realistă a adevărului. Concepea comunicarea democratică, în primul rând prin

intermediul vederii. O ordine democratică este posibilă în măsura în care masele sunt capabile

de a construi reprezentări vizuale care aproximează adevărul. El însuși jurnalist cu vastă

experiență, era de părere că presa nu reda informația reală, ci o interpretare a ei, în funcție de

percepția, cunoașterea și buna-credință a jurnalistului. Lippman vedea Democrația ca un

mijloc pentru atingerea unui scop.

III.1.2. Dewey: Comunitatea critică face democrația

Și, o vreme, teoria sa a avut întâietate în fața celei înaintate de John Dewey care a susținut cu

tărie participarea cetăţeanului la afacerile cetății și și-a exprimat încrederea că masele pot fi

inteligente și cu simț critic. Dewey, filosof, psiholog, pedagog şi jurnalist politic american, a

văzut democrația nu numai ca o formă de guvernare, ci ca un mijloc pentru a perpetua

cunoaștere. Nu a pretins că a ar fi posibil ca publicul să posede toate cunoștințele

disponibile. Ceea ce a promovat, în schimb, a fost un proces critic și reflexiv de gândire. John

Dewey afirma că un public în cunoștință de cauză este nu numai posibil, ci și necesar pentru

dezvoltarea şi progresul a unui stat cu adevărat democratic, pentru a transmite cunoaștere. Și

el considera foarte important rolul tehnocraților, al specialiștilor, dar, susținea Dewey,

comunitatea trebuie să aibă ultimul cuvânt, iar produsele tehnocaților să fie supuse

dezbaterilor publice, punct în care se desparte de Lippman.

Dewey atrăgea atenția că, fără un public participativ, informat și cu gândire critică, politicul

/decidentul își poate desfășura nestingherit rolul său de control al opiniei. Nu ar fi ceva

dezastruos dacă interesele de profit pecuniare nu ar fi imense, dar, de dragul acestor interese,

nelovindu-se de o opoziție critică, cei care dețin și diseminează informația către public o pot

falsifica cu ușurință, iar, acest fapt afectează societatea. Apoi, forța maselor ce deţin

informații deteriorate poate fi cu mai multă uşurinţă folosită în slujba celor care doresc și pot

avea PUTEREA. Așa se face că cei care dețin puterea ajung să fie chiar și deținătorii de

imperii media. Publicul ajunge să aibă obiceiuri și să se teamă de schimbare. Obiceiurile sunt

previzibile și ușor de folosit în piață. Publicarea (prin mass-media) reprezintă doar un pas, iar

publicul este, astfel, numai parțial informat. Înțelesurile pot fi clarificate și adjudecate doar

9

prin discuții. Dewey atrăgea atenția că lipsa unei gândiri critice a publicului conduce la o

opinie publică, doar cu numele: ”Opinia formată întâmplător, sub conducerea celor care au

drept miză să facă un neadevăr acceptat este opinie publică doar cu numele... confiscată de

interese partizane (...) Cu cât o împărtășim mai mult, cu atât influența ei este mai

dăunătoare”15. Există, astfel, riscul ca cetățeanul să susțină ceva ce în realitate contravine

interesului său real. Dewey era de părere că leac pentru bolile democrației este mai multă

democrație, spre deosebire de Lipman care credea că boala democraţiei este prea multă

democrație.

III.2 Carențele presei în îndeplinirea rolului social în democrație

Opinia publică este legată prin aproape toți porii ei, de presă, de comunicare! Atât Lippman,

cât și Dewey subliniază rolul major al mass-media în formarea opiniei publice. Presa

reprezintă, cel puțin, ar trebui să reprezinte, a patra putere în stat, câinele de pază al

democraţiei, care se folosește de dreptul la informație, dreptul la opinie și libertatea de

exprimare, toate, în numele interesului public. Presa este oglinda societății. Am putea spune la

fel de bine că societatea este cea pe care presa a format-o zi de zi, livrându-i informații tot mai

spectaculoase și lipsite de consistență. Pentru consumatorul din România, acest fapt este mai

puțin important, primând împărţirea știri bune-știri proaste. Consumatorul este prea puțin

interesat de interesele trusturilor media ce se află în spatele știrilor ori campaniilor de presă pe

care le consumă permanent16. Publicul ajunge să nu aibă o gândire critică, după cum a militat

Dewey. Publicul nu are timp pentru asemenea aspecte. Imaginea ajunge să nu mai aibă

legătură cu realitatea. Tocmai de aceea, Comunicarea ce a câştigat vertiginos teren în viața

noastră, ajunge să se auto-distrugă, necorelând realitatea cu imaginea, livrând publicului o

formă, un ambalaj pe care acesta dorește să îl vadă/audă, pentru că și-a creat/i-au fost create

anumite obiceiuri/așteptări. Este gravă furnizarea de informații lipsite de substanță, dar este

dezastruos atunci când informația este falsificată cu bună credință de cel care deține

mijloacele necesare pentru distribuirea informației.

Presa, în proporții îngrijorătoare, a ajuns să aibă ca preocupare primordială, nu interesul

public, ci distracția publicului/crearea de obiceiuri, calea cea mai facilă, necesitând cele mai

puține resurse. Și ea este condusă de elite. Pentru acest entertainment nu este nevoie de

specializare și, astfel, constatăm rarefierea unei categorii extrem de importante de jurnaliști:

cei specializaţi - politic/educație/social/justiție/economie/securitate/cultură/etc- categorii

15 John Dewey; apud Whipple,Mark;Dewey-Lippmann dezbaterea de astăzi: Comunicare distorsiuni, Agenția reflectorizante, și Democrație Participativă; Prelegere, Catedra de Sociologie, Universitatea din Texas, Austin, 2009.16 În ultimii ani, această stare începe să sufere modificări conducând la un anumit top de neîncredere generațizată a societății care vede, aproape în spatele oricărei informații, un interes ascums, adesea ilicit.

10

extrem de importante pentru ca rolul social al presei să poată fi util.... Poate s-ar impune și o

nouă categorie - Jurnalistul de criză, pentru că situațiile de criză au ajuns aproape un fapt

cotidian. Cât despre specializare jurnaliștilor, acest proces costisitor nu s-a bucurat de prea

mult interes din partea presei sau a conducătorilor de instituții media. Dacă la nivel central îi

mai întâlnim, la nivel local sunt o ”rara avis”. De exemplu, lipsa unor jurnaliști specializați pe

probleme de securitate, în condițiile în care trăim într-o societate a riscului și amenințărilor,

demonstrează ignorarea acestui domeniu, iar consecința este un public neinformat, care nu

înțelege ce însemna securitatea, și nici măsurile pe care aceasta le impune. Din nefericire, în

ultimii ani, presa ajunge să amplifice crizele deja existente sau să genereze altele, iar opinia

publică, fără o abordare critică, este ca un burete care absoarbe această informație fără

discernământ. Se impune ca jurnalistul să se pronunțe în cunoștință de cauză, obiectiv și

echidistant. Riscurile și amenințările s-au amplificat și din cauza globalizării ale cărei efecte

sunt omniprezente. Internetul şi canalele de ştiri au acum acoperire mondială. Se transmit

informaţii live, mai ales dacă acolo este un jurnalist. Bombardamentul info-mediatic, deseori

perceput ca zgomotul informaţional constituie un element de bază al globalizării. Globalizarea

multiplică numărul, intensitatea și frecvenţa riscurilor de securitate, cu precădere cea non-

militară la nivelul sistemului internaţional. Publicul și-a pierdut încrederea în presă, așa cum

reiese din comentariile ce se regăsesc în Anexa: Percepția consumatorilor de produse media

prinvind gradul de încredere de care se bucură presa în rândul populației.

În anii anteriori, politicul dorea să dețină presă, nu se considera important dacă nu deținea un

ziar. Astăzi, după ce a ajutat masiv la deprofesionalizarea și depopularea mass-media,

Politicul renunță la presă, pentru că se dovedeşe că, tot lucrând pentru Cineva, nu mai are

credibilitate și nici public și, pe cale de consecință, puterea presei a scăzut dramatic. Mesajele

transmise de media sunt aproape nule ca impact, nu mai au credibilitate. În plus, dacă

analizăm puțin media este lesne de observat că un articol sau o emisiune se adresează mai

degrabă sus, cuiva care a deranjat acționariatul decât opiniei publice. Presa, deținută direct sau

indirect, prin intermediari, de Politic17 face agenda acestuia, în funcție de interesele proprii

pentru că depinde de finanțarea patronului. Finanţarea media la nivelul subzistenței menține

jurnalistul captiv, ușor folosibil. Jurnalismul partizan ajunge să fie o amenințare pentru

întreaga ramură, pentru domeniul JURNALISM. Mass-media seamănă cu scena politică-

taberele, găștile se bat între ele.

O presă care și-a abandonat rolul poate produce deficiențe democrației, dacă nu o înțelegem

critic. Riscurile de securitate non-militară au aspecte politice, societale, economice, ecologice,

17 Sau de oameni de afaceri puternici ce au nevoie de politic pentru diverse contracte neprincipiale

11

energetice, ciberbetice etc. Aspectul politic al riscurilor şi ameninţărilor se vede în slăbiciunea

unor guverne sau instituții publice ce conduc la ceea ce numim ”stat captiv” expus unor

riscuri majore- corupție/crimă organizată/activități teroriste/slăbirea statului de drept/etc. Este

suficient să privim, fie și numai la nivelul României: avem cazuri sonore de patroni de media,

sau conducători cercetați și chiar arestați pentru diverse acte: corupție; șantaj; contracte

neprincipiale cu statul18 etc... Toate acestea ne demonstrează cât de util este ca mass-media să

nu își părăsească rolul său de bază de a servi interesul public, de a fi câine de pază al

democrației, deziderate ce nu pot fi împlinite dacă informația este deturnată, folosită în alte

interese decât cele declarate, care, deseori, ar putea reprezenta interese contra securității.

Așadar, la adresa securității naționale, pe lângă amenințări clasice armate, ne lovim de

amenințări non-militare: relații geostrategice; corupție; instituții ale statului ce funcționează

defectuos; defrișări masive; atacuri cibernetice, iar lista este imensă. Deși fiecare cetățean

este distribuitor de informație, chiar și printr-un blog, informația este, în genere, mediată de

mass-media. În condițiile în care julrnaliștii nu dețin o cultură de securitate națională, nu sunt

specializați, cum ar putea ei da mai departe o informație în acest sens, chiar dacă sunt de bună

credință? În plus, jurnalistul, ca orice alt individ urmează modelul principiului piramidei lui

Maslow- întâi își va asigura satisfacerea nevoilor de bază (existența zilei de mâine) și apoi a

celor spirituale. Ținând, însă, cont de situația economică a mass-media, deplorabilă, puținii

ziariști de bună-credință au serioase piedici în a trece la nivelul spiritual al nevoilor. Deși

meseria impune echilibru și echidistanță, ziarul sau televiziunea sau radioul există,

funcționează grație celui care le finanțează. Până la urmă, tot finanțarea, mai degrabă modul

de finanțare generează riscurile, vulnerabilitățile.

18 Conform articolelor publicate la adresele, toate, accesate la 20.05.2014:http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html;http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Ce+risca+Antena+3+dupa+ancheta+DNAM;http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286;http://www.mediafax.ro/social/dan-diaconescu-condamnat-definitiv-la-cinci-ani-si-sase-luni-de-inchisoare-cu-executare-mi-au-inchis-televiziunile-mi-au-inchis-partidul-acum-ma-inchid-pe-mine-13928934; http://www.gandul.info/politica/dan-voiculescu-urmarit-penal-pentru-santaj-dna-voiculescu-a-primit-900-000-de-euro-sub-forma-de-contracte-de-publicitate-sub-amenintarea-declansarii-unei-campanii-agresive-de-discreditare-video-12883494; http://www.mediafax.ro/social/dna-sebastian-ghita-pus-sub-control-judiciar-pentru-sprijinirea-unui-grup-infractional-organizat-13840606; http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/ADRIAN+SARBU+SORIN+ROSCA+STANESCU+DOSAR+CREDITE+BRD; http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/exclusiv--elan-schwartzenberg--mandat-de-arestare-internationala-daca-nu-se-prezinta-la-dna--imobilele-sale-de-lux--sub-sechestru-320697.

12

IV. Starea Presei, Insecuritatea

Studiul ”Starea sectorului mass-media din România în 2014 – vulnerabilități și soluții”19,

relevă faptul că ”anul 2014 a fost marcat de adâncirea crizei din mass-media românești.

19Cercetare realizată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în cadrul proiectului Consolidarea Convenției Organizațiilor de Media (COM) și publicată la 4 mai, cu ocazia celei de-a doua întâlniri a COM din 2015, fiind disponibilă la http://www.cji.ro/wp-content/uploads/2015/05/Mass-media-in-2014.pdf; accesal la 20.05.2015.

13

Afacerile de media au fost lovite, în continuare, de scăderea vânzărilor și a audiențelor, de

problemele legate de distribuție, de publicitatea din bani publici alocată discreționar și, mai

nou, de interpretările diferite ale legislației românești în domeniul fiscalității și dreptului

muncii. În anul electoral 2014, derapajele profesionale s-au înmulțit și ele. Limbajul s-a

deteriorat grav, agresivitatea a crescut, atât la nivel național, cât și local”. Zonele în care

meseria se practică corect, cât mai aproape de standardele profesionale, par a fi excepțiile.

”Dacă ar fi să definim cu un singur cuvânt starea sectorului mass-media în anul 2014”, se

subliniază în Raport. Intervievații participanți la studiu au declarat că ”principalele pârgii de

control sunt mecanismele economice și folosirea instituțiilor statului ca organisme de

intimidare și represiune”. Un alt Raport, al Freedom House20, publicat la 15 aprilie 2015,

situază presa din România, pe care o consideră doar parțial liberă, în clasamentul mondial, la

poziția 84, din 199, după țări ca Ghana, Papua Noua Guinee, Namibia sau Ungaria. Un al

treilea Raport privind starea actuală a presei FreeEx 2014-201521, dat publicității de către

ActiveWatch, relevă, pe lângă părțile negative privind libertatea de exprimare, și creşterea a

numărului celor care caută surse de informare credibile în online, alternative la presa

tradițională, cum sunt platforme de mobilizare ale societății civile. Raportul arată că presa

tradițională pierde și mai mult din puțina încredere de care încă se mai bucură, odată cu

cazurile de corupţie de la vârful instituţiilor media.

Coaliția pentru o presă curată a arătat, în 2014, cine conduce presa din România, la nivelul

de acționariat, care este starea economică și ce jurnaliști sau proprietari de media au fost

acuzați de corupție, șantaj22 etc..., prin documentarea respectivă, organizația dorind să arate

stare de fapt a presei noastre. Fără a fi exhaustivă, analiza își propune să prezinte starea în

care ne aflăm în acest moment din perspectiva problemelor judiciare23, a insolvențelor24 și a

acționariatului25. Avem, în România, proprietari de presă, acţionari, directori sau jurnalişti ai

unor publicaţii instituții media ce se află în atenţia organelor de anchetă penală –

20 Disponibil la https://freedomhouse.org/sites/default/files/FreedomofthePress_2015_FINAL.pdf; accesat la 20.05.2015.21 Disponibil la http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/raport%20freeex%202014%20-%202015(1).pdf; accesat la 20.05.2015.22Pantazi, Raluca; Cazurile de santaj din presa ultimilor ani. Vezi acuzatiile si ce s-a ales de dosare; HotNews; 31.05.2013, disponibil la http://anticoruptie..ro/stiri-media_publicitate-14912282-cazurile-santaj-din-presa-ultimilor-ani-vezi-acuzatiile-ales-dosare.htm; accesat la 21.05.2015.23 Analiza Starea presei, realizat de organizația România curată; 2015; structurată în trei părți; disponibilă la http://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001; http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/ și http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/, accesate la accesat la 21.05.2015.24Idem, http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-ii-insolventele-din-presa-centrala/; accesat la 21.05.2015.25Idem,http://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001-; accesat la 21.05.2015.

