Politici privind cheltuielile bugetare Cheltuieli pentru ... · Asistenta sociala sociala (%)...
Transcript of Politici privind cheltuielile bugetare Cheltuieli pentru ... · Asistenta sociala sociala (%)...
Conf.univ.dr. Andreea STOIAN
Departamentul de Finanţe și CEFIMO
Academia de Studii Economice București
Politici privind cheltuielile bugetare
Cheltuieli pentru domeniul social
Clasificația funcțională
Definiție Legea finanțelor publice
Foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaţii ale cheltuielilor legate de efcetuareaunor transferuri între diferitele niveluri ale administraţieipublice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziţiaautorităţii executive (reflectăobiectivele politicii financiare a statului).
domeniul social: învăţământ, sănătate, ocrotire socială, cultură, artă, tineret şi sport, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic şi altele;
susţinerea unor programe prioritare de cercetare, îndeosebi fundamentală;
domeniul economic: realizarea unor investiţii şi a altor acţiuni economice de interes public, acordarea de subvenţii, facilităţi etc.;
asigurarea cerinţelor de apărare a ţării, ordinii publice şi siguranţă naţională;
finanţarea administraţiei publice centrale şi locale;
-dobânzile aferente datoriei publice etc.
Cheltuieli pentru domeniul social
învăţământ;
sănătate;
cultură, recreere şi religie;
asigurări şi asistenţă socialăSursa: Văcărel, Iulian (2006), Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică,
București, cap.7
Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform clasificatiei fucntionale
in Polonia, in perioada 1996-2000
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
1996 1997 1998 1999 2000
Servicii publice generale (%)
Aparare nationala (%)
Siguranta si ordine publica (%)
Educatie (%)
Sanatate (%)
Asistenta sociala sociala (%)
Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)
Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)
Industrie (%)
Agricultura si silvicultura (%)
Transporturi si comunicatii (%)
Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform
clasificatiei functionale in Tunisia in perioada 1996-
2000
0.00
5.00
10.00
15.00
20.00
1996 1997 1998 1999 2000
Servicii publice generale (%)Aparare nationala (%)Siguranta si ordine publica (%)Educatie (%)Sanatate (%)Asistenta sociala sociala (%)Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)Industrie (%)Agricultura si silvicultura (%)Transporturi si comunicatii (%)
Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform
clasificatiei functionale in SUA in perioada 1996-
1999
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
1996 1997 1998 1999 2000
Servicii publice generale (%)Siguranta si ordine publica (%)Educatie (%)Sanatate (%)Asistenta sociala sociala (%)Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)Industrie (%)Agricultura si silvicultura (%)Transporturi si comunicatii (%)
Evolutia categoriilor de cheltuieli publice
conform clasificatiei functionale in Romania in
perioada 1996-2000
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
1996 1997 1998 1999 2000
Servicii publice generale (%)Aparare nationala (%)Siguranta si ordine publica (%)Educatie (%)Sanatate (%)Asistenta sociala sociala (%)Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)Industrie (%)Agricultura si silvicultura (%)Transporturi si comunicatii (%)
Cheltuieli guvernamentale
sociale(% PIB)
Total cheltuieli
guvernamentale
(%PIB)
Coeficient de
elasticitate
Tara 1970 1975 1970 1975
Australia 7.4 12.7 26 32.5 2.86
Canada 11.8 15.4 35.8 40.6 2.28
Germania 19.5 27.1 37.3 47.4 1.44
Japonia 5.7 9.3 19.5 26.4 1.78
Olanda 22.5 29.6 40.6 50.4 1.31
Noua Zeelanda 9.2 11.8 27.2 30.7 2.20
Suedia 16.7 21.2 43.4 49 2.09
Elvetia 8.5 13.6 21.3 29.1 1.64
Marea Britanie 13.2 15.6 37.9 45.6 0.89
SUA 10.4 14.5 33 36 4.34
Barr, N. (1992), „Economic Theory and the Welfare State: A Survey and
Interpretation”, Journal of Economic Litarature, Vol.30, No.2 (Jun.,1992), 741-
803
Statul bunăstare (I)
Definiție Direcții
Este reprezentat de modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor un minim de protecţiesocială şi securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor şicontribuţiilor sociale.
-garantarea unui venit minim, indiferent de mărimea pieţeişi de forma de proprietate;
-diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şifamiliilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj;
-asigurarea pentru toţimembrii societăţii a unor standrade mai bune de viaţă.
Statul bunăstării (II)
Sursa: Dobrotă, N.
