Poezii Trăite La Maximum12
-
Upload
april-mckenzie -
Category
Documents
-
view
10 -
download
1
Transcript of Poezii Trăite La Maximum12
Te-ascund printre vise
Speranţele aleargă la braţ...cu uitarea,
Pe frunze-ngheţate, steluţe se strâng,
Va curge amurgul, nebună e marea,
Rebelă şi rece, că-mi vine să plâng.
Ecouri răsună şi-mping spre tăcere,
Ca o-nchinare-ntr-un schit...părăsit
Şi-n valuri se-aruncă, amar şi durere,
Chemări şi blesteme...la ceas hărăzit
Cu gândul te caut, despic depărtarea,
Sedusă-i şi noaptea...de patimi şi dor,
Timidă-i doar luna...ce-şi caută starea
Şi tremură toată...curgând pe covor.
Te-ascund printre vise, iubito, ştii bine,
Azi trupul şi paşii...îi port spre destin,
Sfinţit este-altarul...de-atâtea suspine
Şi timpul iubirii, mereu, prea puţin
2
La margine de vis şi dor
Tu pune-ţi mantia...şi-ţi poartă
Pe frunte părul...împlinită,
Ai fost cum poate niciodată
Nu vei mai fi de azi...iubită.
Nu plânge clipa dinspre zori,
Aprinsul joc...nu-i de mirare
C-am dezgolit pe-un pat de flori
Un trup...ce seamănă c-o floare.
Că unde-ascunzi eterna cheie
Eu am pătruns...năucitor
Şi-am înţeles ca esti femeie,
La margine de vis şi dor.
Dragoste
Ca o dimineată de frumoasă,
Când se-aprind lumini, la orizont
Şi cocorii se întorc acasă,
Dragoste, la tine îmi fac cont.
3
Şi veni-va vântul, să aducă,
Pulberi şi nisip, dinspre amor,
Va pătrunde-n noi, ca o nălucă,
Dragoste, învaţă-mă să zbor.
Trupul tău e mugure de floare,
Primăvară-n rochie de frunze,
Sorb căldura ta ca pe-o licoare,
Dragoste, tu, mi-ai rămas pe buze.
Ca si vara... arzi necontenit
Mirosind a soare... si a stele,
Trupul tău e-atâta de-mplinit,
Dragoste, fereşte-mă de rele.
Flăcările noastre se consumă
Şi unite sunt ca un întreg,
Ape-adun, într-un ulcior de humă,
Dragoste, ce bine, te-nţeleg.
Vine toamna, ploile te spală,
De pacate... şi de căutări,
Ai pătruns în mine ca o boală,
4
Dragoste, ţi-am spus de mii de ori.
Ninge peste noi cu praf de vise,
Soba-i foc, de patimă şi dor,
Ne-au rămas ferestrele deschise,
Dragoste-s atâta... de uşor.
Liber ca o pasăre, în noapte,
Într-un colţ de lună rătăcit,
Bluza ţi-o deschei, numai cu şoapte,
Dragoste... iţi zic, bine-ai venit.
Rugă de noapte
Dă-ne tu Doamne patimă păgână,
Cu-mbrăţişări şi sărutări ne leagă,
Fă TU...să fie...dragostea stăpână,
Şi teama dinspre suflete dezleagă.
Ajută-mă Doamne să pot a-ndrăzni,
Cu buzele cale...pe trup...să despic,
În nopţi fără lună, oricât m-aş căzni,
De tine Prea Sfinte, eu, nu mă dezic.
5
Arată-i Doamne mâini mele, drumul
Spre coapsa tremurândă şi plăpândă
Dă-i TU curaj...ce nu mai are unul,
Prin al tău sfat învaţ-o...a fi blândă.
Sfinţeşte-mpreunarea într-o noapte
Şi cruţă-mi lăcomia din ochii curioşi,
Canoanele...TU-mbracă-le în şoapte
Şi iartă-ne...de suntem păcătoşi.
Rămâi
Rămâi lângă mine divină făptură,
Să-mi fii alinare şi noapte de-amor,
Ispita se-aprinde...la tine pe gură,
Când vise coboară-n atingeri uşor.
Prin ruga de dor...cerut-am iubire,
Mă iartă-n tăcere de sunt păcătos,
Dezleagă blestemul de tainice fire
Şi dansul iubirii fă-l tu, mai frumos.
Rămâi lângă mine în patimi arzând,
6
Să-mi fii împlinire la ceasul de taină,
La mine în braţe te vreau tremurând,
Frumoasă, rebelă...şi făr-de o haină.
Întind către tine...chemările aprinse
La pieptul meu...iată...culcuş îţi ofer,
Şi clipe nebune-n plăceri vor fi stinse
Ramâi lângă mine...iubito...ţi-o cer.
Chipul tău din rouă înfloreşte
Răsăritul...trupul ţi-l răsfaţă,
Aruncând luceferii-nspre tine,
Sărutându-ţi ochii-n dimineaţă
Şi-ncalzindu-ţi tainele, puţine.
În smaralde, clipele se scaldă
Peste coapse-alunecând, uşor
Şi-atingându-te, încep să ardă,
Când timid coboară spre picior.
Chipul tău din rouă înfloreşte,
Magici trandafiri ai în obraz,
7
Curcubeul blând te-ntinereşte,
Chiar şi florilor, le e necaz.
Răsăritul...parcă-ţi dă putere,
Te-nveleşte...şi mi-te desface
Curge lin, prin tine, în tăcere
Şi îţi umple inima, de pace.
Şi uite-aşa mi te dai toată
Ţi-s ochii dimineţi de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Şi soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă...oarbă.
Ţi-s buzele de foc şi pară,
De catifea...şi flori de mac
Iubirile...când se-făşoară
Cu vise-n dulcele...iatac.
Ţi-s sânii patimi...şi ispită,
Plini de nectar şi tainic dor,
Ca o chemare....nesfârşită
8
Când cerul, curge, pe covor.
Ţi-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine...şi plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Şi să te-adune...din tăceri.
Şi uite-aşa...mi te dai...toată
Cum nu credeai...a fi...amor,
Turnat în trupul tău de fată,
La vremea...sfântului fior.
Primăvara
Primăvara-i o lacrimă-n prag,
Un mugur de frunză sau floare,
Cuvântul pe buzele unui pribeag,
Pe-a timpului, lungă, cărare.
Aş vrea s-o ating încet c-o privire,
Pe chipul de înger... sau nor,
Când dulce ne leagă cu magice fire,
9
De iarba... culcată-n razor.
Şi zboară albine şi fluturi în roi,
Petale... se culcă în soare,
Pătrunde adâncă o rază-nspre noi,
Nebună şi dulce-ntrebare.
E primăvara...o ploaie arzândă,
Ce spală păcate şi seamănă dor,
Mă poartă în braţe, atât de plăpândă
Şi viaţa mi-o dă...din izvor.
Timp prefăcut
Tristeţea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniştea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă şi neagră...prin trestia-naltă
Când luna vâsleşte pe ape...rotund.
Îmi poartă cocorii...pe aripi menirea
Şi vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a şi clipa strigând.....risipirea,
Bolnavă şi plânsă...ca omul sărac.
10
E-nfiptă tăcerea...în porţii de uitare
Şi visele-aşteptă pe coapse şi sâni,
Mi-e inima plânsă...de dor şi mirare
Iar ceaţa pătrunde rapid...în fântâni.
În cetini cad stele şi umbre cernute
Fierbinte-i iubirea şi-amurgul tăcut,
Cărări de nelinişti....mereu neştiute
Aleargă spre timpul mereu prefăcut.
Spre tine
Spre Tine-mi înalţ...rugăciune şi gând
Genunchiul apasă în piatra cea rece,
Privesc înspre cerul....înalt şi rotund,
Iar clipa iertării prin trup...îmi va trece.
Spre tine târzie...o lacrimă plânge
Altarul luminii...mi-e astăzi deschis,
Sfinţit e paharul cu rouă şi sânge,
Păcatul se-ascunde în boabe de vis.
Spre Tine aprind şi topesc lumânarea
11
Şi-n candelă pus-am...uleiul...sfintit,
Cu tainice vorbe sfârşesc închinarea
Când clopote bat...la timp...hărăzit
Spre Tine lăsa-voi cuvântul să zboare
Şi cruce şi doruri în spate-am să duc,
Umil îţi voi cere...a-mi da...dezlegare
Să pot a zbura...din cuibul de cuc
Am venit
Am venit în dimineaţă,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când iubirea se răsfaţă
Răcorindu-se...în ape.
Am venit cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine,
Învelindu-te cu şoapte
Şi trăgându-te-nspre mine.
Am venit amiaza mare,
Sânii să ţi-i dezgolesc
12
Şi să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reuşesc.
Am venit s-aduc iubire
Şi parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis...de primăvară.
Am venit când seara vine
Cu alaiul ei ...de stele
Şi lipindu-mă de tine,
Am uitat...de toate cele.
Am venit, dar cine ştie
Câte patimi şi păcate
Mă opresc şi mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte
De-ar fi
De-ar fi o lacrimă să fiu,
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aş veni într-un târziu
13
La tine...patimă tăcută.
Te-aş înveli cu cer şi stele,
Cu pulberea din amintiri
Şi ţi-aş şopti de toate cele,
La margine de împliniri,
De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aş arunca-n pustiu,
Culcându-te în aşternut.
Şi depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.
De-ar fi , doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineţi cu rouă,
Nu aş mai face-n veci pariu,
Dar aş iubi mereu, când plouă.
14
Ghiocel brumat
Primăvara-n uşă bate,
Cu un ghoicel brumat
Şi-ncărcat de puritate
Gingaş, blând şi parfumat.
Portret uitat
Năzuroasă...dar cuminte,
Când tăcută, când carnală,
Pudică şi-arzând fierbinte,
Când sfioasă, când fatală.
Şmecheră...dar inocetă,
Când soţie , când amantă,
Siropoasă...dar decentă,
Zâmbitoare şi-agasantă.
Veselă...dar şi-ncruntată,
Când visând, când realistă,
Pacatoasă...dar frapantă,
Diavoliţă... pesimistă.
15
Iscusită...dar rebelă,
Când taifun, când pisicoasă,
Nebunatec...de fidelă,
O icoană...vaporoasă.
Credincioasă...dar perversă,
Când ascunsă, când deschisă
O ermetică...diversă,
Când mai rece, când încinsă
Se consumă doar în noapte,
Unduindu-se-n plăceri,
Umezind lascive şoapte,
Cu-amintirile...de ieri.
Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise,
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru...ultimul veşmânt.
Deschide-te şi mi-te dăruieşte,
16
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă...la margini de izvor.
Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră,
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă...când inima ţi-o cere.
Iubita mea...sărută-mă pe clipe
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară ,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu...în trupul tău coboară
Mi-este dor
De patimă nebună...mi-este dor
Şi de căldura şoaptelor tăcute,
Când inima-i pătrunsă de fior,
Cu nerăbdarea clipelor pierdute.
De liniştea-mpliniri...mi-este dor
Şi de adâncul ochilor...văpaie,
17
De lacrima ce-aleargă spre izvor,
Când umbre-s rătăcite prin odaie.
De sânul tău, iubito, mi-este dor
Şi de dulceaţa sfârcului în floare,
Alunecând timidă spre picior,
Mâna îmi este, dulcea ta, chemare.
De-mpreunarea tandră...mi-este dor
Şi de culcuşul gândurilor...toate,
Când dintre vise-ncerc să te cobor,
Tot adunând, plăcerile uitate.
Mă scutură-ntre vise
Mă scutură-ntre vise rătăcite,
În aşternutul ca o-mbrăţişare
Şi în tăcerea gândului, ce doare,
La orizont de taine...şi ispite.
Pune-ntre perne trupul ca o floare,
Şi-atingerile veşnic risipite,
Aruncă-le-nspre clipele sortite
18
Să fie înecate...în uitare.
Deschide-te-n adânc şi mă primeşte,
Mi-e foame de iubire şi de dor,
Ca o liană mă încolăceşte
Şi-ntinde-mă... pe dulcele covor.
Te leapădă...de tot ce prisoseşte
Şi-apoi topeşte-mă...năucitor.
Eşti ca petala
Eşti ca petala care-ncet m-atinge,
Dintr-un boboc de floare şi parfum,
Care pe trupul meu uşor se strânge
Şi mă sărută peste tot, acum
Mă încălzeşti când te agăţi de mine,
Încolăcindu-mă...ca edera un pom,
În trupul tău îmi este-atât de bine,
De parcă nu mai sunt acelaşi om.
Eşti ca şi mierea, dulce şi cremoasă,
19
Alunecoasă-n tine, mă primeşti,
Unduitoare, tainică...frumoasă,
C-o-mbrătisare...mă înebuneşti
Şoptindu-ţi
Îmi place cu-n sărut...să te alint,
Scormonitoare-n braţe... să te simt,
Nemărginirea-n păr...să ţi-o-mpletesc,
Şoptindu-ţi toată noaptea...te iubesc.
Îmi place în balans...s-alunecăm,
Îmbrăţişaţi în dans...să ne-aruncăm,
Şi-ncet, încet...să te ridic spre stele,
Şoptindu-ţi că eşti steaua vieţii mele.
Îmi place trupului...să-i găsesc leac
Şi să plutesc...în zboru-acestui veac,
Purtându-te prin trupul meu...curgând,
Şoptindu-ţi că-mi eşti lacrimă de gând.
Îmi place versul pătimaş şi sfânt
20
Vraja nebună, pusă-ntr-un cuvânt ,
Şi roua care plânge-n dimineaţă
Şoptindu-ţi că vei fi a mea...pe viaţă
În inimă-ţi alunecă iubire
Te minte auzul, ochii te trădează
Şi-ţi picură în suflet ne-mpliniri,
Afară plouă...dar ce mai contează,
Când dimineaţa-i plină de zefiri.
În inimă-ţi alunecă iubire,
Aprinsă-i candela...de rugăciuni,
Grăbit-alergi către nemărginire
Şi printre flori eşti una din minuni.
Se rupe cerul, nori-s a furtună,
Păcatele sub pernă... se ascund,
Haita de lupi atacă de nebună
Şi sentimentele, încet, pătrund.
Se tot topesc în lacrime amare,
În ceara cald-a unei lumânări
Şi ustură, de parcă ai pus sare
21
Pe rana răsăritului...în zori.
Mincuna şi durerea sunt pe cruce,
Unse cu mirul dragostei, acum,
Ar tot pleca-n târziu şi s-ar tot duce
Şi-n focul ghenei arse vor fi, scrum.
Înfăşurându-mă
Înfăşurându-mă...cu tine,
Fermecătoare...mă seduci,
Punând în clipa ce tot vine,
Fluturi suavi şi zăbăuci.
Sărut pe-o frunză arămie,
Alint pe-o lacrimă de dor,
Alerg spre tine...veşnicie,
Cu tine, trupul să-mi măsor.
Şi iată...mâna mi-te prinde,
Festinul va începe...doamnă,
Când soarele se va aprinde,
Atât de dulce, ca o toamnă.
22
Se umple cerul de lumină,
De fulgere şi ochi de foc,
Care în faţa ta se-nclină
Şi tot în tine...îşi fac loc.
Mână în mână pe-o cărare,
Ca doi eterni îndrăgostiţi,
Vom plânge fiecare floare,
Şi urma paşilor...grăbiţi.
Şi iarăşi mă-nfăşor cu tine,
Biet călător...inspre destin,
Ce-n umbra verilor...puţine,
Eu numai ţie-ţi apartin.
Eşti floarea dulce-a macilor din vise
Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi scutură parfum...şi pulbere de stele.
Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
23
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul ca o vrajă...de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi...şi noroc.
Cuvinte dezgolite...par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină...căzută peste drum.
Eşti floarea dulce-a macilor...din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito...în magice poveşti.
Am pus în tine
Am pus în tine-atâta dor
Şi-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi uşor
Arzândă-n răsărit de soare.
Am pus în tine...nemurire,
Sfinţindu-te cu-a mea putere
24
Şi-nfăşurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr...piere.
Am pus în tine...efemerul,
Dorinţe, patimi, rugăminţi,
Dulceaţa buzelor...misterul
Şi vraja clipelor...fierbinţi.
Am pus în tine sfânt...uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Şi floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineţi albastre.
Am pus în tine...legănare,
Fantasme...şi epuizări,
Îmbrăţişări unduitoare
Şi şoapta magicei...chemări.
Curcubeu în azimuturi
Ninge-n dimineţi cu fluturi,
Strălucindă ţi-e privirea
Ce invocă-n sus psaltirea
25
Când din vise mi te scuturi.