14

DNA/DIICOT, iar alții au pierdut definitiv procese de calomnie care le-au fost intentate în

curțile civile26.

În lume, în 2013, ”mijloacele media de pe întreg cuprinsul globului ne împărtăşeau informaţii

care conţineau, în medie, 25% fapte reale şi 75% elemente false sau distorsionate. În anii ’80

numărul companiilor mari media din lume era de 50, ceea ce oferea totuşi un grad ceva mai

mare de libertate a informaţiei; azi s-a ajuns la șase27. În prezent, însă, cele şase companii

extrem de puternice controlează aproape tot ceea ce urmărim, ascultăm sau citim din ceea ce

se petrece pe glob. Chiar şi acele arii înguste din media, care nu depind în mod direct de cele

şase companii, tind să fie asimilate indirect prin incredibilul lanţ al imitării, al constrângerilor

şi al corupţiei”28.

În rândurile următoare privim lucrurile din prisma jurnaliștilor care lucrează pe teren.

Dacă după Revoluție, mass-media din România a avut o perioadă de explozie, heirupism și

haiducie, în anii 2002-2004 se lovea de intervenții și control guvernamental brutal când, dacă

se primea un telefon de la cine trebuia, un articol dur nu mai vedea lumina zilei. Perioada

cuprinsă între 2005-2007 a fost una de relativă normalitate pentru ca, de atunci, instituțiile

mass-media să se alinieze, de bună-voie, de partea cui plătea. Astăzi, presa ajunge, din

observator, instrument al celui care plătește și devine instrument de influență mai mult decât

de informare la nivelul opiniei publice. Astăzi, un jurnalist nu mai lucrează undeva, la un

radio, publicate, TV, ci pentru Cineva, cel care deține sau controlează instituția media

respectivă.

Am discutat cu peste 20 de jurnaliști de teren pe care i-am observat atent, de-a lungul

ultimilor 10 ani, ale căror voci nu le regăsim în spațiul dezbaterilor publice, iar concluziile le

redau în rândurile următoare. Jurnalistul trăiește în insecuritate, la rândul său. Supraviețuiește

sub imperiul fricii: poate acum, după trei luni consecutive, îşi va primi salariul; pentru că

părinții nu mai au bani, copilul are nevoi, banca l-a somat să își plătească datoria, el tot sună

la departamentul de contabilitate al publicației, dar nu sunt bani; poate vor intra niște bani

săptămâna viitoare; este foarte probabil să rămână fără un loc de muncă, iar el știe să facă

doar comunicare și nu are unde se angaja; îi este teamă de patron și este contraindicat să

atragă atenția asupra lui- sunt ațâția care i-ar putea locul mâine; politicienii sau oamenii de

afaceri îl amenință cu procese atunci când îndrăznește să scrie ce nu ar fi indicat, chiar dacă

26 http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/ ; accesat la 21.05.2015.27 Cele şase companii care controlează practic informaţia la nivel global sunt: Time Warner, Walt Disney, Viacom, Rupert Murdoch’s News Corp., CBS Corporation şi NBC Universal.28Felul in care suntem mintiti si manipulati de mass-media in fiecare zi ; 23.11.2012: disponibil la http://www.edituradaksha.ro/articles/view/felul-in-care-suntem-mintiti-si-manipulati-de-mass-media-in-fiecare-zi-a8; accesat la 15.05.2015

15

nu trec la fapte, dar vor să îi arate cine contează. La rândul lor, managerii din mass-media

trăiesc în insecuritate: în câteva luni afacerea va fi pe minus sau va dispărea; publicitatea nu

va mai veni, iar ei sunt somaţi să plătească chiria pentru sediu, tiparul, salariile, taxele către

stat, distribuția; produsul lor nu mai este cumpărat pentru că publicul găsește informația

gratis, pe internet, unde nu este nevoie de deontologie și reguli de respectat; din nou vor avea

parte de controale, chiar dacă ele sunt normale, dar simte teamă pentru că luna trecută au

publicat o anchetă compromițătoare despre X; au făcut compromisuri sau au încălcat legea și

pentru asta, pot oricând fi anchetați.

Pentru că redacțiile s-au depopulat, acum în loc de 30-40 jurnaliști, o redacție lucrează cu 4-5

oameni; nu mai au corectori. Trebuie să acopere mai multe domenii, iar unele le sunt străine;

trebuie să aibă cameră de filmat și aparat foto, să urce știrile pe site, să caute surse, dar nu au

bani de cafea, pentru că sursa va dori să se vadă la un restaurant; nu au mașină de la redacție,

iar a lor nu mai are combustibil sau s-a stricat. Prea multe competențe duc la incompetență,

acolo undea ea a existat. Se ajunge ca o știre a unei agenții de presă să fie preluată, puțin

modifictă, adesea fără citare și, gata, știrea, făcută din birou, nu de pe teren.

În ultimii doi ani, ziariştii care încă mai rezistă spun că, din 10 colegi, șase au plecat în altă

parte sau au ieșit din presă - din disperare și saturație de umilință. Unii lucrează gratis și cer

bani, pentru a trăi, părinților. Nu pot face cursuri pentru că ajung noaptea acasă, după ce au

alergat toată ziua. Nici nu ar avea cu ce să le plătească. În locul lor vin tineri absolvenți care

se descurcă să urce știrile pe site, dar nu au experiență, nu au surse sau nu cunosc suficient de

bine tainele limbii în care scriu, iar atunci, produsul este de calitate îndoielnică. Bun și acela,

pe lângă nimic. Oricum, după un an-doi vor pleca şi ei. Rar se întâmplă ca un colectiv

redacţional să reziste mai mult de doi ani. Ziaristul nici măcar nu mai este interesat de

drepturile şi îndatoririle sale, de convingerile cu care a pornit la drum. Se întreabă cum va

rezită până luna viitoare. Cum să verifice informația din trei surse când asta presupune minute

la telefon, plătite de el, bani de cafea la un restaurant, bani de transport? Ar dori să facă niște

cursuri, să se poată muta în altă parte pentru că nu pot trăi doar cu pasiunea muncii și apoi,

după atâția ani de insecuritate s-au blazat pentru că treaba merge și așa. Mass-media trăieşte

ea însăși în insecuritate și atunci domeniul se impune a fi salvat. Cei care lucrează în presă au

teamă de acțiuni disruptive. Ei cer imperativ acțiune, dar, devin pasivi și se așteaptă ca cineva

să rezolve problema presei. Sunt conștienți că se impune o politică publică, o strategie de

salvare, o modificare a Codului Muncii care să includă presa la categoria nenormată, poate

anumite scutiri de taxe venite cu controale la pachet. Însă, toate acestea să le facă cine are

putere. Presa a pierdut-o.

16

Când presa se confruntă cu o problemă cronică de sustenabilitate, orice altă discuție devine

marginală. Astăzi, presa este ca un individ care se îneacă, iar noi îi reproșăm că nu înoată

frumos, cu stil, respectând regulile. El va da brownian din mâini și picioare, disperat să nu se

ducă la fund.

Nu sunt date care să ateste câţi jurnaliști sunt în România. Conform INS, în 2011, în industria

media lucrau cca 35.000 persoane, iar din aceștia, potrivit Facultății de Jurnalism și Științele

Comunicării, cca 16-17.000 erau jurnaliști. Dacă analizăm ritmul concedierilor, plecărilor din

media, reiese că astăzi am avea cam 10-11.000 de jurnaliști.

În 2014 doar 61 posturi TV, membre ARMA29 (Asociația Română pentru măsurare a

audientelor), erau auditate, în condițiile în care în 2012, CNA (Consiliul Național al

Audiovizualului) spunea, într-un comunicat, că România avea 750 de televiziuni, 633 de

posturi de radio30 . Conform unui articol din gândul.info, în 2014 au dispărut din piață 48

posturi Tv și 19 de Radio. Conform BRAT31 (Biroul Român de Audit Transmiedia) , în

România există, în 2015, 104 publicații auditate (79- naționale și 24- locale). Conform

ziare.ro32, găsim 1019 link-uri de publicații, radiouri.

Publicitatea în media, conform MediaFactBook33 aproape s-a înjumătățit din 2008 până astăzi.

Merită menționat că presa scrisă a avut un buget de publicitate cu 75 % mai mic în 2014 față

de 2008.

Un jurnalist din mass-media locală are un venit net lunar cuprins între 500 și 1500 lei, iar un

jurnalist din media centrală poate câştiga la de 1200 lei la cca 3000 lei. Pentru mulți dintre ei,

taxele aferente pentru asigurări de sănătate, șomaj etc... nu au fost virate mai departe, de

angajatori, ceea ce le sporește starea de insecuritate. Nu trebuie însă, uitat că o parte

însemnată a jurnaliştilor ”descurcăreți” și a patronilor de media au pus umărul pentru că presa

să ajungă în pagul destructurării întrucît au ales în defavoarea deontologiei.

Un prim pas pentru susținerea mass-media este inițierea, de către Ministerul pentru Societatea

informațională34 , a unei Ordonanțe de Guvern (OUG). ce propune scăderea la 9% a Taxei pe

Valoarea Adăugată (TVA) pentru toţi operatorii de televiziune din cablu şi constituirea unui

fond de 5% pentru încurajarea programelor culturale şi educative, inițiată de Ministerul pentru

societatea informațională. OUG35 ar urma să completeze, la intrarea în viguare, Legea

29 Lista disponibilă la http://www.arma.org.ro/ro/audiente; accesat la 22.05.2015.30 Cerban,Mădălina; STATISTICĂ: Câte televiziuni şi radiouri sunt în România; Mediafax; Dept.Cultură-Media; 24 mai 201231 Lista este disponibilă la http://www.brat.ro/membri; accesat la 21.05.2015.32 Listă disponibilă la http://ziarero.antena3.ro/press/index/filter/national; accesat la 21.05.2015.33 Disponibil la http://www.mediafactbook.ro/ebook/.34 Badea, Daniel; Grindeanu (MSI): Propunem scăderea TVA la 9% pentru operatorii de televiziune și constituirea Fondului audiovizual; Agerpress; 4 iunie 2015.35 Documentul legislativ introduce: ”Capitolul IV 1 Fondul Audiovizual

17

audiovizualului nr. 504/202,36 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 534

din 22 iulie 2002. Inițiativa, adoptată la 10 iunie 2015, își propune măsuri pentru sprijinirea

domeniului audio-vizual. Este un început, încă necristalizat. Însă, cum rămâne cu presa

scrisă?

V. Roluri mass-media în raport cu structurile de intelligence

Așa cum voi arăta, serviciile de intelligence și mass-media nu sunt două linii paralele mereu.

Ele se mai intersectează, uneori până la contopire, așa cum procedează servicii de informații

externe, când apelează la ajutorul jurnaliștilor cu experiență, conexiuni și condei.

Art. 49, 1. - Pentru asigurarea libertății de informare, a diversității de opinie si a pluralismului în domeniul serviciilor de televiziune li radio, precum și pentru susținerea programelor informativ-cultural-educative, se constituie Fondul Audiovizual.Art. 49, 2 - Fondul Audiovizual se formează din colectarea unui procent de 5% din totalul veniturilor realizate de distribuitorii de servicii care retransmit programe de televiziune prin rețele de comunicații electronice.Art. 49, 3. - Se reduce la 9% Taxa pe Valoarea Adaugata pentru activitățile de retransmisie de programe de televiziune. Economiile rezultate prin reducerea TVA vor fi direcționate parțial catre Fondul Audiovizual precum și, după caz, pentru sporirea calitatii serviciului audiovizual oferit.Art. 49, 4. - Fondul Audiovizual va fi administrat de către un Consiliu al Fondului Audiovizual, alcătuit din 7 membri, astfel: 3 reprezentanti ai Consiliului Național al Audiovizualului, un reprezentant al Ministerului Culturii, un reprezentant al Ministerului Educației și Cercetarii Stiintifice, un reprezentant al Ministerului pentru Societatea Informaționala, un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice.Art. 49,5. - Organizarea si functionarea Fondului Audiovizual si a Consiliului Fondului Audiovizual vor fi aprobate prin Hotarare de Guvern”.36 Legea audiovizualului nr. 504/202, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002.

18

V.1.Presa- sursă pentru OSINT pentru structurile de Intelligence

Mass-media este o sursă importantă de informații pentru serviciile Intelligence ce au drept

scop asigurarea securității naționale. Prin funcţia sa de filtrare şi traducere a mesajului

organizaţiilor, mass-media se dovedeşte a fi extrem de importantă, se arată într-un document

postat pe site-ul Serviciului Român de Informații, lucru dealtfel valabil oriunde în lume37.

Ținând cont de avalanșa de informații, de necesitatea de a procesa tot mai multe date, merită

să subliniem rolul foarte important pe care mass-media îl are în furnizarea de date necesare

analiștilor de intelligence. Mass-media constituie, așadar, o sursă importantă pentru Open

Source Intelligence38 (OSINT).

În 1906, sociologul german Georg Siemel vorbea despre secretul în societate39, idee care a

evoluat conducând la ”social intelligence”.

Sherman Kent este pionierul care integrează sursele deschise (mediul academic, presa,

societatea civilă) în procesul intelligence. El a fost cooptat, în 1939, de la universitatea la care

preda, pentru a crea o agenție națională de Informații a SUA. În 1949, el vine cu paradigma

”Cunoașterea este Putere”, perpetuată până astăzi. A promovat ideea integrării valorilor

democratice în noul domeniu academic (intelligence) și securizarea libertății civice. Fără a

utiliza termenul OSINT, Kent a susţinut antrenarea opiniei publice în procesul de analiză din

surse deschise, ceea ce însemna, în fapt, înlocuirea propagandei cu dezbaterea publică (...)

În aceeași perioadă, a celui de-al doilea război mondial, Vannevar Bush, coordonatorul

Centrului Integrat de Cercetare, susținea că procesul de intelligence nu diferă, conceptual, de

procesul mediului concurențial de cerectare sau, am adăuga, al modului în care se realizează

materialele de presă solide, cu probe și dovezi. El a influențat cel mai tare conceptul de

”mass-media ca sursă deschisă” pentru procesul intelligence.

În anii 1970, Steven Dedijer a implementat, pentru prima dată în Europa (în Seudia), primul

sistem național de intelligence40 din surse deschise. Susținea că intelligence-ul se impunea a

37TENDINŢE ÎN INTELLIGENCE, https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf, accesat la 12.05.2015; s.l; s.n; s.a;38 Potrivit manualului OSINT al NATO, există următoarele categorii de informaţii:

Datele (Open Source Data/OSD) - emisiuni radio/TV, tipărituri, imagini sau semnale neprelucrate (fotografii, casete, imagini satelit, scrisori personale etc...);

Informaţiile (Open Source Information/OSINF) - sunt date care au fost corelate, procesate, pentru a realiza o informare de interes general; au o arie largă de răspândire: mass-media, cărţi, comunicate; informaţiile obţinute din surse deschise;

Open Source Intelligence/OSINT) – produse intelligence rezultate din prelucrarea şi analiza OSD şi OSINF pentru a răspunde unei solicitări şi care contribuie la elaborarea produsului final integrat, creând informaţia secretă;

Informaţiile obţinute din surse deschise - validate (OSINT-V) – sunt informaţiile cu un grad ridicat de certitudine.39Sebe, Gabriel, Revoluţia surselor deschise în secolul XXI, expunere în cadrul mesei rotunde Societate, democraţie, intelligence (2010), disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf.40Swedish Intelligence Network BISNES (Business Intelligence &Security Network of Sweden), sub forma unei reţele extinse de comunicare, în cadrul căreia au fost invitaţi să participe în cadrul unor sesiuni deschise de comunicare, experţi recunoscuți din domeniul economic și lideri internaționali.

