Nr. 16. Anul Y.

R e v i s t ă p e d a g o g i c ă

pentru interesele insti tutelor de învăţământ la Români şi pentru organele lor. Eclată şi redigeată de

VASILE PETRI . Ese în 8, 18 şi 28 a fiecărei lunî, în numere de câte o colă, şi va costa pe anul întreg 4 fl., pe o jumătate 2 fi, pe un pătrar 1 fi v. a.

Pentru România 5 fl. v. a. Năsăud, 8 luniu v. 1891.

Pienumeraţiunile şi corespondentele sunt a se adresa la R e d a c ţ i u n e a „S c 6 1 e i

R o m â n e " în Năsăud (Naszod.) Pentru inserţiunî câte 5 cr. de şir şi timbru.

Predarea limbeî române in scdlele elementare.

(Urmare.)

A. î n v ă ţ ă t o r u l n a r e z ă ş c o l a r i l o r în­a i n t e s i l e c e t e s c e î n a i n t e b u c a t a de

c e t i r e . întrebăm : pentru ce maî ântâiu de tdte n a-

r a r e şi c e t i r e înainte ? Vorba este, a esplica şcolarilor c u p r i n s u l bucăţiî de cetire; dar pen­tru a-1 pute esplica maî amănunţit, se cere ne­apărat, ca scolariî să aibă o idee, să dobendâscă o i m p r e s i u n e despre cuprinsul bucăţiî în ge­neral. Ecă pentru ce învăţătorul trebue ântâiu şi maî ântâiu să nareze şi să cetâscă şcolarilor tdtă bucata de lectură. Este întocmai ca la învăţă­mântul intuitiv, unde obiectul intuiţiuneî se pune şi el în vederea şcolarilor maî întâiu î n t r e g , ca se producă o impresiune totală, şi numaî după aceea se presintă obiectul p a r t e de p a r t e .

Aicî, la nararea şi cetirea înainte, învăţăto­rul nu dă nicî un fel de esplicărî speciale, ca nu cumva întrerumpând cursul naraţiunii, să se slăbescă impresiunea totală. Sunt însă bucăţî de ce­tire, carî cer dre-carî esplicărî prealabile ; aceste es­plicărî însă trebue să p r e c e d ă , învăţătorul trebue să le dea p â n ă a nu t r e c e la n a r a r e a ş i c e t i r e a î n a i n t e a b u c ă ţ i î de l e c t u r ă . Aşa d. e. la bucata 203 din Legendarul de Petri, »Servitdrea credincidsă,« învăţătorul va vorbi şco­larilor maî ântâiu ceva despre t u r b a r e a câni­lor; la bucata 164 »Cartofii« din acelaş Legendar li-se vorbesce ceva despre America şi Britania-mare etc.

Este maî bine a n a r a bucata, decât a o ceti, maî ales dacă învăţătorul este un bun na­rator. Bucăţî de cuprins maî greu în tot caşul trebue şi narate şi cetite (ântâiu narate, apoî ce­tite). Acâsta este de lipsă maî vîrtos la p o e s i î n a r a t i v e ; poesiile l i r i c e numaî să cetesc înainte.

La narare învăţătorul se ţine cât se pdte maî strîns de cursul şi forma bucăţiî, caută însă a simplifica cât numaî se pdte materialul de lec­tură, pentru ca scolariî să-1 potă înţelege maî uşor.

In scopul acesta învăţătorul va nara în pro-posiţiunî simple, va încunjura cuvinte neclare, frase neînţelese, figuri necunoscute, forme topice neîndâtinate. De aicî urmâză, că fără a se pre­para minuţios pentru fiecare bucată de esplicat,. este cu neputinţă, ca învăţătorul se potă nara bine cuprinsul uneî bucăţî de cetire.

Uniî din pedagogi dic, că nararea înainte a bucăţilor de cetire este o procedare de prisos, ba nemetodică şi păgubitdre chiar. Adevărat, că sco­pul suprem fiind cucerirea limbeî literare, intro­ducerea şcolarilor în cuprinsul textului se face maî potrivit cu cuvintele din carte. Se nu se uite însă, că în primiî doî-treî anî de scdlă eleviî noştri nu sunt destul de desvoltatî sufletesce, ca se potă cuprinde pe dată un complex de cugete şi să învingă în acelaş timp şi greutăţile cetirii mechanice. De altă parte nicî noî nu aplicăm nararea înainte la tdte bucăţile de lectură şi în aniî din urmă ea încâtă cu totul.

Cetirea înainte trebue să fie e s e m p l a r ă . Admitem şi aicî, că nu este uşor a ceti bine, şi

învăţătorul se va prepara şi în punctul acesta cu totă îngrijirea posibilă. Idei deosebite cer es-presiune deosebită. Cine se r 6 g ă, vorbesce alt-mintrea, decât cela ce p o r u n c e s c e , şi cine p o r u n c e s c e , acela vorbesce altmintrea, decât cela ce p o v e s t e s c e. In totdâuna proposiţiunile de formă directă se cetesc cu voce maî înaltă. In privinţa intonării nu se pot statori regule fixe. Se apasă la cetire cuvintele, carî esprimă c o n ­t r a s t e , d. e. în bucata »Cartofiî« : »Acâsta plantă pdte se fie bună pentru A m e r i c a , în A n g l i a înse ea nu se coce.« In buc. 60 «Mo­şul şi nepotul :« Noru-sa îî cumpăra un blidişel de l e m n (în locul celui de l u t de maî înainte.)

După ce învăţătorul a cetit bucata cum se cade, o cetesc apoî şi scolariî, dar nu în rând, cum şed în băncî, ci pe săritea, un şcolar cam câte o proposiţiune.

Preparat astfel înţelesul prealabil, urmeză acum punctul cel maî important: Introducerea şcolarilor în cuprinsul bucăţiî.

(Va urma.)

Esamenele de calificaţiune la prepa­randia archidiecesană din Blaş. In dilele dela i-a Iuniu st. n. a. c. până în

^ Iuniu inclusive s'a ţinut în Blas, în înţelesul legii, esamenul de calificaţiune cu maî multî în-veţătorî poporalî.

De faţă au fost: Rds. D. Dr. Alesandru Grama, canonic metropolitan ca comisar consis­torial, Magnificul Domn Ioan Gâspâr, inspector regiu de scole în comitatul Albeî inferiore, M. O. D. Georgiu Muntean, director al preparan­diei archidiecesane şi Mult onoratul corp profe­soral dela institutul preparandial şi scdlele nor­male din Blaş.