(coord.). (1999),
„Dicţionar de
Economie”, Editura
Economică,
Bucureşti, pag.444-
445
stat protector cu rolul de a promova şi
proiecta o politică socială prin care
populaţia să fie ferită de costurile sociale
ridicate induse de evoluţia ciclurilor
economice;
stat redistributiv, urmărind atenuarea
inegalităţilor apărute ca urmare a
distribuirii defectuoase a veniturilor
Statul bunăstării (III)
Sursa: Barr, N. (1992),
„Economic Theory and the
Welfare State: A Survey
and Interpretation”,
Journal of Economic
Litarature, Vol.30, No.2
(Jun.,1992), 741-803
Korpi, W. (2003), „Welfare
State Regress in Western
Europe: Politics,
Institutions,
Globalization, and
Europeanization”,
Swedish Institute for
Social Research (SOFI),
Working Paper 5/2003
alocarea eficientă a resurselor la nivel macroeconomic (între instituţiileautorităţii publice), astfel încât să fie evitate distorsiunile care pot conduce la o
creştere exagerată a costurilor;
alocarea eficientă a resurselor la nivel microeconomic, ceea ce presupune
adoptarea acelei politici care să asigure o distribuire optimă între diferitele tipuri
de transferuri sociale şi servicii furnizate;
minimizarea efectelor adverse ale finanţării serviciilor sociale care pot afecta
oferta de muncă, ocuparea şi economiile la scară naţională;
sigurarea unui nivel minim al standardului de viaţă pentru toţi indivizii;
protejarea standardului de viaţă deja existent;
încurajarea indivizilor în vederea alocării propriilor venituri între consum şieconomisire sau investire;
asigurarea echităţii pe verticală în alocarea resurselor către familiile cu venituri
scăzute; asigurarea echităţii pe orizontală în alocarea resurselor între indivizii de
aceeaşi vârstă sau acelaşi sex etc.;
asigurarea demnităţii fiecărui individ;
sisteme de retribuire bazate pe solidaritate socială;
construirea unui sistem administrativ simplu, uşor de înţeles şi necostisitor din
punct de vedere managerial; lipsa abuzurilor de orice fel în ceea ce priveştealocarea resurselor între indivizi
EducațieMOTIVAȚIE
Surs
a: G
rube
r, Jo
nath
an (
2005
), Pu
blic
Fin
ance
and
Publ
ic P
olic
y, W
orth
Publ
ishe
rs, p
g.27
5-27
7
Productivitate
Responsabilitate socială
Eșecul pieței creditului
Eșecul maximizării utilității la nivelul
gospodăriilor
Redistribuire
Furnizarea publică a serviciilor de educație
și efectul de evicțiune (crowding out)
Sursa: Gruber,
Jonathan (2005),
Public Finance and
Public Policy, Worth
Publishers, pg.277-
280
Soluție: sistemul voucherelor
Sursa: Gruber,
Jonathan (2005),
Public Finance and
Public Policy, Worth
Publishers, pg.280-
282
Efecte
Sursa: Gruber,
Jonathan (2005),
Public Finance and
Public Policy, Worth
Publishers, pg.290-
295
Productivitate
Capital uman
Participarea în cadrul procesului politic
Scăderea gradului de criminalitate
Îmbunătățirea stării de sănătate
Cheltuielile publice pentru
educație
Factori Surse de finanțare
Factori demografici
Factori economici
Factori sociali și politici
Bugetul de stat:
principala sursă de
finanţare
Populaţia
Companiile private
Sponsorizări, donaţii
Resursele externe
Parteneriat public
privat
Sănătate
Cheltuielile publice pentru sănătate
Prezintă o tendinţă de creştere datorită unor factori,
precum:
creşterea numărului populaţiei,
modificarea structurii demografice,
accentuarea factorilor de risc,
apariţia unor noi tipuri de îmbolnăviri,
Creşterea costului prestaţiilor medicale
Creşterea duratei medii de viaţă
Cheltuielile publice pentru
sănătate
Sunt destinate:
Întreţinerii şi funcţionării instituţiilor
sanitare
Finanţării unor acţiuni de prevenire a
îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de
educaţie sanitară
Insituţii medicale de stat şi private
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul german (Bismark)
Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate atât de salariaţi, cât şi de întreprinderi
Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţiispeciale (case de asigurări)
Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, tratamente etc.
Raportul dintre finanţarea publică şi ce pe bază de cotizaţii: 25-75%
Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Austria
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul englez
Oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii
Sistem bazat pe resursele financiare provenite din
impozite
Pacienţii nu plătesc nimic, dar au obligaţia de a se
înscrie la un medic care primeşte remuneraţia de la
Sistemul Naţional de Sănătate
Finanţarea bugetară: 85%, restul se suportă din alte
fonduri sau de către pacienţi (medicamentele)
Danemarca, finlanda, Islanda, Norvegia, suedia,
Grecia, Italia, Canada, Marea Britanie
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul american
Asigurarea sănătăţii se realizează într-o mare măsură prin intermediul pieţei, prin asigurările private de sănătate
aceste sume nu sunt considerate obligatorii
Se caracterizează prin asigurări individuale pe baze contractuale
Acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat, orientat, în mod predominant, spre profit
Este un sistem orientat excesiv către intervenţii pentru afecţiuni acute, în defavoarea celor profilactice
Statul american finanţează două programe în domeniul sănătăţii: MEDICARE: destinat persoanelor în vârstă de peste 65 de
ani şi celor aflaţi în incapaciatte de muncă MEDICAID: pentru persoane cu venituri sub pragul sărăciei
Finanțarea cheltuielilor publice
pentru sănătate în România
Fondul de asigurări sociale pentru sănătate: 80% din cheltuielile publice pentru sănătate
Bugetul de stat: finanţează cheltuielile curente ale unor unităţi sanitare
Agenţii economici
Cheltuielile populaţiei
Organizaţii neguvernamentale (Banca Mondială etc.)