19

fi integrat domeniului academic. El vorbea despre interdisciplinaritatea procesului de

intelligence și a a lansat conceptele de analytic intelligence , fiind recunoscut drept ”părinte”

al conceptului modern business intelligence. Acum apare și social intelligence inspirat de

Georg Siemel cu secretul din societate de la 1906.

În 1990, David Steel, fost ofițer de informații în marina americană, împreună cu studenți din

mai multe universități americane, a pus bazele proiectului Open Source-Intelligence. El este și

autorul paradigmei smart nation41 ce înseamnă dobândirea avantajului competitiv prin

identitate, valori, potențial de inovare socială și integrarea intelligence.

Open Source reprezintă totalitatea informațiilor, cunoștințelor disponibile publicului larg,

adică informațiile publice, la care se adaugă literatura gri42. Sursele deschise au fost utilizate

de mai mulți ani în procesul analitic al serviciilor de informații. Evoluţiile globale au

dezvoltat legătura dintre Informație și putere, dar și analiza acestei problematici. Așa cum

spuneam la început, Informația reprezintă resursa strategică de Putere.

Astfel, se poate afirma că ”informaţiile din surse deschise (OSINT) reprezintă procesul

specific de identificare, culegere, colaţionare, procesare şi diseminare a informaţiilor din surse

deschise”43.

Așadar, mass-media este o sursă importantă de informații pentru serviciile Intelligence ce au

drept scop asigurarea securității naționale.

V.2. Presa analizează subiecte ce țin de domeniile de securitate națională, inclusiv

corupția

Presa abordează subiecte ce reprezină riscuri sau amenințări pentru securitatea națională, ceea

ce îi sporește rolul, la nivelul comunității. Riscurile de securitate non-militară au aspecte

politice, sociale, societale, economice, ecologice etc...

Ameninţările de ordin economic sunt strâns legate de prezenţa sărăciei şi crizele generate de

problema asigurării resurselor pentru populație, dar și de evoluțiile economice negative pe

piața mondială. La nivelul societal, ameninţările privesc nevoia de păstrare a identităţii unor

comunităţi, minorităţi sau naţiuni. Riscurile au, de cele mai multe ori, sursa în interior.

Poluarea accentuată, capacitatea redusă de management al unor situaţii de urgenţă în cazul

producerii dezastrelor naturale, defrişările etc, dar şi dimensiunea informaţională pot constitui

vulnerabilități sau chiar amenințări. Corupţia şi economia subterană, crima organizată, traficul

41Ccurs OPEN SOURCE INTELLIGENCE, Master Studii de Securitate, Facultatea de Sociologie, 2014, Bucuresți, (coordonator: conf. Univ. Dr. Marius Sebe; expert: drd. Cristian Lazăr expert: drd. Daniela Mitu; expert: Raluca Galaon).42 Informații la care putem avea acces, dar nu gratuit, de pildă.43Informaţiile Din Surse Deschise – Delimitări Conceptuale, Col. conf. Univ. Dr. Ion CĂLIN, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I “, Vol 2, Nr 1 (2015). 

20

de persoane şi drogurile, pandemiile, siguranţa alimentară sunt alte tipuri de ameninţări şi

riscuri de securitate. Accesul la educație și sănătate, nedisciminator, accesul la medicamente

sunt de asemenea, riscuri. Globalizarea face ca o mare parte a riscurilor şi ameninţărilor să

tindă să se transforme în ameninţări cu caracter extins. Toate aceste subiecte sunt tratate de

mass-media.

Articolele de presă aduc în prim-plan corupția/coruperea structurilor de stat, înăsprirea

climatului economic, defrișările, încălcări ale legislației, tensionări ale climatului politic,

probleme privind accesul la resurse, sărăcia, crima organizată, terorismul, degradarea

ecologică etc. Prin urmare, cel puțin acest demers al mass-media poate fi apreciat drept un

suport pentru securitatea națională. În același timp, astfel, este adusă la cunoștința opiniei

publice chestiunea de interes public. Cele de mai sus sunt însă valabile în situația în care

jurnalistul își respectă principiile. Jurnalismul este o profesie în care cel care o practică

difuzează informaţii, nu zvonuri, ceea ce. din nefericire, s-a schimbat în ultimii ani.

V.3. Presa și conflictele internaționale- sursă de informații de securitate

Un alt domeniu în care presa este de un real folos este acela al conflictelor din întreaga lume.

Se estimează că, în prezent, mai mult de 10 la sută din populaţia lumii trăieşte în zone de

conflict. Însă puţine trusturi de presă îşi permit să aibă corespondenţi permanenţi pe teren.

Astfel, majoritatea reporterilor de front sunt jurnalişti independenţi, în permanentă căutare a

imaginilor şi fotografiilor în exclusivitate pe care le râvneşte orice canal de ştiri. Potrivit

rapoartelor Institutului Internaţional de Presă, 101 jurnalişti au fost ucişi în anul 2010, 102 în

2011, 133 în 2012, 120 în 2013. Comparativ, în anul 1997 bilanţul a fost de ”numai” 28 de

jurnalişti, spunea redactorul-șef al RFI Internațional, Luca Niculescu într-un interviu acordat

în decembrie 2014, pentru postul național de televiziune, în cadrul emisiunii Jurnal de

Front44. Atunci când, inclusiv, un serviciu de informații realizează a analiză a unei regiuni, ia

în calcul și informațiile furnizate de media de la fața locului. O asemenea activitate necesită

riscuri enorme pentru jurnalişti și resurse financiare considerabile pentru trusturile/instituțiile

media, ceea ce atârnă greu în balanță. Tocmai de aceea, de pildă, RFI a luat decizia de a nu

mai trimite jurnaliști în zonele de conflict ale lumii. Rezultatul este că nu mai putem afla

informații importante de la fața locului, informații importante, inclusiv pentru structurile de

intelligence ce au ca sarcină apărarea securității naționale.

44 Material disponibil la http://www.tvr.ro/jurnalismul-o-profesie-intre-viata-si-moarte_9555.html#view.

21

V.4.Presa- instrument de propagandă

Este suficient să privim la Russia Today și să recunoaștem tiparul propagandei pe care Rusia

o face prin această instituție media. Tusturile de presă și agențiile intrenaționale fac agenda

publică internațională, suntem îndreptățiți să spunem. Ele decid ce este o știre de larg interes

sau pot face ca o știre să fie de larg interes, chiar dacă asta are în spate propaganda unui stat,

a unui grup de interese legitime sau nu.

Dealtfel, este oportun să privim și în ograda noastră. Raportul Freex45 al celor de la

ActiveWatch arată, analizând mass-media din România, în perioada 2014-2015:

”Transformarea presei în instrument de propagandă politică a fost mai vizibilă ca oricând, mai

ales în contextul unui an electoral. Campania electorală a fost marcată de partizanate fățișe ale

televiziunilor de știri, însoțite de manipulări, dezinformări, atacuri la persoană și de

exploatarea sensibilităților naționale și religioase. Mass-media au fost din nou folosite de unii

patroni pentru a pune presiune pe justiție. Acțiunile justiției au expus legăturile corupte dintre

mass-media, mediul politic și cel de afaceri. Unele dintre acestea sunt specifice crimei

organizate. Au apărut noi cazuri de corupție în presă de care se fac vinovați patroni,

administratori de presă, dar și jurnaliști. Patroni și finanțatori de presă au fost arestați pe

bandă rulantă pentru fapte de corupție sau evaziune fiscală”46. Evident, asemenea acțiuni pot

aduce atingere securității naționale.

V.4. Drumul de la spionarea presei de către servicii de intelligence la contopirea celor

două sau ”În dragoste și război este permis orice”

V.4.1. Parte a presei, spionată pentru că ar fi reprezentat riscuri si amenințari la adresa

securității

În utimii ani au circulat extrem de multe informații cu privire la supravegherea mai multor

jurnalişti sau instituţii media de către servicii de intelligence.

Germania:

În 2006, Serviciul German de Informații Externe (BND) a fost acuzat că a spionat sistematic

mai mulți jurnaliști de investigații47, așa cum reiese din Raportul48 de 170 de pagini realizat de

45 Raport disponibil la adresa http://www.activewatch.ro/ro/freeex/publicatii/.46 Libertatea presei în România 2014-2015, Raportul FreeEx 2014-2015 realizat de Active Watch, membră a Rețelelor Internaționale Reporteri fără frontiere și IFEX.47Alexa, Vladimir; Germania isi spioneaza ziaristii, 3 iunie 2006, disponibil la http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-03/germania-isi-spioneaza-ziaristii.html și Fürstenau, Marcel / Weident, Medana, Raportul privind spionarea ziariştilor de către BND; Deutsche Welle; 27.mai 2006; disponibil la http://www.dw.de/raportul-privind-spionarea-ziari%C5%9Ftilor-de-c%C4%83tre-bnd/a-2626899; accesate la 20.05.2015.48Raport diponibil pe site-ul publicațieie germane ”Spiegel” la adresa http://www.spiegel.de/media/media-13063.pdf, accesat la 11.05.2015.

22

fostul judecător la Înalta Curtea Federală, Gerhard Schäfer: ”În perioada 2005-2006 Guvernul

de la Berlin a fost prins spionându-şi ziariştii cei mai incomozi: pe cei de investigaţie. BND

(Bundesnachrichtendienst) a spionat jurnalişti şi a infiltrat presa, racolându-şi informatori din

rândul gazetarilor. Aceştia erau plătiţi să raporteze orice mişcare a incomozilor, să

furnizeze copii ale unor articole înainte de publicare şi chiar să recruteze, la rândul lor, alţi

colaboratori pentru serviciile secrete”.

Anglia:

În 2013, Serviciile britanice de comunicaţii (GCHQ) i-au spionat pe jurnaliştii marilor

publicaţii din Regatul Unit şi SUA, monitorizându-le e-mail-urile, arăta fostul consultant

NSA, Edward Snowden. Serviciul GCHQ ar fi interceptat corespondența online a unor

jurnalişti de top ai BBC, Reuters, The Guardian, New York Times, Le Monde, The Sun, NBC

şi Washington Post. De asemenea, GCHQ a plasat ”jurnaliştii de investigaţie” în aceeaşi

categorie cu teroriştii sau hackerii, într-o ierarhie a ameninţărilor, potrivit altor documente

secrete ale agenţiilor britanice date publicităţii de Edward Snowden. Un document

confidenţial destinat serviciului de informaţii al Armatei avertiza că ”jurnaliştii şi reporterii

din toate formele de media modernă reprezintă o potenţială ameninţare la adresa securităţii”.

Un purtător de cuvânt al GCHQ a declarat că agenţia nu comentează astfel de aspecte,

asigurând în acelaşi timp ca toate activităţile serviciului sunt autorizate şi legale49.

Este de remarcat și  legea cunoscută ca US Freedom Act, adoptată la 2 iunie 2015 de

Congresul american, act care reduce, pentru prima dată după atentatele de la 11 septembrie

2001, capacitatea SUA, prin NSA, de a-şi spiona cetăţenii, fără mandat judecătoresc.

Practica și exemplele anterioare arată că jurnaliștii care au acces la surse și informații de

interes ridicat constituie o sursă de informații. Se ajunge ca ei să fie spionați, considerați drept

ameninţări pentru securitatea unui stat sau se poate ajunge la o colaborare pentru interesul

național. Este evident, așadar, că opiniile sunt împărțite în ce privește acest aspect.

V.4.2.Presa- amenințare la adresa securității, prin publicarea de informații strategice și

tactice pentru securitatea națională sau internațională

Într-un discurs, din 17 octombrie 2013, ţinut în faţa parlamentarilor britanici, premierul

Cameron a atras atenţia asupra pericolelor50 publicării acestor scurgeri de informaţii secrete,

49 Toea, Diana; Amenintarea lui Cameron: Ce ar putea pati ziarele care mai publica dezvaluirile lui Snowden, 29 Octombrie 2013; disponibil la http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/amenintarea-lui-cameron-ce-ar-putea-pati-ziarele-care-mai-publica-dezvaluirile-lui-snowden-1265084, accesat la 11.05.2014.50 UK launches parliamentary inquiry into Guardian’s NSA leaks; 17 octombrie 2014, Russia Today, disponibil la http://rt.com/news/cameron-guardian-uk-probe-308/, accesat la 11.05.2013.

23

susţinând că el preferă să discute direct cu ziarele, în loc să acţioneze în instanţă. A atras

atenția că publicarea informațiilor livrate de Edward Snowden afectează securitatea națională.

Fenomenul WikiLeaks a arătat că acum informațiile secrete, grație tehnologiei pot ajunge

mult mai ușor în spațiul public și pot aduce daune importante securităţii naționale sau

internaționale.

În 2010, Wall Street Journal publica un material pe tema Wikileaks, semnat de L. Gordon

Crovitz51, din care spicuim:

”Pe vremuri, oamenii care au dorit ducă documente confidențiale de securitate în spațiul

public erau nevoiți să apeleze la serviciile unui jurnalist, dacă reușeau, sperând că editorul să

fie de acord cu publicarea informațiilor, mizând pe echilibrul dintre securitatea națională și

dreptul publicului de a ști. (...) Acum se pot posta documente direct și anonim pe un web site

numit Wikileaks”. Dar, dezvăluirile Wikileaks sunt deja de notorietate, iar România nu a fost

scutită.

Tehnologia modernă face din oricine un deținător, furnizor și distribuitor de informații.

Aceasta înseamnă că este imposibil ca secretele să fie total protejate. WikiLeaks nu poate fi

ștres, dar poate genera Lecții ce trebuie învățate, un exemplu despre modul în care o instituție

media sau un jurnalist poate ajuta la diseminarea informațiilor secrete privind securitatea

națională la care au apoi acces, inclusiv, adversarii. Merită subliniată declarația din 2010 a

fostului procuror general al Statelor Unite John Ashcroft52 care a coordonat ancheta privind

atentatul de la World Trade Center din 2001: ”În SUA, au fost împrejurări când presa a fost

criticată pentru diferite atitudini faţă de siguranţa naţională, mai exact atunci când a publicat

informaţii secrete privind sistemul de apărare. Uneori presa primeşte date despre informaţii

secrete şi le deconspiră, ceea ce poate fi de un real folos pentru terorişti. Acest fapt poate fi o

sursă de tensiune între presă şi autorităţi şi am fost critici faţă de asemenea fapte, dar n-am

condamnat şi n-am sancţionat asemenea deconspirări”, a răspuns Ashcroft53.

51 Crovitz, L. Gordon; WikiLeaks and National Security. We'll have to learn how to cope with technology we can't control, 14 iunie 2010, The Wall street Journal, disponibil la http://www.wsj.com/articles/SB10001424052748703509404575301770502099014, accesat șa 11.05.2015.52 John Ashcroft este în prezent profesor de Drept şi consultant al Guvernului SUA pe probleme de securitate naţională.

53Fost procuror general american: În SUA n-am condamnat presa nici când a dezvăluit informaţii secrete; Mediafax; Dept

Corespondenți; 9 iulie 2010, diaponibil la http://www.mediafax.ro/cultura-media/fost-procuror-general-american-in-sua-n-am-condamnat-presa-nici-cand-a-dezvaluit-informatii-secrete-6531201, accesat la 11.05.2015.

