https://www.libris.ro/povesti-despre-pacala-si-tandala-alexandru-mitru-ART978-606-7887-41-9--p19030547.html

CUPRINS

FECIORUL-DE-TUFAN5

BrRUL-DE-sruANrANA1l

SATULAPLECATl6

LACULPOPII20

rAr-uaRurBorERIT28

pupAza qr crocAnrANUL3l

RAp-on-pRosrr34

socorEAla ne nAeo;37

CARE PE CARE43

cALBENULTaRA sor46

pAcar on nrARcARrtaRt49

rvrernAcuNA52

TODO& MARGARINT SI OSMAN57

PETREcEREa r-a roaxrA65

UAcaRUTFERMEcAT73

iN pelaruL Lur vooA77

FILOZOFUL $I GHICTTORUL82

iN'rRncrneA gr JUDECATA90

srAns;r DE povESTE

FECIORUL-DEJTUFANNorocu-i dupd cum ;i-l face omul. Tiece uneori

pe ldngd tine. De nu-l pofte;ti tn casd,pleacd mai departe...

Se povesteste cd ar fi fost odati un bitrAn, penume Albu,

$i pe bitrAnul acesta il trudeau boierul gi lo-gofitul mosiei, il iecminea ispravnicul, il apisaunevoile qi siricia.

Bitr6nul ar fi indurat toate firi murmur,de-ar fi gtiut c-o si rim6nii in urma lui fecior la

casd, si-i poarte numele, sd lini minte suferingace-o pitimise el, sd cugete gi la risplatS. Atata cAnu avea fecior mos Albu 9i asta il durea nespus.

,,Pe unde-o fi gi s-o cilStori Norocul?* oftaades mosneagul. ,,Sd-l vid si si-l intreb de cem-a oropsit. He, hei, sI fi avut eu un fecior, citenu i-ag fi povestit gi cite nu l-aq fi invigat. $i,

poate, s-ar mai fi schimbat cdte ceva pe lumedin cite sunt cum nu trebuie sa fie."

C-apoi gtia mog Albu o seami de vorbe in-gelepte gi de glume. Fugeau rdii de gura lui; civorba lui ii sfichiuia pe misei.

Da' numai, iacdtd, intr-o zi, pe ulita satului,zdreste bitrinul un om hazliu, cum inci nu-imai fusese dat si vadi.

Era micul, micut de tot. Capul l-avea maimare decit trupul. Rddeau cu tolii, in hohote,de el.

Numai ci omuletul cel de-o gchioapi era atatde ostenit, c-abia se mai tAra. $i nimeni nu-lpoftea in casi.

Cum si poftegti asemenea aritare? O fi vre-un vrijitor, vreun osAndit, vreun blestemat! Maibine i1i vezi de treab6.

Numai mog Albu s-a indurat. A strigat dupde1:

- Hei, omuletule! Unde te duci? Nu te cu-

nosc. Nu egti din locurile acestea... Da' vind incasd si te hodineste, te vid prea ostenit. Si-1idau o imbuciturd si-un strop de api, ca sd polimerge mai departe.

A intrat omulegul in casI. $i, dupi ce-a mAn-cat si-a biut api, s-a asezat oleaci la hodini.

Dupi un timp s-a ridicat, si-a luat toiagul gis-a gitit de drum.

- Vrei sd gtii cine sunt?... s-a intors el, inain-

te de plecare, citre mos Albu. Eu sunt Norocul.Mu\i vnd Norocu-n drum, nu-l cheami nici intindi micar. Tu m-ai poftit. Si vreau s6-1i impli-nesc dorinta cea mai arzdloate. Vrei aur?

- Nu, i-a rispuns mos Albu. Aurul te-mpodo-

begte, insd nu te fericeste...

- Atunci ce vrei? a stiruit omuletul.

- Stilpii ajuti uluca sI nu cadd si pruncii te

sprijind la bdtrdnele. As vrea un stalp, acu, labitrinele...

