Povestea Lui Harap-Alb
-
Upload
david-olson -
Category
Documents
-
view
444 -
download
4
Transcript of Povestea Lui Harap-Alb
Povestea lui Harap-Alb
Introducere
"Povestea lui Harap-Alb" scrisa de Ion Creanga este un basm cult*, publicat
in revista "Convorbiri literare", in anul 1877. Autorul porneste de la modelul
folcloric, caracterizat de stereotipie, dar il reorganizeaza conform propriei
viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare.
*Basmul cult este
specie narativa ampla
cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice
actiunea basmului implica prezenta fabulosului (elemente
supranaturale)
este supusa unor stereotipii (constructia subiectului), care infatiseaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui
personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii, dar
sunt individualizate prin atributele extraordinare si prin limbaj
reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate
sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice
stilul este elaborat, naratiunea se imbina cu dialogul si descrierea
Fabulosul - categorie a fantasticului care desemneaza personaje sau fapte
imaginare, incredibile, de domeniul fanteziei, al supranaturalului, fara
corespondent in lumea reala.
Viziune despre lume
Definita pe care G. Calinescu o da basmului, "o oglindire a vietii in moduri
fabuloase", se concretizeaza in cazul "realismului taranesc" al lui Ion Creanga,
prin tendinta hiperbolizanta si imaginea carnavalesca a lumii, care, sub efectul
unei culturi populare a rasului, conduce la "edificarea unei lumi <<pe dos>>,
adevarata a doua lume, parodie a celei reale" (Zoe Dumitrescu-Busulenga,
Receptarea lui Creanga azi).
Viziunea lumii pe dos, realizata in universul de fictiune din basmul lui
Creanga, este exprimata in monologul lui Ochila "....deasupra capului meu
vad o multime nenumarata de vazute si nevazute; vad iarba cum creste din
pamant; ... copacii cu varful in jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii
umbland cu capul intre umere ..." .
Portretul lui Ochila pare si un portret satiric al scriitorului, inzestrat cu
darul unic de a vedea altfel lumea: "Ma rog, unu-i Ochila pe fata pamantului,
care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalta ... " .
Perspectiva narativa
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar
nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii, unele
adresate interlocutorilor ipotetici. Poata fi observata in basm atitudinea fata de
eroul naiv a naratorului si a personajelor, care par a cunoaste dinainte
scenariul calatoriei vazute ca ritual de initiere. Calatoria lui este "imitatia unui
model exemplar", initierea tatalui, la care toti au participat altadata.( cf. Florin
Ionita )
Fabulosul/miraculosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace
spaima sau uimire nici personajelor, nici cititorului, care accepta de la inceput
conventia basmului.
Moduri de expunere
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul
cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. "Creanga nu
da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topeste povestirea in
dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor
dialogul personajelor" (Tudor Vianu, Studii de literatura romana).
Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea
digresiunilor si descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se
realizeaza prin amanunte ( limbaj, gesturi, detalii de portret fizic).
Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si
caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a
secventelor narative " spectatori" ai maturizarii feciorului de crai fiind atat
celelalte personaje, cat si cititorii.
Tema si motive narative
Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful
binelui. Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al
maturizarii , pentru dobandirea unor valori morale si etice.
Motivele narative specifice sunt : superioritatea mezinului, calatoria,
supunerea prin viclesug, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.
Structura si compozitie
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative/ a
episoadelor este redata cronologic, prin inlantuire.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional,
unor parti narative, etape ale drumului initiatic :
-etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului –“fiul craiului”,
“mezinul” (naivul)
-parcurgerea drumului initiatic – Harap-Alb ( novicele/cel supus initierii)
-rasplata – imparatul (initiatul)
In basm sunt prezente cliseele compozitionale/formule tipice, plasate in
incipit si la final. Formula initiala si formula finala sunt conventii care
marcheaza simetric intrarea si iesirea din fabulos, avertizandu-l pe cititor. Insa
naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor
altcuiva: “cica” adica “se spune”, fara a nega ca in basmul popular ( a fost
odata ca niciodata), iar formula finala include o relfectie asupra realitatii
sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediane “si merg ei o zi, si
merg noua, si merg patruzeci si noua” , “si mai merge el cat mai merge” ,
realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin
suspansul/curiozitatea cititorului.