24

V.4.3.Presa – meseria îmbrățișată cu precădere de spionii serviciilor externe de

Intelligence

Carl Bernstein, câştigător al unui premiului Pulitzer, după ce a părăsit Washington Post în

1977, a petrecut șase luni pentru a analiza relația dintre CIA și a presă în anii Războiului

Rece. Concluziile cercetării sale se răgăsesc în articolul publicat în Rolling Stone la 20

octombrie 197754, în care prezintă modalităţile de colaborare presă - CIA, inclusiv apelarea la

ofițeri acoperiți. Subiectul colaborării presa—CIA este tratat, pe larg, și în volumul

Undercover Reporting: The Truth About Deception,55 al lui Brooke Kroeger. Autoarea

pledează pentru o reconsiderare a practicilor jurnalistice, deplângând faptul că media a ajuns,

deseori, la lucreze la nivel de bârfă/zvon. Autoarea susține că, în mod paradoxal, cele mai

bune anchete jurnalistice au fost, în ultima jumătate de secol, cele realizate de jurnaliștii sub

acoperire. Autoarea aduce numeroase exemple care îi susțin teoria conform căreia activitatea

jurnaliștilor de investigații, fie și cea sub acoperire este benefică societății.

În 2014, Wayne MADSEN, jurnalist american de investigații și autor, cu o experiență de 20

de ani în presă, atrăgea atenția asupra unor practici contestate ale CIA de a folosi jurnaliști,

practică ce a pus în pericol mai mulţi ziariști ce activau în zonele de conflict, prin articolul

publicat la data 27.08.2014, sub titlul ”Spioni media au pus toți jurnaliștii în pericol”56, de

către Strategic Culture Foundation: ”Tendința de creștere a CIA și altor agenții de informații

americane de a ignora interdicții anterioare împotriva folosirii jurnaliștilor ca agenți pune

fiecare reporter legitim din jurul lumii în pericol. Practica a fost obișnuit în anii 1960 și

începutul anilor '70, dar a fost interzisă de către președinții Gerald Ford și Jimmy Carter. Cu

toate acestea, în timpul Războiului Rece, CIA a început din nou această activitate, folosind

jurnaliştii ca agenți de informații. Practica a pus o serie de jurnaliști în pericol, în special cei

luaţi în captivitate de către grupuri de gherile în timpul războiului civil libanez. Nu este nimic

care să sugereze că a fost întreruptă practica utilizării jurnaliști că agenți”. Autorul mai spune

că jurnaliştii care lucrează pentru CIA se regăsesc angajaţi din trecut și prezent ai: Radio

Europa Liberă/Radio Asia Liberă/Alhurra, Radio Sawa, Vocea Americii, The Washington

Post, Internaţional Herald Tribune sau publicații controlate de George Soros.

54Bernstein, Carl; The Cia And The Media; 20 0ctombrie 1977, publicația ”Rolling Stone”, disponibil la http://www.carlbernstein.com/magazine_cia_and_media.php, accesta la 11.05.2015.55Kroeger, Brooke (Author), Pete Hamill (Foreword), Undercover Reporting: The Truth About Deception; (Medill School of Journalism: Visions of the American Press); Editura Northwestern University Press; 1 edition (August 31, 2012) parțial disponibil lahttps://books.google.ro/books?id=ys61DGpIc9EC&pg=PA374&lpg=PA374&dq=journalists+undercover+agents&source=bl&ots=Pxy772Tyqd&sig=szcRv5MzVNRzOeOm4DWYGWyp8o8#v=onepage&q=journalists%20undercover%20agents&f=false.56MADSEN, Wayne; Media spies put all journalists in danger; 27.08.2014; Strategic Culture Foundation, disponibil la ,http://www.strategic-culture.org/news/2014/08/27/media-spies-put-all-journalists-in-danger.html, accesat la 11.05.2015.

25

În noiembrie 2014, presa americană atrăgea atenția că FBI folosise un agent cu acoperire

de fotoreporter într-o operaţiune pentru a afla mai multe despre un adolescent bănuit că

fabrica o bombă. Evenimentul avusese loc în 2007 și a fost recunoscut de FBI 57. Într- o

scrisoare către New York Times58, directorul FBI James Comey declara că agenția a încercat

să rezolve o serie de amenințări cu bombă și atacuri cibernetice îndreptate spre un liceu din

zona Seattle. El respins criticile unor metode ale agenției, spunând: "Noi folosim aceste

metode de acoperire uneori pentru a prinde infractori, dar acționăm responsabil și legal".

Un material interesant, publicat de Historia59, la 04.02.2014, sub semnătura lui Alexandru

Popescu60, fost diplomat, de formație istoric, autor al peste 20 volume, vorbește romanțat de

practica foarte strânsei colaborări dintre serviciile de Intelligence și mass-media, atrăgând

atenția că aceasta nu a fost încă abandonată: ”(...) profesia cel mai adesea îmbrăţişată de

spioni a fost aceea de ziarist, cu diferite (...) ipostaze în mass media. (..) Mobilitatea

reprezentanţilor acestei profesii, posibilităţile de penetrare a celor mai variate medii, ceea ce

permitea însuşirea unor secrete de mare importanţă pentru serviciile de informaţii, constituiau

tot atâtea avantaje oferite de această profesie pentru desfăşurarea de activităţi informative”61.

Alexandru Popescu, în cartea sa, BIOGRAFIILE SECRETE ALE SPIONILOR. Viaţa

personală a agenţilor, a redat biografiile a peste 250 spioni62, printre care am identificat 40

de jurnaliști, iar dintre aceștia 40, șase au activat și în România:

1. Bourke‐White, Margaret, jurnalistă americană, agentă în România în Perioda

interbelică.

2. Clark, Charles Upson, jurnalist arestat în România pentru activităţi informative în

timpul Războiului Rece.

3. Gyr, Charles Philippe, jurnalist elveţian, agent german în România în timpul celui de‐al Doilea Război Mondial.

4. Markham, Reuben H. , jurnalist britanic, agent în România.

5. Stevens, Frank Edward, jurnalist american, agent OSS în România.57Smith-Spark, Laura; FBI director defends impersonation of AP reporter; 7 noiembrie 2014; CNN; disponibil la http://edition.cnn.com/2014/11/07/us/fbi-associated-press-deception/; accesat la 11.05.2015.58http://www.nytimes.com/2014/11/07/opinion/to-catch-a-crook-the-fbis-use-of-deception.html%3Fref%3Dopinion%26_r%3D1&usg=ALkJrhhlqY5fFIuygFk5LrDtI_zOk3pteg, a cesat la 11.05.201559Popescu, Alexandru; Profesia favorită a spionilor: JURNALIST; 14 februarie 2014; Historia, disponibil la http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalist; accesta la 15.03.2015.60 Dr. ALEXANDRU POPESCU, autor cu studii publicate în Historia și Ziarul Financiar; istoric, etnolog şi diplomat, este autorul a 21 de volume apărute în ţară şi peste hotare, în domeniile culturii populare, istoriei României şi universale, relaţiilor culturale, diplomatice şi istoriei universale a spionajului: Viena secretă;  Academia secretelor. Intelectualii şi spionajul; Agenţii mărturisiţi. Diplomaţii şi spionajul; Frumoasele agente. Femeile şi spionajul; Dicţionar universal al spionilor.61Popescu, Alexandru; op.cit.62Popescu, Alexandru, BIOGRAFIILE SECRETE ALE SPIONILOR. Viaţa personală a agenţilor, Ed. Cetatea de Scaun, 2014; Întreaga lista este disponibilă și la http://www.cetateadescaun.ro/uploads/products_files/ZSXXnPkz01.pdf, accesat la 20.05.2015

26

6. Welthi, Hans, jurnalist elveţian, agent pentru Germania în România în timpul celui de

al Doilea Război Mondial.

Magnat de presă – spion multiplu

Unul din cei mai importanţi magnaţi de presă Robert Maxwell a fost agent în slujba mai

multor state. După război, întreţine legături cu MI6 care îl și finanțează pentru a înființa

Editură ştiinţifică, Pergamon Press, spre a recupera, pentru MI6 oameni de ştiinţă germani și

articole științifice importante. Imperiul său media, Maxwell Communication, acoperea cinci

continente . La sfârşitul anilor 1980 ajunge falimentar. Documente făcute publice ulterior

decesului său au probat faptul că Maxwell activase nu numai pentru Marea Britanie (MI6) şi

URSS (KGB), ci și pentru Mossad63.

Şefi de agenţii, foști jurnaliști

Şi unii dintre şefii unor servicii de informaţii sau cu răspunderi în acest domeniu au desfăşurat

activitate jurnalistică.

Primul director al British Security Service (MI5), Sir Vernon George Waldegrave Kell

(1873 –1942) a fost corespondent de presă în China. Timothy Trebitsch Lincoln

(1872/1879- 1941, cunoscut ca spionul cameleonic pentru că a spionat în multe țari a avut

diverse ocupații: lider religios, călugăr budist, membru al Parlamentului britanic, jurnalist.

Richard Mcgarrah Helms este corespondent al agenţiei United Press la Jocurile olimpice

de la Berlin, ocazie cu care reuşeşte să obţină un interviu cu Hitler. Ulterior, devine

conducător al Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA, CIA64. După ce obţine o diplomă

universitară în limba arabă şi orientalism, Evgheni Primakov este, din 1953 până în 1962,

corespondent de radio şi televiziune în străinătate. În 1962 devine corespondent al ziarului

Pravda în Orientul Apropiat. Ca jurnalist, Primakov a lucrat ca agent de influenţare în acest

spaţiu. Oficial este corespondent, apoi redactor-şef adjunct la Radiodofuziunea sovietică.

După reorganizarea KGB (1958-1959), Primakov accede, în prim-planul activităţilor

informative şi de influenţare. În 1970, este numit director adjunct al Institutului de studii

strategice, apoi director al Institutului de studii orientale. Devine consilier al şefului KGB,

Andropov, şi al lui Gorbaciov. Preşedintele Elţân îl numeşte, în 1993 director al SVR,

serviciul de informaţii externe, urmaş al KGB65.

63Popescu, Alexandru; Profesia favorită a spionilor: JURNALIST; 14 februarie 2014; Historia, disponibil la http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalistm, accesat la 22.05.201564 Idem.65 Idem.

27

V.4.3.1. România zilelor noastre – a avea sau nu agenți sub acoperire în mass-media

România a beneficiat din plin de subiecte pe această temă strânsă a colaborarii dintre

serviciile de Intelligence și mass-media. Pentru că SRI este un seviciu mai deschis

comunicării publice, întreprinzând activități susținute de comunicare publică și a imaginii,

atunci, cele mai multe întrebări au fost îndreptate către această înstituție și răspunsurile vin

tot de aici, de la SRI, nu de la alte servicii de informații. Ori, așa cum am arată literatura de

specialitate, cel mai adesea, statutul de jurnalist și cel de lucrător in domeniul serviciului de

informații externe, din orice stat sunt aproape compatibile. În fapt, jurnalistul ajunge, prin

natura meseriei sale, să aibă acces la persoane și informații foarte importante sau chiar poate

disemina o informație care ajută sau nu siguranța națională.

Deși subiectul s-a bucurat de un interes major, odată cu aruncarea sa pe piață de către

jurnalistul Robert Turcescu, în ciuda tuturor insistențelor, răspunsurile primite din partea SRI,

prin vocea fostului director SRI și a actualului au fost standard, așa cum reiese din pasajele

de mai jos:

13 ianuarie 2015; Ziare.com – interviu

Întrebare: A fost o campanie electorală în mare măsură despre ofiţeri acoperiţi din presă, din

politică. Totuşi, care este totuşi situaţia din acest punct de vedere?

George Maior: Ofiţerii acoperiţi sunt un mijloc excepţional al serviciilor de informaţii, o

armă specifică serviciilor de informaţii, folosită de toate serviciile pentru creşterea

capabilităţii de apărare a securităţii naţionale. E păcat că se discută foarte mult de el. Nu

facem nimic în afara unui cadru legal.

24 aprilie 2015 (interviu B1TV, emisiunea Lumini și Umbre

Întrebare: Din perspectivă aceasta cum stați cu ofițerii acoperiți din presă?

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene.

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene. Ofițerul acoperit este o latură

specială, o armă specială al oricărui serviciu de informații, sarcina lui este ca folosind această

calitate să aducă informații de securitate națională pentru stat.

22.05.2015, București:

Eduard Helvig, director SRI- Vizita masteranzilor programului Studii de Securitate, la

sediul SRI

Eduard Helvig, răspunzând unei întrebări venite din partea unui masterand spunea că

ofițerul de informații își face treaba acolo unde este nevoie, cu respectarea legilației, fiind un

profesionist patriot.

28

Conform legii LEGII nr. 14 din 24 februarie 1992, privind organizarea şi funcţionarea

Serviciului Român de Informaţii (actualizată la 1 februarie 2014) la ART. 28 regăsim:

”Personalul operativ al Serviciului Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea deschis

sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale. Serviciul Român de

Informaţii va asigura protecţia şi încadrarea în alte unităţi sau compartimente de muncă a

personalului operativ care, lucrând acoperit, este deconspirat în împrejurări ce exclud culpa

acestuia”.

Conform Legii Nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii

Externe, regăsim în textul legii: ”Art. 9. (2) Activitatea Serviciului de Informaţii Externe are

caracter de secret de stat.; Art. 10. - (1) Serviciul de Informaţii Externe este autorizat să

folosească persoane juridice sub acoperire, înfiinţate în condiţiile legii, să utilizeze metode

specifice, să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, protecţia,

evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor şi informaţiilor referitoare la siguranţa

naţională”.

De semnalat că precizări clare exită în legislații cu privire la incompatibilitatea Ofițer de

intelligence-magistrat și ofițer de intelligence-politician. Alte aspecte vizând vreo

incompatibilitate privind ofițerii de intelligence, pe lângă cele deja menționat, nu se regăsesc

în legislație.

V.5. Presa- rol în răspândirea Culturii de Securitate

Obținerea oportună a informațiilor este și trebuie să fie esențială, la fel ca manipularea și

gestionarea informației. Astăzi se depun eforturi susținute: accentul se pune pe prevenire. Se

spune că este mai bine/ieftin să previi decât să tratezi. Asta înseamnă că, în societatea

democratică, crește rolul serviciilor de informații. Relația dintre informație și securitate/putere

ar putea fi definită astfel: Informația reprezintă sursa strategică de Putere/securitate.

Informația este multiplicată în societate prin diverse mijloace, însă cel mai ”productiv” este

mass-media. Reacția dintre serviciile intelligence și mass-media este adesea efervescentă, dar

mass-media rămâne importantă la nivel strategic pentru România. Ea ajută, chiar conturează

sau dezvoltă opinii ce se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă și ajung opinii publice. Da, am

stabilit, jurnalistul se impune a fi profesionist pentru că un ziarist informat, echilibrat este

extrem de util societății. El va fi cel ale căror articole vor fi consultate de analiștii intelligence

atunci când apelează la surse deschise. Pentru a asigura securitatea unei societăți democratice,

statul trebuie să se poată baza pe societate, iar aici opinia publică este extrem de importantă.

O măsură este durabilă și produce efecte dacă este susținută de societate, dacă ea înțelege și

29

acceptă că respectiva măsură o protejează, și nu altfel. Înainte de toate, da Presa trebuie să

dețină cultură de securitate, iar la acest capitol mass-media are carențe. Cauzele sunt multe și

analizate pe parcursul lucrării.

VI. Se va regăsi presa în noua SNAP? Ca vulnerabilitate?

Problema presei ca vulnerabilitate, fie și prin campanii la comandă, a generat dezbateri

aprinse, realmente utile pentru societatea românească.

30

La data realizării acestei lucrări, actualul preşedinte al României demarase deja consultările

pentru realizarea Strategiei Naționale de Apărare a României (SNAP), care trebuie finalizată,

conform legislației în vigoare, în şase luni de la preluarea mandatului (decembrie 2014). Se

pune problema: Va fi presa prezentă în SNAP? Daca da, la același capitol?