- Sd se-mplineasci dorinta ta! Uite, du-te-n

pddure. Taie-1i de-acolo un toiag de tufan. $ice-o sd fie pe urmi vei vedea.. .

Asa a rostit omulelul 9i-a pierit. Ciudat omu-let si Norocul acesta!

Mog Albu s-a dus in pddure, si-a tdiat un to-iag de tufan. L-a netezit de coaji si, deodati, aauzit un glas:

- Strdnge-mi la pieptul tdu, t[tucd!

S-a uitat mosul in jur. Nu era nimeni. Firdindoiall, toiagul grbise. A strAns bitrdnul toia-gul la piept. Si acesta s-a preschimbat intr-unfldciu. Dar ce fliciul Ce fldciu, dragii mei! Cumijlocul mlidiu si cu mustata sublirici, cu ochiiscipiritori, sprinten gi plin de istetime.

S-a intors acasi mosul. L-a aritat gi babii.

- Tituci si mdmucd, mi-e foame! a glisuit

fldciul.

- Ti-o fi, dragul tatei. AtAta ci in casi nu

mai avem nimic de m6ncare. Ce-a fost am datunui drumet. Dar mi voi duce la crAgmar, sd-miimprumute niste bucate; ioi munci pentru ele. . .

- Md iei gi pe mine, tituci?

- Te iau!S-au dus amAndoi la crAgmar si l-a rugat mog

Albu:

- Nu vrei si-mi imprumuti o donicioari cu

bucate? $i fie cn ti le-oi da-napoi cAnd am sipot, fie ci-1i voi munci, in schimb, la primdva-ri, pe ogor!

CrAgmarul, bil6binindu-9i filcile, ce-i atAr-nau pind aproape de pdntec, s-a intors cu spa-tele:

- CAnd am avut, 1i-am dat; acuma n-am...

Mog Albu i-a iegit iar in fald:

- Nu mi-ai dat, niciodati, nimic. Si catd, de

data asta mdcar, prin cuhnie, poate-i gisi vreorimigigi, ceva. Cd, uite, mi-a venit fecior la casd.Mi l-a adus Norocul.

CrAgmarul, bdtAndu-se or palrna peste pAntec,

s-a intors, din a611, cu spatele:

- Nici resturi prin cuhnie n-am. Le-or fi dat,nu stiu, slugile la plsiri ori la porci...

- Da' toporisci ai? s-a amestecat in vorbdfeciorul.

CrAgmarul si-a increlit fruntea:

- Ce legituri are una cu alta? Topor si topo-rigcd firegte cI am...

- Ag qti si fac bucate din toporigcd!- Bucate din toporigci? He!. . .CrAgmarul a inceput si rAdi de-i siltau foalele.

- As vrea s-o v5d gi pe-asta!- O po;i vedea daci vrei, ci mi pricep si

pregdtesc asemenea fripturi din toporisci de-aisn-$ fingi degetele cAnd vei gusta...

- Ce spui? s-a inviorat crAsmarul. Daci-i asa,invali-mi sd fac gi eu. Sd le dau slugilor mAnca-re, si nu mi coste niciun ban.

- Te-nviJ, cum nu! a rAs feciorul lui mogAlbu. Numai cd pentru asta am nevoie si-mipui la indemini un purcelus grdsu1... Guigi prinogradd destui. imi trebuie sd fac cu el, cu topo-rigca 9i culitul acesta de la serpar o vraji. Si-midai vreo doud verze si-o traisti de milai. $i staisd vezi, pe urmd, crAgmarule, ce incd n-ai vizutnici la curtea domneasci...

- Fripturi de toporigci?...- Fripturd de toporigci!Crdsmarul era curios si vadi, g6ndindu-se

ci le va face de-atunci inainte gi mugteriilor luinumai fripturi din aceasta. Si-i lisa gura api.

$i, oricAt era de gras, s-a invArtejit ca gAndulprin intinsul ogrdzii, De-acolo in cimari, $i aadus toate cele cerute.