Modelul structural al basmului este dominat de stereotipie, implicand o
serie de actiuni conventionale, dispuse in perechi opozitionale (
interdictie/incalcarea interdictiei) sau in structuri ternare (succesiuni stereotipe
de actiuni progresive-cele 3 probe).
Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea sistematica a situatiilor ce compun
schema logica a naratiunii ), dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa
specific basmului
popular: a treia proba contine alte incercari impuse de Imparatul Ros si chiar
de fata. Astfel eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de
probe.
In basm sunt prezente numerele magice, simbolice : 3, 12 ,24, si obiecte
miraculoase, unele fiind grupate cate trei.
Pe langa structura narativa a basmului, stereotipiile vizeaza si constructia
personajelor, care indeplinesc o serie de roluri tipice pentru basm: eroul,
raufacatorul, donatorul, ajutorul, fata de imparat etc.
Conflict
In basm, conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.
Personajele, purtatoare ale unor valori simbolice si ale unor functii specifice
basmului, se polarizeaza in jurul acestor notiuni si al personajelor care le
personifica: protagonistul si antagonistul.
Timp si spatiu
In incipit, coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitateasi
aspatialitatea conventiei : “Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea
trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o
alta tara, mai departata. […] Tara in care imparatea fratele cel mai mare era
tocmai la o margine a pamantului.” Fuziunea dintre real si fabulos se
realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii
eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii ( in plan
simbolic, de la imaturitate la maturitate ). El paraseste lumea aceasta,
cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta.
Momente ale subiectului
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de
actiuni conventionale care corespund momentelor subiectului: o situatie initiala
de echilibru, o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul
initial, apartitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie/ trecerea
probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului.
“Cartea” primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are
nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi) care
este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea
drumului initiatic de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritatii
mezinului) . Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai deghizat in ursul
de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice , conditie
initiala obligatorie pentru cel ce aspira la tronul imparatesc.
Trecerea podului – podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se
faca intr-un singur sens. Aceasta proba urmeaza unei etape de pregatiri. Drept
rasplata pentru milostenia aratata Sintei Duminici, deghizata in cersetoare,
mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia “calul, armele si hainele” cu care
tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta
initierea tatalui, lucru ce ii creeaza acestuia o oarecare “nemultumire”.
Ratacirea in padurea-labirint (urmatoarea proba dupa cea a podului) -
simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia
o etapa si va incepe alta.
Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei, spatiu al
nasterii si al regenerarii. Schimbarea numelui/identitatii reprezinta inceputul
initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Ajunsi la curtea Imparatului Verde
, Spanul il supune la trei probe : aducerea salatilor din Gradina Ursului ,
aducerea pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului.
Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri
supranaturale.
Pentru a-I da fata, Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de
probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor. Fata imparatului,
“o farmazoana cumplita” , impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si
turturica ei trebuie sa aduca “trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de
unde se bat muntii in capete”. Proba fiind trecuta de cal (prin inselaciune), fata
il insoteste pe Harap-Alb la curtea Imparatului Verde.
Decapitarea eroului reprezinta ultima treapta si finalul initierii, avand
semnificatia coborarii in Infern/a mortii initiatice. Invierea este realizata de
farmazoana cu ajutorul obiectelor aduse de cal. Eroul reintra in posesia
palosului si primeste recompensa : pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta
si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul
consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
Personaje
Harap-Alb – nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar
dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale/valori etice
( mila, bunatate, generozitate, prietenie, respectarea juramantului, curajul)
necesare unui imparat, in viziunea autorului. Numele personajului reflecta
conditia duala : rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia
cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initierea) intre starea
de inocenta/naivitate(negru) si “invierea” spirituala a celui ce va deveni
imparat (alb).
Modalitati de caracterizare a personajelor – specific basmului cult
este modul in care se individualizeaza personajele, in primul rand prin limbaj.
Cu exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje
reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele
fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane, dar
aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia.
Stil si limbaj
Limbajul cuprinde : termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau
lexicale, ziceri tipice.
Limbajul naratorului, dominat de oralitate si umor, face memorabile
portretele fizice.
Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului,
care difera de al naratorului popular prin specificul integrarii termenilor, prin
modul de exprimare.
Incheiere
“Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult avand ca particularitati:
reflectarea viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea
basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar, fiind “o
oglindire … a vietii in moduri fabuloase” (G. Calinescu, Estetica basmului).