politica sociala si de mediu ab ancii europene pentru reconstructie ...
Politica de mediu europeana
-
Upload
niku-magdil -
Category
Documents
-
view
215 -
download
0
Transcript of Politica de mediu europeana
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
1/13
Universitatea tehnic a Republicii Moldova
Catedra termotehnic i electroenergetic
Referat
La disciciplina : Integrarea economica european
Tema : Politica de mediu a Uniunii Europene: consideratii introductive
Efectuat student gr IME-111 : Magdil Nicolae
Verificat Profesor universitar : Bardan Veaceslav
Chiinu 2013
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
2/13
Politica de mediu a Uniunii Europene: consideratii introductive
Studiile recente arata ca din cele 56 de probleme de mediu inventariate in Europa, 12 sunt
deosebit de importante prin nocivitatea lor: schimbarile climatice (datorate emisiilor de bioxid de
carbon si metan), rarefierea si diminuarea stratului de ozon (Europa emite aproximativ 40% din
totalul emisiilor de cloro-fluoro-carbon, amenintarea principala la adresa stratului de ozon),
reducerea biodiversitatii (aproape jumatate din numarul speciilor de pesti, mamifere, reptile, suntpe cale de disparitie), emisiile acide (25% din emisiile de sulf si azot apartin Europei), oxidantii
fotochimici, managementul apelor dulci (problema penuriei de apa dulce in unele zone ale
Europei sudice si centrale), degradarea padurilor (cu secole in urma, 80% din suprafata
continentului era acoperita de paduri, in prezent doar o treime din aceasta suprafata este
impadurita), poluarea zonelor de coasta (Marea Neagra este cea mai afectata de activitatile
umane dintre toate marile de pe continent), deseurile si managementul lor, stresul urban, riscurile
chimice si accidentele majore (E.E.A.,Europes environment, dupa Dutu;1998, II:225).
Dupa ce a fost trecuta cu vederea timp de multi ani, politica mediului atrage tot mai mult atentia
publicului si a mass-mediei din Uniunea Europeana, iar protectia mediului devine una dintre
provocarile majore ale Uniunii in prezent. In anii 70 -80, in special datorita televiziunii sicomunicatiilor directe prin intermediul satelitilor, a crescut gradul de constientizare a numeroase
probleme ecologice in randul politicienilor si a publicului in egala masura. Odata cu raspandirea
acestei constiinte ecologice, politicienii au raspuns in diferite modalitati, insa principalele
raspunsuri s-au concretizat in crearea unor partide politice ecologiste si adoptarea unor agende
care puneau accent pe problemele de mediu. Chiar si in aceste conditii, sarcina de a
compatibiliza activitatea umana si stabilitatea mediului inconjurator este inca la inceput (Cole,
1994:203).
Criticata vehement pentru ca a pus pe primul plan dezvoltarea economica si ca a ignorat mediul,
Uniunea europeana actioneaza acum in spiritul convingerii ca dezvoltarea economica nu
constituie un obiectiv care sa fie realizat cu sacrificarea mediului inconjurator.
De aceea, asa cum s-a subliniat in doctrina, raspunsul regional sau comunitar la problemele demediu are avantaje evidente fata de un raspuns national la aceleasi probleme, datorita faptului
ca multe aspecte de mediu depasesc frontierele nationale, iar diferentele de standarde in privinta
protectiei mediului ar duce la distorsionarea comertului; pe de alta parte, statele sunt incurajate
sa-si inaspreasca legislatia de mediu in conditiile in care si vecinele lor evolueaza in aceeasi
directie (McCormick, 1999:193).
Definirea notiunii de politica de mediu: daca mediuleste cadrul natural si cel realizat de
om in care traiesc oamenii, iarproblemele de mediusunt aspecte ce deriva din relatia bilateraladintre om si acest cadru,politica de mediusauecologicaeste orice actiune sau inactiune a
guvernantilor (in sens larg, incluzand orice institutie centrala, locala, regionala sau comunitara)
in vederea gestionarii activitatii umane in spiritul prevenirii efectelor daunatoare asupra naturii si
resurselor naturale, ori in vederea asigurarii faptului ca schimbarile produse de om mediului nu
afecteaza calitatea vietii umane (1999:198).
Instrumentele principale ale politicii ecologice sunt: (1) conservarea, (2) combinarea conservarii
si economiei in cadrul conceptului de dezvoltare durabila, (3) ecologia restauratoare (pentru
reconstruirea ecosistemelor), (4) promovarea eticii ecologice.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
3/13
Mediul - o preocupare legislativa tarzie in Uniunea Europeana
In Tratatul de la Roma(1957) privind instituirea Comunitatii Economice Europene nu
exista nici o prevedere cu privire la o eventuala politica comuna europeana in domeniul mediului
inconjurator, ceea ce arata lipsa de interes a fondatorilor Comunitatilor europene fata de aceasta
problema, explicabila pe de o parte, deoarece criza ecologica majora avea sa izbucneasca numai
in anii 60.