Pentru a vedea dacă presa va râmâne sau nu în SNAP, voi apela la metoda scenariilor și la

analiza de conținut a mai multor declarații apărute în spațiul public. Am urmărit să aflu în ce

măsură, jurnaliștii, politicienii, Președinția66, societatea civilă și Serviciile de informații sunt

de acord cu afirmația că ”presa este o vulnerabilitate la adresa securității naționale”. Am mers

apoi mai departe, cu întrebarea: Dacă este o vulnerabilitate, trebuie să fie prezentă în SNAP?

Pe baza acestor răspunsuri voi previziona dacă, în noua SNAP, presa va mai fi prezentă sau

nu.

Mai jos sunt redate opinii diferite- de la politicieni, consilieri prezidențial, jurnalişti,

reprezentanți ai societății civile și cetățeni. Declarațiile integrale se regăsesc în Anexa nr.3.

Clubul Român de presă, prin Indira Crăsnea (CRP67) reclama că ”incriminarea presei este

o obişnuinţă tristă, ajunsă politică oficială”68. Indira Crăsnea consideră că presa nu este o

vulnerabilitate și că nu trebuie inclusă în SNAP, deși recunoaște excepțiile din presă, atrăgănd

atenția că în România se face și presă corectă.

23 iunie 2010-Cristian Tudor Popescu recunoaște gravele probleme deontologice cu care se

confrună presa, dar consideră că nu este o vunerabilitate ce trebuie inclusă în SNAP69.

La 23 iunie 2010, Andreea Pora, jurnalist la Revista 22, Romania Liberă, considera că

jurnalismul nu mai slujește bine public considerând că presa este o vulnerabilitate și trebuie

inclusă în SNAP70.

La 23 iunie 2013- Radu Moraru, jurnalist, suținea că presa este o vulnerabilitate și este

normală prezența ei în SNAP: ”Aici e foarte dubios şi deja ţine de interesul naţional şi de

securitate naţională şi e treaba şi a serviciilor secrete şi a CSAT-ului”71.

În aceeași zi (23 iunie 2013), Cătălin Tolontan, redactor-şef al Gazetei Sporturilor declara:

”(...) Nu puterea presei este un risc pentru siguranţa naţională, ci lipsa de putere a presei

reprezintă un risc pentru democraţie (...) guvernele statelor europene caută mijloace de a ajuta 66 Președintele și consilierii prezidențiali din perioada aparițieie SNAP din 2010, actualul președinte al României, nepronunțându-se încă pe această temă.67 Clubul Român de presă68http://www.mediafax.ro/cultura-media/indira-crasnea-crp-incriminarea-presei-este-o-obisnuinta-trista-ajunsa-politica-oficiala-6441470.69Cristian Tudor Popescu: Ceea ce face CSAT este un grav abuz/ Andreea Pora: Avem ziarişti şantajişti, nu e ceva nou; Adevărul; 23 iunie 2010; disponibil la http://adevarul.ro/news/eveniment/cristian-tudor-popescu-ceea-csat-grav-abuz--andreea-pora-avem-ziaristi-santajisti-nu-e-nou-1_50ae52da7c42d5a6639ba70a/index.html; accesat la 14.05.2015.70Idem.71Idem.

31

presa, însă numai în România lucrurile se întâmplă exact invers”72. În accepțiunea lui

Tolontan, nu puterea presei reprezintă un risc pentru securitatea națională, cu lipsa ei de

putere; consideră că presa nu are ce căuta în SNAP.

La 23.02.2015, Jurnalistul Radu Tudor a adresat o scrisoare deschisă73 Președintelui

României prin care solicita ca presa să nu mai se regăsească în noua SNAP.

Din șase jurnaliști care au luat atitudine, trei consideră că presa nu este o vulnerabilitate,

deși are probleme serioase și că nu are ce căuta în SNAP; doi văd presa ca vulnerabilitate și

consideră necesară prezența ei în SNAP. Un jurnalist consideră că presa nu este o

vulnerabilitate, dar că lipsa ei de putere reprezintă un risc pentru securitata națională.

Valentin Jucan, membru CNA (Consiliul Național al Audiovizualului), cere, imperativ, într-

o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis74 (la 24.02.2015), ca presa să

rămână în SNAP:

”(...) Fenomenul nu dispare doar prin retragerea menționării presei din Strategia de Apărare

(...) Consider că o discuție despre eliminarea influențelor politice sau personale asupra presei

trebuie să pornească și de la măsuri care să sprijine independența mass media. Măsuri fiscale

ca reducerea TVA sau reducerea impozitului pe venit în domeniul presei pot oferi ocazia

redresării presei din România”.

Politicienii, în funcție de apartenența la Putere sau Opoziție, la momentul 2010, au opinii

contrare.

La 23.02.2015, Victor Ponta, primul ministru al României, declara, pe contul său de

Facebook: ”Susţin cu toată convingerea (ca vicepreşedinte al CSAT şi cetăţean al României)

demersul lui Radu Tudor!”. Nu vede presa ca vulnerabilitate și consideră că nu trebuie să se

regăsească în SNAP, deși, în ultimul an a reclamat, în repetate rânduri, partizanatul sau

neprofesionalismul din mass-media, însă lasă impresia că le privește cu îngăduință.

Senatorul PSD Titus Corlatean, membru al delegaţiei române la APCE, cere (08.10,2010)

ca acest organism să ia măsurile necesare pentru ca autorităţile române să excludă referirile

la mass-media din nouă Strategie Naţională de Apărare75. Invocă art 10 al CEDO, dar și

Principiile de la Johanesburg. Adrian Năstase, fost prim-ministru, spunea, la 23 iunie, 2010,

72Idem.73Tudor, Radu; Dle Iohannis, reparati lucrul prost facut de Basescu !, Blog; http://radu-tudor.ro/dle-iohannis-reparati-lucrul-prost-facut-de-basescu/; 23 februarie 2015, accesat la 15.05.2015.74Andronache, Carmen Maria; Un membru CNA, către președinte: presa trebuie să rămână la vulnerabilități. Nu e onorabil, dar e o stare de fapt, Pagina de media; 24 februarie 2015; diaponibil la http://www.paginademedia.ro/2015/02/un-membru-cna-catre-presedinte-presa-trebuie-sa-ramana-la-vulnerabilitati-nu-e-onorabil-dar-e-o-stare-de-fapt/; accesat la 08.06.2015.75Corlatean cere Consiliului Europei excluderea presei din Strategia Nationala de Aparare; Ziare.com; 8.09. 2010; disponibil la http://www.ziare.com/titus-corlatean/senator/corlatean-cere-consiliului-europei-excluderea-presei-din-strategia-nationala-de-aparare-1047284, acceasat la 15.05.2015.

32

că introducerea presei în SNAP dovedește o tendință totalitară. Emil Boc, fost prim-ministru,

spunea, la 23 iunie, 2010: ”Ne place sau nu ne place, este o realitate”76.

Din declarațiile celor patru politicieni putem trage concluzia că cei aflați în Opoziție politică

față de inițiatorii SNAP, nu consideră presa ca vulnerabilitate și văd ca neavenită prezența ei

în SNAP, invocând art 10 al Convenției CEDO și Principiile de la Johanesburg77.

Reprezentanții Puterii politice de la data apariției SNAP consideră că presa este o

vulnerabilitate, iar prezența ei în SNAP este necesară.

Inițiatorii SNAP au luat atitudine, prin vocea fostului președinte al României (șef al CSAT,

organism ce elaborează SNAP) și vocile consilierilor prezidențiali de la acea dată.

La 04.01.2013- Traian Băsescu, Președintele României78, declara: ”În 2010 am adoptat o

strategie de securitate naţională care nu e aprobată de Parlament, pentru un singur lucru, o

afirmaţie. E trecută acolo nu la riscuri, ci la vulnerabilităţi - că unele trusturi media sunt

interesate în discreditarea unor instituţii; (...) sunt trusturi media care reprezintă o ameninţare

la adresa securităţii naţionale”. Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de

securitate națională, declara, în 2010: ”Temerile legate de limitarea libertatii presei sunt

nefondate. Facem distincție între un anumit tip de comportament și instituția ca atare care este

mass-media. Este prima data cand o strategie de aparare nationala ofera un loc presei, un rol

clar in ceea ce tine de controlul democratic al politicii de securitate nationala. Toate

manualele recunosc un rol presei in politica de securitate. Noi am exprimat aici niste temeri,

dar este posibil ca aceste temeri sa nu se materializeze”79. Valeriu Turcan-fost purtător de

cuvânt ale Președinției, spunea, la 23 iunie, 2010: ”Paragraful din Strategie referitor la presă a

fost introdus pentru că este o realitate”80. Peter Ekstein Kovaci, fostul consilier al

prezidențial, spune: ”CSAT-ul a constat că presiunile exercitate de trusturile de presă asupra

deciziei politice sunt considerate vulnerabilităţi în Strategia de Apărare – în special după

campania electorală de anul trecut în care trusturile de presă s-au implicat cu mult peste

statutul de neutralitate”81.76Boc: Strategia CSAT include campaniile de presă printre vulnerabilităţi deoarece reflectă realitatea ; Ziare.ro; apud Mediafax; disponibil la http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1277306541, acceasat la 15.05.2015.77 La care voi face referire într-un capitol separat al lucrării.78Boga, Bogdana; Basescu revine cu atacul la presa: Unele trusturi media, amenintare la securitatea nationala ; Ziare.com; 04.01.2013; disponibil la http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-revine-cu-atacul-la-presa-unele-trusturi-media-amenintare-la-securitatea-nationala-1210468; accesat la 10.05.2015.79 Decalarție disponibilă la http://www.ziare.com/media/mass-media/fota-strategia-de-aparare-nu-contine-referiri-negative-fata-de-institutiile-de-presa-1044936; accesat la 10.05.2015.80 Declarație disponibilă la http://www.mediafax.ro/politic/turcan-mentionarea-campaniilor-de-presa-in-strategie-pentru-provocarea-unei-dezbateri-publice-6441516; accesat la 10.05.2015.81 Andronache, Carmen Marua; CSAT: Presa a ajuns pericol naţional! CTP: E un derapaj antidemocratic!; Pagina de Media; 23.06.2010; disponibil la http://www.paginademedia.ro/2010/06/csat-presa-a-ajuns-pericol-national-ctp-e-un-derapaj-antidemocratic/; accesat la 10.05.2015.

33

Inițiatorii SNAP din 2010 consideră presa ca o vulnerabilitate pentru securitatea națională,

dar nu toată, ci doar campaniile comandate, conform textului Strategiei. Iulian Fota își

nuanțează poziția, spunând că vulnerabilitățile sunt inventariate, analizate și poate exista

posibilitatea ca temerile să nu se materializeze.

Theodor Meleşcanu, fostul șef SIE care, în 2010 era membru al Comisiei parlamentare

pentru verificare și control a activității SIE și SRI, declara, la 23 iunie, 2010: ”(...) Ceea ce ar

trebui să facă obiectul - dacă se doreşte de către preşedinte - unei preocupări în materie de

impact asupra strategiei naţionale şi securităţii sunt manipulările din presă, informaţiile

mincinoase, bazate pe interceptări telefonice, pe alte lucruri. Nu văd de ce o campanie este rea

în sine dacă e bazată pe documente reale, pe informaţii reale şi reflectă o preocupare a

societăţii. Dacă e vorba de dezinformare, de manipulare, putem discuta”82. Meleșcanu

considera că introducerea presei ca vulnerabilitate în SNAP constituie un precedent periculos

și că presa nu trebuie să se regăseacă în acest document, însă, admite că în SNAP merită să

se regăsească manipulările din presă, informaţiile mincinoase, bazate pe interceptări

telefonice.

Societatea civilă are, de asemenea, opinii nuanțate: presa are probleme deontologice,

asumate, dar nu toată, iar introducerea ei în SNAp nu se justifică.

Grupul format din asociațiile ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei Centrul pentru

Jurnalism Independent Asociaţia Patronală a Editorilor Locali Convenţia Organizaţiilor de

Media Federaţia Romană a Jurnaliştilor MediaSind Patronatul Presei din România Romedia:

”Reamintim (...) că rolul presei într-o societate democratică este acela de a informa publicul în

legătură cu chestiuni de interes public. Atunci când jurnaliştii informează publicul, există şi

riscul ca instituţii ale statului să fie criticate. Riscul ca jurnaliştii să se înşele şi să

răspândească informaţii false este un risc asumat în orice democraţie în virtutea respectării

dreptului la libertatea cuvântului. Este responsabilitatea presei să transmită informaţii şi este

dreptul publicului să le primească şi să le evalueze. Politicienii şi funcţionari publici au o

posibilitatea să contracareze orice informaţii eronate transmise de presa”83. Marius

82Dădăcuș, Luviu; Meleşcanu: Încadrarea la "vulnerabilităţi" a campaniilor de presă la comandă, un precedent periculos ; Mediafax; 23,06.2010; disponibil la http://www.mediafax.ro/politic/melescanu-incadrarea-la-vulnerabilitati-a-campaniilor-de-presa-la-comanda-un-precedent-periculos-6441296; accesat la 10.05.2015.83Ursulean; Vlad; Strategia Nationala de Aparare a Tarii reprezinta un risc la adresa democratiei; Blogul ActiveWatch; 23.06.2010; disponibil la http://blog.activewatch.ro/freeex/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-reprezinta-un-risc-la-adresa-democratiei/; accesat la 20.05.2015.

34

Vacarelu84, specialist în drept public, ştiinţe administrative şi geopolitică, cadru didactic la

SNSPA reclama, la 24.10. 2013, existența unor camanii media lipsite de onestitate.

În concluzie, jurnaliștii, politicienii și societatea civilă, recunosc problemele de

onestitate și deontologie cu care se confruntă o parte a mass-media, dar majoritatea

consideră că ramura nu reprezintă o vulnerabilitate pentru securitatea națională. Cei care au

această opinie sunt cu precădere politicieni din opoziția politică de la acea dată, jurnaliștii și

ONG-urile care le apără drepturile. Inițiatorii susțin SNAP, fostul șef al SIE ar fi și pentru, și

contra, iar un membru al autorității care se ocupă cu reglementarea și restectarea legislației

și deontologiei în mass-media susține că este imperativă păstrarea, în SNAp, a mass-media.

În Anexa Percepția consumatorilor de produse mass-media privind afirmația ”Presa este

vulnerabilitate la adresa securității naționale” și gradul de încredere de care se bucură presa

în rândul populației se răgăsesc comentarii ale unei părți a celor 2059 cititori ai unui articol

publicat de HotNews85, articol ce redă opinia France 24, pe tema opiniei publice, strategia de

apărare şi presa, dar și opiniile cititorilor unui articol prin care ziare.com86 învită cititorii la o

dezbatere pe tema Ai incredere in presa si jurnalisti?. Din nefericire, marea majoritate a

comentatorilor susține, sub diverse forme, că presa este vulnerabilitate sau risc la adresa

securității naționale, pentru că nu își mai respectă statutul, codul deontologic, legea,

echidistanța etc....

În baza celor de mai sus, ajungem la concluzia că presa are reale probleme pe care se

impune să le rezolve, inclusiv cu ajutorul unei politici/strategii publice. Cunoscătorii

domeniului securității și cei care monitorizează audio-vizualul cred că presa, chiar dacă nu

este, poate deveni o vulnerabilitate sau chiar un risc. Dacă ea va fi sau nu prezentă în noua

SNAp, depinde foarte mult de modul de formulare sau de puterea presei în raport cu acest

subiect, daca ea va genera dezbatere și va beneficia de suportul mai multor organisme ce-i

apără drepturile la nivel național și internațional. Premise sunt că Presa va avea locul ei în

noul document strategic pentru securitatea națională.