Rugă...pare-a fi iubirea,
Gheaţă încrustată-n ciuturi,
Curcubeu ...în azimuturi
Căutându-şi nemurirea.
Plâng ciobite sentimente,
Fulgii se topesc pe pleoape
Şi-n atingeri...insistente,
Zorii când încep să crape.
Spre-adevăruri evidente,
Undeva...tot mai aproape
Ne e de Eminescu...dor
Ne e de Eminescu...dor,
De versu-i ca o veşnică iubire,
Ce-n suflet ne-a pătruns ca un fior
Legându-ne cu-n milion de fire.
Ne e de Eminescu ...dor,
De tot ce încă mai putem a şti,
26
Când stelele se scaldă la izvor
Şi luna încă-nvaţă a iubi.
Ne e de Eminescu...dor,
E înc-acelaşi tânăr plin de vise,
Când timpul trece-atâta de uşor
Şi cât ferestrele mai sunt deschise.
Ne e de Eminescu...dor,
E prea puţin-o aripă de clipă,
Când taine încă trist îl înfăşor
Şi totu-i ca o mare de risipă.
Te-ascund printre vise
Speranţele aleargă la braţ...cu uitarea,
Pe frunze-ngheţate, steluţe se strâng,
Va curge amurgul, nebună e marea,
Rebelă şi rece, că-mi vine să plâng.
Ecouri răsună şi-mping spre tăcere,
Ca o-nchinare-ntr-un schit...părăsit
Şi-n valuri se-aruncă, amar şi durere,
27
Chemări şi blesteme...la ceas hărăzit
Cu gândul te caut, despic depărtarea,
Sedusă-i şi noaptea...de patimi şi dor,
Timidă-i doar luna...ce-şi caută starea
Şi tremură toată...curgând pe covor.
Te-ascund printre vise, iubito, ştii bine,
Azi trupul şi paşii...îi port spre destin,
Sfinţit este-altarul...de-atâtea suspine
Şi timpul iubirii, mereu, prea puţin.
Un singur Eminescu
Tu ești cu noi la steaua răsărită,
În lacul codrilor şi-n flori de tei,
Tot legănându-te câte-o ispită
Şi înspre lume aruncând scântei.
Tu eşti cu noi...în nopţile tăcute,
Cu sute de catarge şi faclii,
Vin somnoroase păsări să asculte
Şoapta izvorului,..făr-a o ştii.
28
Tu eşti cu noi...luceferi numărând,
Când trece lebăda uşor pe ape,
Mereu vei da lumina unui gând,
Din braţe tot lasându-l să îţi scape.
Tu eşti cu noi, deşi trecut-au anii,
Pe lânga plopii veşnic fără soţ,
Ce-ascund în umbra frunzelor, jelanii
Şi-amorul trist al nu ştiu cărui hoţ.
Tu eşti cu noi...pe-aceeaşi ulicioară,
Sărmanul Dionis...printre scrisori,
Mintea şi inima în prag de seară,
Sau rugăciunea unui dac...în zori.
Tu eşti cu noi pentru eternitate,
Sara pe deal...mereu am sa te chem,
Oricâte stele zburdă-n libertate,
Un singur Eminescu noi avem.
Atât de dulce
Mă voi trezi şi am să vin cu tine,
29
Când dimineţile mă încalzesc la sân
Şi-aruncă-ncet...cu rouă peste mine,
Luceferii...ce vor să mai rămân.
Aduc tandreţe...curcubeu şi soare,
Un cer nebun ca ochi-ţi de smarald,
Tot îndemnând pe nu ştiu ce cărare,
Ascunsă undeva...după un gard.
Întinde mâna blând şi mă atinge,
Lipeşte-mă adânc şi mă respiră,
Aprinde focul şi tot tu mi-l stinge,
Cu-mbrăţişări năvalnice...de liră.
Mângâie-mă şi lasă-mă-ntre fluturi,
Încolăceşte-mă...arzând de dor,
Atâtea raze cu piciorul scuturi,
Când bate ceasu-n tine să cobor.
Şi sărutări şi vise-ţi pun în poală,
Prin arşiţa de patimi alergând,
Atât de dulce, fragedă şi goală,
Eşti viaţa-n faţa căreia...răspund.
30
În astă zi
În astă zi de curcubeu şi soare,
Cu radacini înfipte în destin,
Fă Doamne...bucuria să coboare
Ca un sărut...pe trupul meu puţin.
În astă zi ca o chemare blândă,
A buzelor ascunse-ntr-un cuvânt,
Iubirea fă-o Doamne să-mi raspunda,
Printr-un ecou uitat...sau legământ.
În astă zi de har... si de-nchinare,
De tihna... si ospăţ împarătesc,
Fă Doamne a uita tot ce mă doare
Si iartă-mi clipele, când mai greşesc.
În astă zi... de te gândeşti la mine,
La porţile deschise-nspre soroc,
Fă Doamne-aşa cum crezi că este bine,
Dar dă-mi... o picătură de noroc.
31
Port pe buze
Port pe buze dor de floare
Şi pe braţe împliniri,
Liniştea-i o desfătare
De luceferi şi zefiri.
Port pe buze doruri arse,
Soare picurând amar,
În lumina ce se sparse,
Într-o lacrimă de jar.
Port pe buze dor de tine
Şi în inimă destin,
Trecătoarele suspine,
Puse-ntr-un pahar de vin.
Port pe buze sărutarea
Ultimei îmbrăţişări,
Tumultoasă ca şi marea,
Plină toată...de chemări.
32
Prietenia
Prietenia...este dăruire,
Speranţă...împlinire şi noroc,
Încredere...avânt...nemărginire,
Pentru prieteni...am mereu un loc.
Îi port în gând şi-n visele-mi rebele,
Mereu îi caut...şi îi regăsesc
Pe cerul veşnic încărcat de stele
Prieteni voi ştiţi bine...VĂ IUBESC.
De mâine
De mâine plec spre poarta dinspre ani,
M-aşteaptă undeva-ntre doruri multe,
E fragedă, c-obrajii dolofani
Şi gândurile ştie să-mi asculte.
De mâine-nchid şi casa şi grădina,
Voi merge cu prieteni...să petrec,
De-atâtea ore pregătesc maşina,
Cu timpul parcă...vreau să mă întrec.
33
De mâine ce se-ntâmplă nici că-mi pasă,
Vom fi acolo toţi...ca un destin
Şi ne vom pune sufletul pe masă,
Durerile-necându-le în vin.
Vom face clipa ...veşnic neuitată,
Tot aşteptând a deveni mai buni,
Dar asta nu se-ntâmplă...niciodată,
Deşi...EU mai cred încă...în minuni,
M-aş ascunde
M-aş ascunde de-aş putea,
De o lume rătăcită
Şi-aş veni la poarta ta,
Numai tu...să-mi fii iubită.
M-aş ascunde-n dimineaţă,
Sau la tine-n aşternut
Când iubirea prinde viaţă
Renăscută-ntr-un sărut.
M-aş ascunde-n apa mării
34
Şi-n mătasea unui val,
Aruncând cheia uitării
Şi încălecând...pe cal.
M-aş ascunde-n umbra nopţii,
Sau în visul de amor,
Aşteptând în dosul porţii,
Chipul tău...fermecător,
M-aş ascunde-n sân la tine
Şi-n al coapselor vulcan,
Prin hoteluri clandestine,
Sau la munte-ntr-un cioban.
M-aş ascunde..unde oare?
Şi de ce să mă feresc?
TU eşti cea mai dulce floare,
Cred că ştii că te iubesc
Vreau
Vreau o sărutare...înspre dimineaţă,
Vreau iubire nouă peste buze moi,
35
Vreau nemărginirea lin să prindă viaţă
Colo-n aşternuturi...pentru amândoi.
Vreau să-ţi fiu tăcere şi alint şi dor,
Vreau să arzi cu mine fără de cenusă,
Vreau să-mi pun sărutul pe al tau picior
Şi să laşi durerea, dincolo de uşă.
Vreau să te acopăr cu-ntrebari şi şoapte,
Vreau spre veşnicie...să te port la sân,
Vreau să fiu cu tine-n fiecare noapte,
Peste trupu-ţi dulce, vreau să fiu, stăpân.
Te-am cules
Te-am cules din flori iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard şi fără poartă.
Te-am cules din clipa rece
Şi din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
36
Şi când sânii-ţi-erau goi.
Te-am cules târziu din vise,
Tainică şi zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde ca o sărutare.
Te-am cules dintr-o poveste
Ca un prinţ rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.
Te-am cules dinspre lumină
Şi din candela sfinţită,
Când luceferi stau să vină
Şi când luna-i părăsită.
Te-am cules din depărtare
Şi din aşteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist încolăcit pe stânci.
Te-am cules, ştiu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
37
Din smaralde şi rubine,
Din speranţe şi-mpliniri.
Te-am cules din veşnicie,
Dintre doruri şi tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere, sau plăceri.
Unii şi alţii
Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii...în mătăsuri fine.
Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii...fug spre clipa oarbă.
Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii-ar vrea...dar le e frică,
38
Alţii...gustă tot ce-i bun.
Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii...tremură pe-afară.
Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii...iar întineresc.
Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii...s-au urcat pe lună,
Alţii ...se aruncă-n mare.
Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii încă ştiu s-asculte,
Alţii...trist îmbătrânesc.
39
Fără tine
Fără tine plânge tainic versul,
Fără tine parc-aş fi nimic,
Fără tine nu îmi găsesc sensul,
Fără tine...sunt atât de mic.
Fără tine ninge-n disperare,
Fără tine-i ceaţă şi e frig,
Fără tine câmpul n-are floare,
Fără tine...nu pot să câştig.
Fără tine visele-s de gheaţă,
Fără tine simt ca am să mor,
Fără tine nu am dimineaţă,
Fără tine...mă topesc de dor.
Fără tine lumea mi-e pierdută,
Fără tine aripi nu mai am,
Fără tine clipa-i mohorâtă,
Fără tine...noaptea bate-n geam.
Fără tine e pustiu pământul,
Fără tine raiu-i părăsit,
40
Fără tine-am rătăcit cuvântul
Fără tine...soarele-a fugit.
Fără tine şi pădurea-i tristă,
Fără tine trupu-i amorţit,
Fără tine-s lacrimi în batistă,
Fără tine...nu sunt fericit.
Fără tine buzele-s crispate,
Fără tine nu mai am sărut,
Fără tine nu cred că se poate,
Fără tine...totul e pierdut.
Fără tine nu există viaţă,
Fără tine EU nu mai sunt EU,
Fără tine cine mă răsfaţă?
Fără tine...mi-este-atât de greu.
Feeric ninge această dimineaţă
Feeric ninge această dimineaţă,
Acoperindu-mă cu dezmierdări
Şi cu iubiri care mă ţin în viaţă,
41
Tot numărând eterice-ntrebări.
Rastălmăcite vise mă-nfioară,
Topind pe buze fulgii de argint
Şi şoaptele timide...ce coboară
Înfăşurându-mă...ca un alint.
Îmi bat în geam chemările uitate
Şi gândurile...încă tinereşti,
Ademenindu-mă-nspre libertate
Când tu cu sărutări mă dezveleşti.
Si ninge...cu atingeri neştiute,
Plutesc cu tine-n veşnicii de dor
Lăsând în urmă clipele pierdute,
Dintr-o nebună noapte...de amor.
Dimineţi rasar dintre cuvinte
Dimineţi rasar dintre cuvinte
Rezimându-se într-un sărut
Şi-n dulceaţa trupului cuminte
Ce-ar mai trândăvi în aşternut.
42
Felinare...încă mai lumină
Şi mai zboară încă...albatroşi
Din privirea tandră şi senină,
Răsturnată peste sâni frumoşi.
Curge dimineaţa peste clipe,
Fulguie...cu soare şi iubiri,
Dragostea întinsu-şi-a aripe,
Răspândind parfum de trandafiri
Voi exista de-a pururi
Ca amintire dulce sărutu-ţi va rămâne,
De cad zăpezi în noaptea amorului nebun
Şi vântul prinde-n braţe tăcerile păgâne,
Tot răvaşind nimicuri...la margini de cătun.
Îţi las şi-o-mbrăţişare la cumpănă de stele,
Când fulgii în fereastră...se vor izbi...uşor,
Să pună flori de gheaţă în umbra de perdele
Şi fire de mătase...luceferi de cobor.
Când dimineaţa vine...mă vei uita, se poate,
43
Dar în adânc, fierbinte, mă vei simţi mereu
Şi-n sânul ce tresaltă şi încă, se mai zbate,
Voi exista de-a pururi, iubito, numai eu.
Aho, aho
AHo, aho...de anul nou,
Toată lumea vrea cadou,
Eu de nu-i cu supărare,
Îmi doresc...o sărutare.
O îmbrăţişare caldă,
Găndurile să mă ardă,
Şoaptele să mă trezească,
Sângele să-ntinerească.
Şi mai vreau spre dimineaţă
O mândruţă să-mi dea viaţă
Învăţându-mă cuminte,
Taina clipei ce nu minte.
44
Lângă masa mare
Lângă masa mare, bine pregătită,
Vă aştept prieteni, a veni şi voi,
Vinul este dulce, blând ca o ispită,
Poezia clipei...va-nflori în noi.
Este noaptea-n care sufletul pluteşte,
Ca o punte albă...spre destin şi dor,
Sângele în vine viu...ne clocoteşte
Şi în ochii privirea-i plină de amor.
Vă aştept la masa sfântă şi bogată,
Să cântăm iubirea până-n răsărit,
Gol paharul vieţii...nu e niciodată,
Vă aştept prieteni...fi-voi fericit.
Urare de anul nou
La mulţi ani...cu sănătate,
Anul Nou...la uşa bate
Cu lumini dinspre destin
Şi dulceaţă de pelin
45
Hai deschide-ţi că e frig,
Daţi-ne câte-un covrig
O sarma şi o friptură
Şi-un vin roşu pe măsură.
Vreau a fi...mai omenoşi
Mai glumeţi, mai inimoşi,
Prin timp...să vă împliniti
LA MULTI ANI...ÎNDRĂGOSTIŢI
Pace-n suflet şi lumină
La mulţi ani, belşug, noroc,
Visele-mplinite toate,
O iubire...ca de foc,
Fericire, minte, carte.
Pace-n suflet şi lumină,
Sănătate şi putere,
Noul an când o să vină,
Să v-aducă mângâiere
Să vă dea amor de taină,
46
Bani şi linişte în viaţa,
Gânduri la rever de haină,
Soare blând în dimineaţă.
Stele mii...strălucitoare,
În parfum de erezie
Luna...ca o fată mare,
Dragoste şi poezie.
Invitaţie sinceră
Când e zi de sărbătoare,
La români e masă mare,
Cu bucate-mpărăteşti
Şi cu băuturi domneşti
Iar în ziua de Crăciun,
Când şi sufletu-i mai bun,
Răbdător şi întelept
Eu prieteni...VĂ AŞTEPT
Vraja neştiută a lui Mos Crăciun
47
Se sfârşeşte anul, rost de sărbătoare,
Vin colindătorii biciuind cântări,
Poarta e deschisă veşnic către soare,
Aşteptând să intre viscol de-ntrebări.
Se aprinde focul...zurgălăii sună,
Moş Ajun cuvântă, magi-au apărut
Să arunce-n lume pulbere de lună
Şi divina clip-a pruncului născut.
Spor şi sănatate toarnă în pahare,
Vestitorii care...ştiu cuvântul sfânt
Dintr-o rugăciune făr-asemănare,
Viaţă rostuită pentru-a fi pământ.
Ninge-a bogăţie cu scântei de stele,
Liniştea se lasă-ncet peste cătun
Şi pe coşuri intră...în plutiri rebele,
Vraja neştiută a lui Mos Crăciun.
Vine Moş Crăciun iubire
Vine Moş Crăciun...iubire,
48
Cum e scris în cărţi cereşti,
În hrisoave şi-n psaltire
Şi-n colinde haiduceşti.
Vine tainic să ne-aducă,
Flori de măr şi flori de dor,
Dragoste în miez de nucă,
Şoapte-adânci de vrăjitor.
Vine Moş Crăciun...iubire,
Leru-i ler şi versu-i vers,
Parcă ninge a-mplinire
Dinspre cer spre univers.
Vine ca un semn de bine,
Pe aripi de fulgi superbi,
Coborând dintre destine
Sania...trasă de cerbi.
Vine Moş Crăciun...iubire,
Ieşi în tindă...să-l primeşti
Ca pe-un dar de fericire,
Ce te-ndeamnă să iubeşti.
49
Coborât-a soare
Coborât-a soare...coborât-a dor,
Sănii de lumină...şi cântări astrale,
Aburinde taine...dulce mă-nfăşor
În aroma dulce-a brazilor din vale.