Actul Unic European din 1986 a introdus pentru prima data in mod formal dimensiunea
ecologica in cadrul politicilor comunitare. Sesizand carenta legislativa, initiatorii AUE au inclus
in prevederile sale (art.130 R-T) obiectivelepentru initiativele legate de mediul inconjurator: a)
pastrarea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului; b) protejarea sanatatii oamenilor; c)
utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale;
De asemenea, s-au formulat principiilepoliticii comunitare de mediu: precautia,
abordarea preventiva, corectarea cu prioritate la sursa a poluarii, si poluatorul plateste
(Druesne, 2001:525).
AUE include si principiul subsidiaritatii in domeniul politicii de mediu: Comunitatea vaactiona in masura in care obiectivele pot fi atinse mai bine la nivel comunitar decat la nivelul
statelor membre individuale, accentuand beneficiile actiunii coordonate si importanta actiuniilocale si regionale, a masurilor luate cat mai aproape de problemele de mediu in cauza.
In materia luarii deciziilor in problemele de mediu, Consiliul actiona in continuare pe
baza votului unanim.
Ulterior, Tratatul de la Maastricht (1992) a conferit statutul de politica publica
comunitara politicii de mediu, introducand totodata notiunea de dezvoltare durabila, si
reiterand principiul precautiei, cu accentuarea nevoii de a beneficia de o abordare precauta,
preferandu-se evitarea problemelor repararii lor.
Votul majoritar calificat a inlocuit votul unanim in problemele de mediu, iar codecizia a
devenit procedura standard de adoptare a legislatiei comunitare din domeniu, cu toate ca
planificarea in domeniul mediului si problemele legate de taxare inca necesitau unanimitate.
Acest lucru a fost considerat un impediment in dezvoltarea noilor strategii privind protectia
mediului, inclusiv utilizarea stimulentelor financiare in locul celor conventionale, de tipul
comanda si control. (Weatherill & Beaumont, 1999:1052)
Printr-un comunicat din 1998, Comisia europeana a recunoscut imperativul integrariiconsideratiilor de mediu in politicile comunitare, fapt confirmat si la reuniunea Consiliului
european de la Viena, din acelasi an. Din acest moment, institutiile comunitare au tinut seama in
formularea politicilor comunitare din diferite domenii de activitate, de problema impactului
asupra mediului, fiind efectuate regulat studii privind evaluarea impactului si proceduri de
aprobare pentru toate proiectele majore, publice sau private.
Comisia a fost institutia cea mai activa in domeniul mediului (exista aproximativ 340 de
Directive, regulamente si decizii deja in vigoare) si a fost autorizata de Consiliu sa negocieze
acordurile privind diferite surse de poluare si probleme legate de mediul inconjurator, nu doar in
cadrul Uniunii ci si pe plan international, pe masura ce protectia mediului era vazuta tot mai mult
ca o problema globala.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
4/13
Controlul poluarii aerului ocupa 11% din legislatia de mediu comunitara, poluarea apelor 4%,
managementul mediului marin 14%, protectia vietii salbatice si a biodiversitatii 7%, insa
managementul padurilor doar 2%, poluarea sonora 6%, controlul organismelor modificate
genetic 3%, problematica impactului agriculturii asupra mediului 3%, promovarea surselor
alternative de energie 2% (McCormick, 1999:200).
Proiectul Constitutiei Europene reia in linii generale prevederile tratatelor anterioare.Obiectivele Uniunii in domeniul protectiei mediului raman aceleasi, la fel si
principiile (precautie, corectare la sursa, poluatorul plateste) si fundamentele elaborarii politicii
de mediu. Este prevazuta cooperarea Uniunii si a statelor membre cu tarile terte si cu
organizatiile internationale competente in materia mediului, ca si posibilitatea incheierii unor
acorduri intre acestea. Pentru adoptarea oricaror masuri la nivel comunitar in materia mediului,
Constitutia prevede consultarea ECOSOC si a Comitetului Regiunilor.
Programele de actiune cu caracter general raman modalitatea principala prin care Uniunea isi
stabileste obiectivele prioritare in materia mediului. Implementarea si finantarea politicii de
mediu este asigurata de statele membre. Daca o masura ce trebuie implementata de un stat
membru implica costuri foarte mari pentru autoritatile publice ale acelui stat pot fi prevazutederogari temporare si/sau sprijin financiar din Fondul de Coeziune.