Feciorul a tiiat purcelul cu cugitul de la qer-par, l-a opirit cu grijd si cu pricepere, l-a asezat,

frumos pe varzd si l-a vAr6t, aldturi de toporig-cd, in cuptor.

CAnd s-a copt bine, a scos purcelul, cu coajaauriti, din cuptor. L-a aritat crAsmarului, zi-cAnd:

- Dacd nu tocmeam vraja, punAnd toporiscaaldruri de purcel, nu se ficea, in ruptul capuluio fripturd atAt de buni.

L-a poftit si pe tatil siu la masi. Au mAn-cat bine, s-au sters la guri, au pus si o buca-td de fripturd, mai rumenitd, la o parte, s-oduci acasi babei lui mog Albu. Apoi, fecioruli-a aritat crAsmarului malddrul de oscioare depe masd:

- Asa se face friptura de toporiqci. Ai ingeles?Numai cd, atunci cdnd acesta s-a dumirit des-

pre ce se intdmplase, mo9 Albu si feciorul siuerau de mult plecagi.

- M-ai intrecut, copilule, s-a bucurat mosAlbu. Credeam cd sunt istet, dar tu egti gi mai9i...

Fldcdul l-a privit in ochi:

- Astfel intrec si ramurile trunchiul din cares-au niscut. Numai cd ramurile isi trag hranatot din copacul care le-a dat viagI.

- Aqu e. Ai dreptate. IJn lucru insi mi totfrimdnti: ce nume ;i-as, putea da? Sn-gi fie cAtmai pe misurd cu firea pe care o ai...

Flaciul a zAmbit, m6ngdindu-gi mustata sub-giric6:

- Numele cel mai potrivit mi se pare Pica-ln...

- Picald, zici? Pdcali?... s-a minunat bitrA-nul.

- Picali... Fiindcd ag vrea si-i picilesc pecei rii 9i si-i azvArl rAsului lumii...

- Picali! Nimerit nume! Picald am si techem!

Cum urcau ei asa spre casi - deoarece colibamosului era pe-o coastd - aud din depdrtare ohuruiali. Privesc din locul unde ajunseserd sizAresc, jos, la cotitura drumului, o drosci. Iarin drosci, pe capri, un bdrbat gras, cu pdrul

ro;u gi cu nasul borcinat, trdgdnd de hiEuri,biciuind calul.

- Omul acesta, s-a intristat mos Albu vi-zindu-I, este logofitul mogiei. Nu cred ci e pelume logoflt de mosie mai riu. ii bate pe lirani,ii chinuiegte si, cu toate astea, se laudi cd nu seafli om si triiasci mai cu frica lui Dumnezeuca el. Ce spui, feciorule?

- PAi, ce pot spune alta decit ci lauda desine nu miroase a bine? $i cd, de se laudi cu asaceva, asa ceva si-i dim!

- Nu te inleleg!

- S5-1 binecuvAntdm 9i siJ sfin1im, tituci!a inceput sd rddi iarigi Picali.

$i l-a invdgat degrabi pe titdne-siu ce trebuiasd fac5. I-a pus intdi deasupra birbii lui o altibarbi de cAlgi, de l-a schimbat la chip. Si-a pussi lui o barb[. Si, fiindci drosca se apropiase in-tre timp, i-a fdcut semn logofitului si opreasci.Cind acesta a oprit, i-a incredintat ci ei amAn-doi sunt niste schivnici care colindi drumurilecu o poruncd anume de a-i sfin1i si a-i binecu-vAnta pe toli logofelii din lume.

- Nu cumva esti si domnia ta logofit? l-a in-uebat Picald pe roscovanul din drosci.

- Ba da, sunt logofdt, s-a veselit acesta de no-rocul ce dlduse peste el de-a-i intilni pe schiv-nici.

Si, bucuros cum nici cd se mai poate, i-a pof-tit pe mos Albu qi pe feciorul lui si se urce indrosci, unul de-a dreapta si celdlalt de-a stAnga.Si-i duci la conac.