Peste casă fulgii-s îmbrăcaţi în stele,
Ca o dimineaţă-n prag de sărbători,
Dinspre răsărituri...gândurile mele
Te aşteaptă tainic, încă să cobori.
Ca o închinare...rostuieşti colinde
În cămara plin-a sufletului bun
Peste tot zăpada albă se întinde
Dându-ne de veste că e Moş Ajun
Vine iar, vine Crăciunul
Vine iar cu sacu-n spate,
Moşul straniu din poveşti,
Bucuria blând o-mparte,
50
Nu ai cum să nu-l iubeşti.
L-nsoţesc colindătorii,
Fulgii-n glas li se topesc,
Apa curge-n roata morii,
Datinile...vieţuiesc.
Prinse-n bici, nişte cuvinte
Ca o rugă de creştin,
Au îngenuncheat cuminte
Dinspre viaţă spre destin.
Vine iar, vine Crăciunul
Ca de-atâţia ani mereu.
Cum e el, nu e niciunul,
Ştie când ne este greu.
Crăciun fericit
Crăciun fericit şi vise-mplinite
Să curgă luceferi la margini de dor,
Colindele magic...se fac auzite
Şi stelele toate-s la tine-n pridvor
51
Crăciun luminat şi vesele clipe,
Acolo acasă...cu-ai tai la un loc,
Iubirea să-ntindă spre tine, aripe
Şi moşul să-ţi pună în palmă...noroc.
Crăciun fericită şi inima plină,
Să ai bucuria în suflet...izvor
Să ningă feeric la tine-n grădină
Şi totul să-ţi fie în viaţă uşor
Ninge frumos la tine-n suflet
Ninge frumos la tine-n suflet,
Dinspre târziu şi dinspre gând,
Te recunosc doar după umblet,
Când dimineţile-şi fac rând.
Sunt fulgii păsări de lumină,
Alunecoşi, flămânzi şi reci
Te-mpodobesc ca pe-o regină,
Rugându-te să nu mai pleci.
Ninge cu dor spre tine, iară
52
Şi cu-amintiri despre ce-a fost,
Norii prea plini încet coboară
La pieptul tău...găsindu-şi rost.
Sunt fulgii sărutări astrale,
Nerăbdători şi chiar grăbiţi
Spre buze dulci făcându-şi cale,
Topindu-se îndrăgostiţi.
Ninge frumos dinspre iubire
Cu şoapte-n aburi de fior
Pe trupul tău ca o-mplinire
Curat şi pur ca un izvor.
Dintr-o ceaşcă de cafea
Dintr-o ceaşcă de cafea
Aburindă...şi fierbinte,
Te-aş sorbi iubita mea
Dezgolită...de cuvinte.
Libere...priviri nebune
Lunecând pe sânii goi,
53
Vor...tăcerilor a spune
Câte flăcări...ard în noi.
Şi-ndulcind c-o sărutare
Buze de mătase-arzând,
Simt pe limbă o-ntrebare
Rezemându-se de-un gând.
Pe covor...genunchiul este
Ca o patimă-nflorită,
Lunecos...ca o poveste
Şi-ndrăzneţ...ca o ispită .
Dintr-o ceaşcă de cafea,
Am să beau în dimineaţă
Trupul tău...de catifea,
Ce mă cheamă...a-i da viaţă
Vreau doar o zi
Vreau doar o zi, atâta-ţi cer
Şi-o să te fac nemuritoare,
Din toate florile, ce pier,
54
Tu-mi vei rămâne, sărutare.
O zi doresc din viaţa ta,
Să pot să te-nfloresc...iubire,
Iubindu-te pe-un colţ de stea,
Te voi lega cu mii de fire.
Să-mi dai numai o zi, stăpână
Şi-am să te-acopăr cu petale,
Când clipa va sosi...păgână...
Nimic...nu îmi va sta în cale.
O zi doresc...atâta doar...
Cu toată dragostea din mine
Şi-abia atunci voi şti... măcar,
Că visele-s în păr la tine.
Iubeşte-mă cum niciodată,
În altă zi...n-ai să iubeşti
Şi-alunecă în mine toată,
Cu tine vreau, să mă-nveleşti.
55
N-ai cum să scapi
Mă tot încearc-aducerile-aminte
Şi teiu-n care dragostea-nfloreşte
Când soarele apune-mpărateşte,
Pe buzele atinse...de cuvinte.
Atingeri blânde...trupu-mi defineşte,
Degeaba-ncerc, acum, a fi cuminte,
Strigoii ştiu demult că sunt fierbinte
Şi că dorinţa-ncet...mă întăreşte.
În noaptea albă sfârâie amorul
Şi filamentele-n adânc ne strâng,
Sărutu-l voi începe cu piciorul
Urcându-l înspre ochii care plâng.
La uşă a căzut încet... zăvorul,
N-ai cum să scapi, nu pot a fi natâng.
Pe chipul tău
Pe chipul tău...plâng trandafirii
56
Şi roua fericirii curge,
Când ceru-şi scutură zefirii
Şi când petale-ncet...vor ninge.
Vor trece norii albi..în goană,
Strălucitori şi plini de viaţă,
Pe chipul tău...ca o icoană,
Sau curcubeu, în dimineaţă.
Te-atinge floarea şi te-alintă,
Sfinţind iubirea cu-n sărut
Şi trupul meu, o să te simtă,
Ca dar ceresc...în aşternut.
Şi iarăşi plouă...cu iubire
Şi iar...iubirea-ţi dăruiesc,
Ca şi la prima întânlire,
Timid îţi spun, că te iubesc.
Sărută-mă
Sărută-mă cu buze ca de foc,
Sărută-mă şi fă-mă s-ameţesc,
57
Sărutul tău....e vraja unui joc
Ce mă învaţă, iată, să iubesc.
Sărută-mă şi uită de păcate,
Sărută-mă pe ochi şi pe obraz,
Sărută-mă cât încă se mai poate
Cât dragostea, încă, mă tine treaz.
Aş vrea sărutul tău...să mă îmbete
Şi dorul...să mi-l poarte-ncetişor,
Sărută-mă, acum, când mi-este sete,
Sărută-mă...pe gât...şi pe picior.
Sărută-mă...atât cât poţi de tare,
De gânduri mă dezbracă şi de dor,
Sărută-mă ...arzând de nerabdare,
Sărută-mă-i atâta ...de uşor.
Sărută-mă ...să pot uita de tine,
Sărută-mă pe coapse şi pe sâni,
Sărută-mă ...îmi este-aşa de bine,
Te-aştept să vii de-atâtea săptămâni.
58
Într-o sticlă
Într-o sticlă...voi ascunde,
Patima şi dorul sfânt
Şi-n puţinele secunde,
Poate-n şoaptă...am să cânt.
Într-o sticlă...de ce oare?
Pun iubirile de ieri
Şi femeia ca pe-o floare,
Dezgolită de tăceri.
Într-o sticlă...fermecată,
Te păstrez şi te adun,
Proaspătă şi-mbujorată,
Ca o frunză de alun.
Într-o sticlă...la beţie,
Te voi pune dacă vreau
Şi când vremea e târzie,
Doar pe tine-am să te beau.
Într-o sticlă...numai una,
Mi-a rămas noroc...un strop
59
Şi-atunci când răsare luna,
Voi lăsa-o...fără dop.
Şi mi-e pana
Şi mi-e pana...numai sânge,
Numai lacrime şi vise,
Însă n-o să poată plânge,
Lângă uşi, mereu, închise.
Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi-adevăr,
Mândr-o port la cingătoare,
Este floarea mea...de măr.
Şi mi-e pana...cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric...dans de iele,
Sau un lup...în dosul stânii.
Şi mi-e pana...ca pelinul,
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
60
În răcoarea...de izvor.
Şi mi-e pana...cine ştie,
Când săgeată, când amor,
Tainică...filozofie...
Clipa-n care mă-nfăşor.
Eşti a mea
Eşti a mea când soarele răsăre,
Eşti a mea când zorile apar,
Eşti a mea ca un boboc de floare,
Eşti a mea când nici nu ai habar.
Eşti a mea în dimineţi cu rouă,
Eşti a mea în aşternut de foc,
Eşti a mea de tună şi de plouă,
Eşti a mea ca într-un tainic joc.
Eşti a mea în dulcea legănare,
Eşti a mea-n amiezile arzând,
Eşti a mea pe buze-n sărutare,
Eşti a mea pe-o aripă de gând.
61
Eşti a mea, iubito, astă seară,
Eşti a mea cum nici nu ai visat,
Eşti a mea-n această zi de vară,
Eşti a mea...la margine de pat.
Eşti a mea în nopţile de taina,
Eşti a mea, năvalnic, pe covor,
Eşti a mea întinsă pe o haină,
Eşti a mea...te-ncep de la picior.
Eşti a mea când trupul prinde viaţă,
Eşti a mea când visele mă dor,
Eşti a mea când luna ne răsfată,
Eşti a mea când mă înveţi să zbor .
Să mă iubeşti
Să mă iubeşti spre seară,
Când stele stau să nască
Şi dorul meu...fecioară,
Ar vrea să te cunoască.
Când fardul ţi se pierde
62
Pe aripi...de lumină,
Iubeşte-mă şi crede,
Nu ochii sunt de vină.
Nici lacrima căzută
Pe-obraz, înfierbântată,
Chiar de a fost pierdută,
Nu ea....e vinovată.
Să mă iubeşti, fecioară,
Când plouă şi-i furtună,
Când dragostea-i pe-afară
Ascunsă... dupa lună.
Când tâmplele-amândouă,
De întrebări...mă dor,
Când stă să pice rouă
Şi umbre...mă-nfaşor.
Fără păcat iubeşte
E cald şi este vară,
Când ziua se topeşte,
Să mă iubeşti, fecioară.
63
Oare mai există
Oare mai există undeva... femeia,
Pentru care-n noapte, am tot rătăcit,
Pentru care astăzi, aruncat-am cheia
Şi la ceas de taină, m-am lăsat iubit.
Dacă mai există şi mai e în stare,
Florile s-adune, în romantic gest,
Lacrima să pună, peste-o sărutare,
Vreau ca fericirea...să îmi fie rest.
Voi iubi femeia...care mai şi iartă,
Care ştie dorul...unde e ascuns
Şi-ngropând câineste...fiecare ceartă,
Voi iubi femeia...care-a mai şi plâns.
Oare mai există undeva...femeia,
Ce iubeşte-n taină...un poet trecut
Care din greşeală...a aprins scânteia
Şi aruncata-n suflet...dor de absolut.
64
Unde-s viaţă anii mei
Unde-s viaţă anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.
Unde-s clipele nebune
Şi iubirile de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.
Unde-s viaţă anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi scăldaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.
Te tot duci ca o nălucă,
Alergând spre zări, departe,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.
Unde-s viaţă anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
65
Să fiu numai eu cu ei,
În amurgul ce tot vine.
Vibrează telefonul
Vibrează telefonul...între sâni,
Mesajul meu e-o dulce nebunie,
Nu te-am văzut de-atâtea săptămâni
Şi depărtarea-mi pare...plumburie.
Sânu-mi răspunde...dulce şi blând,
Cu aşteptări ascunse-ntr-o haină,
Şoapte-mi trimete...pe-aripi de gând
Şi o târzie... iubire...de taină.
Vibrează telefonul...între sâni,
Apelul meu te cheamă-nspre iubire,
Noi niciodată...nu vom fi bătrâni,
Veşnic vom fi legaţi...cu mii de fire.
Sânul răspunde...picură rouă,
Îi simt aroma...dulce-amaruie,
E fericit ca mâine-o să plouă,
66
La mine-n palmă...vrea să se suie.
Altă poveste
Sunt fericirea celui ce iubeşte,
Petală-i sunt, credinţă, adevăr
Şi răsuflarea care-i tot şopteşte,
Ia-mă în braţe, mă topesc de dor.
De m-ai ranit, vei plânge după mine,
Mereu voi fi...părerea ta de rău
Şi amintirea care nu mai vine,
O lacrimă căzând din ochiul tău.
N-ai preţuit ...ce fost-a lânga tine,
Nici n-ai crezut că voi pleca râzând,
Tristeţile...le las...celui ce vine,
Chiar şi regretele...am să le vând.
Alerg înspre iubiri care m-aşteaptă,
Ştiu bine că n-am vreme de pierdut,
Ultimul tren...cu ultima lui treaptă,
Altă poveste...astăzi a-nceput.
67
Pe chipul tău
Pe chipul tău...plâng trandafirii
Şi roua fericirii curge,
Când ceru-şi scutură zefirii
Şi când petale-ncet...vor ninge.
Vor trece norii albi..în goană,
Strălucitori şi plini de viaţă,
Pe chipul tău...ca o icoană,
Sau curcubeu, în dimineaţă.
Te-atinge floarea şi te-alintă,
Sfinţind iubirea cu-n sărut
Şi trupul meu, o să te simtă,
Ca dar ceresc...în aşternut.
Şi iarăşi plouă...cu iubire
Şi iar...iubirea-ţi dăruiesc,
Ca şi la prima întânlire,
Timid îţi spun, că te iubesc.
68
Aş trăi cu tine
Aş trăi cu tine-o clipă de magie,
Ore răvăşite...înspre-mbrăţişări,
Încrustând secunda într-o poezie
Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.
Aş pluti-n aiurea...ca o legănare,
Conturând ispite-n margine de dor
Şi-aruncând privirea dincolo de zare,
Frunze de mai pică-n repede izvor.
Aş clona atingeri, incă, negândite,
Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,
Când nemărginirea-n coapse răstignite,
Tandru risipeşte...fluturi...pe covor.
Aş simţi dorinţa...ca pe-o torţă vie,
Aruncând scânteia tainelor în noapte,
Viaţa de se duce...înspre vărăsie,
Torn melancolie-n gust de buze coapte.
Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,
Cerul scuturându-l...înspre răsarit,
69
Îmbrăcând costumul inocent de mire,
Aş întinde mâna...bine te-am găsit.
Minte-mă
Minte-mă că mă iubeşti,
Că sunt totul pentru tine
Şi nu poţi să mai traieşti,
Nici o clipă...fără mine.
Minte-mă că ţi-am lipsit,
Că îţi sunt cuibar de vise
Şi că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ţii la mine,
Că-ţi sunt înger şi ispită
Şi că-n nopţile senine,
Numai eu...îţi sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniştea şi infinitul,
70
Minte-mă că îţi sunt floare.
Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ţi sunt soarele şi luna
Şi parfum din flori de tei,
Că doar eu îţi sunt stăpâna.
Minte-mă că nu mă minţi,
Că-ţi sunt clipa aşteptată
Şi dorinţele-ţi fierbinţi,
Chiar şi lacrima curată.
Minte-mă ca îţi sunt dragă,
Că-ţi sunt demon şi păcat
Şi că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce-ai căutat.
Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nebunesc
Si că vrei să-ţi fiu mireasă,
Veşnic , EU, să te iubesc.
71
Eşti femeia
Eşti femeia care mă înebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Ce mă strânge-n braţe şi mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie...după care mor.
Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând pe buze, dulci, de catifea
Şi-n magnifici sâni ce-nspre mine saltă,
Eşti acea femeie, ce va fi a mea.
Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi-nspre dimineaţă, cald, mă-ncolăceşte,
Eşti acea femeie...ce m-a fermecat.
Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie plină de mister.
Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
72
În vulcanul coapsei, veşnic mă-ncălzeşte,
Eşti acea femeie, proaspătă mereu.
Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a topit în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie, ce-o aştept demult.
Eşti femeia care... florile sărută
Ce din ochi aruncă, flăcări de smarald,
Raza mea de soare în alai de nuntă,
Eşti acea femeie...pentru care ard.
Când te gândeşti la mine
Când te gândeşti la mine şi ţi-e dor,
Din gândurile tale mă coboară,
Sărută-mă...i-atâta de uşor
Şi-n aşternutul moale mă doboară.
Ia-mi părul şi pe perne mi-l răsfiră,
Gustă mireasma trupului de foc,
Eşti ca şi marea care se înşiră
73
Pe-o plajă goală, când îşi face loc.
Caut-obrazul pentr-o sărutare,
Pe jar pun pasiunea drept zălog,
E gura ta cea mai fierbinte, oare,
Sau va rămâne doar un biet, prolog.
Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,
Deschide uşa templului când bat,
Nimic nu-i azi aşa cum a fost ieri,
Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.
Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,
În inimă şi-n pori vreau să te simt,
Adânc pătrund în trupul tau de fată,
Eşti viaţa mea şi nu pot să te mint.
Ca şi nebunii...ne iubim sălbatec,
În noaptea vieţii...ceasul e oprit,
Luceafarul pe cer e singuratec,
Amorul...două trupuri...a unit.
