Coperta: M6dilina Angelescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomffnieiREMARQUE, ERICH MARIA

Popas la orizont / Erich Maria Remarque;trad.: Dumitru Hincu. - Bucuregti : Editura Vivaldi, 2016rsBN 978-973- 1 50- r l 8-5

I. Hincu, Dumitru (had.)

821.112.2-31=135.1

Originally published in the German language as,,STAIION AM HORIZONT"by Erich Maria RemarquePublished in,,Das Unbekannte Werk, Friihe Romane" byErich Maria RemarqueEdited by Thomas F. Schneider and Tilman Westphalen@1998 by the Estate of Erich Maria Remarque@ I 998 by Verlag Kiepenheuer&Witsch GmbH&Co.KG,Kdln/Germany

Reproducerea integralI sau pa(ial6 sub orice formi(scanare, transpunere in format electronic sau audio) punerea ladispozilia public[ prin internet sau alte re{ele in scop comercial

sau gratuit flri acceptul prealabil alEditurii VIVALDI, definltoarea copyrightului,

reprezintl ?ncilcarealegislafiei in vigoare gi se pedepsegteconform reglementirilor actuale.

Toate drepturile asupra acestei versiuniaparfin Editurii VIVALDI

ERICH MARIA REMARQUE

POPffiS

@BTZ@NIT'

in romAnegtede

Dumitru Hincu

Bucuregti

il

Kai se surprinse g6ndind cE iat5" de mai bine deun an, era din nou acas6, in peisajul in care-qi petre-cuse copildria gi printre cei in mijlocul cirora cres-cuse. De cite ori revenise ii regdsise a$a cum ii l6sase;pe contesa Ghest cu preferinla ei pentru tort de l6m6iegi muzici romantici, pe coliliul domn von Groz, peverii Holgerson. Numai Barbara nu mai era copilulde odinioard.

Se mai alineau incl pe terasa din fala conacului.Ugile ce d6deau spre sala de muzicd fuseserl des-chise, cdci cu tofii socoteau cI schimbul de impresiiasupra toamnei in sunetul muzicii era un bun prilejde reculegere. Parcul cu frunzele acum veqtede oferea

un foarte nimerit fundal. DupE care cina avea sd fiecu atdt mai veseld -parufraze moderate ale trecutuluistimuleaz6 apetitul.

Calm gi incet, aproape de sol, destinul luneca decolo pdni colo dominat de atmosfera anotimpurilorgi rezemat pe evenimentele zilei; gdndul la sem6natgi cules era mai important dec6t cel pentru inim6.

Erich Maria Remarque

Fiecare trdia asemeni celuilalt, fbr5 mari deosebiri

- se cuno$teau cu tofii de prea multi vreme pentrua-gi mai putea da prea mult qi de aceea cel mai binese intAlneau la nivelul mediu al practicii cuminfi.Niciunul nu reprosa destinului cd se repeta mereu, lamici r6stimpuri gi niciunul nu bEnuia cdt de infinit seperverteau reciproc qi c6, in loc de un blajin interes,transmitea o plicticoasd trincdneald.

V6ntul sufla in lungi rafale peste virfirile plata-nilor, acoperind uneori muzica. inddritul pomilor st6-ruia o boare de c51dur5.

Dintr-odat6, Kai deveni nerdbddtor, simfindcd minute gi secunde ale viefii lui se scurgeau frrdintoarcere, in timp ce el sta acolo doar pe jumdtateatent - cE fluviul timpului curgea tdcut gi fbrd conte-nire, ciudat gi nelinigtitor in lunecarea-i de neoprit gineldmurit, fErE istov, ca o necruldtoare s6ngerare.

Nu mai putu sd rabde - invoc6nd un pretext igilu6la revedere gi pomi spre grajduri s6-qi ia calul sprea strdbate pSdurea gonind spre casd.

a

in semiintunpricul cald mirosind a fhn gi risuflude animale, o zdri printre cai pe Frute, cEfeaua-i vine-

fie care, auzindu-i pagii, sdri in picioare gi o zbughildtrdnd spre uq6.