La acest esamen s'au insinuat 40 de înve-ţătorî. Dintre aceştia 5 nu au fost admişî fiindcă de o parte se prevedea, că nu vor pută depune esamenul cu succes, neavând altă calificaţiune decât câte o clasă sau ddue gimnasiale; de altă parte sunt încă tineri, şi ca atarî pot să absolve maî ântâiu în ordine institutul preparandial, şi apoî numaî după aceea se se aplice ca învăţă­tori. Cu atari individî, în interesul bine înţeles al instrucţiunii poporale, nu eşte la loc a arăta nicî o îndulginţă. Căcî dacă toţî fugarii de prin gimnasiî, cu câte o clasă sau doue, se aplică ca învăţători, şi apoî se admit la esamenul de ca­lificaţiune, şi capătă diploma de învăţători, atuncî în scurt timp institutele preparandiale vor remânea

gole, dupăce orî cine ar pute ajunge învăţător poporal şi fără studiile regulate, sistematice şi de specialitate ale preparandiilor învăţătorescî.

Astfel la esamen au fost admişî 35 individî, între carî 5 învăţătorese şi 30 învăţători. Dintre învăţători 26 au fost preparandiştî absoluţi, carî ş'au făcut deja şi anul de pracsă ca învăţători în înţelesul legii, er 4 neabsoluţî de institutul preparandial. Acestî 4 au fost admişî singur nu­maî din consideraţiunea, că sunt prea înaintaţi în etate şi aşa nu se maî pote ascepta dela eî in o etate aşa înaintată se absolve acum maî ântâiu cursul preparandial. Deosebirea cea mare între eî însă şi între preparandii absoluţi s'a vă-dut numaî decât în tote studiile, atât la esame­nul oral, cât şi la cel scripturistic. Căcî precând din respunsurile preparandilor absoluţi putea vede numaî decât ori şi cine, că aceştia sunt bărbaţi, cari în specialitatea lor aii făcut studii seridse sistematice, şi pre cât se poftesce pentru cariera lor, chiar amănunţite, pre atuncî din respunsu­rile celor ce nu au fost preparandî absoluţi, dacă se maî pot numi şi ale lor respunsurî, se vedea numaî decât, că sunt nisce individî, carî în ale pedagogiei, didacticei, metodicei şi chiar şi în celelalte studiî 6rbecă ca în întunerec.

împrejurarea acâsta pre ceî presenţî la acest esamen i-a împlut şi de bucurie, dar şi de în­tristare. De bucurie, vedend, că poporul nostru în preparandii absoluţi va avea învăţători, cărora nu le lipsesce nimic pentru cariera lor cea grea, decât d6ră numaî aceea, că poporul pdte nu face pretutindene pentru învăţători chiar destul spre a-le asigura subsistinţa şi prin aceea a-le face cariera şi maî plăcută. De bucurie maî departe, pentrucă s'au putut convinge, cu ce conscien-ţiositate şi paciinţă îşî împlinesce corpul pro­fesoral dela preparandie oficiul seîi. Căcî preste tot nu se pote dice, că dela gimnasiu trec la preparandie tot studenţi buni. Ma de multe ori se întâmplă chiar contrariul. Şi pre lângă tote aceste profesorii preparandial! sunt în stare în cursul de trei ani a-î califica aşa bine pentru cariera învăţătorâscă, cât maî bine nu se pote aştepta.

Au remas înse ceî presenţî cuprinşi şi de întristare, când, vâdend deosebirea cea mare între preparandii absoluţi şi ceî fără studiî preparan­diale, aîi cugetat la aceea, cât au împedecat acestî din urmă progresul în poporul nostru prin comunele, pre unde au fost aplicaţi ca învăţători. Căcî nu numaî că aveau calificaţiune de tot pu­ţină, ci de secur au avut şi zăl puţin ca învă­ţători, căcî calificaţiune puţină trage după sine şi zel puţin.

De aceea ar fi tare de dorit, ca atarî indi-vidî se nu se maî aplice ca învăţători, decât nu­maî în casurî de estremă necesitate, şi şi atuncî numaî interimal. Ar fi de dorit acăsta încă şi din motivul, că individî de aceştia împedecă nu puţin disciplina poporului nostru. Atarî individî sunt de comun nisce perde-vâră prin comună. Ca înse se aibă şi eî oficiu, ademenesc poporul, să-î alegă de înveţătorî, promiţându-î, că eî vor pofti plată maî puţină, p6te numaî a treia şi a patra parte, din cât ar pofti un învăţător sistematic. Poporul, j care numaî- de plată mare nu voesce se audă, îl şi primesce bucuros, numaî ca se-şî astupe ure­chea, şi să nu i-se potă dice, că n'are învăţător. Şi aşa poporul nu se p6te disciplina, ca se-i placă a avea un înveţător calificat şi a-1 şi plăti precum se cuvine.

Ma ar fi de dorit, ca atarî individî, afară de ceva casurî estraordinare escepţionale, nicî se nu cuteze a se presenta Ia esamenul de califi-căţiune, ca astfel la toţî se li-se ia speranţa, că doră fără de studiî regulate preparandiale vor pute funcţiona vre-odată definitiv ca învăţători. Aşa ceva ar contribui mult la disciplinarea popo­ruluî nostru faţă cu causa scolastică şi ar mări şi demnitatea şi stima statuluî învăţătoresc.

Dintre ceî ce s'aîî supus esamenuluî, 24 au fost declaraţi calificaţi, 4 au fost respinşi, dintre ] carî 2 pentru totdâuna, er 2 pre un an. Intre ceî respinşi numaî unul a fost preparând absolut. Invăţătoresele au fost tote declarate de calificate. Eră 2 nu s'aîî presentat la esamen, deşi au fost admisî.

(„Unirea.")

De pe terenul educaţiuneî practice, j III.

S c h i ţ ă p s i c h o 1 o g i c ă. j

Caracterisarea şcolarului Dumitru Alexandrescu din clasa II primara dela scola de aplicaţie de lângă

„Scola normală de institutori" din Bucurescî.