Gonind ei spre conac, deodatd mosul a ince-put se mangaie obrazul logofitului din parteaunde se-asezase, zicAnd ci e obrazul lui Dum-nezeu, si-l binecuvAnteazi.

Feciorul, auzind una ca asta, s-a intors si-apilmuit obrazul mAngdiat de mo9 Albu, strigdndcu inversunare:

- Nu-l m6ngdia, ci ila-i obrazul dracului,ista din partea mea este obrazul lui Dumnezeu.

Mos Albu a inceput si el si lipe:

- Ba nu-i adevirat. Celilalt obraz i-al dra-cului!

$i hargt! o palmi si pe obrazul din partea incare sta feciorul.

- Ba dla-i al dracului!

- Ba dla!Au inceput amAndoi si se certe, plesnind pe

rdnd obrajii logofitului, zgdriindu-l cu unghiile,smulgAndu-i barba, ricnind unul la altul:

- Tu nu bagi de seami cI dla-i obrazul dra-cului?

- Dar tu nu vezi acelasi lucru la obrazul dinpartea-n care stai?$i-atAta l-au bitut, l-au zgAriat si i-au smuls

barba, pdni cdnd logofitul n-a mai putut reb-da. A oprit drosca, le-a cizut in genunchi si ainceput si-i roage:

- Lisati-md, sfingili schivnici, ci mi-i destulcu atata binecuvAntare.

Abia atunci a fdcut semn P5cald lui tdtAne-sdude l-au lisat in pace si-au plecat mai departe,rdzdnd cu atata pofti de se tineau cu mAinilede burtd.

- Esti n.lzdrdvan, feciorule! a recunoscutmosul.

- Am si fiu gi mai qi dacd-mi vei da invile-turi bitrAneascl! l-a incredintat tAnirul.+ --

- Invdtitura bdtrAneascA are reddcinile ama-re!

- Dar roadele i-s dulci!

,>.-)" +;E,*r ,^t.

7.C)

N

- Nu cumDa esi pi domnia ta logofdt?tt

S-a minunat si mai mult mosul de istetimeaaceluia pe care i-l adusese Norocul.

S-a apucat, dupi aceea, sA-i diruiasci inte-lepciunea pe care o adunase. I-a spus ;i vorbelecu talc ce le stia, i-a povestit gi intAmplirile cuhaz ce 1e triise, le vdzuse si le auzise in lungalui via1d.

- Tu faci numai haz de necaz, tituc5! qi-adat seama biiatul.

- Hazul il fac eu, da'necazul cel mare mi-lface boierul din satul nostru, a rdspuns mosul.Cd eu muncesc si el minAncd. Eu pic de obo-seali gi el se hodineste. Mi-a luat, prin iudecatdnedreapt5, bucata de pimAnt ce o aveam dinmosi-strimosi...

- Ehei, tdtuci - a mai grdit P5cali - spu-ne, daci am sil chem eu pe boier la judecatd ;iam si-l dovedesc, s-o indulci oare, cAt de putin,amarul tiu de-o viali intreagd?

- A9 zice c-am avut noroc cu carul s5-midobdndesc iar palma de pimAnt. Numai ci stiuo vorbi, care suni aga: ,,Ogteanul si nu se lau-de la plecare, ci cdnd se-ntoarce de la luptd!" $icu boierii afld ci-i greu si ba;i rizboi, sunt preaputernicil

- Ei au puterea, eu am mintea. Si minteaimpdrilegte peste toate. Cu mintea voi incercasi rizbesc.

Asa a incheiat feciorul, i-a sirutat mina b5-trAnului si a plecat.

L-a chemat pe boier la judecatd.Boierul a venit. N-avea incotro. $tia de ne-

dreptatea pe care o sivdrsise. Cum a venit, i-astrecurat iudecdtorului o punguli cu galbeni gia inceput tot el sd strige gi si-l invinuiasci pefliciu, zicAnd c[ l-a chemat firi pricind la ju-decati.