84Munteanu, Razvan; Proiectul de la Rosia Montana, o amenintare pentru securitatea națională; Ziare.com; 24 octombrie 2013; disponibil la http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/proiectul-de-la-rosia-montana-o-amenintare-pentru-securitatea-nationala-interviu-1263840; accesat la 20.05.2015.85O.V; France24, despre strategia de aparare si presa: Când citesc ziarele, autoritățile din România vor sa vadă știri bune. Jurnalistii romani sunt cunoscuti ca spun ceea ce cred; HotNews.ro; 14,06,2010; disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7581524-france24-despre-strategia-aparare-presa-cand-citesc-ziarele-autoritatile-din-romania-vor-vada-stiri-bune-jurnalistii-romani-sunt-cunoscuti-spun-ceea-cred.htm; accesat la 20.05.2015.86Dogioiu,Ioana Ene; Ai incredere in presa si jurnalisti? Dezbatere Ziare.com; Ziare.com; 07.05.2015, disponibil la http://www.ziare.com/media/jurnalisti/ai-incredere-in-presa-si-jurnalisti-dezbatere-ziare-com-1361781; accesat la 21.05.2015.

35

VII. Aspecte legale privind relația juridică securitate națională-jurnalist

36

România nu are o Lege a presei. Există însă Codul audiovizual87 emis de Consiliul Național al

Audiovizualului, însă este aplicabil ziarișilor și instituțiilor media din domeniul audio-

vizualului, nu și presei scrie și celei on-line. Există și coduri deontologice al jurnalistului,

realizate de Clubul Român de presă, respectiv Centrul pentru Jurnalism Independent și

Codul Deontologic al Jurnalistului Elaborat de Convenţia Organizaţiilor de Media88, asumat și

de Centrul pentru un Jurnalism Independent. Prevederile legale din convențiile, acordurile la

care România este parte au întâietate în fața legislației naționale. Prin urmare, articolele 1089

și 11 ale Convenției CEDO vor avea întâietate. La fel și Principiile Johannesburg.

O sinteză a principalelor principii ce decurg din jurisprudența CEDO privind libertatea de

exprimare poate fi găsită în Ghidul juridic pentru ziariști90. O prezentare mai amănunțită a

acestor aspecte juridice se regăsește în Anexa nr.2.

Definiţia informaţiei de interes public91 din Legea 544/2000, articolul 2 lit. b trebuie

completată cu textul articolului 13, la Legii 544 care prevede: ”Informaţiile care favorizează

sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în

categoria informaţiilor clasificate [secrete] şi constituie informaţii de interes public”.

Art.12 al aceleiași legi specifică ce informații sunt exceptate de la accesul liber, din care le

subliniem pe primele două: ”A) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi

ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii; B)

informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele

economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate,

potrivit legii”. Activităţile ilegale, indiferent din ce domeniu, nu pot fi protejate sub nicio

formă, iar publicul are dreptul să informat cu privire la acestea. Este una dintre cerinţele unei

societăţi democratice.

87Legea audiovizualului nr. 504/2002, actualizată, aplicabilă din octombrie 2014, şi Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual modificată și completată prin deciziile CNA nr. 459/2011 și nr. 141/2013, disponibile la http://www.cna.ro/-Legea-audiovizualului-si-Codul-.html; accesat la 21.05.2015.88Disponibil și la http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/; accesat la 24.05.2015.89 Art 10 al Convenției Drepturilor Omului: ARTICOLUL 10 Libertatea de exprimare 1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. 90 Macovei Monica; Dăgăliță Adriana; Mihai Dan; Ghidul juridic pentru ziariști, ediția III, publicat de ActiveWatch în 2009 , disponibil la www.activewatch.ro91 L.544/2000, completată- art 2. Alin. B): prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;

37

Articolul 2 alineatul 1 al Legii nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate

prevede: ”Dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege”.

Articolul 3 îl completează: ”Nicio prevedere a prezenţei legi nu va putea fi interpretată în

sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a

Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care

România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii”.

Ca un corespondent al articolului 1392 din Legea nr. 544/2001, articolul 24 alineatul 5 din

Legea nr. 182/200293 prevede: ”Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor,

datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative,

limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor

drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”.

VII.2. Când ar exista riscul ca presa să constituie un risc/amenințare la adresa

securității naționale?

Articolul 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României defineşte conceptul

securitate naţională, ca fiind: ”starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială,

economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat

suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului

de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale

cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie”94.

Infracțiunile contra securițății statului constituie obiectul ”TITLULUI X : INFRACŢIUNI

CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE” din Codului Penal95, Partea Sepcială (art. 394-

412). Un jurnalist, prin prisma activițății sale ar putea intra sub incidența mai multor articole

ale codului penal, pe lângă punctele ce vizează orice cetățean. ART. 404 (Comunicarea de

informatii false) al Codului spune: ”Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de

știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al

acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu

închisoarea de la unu la 5 ani”.

Ziariștii pot intra și sub incidența art 407, ”Divulgarea secretului care periclitează securitatea

națională”: ”(2) Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conține

informații secrete de stat, daca fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepseste cu

92Legea 544/2000, art 13: Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.93Legea nr. 51/1991, modificată (în viguare de la 18.03.2014), disponibilă la https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/Legea51.pdf.94 Disponibilă la https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/Legea51.pdf.95 Codul Penal=Legea 286/2009, privind codul penal, modificată și completată ulterior, intrată în viguare la 01.02.2014.

38

închisoarea de la 5 la 10 ani. (3) Divulgarea, fără drept, a unor documente sau date care

constituie informații secrete de stat, de către cel care ia cunoștință de acestea în afara

îndatoririlor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani”.

Articolele 404 și 407 din Codul Penal pot fi coroborate cu art. 7, litere 1 și 6 din Legea

audiovizualului96, Capitolul I. ”(1) Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate

în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de

programe este garantat de prezenta lege. (6) Dezvăluirea unei surse de informare poate fi

dispusă de instanţele judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea

siguranţei naţionale sau a ordinii publice, precum şi în măsura în care aceasta dezvăluire

este necesară pentru soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti, atunci când:a)

nu exista sau au fost epuizate măsuri alternative la divulgare cu efect similar;b) interesul

legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării”.

Art 412, Cod penal, ”Sancționarea tentativei”, prevede: ”(1) Tentativa la infracțiunile

prevazute în prezentul titlu se pedepseste. (2) Se considera tentativa si producerea sau

procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii

infractiunilor prevazute in art. 395-397, art. 401-403, (...)”. În capitolul97 ”Libertatea de

exprimare – Ghid pentru aplicarea articolului 10”98 al Convenţiei Europene a Drepturilor

Omului se argumentează: ”Hotărârile [Curţii] din cazurile ‘Observer şi Guardian’ şi ‘Bluf!’

stabilesc cel puţin două principii importante. Primul principiu afirmă că informaţiile privind

siguranţa naţională, odată intrate în spaţiul public, nu mai pot fi interzise, retrase şi nici

autorii diseminării informaţiei pedepsiţi. Al doilea principiu instituie interdicţia clasificării

necondiţionate, a tuturor informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale, ca informaţii

secrete şi introducerea, în acest mod, a unei restricţii prealabile asupra accesului la astfel de

informaţii”. Principiile de la Johannesburg99 statuează că ”Odată ce o informaţie a fost făcută

accesibilă publicului, fie şi prin metode ilegale, orice justificare făcută în scopul de a opri

96 Legea audiovizualului nr 504/2002, actualizată și modificată, aplicabilă începând cu data de 9 octombrie 201, disponibilă la http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37503 și http://www.cna.ro/LEGE-Nr-504-din-11-iulie-2002.html; accesat la 24.05.2015.97 Din Ghidul juridic pentru Jurnaliști98 ARTICOLUL 10 Libertatea de exprimare ”1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”, convenția CEDO, disponibilă la http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf.99 Principiile de la Johanesburg privind securitatea națională, libertatea de expresie și accesul la informație sunt disponibile la adresa http://www.article19.org/data/files/pdfs/standards/joburgprinciples.pdf, p.6 a documentului.

39

publicarea ei ulterioară va fi anulată de dreptul publicului de a cunoaşte acea informaţie”

(principiul nr.17) și că ”Nimeni nu poate fi pedepsit pe motive de siguranţă naţională pentru

că a făcut publice anumite informaţii dacă (1) dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu este

probabil să atingă un interes legitim legat de siguranţa naţională sau (2) interesul public în a

cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea-o aduce dezvăluirea informaţiei”.

VIII. CONCLUZII- Inventariem carențele și propunem soluții

40

Este sau nu presa o vulnerabilitate? Are ea probleme de credibilitate? Cum s-a ajuns aici? Așa

cum se observă din opiniile prezentate mai sus, presa este importantă, dar de mecanismele

proprii ține revenirea la statutul pe care îl cere. Presa este, prin produsele sale, un bun de

interes public, chiar dacă (excepție făcând o instituțiile media publice-

SRR/SRTV/AGERPRESS) nu este finanțată din bani publici. Presa are nevoi financiare, îi

este tot mai greu chiar să existe. Atât timp cât nu deține independența financiară, există riscul

să servească interese care nu sunt ale opiniei publice. Din păcate, presa pierde și încrederea

opiniei publice, ceea ce o afectează grav. Poate tocmai de aceea s-ar impune măsuri ale

statului care să și ajute media, nu doar să o incrimineze. Asta, dacă tot ține de securitatea

națională și ar trebui să fie un far călăuzitor al democrației.

Reiese că da, presa poate manipula opinia publică dacă vrea. La urma urmelor, toți lucrăm cu

informațiile, fie că ne desfășurăm activitatea în mediul academic, în mass-media, în serviciile

de intelligence etc... În epoca globalizării, informația pe care o am eu o deține și adversarul,

ceea ce duce la posibilități ridicate de dezinformare și vulnerabilitate crescută.

Evident, extrem de importante sunt și amenințările non-militare. Se impune menținută

paradigma need to know-need to share. Una fără alta ridică mari probleme unei societăți

democratice. Faptul că suntem granița UE și NATO trebuie să constituie un avertisment serios

în ce privește importanța dezvoltării, accelerate, a culturii de securitate la nivelul publicului.

Avem carențe și în ceea ce privește prezența unor opinii instruite care să înțeleagă și să

traducă, mai departe, pentru public, actrivitățile legate de serviciile de intelligence și

securitate națională. Publicul are nevoie să înțeleagă ce, de ce și cum face un serviciu de

Intelligence. Publicului îi lipsește cunoașterea critică, iar asta nu este atât vina sa, cât a celor

care l-au educat așa, iar aici o culpă deosebită o poartă Învățământul și mass-media.

Învățământul face totuși progrese în ultimii ani, mici, dar ele există. Nivelul de expertiză pe

problemele de securitate națională este încă deficitar, deși, în ultimii ani învățământul, prin

colaborarea cu instituții abilitate, se procupă de acest aspect.

Este contraindicat ca o societate să creadă că, dacă se dau legi, problema s-a rezolvat. Nici pe

departe! Chiar dacă legile sunt benefice, cea mai mare parte ține de mentalitatea noastră, iar

ele nu pot suplini lipsa culturii într-un domeniu ori altul100. În realitate, intelligence-ul

reprezintă principalul efort de securitate națională în România, iar credibilitata unui sistem de

100Putem privi în urmă la cei mai experimentați. În 1935, de pe vremea lui Sherman Kent, când s-au pus bazele unui intelligence integrator, SUA a educat mai întâi resursa care ieșea de pe băncile școlii, ale facultății. Odată realizat acest lucru, gâștigul este că omul, deja format, cel puțin la un nivel acceptabil, va fi mai util mediului în care va activa- secret intelligence/competitiv-intelligence/ bussines-inteligence/ social-untelligence/ mass-media/etc..

41

securitate națională este în strânsă corelare cu nivelul de cultură de securitate al populației și,

implicit, de modul în care aceste structuri colaborează cu societatea civilă.

Presa, decidenții, servicile de intelligence, ONG-urile pot colabora pentru dezvoltarea culturii

de securitate la nivelul societății, al publicului101. Din ceea ce se observă, de câțiva ani, SRI

întreprinde eforturi în acest sens având o campanie de promovare a activității susținută, dar și

de promovare a imaginii în rândul populației, fapt pe care nu l-am observat însă la SIE,

DGIA sau DGIPI.

Colaborarea serviciilor de intelligence cu societatea civilă, academică și mass-media poate

ajuta un sistem de early-warning, privind securitatea, pe diversele sale paliere. Această

colaborare poate conduce la, de pildă, identificarea unor tendințe, a unui val de opinie, chiar și

când acesta crește cu 2-3%, fapt ce nu atrage atenția unui neavizat, însă o persoană avizată

poate observa un trend, un val de opinie, chiar dacă el este mic, dar, dacă viteza lui propagare

este mare, un asemena val de opinie poate genera turbulențe pentru securitate. Dacă este

generat de interese obscure sau nu este, de asemenea, extrem de important. Ori, asemenea

trenduri și tendințe pot fi observate din mass-media, de exemplu sau din măsurători

sociologice.

La o privire mai atenă putem lesne observa că cele mai importante amenințări sunt publice, nu

neapărat secrete, iar acest lucru impune o agendă publică a amenințărilor. Există o sumedenie

de agende ce concurează în spațiul public de stabilirea a amenințărilor și a priorităților, iar

pentru ca ele să ajungă la publicul larg au nevoie de mass-media. Cum realiteatea ne arată o

adevărată întrecere în a menține în atenția publică teme acide, dezbateri conflictuale, cu

subiecte deja consumate, însă spectaculoase ca formulare, acestea agende reziduale

parazitează dezbaterea publică a temelor importante. Mass-media este cea care multiplică

aceste agende. Se impune a atrage atenția că aceste agende emergente sunt extrem de

importante- cei care activează acum la nivelul lor, sunt cei care vor controla agenda publică,

viitorul apropiat. O sursă importantă pentru stabilirea agendei publice o constituie dezbaterile

publice, punct în care este nevoie de colaborare între toate grupurile interesate de temă. Din

nefericire, în ultimii ani, dezbaterile publice au fost marcate de dependența de scandaluri, șoc,

stupefiant, spectaculos, comercial102. Relația public-privat (grupuri de interese, uneori

legitime, alteori, nu) este tot mai puțin transparentă și mai consistentă, cu capacitate de

influență tot mai mare.

101 România Înfricoșată, studiu IRES, mai, 2015, disponibil la: http://www.ires.com.ro/articol/298/romania-infrico-ata.

102Așa am putea cataloga informațiile furnizate publicului fie și numai dacă trecem în revistă titlurile știrilor.

42

Când generațiile103 Y și Z ce prezintă avantajul că sunt neideologizate și nu duc cu ele

fantoma vechii Securității vor purta tricouri inscripționate cu SRI, SIE, DGIA sau DGIPI cu

aceeași lejeritate cu care poarta tricouri cu alte sigle (FBI, CIA, NIKE etc...), atunci vom

putea considera că barierele de neîncredere au fost sparte.

Democrația este valoarea pe care o apără atât serviciile de intelligence, cât și mass-media.

Democrația poate funcționa doar dacă există spațiu public, societate civilă, iar aceste au

opinii, iar aici mă refer la opiniile publice, extrem de importante atunci când se propune o

politică/ strategie/ lege. Opinia publică poate ajuta sau dărâma o lege. Fără susținerea

publicului, orice măsură stă pe o fundație de nisip mișcător. Pentru orice serviciu de

intelligence este foarte ușor să lucreze într-un stat totalitar, ermetic, pentru ca are toate

mijloacele asigurate. Dar, în societatea democratică este dificilă munca unui servicie de

intelligence, însă el o apară, iar pentru asta are nevoie de aliați care, la rândul lor apără

valorile democratice. În Al treilea val, futurologul Alvin Toefler vorbea descria cu acuratețe

ceea ce trăim astăzi104.