Este sciut, că toţî 6meniî, când se nasc, au în inimă predisposiţiunî, atât pentru bine, cât şi pentru reu; superioritatea de maî târdiu a unuia sau altuia (binelui sau răului), depinde de atâtea şi atâtea împrejurări, care încep de odată cu nascerea şi-î rămân prietenî nedespărţiţi până — la mormânt.

Născut copilul micuţ, plăpând, numaî ce nu voescî, acea nu facî din el.

Chiar dela nascere încep îngrijirile părin­tesc!, îngrijiri, care devin cu atât maî numerdse şi maî penibile, cu cât copilul să măresce.

Până la etatea de doî anî sau până când copilul începe să vorbăscă, sarcina este maî uşoră, mama îî dă îngrijirile necesare, mama este feri­cită ; căcî în acest timp culege cel dintâîu suris de pe micuţele luî buze; sub ochiî eî copilul cresce şi pronunţă cuvântul dulce de »mamă« ; în fine tot ea este aceea, care măresce treptat vo­cabularul de gândiri şi cuvinte al micului copilaş.

De la acest timp, adecă când copilul începe să vorbăscă, sarcina devine maî grea; copilul este curios, el vede lucrurile de prin prejur, caută a le face cunoscinţa, le ia în mână, le pipăe, le bagă în gură; cu un cuvânt: face singur espe-rienţe; de aci începe I n t u i ţ i u n e a , care este mama tuturor cunoscinţelor; prin urmare datoria mamei este de a face pe copil, ca tot ce cu­nosce, să cunoscă cu luare aminte.

Tot în acest timp i se dau copilului dife­rite jucării, tote cu scop de a-1 instrui; căcî co­pilul jucându-se, capătă o mulţime de cunoscinţe.

Cu un cuvânt: mama îşî dă t6te silinţele, ca copilul eî să fie vioîu, deştept, curagios, atent şi cu luare aminte la tot ce-1 încongi6ră.

De aci înainte, exemplul şi purtarea părin­ţilor servesce de model copilului; aşa : bunaîn-ţelegere, ordinea, curăţenia, activitatea sau lene-virea; copilul le observă şi şi-le apropriază.

După cum este mama, aşa este şi copilul; de aci dar este incontestabil, că omenirea se re-genereză numaî şi numaî prin mame bune.

Mama maî are si alt rol forte însemnat, acela de a îndruma inima şi sufletul copilaşului pe calea, care îl va conduce la virtute şi fericire; arătându-î pe fiecare di săntimente de dreptate şi onestitate.

Spre a încheia cu acâstă parte a vieţiî co­pilăresc!, voiu maî adăoga: că modul de vieţă din acesta etate a copilului, este temelia, pe care se razimă întreg edificiul vieţiî de maî târdiu, şi cu cât acâstă temelie va fi lucrată dintr'un material maî bun si maî trainic, cu atât va re-

7 / . . . .

mână maî nemişcată. în faţa intemperiilor de tot soiul ale vieţiî.

7

Din cele dise uşor vedem, că familia bună este nu numaî pentru timpul juneţeî ci şi pentru timpul etăţiî înaintate, cea maî bună scdlă, spre a învăţa voioşie, pacientă, stăpânire de sine şi simţ de datorie.

Am vorbit până acum despre acei părinţi, care nu sunt cu inima închisă, la dulcele sim­ţiri de dragoste părintâscă.

Voiu trece la a d6ua fasă, adecă la timpul, când copilul vine la scolă.

Copilul la etatea de 6 anî părăsesce casa părintâscă, lâgăn de dulci mângăerî şi nebunatice jocuri, pentru a întră într'o nduă viaţă, viaţa şcolară.

Intrat în scdlă, el întâlnesce figuri, care nu sâmână de loc cu a mamei şi fraţilor luî; tot aci mai întâlnesce o mulţime de lucruri ca: băncî, tablouri 'etc, pe care nu le-a ve<Iut acasă; tdte acestea luî îî par curidse şi le privesce cu mult nesatiu.

Cea-ce este maî isbitor pentru copil, este vieţa de scdlă; căcî aci este condamnat se stea într'o anumită bancă şi într'un anumit loc; aci trebue se stea frumos şi se fie cu luare aminte la cele ce i-se spun; tot aci e supus la nisce re-gule, bunidră: nu pdte eşi când vrea afară, ci numaî la timpurî anumite, sau în orî-ce împre­jurare nicî-odată fără voia Institutorului; lucruri neîntâlnite de el până aci, şi care îî par aprope imposibil de executat.

De la felul blând, părintesc, sau brutal şi neuman, cum Institutorul obicînuesce pe micii copilaşi la îndeplinirea regulelor şcolare, depinde plăcerea sau ura lor pentru scdlă.

De aci sarcina Institutorului este forte grea, pentrucă nu toţi copii încredinţaţi luî au avut mame de aceaşî educaţie, care se le fi plantat în inimă unele şi aceleaşi deprinderi; ci câţi copiî, atâtea mume şi tot atâtea deprinderi, unele maî bune sau maî rele de cât altele; prin ur­mare Institutorul are nevoe se scie cum trebue tratat un elev cu unele deprinderi, până în ce măsură se li-se opună, şi ce direcţie se le dea în viitor.

Cu un cuvânt: trebue se cundscă individua­litatea fiecărui elev; — căcî într'un fel trebue tiatat un elev de un temperament blând, mdle şi mult impresionabil; altfel unul sburdalnic şi maî puţin impresionabil, şi în fine altfel unul nesupus, capriţios şi cu apucături rele.

Acestea clise în trâcăt, voiu începe prin a caracterisa pe elevul din clasa Il-a A l e x a n -d r e s c u D u m i t r u .

El este de g anî, fiii al uneî familii modeste, cuib de fericire şi de bună armonie; case mici şi sărac îmbrăcate, însă de o curăţenie şi ordine exemplară (acestea constatate din visitele, ce le-am făcut).

Ca f i s i c , elevul Alexandrescu este destul de sânătos, căcî el nu este înconjurat de prea-multe îngrijiri, ci este crescut liber; de acea este totdeauna vesel şi plin de viaţă, nu odată l'am vădut fără palton (sciind că are), pe frigul cel maî mare; la întrebarea, că de ce âmblă numaî în haină, îmî răspunde, că nu-î este frig. — De

bdle, în urma cărora să se observe vre-o schim­bare, n'a suferit.