Picald s-a apropiat de masa judecifi gi a qoptit:

)*s

- Acela care line cu mine va dobindi o pia-tri pretioasd!Auzind vorbele,,piatrd pretioasi", impirlito-

rul de dreptate si-a ciscat ochii. $i, flri a maista pe ginduri, a hotirdt ci boierul trebuie sd-iinapoieze pimAntul lui mog Albu. A scris zapisulcuvenit si i l-a dat feciorului.

- Sd-gi stdpaneasce mog Albu pdm6ntul si-nitos! a spus iudecitorul. Iar tu, la vremea cu-veniti, si-l mostenesti!

Boierul a plecat plin de mAnie, izbind dintreacdt usa, jurAnd si se rdzbune. De cum a ie-git el, judecdtorul i-a cerut feciorului si se apro-pie de masa iudecilii:

- Haide, diruieste-mi repede piatra fdgi-

duiti! Si nu ne prindi careva ci 1i-am vdndutdreptatea.

Picali a fugit afar6. S-a intors cu o piatricolturoasi, glsitd in drum gi i-a intins-o iude-citorului:

- Pofteste piatra pretioasn fngdduitn!

- Ce face? a Jipat judecitorul. Vrei sb mi pd-

cilegti? Prin ce e pretioasd piatra asta?

- Cu ea poli sd spargi capul tuturor boieri-

lor hripireti, tuturor judecitorilor necinstili sila toli progtii...

$i a pornit sd-i duci lui mo9 Albu vestea ci areiar in stipAnire bucata de pdmAnt. $i atunci abias-a incredintat de-a binelea bdtrdnul ci noroculi-a intrat in casi odatd cu ,,Feciorul-de-tufan".

BIRUL-DE.SMANTANACine s- aseamdnd s- adund,.

Mai trec cdteva zile si, in satul Vai-de-ei (sa-tul unde PicalS vizuse intiia oard lumina zilei),soseEte un al doilea cdldtor. Acesta se indreaptispre fAntini - asa cum se indreapti, indeobste,orice drumet cAnd ajunge intr-un sat. Acolo sespalI, soarbe ap[ pe siturate si se lungeste, olea-ci, pe iarbi. Dar pentru ci era sub seard, cAlivaoameni, care sfArsiseri cu munca, s-au apropiatde el.

- Drumetule, nu-ti fie cu binat, i-a spusunul dintre ei, noi stim aici, in Vai-de-ei, caintr-un bdrlog. $i nu afl6m nimic din cAte sepetrec pe lume, nici micar la vecini.

- Asa e, a luat cuvdntul un altul. Si tare ne-armai pldcea si aflim vesti.

- Bune sau rele? a intrebat c[litorul.- Bune si rele, aga cum sunt in viali! a gln-

suit rlin nou cel ce vorbise primul.

- Atunci, am si vi povestesc o intAmplare si

rea, si buni, a primit cildtorul.Cei ce erau de fali s-au strAns in jurul lui.

Acesta s-a ridicat din iarbi, s-a agezat pe margi-nea fAntinii si-a arltat cu mAna, departe, pestedealuri.

- IntAmplarea pe care vreau si v-o poves-

tesc s-a petrecut in urmi cu citeva zile, in satulSiricani.

in ceasul cind am ajuns acolo, tocmai sosisein Sdricani si un boier vistiernic. Iar slujitorii luizoreau, poruncind oamenilor sd se adune lAngi,,copacul birului".

CAnd sitenii s-au adunat, vistiernicul s-a in-cruntat si le-a rostit astfel:

,,Mdria Sa, stip6nul 1irii, din marea DomnieiSale mili fagi de dregitori, a asezat asupra voas-trd, a liranilor, un nou si bine chibzuit bir..."

,,Dar birurile grimidite asupra noastri suntprea apdsitoare qi-aqa!" au gemut oamenii.

,,Ticere!" s-a incruntat si mai tare vistierni-cul.,,Acesta-i