In lipsa unei definiri clare a competentei Comunitatii europene in domeniul mediului,
primele incercari de articulare a unei politici de mediu coerente s-au produs de o maniera
inegala si ca raspuns la probleme de mediu aparute la un moment dat. Ca urmare, politica de
mediu a evoluat intr-o maniera incrementala si ad-hoc.
Domeniile prioritare vizate de actiunile comunitare sunt diverse si constau dintr-o
retea de instrumente legislative adoptate pe baza articolelor 100 si 135 CEE.
a) poluarea apei
Poluarea apei este de doua tipuri: cea care afecteaza apa dulce de suprafata sau panza de apa
freatica si poluarea apei marine/oceanice. Atat apa dulce cat si cea marina reprezinta destinatia
unei largi varietati de deversari in urma proceselor industriale, in special din procesarea
materiilor prime, reziduuri eliminate din centrele urbane sau deversari accidentale de substante
toxice (spre exemplu, petrol).
Diferite obiective privind calitatea apei au fost stabilite inca din anii 70. In 1976 a fost elaborata
o lista neagra cuprinzand 129 de substante periculoase, o atentie deosebita fiind acordata
deversarilor de cadmiu si mercur.(Cole &Cole,1994:207)
Au fost emise o serie de directive cu privire la poluarea apelor dulci si sarate, de
suprafata sau subterane. De asemenea, s-au stabilit standarde de calitate pentru apa menajera, apa
potabila, apa dulce necesara pentru piscicultura si apa utilizata pentru cresterea crustaceelor.
Deversarea substantelor toxice a fost controlata mai strict, prin stabilirea unor limite
maxime admise in ceea ce priveste continutul de mercur, cadmiu, DDT
De asemenea, in continuarea preocuparii pentru acest domeniu, al poluarii apelor, CE a fost
reprezentata la cateva conventii destinate reducerii poluarii in apele internationale cum ar fi
Rhinul, Atlanticul de Nord, Marea Nordului si Marea Mediterana.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
5/13
La fel ca si in alte domenii ale politicii de mediu, cum ar fi poluarea atmosferica, monitorizarea
poluarii apei sau identificarea si prinderea contravenientilor este dificila; cu toate acestea, in
unele situatii, un control eficace asupra poluarii poate fi realizat, o dovada in acest sens
fiind faptul ca la nivel european se acorda Steagul Albastru pentru plaje curate iar exemplul
celor care il primesc este mediatizat ca practica de succes.
b) poluarea atmosferica.
Aceasta se refera la prezenta in aer si la efectele urmatoarelor tipuri de substante:
dioxidul de sulf, oxizii de nitrogen si particulele suspendate rezultate in special in urma arderii
de combustibili fosili in centrale energetice si uzine industriale, emisiile de plumb din motoarele
vehiculelor si monoxidul de carbon rezultat din arderea incompleta a combustibilului.
Toate aceste surse de poluare atmosferica reprezinta potentiale pericole pentru sanatatea
umana si pentru natura.
Si in acest domeniu au fost emise directive menite sa reglementeze anumite probleme cum ar fi
emisiile de dioxid de sulf, utilizarea clorofluorocarburilor in ambalajele cu aerosoli, controlulpoluarii produse de anumite instalatii industriale.
Masurile nu au vizat insa doua aspecte foarte importante ale acestui domeniu: poluarea
produsa de fabricile in care se desfasoara procese de ardere, cum ar fi centralele termice, si, a
doua, emisia gazelor de esapament. Pe seama celor doua sunt puse pagubele tot
mai mari produse padurilor de ploile acide.
c) zgomotul.
Zgomotul nu produce numai discomfort ci poate, de asemenea, sa afecteze sanatatea.
Directivele adoptate in acest domeniu au vizat stabilirea nivelului maxim al zgomotului
pentru camioane, automobile, motociclete, tractoare, aeronave subsonice, masini de tuns iarba si
utilaje pentru constructii, in timp ce nivelul zgomotului aparatelor casnice trebuia mentionat pe
ambalajele acestora.
Astfel, scopul politicii in acest domeniu este reducerea zgomotului la sursa. In 1996 o Carta
Verde cerceta problema zgomotului cauzat de mijloacele de transport si stabilea planuri pentru
simplificarea legislatiei existente in vederea tinerii sub control a zgomotului exterior. Schimbari
mai drastice ar putea presupune separarea zonelor rezidentiale de cele industriale sau de caile de
transport aglomerate, insa o asemenea solutie este extrem de costisitoare si pare, deocamdata,imposibil de aplicat.
d)produsele chimice.
