Plaiul Closanilor 2

8/18/2019 Plaiul Closanilor 2

1/13

Există locuri pe care Dumnezeu le-a creat anume pentru bucuria vederii şi a sufletului. Unasemenea loc este comuna Ponoarele, situată în fosta unitate administrativă numită PlaiulCloşani cu reşedina la !aia de "ramă. Cum ieşi din acest orăşel, urm#nd firul !ulbei cătreizvor, intri într-un loc umbros stră$uit de păduri, care poartă numele %alea &ăinii. 'e(endaspune că pe aici ar fi trecut călu(ărul )icodim după ce a fost alun(at din Ponoare şi a mers la*ismana, unde apus bazele unei strălucite ctitorii.

+ salbă de frumusei te înt#mpină la tot pasul Peştera !ulba, C#mpurile de lapiezuri de la!răzişori şi Cornetul are, teiul Ponorii sub care se ascunde bisericua unde se zice că

)icodim ar fi vrut să înale un f#nt lăcaş, minunata %ale a orilor, Peştera Ponoarele,lapiezurile din Dealul Peşterii /C#mpul Cleopatrei şi C#mpul "fioditei0, cele două zătoane şiPodul lui Dumnezeu, o rezervaie carstică de valoare inestimabilă, completată în mod fericitde C1eile !ăluei şi Pădurea de liliac. )u-i de mirare că în fiecare primăvară, la începutullunii mai, aici vin turiştii atraşi de miresma liliacului şi a ffăsinicii ca să ia parte la această

minunată sărbătoare a renaşterii naturii.unt locuri binecuv#ntate de Dumnezeu, presărate cu frumusei nebănuite, care aşteaptă să ise dezvăluie, călătorule2

"ici, la Ponoare, locurile sunt vec1i şi roase de vremuri precum lapiezurile din dealul Peşterii.C#teva descoperiri ar1eolo(ice datează, din epoca pietrei şlefuite. "şa sunt ciocanul de piatră

păstrat la uzeul 3Porile de 4ier5 şi cel care se află la punctul muzeistic al şcolii Ponoarele."lt ciocan de bronz a fost descoperit în locul numit 3Paritoarea5, între Delureni şi 6omu.C1iar denumirile locurilor poartă o bo(ată încărcătură istorică 6omu, isineşti, Piatra

Da$ului, %alea *urcului, Cracul ormini. 7n cea mai vec1e sc1iă mono(rafică întocmită denotarul ofronie Delurinu se menionează

37n apropierea cătunei !rănzeni se află locurile numite isineşti şi ormodol. 'a isineşti arfi fost un orăşel dac pe care l-au distrus romanii în timpul c#nd au supus cetatea 8idina de la&răde, iar banii celor mori ar fi fost în(ropai unul peste altul în locul care se c1eamă acumormodolul, ceea ce ar însemna 5morm#nt5. Documente despre vec1imea localităii suntrelativ puine. Cert este că din timpuri străvec1i pe teritoriul comunei s- a exploatat arama.Urme se mai pot observa şi astăzi între !ălua şi Delureni, la Piatra Da$ului, între sateleCracul untelui şi &1eor(1eşti, la podul !alaciului şi mai cu seamă în locul numit +cne -

între !aia de "ramă şi Ponoarele. "ici se mai află şi acum un izvor care se numeşte 4#nt#naircii. 'e(enda spune ca acolo s-ar fi oprit ircea cel !ătr#n atunci c#nd s-au desc1is minelede la !ratilovu.Cel mai vec1i document care menionează un sat al comunei este de pevremea lui %lad %oevod /9:;


2/13


3/13

Dacă vrei să ai o ima(ine de ansamblu a Plaiului Cloşani, nu e nevoie să te cufunzi neapăratîn 1ări şi studii de specialitate. E suficient într-o zi senină să urci pe Piatra Cloşanilor, pe%#rful lui tan, ori pe alte înălimi de dincoace de minunata vale a Cemei şi să priveşti inutul.