Şi dacă risipiţi vor fi fiorii,
Iar patima să o strunim e greu,
74
La pieptul tău trezit voi fi de zorii,
Ce adevarul l-au ştiut, mereu.
Doar tu şi eu...în patul ca o floare,
Mi-e dimineaţa dulcele păcat,
Pe trupu-ţi gol mai pun o sărutare
Şi-apoi iubito, iaraşi, am plecat.
Eşti iubirea mea
Eşti iubirea mea de-o vară,
Furişată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Şi-n parfum de aşternut.
Eu...cu mintea mea nebună,
Mi-te am...şi mi-te duc
Pe un colţ uitat...de lună,
Unde...visele-mi usuc.
Eşti iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
75
Mătăsoasă şi cuminte.
Eu...te despletesc de gânduri
Şi-n odihna nopţii...blândă
Pun speranţele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.
Esti iubirea mea...ştii bine,
Eu...cu tine mă-nvelesc,
Şi alerg năuc spre tine,
Dragoste...să-ti dăruiesc.
Magie
Astăzi...printre picături,
Vreau să fac şi murături,
Fiindcă viaţa...ştii bădie,
Nu este doar...poezie...
Primăvara
Primăvara-i o lacrimă-n prag,
Un mugur de frunză sau floare,
76
Cuvântul pe buzele unui pribeag,
Pe-a timpului, lungă, cărare.
Aş vrea s-o ating încet c-o privire,
Pe chipul de înger... sau nor,
Când dulce ne leagă cu magice fire,
De iarba... culcată-n razor.
Şi zboară albine şi fluturi în roi,
Petale... se culcă în soare,
Pătrunde adâncă o rază-nspre noi,
Nebună şi dulce-ntrebare.
E primăvara...o ploaie arzândă,
Ce spală păcate şi seamănă dor,
Mă poartă în braţe, atât de plăpândă
Şi viaţa mi-o dă...din izvor.
ZAMBESTE
Pastreaza-ma in ochii tai
Sa fiu mereu cu tine
Azi te iubesc mai mult ca ieri
77
Si mai putin ca maine
Eu scriu sonete doar cand sunt nervos
Eu scriu sonete doar cand sunt nervos,
Îmi place sa îmbrăţişez,cate o rima
Si savurand plăcerea la centima,
Am sa mă îmbăt,ca orice păcătos.
Voi pune vinul, magic, în cuvinte,
Amestecat cu geniu si cu har
Si voi sorbi, pahar după pahar,
Pan-voi simţi trăirea,ce nu minte.
Voi risipi a slovelor cantare,
Spre a găsi răbdării,adapost,
Sau un refugiu demn,de-un oarecare,
Ostaş pierdut, năuc, în avanpost.
78
N-am sa le scot ştiţi bine, la vanzare,
Însă asa veţi şti si voi...c-am fost.
Noapte buna
Sa fie bland sarutul unei nopti
Si somnul dulce ca o mingaiere,
Sa nu ramana vise pe la porti,
Cand clipele se scalda in tacere.
Sa fie noaptea plina de iubire,
De-mbratisari atinse de magie,
Punand in sarutari,nemarginire,
Incredere,dorinti...temeinicie
~ Iubire fără sfârşit ~
Iubire scrisă-n pergament
(Cu zbucium şi durere)
Tu ne-ai lăsat prin testament,
79
La suflet mângâiere !
-Adeseori neînţeles-
Înfrânt în faţa sorţii !
Destin fatidic, ce păcat...
Căzut în ghiara morţii !
Dar cum să moară un titan ?
-Luceafărul, străluce !
Şi zi de zi , an după an...
Lumină ne aduce !
Din muritori ce-s pe pământ,
Din câţi şi-au scris iubirea...
Făcut-au ei vreun legământ,
Ştiu ei ce-i fericirea ?
Şi ce contează cât trăim ?
O clipă, o secundă ?
80
Avem un suflet anonim,
Ce golul îl inundă !
Tu să străluci, nemuritor:
-Din lumea ta, priveşte !
Pământ cuprins de-un dor nebun,
Ce zi de zi, tot creşte !
Ţi-ai luat şi muza la plecare,
Poeme, să-ţi mai scrie !
Tu să-i răspunzi cu-nflăcărare,
Cât ţine-o veşnicie !
Aşa iubire ca-ntre voi,
Prea des n-o să răsară!
Cu lacrimi scrisă-n albe foi,
În viaţa prea amară !
Predestinaţi v-aţi fost, încât
81
Cerul s-a minunat !
Iubindu-vă, chiar şi în moarte
De mână aţi plecat !
Iubita-ţi muză te-a urmat:
Să scrieţi mândru vers !
Până şi moartea aţi călcat,
Păşind spre univers !
~SUNT BĂRBATUL~
Sunt bărbatul dulce-al nopţilor de taină
Port la cingătoare lacăte şi chei,
Şi iubirea prinsă,la rever de haină,
Sunt parfumul care...place la femei.
Sunt bărbatul care ştie să iubească,
Care stinge flăcări în fântâni de dor,
Zâmbetul pe care-l fac să-ntinerească
Şi încep sărutul...doar de la picior.
Sunt bărbatul care aşternuturi arde
Port extazu-n buze şi în ochi de foc
82
Eu, în trup fierbinte risipesc petarde
Şi fiori şi fluturi...ca-ntr-un tainic joc.
Sunt bărbatul care ştie să asculte
Şoaptele păgâne spuse-ncetisor,
Care-aruncă-n mare cu dureri trecute
Şi îngroapă stele,jos,lângă izvor.
Sunt bărbatul vesel,încă în putere
Port în mine-amorul fără de păcat,
În adânc vulcanic răspândesc plăcere
Şi răstorn tot cerul,dimineaţa-n pat.
Sunt bărbatul tandru,blând şi iertător
Am în sânge patimi şi cărbuni încinşi,
Ştiu să vindec rana inimii uşor
Şi s-aprind luceferi care-s încă stinşi
Sunt bărbatul care sufletu-şi oferă
Despicând momentul,pasiuni stârnind,
Cred că bucuria este efemeră,
Însă înspre viaţă, braţele-mi întind.
Sunt bărbatul care în iatac pătrunde
83
Şi cu frenezie înfloreşte-n trup,
Când atinge locuri şi apoi se-ascunde,
Înspre răsărituri, raze când erup.
Sunt bărbatul care rabdă în tăcere
Ce desface floarea lacrimilor reci,
Ştiu s-adun nectarul stupului cu miere
Şi să-nchid fereastră ca să nu mai pleci.
Sunt bărbatul care ştie să respecte,
Pentru că destinu-i dur şi nemilos,
Şi-am lăsat în urmă,semnele deştepte,
Alegând,ştiţi bine,numai ce-i frumos.
... IMPRESII -!
[după lansarea Antologiei ,,Cioburi de vise "]
Am simţit a fi momentul
După ce-am ajuns acasă
Să-mi dezlănţui sentimentul
Ce de-aş vrea, tot nu mă lasă
Când în mintea-mi lucruri toate
84
Ce le-am dus la împlinire
Doar să fie înşirate
Prin cuvantu-mi în venire
Să-l rostesc în plinătate
Fără nici o părtinire
Printre rime aşezate
Să-şi găsească vieţuire
Timişoară, Timişoară...!
Tu ne-ai fost o gazdă bună
La acei ce prima oară
Versu-n carte-au vrut să-şi pună
Cu mai marii tai în frunte
Ne-ai făcut caldă primirea
Peste vremi şi timpuri punte
Să se-aşeze împlinirea
Când prin lumea cibernetă
Adunând, cioburi de vise "
Folosind arma secretă
Le-am dat cărţii spre-a fi scrise
85
Ieşite cu sârg din pană
Pentru viaţa cea reală
Să fie balsam pe rană
Nu doar simplă amăgeală
Deschizând zăvorul porţii
Cărţii ce i-am dat lansarea
Hotărâţi prin voia sorţii
Să-i dăm muzei ascultarea
Ştiind toţi de acum 'nainte
Când am stat şi faţă-n faţă ,
Ca acelaşi dor fierbinte
Ne-a dat poeziei viaţă
Să continuăm proiectul
Ce-i atât de aşteptat
Să primim şi dăm respectul
Catre-acei ce ni l-au dat
Cititori şi cititoare
Ce aşteaptă mai departe
Precum oaspeţi de onoare
86
Ce-şi doresc şi-o altă carte
Să le fie împlinită
Aşteptarea pusă-n gând
Printr-o alta pregătită
Scrisă-n inimi rând cu rând
Către voi trimit mesajul
Dragi mei coautori
Îndemnând s-aveţi curajul
Lăsând gând spre cititori
Alte cioburi şi-alte vise
Launloc să se aşeze
Înzestrând cuvinte scrise
Ce fac inimi să vibreze...
Antologie
De-ar fi Domnul sa ne tina,
În condei fîntîni de vise
87
Si în anul ce-o sa vină,
Sa le-avem pe toate scrise.
Sa le-mprastiem în soarta
Si serbari s-avem într-una,
Edituri ...batind la poarta,
Eu...n-as refuza niciuna.
Nici pe fanii mei,ce iată,
Cumpără-ntr-o veselie,
Cartea binecuvîntată,
Prima mea...Antologie
Citeşte-mă
Citeşte-mă încet,în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstreaza-mă pe buze coapte
Si-n unduirile-ti avide.
88
Citeşte-mă cu tot cu taine,
Cînd felinare se vor stinge
Si trupurile far-de haine,
Atîtea vise vor atinge.
Citeşte-mă uşor, pe îndelete
Si fa-mi în inima ,un loc,
Cînd umbre joacă pe perete
Si cînd privirile-s de foc.
Citeşte-mă si mă învaţă,
Sa poţi oricînd a recunoaşte,
Cuvîntul care îmi da viaţa
Si-oglinda-n care voi renaste.
Citeşte-mă profund,fără sfială,
Prejudecatile de-acum arunca,
Nimeni nu îţi va cere socoteala
Si nici măcar nu te încurcă.
Citeşte-mă si-apoi m-arunca,
În patimă si-n nebunie,
Respect-a gîndului poruncă,
89
Fa tot ce vrea si tot ce ştie.
Hoţ de iubire
Fermecător hoţ de iubire,
Parfum aduni din orice floare,
Furi buze moi fără de ştire
Si vise-ntinzi,în iarba mare.
Nici dacă mor,n-am sa te las,
Sa-mi ieşi din inima afara,
Chiar de rămîn fără de glas,
Pe trupul tău voi fi vioară.
Te vreau a fi stăpîn si poate
Din cîte pot sa-ti mai ofer,
Vei risipi plăceri în toate,
Cînd mă ridici uşor spre cer.
Sa mă pătrunzi adînc iubite
Rascolitor ...ca un alint,
În taina clipei regăsite
Si-n ochii tai ce nu mă mint.
90
~Mai am o sarutare~
Mai am o sarutare,pentru tine
Si stii,iubito,unde-i locul ei,
Pe buze si pe sinul,dinspre mine,
Dar si-n adincul coapsei,daca vrei?
Se umple parca cerul,de lumina
Si-mbratisarile,ne desgolesc,
Cind patima-i lipita,de retina
Si focul arde-n vatra,diavolesc.
Mai am o sarutare,fulguita,
Soptita la ureche-ncetisor,
Tu esti Craiasa Iernii si iubita,
Saruta-ma,topeste-ma,usor.
Afara ninge,ca o soapta dulce,
Eu dupa git,iti pun o sarutare
Si asteptind ca luna sa se culce,
In asternut,te-ntind,ca pe o floare.
Mai am o sarutare-abia sfintita,
91
Linga altarul trupului,divin,
Lipeste-ma si lasa-te iubita,
Zile si nopti,in brate sa te tin.
Trosneste lemnu-n soba arzatoare,
Caldura ne cuprinde si ne leaga,
Covorul,va fi vesnica,chemare,
Afara ninge,cine sa-nteleaga?
De azi...
De azi...am sa dispar de tot
N-o sa mai scriu deloc cuvinte
Cu pana timpului netot...
Voi sta in banca mea cuminte.
De astazi...n-o sa ma gasiti,
In spre abis eu ma voi duce,
Nici umbra n-o sa mi-o zariti
Si nici poeme zabauce...
De astazi voi uita de lume,
De telefon si internet
92
Nu mai doresc nimic anume,
M-am saturat sa tot astept.
Peisaj romantic
Noaptea stelele-si arunca,
Prin padurea fermecata,
Luna toarce,inca-n furca,
Pentr-o liniste ciudata.
Vin spre tine,dulce inger,
Toate scaparind vapai,
Ochii verzi,in virf de singer,
Cautandu-ma-n odai.
Ploua,ma ascund de vise,
Ceru-i tot o ghicitoare,
Dragostea cu-aripi deschise,
Arde clipa,ca pe-o floare.
Trec minutele pagine,
Eu spre tine-ncet pasesc,
Umbra noptii,iat-o vine,
93
De ce oare,'Te iubesc'?
De ce gindul,fluturi ploua?
Ochii verzi,pierduti in stele,
Prin padure poarta roua,
Si pe tine,printre ele.
Sunt cararile de taina,
Catre doruri si amor,
Arunc cea din urma haina
Si-am sa te iubesc usor
Peisaj romantic
Noaptea stelele-si arunca,
Prin padurea fermecata,
Luna toarce,inca-n furca,
Pentr-o liniste ciudata.
Vin spre tine,dulce inger,
94
Toate scaparind vapai,
Ochii verzi,in virf de singer,
Cautandu-ma-n odai.
Ploua,ma ascund de vise,
Ceru-i tot o ghicitoare,
Dragostea cu-aripi deschise,
Arde clipa,ca pe-o floare.
Trec minutele pagine,
Eu spre tine-ncet pasesc,
Umbra noptii,iat-o vine,
De ce oare,'Te iubesc'?
De ce gindul,fluturi ploua?
Ochii verzi,pierduti in stele,
Prin padure poarta roua,
Si pe tine,printre ele.
95
Sunt cararile de taina,
Catre doruri si amor,
Arunc cea din urma haina
Si-am sa te iubesc usor
Te-am asezat pe nor
Te-am asezat,iubito,pe un nor,
Sa ai alaturi,visele si gindul,
Si sa te alinti,c-o aripa de dor,
S-arunci pe inserat,din poala,vintul.
Te-am asezat,ca sa infrunti destinul,
Sa cerni sperante,peste-ndragostiti,
Sa poti sa vindeci,patima si chinul
Si sa putem,sa fim mai fericiti.
Te-am asezat,iubito,pe un nor,
Sa poti sa fii cu stelele si luna
Si sa arunci cu ceata-nspre izvor
Si sa alungi si sa alungi,minciuna
96
Într-o seară târzie de vară
Îmi strig iubirea devreme pierdută,
Te caut,te strig în şoaptă...
Cu ochii lăcrimând te modelez în gând.
Pe fundalul limpede al îmbrăţişării,
Constelaţii de gânduri mă întorc din exod,
Cu trupul răvăşit şi benevol,
Şi părul sfâşiat de vânturi .
Ca o pasăre căzută dintr-un cuib spart
Ghemuită pe-un petic de iarbă..
Îmi strâng trupul plăpând dureros
Sfâşiind văzduhul cu-n vaet prelung.
Mă ascund în somn
Să nu-mi strivesc fiinţa
Din zborul spaimei...
Vreau să fug de trupul dureros.
Pe creanga de aur a stelelor,
Când mă ascund în noapte...
Aş vea să adorm sângele pustiit
97
Şi să urc în luntrea de mâine.
SUNET ALBASTRU
Pe campul sufletului
Vreau mirajul undei.
Alunecand in iubire
Cu o inima tandari.
Eram o pasare rara
In camera mea ...
In camera lui...
Sub tacerea asteptarii.
Nu despart clipa
De strigatul ca o rana.
Fara lumina arzand
In muzici nescrise.
Nu pot sa strig
Un ochi inghetat
Am sa adorm
Ca-ntr-un zbor
98
Pe un sunet albastru.
Dragoste
Ca o dimineata de frumoasa,
Cind se-aprind lumini,la orizont
Si cocorii se intorc acasa,
Dragoste,la tine imi fac cont.
Si veni-va vintul,sa aduca,
Pulberi si nisip,dinspre amor,
Va patrunde-n noi,ca o naluca,
Dragoste,invata-ma sa zbor.
Trupul tau e mugure de floare,
Primavara-n rochie de frunze,
Sorb caldura ta ca pe-o licoare,
Dragoste,tu,mi-ai ramas pe buze.
Ca si vara arzi,necontenit
Mirosind a soare si a stele,
Trupul tau e-atita de-mplinit,
99
Dragoste,fereste-ma de rele.
Flacarile noastre se consuma
Si unite sunt ca un intreg,
Ape-adun,intr-un ulcior de huma,
Dragoste,ce bine,te-nteleg.