Masurile au vizat reglementarea clasificarii, ambalarii, etichetarii substantelor
periculoase, compozitia detergentilor, si s-a intocmit un inventar la nivel european al
substantelor chimice periculoase. Unele substante periculoase au fost interzise in procesul defabricare a pesticidelor, iar producerea substantelor implicate in accidentul de la Seveso, la care
se adauga azbestul, a fost strict limitata.
Masurile de precautie trec pe un plan primordial, in 1982 instituindu-se obligatiaproducatorilor din statele membre de a informa autoritatile competente despre substantele,
instalatiile si locurile care prezinta risc de accident, si s-au luat masuri pentru reducerea in mod
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
6/13
substantial a emisiei de clorofluorcarburi, socotite vinovate de subtierea stratului de ozon care
protejeaza planeta de radiatiile ultraviolete.
e)eliminarea deseurilor.
Incepand cu 1975, s-au adoptat reglementari cu privire la colectarea, eliminarea, reciclarea si
prelucrarea deseurilor, stiut fiind faptul ca pe teritoriul comunitar se produc anual peste douamiliarde de tone de deseuri, dintre care se estimeaza ca 30 de milioane sunt periculoase si cifrele
prezentate se refera doar la Uniunea Europeana cu15 membri. Masurile legislative relevante sunt
limitate la eliminarea anumitor tipuri de deseuri considerate a fi cauza unor probleme grave, cum
ar fi deseuri de uleiuri sau utilizarea reziduurilor lichide din canalizarea municipala in
agricultura. In domeniul managementului deseurilor, Comunitatea stabileste linii directoare
pentru adoptarea unor tehnologii ecologice, reciclare, imbunatatirea modalitatilor de eliminare,
transport si recuperarea pamantului contaminat. (Cole & Cole, 1994:107-108)
Strategia Comisiei din 1996 privind managementul deseurilor a accentuat nevoia pentru
prevenirea producerii deseurilor introducand ca element cheie raspunderea producatorului sau
furnizorului pe toata durata ciclului de viata al unui produs. (Roney, 1998:206)
f)protectia naturii.
Acest domeniu se bucura de atentie frecventa, chiar daca aceasta este sporadica si concentrata de
obicei pe aspecte locale si specifice. Exista dispute intre statele membre cu privire la practici
nationale pe care alte state le considera indezirabile sau inacceptabile si pentru care se solicita
interventia la nivel comunitar. Exemple in acest sens ar fi vanarea pasarilor migratoare in Italia,
practicata ca sport, vanarea vulpilor in Marea Britanie, sau cruzimea fata de animale practicata in
zone ale Spaniei sau Portugaliei.(Cole & Cole, 1994:215)
La nivel comunitar au fost adoptate directive ce vizau protectia pasarilor salbatice,
interzicerea importului de produse din pui de foca, limitarea si controlul experientelor stiintifice
pe animale.
Proiectele ce au ca obiect protejarea habitatului natural, a florei si faunei asadar, primesc
finantare prioritara din partea Uniunii, in conformitate cu propunerile venite din partea
organizatiilor de lobby din domeniul mediului.
Comisia este responsabila pentru coordonarea masurilor conservationiste a statelor membre.Sunt
elaborate periodic liste revizuite in scopul protejarii speciilor pe cale de disparitie atat din cadrul
florei cat si a faunei.
Aceasta trecere in revista a principalelor domenii de interes releva un model de legiferare cel
putin ciudat, greu de inteles daca nu este corelat cu handicapul constitutional care a marcat
reglementarea in acest domeniu pana la recunoasterea sa in randul comptentelor formale ale
Comunitatii. Crearea competentei formale pentru reglementare in sfera mediului a imbunatatit
semnificativ abilitatea Comunitatii de a urmari o politica coerenta de mediu.
Natura politicii de mediu a UE
Politica mediului a fost considerata ca fiind doar o politica de acompaniament a
politicilor majore, alaturi de politica sociala, politica in materie de cultura, politica de sanatatepublica, politica de protectie a consumatorilor.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
7/13
Rolul secundar se explica prin nivelul cantitativ al subventiilor bugetare acordate unei
astfel de politici, desi, asa cum s-a subliniat in doctrina (M. Dutu, 1998:238) acest criteriu nu
este suficient pentru a determina insemnatatea unei anumite problematici, si aceasta din doua
motive: o politica comuna puternica se poate exprima mai ales prin dispozitii reglementare si
decizii (cum este cazul politicii concurentei), iar Banca Europeana de Investitii acorda fonduri
pentru politicile sectoriale, deci si pentru mediu, suplinind astfel contributiile bugetare si
semnificatia lor pentru determinarea importantei unei politici.