6

PoPe"s Le. CI&uoNT

Afar6, lStratul se preschimbd intr-un chel6-l6it voios. Kai tresiri. in deschizdtura ugii era junaBarbara care-i striga:

- Kai, ag cildri gi eu o bucat6 cu dumneata - e oseard numai bund pentru asta. ind6rdtul p5durii mai e

o gean6 de furtund. gi, apropiindu-se de boxd, il priviflx. Obrazul era umbrit de intunericul dinduntru, gw&gi fruntea erau abia schilate in contururile lor, intr-unamestec de alb gi negru de un farmec ciudat. in ochi iisclipea lumina palidd a ferestrei.

Kai v[zu cI in sufletul ei nEzuia cdtre ceva de carenici ea nu-gi dd inci seama. il urmase pentru cd soco-tea ci dorea sE cdl6reasc[, dar, de fapt, era vorba deceva mai mult.

intre trupurile apropiate ale animalelor, intrepielea matd a calului gi blana lucioas6 a cdinelui aflateacum aproape una de alta, intre un tropot de copite qi

un u$or fornSit qi zlngdnit de lan[, Kai ii lui bucurosm6inile:

- Barbara, dragd, intotdeauna c6nd eram plecat

gi m6 intorceam te gdseam mai mare qi-mi plEcea sd te

aflu aici. $i nici sI nu pleci vreodat6, crede-m5 - aici{i-e locul, in conacul 6sta cu teii gi platanii, cdinii qicaii lui. Niciodat6 nu-i bine sd pleci sau sd te intorci,pentru cd niciodati nu te simfi revenit cu adevdrat qi

rlmdi cu sufletul indoit. Tu, Barbara, egti de aici, faciparte din linigtea acestui loc in care s6-[i trdieqti vialapentru tine gi sI faci cele mai simple lucruri ale ei.

MAinile Barbarei se infiorar6 intr-ale lui, dar

Erich Maria Remarque

rdmase tdcut6. gi intre ei se instdp6ni o linigte pre-schimbatd in aqteptare.

Kai o sfhgie inainte de a deveni apdsitoare:

- Hai s6-[i inqeulm iapa...

a

Cildreau aproape unul de altul. in spatele parcu-lui erau cdmpii qi ogoare, iar intre ele un sat; dup6care se ivi p6durea cu mesteceni, tufiguri de ienuperi

-3gi pietre runice. In zare se vedeau nori. Liniile fr6nteale fulgerelor brdzdau cerul. Caii indlfari capetele.Un v6nt care ptndise in p[dure potopi inserarea.

- Ce zici, mergem mai departe, Kai?- Nu gtiu, poate. Kai se aplecl in qa, apoi seindrept[.- Hai.CEI[reau mai repede. Drumul ducea c6tre costiq6.

De acolo de sus se vedea pAnE departe. iqi strunirdcaii. Umbrele fXcuserd cerc in jurul colinei, ghemu-indu-se intre mlrdcini gi pietre. inddritul lor, pidureaplutea intr-un intuneric ugor v6lurit.

Fulgerele se intefiserd. La lumina lor palidd satul,aflat undeva la orizont era smuls nopfii ca o ar6tare.Foarte limpede se profilau in lumina puternicd, liniaacoperigurilor qi tumul alb qi scund care c6nd se aprin-deau, cdnd dispdreau, de parc5 s-ar fi prdvdlit intr-un

8

PCIPA,S LE ORTZONT

abis. Ivit din beznd nu mai mult decdt o secundd, pei-sajul amintea de o Fata Morgana a despdrfirii, de unvis ireal, intrucdt niciun tunet nu-gi amesteca bubuitulin succesiunea de lumind qi intuneric.

Un terasament de cale ferati tdia finutul intr-oimpecabili linie dreapt6. ginele se intindeau deasu-pr6-i ca o puternicS, lucitoare fbgdduinfd, mai argin-tii sau mai opace, amestecate undeva in vale intr-unpunct fosforescent.

,,Gonesc in infinit" gendi Kai. Sub el, ritmic, sdltaspinarea calului - linia ginelor se pierdea, lung6 indepdrtiri - noaptea erabrdzdatd de pale de vdnt qifulgere. Intors spre Barbara, ii strig6:

- SA incetinim, trebuie sI vind un tren.

Un tremur se rdspdndi peste sol qi se prelungi inadAnc. Metalul zEngdni peste gine gi zgomotul i sepierdu sus, deasupra duduitului devenit tot mai puter-nic. Un qirag de lumini de semnalizare fugi sclipind caun fulger incremenit deasupra finutului, trdgdnd dupiele un lan! de lumini pale qi, cu lungi vagoane putemicluminate, expresul guierE dinaintea lor - o clutiturd lao fereastri - oameni - un trup lipit de geam - femeie,blrbat? Dar gata, peste bdl[rii luminilele ultimuluivagon al trenului qi duduitul qinelor se stingea treptat.