S u b r a p o r t u l e d u c a ţ i u n i î i n t e l e c t u a l e . I n t e l i g e n ţ a . Dicem despre cine-va, că este

cu atât maî inteligent, cu cât posedă idei maî clare şi maî esacte despre lucruri; este sciut, că din idei greşite isvoresc fapte greşite, o con­duită şi un caracter rău.

De aci grija cea mare, ce trebue s'o aibă Institutorul în desvoltarea inteligenţei copiilor.

In privinţa inteligenţei Alexandrescu pot dice că este cel l-iu în clasă; din observaţii am con-statat, că orî-ce cestiune cât de grea fie, pe care Institutorul o propune în faţa şcolarilor, el este unul dintre aceia, care îşî pdte da sâma maî clar şi maî corect de cele spuse; maî mult dis­tras de cât atent, însă bun observator, vioiu • şi plin de duh.

In privinţa memoriei voiu cita următorul fapt: odată l'am întrebat, ce lecţii are, şi l'am şi ascultat de ele; la memorisare avea 2 poesiî, una din ele o scia perfect, cealaltă, care era de patru strofe, n'o scia de loc. Imediat întră Dl Institu­tor, care începe a-î examina, examinâză i. 2, 3, 4 ; al 5-a îl întrebă pe Alexandrescu şi tocmai poesia, care n'o scia; lucru de mirare pentru mine, care mă asceptam se nu scie: el spune poesia făcând numaî o greşâlă; prin urmare a sciut audind numaî 2 băeţî (căcî fiind dduă poesiî, se esamina un băet una, altul alta etc.)

Din caşul acesta se pdte vedea desvoltarea atât a memoriei, cât şi a inteligenţei luî.

S u b r a p o t u l c u l t u r e î m o r a l e . Nu este astâmpărat nicî-un moment, iubesce

mult jocurile şi-î place să fie conducătorul lor; adese-orî nesupus, curat faţă de sine (faţa şi corpul), îşî ţine însă maî ales caetele într'o stare rea. Este bun la inimă şi nicî-odată invidios, din contră îî place să împărtăşâscâ cu dragă inimă şi altora cunoscinţele sale; totdeauna vesel, prea violent si mult ambiţios ; totdeauna darnic ; nu se

* y 7 '

prea ţine însă de cuvânt, după-cum am consta­tat, când i-am dis se vie ca se mergem împreună acasă la el, lucru care nu l'a făcut, de cât după ce m'a tras pe sfdră de vre-o dduă orî, fă-cându-me să-1 aştept.

S u b r a p o r t u l e d u c a ţ i u n i î r e l i g i o s e. In orele învăţământului religios, precum şi

în biserică el este indiferent, nepăsător, nimic nu-1 mişcă; din observaţii am putut vedea, că şi aci este distras, neastâmpărat, rîde, vorbesce, se mişcă necontenit.

R e s u m a t . Din observaţii am se dic, că ele­vul Alexandrescu este dotat de la natură cu tot ce-î este trebuincios, pentru a deveni folositor luî şi nămuluî luî, dacă va fi condus de-o mână stăruit6re; când însă i-ar lipsi acăsta (mâna), tot aşa de uşor pote deveni un destrăbălat, căcî în inima luî se găsesc predisposiţiunî maî mult spre reu, plăcerile (jocurile) sunt maî târî în el de cât voinţa şi datoria de şcolar; (observat din lucrările, ce i-se dau acasă, care nu le face de cât a d6ua di, când vine la sc61ă).

U ş o r s c h i m b ă c i o s , p r e a p u ţ i n s t a b i l . G. Inăşescu

anul IV Scol. de Institutori.

I lecţie de probă. V-a primară dela scola de aplic, •rmală de institutori în Bucure!

> P r o p o s i ţ i u n e a s e c u d a r ă s u b i e c t i v ă . «

Ţinută în clasa IV-a primară dela scola de aplicaţie de lângă scola normală de institutori în Bueurescî.

Planul. Repeţire. Introducere. Tratare. Deprinderi. Resumat. Aplicaţiunî.

1. Repeţire. Despre ce-aţî învăţat lecţia tre­cută la gramatică? Ce numim frasă? Din câte proposiţiunî p6te fi compusă o frasă? Cum pot fi aceste proposiţiunî? Ce numim proposiţiune principală? Dar secundară? Prin ce se legă d6ue sau maî multe proposiţiunî ? Când se dice, că o frasă e compusă prin coordinaţiune ? Când prin subordinaţiune? Prin urmare de câte feluri sunt proposiţiunile, carî compun o frasă! Carî sunt acelea? Băgaţî de sâmă! Proposiţiunile se­cundare sunt de maî multe felurî. Astădî vom învăţa un fel din aceste proposiţiunî.

2. Introducere, Voî aţî cetit o bucată de ce­tire întitulată »Economia« ! Despre cine se vor-besce în aceea bucată de cetire ? (. . . de un pro­prietar.) Unde locuia acel proprietar? Cine veni odată la el? ( . . . un om.) Ce făcea proprietarul, când veni acel om la el ? (. . . conversa cu copii săî.) Cunosciau copii pe acel strein ? Ce le-a spus tatăl copiilor după plecarea acestuî om ? . . . Şi acum în ce stare se află? Şi care a fost causa acesteî sărăciî? (.. . neeconomia.) Ce a făcut el cu tdtă averea luî? ( . . . a cheltuit'o.) Eî, vedeţî, ce păţesce acela, care nu e econom, sau acela,

care risipesce, ajunge în o stare fdrte rea, sati maî scurt, ajunge rău! Voiu scrie acesta: Cel ce risipesce, ajunge reu. Ce le maî spunea pro­prietarul copiilor? Când era la sc61ă, cum se purta acest nenorocit? (. ..reu.) Aşa, se purta rău, nu înveţa! Ce credeţi, dmeniî, carî audiau de el, îl lăudau? (. . .nu.) Dar pe aceia, carî se si­lesc, ce credeţi îî laudă? (. . .da.) Prin urmare cine este lăudat? (. . .acela, care se silesce. (Voiu scrie acăsta: Cine se silesce, este lăudat.

Dar ce se maî cere de la un şcolar, numaî să se silescă? Când e în clasă, cum trebue se se p6rte? Dar când profesorul îî esplică ceva, el ce trebue se facă? ( . . .să asculte.) Aşa, se as­culte, sau să fie atent! Dar acela, care nu e atent, scie, ce se petrece în clasă? Voiu scrie acăsta: Cine nu este atent, nu scie, ce se pe­trece în clasă.