Evolutia politicii de mediu si a celei privind protectia consumatorilor in Comunitatea Europeana
confera un exemplu ilustrativ al modelelor de dezvoltare a sistemului comunitar legislativ si de
politici publice, in care cresterea incrementala a competentei a fost o trasatura distinctiva.
Totodata, ambele domenii confera o imagine a relatiei dintre politica comunitara si
nationala. (Weatherill & Beaumont, 1999:1031)
Elemente determinante in evolutia politici de mediu a UE:
- a aparut din ce in ce mai evidenta necesitatea formularii unei politici comune privind mediul,
care sa protejeze mediul statelor membre ale Comunitatii in fata efectelor cresterii economice;
- a devenit, de asemenea, clar pentru oficialii europeni ca intarirea legislatiei privind mediul in
unele state membre, ca Germania sau Olanda, submineaza piata unica europeana prindistorsionarea comertului cu celelate state membre
- Consiliul european de la Paris, din 1972 a discutat in premiera problema raportului dintre
dezvoltarea economica si protectia mediului, statuand ca expansiunea economica nu este un scop
in sine, ci trebuie sa se traduca printr-o ameliorare a nivelului dar si a calitatii vietii, iar o atentie
particulara trebuie sa primeasca valorile si bunurile nemateriale, in special protectia mediului
(Druesne, 2001:523).
Toate acestea au oferit punctul de plecare pentru acceptarea politica a necesitatii de a
aborda problemele ecologice la nivel comunitar. Se cerea de asemenea pregatirea unor planuri
strategice pentru elaborarea politicii comunitare in domeniul mediului, toate acestea in contextul
suportului fragil oferit de prevederile formale ale Tratatelor.
Odata ridicata la statutul de politica comunitara, protectia mediului a fost directionata in
principal catre obiectivul desavarsirii pietei unice. Urmarind si obiectivul general al imbunatatirii
calitatii vietii, dimensiunea sa principala este economica intrucat afecteaza direct industria
prelucratoare pentru care stabileste standarde de functionare si privind calitatea produselor.
Afecteaza de asemenea costurile de productie, costurile serviciilor si competitivitatea unuiprodus.
Formuland o politica in acest domeniu, institutiile comunitare nu se afla doar in pozitia de
legislator in limitele competentelor lor ci si in situatia de a coordona actiunea nationala si, in caz
de necesitate, de constrangere in vederea respectarii politicii de catre statele membre.
In urma exploatarii competentei conferite Comunitatii de a armoniza legislatia statelor membre,
pe baza argumentului constitutional referitor la eliminarea denaturarii liberei concurente datorata
disparitatilor intre legislatiile nationale, legislatorul comunitar a fost pus in situatia de a face
alegeri privind calitatea regimului de protectie a mediului pe care dorea sa-l instituie. De aceea,
temerile statelor membre legate de faptul ca standardele comune de la nivel comunitar ar putea fistabilite prin majoritate calificata la un nivel inferior, inacceptabil pentru anumite state, au fost
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
8/13
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
9/13
In exercitarea capacitatii sale internationale Comunitatea a aderat la sau a incheiat in
nume propriu ori impreuna cu statele membre un numar de conventii internationale asupra
mediului, dintre care mentionam: Conventia de la Helsinki privind protectia mediului marin in
Marea Baltica; Conventia de la Berna privind viata salbatica si habitatele naturale; Conventia de
la Bonn privind conservarea speciilor de animale salbatice migratoare; etc.
Un subiect cheie este protectia climatului. In acest domeniu, UE este lider mondial si afost un partener esential in adoptarea unui Protocol ambitios in materia protectiei climaterice la
Kyoto, in 1997. In prezent, sarcina si provocarea la nivelul UE este de a transpune angajamentele
continute in Protocolul de la Kyoto in actiune si implementarea lor completa. Aceasta se refera
in special la angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera in UE cu 8% anual pana
in anul 2012.
Obligatiile care rezulta din astfel de conventii internationale leaga atat Comunitatea cat si statele
membre. Acestea din urma sunt legate de o dubla obligatie: aceea de co-semnatare ale conventiei
si aceea fata de Comunitate. Tratatele semnate de Comunitate fac parte din sistemul de drept
comunitar si sunt, prin urmare, echivalente actelor institutiilor comunitare.
Limite practice privind planificarea si implementarea politicii comunitare de mediu.
Cu toate eforturile depuse in vederea promovarii protectiei mediului si atingerii obiectivelor
ambitioase ale politicilor in acest domeniu, problemele si obstacolele practice nu au lipsit.