Vine toamna,ploile te spala,
De pacate si de cautari,
Ai patruns in mine ca o boala,
Dragoste,ti-am spus,de mii de ori.
Ninge peste noi cu praf de vise,
Soba-i foc,de patima si dor,
Ne-au ramas ferestrele deschise,
Dragoste-s atita de usor.
Liber ca o pasare,in noapte,
Intr-un colt de luna ratacit,
Bluza ti-o deschei,numai cu soapte,
Dragoste iti zic,bine-ai venit.
Desi-s carunt
100
Desi-s carunt,batrin nu sunt,
Stralucitoare-i tineretea-n mine
Si-am invatat,cuvint dupa cuvint,
Filozofia dragostei...de tine.
Voi colinda
Voi colinda,colinda,inspre seara,
La poarta ta ,cu zvon de zurgalai,
N-o sa ma-ncurce,crivatul de-afara
Si nici zapada-ntinsa,peste vai.
Voi colinda,colinda,de Craciun,
La usa ta,cu dalbe flori de mar,
In noaptea sfinta,eu,devin mai bun
Plin de speranta si de adevar.
Voi colinda,colinda-n dimineata,
La geamul tau,topindu-se-n lumina,
Cind clopoteii cinta si ne-nvata,
101
Ca doar iubirea,ne va fi stapina.
Şi ninge
Şi ninge şi ninge într-una,
E ger cu miros de blestem,
Sunt tânar, nu sufăr minciuna
Şi astăzi , iubito, te chem.
Scrisoare lui Mos Nicolae
Iti scriu,pentru intiia data,
De vei veni,as vrea sa stii,
Ca nu-mi doresc,eu, ciocolata...
Vreau un volum ...de poezii.
Nu vreau hainute si nici ghete,
Nu vreau nici jucarii,macar,
De-nvatatura,mi-este sete,
Tot ce-mi lipseste-i un penar.
As vrea creioane si o guma,
102
Caiete,rigle,ascutitori
Si-apoi cinta-vom impreuna,
Trei cintecele,pina-n zori.
Oare mai exista
Oare mai exista,undeva,femeia,
Pentru care-n noapte,am tot ratacit,
Pentru care,astazi,aruncat-am cheia
Si la ceas de taina,m-am lasat iubit.
Daca mai exista si mai e in stare,
Florile s-adune,in romantic gest,
Lacrima sa puna,peste-o sarutare,
Vreau ca fericirea sa imi fie,rest.
Voi iubi femeia,care mai si iarta,
Care stie dorul,unde e ascuns
Si-ngropind ciineste,fiecare cearta,
Voi iubi femeia,care-a mai si plins.
Oare mai exista,undeva,femeia,
Ce iubeste-n taina,un poet trecut
103
Care din greseala,a aprins scinteia
Si aruncata-n suflet,dor de absolut.
Sa te sarut
Sa te sarut,nebun doresc,
Noaptea sa-ti spun,ca te iubesc
In brate sa te pierd,tirziu,
Sa te sarut,atita stiu.
Sa te sarut,pe ochi,pe sini,
As vrea s-o fac,de saptamini,
Dar n-am curaj,ma fisticesc,
Insa tu stii,ca te iubesc
Si te sarut,cu lacomie,
Asa cum nimeni nu mai stie,
Pe umeri goi si pe picior,
Sa te sarut,linga izvor.
Sa pe sarut,pe buze dulci,
Sorbind din ele,dragi porunci
104
Sa te lipesc la piept usor,
Sa te sarut,apoi sa zbor.
Sa te sarut pe-obraz si git,
Dar nu ma satur,cu atit,
Pe coapse-arzind cu pasiune,
Unde mai vrei,iubito,spune?
Sa te sarut de mii de ori,
Iubito,intr-un pat de flori
Si sa ne pierdem in tumult,
Eu,sarutindu-te, te-ascult.
Sa iti soptesc,murdar cuvint,
Sa te sarut,sa te framint,
E patul patima si-abis,
Sa te sarut,e al meu vis.
Aho,aho,aho,in noul an
Prieteni sa scapam de-acest Traian,
Sa fiti uniti si indrazneti in fapta
Si pe Emil,lasati-l dracu,balta,
105
Ca de minciuni si hoti ne-am saturat,
E vremea s-aruncam,tot ce-i stricat.
Tot ce farima,mindra noastra tara,
Tot ce speranta-suflet,ne-o omoara.
Aho,aho,aho,prieteni,frati,
In noul an trebui sa fim barbati,
S-avem puterea,de a fi-mpreuna
Si sa scapam de gasca cea nebuna.
Sa fim uniti in cuget si-n simtiri,
Plecind la vinatoarea de vampiri
Si cu noroc,iubire,sanatate,
La anul vom scapa si noi de toate.
LA MULTI ANI
Vreau doar o zi
Vreau doar o zi, atâta-ţi cer
Şi-o să te fac nemuritoare,
Din toate florile, ce pier,
Tu-mi vei rămâne, sărutare.
106
O zi doresc din viaţa ta,
Să pot să te-nfloresc...iubire,
Iubindu-te pe-un colţ de stea,
Te voi lega cu mii de fire.
Să-mi dai numai o zi, stăpână
Şi-am să te-acopăr cu petale,
Când clipa va sosi...păgână...
Nimic...nu îmi va sta în cale.
O zi doresc...atâta doar...
Cu toată dragostea din mine
Şi-abia atunci voi şti... măcar,
Că visele-s în păr la tine.
Iubeşte-mă cum niciodată,
În altă zi...n-ai să iubeşti
Şi-alunecă în mine toată,
Cu tine vreau, să mă-nveleşti.
Dimineţi răsar dinspre cuvinte
Dimineţi răsar dinspre cuvinte
107
Rătăcindu-se într-un sărut
Şi-n dulceaţa trupului cuminte
Ce-ar mai trândăvi în aşternut.
Felinare...încă mai lumină
Şi mai zboară încă...albatroşi
Spre privirea tandră şi senină
Ce mângâie sâni tăi frumoşi.
Curge răsăritul peste clipe,
Fulguie...cu soare şi iubiri,
Dragostea se scaldă în risipe
Şi-n parfum suav de trandafiri
Iscoadă aruncată-ntre rubine
Întoarce-mă din drumuri neştiute,
Atinge-mi sufletul...cu mângâieri
Închide blând chemările-n tăceri,
Păcatele-mbrăcându-le-n virtute.
Pune pe rug...greşelile...de ieri,
Secundele transformă-le-n minute,
108
Ascunde-mi neputinţele trecute
Şi uită...că ai fost între becheri.
Mă prinde şi mă strânge lângă tine,
Să-ţi fiu iubire, pradă sau destin,
Iscoadă aruncată-ntre rubine
La începutul...marelui festin.
Aruncă masca...fără de ruşine
Şi cucereşte-mă puţin cîte puţin.
Vraja unei nopţi nebune
Eşti şi demon, eşti şi înger,
Eşti vâltoare...şi avânt,
Luna pe ram de sânger
Taina tristului cuvânt.
Soarele-n alint...pe buze
Coroborând în sărutări,
Zborul ...risipitei frunze
Spre năstruşnice chemări.
Eşti ispită....şi-ntrebare
Rugăciune sau totem,
109
Spuma unui val de mare,
Zâmbet tandru sau blestem.
Vraja unei nopţi...nebune,
Clipa... ce adânc pătrunde
Unde nu se poate spune
Şi amanta...ce m-ascunde.
Eşti păcat si-mi eşti dorintă,
Pasiune...şi-aşteptare,
Nerăbdare şi credinţă,
Eşti petala mea...de floare.
Alerg acum spre tine libertate
Dintre iluzii veşnic ponosite
De-a valma puse în năluci de fum
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.
Tot amânat-am clipelor prea-plinul
Carisma închizând-o în tăceri
110
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete...poveri.
Alerg acum...spre tine...libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor...din care te culeg.
Paşii rebeli...au început să doară
Smerite dimineţi, mă definesc
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.
Pentru un simplu fapt banal
Arunc spre viaţă cu noroc,
Ascund necazul...în fântână,
Şi-alerg la margini de soroc,
Atâta doar, să mai rămână.
Eu ard încet, adânc, în mine,
Aştept, înc-a primi răspuns,
Ce altceva, m-ar mai reţine?
111
Când uite...unde am ajuns?
Arunc spre viaţă, cu-ntrebări
Şi mai încerc...a înţelege,
Deşi...n-accept...modificări,
EA pentru mine...este lege.
Şi timpul în clepsidră curge,
Rămân acelaşi...om normal,
Care nicicând, nu poate plânge
Pentru un simplu...fapt banal.
Eşti ca petala care-ncet m-atinge
Eşti ca petala care-ncet m-atinge,
Dintr-un boboc de floare şi parfum,
Care pe trupul meu uşor se strânge
Şi mă sărută peste tot, acum
Mă încălzeşti când te agăţi de mine,
Încolăcindu-mă...ca edera un pom,
În trupul tău îmi este-atât de bine,
De parcă nu mai sunt acelaşi om.
112
Eşti ca şi mierea, dulce şi cremoasă,
Alunecoasă-n tine, mă primeşti,
Unduitoare, tainică...frumoasă,
C-o-mbrătisare...mă înebuneşti
Tot fulgeră destinele amândouă
Ascunde sub o frunză nepăsarea,
Pune în iarbă...sufletul de rouă
Sfinţind păcatul lacrimilor, două
Şi-nchide în uitare depărtarea.
Tot fulgeră destinele amândouă,
Vântul aduce blândă înserarea
Şi valurile-mbrăţişează marea
Când asfinţitul peste clipe plouă.
Mi te-nfăşor în pasiuni astrale
Scăldându-te în magice plăceri
Chemărilor nebune despic cale
Răstălmăcind romantice tăceri.
Secundele ce trec...par ireale
113
Şi parcă nu mai e nimic, ca ieri.
Dimineţi răsar dinspre cuvinte
Dimineţi răsar dinspre cuvinte
Rătăcindu-se într-un sărut
Şi-n dulceaţa trupului cuminte
Ce-ar mai trândăvi în aşternut.
Felinare...încă mai lumină
Şi mai zboară încă...albatroşi
Spre privirea tandră şi senină
Ce mângâie sâni tăi frumoşi.
Curge răsăritul peste clipe,
Fulguie...cu soare şi iubiri,
Dragostea se scaldă în risipe
Şi-n parfum suav de trandafiri
De vrei să vii
Sunt obosit acum, mă iartă,
Pe iarba crudă de mă-ntind,
114
Aştepţi cu visele la poartă,
În braţe-ncet să te cuprind.
Mă las ademenit de gânduri
Şi-adorm topindu-mă uşor,
În dulce pat fără de scânduri
Şi-n umbra veşnicului dor.
Aş vrea o clipă de-mpăcare,
Să torn în trupul meu rănit,
S-arunc amaru-nspre uitare
Şi-apoi să zbor spre infinit.
Plutind, te voi lua de mână
Şi-n răsuflarea-ţi aburindă,
Te voi numi a mea stăpână,
Clipe de vor...să te aprindă.
Am să mă-mbăt apoi cu tine,
Doar n-o să mă calugaresc,
Tainic puterea când îmi vine
Ca un îndemn, să te iubesc.
Şi-o să te port în legănare,
115
Prin lumea mea de nebunii,
Năucitor parfum de floare,
Strigându-te...de vrei să vii.
La margine de vis şi dor
Tu pune-ţi mantia...şi-ţi poartă
Pe frunte părul...împlinită,
Ai fost cum poate niciodată
Nu vei mai fi de azi...iubită.
Nu plânge clipa dinspre zori,
Aprinsul joc...nu-i de mirare
C-am dezgolit pe-un pat de flori
Un trup...ce seamănă c-o floare.
Că unde-ascunzi eterna cheie
Eu am pătruns...năucitor
Şi-am înţeles ca esti femeie,
La margine de vis şi dor.
116
Dragoste
Ca o dimineată de frumoasă,
Când se-aprind lumini, la orizont
Şi cocorii se întorc acasă,
Dragoste, la tine îmi fac cont.
Şi veni-va vântul, să aducă,
Pulberi şi nisip, dinspre amor,
Va pătrunde-n noi, ca o nălucă,
Dragoste, învaţă-mă să zbor.
Trupul tău e mugure de floare,
Primăvară-n rochie de frunze,
Sorb căldura ta ca pe-o licoare,
Dragoste, tu, mi-ai rămas pe buze.
Ca si vara... arzi necontenit
Mirosind a soare... si a stele,
Trupul tău e-atâta de-mplinit,
Dragoste, fereşte-mă de rele.
Flăcările noastre se consumă
Şi unite sunt ca un întreg,
117
Ape-adun, într-un ulcior de humă,
Dragoste, ce bine, te-nţeleg.
Vine toamna, ploile te spală,
De pacate... şi de căutări,
Ai pătruns în mine ca o boală,
Dragoste, ţi-am spus de mii de ori.
Ninge peste noi cu praf de vise,
Soba-i foc, de patimă şi dor,
Ne-au rămas ferestrele deschise,
Dragoste-s atâta... de uşor.
Liber ca o pasăre, în noapte,
Într-un colţ de lună rătăcit,
Bluza ţi-o deschei, numai cu şoapte,
Dragoste... iţi zic, bine-ai venit.
Rugă de noapte
Dă-ne tu Doamne patimă păgână,
Cu-mbrăţişări şi sărutări ne leagă,
Fă TU...să fie...dragostea stăpână,
118
Şi teama dinspre suflete dezleagă.
Ajută-mă Doamne să pot a-ndrăzni,
Cu buzele cale...pe trup...să despic,
În nopţi fără lună, oricât m-aş căzni,
De tine Prea Sfinte, eu, nu mă dezic.
Arată-i Doamne mâini mele, drumul
Spre coapsa tremurândă şi plăpândă
Dă-i TU curaj...ce nu mai are unul,
Prin al tău sfat învaţ-o...a fi blândă.
Sfinţeşte-mpreunarea într-o noapte
Şi cruţă-mi lăcomia din ochii curioşi,
Canoanele...TU-mbracă-le în şoapte
Şi iartă-ne...de suntem păcătoşi.
Imagine în oglindă
Ai vrea să pleci, dar nu se poate,
Tu şi cu mine suntem doi
Şi-n umbra gândului socoate,
Atâtea drumuri trec prin noi.
119
Eu sunt cărarea, tu grădina,
Mă porţi pe unde te petreci,
Tu liniştea, iar eu lumina,
Un altul...n-ar putea în veci.
Sunt sângele curgând în tine,
Farmecul clipelor de-amor,
Dulceaţa tainelor puţine
Când sărutări pun pe picior.
Pătrund uşor sorbind privirea
De-un verde crud, dumnezeesc,
Dau mâna cu nemarginirea
Şi-n tine, iar, mă regăsesc.
Eu sunt în frunza care pică
Alunecând pe sânii-ţi goi,
Tu eşti a vântului aripă,
Samânta mea, cea mai de soi.
Orice privire te-ar atinge,
Tu ştii că este doar a mea
Că dragostea, mereu învinge
120
Şi aruncă stele-ntr-o cişmea.
M-auzi în fiecare şoaptă,
Te simt trecând ca un fior,
A mai rămas, atât, o treaptă,
S-ajung la margine de dor.
Ai vrea să pleci, nu se mai poate,
Eu şi cu tine suntem doi
Şi-n umbra gândului, socoate,
Spre veşnicie mergem noi.
Rămâi
Rămâi lângă mine divină făptură,
Să-mi fii alinare şi noapte de-amor,
Ispita se-aprinde...la tine pe gură,
Când vise coboară-n atingeri uşor.
Prin ruga de dor...cerut-am iubire,
Mă iartă-n tăcere de sunt păcătos,
Dezleagă blestemul de tainice fire
Şi dansul iubirii fă-l tu, mai frumos.
121
Rămâi lângă mine în patimi arzând,
Să-mi fii împlinire la ceasul de taină,
La mine în braţe te vreau tremurând,
Frumoasă, rebelă...şi făr-de o haină.
Întind către tine...chemările aprinse
La pieptul meu...iată...culcuş îţi ofer,
Şi clipe nebune-n plăceri vor fi stinse
Ramâi lângă mine...iubito...ţi-o cer.
La margine de vis şi dor
Tu pune-ţi mantia...şi-ţi poartă
Pe frunte părul...împlinită,
Ai fost cum poate niciodată
Nu vei mai fi de azi...iubită.
Nu plânge clipa dinspre zori,
Aprinsul joc...nu-i de mirare
C-am dezgolit pe-un pat de flori
Un trup...ce seamănă c-o floare.