T r a t a r e a . I. Cel ce r i s i p e s c e , ajunge rău.

Risipitorul II. C i n e se s i l e s c e , este lăudat.

Silitorul. . . . . III. C i n e nu e a t e n t , nu scie, ce se

petrece în clasă. Neatentul

Cetesce, ce-am scris întâî pe tablă! Ce este acăsta? ( . . .o frasă). Pentru ce e o frasă? Care e proposiţiunea întâî? Care-Î adoua? Care-î pro-posiţiunea principală în acăstă frasă? Pentru ce e acesta proposiţiune principală? Dar »cel ce ri­sipesce* ce fel de proposiţiune este? ( . . .secun­dară.) Pentru-ce?

Cetesce maî departe! Ce este acăsta? ( . . . o frasă.) Pentru ce? Carî sunt acelea? Care-î pro­posiţiunea principală? Dar »cine se silesce« ce fel de proposiţiune este ? Pentru ce ?

Cetesce maî departe! Ce este şi acăsta? Din câte proposiţiunî e formată? Care-î proposiţiunea principală? Dar »cine nu e atent« ce fel de pro­posiţiune este?

Maî cetesce odată frasa I? Care-î proposi­ţiunea secundară în acăstă frasă? ( . . .cel ce ri­sipesce.) Cum aţî putea-o dice acăsta cu o sin­gură vorbă? Cum se chiamă acela, care risipesce? (.. . risipitor.) Aşadar cum am putea dice in loc de cel ce risipesce ? Se înlocuim prin urmare acăstă proposiţiune prin vorba »risipitorul!« Ce­tesce, ce am scris acum! Risipitorul ajunge rău. Ce este acesta? ( . . . o proposiţiune.) Ce fel de proposiţiune? (.. . desvoltată.) Pentru ce? Care-î subiectul? Care-î predicatul? Dar vorba »rău« ce este? Ce fel de adverb? Uitaţi-vă în frasa I., prin ce e exprimată vorba »risipitor«? (... prin cel ce

risipesce.) Şi acâsta ce e ? Ce fel de proposiţiune ? ( . . .secundară). Dar vorba » risipitor« în pro-posiţiunea a d6ua ce este ? ( . . . subiect.) Prin ur­mare ce stă în locul subiectului în frasa I ? (.. pro­posiţiune.) Ce fel de proposiţiune? Ce parte a fraseî va fi prin urmare proposiţiunea »cel ce risipesce« ? (...subiect.) Vedeţî, până acuma noî sciam, că subiect p6te fi şi numaî o singură vorbă! Inse aicî ce vedem? Ce maî p6te fi subiect?

Cetesce frasa a d6ua! Care-Î proposiţiunea secundară? Cum am putea dice în loc de »cel j ce se silesce« cu o singură vorbă? (...silitorul.) Vom înlocui şi aicî proposiţiunea secundară prin o singură vorbă! Voiri scrie: «Silitorul este lăudat.« Cetesce, ce-am scris acum! Ce este a-cesta? Ce fel de proposiţiune ? Pentru ce? Care-î subiectul ? Care-î predicatul ? Prin ce e exprimat subiectul »silitor« în frasa a ddua? ( . . .prin o proposiţiune.) Ce fel de proposiţiune? Pentruce-î | secundară?

Cetesce frasa din urmă! Care-î aicî propo- i siţiunea secundară? Cum a-ţî putea dice cu o sin­gură vorbă »cine nu e atent« ? (...neatent.) Voiţi înlocui proposiţiunea secundară prin vorba «Ne­atent* ! Scriu: «Neatentul nu scie, ce se petrece în clasă.« Ce este acâsta? ( . . .o frasă.) Pentru ce? Care-î proposiţiunea principală? Care-î su- | biectul proposiţiune! principale? (. . . neatentul.) Dar subiectul acesta «neatentul,« prin ce e ex­primat în frasa a treia? ( . . .prin o proposiţiune.) j Ce fel de proposiţiune? ;

Băgaţi de semă! In frasa întâi proposiţiunea j secundară în al cui loc se află? (. . . în al su­biectului.) Dar în frasa a doua? In a treia? Ce vedem noî din aceste exemple? Prin ce maî pote , fi exprimat subiectul? ( . . .p r in proposiţiunî.) Ce ; fel de proposiţiunî? (.. .secundare.) |

Băgaţi de sâmă! Proposiţiunea secundară, care stă în locul unui subiect, se numesce pro- ] posiţiune subiectivă! Ce numescî proposiţie su­biectivă? Repetă şi tu N ! Cum se numesce pro­posiţiunea aceea, care stă în locul subiectului? Pentru ce se numesce subiectivă? Subiectul la j ce întrebare răspunde ? Proposiţiunea subiectivă în al cui loc stă? Prin urmare la ce întrebare va răspunde şi proposiţiunea subiectivă? j

In frasa întâi care-î proposiţiunea secundai ă ! subiectivă ? Cum aî aflat ? La ce întrebare răs­punde proposiţia secundară subiectivă? Cum te întrebi dar? ( . . .cine ajunge rău). Şi cum răs­pundeţi ? Dar în frasa a doua ? In a treia ?

Deprinderi: Gramatica C. Stoicescu pag. 30. Resumat, Despre ce-am învăţat astădî? Ce

numim proposiţiune secundară subiectivă ? La ce

întrebare răspunde proposiţiunea secundară su­biectivă?

Aplicaţiunî. Pentru lecţia viitdre să faceţi 3 frase, carî se coprindă proposiţiunî secundare subiective!

Gh. Chercia.

0 mtimpinare! >>Unul din cei de faţă« la esamenul de iernă dela

scola primară din Sângeorz, face critica acelui esamen din punct de vedere pedagogic în colonele preţuitei nostre reviste »Scola Română,« — şi declară la finea raportului, (ca se-1 credă cine ar voi), că nu »învidia,« nice părtinirea etc. . . l'au îndemnat la acesta îngeniosă şi ageră critică, ci numaî sublimul principiu al educa­ţiuneî ; şi maî lasă a-se înţelege, că-î este milă de po­por, când vede, că acesta varsă banî de geba unor dascalî, carî nu-şî fac destul chemării lor e t c . . . .

Dacă asta aşa ar fi ; — orî cine ar trebui se i-se închine; de orece critica sănătosă, făcută de omeni competenţ i , es te cel maî puternic stimul cătră progres.