Pricipalele probleme in stabilirea unei politici comune a mediului au privit costurile, diferitele
probleme de implementare din statele membre, lobby-ul puternic al diferitelor sectoare
industriale, dificultatile frecvente in dovedirea existentei unei relatii de cauzalitate intre daunele
sau deteriorarea provocata si diferitele procese tehnologice. In timp ce cauzele specifice ale unor
daune ecologice serioase pot fi adesea identificate cu acuratete si reglemetate, de cele mai multe
ori probleme majore pot fi mult mai greu controlate prin intermediul legislatiei (spre exemplu,
arderea de combustibili fosili si lemn).
O alta problema se refera la faptul ca multe propuneri de masuri sunt adoptate foarte lent ca
urmare a intarzierilor cauzate de nelinisti si interese nationale. Problemele de implementare a
politicii de mediu se refera si la faptul ca multe masuri in domeniul mediului nu sunt comune.
Danemarca insista permanent pentru dreptul de a-si mentine standardele superioare in domeniul
protectiei mediului. (Cole & Cole, p.205)
O problema majora, care nu va disparea curand, este dificultatea atat in a detecta procesele de
poluare a mediului si incalcarile legislatiei cat si punerea in aplicare a regulamentelor si
recomandarilor. Daunele provocate mediului nu sunt distribuite uniform pe teritoriul Uniunii si,in special de-a lungul coastelor si apelor marine nationale si internationale diversitatea cauzelor
care contribuie la poluarea acestor zone este atat de mare incat este imposibil de cuantificat
fenomenul in ansamblul sau. (Cole & Cole,1994:214)
Principiul poluatorul plateste este unul dintre principiile care ghideaza politica in domeniul
mediului dar si acesta are limitele sale. Atunci cand o companie este amendata pentru o anumita
infractiune, costul va fi transmis consumatorului. Totodata, amenzile sunt foarte mici
in comparatie cu daunele provocate mediului, chiar daca astfel de daune ar putea fi calculate cu
precizie. Tocmai pentru ca este mai usor pentru compania care provoaca daunele ecologice sa
plateasca amenda decat sa suporte costul eliminarii sursei poluarii, politica de mediu se
confrunta cu dificultati de planificare si implementare eficienta.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
10/13
In fine, ceea ce este adesea considerat ca fiind benefic pentru politica de mediu are efecte
secundare care nu sunt intotdeauna luate in considerare si care pot fi chiar negative. Agricultura
organica este practicata pe aproximativ 1% din suprafata agricola a UE. Daca o astfel de practica
ar fi mai raspandita s-ar reduce consumul de fertilizatori chimici dar ar avea ca efect secundar
nivele reduse ale productivitatii, ceea ce ar necesita extinderea suprafetelor cultivate sau
dependenta de importuri, ambele efecte la fel de indezirabile. De aceea, orice demers in materia
politicii de mediu trebuie privit ca avand limite privind aplicarea practica.(Cole & Cole,1994:218)
Programele de actiune in domeniul mediului.
Incepand cu anul 1973, Comunitatea Europeana si apoi Uniunea Europeana au adoptat
mai multe programe de actiune in domeniul mediului, documente fara caracter juridic, care
exprima o filozofie comunitara in privinta protectiei si ameliorarii mediului si care au
stabilit un calendar de realizare a masurilor propuse:
Ultimul program de actiune, cel de-al saselea, (2001-2010), se deruleaza si in prezent.
Denumit Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastra, el fixeaza prioritatile UniuniiEuropene pana in anul 2010, fiind vizate in principal patru arii mari de protectie a mediului:
schimbarile climatice, unde obiectivul este reducerea gazelor de sera pana la un nivel care sa
nu produca variatii artificiale (ne-naturale) ale climei terestre.
Uniunea intentioneaza sa realizeze obiectiveleProtocolului de la Kyoto, adica reducerea
pe termen scurt, a emisiilor gazelor de sera cu 8% pana in 2008-2012, comparativ cu nivelul lor
din perioada anilor 1990, iar pe termen lung, cu 20-40% pana in 2020.
Eforturile comunitare in vederea intampinarii provocarilor legate de schimbarile
climatice vor fi variate, si implica, printre altele, integrarea obiectivelor legate de schimbarile
climatice in celelalte politici comunitare, in special politica energetica si de transporturi,
reducerea gazelor de sera prin mijloace specifice, menite sa imbunatateasca eficienta energetica,
economisirea si refolosirea surselor de energie, impulsionarea cercetarilor din domeniu, precum
si o mai buna informare a cetatenilor asupra problematicii schimbarii climatice si a efectelor sale
posibile.
natura si biodiversitatea; obiectivul in acest domeniu este protectia si refacerea
structurii si functionalitatii sistemelor naturale, precum si stoparea distrugerii biodiversitatii, atat
in spatiul comunitar, cat si la nivel global.