Podişul e1edini, situat în partea de sud-vest a ării, reprezintă o treaptă intermediară întreunii e1ediniului, pov#rnişul otrului şi ulucul depresionar Comăneşti-6al#n(a-*r.everin. +rientarea (eo(rafică a podişului este pe direcia nord-sud-vest, înc#t dealurile

parcă ar cur(e spre Dunăre pe o lun(ime de circa ?A m, o lăime de 9? m şi o suprafaăde circa @;? m ocup#nd ,AAF din teritoriul ării.

Dacă vrei să ai o ima(ine clară a acestui podiş, nu e nevoie să te cufunzi neapărat în 1ări şistudii de strictă specialitate. E suficient să urci într- o dimineaă senină pe v#rful lui tan sau

pe oricare altă înălime care stră$uie culoarul Cemei şi să-i arunci privirea p#nă departe."tunci ai posibilitatea să observi pe viu acest relief care reprezintă un adevărat amfiteatruscobor#tor spre Dunăre.

Dealurile se lea(ă între ele prin şei numite de localnici scaune şi se despart prin firele văilor,

cobor#nd p#nă la ulucul depresionar Comăneşti- 6al#n(a, everin. Unele sunt aşezatetransversal, constituind adevărate bara$e în calea apelor, care coboară de la munte, obli(#ndu-le să le ocolească ori să se adune în lacuri de mică întindere numite zătoane.

"ici, la Ponoare, locurile sunt vec1i şi roase de vremuri precum teiul Ponorii. unt locurisărace în care omul şi-a (ăsit dintodeauna adăpost în peşteri ori în păduri, în vremurilene(uroase ale trecutului. C#teva descoperiri ar1eolo(ice datează din epoca pietrei şlefuite, a

bronzului ori aramei. Două asemenea obiecte, ciocane de piatră în(ăurite se păstrează unul lauzeul GPorile de 4ier5 din Drobeta *urnu everin, celălalt la muzeul =colii Ponoarele.

Ciocanul de la Ponoarele are o lun(ime de 9 cm, ciupit la unul dintre capete, de formăromboidală, cu o (rosime de A cm şi o lăime de : cm, cu diametrul orificiului de > cm şi


4/13

foarte bine şlefuit. e poate remarca faptul că piatra din care este construit a fost destul derezistentă. Un alt ciocan din bronz a fost descoperit în locul numit 3Păritoarea5 între satulDelureni şi 6omu de către Constantin ultan

3ă aflam în %alea Păritorii, la mar(inea satului în apropierea locului unde apa !ăluei se

înt#lneşte cu Păritoarea. ub un mal din care se surpase păm#ntul înalt de un metru şi $umătate am (ăsit ciocanul care avea forma unui t#rnăcop. '-am frecat, a început să lucească

şi mi-am dat seama că e din bronz5. )u e de mirare că un asemenea obiect de bronz s-a

descoperit tocmai în aceste locuri, pentru că extracia şi prelucrarea aramei e vec1e pe acestemelea(uri 3*ot locul de $ur- împre$ur, c#t şi dealurile din vecinătate sunt acoperite cu piatrăalbă, sub care solul e roşu întocmai la fel ca cel din "lep.


5/13

Păturile de aramă sunt ad#nci, acoperite cu un fel de verdeaă, seamănă cu acelea ale uneimine

de sareHI.

=i astăzi, în apropierea satului Ceptureni, prin pădure, se mai văd puurile prin care se

exploata minereul de cupru, c1iar din timpul dacilor, care făceau monede din materialulextras. inereul a fost exploatat şi pe vremea lui ircea cel !ătr#n şi atei %odă "ceastămină a fost descoperită în timpul lui atei %odăI. Un alt loc de exploatare a minereului se

poate vedea c1iar la mar(inea drumului care coboară de la Cracul untelui spre Podul!alaciului unde se observă urmele unei (alerii din vremuri uitate.

Exploatarea minereului de cupru era făcută primitiv printr-o muncă istovitoare

”În sus şi în jos lucrătorii transportă materialul cu ajutorul roţilor şi frânghiilor trase de caicare merg de jur-împrejur. În fund se sapă încontinuu noaptea şi ziua la lumina torţelor şi cu

mare muncă scot materialul cel negru. Acela care nu se poate tăia din cauza tăriei sale, ei îlînconjoară cu cărune aprinşi şi apoi ies din mină. îndată ce s-a stins focul şi s-a răcit, secooară iar şi găsind piatra crăpată iau ucăţile şi le ridică pe gura puţului... !minereul" îltransportă la casa de fusiune. Aceste case sunt foarte mari şi înalte cu acoperişuri înclinate.