Kai se ghemui in ga cu pumnii strdnqi. O insuldde lumin6 scdpdrase ca o cometd prin tinut, venitA dinnecunoscut gi dispdrdnd nu se qtie unde. Iar inluntrulei oameni, purtali laolaltd de ceasuri intregi, impr6g-tiindu-se care incotro dupd alte ore, incSrcstur6 de

Erich Maria Remarque

destine mdnate prin beznl in compartimente luminate

- lds6nd in unn6 un vdrtej de taine, fantastic[ ispitS,peste buza coclaurilor. Din nori qi umbre, din p[m6ntgi bezn[ pdrea ci r6sun6 zvon de glasuri, confuze,inc6lcite, o mare, zgomot de valuri izbite de stdnci,legdnatl gi chem6nd...

Deasupra costigei bubui primul tunet. Kai seridicd in ga. ZAmbi cdtre Barbara gi apuc6 hamul calu-lui ei:

- Barbara, ai avut dreptate; weau iar sd plec. S-o

iau din loc, c6t mai repede. R6mei cu bine, i1i datorezcea mai frumoas6 clipd.

Trase de frdu qi voi sE se depdrteze insi privi-rea fetei il mai fintui in loc, de parcS mai era ceva deaddugat, ceva anume gi important; dar Kai nu se l6s6ademenit de cuvdntul pe care-l c6uta, ce lunec6 sub eigi dispdru ?ntr-un vdrtej de imagini. Grdbit, aproaperepezit, se aruncd in imprecizie gi strigd fetei:

- MA intorc.Nu era chiar ce ar fi vrut sE spun6, dar timpul ilzorea.tnviorat, de parcd cu fiecare clipl ar fi pierdut oviald., calul se rdsuci qi tropdi, molipsit de zbuciumulcdldretului.

in clipa aceea, Barbara inilfa capul gi schi!6 omigcare. Kai infelese. intoarse calul, mai mult, voi sdse apropie de fatd - qtia cd ea i se va lipi t6cut6 depiept, dar mai qtia gi cd un ,,Nu" dinl6untrul ei eramai puternic, relinerea era mai tare. In acest s6nge nutrebuia semdnatl nelinigte. Se infrdnd qi, cu o clipl

l0

POP&S Le OS.IZONT

inainte de izbucnirea valului, inturn6 hotirdt calul gigalopd fErd sd mai priveascd in urm6, cobor6nd cos-tiga spre cas6. Dinaintea lui, cdinele zburda prin iarblca o vulpe albastrS.

Intrd in curte, mAnE calul la grajd, porni chiar elsd-l fesale, dar se opri repede, l6s6nd argatului peria gic6rpa gi sui in odaia lui.

Acolo, gr6mddite prin colfuri, se aflau cuferemari incinse cu chingi de fier, prifuite gi zgdriate pede lSturi, dar qi presdrate cu reclame de hoteluri - fie-care din ele marc6nd o oprire, un zbor de pescSrugla ivirea zotilor, o amintire. intr-o margine, aproapede jur-imprejurul unui geamantan zdri caracteristicareclam[ Mena House - palmieri, pustiu, piramide,Nilul cenuqiu, muzica militard din fafa s6lii de mese,terenurile de golf de la Grand Hotel Heluan, amur-gurile dinddrdtul Asuanului, Hotelul Cataracta, oc5ldtorie cu vapora$ul sub cerul ce-gi schimba mereuculoarea; ceva mai incolo, reclama Hotelului GalleFace - plaja din Colombo, unde marea aproape cdstropea geamurile gi unde in sala maur6, in zumzetulventilatoarelor, douSzeci de tineri indieni, imbrlcafiin alb gi tdculi, addstdnd inddrdtul coloanelor sd ofereunicului client sifon qi ligdri verzi; apoi Grand HotelGardone cu banala priveliqte spre Lago di Garda -plimbdri cu qalupape spume ss6nteinde gi soare. Maudqi dupI-amiezile din San Vigilio; tichetul de bagajecafeniu al trenului din Anzi - trenuri ce se c[!6raupeste pr6plstiile Cordilierilor, intr-o gard un copil de

lt