122
Că unde-ascunzi eterna cheie
Eu am pătruns...năucitor
Şi-am înţeles ca esti femeie,
La margine de vis şi dor.
Imagine în oglindă
Ai vrea să pleci, dar nu se poate,
Tu şi cu mine suntem doi
Şi-n umbra gândului socoate,
Atâtea drumuri trec prin noi.
Eu sunt cărarea, tu grădina,
Mă porţi pe unde te petreci,
Tu liniştea, iar eu lumina,
Un altul...n-ar putea în veci.
Sunt sângele curgând în tine,
Farmecul clipelor de-amor,
Dulceaţa tainelor puţine
Când sărutări pun pe picior.
Pătrund uşor sorbind privirea
123
De-un verde crud, dumnezeesc,
Dau mâna cu nemarginirea
Şi-n tine, iar, mă regăsesc.
Eu sunt în frunza care pică
Alunecând pe sânii-ţi goi,
Tu eşti a vântului aripă,
Samânta mea, cea mai de soi.
Orice privire te-ar atinge,
Tu ştii că este doar a mea
Că dragostea, mereu învinge
Şi aruncă stele-ntr-o cişmea.
M-auzi în fiecare şoaptă,
Te simt trecând ca un fior,
A mai rămas, atât, o treaptă,
S-ajung la margine de dor.
Ai vrea să pleci, nu se mai poate,
Eu şi cu tine suntem doi
Şi-n umbra gândului, socoate,
Spre veşnicie mergem noi.
124
Eşti femeia
Eşti femeia care mă înebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Ce mă strânge-n braţe şi mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie...după care mor.
Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând pe buze, dulci, de catifea
Şi-n magnifici sâni ce-nspre mine saltă,
Eşti acea femeie, ce va fi a mea.
Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi-nspre dimineaţă, cald, mă-ncolăceşte,
Eşti acea femeie...ce m-a fermecat.
Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie plină de mister.
Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
125
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, veşnic mă-ncălzeşte,
Eşti acea femeie, proaspătă mereu.
Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a topit în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie, ce-o aştept demult.
Eşti femeia care... florile sărută
Ce din ochi aruncă, flăcări de smarald,
Raza mea de soare în alai de nuntă,
Eşti acea femeie...pentru care ard.
De vrei să vii
Sunt obosit acum, mă iartă,
Pe iarba crudă de mă-ntind,
Aştepţi cu visele la poartă,
În braţe-ncet să te cuprind.
Mă las ademenit de gânduri
Şi-adorm topindu-mă uşor,
126
În dulce pat fără de scânduri
Şi-n umbra veşnicului dor.
Aş vrea o clipă de-mpăcare,
Să torn în trupul meu rănit,
S-arunc amaru-nspre uitare
Şi-apoi să zbor spre infinit.
Plutind, te voi lua de mână
Şi-n răsuflarea-ţi aburindă,
Te voi numi a mea stăpână,
Clipe de vor...să te aprindă.
Am să mă-mbăt apoi cu tine,
Doar n-o să mă calugaresc,
Tainic puterea când îmi vine
Ca un îndemn, să te iubesc.
Şi-o să te port în legănare,
Prin lumea mea de nebunii,
Năucitor parfum de floare,
Strigându-te...de vrei să vii.
127
Vreau
Vreau o sărutare...înspre dimineaţă,
Vreau iubire nouă peste buze moi,
Vreau nemărginirea lin să prindă viaţă
Colo-n aşternuturi...pentru amândoi.
Vreau să-ţi fiu tăcere şi alint şi dor,
Vreau să arzi cu mine fără de cenusă,
Vreau să-mi pun sărutul pe al tau picior
Şi să laşi durerea, dincolo de uşă.
Vreau să te acopăr cu-ntrebari şi şoapte,
Vreau spre veşnicie...să te port la sân,
Vreau să fiu cu tine-n fiecare noapte,
Peste trupu-ţi dulce, vreau să fiu, stăpân.
Poarta spre ispită
Peste fruntea-mi caldă pune mâna,
Fii sărutul dulce-al serilor de rouă,
Mă ascunde-n norul ce sărută luna,
De pe pleoapa nopţilor, când plouă.
128
Peste frunte părul...lasă-l despletită,
Ca o-ncrâncenare-a dulcelui păcat
Şi deschide poarta tainic spre ispită,
Mângâie-mă tandră...înspre scăpătat
Gândurile toate lângă tâmple...culcă,
Veşnica răcoare să o simt...arzând,
Haos de lumină...are timpu-n furcă,
Te aştept iubito...tu ştii...pâna când.
Minte-mă
Minte-mă că mă iubeşti,
Că sunt totul pentru tine
Şi nu poţi să mai traieşti,
Nici o clipă...fără mine.
Minte-mă că ţi-am lipsit,
Că îţi sunt cuibar de vise
Şi că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
129
Minte-mă că ţii la mine,
Că-ţi sunt înger şi ispită
Şi că-n nopţile senine,
Numai eu...îţi sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniştea şi infinitul,
Minte-mă că îţi sunt floare.
Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ţi sunt soarele şi luna
Şi parfum din flori de tei,
Că doar eu îţi sunt stăpâna.
Minte-mă că nu mă minţi,
Că-ţi sunt clipa aşteptată
Şi dorinţele-ţi fierbinţi,
Chiar şi lacrima curată.
Minte-mă ca îţi sunt dragă,
Că-ţi sunt demon şi păcat
Şi că-n buzele-mi de fragă,
130
Ai găsit ce-ai căutat.
Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nebunesc
Si că vrei să-ţi fiu mireasă,
Veşnic , EU, să te iubesc.
Şi-aş tot merge
Şi-aş tot merge-aşa cu tine,
Braţ la braţ plutind pe vise,
Anotimpuri de-s puţine,
Clipele, dacă sunt ninse.
Şi-aş tot merge mâna-n mâna,
Să te simt toată cum eşti
Şi culcându-te-n ţărână,
Să te-nvăţ să mă iubeşti.
Şi-aş tot merge-n lumea mare,
Lângă mine dac-ai fi,
Eu parfum, tu mândră floare
Şi-un destin s-ar împlini.
131
Şi-aş tot merge zi şi seară,
Prin viforniţă şi ger,
Gândul când mă-mpinge iară,
Mii de sărutări să-ţi cer.
Şi-aş tot merge, până unde
Numai dorurile-ajung,
Agăţate de secunde,
Când în braţe mi-te strâng.
Şi-aş tot merge lângă tine,
Mâna-n mâna înspre viaţă,
Anotimpuri de-s puţine,
Sărutări de mă răsfaţă.
Bat în geam
Bat în geam lumini rebele,
Zâmbitoare şi-ndrăzneţe
Ca un dans nebun de iele
Ce vor dragostea să-nveţe.
Căutând spre aşternuturi
132
Mi-te văd...strălucitoare,
Dezgolită-n dans de fluturi
Blândă şi seducătoare
Pari o tânără mireasă,
Toată-n alb, ca o-mplinire
Ce aşteapt-a fi aleasă,
De un enigmatec...mire.
Bat în geam, nebune vise,
Dinspre-adâncul unui dor
Ce în trupul tău...găsise
Un liman...izbăvitor.
Taina magicului vraci
Pe urme blând bătătorite,
La ceas de taină şi târziu
Am alergat...fără să ştiu,
Spre-amăgitoarele ispite.
Minţit de gândul argintiu,
Prins între vise dezgolite
133
De sărutări...abia simţite
Am şi uitat ce pot să fiu.
Poate-o banală întrebare
Punând pe suflete haraci
Cu-o nefirească...detaşare,
Sau taina magicului, vraci
Ce face din cenuşă, floare,
De mă apucă mii de draci.
Tolănit pe-o mângâiere
M-aş culca spre zori cu tine,
Pe un cîmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine
Şi-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aş întinde-n dimineaţă
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul...ne învie.
M-aş păstra parfum şi taină
134
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.
Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte-o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat...pe-o buză.
M-aş lăsa în nemişcare
Tolănit...pe-o mângâiere
Şi pe razele de soare
Risipite în tăcere.
Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
De mă-ndrăgeşti
De mă-ndrăgeşti, deschide-te petală,
Căldura dă-mi-o, dă-mi-o, călăuză,
135
Pentru-mplinire...ultima escală,
Au mai rămas bichini şi o bluză.
Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte
Şi trupul meu acum parc-ar lua foc,
Faptura ta zvâcnind...mă-nebuneşte,
De ce-ncepurăm, acest tainic joc?
Răscolitoare ţi-este unduirea
Şi dansul coapselor perfect rotund,
Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,
Cupa s-o bei, te rog, pâna la fund.
Cu tine-n braţe-alunec mai uşor
Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,
Mi-e trupul tău divin, năucitor,
O patimă...aşa cum e-nceputul.
Furtună eşti şi linişte deodată,
Trădările-s la margini de hotar,
M-atrage zvârcolirea ta ciudată
Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.
Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,
136
În noapte umbră...ziua nălucire
Mă risipeşti în orizont ermetic
Şi mă aduni din lacrimi de iubire.
În trupul tău îmi-este-atât de bine,
Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,
Tu ştii ce faci...şi mie îmi convine,
Când mă arunci în patul ce ne cheamă.
Eu...numai eu voi fi de azi izvorul,
Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte
Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul
Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.
Poarta spre ispită
Peste fruntea-mi caldă pune mâna,
Fii sărutul dulce-al serilor de rouă,
Mă ascunde-n norul ce sărută luna,
De pe pleoapa nopţilor, când plouă.
Peste frunte părul...lasă-l despletită,
Ca o-ncrâncenare-a dulcelui păcat
137
Şi deschide poarta tainic spre ispită,
Mângâie-mă tandră...înspre scăpătat
Gândurile toate lângă tâmple...culcă,
Veşnica răcoare să o simt...arzând,
Haos de lumină...are timpu-n furcă,
Te aştept iubito...tu ştii...pâna când.
Te-am căutat
Te-am căutat prin clipe rătăcite,
Te-am căutat prin vise şi destin,
Te-am căutat prin gânduri risipite,
Te-am căutat într-un pahar de vin.
Te-am căutat la margine de mare,
Te-am căutat la umbră de stejar,
Te-am căutat la ruga de-nchinare,
Te-am căutat la praguri de hotar.
Te-am căutat în ziua tainei noastre,
Te-am căutat în noapte şi-n păcat,
Te-am căutat în zările albastre,
138
Te-am căutat în tot ce-ai renegat.
Te-am căutat şi încă te mai caut,
Te-am căutat şi sper că nu-i târziu,
Te-am căutat când trist cânta un flaut,
Te-am căutat...dar unde eşti...nu ştiu.
Iscoadă aruncată-ntre rubine
Întoarce-mă din drumuri neştiute,
Atinge-mi sufletul...cu mângâieri
Închide blând chemările-n tăceri,
Păcatele-mbrăcându-le-n virtute.
Pune pe rug...greşelile...de ieri,
Secundele transformă-le-n minute,
Ascunde-mi neputinţele trecute
Şi uită...că ai fost între becheri.
Mă prinde şi mă strânge lângă tine,
Să-ţi fiu iubire, pradă sau destin,
Iscoadă aruncată-ntre rubine
La începutul...marelui festin.
139
Aruncă masca...fără de ruşine
Şi cucereşte-mă puţin cîte puţin.
Vraja unei nopţi nebune
Eşti şi demon, eşti şi înger,
Eşti vâltoare...şi avânt,
Luna pe ram de sânger
Taina tristului cuvânt.
Soarele-n alint...pe buze
Coroborând în sărutări,
Zborul ...risipitei frunze
Spre năstruşnice chemări.
Eşti ispită....şi-ntrebare
Rugăciune sau totem,
Spuma unui val de mare,
Zâmbet tandru sau blestem.
Vraja unei nopţi...nebune,
Clipa... ce adânc pătrunde
Unde nu se poate spune
140
Şi amanta...ce m-ascunde.
Eşti păcat si-mi eşti dorintă,
Pasiune...şi-aşteptare,
Nerăbdare şi credinţă,
Eşti petala mea...de floare.
Alerg acum spre tine libertate
Dintre iluzii veşnic ponosite
De-a valma puse în năluci de fum
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.
Tot amânat-am clipelor prea-plinul
Carisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete...poveri.
Alerg acum...spre tine...libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
141
Păcatelor...din care te culeg.
Paşii rebeli...au început să doară
Smerite dimineţi, mă definesc
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.
Pentru un simplu fapt banal
Arunc spre viaţă cu noroc,
Ascund necazul...în fântână,
Şi-alerg la margini de soroc,
Atâta doar, să mai rămână.
Eu ard încet, adânc, în mine,
Aştept, înc-a primi răspuns,
Ce altceva, m-ar mai reţine?
Când uite...unde am ajuns?
Arunc spre viaţă, cu-ntrebări
Şi mai încerc...a înţelege,
Deşi...n-accept...modificări,
EA pentru mine...este lege.
142
Şi timpul în clepsidră curge,
Rămân acelaşi...om normal,
Care nicicând, nu poate plânge
Pentru un simplu...fapt banal.
Eşti ca petala care-ncet m-atinge
Eşti ca petala care-ncet m-atinge,
Dintr-un boboc de floare şi parfum,
Care pe trupul meu uşor se strânge
Şi mă sărută peste tot, acum
Mă încălzeşti când te agăţi de mine,
Încolăcindu-mă...ca edera un pom,
În trupul tău îmi este-atât de bine,
De parcă nu mai sunt acelaşi om.
Eşti ca şi mierea, dulce şi cremoasă,
Alunecoasă-n tine, mă primeşti,
Unduitoare, tainică...frumoasă,
C-o-mbrătisare...mă înebuneşti
143
Suflet pereche
Mereu te caut într-o zare veche,
În depărtări uitate, de demult,
Pluteam în vis ca suflete pereche
Şi-n gânduri n-apucasem să mă uit.
Azi glasul tău mângâie şi alintă,
Potecile ne poartă-nspre destin,
Se pare că avem aceeaşi ţintă,
Apropiindu-ne...puţin câte puţin.
Iubirea noastră e complementară,
Născută-n dimineţi de curcubeu,
E ca o melodie de vioară,
Valsul pereche-al sufletului meu.
Unii şi alţii
Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii...în mătăsuri fine.
144
Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii...fug spre clipa oarbă.
Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii-ar vrea...dar le e frică,
Alţii...gustă tot ce-i bun.
Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii...tremură pe-afară.
Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii...iar întineresc.
Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii...s-au urcat pe lună,
145
Alţii ...se aruncă-n mare.
Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii încă ştiu s-asculte,
Alţii...trist îmbătrânesc.
Bat în geam
Bat în geam lumini rebele,
Zâmbitoare şi-ndrăzneţe
Ca un dans nebun de iele
Ce vor dragostea să-nveţe.
Căutând spre aşternuturi
Mi-te văd...strălucitoare,
Dezgolită-n dans de fluturi
Blândă şi seducătoare
Pari o tânără mireasă,
Toată-n alb, ca o-mplinire
Ce aşteapt-a fi aleasă,
De un enigmatec...mire.
146
Bat în geam, nebune vise,
Dinspre-adâncul unui dor
Ce în trupul tău...găsise
Un liman...izbăvitor.
Pe chipul tău
Pe chipul tău...plâng trandafirii
Şi roua fericirii curge,
Când ceru-şi scutură zefirii
Şi când petale-ncet...vor ninge.
Vor trece norii albi..în goană,
Strălucitori şi plini de viaţă,
Pe chipul tău...ca o icoană,
Sau curcubeu, în dimineaţă.
Te-atinge floarea şi te-alintă,
Sfinţind iubirea cu-n sărut
Şi trupul meu, o să te simtă,
Ca dar ceresc...în aşternut.
Şi iarăşi plouă...cu iubire
147
Şi iar...iubirea-ţi dăruiesc,
Ca şi la prima întânlire,
Timid îţi spun, că te iubesc.
Mi-e dor
Mi-e dor de tot ceea ce eşti,
Noaptea aş vrea...să mă iubeşti,
Să te mângâi...să te sărut,
Şi foc să luăm...în aşternut.
Mi-e dor de coapsele-ţi fierbinţi,
De sânii ce mă scot din minţi,
Mi-e dor de zâmbetu-ţi de floare
Şi să te strâng în braţe tare.
Mi-e dor, încet, să te pătrund,
Să zbor pe-aripa unui gând,
Să te alint şi să-ţi şoptesc,
Cu trupul meu...să te-ncălzesc.
Mi-e dor să-ţi fiu cuibar de vise,
Să dorm cu uşile deschise
148
Şi-n dimineţi să te respir,
Sorbindu-te...dintr-un potir.