Pentru aceasta, este necesara o mai buna implementare a legislatiei de mediu, mai ales in
domeniul apei si aerului, se impune de asemenea extinderea campului de aplicare a Directivei
Seveso II, coordonarea actiunii statelor membre pentru prevenirea si repararea daunelor
provocate de accidente sau dezastre naturale, protectia plantelor si animalelor de radiatiile
ionizante, protectia, conservarea si restaurarea habitatelor naturale, stabilirea unei strategii de
protectie a padurilor si a solului, protectia si restabilirea habitatelor naturale marine si extensia
Retelei Natura 2000 pentru a le include si pe acestea, sprijinirea cercetarii in domeniu, precum si
a programelor menite sa culeaga informatii despre biodiversitate .
sanatatea publica; actiunea comunitara in acest domeniu are ca scop asigurarea uneicalitati a mediului care sa nu dea nastere unor riscuri semnificative pentru sanatatea umana.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
11/13
In primul rand, se impune identificarea riscurilor existente pentru sanatatea umana,
inclusiv a copiilor si a batranilor, si stabilirea unor standarde corespunzatoare, precum si
introducerea consideratiilor vizand sanatatea publica in politica privind apa, aerul, deseurile si
solul.
De o importanta deosebita sunt considerate a fi dezvoltarea unui nou sistem de evaluare
si de management al riscului in privinta noilor substante chimice care apar pe piata, adoptarea siimplementarea de masuri legislative privind zgomotul, precum si interzicerea sau limitarea
utilizarii celor mai periculoase dintre pesticide.
managementul resurselor naturale si a deseurilor. Consumul resurselor energetice,
regenerabile sau nu, trebuie sa nu depaseasca capacitatea de suportabilitate a mediului, iar
deseurile sa fie cat mai putine; in privinta deseurilor, s-a fixat ca si obiectiv reducerea lor cu 20%
pana in 2010 si cu 50% pana in 2050.
Pentru descurajarea risipei de resurse naturale, s-a decis folosirea la maxim a
instrumentului care este taxarea utilizarii resurselor,precum si eliminarea subventiilor acordate
activitatilor ce presupun o suprautilizare a resurselor naturale.
Uniunea Europeana nu are inca ostrategie coerenta de reciclare a deseurilor, prin
urmare acest obiectiv a devenit prioritar, iarpreventia producerii deseurilorconstituie un aspect
ce, conform programului adoptat in 2001, necesita a fi integrat in politica integrata a produselor
si in strategia comunitara din domeniul produselor chimice.
Masurilecare vor duce la implementarea acestui program se preconizeaza a fi:
imbunatatirea aplicarii legislatiei din domeniul mediului;
colaborarea cu cetatenii, care trebuie responsabilizati in procesul de schimbare a
comportamentului fata de mediu, insa care au nevoie de tot mai multa si mai completa informatie
asupra domeniului;
integrarea accentuata a consideratiilor de mediu in celelalte politici comunitare, precum
si in managementul si planificarea utilizarii terenurilor;
parteneriatul cu mediul de afaceri, cu companiile comerciale;
De asemenea, documentul arata foarte clar insuficienta abordarii strict legislativein
problematica deosebit de complexa a mediului, subliniind ca este nevoie de o alta abordare,strategica, ce ia in considerare o paleta larga de instrumente menite a influenta deciziile luate de
comercianti, consumatori, factorii de decizie in politici publice, cetateni.
Principiile promovate in politica europeana a mediului.
Principiul precautieieste unul dintre cele mai puternice instrumente ale politicii de
mediu.Principiul precautiei are ca scop sa asigure un nivel ridicat de protectie a mediului si a
sanatatii umane, animale si a vegetatiei, ori de cate ori datele stiintifice disponibile nu permit o
evaluare completa a riscului ecologic. Este de evitat, pe de alta parte, folosirea principiului
precautiei ca pretext pentru masuri protectioniste, ce afecteaza piata unica sau libera concurenta
in spatiul comunitar.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
12/13
Din moment ce principiul nu poate sub nici o forma sa fie folosit pentru a justifica
adoptarea unor masuri arbitrare, utilizarea sa poate fi daclansata numai in circumstante adecvate.