Şi cine nu voesce a progresa? Inse fiind-că critica esamenuluî nostru descrisă în

Nriî 10 şi 11 aî »Sc61eî Rom.« este, în cea-ce me pri-vesce pe mine, diametral opusă la cea-ce declară »U. d. c. d. f,« — provenită fiind numaî şi numaî din » u r ă şi i n v i d i e , » — altcum din nesce creerî pu­rurea tulburi, — aşa subscrisul me văd silit, Prea sti­mate Dle Redac tor , a rectifica aceea critică, şi prin acesta a-me justifica pe mine, pe carele directe nfa t ras în noroiu d. raportor .

Prea cred, Dle Redactor , că pre basa dreptului de apărare, ce-1 am, şi mi-e îmi veţi acorda puţin loc în colonele preţuitei nostre reviste.

înainte de to te me bucur din inimă, că d. rapor­tor fără părtinire a constatat , pre cât e în stare d-sa a consta ta binele şi răul, că resultatul esamenuluî la ceialalţî treî colegi a fost »laudabil« şi »cu destul pro­g re s ;* me bucur maî ales, pentru-că scola nostră chiar cu începutul acestui an scol. a t recut prin o nouă şi mare m e t a m o r f o s ă ; desfiinţendu-se adecă în anul t recut din causă « b i n e c u v â n t a t ă , * scola fundaţio-nală, (maî înainte trivială) înfiinţată de în veci neuita­tul nostru M e c e n a t e : M a r i a n , —• s'a vădut de lipsă, ca scoleî nostre conf. se i-se adaugă două posturî nouă de învăţători, în carî au şi întrat domnii Is trate şi Marcu ; şi fiind-că scola fundaţională până la desfiin­ţarea eî, era un corp organic cu scola nostră conf., şi ambele în o legătură strinsă se bucurau de un bun re­nume, — orî cine îşî putea pune în t rebarea : f i - v a o r e s c o l a n o s t r ă c o n f . a s t f e 1 ~m e t a m o r fo -s a t ă , urmaşă vrednică a scoleî de maî î n a i n t e ? . . . şi după un scurt începu t ; — ecă semne b u n e ; resare ca din păment lauda scoleî nos t re !

Me bucur ; — bucuraţi-Ve şi Dv. d. d. colegi : Marcu şi Istrate cu mine, nu pentrucă la finea esame­nuluî şi-au esprimat cu graiu solemn deplina satisfac-ţiune d. director al scoleî nostre, şi d. preşedinte al comis, esaminatore : d. M. Halită, om t recut prin scolă şi cu multă judecată ; ci maî ales ve bucuraţi , pentru-că lauda Dv. v o ba te cu doba în public m a r e l e e d u ­c a t o r d. »U. d. c. d. f.,« — carele din întâmplare

fiind şi cl aplecat ca învăţător în Maer, şi ca a tare plătit >cu b a n i s c u m p i , s t o r ş î d e p e b i e t u l p o p o r ; « — la o adunare filială a reuniune! «Ma­riana;» — provocat de presidiul filialei se t racteze, conform programei, cu pruncii din clasa sa » p l u g u l , « — în profunda-î sciinţă pedagogică se escusâ, spre ma­rea surprindere a adunării, c ă n u e p r e g ă t i t , de 6re-ce după ţincuşă e p o p ă ş i n u d a s c ă l ! Cum l'am scos, eu amantu l , — din acest impas, cu colega de atuncî Berciu, o scie el destul de b ine !

încât pentru d. colegă Utalea , căruia neaflându-î altă codiţă decât , că în loc de »Fir6nă« — 4 l c e P i ­ronită« etc . . şi că nu trebuia a »trata« o biografie ; ^ şi încât pentru mine cu esamenul meii » c a m d e m i j ­loc,»: 2) — pre noî nu ne altereză o dobă gală ca a dluî »U. d. c. d. f.,« chiar se resune din ea celea maî grase l aude ; pentru-că servim la asta scolă de pres te 20 an i ; în care t imp la fiecare esamen de vară am avut de faţă şi referinţe scolastic, (între carî şi însuşî d. redac tor al revistei »Sc61a Română), — şi Vicar, şi profesori gimn. şi public ales străin, carî toţî par te în rapor te oficiose, par te cu graiu viu, şi-aii esprimat în-destulirea faţă de noî!«

Şi acuma se revin la raportul dluî »U. d. c. d. f.« maî în-detail. — îndată după proposiţ iunea primă i-se văd ghiarele uneî rele intenţiunî a dluî r a p o r t o r . Afirmă, că conferinţa înveţătorescă » e a d e e a , « — a hotări t se se ţină esamenul pre 25 Faur »a. c. st. n.« — A d e v ă r a t ! Insă pentru-ce gh impe le : » e a d e e a « ? Ascepta t ' a d.sa — doră, ca dela Ministru în jos să se înciiuţeze to te autorităţile şcolare, până chiar şi »U. d. c. d. f.,« — şi se se declare întru fixarea uneî dile, în carea era a se face cercarea despre progresul scoleî în semestrul de ernă, care altcum nice prin un regulament nu e poruncit strict a se face decât la finea cursului ?!

Asta greşelă a comis-o corpul didactic ; şi con­vins, că terminul fixat e cel maî potrivit pentru esa­menul de ârnă, nu a cerut consensul nice al Ministrului, nice al dluî raportor , carele încă nu e membru nice în senatul scol. loc. şi nu figureză nice ca personă didac­tică în susnumitul co rp ; şi la asta nu por tă vina nime decât el însuşî, carele în răs t imp de 6 ani de dile, de-când îl avem între noî, nu şi-a putut c?ştiga aci nice a tâ ta populari tate , cât se fie ales şi admis ca a tare .

Corpul didactic însă hotărînd diua esamenuluî, şi-a ţinut de dator ie să învite pre membrii senatului şcolar, pre părinţiî elevilor, pre inteligenţa comunei, între car î : binemeritaţi i învăţători emeriţi dela scola fond. etc . . . carî în număr frumos aii şi fost de faţă.

Dl rapor tor constateză cu precisiune în esamen numărul elevilor »băiaţî.« — »baiate,« - espune, că în­ceputul »c a d e o b i c e i u , « s'a făcut cu r e l i g i u -n e a ; — as ta în cl. I şi to t aşa în to te clasele pres te studiul acest însemnat t rece cu câte o trăsură de penă.