Mi-e dor să hoinăresc prin tine
Şi să te-aleg dintre suspine
Când plouă luna peste noi
Şi chiar luceferii...sunt goi
Vibrează telefonul
Vibrează telefonul...între sâni,
Mesajul meu e-o dulce nebunie,
Nu te-am văzut de-atâtea săptămâni
Şi depărtarea-mi pare...plumburie.
Sânu-mi răspunde...dulce şi blând,
Cu aşteptări ascunse-ntr-o haină,
Şoapte-mi trimete...pe-aripi de gând
Şi o târzie... iubire...de taină.
Vibrează telefonul...între sâni,
Apelul meu te cheamă-nspre iubire,
Noi niciodată...nu vom fi bătrâni,
149
Veşnic vom fi legaţi...cu mii de fire.
Sânul răspunde...picură rouă,
Îi simt aroma...dulce-amaruie,
E fericit ca mâine-o să plouă,
La mine-n palmă...vrea să se suie.
Unde-s viaţă anii mei
Unde-s viaţă anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.
Unde-s clipele nebune
Şi iubirile de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.
Unde-s viaţă anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi scăldaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.
150
Te tot duci ca o nălucă,
Alergând spre zări, departe,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.
Unde-s viaţă anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu cu ei,
În amurgul ce tot vine.
Sărută-mă
Sărută-mă cu buze ca de foc,
Sărută-mă şi fă-mă s-ameţesc,
Sărutul tău....e vraja unui joc
Ce mă învaţă, iată, să iubesc.
Sărută-mă şi uită de păcate,
Sărută-mă pe ochi şi pe obraz,
Sărută-mă cât încă se mai poate
Cât dragostea, încă, mă tine treaz.
Aş vrea sărutul tău...să mă îmbete
151
Şi dorul...să mi-l poarte-ncetişor,
Sărută-mă, acum, când mi-este sete,
Sărută-mă...pe gât...şi pe picior.
Sărută-mă...atât cât poţi de tare,
De gânduri mă dezbracă şi de dor,
Sărută-mă ...arzând de nerabdare,
Sărută-mă-i atâta ...de uşor.
Sărută-mă ...să pot uita de tine,
Sărută-mă pe coapse şi pe sâni,
Sărută-mă ...îmi este-aşa de bine,
Te-aştept să vii de-atâtea săptămâni.
Eşti femeia
Eşti femeia care mă înebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Ce mă strânge-n braţe şi mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie...după care mor.
Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând pe buze, dulci, de catifea
152
Şi-n magnifici sâni ce-nspre mine saltă,
Eşti acea femeie, ce va fi a mea.
Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi-nspre dimineaţă, cald, mă-ncolăceşte,
Eşti acea femeie...ce m-a fermecat.
Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie plină de mister.
Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, veşnic mă-ncălzeşte,
Eşti acea femeie, proaspătă mereu.
Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a topit în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie, ce-o aştept demult.
Eşti femeia care... florile sărută
153
Ce din ochi aruncă, flăcări de smarald,
Raza mea de soare în alai de nuntă,
Eşti acea femeie...pentru care ard.
Cine ştie
Cine ştie a visa,
Are gânduri îndrăzneţe,
Stele în privirea sa,
Luna...care să-l răsfeţe...
Cine ştie a iubi,
Are patima şi dorul,
Poate gândul a-nrobi
Şi în inima...fiorul.
Cine ştie a ierta,
Are tot ce nimeni n-are,
În destin se va-ntrupa,
Sufletului dând culoare.
Cine ştie adevărul
Şi în ochi tăcerea poartă,
154
Va fi apa şi izvorul,
Clipa regăsită...soartă
Aş trăi cu tine
Aş trăi cu tine-o clipă de magie,
Ore răvăşite...înspre-mbrăţişări,
Încrustând secunda într-o poezie
Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.
Aş pluti-n aiurea...ca o legănare,
Conturând ispite-n margine de dor
Şi-aruncând privirea dincolo de zare,
Frunze de mai pică-n repede izvor.
Aş clona atingeri, incă, negândite,
Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,
Când nemărginirea-n coapse răstignite,
Tandru risipeşte...fluturi...pe covor.
Aş simţi dorinţa...ca pe-o torţă vie,
Aruncând scânteia tainelor în noapte,
Viaţa de se duce...înspre vărăsie,
Torn melancolie-n gust de buze coapte.
155
Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,
Cerul scuturându-l...înspre răsarit,
Îmbrăcând costumul inocent de mire,
Aş întinde mâna...bine te-am găsit.
De vrei
De vrei să mă arunci în mare
Şi-nspre uitare să mă dai,
Nu te opresc, deşi, mă doare
Şi n-am să-ţi cer, aici, să stai .
De vrei să pleci, să scapi de mine
Şi negură să pui...pe clipe,
Nu te opresc, poate-ţi convine
A rătăci...printre risipe.
De vrei să fii tot mai departe,
De parcă nici n-aş exista,
Nu te opresc, mă dau deoparte,
De-acum, nu voi mai insista.
De vrei, adio, să ne spunem,
156
La cumpănă de nopţi şi dor,
Nu te opresc-cum să rămânem?
La poarta tristului amor.
De vrei, nimic nu mai contează,
Nici tu ,nici eu, nici amândoi,
Nici stelele când delirează...
Doar dragostea...ascunsă-n noi.
Iscoadă aruncată-ntre rubine
Întoarce-mă din drumuri neştiute,
Atinge-mi sufletul...cu mângâieri
Închide blând chemările-n tăceri,
Păcatele-mbrăcându-le-n virtute.
Pune pe rug...greşelile...de ieri,
Secundele transformă-le-n minute,
Ascunde-mi neputinţele trecute
Şi uită...că ai fost între becheri.
Mă prinde şi mă strânge lângă tine,
Să-ţi fiu iubire, pradă sau destin,
157
Iscoadă aruncată-ntre rubine
La începutul...marelui festin.
Aruncă masca...fără de ruşine
Şi cucereşte-mă puţin cîte puţin.
Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un rob din iubire?
Eu asa te iubesc.
Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.
Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.
Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
158
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.
Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc.
Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.
Purtându-te în inimă şi-n gând
Când în condei cerneala nu mai curge
Şi nici cuvinte nu prea mai găsesc,
Am să m-aşez pe-o frunză care plânge,
Că toamna trece şi n-o mai iubesc.
Când plin de dor voi cauta o floare
Şi de amor mă voi lăsa discret,
Pe trupul tău arzând,,,ca o chemare,
159
Voi scutura parfumul meu, încet.
Când în amurg, luminile mă cheamă
Şi cioburi mici aruncă-nspre pamânt,
Păgâna lună plânge şi blesteamă,
Făcând către abisuri...legământ.
Când am să scriu, de voi mai scrie, oare,
Singurătăţilor tot căutând un drum,
Te voi închide într-o sărutare,
Culcându-mă pe fragedul tău sân.
Când noaptea, poate, mă va căuta,
Nectarul de iubire din buze adunând,
Te voi avea pe-o margine de stea
Purtându-te în inimă şi-n gând.
Priveşte-mă
Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte,
S-arunc în tine patimi şi noroc.
160
Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă
Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine...nu mi-e interzis
Ascunşi sub gene ochii tăi mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ţi îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Şi când doar stelele...ne mai pândesc.
Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Rascolitor prin trupul tău sfinţit.
Enigmatecă-ntrebare
Poţi a fi doar lângă mine,
Nebunie...şi ispită,
Clipa care veşnic vine,
Slova...încă...necitită.
Poţi a fi...când te atinge,
161
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă...a ninge,
Visul...înspre care...zbor.
Poţi a fi...strălucitoare,
Cu priviri dumnezeeşti,
Enigmatecă-ntrebare,
Trupul...de mi-l întânleşti.
Poţi a fi...chemarea blândă
Şi sărutul...plin de foc,
Luna...care stă la pândă,
Rătăcire...sau noroc.
Poţi a fi doar lângă mine
Şi tu ştii...că nu greşesc,
Zâna nopţilor divine,
De mă laşi...să te iubesc.
Purtându-te în inimă şi-n gând
Când în condei cerneala nu mai curge
Şi nici cuvinte nu prea mai găsesc,
162
Am să m-aşez pe-o frunză care plânge,
Că toamna trece şi n-o mai iubesc.
Când plin de dor voi cauta o floare
Şi de amor mă voi lăsa discret,
Pe trupul tău arzând,,,ca o chemare,
Voi scutura parfumul meu, încet.
Când în amurg, luminile mă cheamă
Şi cioburi mici aruncă-nspre pamânt,
Păgâna lună plânge şi blesteamă,
Făcând către abisuri...legământ.
Când am să scriu, de voi mai scrie, oare,
Singurătăţilor tot căutând un drum,
Te voi închide într-o sărutare,
Culcându-mă pe fragedul tău sân.
Când noaptea, poate, mă va căuta,
Nectarul de iubire din buze adunând,
Te voi avea pe-o margine de stea
Purtându-te în inimă şi-n gând.
163
Cade cerul
Cade cerul în adâncuri
Când iubire ta mă cheamă,
Ispitindu-mă cu sfârcuri,
Ce mă ard şi mă îndeamnă.
Bate marea-n stânci tăcută,
Tot cerând tribut, nebun,
Când privirea ta m-ajută,
Peste trup să-ţi fiu stăpân.
Munţii zgârie-n destine,
Gânduri mi-se rătăcesc
Printre clipele puţine,
Când mi-e dat să te iubesc.
Şi te simt...topită-n mine,
Bucurie lacrimând,
Când în braţe te voi ţine
Şi uşor, uşor...pătrund.
Cade cerul în adâncuri,
Când în tine curg izvoare
164
Si eu sorb nectar din sfârcuri,
Strâns într-o îmbrăţişare.
Aş vrea
Aş vrea tu să fii ulciorul
Care poartă-n el, destinul,
Zâmbetu-nflorit...fiorul,
Sărutarea, sau suspinul.
Aş vrea mâna să cuprindă
Sânii grei...de-atâta dor,
Şi mătasea să se-ntindă
Tremurândă-nspre picior
Pasiuni aş vrea să curgă,
Peste buze-n şoapte dulci,
Luna, stelele să-şi strângă
Dinspre negurile-adânci.
Aş vrea a deschide cale
Trupurilor vii...şi-arzând
Să te-acopar cu petale,
Mângâindu-te cu-n gând.
165
Aş vrea lanţuri de iubire
Să ne punem la picioare
Şi speranţele-n privire,
Blânde şi risipitoare.
Aş vrea sufletele noastre
Împletite-n fir de-argint,
Şi în pulberile-albastre,
S-arunc vorbele ce mint.
Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise,
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru...ultimul veşmânt.
Deschide-te şi mi-te dăruieşte,
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă...la margini de izvor.
Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră,
166
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă...când inima ţi-o cere.
Iubita mea...sărută-mă pe clipe
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară ,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu...în trupul tău coboară.
Şnur de mărţişor
Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,
Primăvara-n curte şade dezbrăcată
Şi-n lumina caldă...fluturii se miră,
De culoarea vieţii în destin brodată.
Te-nfăşoară vântul, iarba-i înverzită,
Roiuri de albine...visele-ţi trezesc,
Norii se destramă-n clipa risipită
Şi-n răcoarea dulce...aburii plutesc
Soarele aruncă raze-nspre dorintă,
Dându-ne de veste că e plin de dor,
167
Timpul împleteşte c-o anume ştiinţă
Magica iubire-n şnur...de mărţişor
Se apleacă cerul dincolo de zare,
Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,
Buzele-s topite....într-o sărutare
Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri.
Mărţişor
Curge dimineaţa-nspre izvoare,
Ghiocei şi tămâioară...strâng,
Vântul cântă într-o legănare
Şi în iarbă, tălpile îmi plâng.
Pe sub piele, primăvara-i dor,
Blând lumina s-a topit în palmă,
Prinsă pe un şnur de mărţişor
Şi-ntr-o rază infinit de calmă.
Dragostea-i în boabele de rouă,
Fascinantă, tandră şi fierbinte,
Cerul peste noi cu stele plouă,
168
Definind...aducerile-aminte.
Dinspre munte...norii emigrează,
Soarele îmbrăţişează clipa,
Când doar sărutările contează
Şi parfum de floare mi-e aripa.
Fericirea...bratele-mi întinde,
Cutezând a crede în amor,
Sufletul şi inima-mi cuprinde,
Primăvara... dintr-un mărţişor.
Parfum de mere coapte
Mă scurg iubito...iată...în trupul tău de floare
Şi prin toţi porii sacrii spre adâncimi pătrund,
Ferindu-te cu grijă...te port în răsuflare
Şi-n gânduri de iubire aştept să mă scufund.
Cu boarea din suspine te-alint uşor spre seară
Şi în răstimpuri limpezi...pe buze te sărut,
În primăveri grăbite...iubirea mi-e mai clară,
Tu tot te-ascunzi în mine, curgând în aşternut.
169
O flacară e patul...patimi arzând în noapte,
Cuprins de frenezie...e corpul tău divin,
Gustat-am dulce sânii, parfum de mere coapte
Şi pus-am fericirea...într-un pahar cu vin.
Gând pentru voi
O primăvară...viaţa să vă fie,
Plină de soare şi de vise dragi,
Blândă şi tandră...ca o poezie,
Scrisă-n răcoarea codrilor de fagi.
O primăvară...ca o sărutare,
Ca un alint rătacitor prin voi,
Catifelată ca un pup de floare,
Ce-alunecă timid pe sânii goi.
O primăvară...ca o-mbrătişare,
Fără de teamă, fără de păcat,
Un ghiocel curat ca o-ntrebare
Şi un obraz mereu îmbujorat.
O primăvară...ca o împlinire,
170
Adusă de luceferi înspre zori,
Când picura în suflet fericire
Şi defineşte magice culori.
De m-ai iubi
De m-ai iubi, ce ar putea să fie,
În suflet şi pe-al buzelor contur?
Decât să cer cuvintelor...simbrie,
Mai bine ca un hoţ...am să te fur.
De m-ai iubi, va ninge-n toiul verii,
Şi te vei încălzi...la pieptul meu,
Găsind căldura maxim-a plăcerii,
Crescută-n mine...ca un falnic zeu.
De m-ai iubi, va plânge tainic luna,
Invidioasă fiind...când te pătrund,
C-am să te-nvăţ ce nu ştie niciuna
Şi-n tine amorul dulce...îl ascund.
De m-ai iubi...oricine-ar întelege,
Poemelor de-amor...de ce te vând
171
Şi n-o să mă condamne... nici o lege,
Că amintirea...ţi-o păstrez...în gând.
Ispita din tine
Ai trupul agitat ca o dorinţă
Înflăcărat de dor şi căutare,
În sâni ai nebunie şi credinţă
Pe buze frenezia, ca o floare.
Tu te oferi privirilor spumoasă,
Arzând năucitor ca un vulcan,
Ce îşi aruncă visele-nspre casă
Înfăşurate-n vorbe de can-can.
Mă vrei şi mă renegi într-o clipită
Mă-nebuneşti şi ştrengăreşte râzi,
Cât te-aş urâ, dar te iubesc, ispită
Şi uite cum în suflet îmi pătrunzi.
Stârneşti în mine patimă nebună,
Ca pe prosop mă storci şi mă arunci,
Mă răscoleşti şi mă topeşti, păgână
În leagănul de frunze şi porunci
172
Te simt, mă bucur, mângâi şi ascult
Sunt fluturele alb dansând frenetic
Şi-mbrăţişând plăcerile-n tumult,
Ascunzi în tine...ultimul eretic.
Tolănit pe-o mângâiere
M-aş culca spre zori cu tine,
Pe un cîmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine
Şi-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aş întinde-n dimineaţă
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul...ne învie.
M-aş păstra parfum şi taină
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.
Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
173
Când mai zboară câte-o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat...pe-o buză.
M-aş lăsa în nemişcare
Tolănit...pe-o mângâiere
Şi pe razele de soare
Risipite în tăcere.
Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
Pentru un simplu fapt banal
Arunc spre viaţă cu noroc,
Ascund necazul...în fântână,
Şi-alerg la margini de soroc,
Atâta doar, să mai rămână.
Eu ard încet, adânc, în mine,
Aştept, înc-a primi răspuns,
174
Ce altceva, m-ar mai reţine?
Când uite...unde am ajuns?
Arunc spre viaţă, cu-ntrebări
Şi mai încerc...a înţelege,
Deşi...n-accept...modificări,
EA pentru mine...este lege.
Şi timpul în clepsidră curge,
Rămân acelaşi...om normal,
Care nicicând, nu poate plânge
Pentru un simplu...fapt banal.
Eşti a mea
Eşti a mea când soarele răsăre,
Eşti a mea când zorile apar,
Eşti a mea ca un boboc de floare,
Eşti a mea când nici nu ai habar.
Eşti a mea în dimineţi cu rouă,
Eşti a mea în aşternut de foc,
Eşti a mea de tună şi de plouă,
175
Eşti a mea ca într-un tainic joc.