Adica, trebuie intotdeauna evaluate date stiintifice relevante referitoare la riscuri inainte ca
principiul sa fie invocat. Chiar daca nu este posibil ca in toate cazurile sa se efectueze o evaluare
comprehensiva a riscurilor, trebuie depuse toate eforturile pentru a evalua informatiile stiintifice
disponibile. Dupa ce o asemenea evaluare a fost facuta si dupa ce riscurile si nesiguranta
stiintifica sunt luate in considerare, trebuie luate masuri daca se dovedeste a fi necesare pentru aproteja mediul si sanatatea umana, a faunei sau florei. Asemenea masuri vor fi rezultatul unei
decizii exclusiv politice, ca functie a nivelului de risc aceptabil pentru societatea asupra careia
riscul va fi impus.
Pentru invocarea principiului, este necesar ca trei conditii preliminare sa fie indeplinite:
a) identificarea efectelor potential adverse, b) evaluarea datelor stiintifice disponibile si c)
determinarea masurii in care datele stiintifice sunt nesigure.
Raspunderea pentru mediu. Raspunderea pentru daunele provocate mediului (pe care o
vom denumi in continuare raspundere pentru mediusauraspundere ecologica) implica atat
raspunderea pentru daunele provocate mediului, cat si raspunderea pentru daunele provocatepopulatiei, derivand din calitatea mediului.
In statele membre exista reglementari ce vizeaza raspunderea ecologica, pentru daunele
cauzate mediului, insa aceste legi se aplica doar la aparitia daunelor cauzate sanatatii umane ori
proprietatii. Este nevoie de un regim integrat de raspundere ecologica pentru daunele cauzate
resurselor naturale, sau cel putin resurselor protejate deja de legislatia comunitara (pasarile
salbatice si habitatul natural).
Principiul poluatorul platesteare ca scop obligarea celui care cauzeaza dauna
ecologica (poluatorul, intr-o exprimare generica), sa remedieze dauna cauzata, in ideea
incurajarii unei precautii mai responsabile din partea factorilor poluatori.
Pentru ca principiul sa functioneze, poluatorul trebuie sa fie identificabil, dauna trebuie sa fie
cuantificabila, si este necesara dovada legaturii de cauzalitate intre poluator si dauna ecologica.
De aceea, principiul devine inaplicabil in cazul poluarii cu caracter global, difuz (cum ar fi
schimbarea climatica).
Instrumente ale politicii de mediu
Instrumentele utilizate in cadrul politicii de mediu la nivelul UE sunt pe cat de numeroase
pe atat de diverse: Schema de management si audit ecologic comunitar, stabilirea unor criteriiminime pentru inspectiile de mediu, taxele ecologice, eticheta ecologica, instrumente financiare
(LIFE), acordurile ecologice, etichera ecologica, evaluarea efectelor asupra mediului in etapa
planificarii (se refera la diferite proiecte sau programe in diverse domenii care vor trebui sa
integreze in continutul lor si analize privind efectele asupra mediului), etc.
Taxele ecologice. Politica Uniunii Europene in domeniul impunerii fiscale pentru
protectia mediului are ca scop promovarea utilizarii instrumentelor fiscale de catre statele
membre precum si utilizarea taxelor pentru mediu in concordanta cu legislatia comunitara
In primul rand, se poate observa ca taxele ecologice pot fi un mod de implementare a
principiului poluatorul plateste, prin incurajarea producatorilor dar si a consumatorilor de aadopta un comportament mai sensibil la problemele mediului.
-
8/13/2019 Politica de mediu europeana
13/13
In conceptia institutiei comunitare, prin taxe ecologice sau pentru mediu se inteleg toate
platile obligatorii cu aceasta destinatie, indiferent daca sumele incasate revin bugetului central,
local sau sunt folosite ca sume cu detinatie speciala.
Exista doua categorii de taxe pentru mediu:
- cele aplicate emisiilor poluante (taxele pe poluarea apei si pe emisiile de zgomot dindomeniul aeronautic)
- taxele aplicate produselor (taxe pe pesticide, pe benzina).
Eticheta ecologica.
Obiectivul programului comunitar de introducere progresiva si de utilizare a etichetei
ecologice vizeaza promovarea produselor care au, in comparatie cu produsele din acelasi grup de
produse, un impact redus asupra mediului si de a oferi consumatorilor informatii clare si stiintific
motivate asupra produselor pe care le consuma sau folosesc.
Eticheta ecologica se acorda produselor care pot fi procurate pe teritoriul comunitar, si
care intrunesc anumite cerinte specifice referitoare la protectia mediului, prevazute in anexele
Regulamentelor, insa numai daca produsele respective contribuie in mod semnificativ la
imbunatatirea unor specte de mediu importante.