') Care biografie ? Ţi-a fost greii, dle raportor, a o numi pre nume ? orî doră te-aî temut, eă numindu-o va vede lumea nu numaî că n'aî drept, dară eă vel fi scurtat de multe de tote, . . . sciî Dta ? ! Coresp.

2) Ar' fi dis „bunişor," nu s'a îndurat, pentrucă a declarat, că scrie nu cu invidie, nicî cu „părtinire" „de mijloc saii reu." Cugetă d6ră, că spune un neadever „p r e a f ă ţ i ş'?" Din acesta spresiune e r m a f r o d i t ă încă se pote vede, cu ce intenţiune a scris ? Coresp.

Dar ce însemnă cuvintele: » c a d e o b i c e i u ? « Raportorul nu e un raţionalist, —• (cel puţin după ţin­cuşă nu) ci e preot cooperator la n o î ; — şi astfel Ia acest studiu însămnat, în o s c o l ă c o n f . g r . c a t . c u 4 . î n v ă ţ ă t o r i trebuia să strice cât de rău, ba-remî câte-va vorbe, se iâe la critică ageră în special propunerea acestui studiu, care e b a s a î n v ă ţ ă m â n ­t u i u î ; şi cu a tâ ta maî vîrtos să o facă acâsta , căcî materialul studiului acestuia cade în sfera cunoscinţelor sale teologice, carî presupun, că le are cel puţin în a tare măsură, cât s'a arăta t că le posedă pe celea pe­dagogice.

Dar tace în as ta privinţă, şi încă cu intenţiune nu tocmaî cu ra t ă ; ce se vede şi de acolo, că în esa­menul clasei a II »m ă r t u r i s e s c e a p r i o r i c ă e -s a m e n u l î n a c e s t a c l a s ă a f o s t c a m d e m i j l o c « şi . . . . apoî îmî înşiră păcatele. . . . Criticul t rebue se fie o oglindă şi nu un mistificator. De mis­tifică lucrurile, — pentrucă nu e în clar cu sine, să nu-se apuce de lucruri, ce nu-î c o m p e t ; de mistifică cu rea credinţă, — cu atât maî rău, —• în ambe caşurile tot necugetatul critic rămâne b l a m a t ; pentrucă orî-ce critică îşî are contra critica e tc . până când adevărul t rebue să reâsă. — Dar de ce a t recut cu tăcerea

j preste acest obiect important , o seim noî ceşti de-aci, ] şi în par te o scie şi On. comis. adm. de fond. scol.

gr. cat. din Năsăud.

Se revin acuma la celea ce mi-se aruncă mie, şi anume mie directe în obraz! A răspunde la tote aces­tea p a l a v r e , îmî este imposibil, de 6re-ce aş osteni numaî bunăvoinţa Dv. Dle Redactor , şi a on. cetitori, carî din celea ce le îndrugă destul de încurcat la ad resa mea, cam po t precepe, cum a decurs tot luc ru l . . . .

Premit însă şi recunosc totdeuna, că câmpul pe­dagogiei e forte vast, şi aşa ca să cultivi flori, arbori , pomî nobili, e t c . . . în acest câmp — bietul grădinar să înghimpă de mulţî spinî şi mărăcine. învăţătorul şi în­dreptătorul grădinarului t rebue să fie u n m a e s t r u !

Aşa conced şi eu, că în pracşa mea de 20 anî ca învăţător încă voiu fi avend şi eu scăderile în as tă privinţă, carî pote eu însu-mî nu mi-le cunosc! A ş aş­tepta să, mi-le îndrepte u n m a e s t r u ; — »şi n u u n m e ş t e r - s t r i t ; ă.«

On. d. d. colegi! sciu aceea din psihologie, (nu | sciu, dacă scie, ce e asta »U. d. c. d. f.«), — că asu­

pra omului anumite împrejurări, ba chiar momente eser-cită o deosebită influinţă.

De câte-orî se dau casurî, că un învăţător probat , recunoscut de bun, în anumite împrejurări, pre lângă totă bunăvoinţa, p r e d ă r ă u , ba chiar şi esamenul întreg nu-î succede b i n e ; şi pentru aceea să-1 hulescî ? încă în public? Aci e de a să cerca f o n d u l şi nu f o r m a . Cercat 'aî as ta dle rapor tor în esamenul meu? Nu! Ecă tendinţa d ta l e ! Nime nu te-a audit nice vă-<Jut să fi făcut vre-o probă la cetitul din limba rom. şi magiară, unde-mî împuţi că elevii recitau » m e h a n i -c e s c e !« — De ce dar afirmî fără genare : »Dacă diceaî cătră vr'un copil să a ra te cu degetul, acolo unde ce-tesce — nicî pomană ?« Că eu aş fi esprimat »a t a« înloc de » a t y a , « e o învenţiune înţoţonată a dtale , ceea ce o pot dovedi cu toţî ceî ce au fost de faţă ; prin urmare n'au fost de ce să-ţî »crepe urechile,« — de nu au fost cum-va crepate maî nainte. Că am dis » m e g « în loc de » m e g , « e d r e p t ! şi încă la calculare,

după cum am esperiat dela cunoscătorii limbeî magiare, — astfel se înt rebuinţeză; — că calcularea a decurs cu gălăgie şi sinagogă, ce o descrii dta, credă- te cine v r e a ; eu provoc pe toţî ceî ce au fost de faţă se dee de gol pe unul din d o î ; că am dis »m ă c o p i l e « »tu c o p i l ă « nu neg, că firea limbeî nostre e de aşa maî p re tu t indenea ; şi cum pre mine aci mă înţelegi prea »g r o b i a n« în clasa a treia înpuţî p rea mare c o m -p 1 e s a n ţ ă ? Ce fel de om eştî d ta ? că am strigat pe un copil » N i c u l a i « (care e c o n u m e , nu nume de b o t e z ) încă este a d e v ă r a t ; dar ca om de scolă t rebue se sciî, că în scolă nu este ursul »Niculae,« de nu cumva aî înţeles pre acel pedagog din banca din urmă, care s ta t i p t i l c a u n u r s !

In fine, că a fost şi respunsurî pripite din par tea elevilor, ca pre orî unde, nu n e g ; dar nu după un cas doue se măsură valorea unuî esamen, die r a p o r t o r ! !