În ce privește ”războiul cognitiv” al informațiilor, sursele deschise, inclusiv mass-media ,

reprezintă o preocupare majoră la nivelul serviciilor de intelligence tocmai pentru că pot ajuta

103 Generația X= Din această generație fac parte persoanele născute între anii 1965-1979-81. Sunt persoane care au atins perioada maturității în perioade economice dificile, au înclinația să fie mai degrabă antreprenori. Persoanele din Generația X și-au asumat responsabilitatea de a se educa singure și tind să fie mai puțin tradiționaliste decât generațiile de dinainte. Sunt mult mai deprinși cu tehnologia, diversitatea și globalizarea decât oricare dintre generațiile anterioare. Generația x prețuiește familia ca valoare și timpul petrecut cu aceasta, este ambițioasă, muncind din greu și valorizează echilibrul dintre muncă și viața personală. Sunt generația recunoscută ca fiind sceptică. Le place tehnologia, uneori referirea la ei fiind ”The Connected Generation”, le place flexibilitatea și libertatea, au aversiune față de risc.Genarația Y= Generația Y este formată din persoanele născute între anii 1982-2001. Au încredere în instituții și le plac brandurile. Sunt foarte conectați la tehnologie, aceștia crescând cu instant messaging, sms-urile și social media. Sunt așadar tech-savvy, entuziaști, centrați pe sine, increzători, orientați spre realizări și au o privire optimist față de viitor și capacitatea lor de a schimba lumea. Vor să evite nereușitele în alegeri (căsătorii care nu au mers, cariere nefericite) ale generației de dinaintea lor, așa că vor amâna momentul căsătoriei și își vor concentra atenția pe construirea unei cariere. Sunt cea mai educată generație;Generația Z= este formată din cei care s-au născut după anul 2000. Aptitudinile lor legate de tehnologie sunt foarte mari, ei crescând cu inovațiile care au loc în timp real. Este prima dată în istorie când copiii/adolescenții știu mai multe decât adulții despre ceva important pentru societate, așa cum este tehnologia. Sunt generația care se educă și se informează singură. Folosește online-ul și rețelele sociale pentru a face temele de la școală. Sunt deștepți și orientați business. Își doresc să facă lucruri pe cont propriu.104 Alvin Toffler; Al treilea val; Editura: Politica;1983. Teofler spunea: ”Partizanii celui Al Treilea Val sunt mai greu de caracterizat, dar, aderea, sunt cei mai participativi cetățeni ai comunității. Unii stau în fruntea unor mari corporaţii, în timp ce, alţii sunt consumatorişti ce se opun cu înverşunare corporaţiilor. Unii sunt absorbiţi de preocupări ecologice; alţii sunt mai preocupaţi de probleme privind rolurile sexelor, viaţa de familie sau dezvoltarea personalităţii. Unii se concentrează aproape exclusiv asupra dezvoltării unor forme alternative de energie; pe alţii îi entuziasmează în principal perspectivele de democratizare pe care le deschide revoluţia din domeniul comunicaţiilor.Unii provin din rândurile dreptei celui de Al Doilea Val, alţii din rândurile stângii – liber-schimbişti şi libertari, neosocialişti, feministe şi militanţi pentru drepturile civile, foşti hippy şi exponenţi ai unei rectitudini inflexibile. Unii sunt veterani ai mişcării pentru pace; alţii n-au participat niciodată în viaţa lor la vreun marş sau la vreo demonstraţie de indiferent ce fel. Unii sunt profund religioşi, alţii atei convinşi.Sociologii ar putea să discute la nesfârşit dacă un grup în aparenţă atât de amorf constituie sau nu o clasă, iar în cazul unui răspuns afirmativ, ar putea să discute mai departe dacă este vorba de nouă clasă a lucrătorilor cu înaltă calificare din domeniul informaţiilor, a intelectualilor şi tehnicienilor. Neîndoielnic, mulţi din cei ce formează tabăra celui de Al Treilea Val au studii superioare şi fac parte din clasa de mijloc. Neîndoielnic că mulţi lucrează direct în domeniul producerii şi în cel al difuzării informaţiei sau în sfera serviciilor, astfel încât, violentând întrucâtva termenul, s-ar putea spune, probabil, că alcătuiesc o clasă. Dar a-i categorisi astfel înseamnă mai degrabă a amesteca lucrurile decât a le clarifica.”

43

la decelarea de curente, atitudini și opinii ce pot avea un rol legat de evoluția domeniului de

securitate105.

VIII.1 Când presa este suport pentru Securitate? Când este risc/vulnerabilitate?

Propuneri

Pentru starea de securitate națională este necesar ca serviciile de intelligence și presa să fie

aliate sau, dacă acest lucru este imposibil, să nu se saboteze reciproc, pentru că vorbim despre

democrație, despre un stat puternic de care fiecare cetățean are nevoie, iar presa este, în ciuda

diverselor alte mijloace de comunicare și tehnologii nou apărute, cureaua de transmisie în

masă a informațiilor. De aceea se impune ca informațiile să nu fie partizane, cu interese

meschine în spate sau mincinoase pentru a nu ajunge să creeze o falsă opinie publică un baza

unor indicii, informații eronate ori nereale. Dacă presa deține, la rândul ei, o cultură de

securitate solidă, atunci jurnalistul poate decela între ce este oportun să furnizeze și sub ce

formă.

Pentru că, în ce privește învățământul, acesta a făcut pași buni în domeniu, prin diversele

masterate organizate privind studiile de securitate și analiza intelligence, iar acest lucru dă

rezultate, timide încă, dar dă, poate ar fi indicat ca în facultățile de jurnalism să de introducă ,

în curiculă, module specifice. Să spunem că un asemenea demers ar pune o temelie la

formarea viitorulor jurnaliști, dar ce ar fi de făcut pentru jurnaliștii care activează acum în

domeniu? Poate ar fi bine să luăm în calcul organizarea de cursuri, pentru care ei să nu fie

nevoiți să plătească, așa cum se fac cele de masterat pentru analiza informațiilor. Trebuie să

subliniez că am observat, în cursul anului trecut, de exemplu, în publicația Gândul, câteva

articole106 de presă realizate cu respectarea pașilor din analiza de intelligence, respectiv

analiza de conținut107. Nu în ultimul rând presa însăși trăiește in insecuritate prin jurnaliștii ei,

iar mijloacele tehnologice de transmitere a informației ajung să devanseze, ca importanță,

conținutul informației.

105 De exemplu, la nivelul SRI funcționează Centrul de Surse Deschise, structură ce elaborează, pentru beneficiari, analize, evalări/produse intelligence pornind de la dezbaterile think-tank-urilor, publicațiile de specialitate, dar și mass-media, în general, în funcție de subiectul de interes.106POPESCU, Andrei Luca; SUA şi RUSIA au bătut palma. Cum s-a ajuns la planul pentru distrugerea armelor chimice din Siria. ANALIZĂ GÂNDUL; Gândul.info; 14.09.2013; disponibil la http://www.gandul.info/international/sua-si-rusia-au-batut-palma-cum-s-a-ajuns-la-planul-pentru-distrugerea-armelor-chimice-din-siria-analiza-gandul-11331786, accesat la 20.05.2015.107Matis Alina; ANALIZĂ GÂNDUL. Ce ar trebui să înţeleagă românii din mesajele lui Biden. CTP analizează cele două IMAGINI DE AZI care arată CUM S-A ÎMPĂRŢIT LUMEA; Gândul.info; 21.05.2014; disponibil la http://www.gandul.info/international/analiza-gandul-ce-ar-trebui-sa-inteleaga-romanii-din-mesajele-lui-biden-ctp-analizeaza-cele-doua-imagini-de-azi-care-arata-cum-s-a-impartit-lumea-12642700; accesat la 20.05.2015.

44

Ipoteza de lucru de la care am pornit cercetarea: Starea de securitate a presei,

profesionalismul determină gradul în care Presa, într-un stat democratic, este suport sau risc

pentru securitatea națională se dovedește a fi validă, însă incompletă. La finalul lucrării, în

urma analizelor diverselor roluri pe care presa le îndeplinește în raport cu securitatea

națională, se cuvine să tragem linie.

Presa nu mai are doar rolul social de a trasnmite informația către public; acesta s-a îmbogățit

cu efectul pe care ceea ce comunică presa îl are asupra opinii publice, a cetățeanului, a

votantului. De aceea se pune problema respectării deontologiei, în România neexistând o lege

a presei, în afara a două-trei coduri deontologice și Legii audiovizualului. Între cele două,

chiar trei tipuri de presă se produc rupturi masive- audio-vizuală – scrisă - internet. Prima

categorie este cea mai vizibilă și beneficiază de o instituție a statului care supraveghează actul

jurnalistic. A doua categorie pare ignorată și lăsată să înoate, iar dacă se salvează este în

regulă, dacă nu, cine ar putea fi blamat? A treia categorie este la început de drum și, probabil,

peste 5-10 ani va rivaliza cu prima categorie. Presa este, putem spune, ca aerul: ne dăm seama

de importanța lui când lipsește sau e poluat.

Starea de insecuritate a presei este generată, în parte, de lipsa de predictibilitate, de absența

unei legislații unitare, a unei politici publice de susținere a întregului segment al presei care

abia dacă sare puțin de 11.000 de indivizi. Inițiativa Ministerului Societății Informaționale

(iunie 2015) este o gură de oxiden pentru segmentul audio-vizual. Însă, presa înseamnă mai

mult. Poate, dacă în urma unui proces susținut de advocacy, participativitate și dezbateri

publice, presa (care trebuie, imperativ, să se grupeze), Parlamentul, Gunernul, societatea

civilă s-ar așeza la masă și ar căuta soluții viabile, nu doar de formă, peste cinci ani am putea

vorbi de starea de securitatea a presei, nu de cea de insecuritate. Măsuri bine-venite ar putea fi

luate, pentru o perioadă limitată de timp (câțiva ani) până ce domeniul se pune pe picioare-

scutirea de TVA; facilități pentru angajator; facilități pentru distribuție etc. Evident, asemenea

măsuri se impun a fi dublate de măsuri de verificare și control. Atunci când presa trăiește în

insecuritate, devine un risc pentru ea însăși, înainte de toate, dar și pentru securitatea

națională, mai ales dacă informațiile pe care le diseminează în rândul populației sunt folosite

cu alte scopuri decât cele declarate. Este ușor manipulabilă.

În principiu, intrarea presei în SNAP, chiar și nuanțat, a atras atenția asupra unui domeniu de

importanță deosebită: mass-media, iar acest lucru ar putea fi folosit pentru revigorarea

domeniului.

Atunci când presa trăiește în securitate, ea poate fi, în egală măsură un suport pentru securitate

– atunci când constituie sursă pentru OSINT/ când se ocupă de subiecte ca mediul,

45

instrastructura strategică/privatizările strategice/corupția/ sistemul de sănătate/ sistemul de

învățământ/ politica externă/ aducerea pe agenda publică a unor probleme ce trenează/ când

vorbește despre abuzuri/ când analizează trenduri si evoluții putând astfel contrubui la un

sistem early warning (avertizare timpurie)/ când, de ce să nu spunem, colaborează cu

serviciile de intelligence cu atribuții în securitatea națională- cât și ca vulnerabilitatea,

amenințare- când dezvăluie informații care afectează securitatea națională/ când servesc

interese, altele decât cele ale opiniei publoce/ când fac propagandă/ când informează greșit

publicul pentru un câștig ascuns (pentru presă sau un terț)/când controlează opinia publică.

Dacă presa deține cultură de securitate și are cunoștință de legislația care o privește sau ar

putea-o viza, atunci presa ar putea fi un aliat, nu pentru un serviciu sau altul de intelligence, ci

pentru societatea întreagă, pentru securitatea statului în care activează, de care și ea are

nevoie. Cui ajută o presă în genunchi sau care să nu conteze? După mai mulți ani de asemenea

realitate, se va dovedi că o democrație fără presă puternică, dar onestă, are reale probleme de

legitimitate.

În concluzie, presa poate fi atât risc, cât și suport pentru securitate, în funcție de mai

multe variabile: nivelul de profesionalism al jurnalistului; siguranța zilei de mâine; starea de

insecuritatea; abilitatea presei de a se așeza la masa negocierilor cu factorii decizionali pentru

găsirea unor soluții raționale de ieșire din criză a secorului ( într-un orizont de 7-8 ani); gradul

în care afacerile mass-media sunt predictibile și oneste; gradul în care economia va direcționa

bani curați către presă, prin publicitate etc... Am observat însă, că atunci când presa există în

stare de securitate, ea poate fi in egală măsură risc ( prin frunizarea de informații strategice

secrete) sau suport ( prin rolurile amintite pe parcursul lucrării, inclusiv cel de diseminare a

culturii de securitate în rândul populației). Atunci când presa trăiește ea însăși în insecuritatea

ajunge o vulnerabilitatea pentru ea însăși și apoi pentru securitatea națională pentru că ea

alimentează opinia publică.

În încheiere, aș dori să mai precizez că, în urma analizei domeniului securității, din

punct de vedere al informațiilor (gradul de acces la informații- public/secret), pare să se

contureze, în viitor, o nevoie de creare a unei zone de informații sigure, între informațiile

deschise și cele secrete care să producă aut-put atât pentru societate, cât și pentru organizațiile

de intelligence, ținând cont de imensitatea informațiilor. Dacă acum avem Informații publice

sau din surse deschise și Informații secrete (la care nu putem avea acces), probabil că, pe

viitor, între cele două domenii se va dezvolta o zonă de Informații sigure/valide la care să

aibă acces atât partenerii din societatea civilă (inclusiv presa) a structurilor cu atribuții în

securitatea națională, cât și aceste structuri.

46

BIBLIOGRAFIE:

Volume:1. Agabrian, Mircea, Analiza de Continut, Ed Polirom, 2006.2. Barna, Cristian; România între prieteni și dușmani, Ed. Militară, 2014, p 25.3. Bernstein, Carl; The Cia And The Media; 20 0ctombrie 1977, publicația Rolling

Stone, disponibil la http://www.carlbernstein.com/magazine_cia_and_media.php

4. Călin, Ion; Informaţiile Din Surse Deschise – Delimitări Conceptual; Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I “, Vol 2, Nr 1 (2015) 

5. Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina; Corbu, Nicoleta; Istoria Comunicării, Ed. Comunicare.ro, București, 2007

6. Dușa, Adrian, Utilizarea arhivelor de date în analiză comparativă, Teza de doctorat,2008

7. I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român de studii regionale, 20058. Kluckkhohn Florance R., (1940), apud Jackson, Pater, 1983; apud Chelcea, Septimiu;

Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative (ediţia a III-a, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Economică, 2001/2007

9. Kroeger, Brooke; Pete Hamill; Undercover Reporting: The Truth About Deception (Medill School of Journalism: Visions of the American Press); Editura Northwestern University Press; 1 edition (August 31, 2012) parțial disponibil la https://books.google.ro/books?id=ys61DGpIc9EC&pg=PA374&lpg=PA374&dq=journalists+undercover+agents&source=bl&ots=Pxy772Tyqd&sig=szcRv5MzVNRzOeOm4DWYGWyp8o8#v=onepage&q=journalists%20undercover%20agents&f=false

10. Lippmann, Walter; Public Opinion, SUA, Long Island; 192111. Locke, John; Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță; Ed.