Eşti a mea în dulcea legănare,
Eşti a mea-n amiezile arzând,
Eşti a mea pe buze-n sărutare,
Eşti a mea pe-o aripă de gând.
Eşti a mea, iubito, astă seară,
Eşti a mea cum nici nu ai visat,
Eşti a mea-n această zi de vară,
Eşti a mea...la margine de pat.
Eşti a mea în nopţile de taina,
Eşti a mea, năvalnic, pe covor,
Eşti a mea întinsă pe o haină,
Eşti a mea...te-ncep de la picior.
Eşti a mea când trupul prinde viaţă,
Eşti a mea când visele mă dor,
Eşti a mea când luna ne răsfată,
Eşti a mea când mă înveţi să zbor .
Eşti femeia
176
Eşti femeia care mă înebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Ce mă strânge-n braţe şi mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie...după care mor.
Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând pe buze, dulci, de catifea
Şi-n magnifici sâni ce-nspre mine saltă,
Eşti acea femeie, ce va fi a mea.
Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi-nspre dimineaţă, cald, mă-ncolăceşte,
Eşti acea femeie...ce m-a fermecat.
Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie plină de mister.
Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, veşnic mă-ncălzeşte,
177
Eşti acea femeie, proaspătă mereu.
Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a topit în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie, ce-o aştept demult.
Eşti femeia care... florile sărută
Ce din ochi aruncă, flăcări de smarald,
Raza mea de soare în alai de nuntă,
Eşti acea femeie...pentru care ard.
Enigmatecă-ntrebare
Poţi a fi doar lângă mine,
Nebunie...şi ispită,
Clipa care veşnic vine,
Slova...încă...necitită.
Poţi a fi...când te atinge,
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă...a ninge,
Visul...înspre care...zbor.
178
Poţi a fi...strălucitoare,
Cu priviri dumnezeeşti,
Enigmatecă-ntrebare,
Trupul...de mi-l întânleşti.
Poţi a fi...chemarea blândă
Şi sărutul...plin de foc,
Luna...care stă la pândă,
Rătăcire...sau noroc.
Poţi a fi doar lângă mine
Şi tu ştii...că nu greşesc,
Zâna nopţilor divine,
De mă laşi...să te iubesc.
Pe perna coapselor
În ochii tăi, s-adorm, aş vrea,
Ca ploaia pe-o câmpie,
Când fulgeră şi tun-o stea,
Pe-un puf de păpadie.
Pe sânul dulce, sprijinit
179
Cu buzele-mi flămânde,
Aş tot dormi-nspre răsărit,
Gândindu-mă...niciunde.
Aş aţipi...o clipă doar,
Pe-unduitorul pântec,
Când fluturi te-or pătrunde, iar,
Ca un romantic...cântec.
Pe perna coapselor, târziu,
Când somnul mă cuprinde,
O mângâiere-aş vrea să-ţi fiu,
Pe clipele rotunde.
Şi tot arzând, de dor nebun,
În vise cu năluci,
N-am să te las, şoptind îţi spun,
Iubito...să te culci.
Sărută-mă
Sărută-mă cu buze ca de foc,
Sărută-mă şi fă-mă s-ameţesc,
180
Sărutul tău....e vraja unui joc
Ce mă învaţă, iată, să iubesc.
Sărută-mă şi uită de păcate,
Sărută-mă pe ochi şi pe obraz,
Sărută-mă cât încă se mai poate
Cât dragostea, încă, mă tine treaz.
Aş vrea sărutul tău...să mă îmbete
Şi dorul...să mi-l poarte-ncetişor,
Sărută-mă, acum, când mi-este sete,
Sărută-mă...pe gât...şi pe picior.
Sărută-mă...atât cât poţi de tare,
De gânduri mă dezbracă şi de dor,
Sărută-mă ...arzând de nerabdare,
Sărută-mă-i atâta ...de uşor.
Sărută-mă ...să pot uita de tine,
Sărută-mă pe coapse şi pe sâni,
Sărută-mă ...îmi este-aşa de bine,
Te-aştept să vii de-atâtea săptămâni.
181
Nectarul unui gând
Când în suflet dor coboară
Temător ca un descântec,
Mii de fluturi parcă-mi zboară,
Rătăciţi buimac, prin pântec.
Şi-n dezastrul de simţire,
Simt nectarul unui gând,
Care-mi curge în neştire,
Spre adâncul tău, profund.
E desprins din calendare,
Dintre amăgiri...caduce
Galopând spre depărtare
Şi-ncercînd...a mă seduce.
C-o privire şi c-o şoaptă,
Spusă-ncet lânga ureche,
Printr-o-atingere-nteleaptă,
Dezgolindu-te...pereche.
Când în suflet, dor, ajunge,
Ca o patimă-ntr-un ghioc,
182
Cine oare poate plânge,
C-a rămas...fără noroc?
Când te gândeşti la mine
Când te gândeşti la mine şi ţi-e dor,
Din gândurile tale mă coboară,
Sărută-mă...i-atâta de uşor
Şi-n aşternutul moale mă doboară.
Ia-mi părul şi pe perne mi-l răsfiră,
Gustă mireasma trupului de foc,
Eşti ca şi marea care se înşiră
Pe-o plajă goală, când îşi face loc.
Caut-obrazul pentr-o sărutare,
Pe jar pun pasiunea drept zălog,
E gura ta cea mai fierbinte, oare,
Sau va rămâne doar un biet, prolog.
Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,
Deschide uşa templului când bat,
Nimic nu-i azi aşa cum a fost ieri,
Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.
183
Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,
În inimă şi-n pori vreau să te simt,
Adânc pătrund în trupul tau de fată,
Eşti viaţa mea şi nu pot să te mint.
Ca şi nebunii...ne iubim sălbatec,
În noaptea vieţii...ceasul e oprit,
Luceafarul pe cer e singuratec,
Amorul...două trupuri...a unit.
Şi dacă risipiţi vor fi fiorii,
Iar patima să o strunim e greu,
La pieptul tău trezit voi fi de zorii,
Ce adevarul l-au ştiut, mereu.
Doar tu şi eu...în patul ca o floare,
Mi-e dimineaţa dulcele păcat,
Pe trupu-ţi gol mai pun o sărutare
Şi-apoi iubito, iaraşi, am plecat.
Bat în geam
Bat în geam lumini rebele,
184
Zâmbitoare şi-ndrăzneţe
Ca un dans nebun de iele
Ce vor dragostea să-nveţe.
Căutând spre aşternuturi
Mi-te văd...strălucitoare,
Dezgolită-n dans de fluturi
Blândă şi seducătoare
Pari o tânără mireasă,
Toată-n alb, ca o-mplinire
Ce aşteapt-a fi aleasă,
De un enigmatec...mire.
Bat în geam, nebune vise,
Dinspre-adâncul unui dor
Ce în trupul tău...găsise
Un liman...izbăvitor.
Sunt menestrelul
Sunt menestrelul...viselor de noapte,
Poeme scriu...la margine de dor,
185
Flămând voi fi, mereu, de buze coapte
Şi-n lumea asta...fi-voi călător.
Bani dacă n-am, cerneală să îmi cumpăr,
Voi vinde sărăcia...într-un târg
Şi voi cânta iubiri...fără astâmpăr,
Când patimile-n sânge...vesel curg.
N-am să cerşesc şi nici nu împrumut,
Poetul ştie...tot ce nu se ştie,
De-i pică o cadână-n aşternut,
El o transformă într-o poezie.
Voi pune azi cuvintele-ntr-o formă,
Cu ritmuri pentr-o rimă-ncrucişată
Şi sentimente libere de normă,
În viaţa ast-atât de-ntortocheată.
Apoi...fuma-voi un trabuc nebun,
Privind la luna care ne zâmbeşte
Şi-nfăşurând-o-n aburi de tutun,
Pun de-o cafea şi scriu dumnezeeşte.
Sunt menestrelul nopţilor de taină
186
Şi în iatac pătrund fără de cheie,
Demult...eu am rămas fără de haină,
Dar te-am găsit...şi nu mai plec...femeie.
Şoptindu-ţi
Îmi place cu-n sărut...să te alint,
Scormonitoare-n braţe... să te simt,
Nemărginirea-n păr...să ţi-o-mpletesc,
Şoptindu-ţi toată noaptea...te iubesc.
Îmi place în balans...s-alunecăm,
Îmbrăţişaţi în dans...să ne-aruncăm,
Şi-ncet, încet...să te ridic spre stele,
Şoptindu-ţi că eşti steaua vieţii mele.
Îmi place trupului...să-i găsesc leac
Şi să plutesc...în zboru-acestui veac,
Purtându-te prin trupul meu...curgând,
Şoptindu-ţi că-mi eşti lacrimă de gând.
Îmi place versul pătimaş şi sfînt
Vraja nebună, pusă-ntr-un cuvânt ,
187
Şi roua care plânge-n dimineaţă
Şoptindu-ţi că vei fi a mea...pe viaţă
Tot fulgeră destinele amândouă
Ascunde sub o frunză nepăsarea,
Pune în iarbă...sufletul de rouă
Sfinţind păcatul lacrimilor, două
Şi-nchide în uitare depărtarea.
Tot fulgeră destinele amândouă,
Vântul aduce blândă înserarea
Şi valurile-mbrăţişează marea
Când asfinţitul peste clipe plouă.
Mi te-nfăşor în pasiuni astrale
Scăldându-te în magice plăceri
Chemărilor nebune despic cale
Răstălmăcind romantice tăceri.
Secundele ce trec...par ireale
Şi parcă nu mai e nimic, ca ieri.
De m-ai iubi
188
De m-ai iubi, ce ar putea să fie,
În suflet şi pe-al buzelor contur?
Decât să cer cuvintelor...simbrie,
Mai bine ca un hoţ...am să te fur.
De m-ai iubi, va ninge-n toiul verii,
Şi te vei încălzi...la pieptul meu,
Găsind căldura maxim-a plăcerii,
Crescută-n mine...ca un falnic zeu.
De m-ai iubi, va plânge tainic luna,
Invidioasă fiind...când te pătrund,
C-am să te-nvăţ ce nu ştie niciuna
Şi-n tine amorul dulce...îl ascund.
De m-ai iubi...oricine-ar întelege,
Poemelor de-amor...de ce te vând
Şi n-o să mă condamne... nici o lege,
Că amintirea...ţi-o păstrez...în gând.
De mă-ndrăgeşti
De mă-ndrăgeşti, deschide-te petală,
189
Căldura dă-mi-o, dă-mi-o, călăuză,
Pentru-mplinire...ultima escală,
Au mai rămas bichini şi o bluză.
Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte
Şi trupul meu acum parc-ar lua foc,
Faptura ta zvâcnind...mă-nebuneşte,
De ce-ncepurăm, acest tainic joc?
Răscolitoare ţi-este unduirea
Şi dansul coapselor perfect rotund,
Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,
Cupa s-o bei, te rog, pâna la fund.
Cu tine-n braţe-alunec mai uşor
Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,
Mi-e trupul tău divin, năucitor,
O patimă...aşa cum e-nceputul.
Furtună eşti şi linişte deodată,
Trădările-s la margini de hotar,
M-atrage zvârcolirea ta ciudată
Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.
190
Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,
În noapte umbră...ziua nălucire
Mă risipeşti în orizont ermetic
Şi mă aduni din lacrimi de iubire.
În trupul tău îmi-este-atât de bine,
Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,
Tu ştii ce faci...şi mie îmi convine,
Când mă arunci în patul ce ne cheamă.
Eu...numai eu voi fi de azi izvorul,
Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte
Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul
Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.
Dinspre albastru picură a ploaie
Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Şi curcubee care-mi descifrează
Pinul ascuns din risipite conturi.
Nebun de alb prin visele rebele
191
Parfumul răsăritului...persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Şi c-o ispită dulce... fantezistă.
Provocator...te-nvaţă menuete,
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă.....în părul unei fete
Şi-n aşternutul ca un madrigal.
Dinspre albastru...picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Şi aşteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă şi fierbinte.
Poarta spre ispită
Peste fruntea-mi caldă pune mâna,
Fii sărutul dulce-al serilor de rouă,
Mă ascunde-n norul ce sărută luna,
De pe pleoapa nopţilor, când plouă.
Peste frunte părul...lasă-l despletită,
Ca o-ncrâncenare-a dulcelui păcat
192
Şi deschide poarta tainic spre ispită,
Mângâie-mă tandră...înspre scăpătat
Gândurile toate lângă tâmple...culcă,
Veşnica răcoare să o simt...arzând,
Haos de lumină...are timpu-n furcă,
Te aştept iubito...tu ştii...pâna când.
Alerg acum spre tine libertate
Dintre iluzii veşnic ponosite
De-a valma puse în năluci de fum
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.
Tot amânat-am clipelor prea-plinul
Carisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete...poveri.
Alerg acum...spre tine...libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
193
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor...din care te culeg.
Paşii rebeli...au început să doară
Smerite dimineţi, mă definesc
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.
Şi-aş tot merge
Şi-aş tot merge-aşa cu tine,
Braţ la braţ plutind pe vise,
Anotimpuri de-s puţine,
Clipele, dacă sunt ninse.
Şi-aş tot merge mâna-n mâna,
Să te simt toată cum eşti
Şi culcându-te-n ţărână,
Să te-nvăţ să mă iubeşti.
Şi-aş tot merge-n lumea mare,
Lângă mine dac-ai fi,
Eu parfum, tu mândră floare
194
Şi-un destin s-ar împlini.
Şi-aş tot merge zi şi seară,
Prin viforniţă şi ger,
Gândul când mă-mpinge iară,
Mii de sărutări să-ţi cer.
Şi-aş tot merge, până unde
Numai dorurile-ajung,
Agăţate de secunde,
Când în braţe mi-te strâng.
Şi-aş tot merge lângă tine,
Mâna-n mâna înspre viaţă,
Anotimpuri de-s puţine,
Sărutări de mă răsfaţă.
Doar pentru tine
Fără cuvinte de-am putea iubi,
În nopţi cu lună, taine dezlegând,
Fără de clipe de-am putea trai,
Doar pentru tine...aş mai sta la rând.
195
Doar pentru tine, gândul îndrazneşte,
De trupul tău, eu, nu m-am săturat,
Privirea, dezbrăcându-te hoţeşte
Petale-aruncă, tainic, peste pat.
Te uită-n ochii mei şi mă sărută,
Strânge-mă-n braţe, înebunitor,
Cărarea către tine...mi-e ştiută,
Doar pentru tine port în suflet, dor.
De patimă şi-amor...tresare sânul,
Trezit de buze-n dimineţi de foc,
E fericit...că şi-a găsit, stăpânul,
Doar pentru tine, eu, mă prind în joc.
Pătrund cu mâna...coapsa ta fierbinte,
Picioru-am dezgolit...de toate cele ,
Şi dezgropând aducerile-aminte,
Doar pentru tine, m-apucai, de rele
Se spune că păcatu-i o greşeală,
Extazul însă, azi, l-am cunoscut,
Priveşte-mă...sunt gol...fără sfială,
196
Doar pentru tine, lumea, o înfrunt.
Iscoadă aruncată-ntre rubine
Întoarce-mă din drumuri neştiute,
Atinge-mi sufletul...cu mângâieri
Închide blând chemările-n tăceri,
Păcatele-mbrăcându-le-n virtute.
Pune pe rug...greşelile...de ieri,
Secundele transformă-le-n minute,
Ascunde-mi neputinţele trecute
Şi uită...că ai fost între becheri.
Mă prinde şi mă strânge lângă tine,
Să-ţi fiu iubire, pradă sau destin,
Iscoadă aruncată-ntre rubine
La începutul...marelui festin.
Aruncă masca...fără de ruşine
Şi cucereşte-mă puţin cîte puţin.
197
Bună dimineaţa
Bună dimineaţa...fragedă fecioară,
Cad luceferi, iată-n dulce aşternut
Şi lumina-n raze, blând, te înfăşoară,
Rostuind risipa...tandrului sărut.
Palma căutandă...contureaz-un sân,
Ce-n căuşul vremii...pare a se zbate,
A scăpa de vraja gândului stăpân,
Deschizând fereastra viselor...a bate.
Bună dimineaţa... tânără ispită,
Strânge-mă în braţe pentru-a mă topi,
În mătăsuri fine...eşti învăluită
Şi chemată-n taină, pentru-a mă iubi.
Scutură-nspre mine pulbere de stele,
Şoaptele rotunde prinse-n buze moi,
Vântul risipeşte-l... peste toate cele
Şi cu rouă toarnă "Doamne"peste noi.
Bună dimineaţa... lacrimă de dor,
Răsăritul plânge... căutând spre soare
198