Dar cel maî încornurat neadevăr al dtale este, când clici: »vădend presidiu, cum merge, n'a maî luat alte obiecte« (1. grecă, l a t i n ă . . . ? ) » c i a d e c l a r a t e s a m e n u l d e f i n i t î n a c â s t a c l a s ă . « — Aci ţi-au eşit unghiile prin sac ; de aceea te las şi me es-plic înaintea On. ce t i to r i ! — Presidiul a declarat esa-menul de »finit« nu pentru cea-ce d. corespondent spune, — ci pentrucă din celea 5 obiecte (religiunea, cetitul din 1. română, 1. magiară, calcularea în cap, şi pe tablă, geografia) sa putut convinge publicul despre progresul din semestrul de â rnă ; pre de altă par te timpul fisic nu concede, de 6re-ce aş tepta a se da esa­men cu clasa a IlI-a şi a IV-a şi cu repetitoriî!

Ca se se convingă On. public cetitor, că d. »U. j d. c. d. f.« ; care decând a învăţat p re a. b. c , n'a : scris o literă în diare, şi nice acuma nu i-ar fi venit I pofta de a se face r a p o r t o r la diare, — dacă nu | avea deosebi tă »ură şi invidie« asupra mea, provenită dintr 'o causă cu totul privată ; căci pentrucă se-şî po tă resbuna acest onorat preot asupra personelor, asupra cărora are ce-va rancore , se folosesce de orî-ce mijloce, fie acelea cât de mârşave , voiii at inge ca prin t recăt numai două casurî analoge cu raportul seu, despre esamenul nostru. ^ j

Şi aci caută eră se mă întorc cătră dl raportor . ; Pentruce, die părinte, în anul 1886, cu ocasiunea esa­menuluî de ernă la scola fundaţională, aî insinuat a n o ­ii i m la corniţele Bânffy, că în acest esamen nu s'a luat înainte 1. magiară ? Au nu ca să-ţî răsbunî asupra presidiuluî curatoratuluî scoleî, şi ca a tare şi presid. al comis, e samină to re : dl Macsim Halită, cu care eraî, — şi eştî în diverginţă, nu din cause şcolare ?! Şi nu sciî, că anonimitatea ţi-a descoperi t 'o răpausatul jude cercual Kirschner la însărcinarea luî Bânffy ? Şi nu sci maî încolo, că până la timpul limpedireî acesteî cause (când adecă corn. Bânffy s'a esprimat, faţă de autorul corespondenţei anonime cu cuventul german (Schurke), I — scola fundaţională si învăţătorii eî au fost în greu 1 prepus ?!

Sci apoî, că Dl director Ciocan din Năsăud a ve- \ nit trimis fiind în aces ta afacere de vre-o două-orî la 1

noî ?! Şi la capăt ? — Un b l am! Blamul însă a rămas numaî pre capul dtale până ad î ! încă una! Pentru ce încă înainte de a te aşe<}a aci — prin 1884 — aî sub­minat sub actualul d ta le principal, până şi pre la epis­copie, lucrând adecă cu totă puterea a fi acela denun- j

ciat la episcopie pentru unele presupuse delicte cano­n ice ! »Cu ce scop ?« — ca pre aces ta negrindu-1, să fie delaturat din parochie şi să-î ocupî locul.

A ş a c e t e s c I , p o p ă , î n E v a n g e l i e ? ? Apoî nu puteai cugeta, că acest om pacînic, bun,

blând şi adevărat păstor al turmeî sale cuventătore, — va avea curajul se se apere contra uneî denuncierî a tâ t de ticălose, şi dovedindu-şî nevinovăţia, blamul va avea să rămână âră pe capul urditoruluî ?

Nu aî învăţat încă, şi acuma eştî bătrân, că rolul d e n u n c i a n ţ i l o r e cel maî urgisit în lume şi între pruncî, necum între omeni maturi ?

Pentru ce d ta ca preot nu-ţî cauţî de agendele dtale şi a s. altar, la care eştî maî rar de faţă, decât înaintea forurilor judecătoresc!?

J »

Las multe fapte de ale dtale, unice în felul lor, încă ueamint i te ; — căcî aces tea nu pot fi obiectul de discuţie în aces tea preţuite colone!!

In urmă cerendu-mî scusele, Die Redactor , pentru acest răspuns lung, şi pote ostenicios, (căcî voind a rectifica necălita critică a dluî »U. d. c. d. f.,« am vă-dut de lipsă a arăta , în par te numaî, cât e de vrednic de credinţă autorul eî) •— mă subsemnez,

Sângeorz în 1 0 Maiu 1891. Vartolomeî Şorobetea

înveţător.

Varietăţi. (O t i n e r ă m a t u r i s a n t ă . ) O fetiţă tineră de

17 anî, cu numele Măria Bobula, a t recut dilele acestea esamenul oral de matur i ta te la un gimnasiu rom. cat . din Budapes ta cu succes eminent, escelând maî ales în limba latină, limba grecă, fisică şi matematică.

( C o m i t e t u l f o n d u r i l o r c e n t r a l e s c o -l a s t e c ş i d e s t i p e n d i i d i n d i s t r i c t u l N ă ­s ă u d u 1 u î) es te convocat la şedinţă estraordinară pe 24 Juniu st. n. 1891 la 1 0 ore a. m. în aula dela edifi­ciul gimnasial din Năsăud. Obiectul : abdicerea luî Ion Ciocan dela postul de preşedinte la comitetul şi comi-siunea administrătore de fondurile centrale scolastec şi de stipendii din districtul Năsăuduluî, eră în urma aces­teî a legerea de preşedinte la comitetul şi comisiunea acestoraşî fonduri.

Dela comisiunea administrătore de fondurile cen­trale scolastec şi de stipendii din districtul Năsăuduluî.

Preşed in te : Ion Ciocan.

Casurî de m6rte. Meletiu Dreghiciu, protopopul emerit al tractuluî

Timişioreî, cavaler al orduluî Francisc Iosif I, câştigat pentru meritele obţinute pe terenul bisericesc-scolar, fundatorul diaruluî »Luminătorul« în Timişiora, a repau-sat în 4 Iuniu în e ta te de 77 de anî.

Petru Solomon, profesor la institutul preparandial din Blaş, a încetat din vieţă în 8 Iuniu în e ta te de 5° de anî şi după un servit de 24 de anî.

Fie-le ţăr îna uşoră şi memoria b inecuvânta tă!