Povestea PrivighetoriiPovestea Privighetoriide Hans Christian Andersen

Pagina: 1/4

Acum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel maifrumos din lume, fiind construit in intregime din portelan delicat.In jurul palatului erau splendide gradini imense, pline cu plante siflori rare. In spatele acestor gradini, o padure mare de pinistrajuia drumul pana la mare. In aceasta padure de pini traia omicuta privighetoare.Privighetoarea canta atat de frumos incat, oricine o auzea cantandnu mai putea sa uite vrodata cantecul ei.Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua, seopreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. "Ce frumoscanta!" ziceau ei, uitand de problemele lor si ascultand muzicadulce.Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatulimparatului, ei admirau delicatul palat de portelan si gradinileminunate, dar cand auzeau cantecul privighetorii, toti spuneau:"Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumuseteapalatului imparatului si a gradinilor lui. Dar ei laudauprivighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. Aceste cartiajungeau peste tot in lume, iar intr-o zi, imparatul insusi deschiseuna dintre acestea. "Ce minunat!" zise el, "Aceasta carte spune ca,dintre toate lucrurile minunate din regatul meu, canteculprivighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare,de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?"Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebatdespre privighetoare. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea,nici macar doamnele de onoare, bucatarii sau ceilalti servitori nuauzisera cantecul privighetorii.In sfarsit, unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh,privighetoarea, o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizitala batrana mea mama, care locuieste pe malul marii. Cand ajung inpadure sunt intotdeauna obosit, dar atunci aud canteculprivighetorii, care e atat de dulce incat imi dau lacrimile."Asa incat omul, impreuna cu alti curteni si doamne de onoare auplecat spre padure sa caute privighetoarea.

Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta ainceput sa mugeasca. "Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O, daram mai auzit sunetul asta inainte.", zice un curtean. "Ah, nu", aspus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta, mai avem putin demers pana sa ajungem la privighetoare."Curand ei au trecut pe langa un iaz, unde cateva broaste oracaiau dezor. "Ce dragut", zice un alt curtean "vocile lor seamana cuclinchetul clopotelor de la biserica!". Ajutorul de bucatar a

Page 1

Povestea Privighetoriiinceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea, insa o vom gasicurand."Au mai mers putin si, in sfarsit, ajutorul de bucatar a zis: "Iataprivighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta, gri, cocotata peo creanga deasupra capetelor lor."Ce incolora este, nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoareae o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte. Atunciprivighetoarea a inceput sa cante, iar trilurile ei dulci au umplutpadurea. "Ah, ce minunat!" au soptit doamnele de onoare."Da, intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cuclinchetul unor clopotei de cristal!". Dupa aceasta ei s-au adresatprivighetorii: "Buna ziua, privighetoare, am venit sa te rugam sacanti pentru imparatul nostru.""Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea."Nu chiar acum, poti veni in seara asta la palat sa canti pentruimparat." a zis unul din curteni."Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure, insa daca imparatuldoreste, voi veni asta seara la palat."In acea seara, palatul imparatului era impodobit cu lanternecolorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea aceleiseri. In sala tronului, intreaga curte statea in jurul imparatului,imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. Langatronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa steaprivighetoarea.In sfarsit, micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastradeschisa. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante.Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva, i-a atins petoti cei care ascultau. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea saasculte mai bine, lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleaupe obraji. Cand privighetoarea a terminat cantecul, imparatul a zisca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. El a oferit privighetoriilantul sau de aur, dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pecare le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta.

Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec, chiar mai frumos decatprimul, dupa care a zburat inapoi in padure.Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasaseara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre canteculprivighetorii. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat saimite trilurile privighetorii, dar fara succes.Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte, ii vaoferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micutapasare. Asa ca, privighetoarea a inceput sa cante la curte infiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei.Intr-o zi, imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatulJaponiei. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea."Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare", agandit imparatul in timp ce deschidea cutia. In schimb, in cutie agasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Candaceasta pasare a fost atinsa, a inceput sa cante la fel ca siprivighetoarea adevarata, ba chiar a inceput sa-si infoaie coada siaripile in ritmul muzicii.

Page 2

Povestea Privighetorii"Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii. "Va canta in duet cuprivighetoarea adevarata". Asa incat cele doua pasari au inceput sacante impreuna, dar pasarea artificiala putea sa cante un singurcantec iar si iar, in timp ce, privighetoarea adevarata canta altfelde fiecare data. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceastaprivighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii, iar curteniiau fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunciinainte, cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat ceareala.Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevaratamacar o data, insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si seintorsese la casa ei din padure. "Ce pasare nerecunoscatoare!" auzis curtenii. "Dar nu-i nimic, avem cea mai buna privighetoare chiaraici." au completat ei.Dupa aceasta intamplare, adevarata privighetoare a fost izgonita dinregat, iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat loculin colivia de aur, cantand in fiecare seara.A trecut un an, privighetoarea de aur canta in fiecare seara, toticurtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Intr-o seara, imparatula deschis colivia de aur ca de obicei, dar in loc sa cante, pasareascotea un sunet strident. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examinezepasarea si s-o faca sa cante din nou. Insa toti mesterii i-au spusca pot s-o repare, dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara,ci numai o data pe an. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii,dar s-au impacat cu gandul acesta.Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupraregatului. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar acazut pe patul de moarte. Curtenii care-l iubeau mult erau foartetristi, dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva peimparat.Imparatul zacea in patul sau, era atat de palid si fara vlaga incattoti se asteptau sa moara in orice moment. Chiar incepusera cu totiisa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron.In tot acest timp, imparatul zacea singur in dormitorul lui superb,zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi.Abia mai putea respira, ca si cum o grautate ii apasa pieptul. Adeschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroanalui de aur pe cap. Iar in jurul sau auzea diverse voci, uneleamenintatoare si crude."Macar de-as putea asculta putina muzica, sa nu mai aud vocile asteachinuitoare..." a mormait imparatul. S-a intors catre privighetoareade aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine, te rog". Darpasarea de aur ramanea tacuta.Camera parea atat de tacuta si rece...Deodata, o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. Eraprivighetoarea adevarata, care auzise de boala imparatului si venisesa-i cante. Privighetoarea a cantat despre primavara, cand muguriise transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene, culorilei-au aparut in obrajii palizi, in timp ce asculta trilurileprivighetorii. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii,

Page 3

Povestea Privighetoriitoate au disparut.Privighetoarea canta tot mai frumos, iar imparatul s-a simtit dinnou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-timultumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-misalvezi viata. Cere-mi orice si vei avea!""Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta,prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau, sibune si rele, dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasareiti sopteste toate acestea.""Foarte bine", a zis imparatul.A doua zi, la rasaritul soarelui, cand toti servitorii se asteptausa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau, acesta a aparutin sala tronului, spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!"

Page 4