Nemira;Bucuresti, 1999, p. 5212. Macovei Monica; Dăgăliță Adriana; Mihai Dan; Ghidul juridic pentru ziariști, ediția

III, publicat de ActiveWatch în 2009 , disponibil la www.activewatch.ro13. Maior, George; Nițu, Ionel; Ars Analytica; Editura RAO,București, 201314. Mihai, Dan; Libertatea de Exprimare și noul Cod Civil; 3 mai, 2014, București, editat

de AciveWatch15. Mill, John Stuart; On Liberty, disponibilă la

http://www.earlymoderntexts.com/pdfs/mill1859_1.pdf16. Milton, John; Discursul Areopagitica, disponibil la

https://www.dartmouth.edu/~milton/reading_room/areopagitica/text.shtml17. Neculau, Adrian; Sociologie generală, ediția a IV-a, Ed Polirom, Iași, 1997, apud,

Barna,Cristian; România între prieteni și dușmani, Ed. Militară, 2014, p 21.18. Sebe, Gabriel; Revoluţia surselor deschise în secolul XXI, expunere în cadrul mesei

rotunde Societate, democraţie, intelligence (2010), disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf

19. Rughiniş, Cosmina; Explicația sociologică; Iași; Editura Polirom, 200720. Teofler, Alvin; Al treilea val; Editura: Politica;198321. Whipple, Mark; Dewey-Lippmann dezbaterea de astăzi: Comunicare distorsiuni,

Agenția reflectorizante, și Democrație Participativă ; prelegere, Catedra de Sociologie, Universitatea din Texas, Austin, 2009

47

Documente:(Portalul legislativ, disponibil la http://legislatie.just.ro/Public/Acasa prezintă intreaga legislație actualizată, la zi, a României, inclusiv legislația consultată pentru lucrarea de față.)

1. Analiza Starea presei, realizată de organizația România curată; 2015; structurată în trei părți; disponibilă la http://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001; http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/

2. Analiza MediafactBook, Romania, 2014, disponibilă la http://www.mediafactbook.ro/ebook/

3. Cod deontologic al jurnalistului, disponibil la http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-10-25-6353156-0-codul-deontologic-unic.pdf

4. Codul Penal5. Codul civil6. Legea audiovizualului7. Convenția Drepturilor Omului (art 10), disponibil la

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf:8. Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual,

modificată și completată prin deciziile CNA nr. 459/2011 și nr. 141/20139. Legea Nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii

Externe10. Legea 544/2000 privind accesul la informații publice, modificată prin Legea nr.

371/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 837 din 11 octombrie 200611. Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului

Român de Informaţii 12. Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate13. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României14. Lista presă scrisă auditată BRAT, disponibilă la

http://www.brat.ro/membri15. Listă instituții media din România; disponibilă la

http://ziarero.antena3.ro/press/index/filter/national16. Listă presa audio-vizual, membre ARMA, disponibilă la

http://www.arma.org.ro/ro/audiente17. Manualului OSINT al NATO, disponibil la

http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf

18. Noul Cod Civil19. Principiile de la Johannesburg, disponibil la (www.article19.org).)20. Raportul Freedom Of The Press 2015; disponibil la

https://freedomhouse.org/sites/default/files/FreedomofthePress_2015_FINAL.pdf21. Raportul Libertatea presei în România 2014-2015; realizat de Active Watch, membră

a Rețelelor Internaționale Reporteri fără Frontiere și IFEX; disponibil lahttp://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/raport%20freeex%202014%20-%202015(1).pdf

22. Raportul realizat de fostul judecător la Înalta Curtea Federală, Gerhard Schäfer, privind BND din Germania; diponibil pe site-ul publicațieie germane Spiegel la adresa http://www.spiegel.de/media/media-13063.pdf, accesat la 11.05.2015

48

23. Strategia Națională de Apărare, disponibilă la http://ccpic.mai.gov.ro/docs/Strategia_nationala_de_aparare.pdf, accesat la 11.05.2015

24. Studiul Starea sectorului mass-media din România în 2014 – vulnerabilități și soluții, diponibil la http://www.cji.ro/wp-content/uploads/2015/05/Mass-media-in-2014.pdf

25. Studiu IRES; România Înfricoșată; mai, 2015, disponibil la:

http://www.ires.com.ro/articol/298/romania-infrico-ata

26. Studiul TENDINŢE ÎN INTELLIGENCE, disponibil la https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf, accesat la 12.05.2015;

27. Suport de curs OPEN SOURCE INTELLIGENCE, curs, Master Studii de Securitate, Facultatea de Sociologie, 2014, Bucuresți, (coordonator: conf. Univ. Dr. Marius Sebe; expert: drd. Cristian Lazăr expert: drd. Daniela Mitu; expert: Raluca Galaon)

Articole de presă

1. UK launches parliamentary inquiry into Guardian’s NSA leaks; 17 octombrie 2014, Russia Today, disponibil la http://rt.com/news/cameron-guardian-uk-probe-308/, accesat la 11.05.2013

2. Alexa, Vladimir; Germania isi spioneaza ziaristii, AM Press, 3 iunie 2006, disponibil la http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-03/germania-isi-spioneaza-ziaristii.html

3. Crovitz, L. Gordon; WikiLeaks and National Security. We'll have to learn how to cope with technology we can't control, 14 iunie 2010, The Wall street Journal, disponibil la http://www.wsj.com/articles/SB10001424052748703509404575301770502099014, accesat la 11.05.2015

4. Fürstenau, Marcel / MADSEN, Wayne; Media spies put all journalists in danger; 27.08.2014; Strategic Culture Foundation, disponibil la ,http://www.strategic-culture.org/news/2014/08/27/media-spies-put-all-journalists-in-danger.html, accesat la 11.05.2015

5. Popescu, Alexandru; Profesia favorită a spionilor: JURNALIST; 14 februarie 2014; Historia, disponibil la http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalist; accesta la 15.03.2015

6. Smith-Spark, Laura; FBI director defends impersonation of AP reporter; 7 noiembrie 2014; CNN; disponibil la http://edition.cnn.com/2014/11/07/us/fbi-associated-press-deception/; accesat la 11.05.2015

7. Toea, Diana; Amenintarea lui Cameron: Ce ar putea pati ziarele care mai publica dezvaluirile lui Snowden, 29 Octombrie 2013; disponibil la http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/amenintarea-lui-cameron-ce-ar-putea-pati-ziarele-care-mai-publica-dezvaluirile-lui-snowden-1265084, accesat la 11.05.2014

8. Andreescu Crişan; CEO Antena 1, Sorin Alexandrescu, anchetat de DNA. Ce spune trustul; DCNews, 30.05.2013, disponibil la http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin-alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html;

9. Ciocan, Otilia; Dan Diaconescu, CONDAMNAT DEFINITIV la cinci ani şi şase luni de închisoare cu executare: "Mi-au închis televiziunile, mi-au închis partidul, acum mă închid pe mine"; Mediafax; 4.03.2015, disponibil la http://www.mediafax.ro/social/dan-diaconescu-condamnat-definitiv-la-cinci-ani-si-sase-luni-de-inchisoare-cu-executare-mi-au-inchis-televiziunile-mi-au-inchis-partidul-acum-ma-inchid-pe-mine-13928934;

49

10. Departamentul Social : Dan Voiculescu, urmărit penal pentru şantaj. DNA: Voiculescu a primit 900.000 de euro sub formă de contracte de publicitate sub ameninţarea declanşării unei campanii agresive de discreditare; Mediafax; 3.07.2014, disponibil la http://www.gandul.info/politica/dan-voiculescu-urmarit-penal-pentru-santaj-dna-voiculescu-a-primit-900-000-de-euro-sub-forma-de-contracte-de-publicitate-sub-amenintarea-declansarii-unei-campanii-agresive-de-discreditare-video-12883494;

11. Departamentul Social :Sebastian Ghiţă s-a prezentat la DNA Ploieşti. Măsura controlului judiciar, prelungită cu încă 60 de zile pentru acesta; Mediafax; 17.04.2015, disponibil la http://www.mediafax.ro/social/dna-sebastian-ghita-pus-sub-control-judiciar-pentru-sprijinirea-unui-grup-infractional-organizat-13840606;

12. Averi cu bani din credite obținute ilegal. Nume sonore într-un dosar instrumentat de DIICOT; Digi 24; 15.05.2015; ora 9.03; disponibil la http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/ADRIAN+SARBU+SORIN+ROSCA+STANESCU+DOSAR+CREDITE+BRD;

13. Gherghuț Ondine; Elan Schwartzenberg, mandat de arestare internaţională dacă nu se prezintă la DNA. Imobilele sale de lux, sub sechestru; Românial Liberă; disponibil la http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/exclusiv--elan-schwartzenberg--mandat-de-arestare-internationala-daca-nu-se-prezinta-la-dna--imobilele-sale-de-lux--sub-sechestru-320697;

14. Pantazi, Raluca; Cazurile de santaj din presa ultimilor ani. Vezi acuzatiile si ce s-a ales de dosare; HotNews; 31.05.2013, disponibil la http://anticoruptie..ro/stiri-media_publicitate-14912282-cazurile-santaj-din-presa-ultimilor-ani-vezi-acuzatiile-ales-dosare.htm

15. Felul in care suntem mintiti si manipulati de mass-media in fiecare zi; 23.11.2012: disponibil la http://www.edituradaksha.ro/articles/view/felul-in-care-suntem-mintiti-si-manipulati-de-mass-media-in-fiecare-zi-a8; accesat la 15.05.2015

16. Interviu acordat de jurnalistul Luca Niculescu pentru emisiunea TVR Jurnal de Front, 06.10, 2014; disponibil la http://www.tvr.ro/jurnalismul-o-profesie-intre-viata-si-moarte_9555.html#view

17. Fost procuror general american: În SUA n-am condamnat presa nici când a dezvăluit informaţii secrete; Mediafax; Dept. Corespondenți; 9.07.2010, disponibil la http://www.mediafax.ro/cultura-media/fost-procuror-general-american-in-sua-n-am-condamnat-presa-nici-cand-a-dezvaluit-informatii-secrete-6531201, accesat la 11.05.2015

18. Buzas, Alexandra; Indira Crasnea (CRP): Incriminarea presei este o obişnuinţă tristă, ajunsă politică oficială; Mediafax; 23.06.2010, disponibil la http://www.mediafax.ro/cultura-media/indira-crasnea-crp-incriminarea-presei-este-o-obisnuinta-trista-ajunsa-politica-oficiala-6441470

19. Cristian Tudor Popescu: Ceea ce face CSAT este un grav abuz / Andreea Pora: Avem ziarişti şantajişti, nu e ceva nou; Adevărul; 23. 06.2010; disponibil la http://adevarul.ro/news/eveniment/cristian-tudor-popescu-ceea-csat-grav-abuz--andreea-pora-avem-ziaristi-santajisti-nu-e-nou-1_50ae52da7c42d5a6639ba70a/index.html

20. Tudor; Radu; Dle Iohannis, reparati lucrul prost facut de Basescu !; Blogul personal; 23.02.2015, disponibil la http://radu-tudor.ro/dle-iohannis-reparati-lucrul-prost-facut-de-basescu/

21. Andronache, Carmen Maria Andronache; Un membru CNA, către președinte: presa trebuie să rămână la vulnerabilități. Nu e onorabil, dar e o stare de fapt, Pagina de Media; 24.02.2015; disponibil la http://www.paginademedia.ro/2015/02/un-membru-

50

cna-catre-presedinte-presa-trebuie-sa-ramana-la-vulnerabilitati-nu-e-onorabil-dar-e-o-stare-de-fapt/

22. Boga, Bogdana; Basescu revine cu atacul la presa: Unele trusturi media, amenintare la securitatea nationala; Ziare.com; 04.01.2013; disponibil la http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-revine-cu-atacul-la-presa-unele-trusturi-media-amenintare-la-securitatea-nationala-1210468

23. Pecheanu, Gabriel; Turcan: Menţionarea campaniilor de presă în Strategie, pentru provocarea unei dezbateri publice; Mediafax; 23.06.2010; disponibil la http://www.mediafax.ro/politic/turcan-mentionarea-campaniilor-de-presa-in-strategie-pentru-provocarea-unei-dezbateri-publice-6441516

24. Andronache, Carmen Marua; CSAT: Presa a ajuns pericol naţional! CTP: E un derapaj antidemocratic!; Pagina de Media; 23.06.2010; disponibil la http://www.paginademedia.ro/2010/06/csat-presa-a-ajuns-pericol-national-ctp-e-un-derapaj-antidemocratic/

25. Dădăcuș, Luviu; Meleşcanu: Încadrarea la "vulnerabilităţi" a campaniilor de presă la comandă, un precedent periculos; Mediafax; 23,06.2010; disponibil la http://www.mediafax.ro/politic/melescanu-incadrarea-la-vulnerabilitati-a-campaniilor-de-presa-la-comanda-un-precedent-periculos-6441296

26. Ursulean; Vlad ; Strategia Nationala de Aparare a Tarii reprezinta un risc la adresa democratiei; Blogul ActiveWatch; 23.06.2010; disponibil la http://blog.activewatch.ro/freeex/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-reprezinta-un-risc-la-adresa-democratiei/

27. Munteanu; Razvan ; Proiectul de la Rosia Montana, o ameninșare pentru securitatea nașională; Ziare.com; 24.09.2013; disponibil la http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/proiectul-de-la-rosia-montana-o-amenintare-pentru-securitatea-nationala-interviu-1263840

28. O.V; France24, despre strategia de aparare si presa: Când citesc ziarele, autoritățile din România vor sa vadă stiri bune . Jurnalițtii români sunt cunoscuți ca spun ceea ce cred; HotNews.ro; 14,06,2010; disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7581524-france24-despre-strategia-aparare-presa-cand-citesc-ziarele-autoritatile-din-romania-vor-vada-stiri-bune-jurnalistii-romani-sunt-cunoscuti-spun-ceea-cred.htm

29. Dogioiu,Ioana Ene; Ai incredere in presa si jurnalisti? Dezbatere Ziare.com; Ziare.com; 07.05.2015, disponibil la http://www.ziare.com/media/jurnalisti/ai-incredere-in-presa-si-jurnalisti-dezbatere-ziare-com-1361781

30. Codul Deontologic al Jurnalistului Elaborat de Convenţia Organizaţiilor de Media; Pagina de Media; 31.05.2010; disponibil la http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/#sthash.mXGr65YR.dpuf; http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/

31. POPESCU, Andrei Luca; SUA şi RUSIA au bătut palma. Cum s-a ajuns la planul pentru distrugerea armelor chimice din Siria. ANALIZĂ GÂNDUL; Gândul.info; 14.09.2013; disponibil la http://www.gandul.info/international/sua-si-rusia-au-batut-palma-cum-s-a-ajuns-la-planul-pentru-distrugerea-armelor-chimice-din-siria-analiza-gandul-11331786

32. Matis Alina; ANALIZĂ GÂNDUL. Ce ar trebui să înţeleagă românii din mesajele lui Biden. CTP analizează cele două IMAGINI DE AZI care arată CUM S-A ÎMPĂRŢIT LUMEA; Gândul.info; 21.05.2014; disponibil la http://www.gandul.info/international/analiza-gandul-ce-ar-trebui-sa-inteleaga-romanii-

51

din-mesajele-lui-biden-ctp-analizeaza-cele-doua-imagini-de-azi-care-arata-cum-s-a-impartit-lumea-12642700

33. Corlatean cere Consiliului Europei excluderea presei din Strategia Nationala de Aparare; Ziare.com; 8.09. 2010; disponibil la http://www.ziare.com/titus-corlatean/senator/corlatean-cere-consiliului-europei-excluderea-presei-din-strategia-nationala-de-aparare-1047284

34. Boc: Strategia CSAT include campaniile de presă printre vulnerabilităţi deoarece reflectă realitatea; Ziare.ro; apud Mediafax; disponibil la http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1277306541

35. http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286;16.12.2013;

36. http://www.nytimes.com/2014/11/07/opinion/to-catch-a-crook-the-fbis-use-of-deception.html%3Fref%3Dopinion%26_r%3D1&usg=ALkJrhhlqY5fFIuygFk5LrDtI_zOk3pteg, accesat la 11.05.2015

37. https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf

52