În mijlocul fiecăreia sunt # sau $ cuptoare aşezate pe reser%orii. În dosul fiecărui cuptor e o pereche de suflători foarte mari ce seamănă cu acei ce-i întreuinţează faurii şi care se punîn mişcare cu apă, căci e astfel aşezată ca la spatele fiecăreia asemenea case să se afle un

scoc cu apă curgătoare pe o roată e&terioară. Aceasta pune în mişcare o ârnă groasă prinmijlocul căreia foile suflătorilor sunt ridicate şi lăsate iar, aşa că se suflă cu o mare forţă în

foc. Aceste focuri sunt întreţinute cu cea mai mare grijă şi muncă atât ziua cât şi noaptea


6/13

până ce minereul e cu desă%ârşire topit şi se scurge de la sine într-o groapă săpată în pământ”.

Jn comuna Ponoarele, ca peste tot în Plaiul Cloşani, s-au păstrat o serie de sărbători vec1i cucaracter pă(#n care aparineau aşa numitului calendar popular folosit p#nă la începutul

secolului al -lea în paralel cu calendarul oficial. "cest calendar mai purta şi denumirea3calendarul babelor5, iar sărbătorile sunt cunoscute sub denumirea de 3sărbători băbeşti5.Deşi nu sunt consemnate în calendarul ortodox ele sunt păstrate încă în satele noastre. Esteacel calendar după care se conducea %itoria 'ipan în drumul său

'(alendarul aelor este surprinzător de e&act întrucât se azează pe orologii cosmice demare precizie) solstiţiile* !(răciunul, +ânzienele", echinocţiile !iua cucului, (ârsto%ul%iilor", fazele lunare !aştele, uminicile tinere". ar cele mai multe sărători şi oiceiuri

populare au fost suprapuse peste ioritmurile şi ciclurile de reproducţie ale animalelor, păsărilor, reptilelor şi plantelor) /unta urzicilor este ziua când înfloresc urzicile şi nu mai sunt une de mâncat0 +ânzienele sau răgaica 12 iunie este ziua când înfloresc plantele cuacelaşi nume indicând ziua cea mai lungă a anului0 împuiatul 3rşilor sau 4aca%ei !5 august"marchează perioada de împerechere a urşilor0 /unta 6ilor sau /ăpustitul 7erecilor !52octomrie" este ziua când se amestecă erecii cu oile în %ederea împerecherii0 la iua(ucului !1# martie din apropierea echinocţiului de primă%ară" începe cucul a cânta, iar la

Amuţitul (ucului !12 iunie, solstiţiul de %ară" încetează a cânta0 la iua 8arpelui !52 septemrie, zi aflată imediat la apropierea echinocţiului de toamnă" şerpii, salamandrele şi şopârlele se retrag la adăposturile lor supămăntene0 la 9ilipii de :oamnă !mijlocul luniinoiemrie" începe împerecherea lupilor ”*.

După cum se poate observa există o succesiune de sărbători care se bazează pe o bunăcunoaştere a plantelor, animalelor şi a timpului văzut ca un ciclu al iernii şi al verii,anotimpuri care au corespondene precise. Putem observa, de asemenea, un cult precis almoşilor şi al babelor. Există moşii de iarnă numii moşii de piftii, sărbătorii în s#mbăta dedinaintea lăsatului secului din Postul are, c#nd oamenii dau de pomană străc1ini de piftii şicolaci. 'a moşii de vară este vremea cireşelor şi a fra(ilor şi acestea se dau de pomană înaintede Busalii. oşii de toamnă se sărbătoresc înainte de f. Dumitru şi atunci se fac parastase pemorminte. "cest cult al moşilor este de fapt un cult al înaintaşilor, al strămoşilor. )umărul loreste cu mult mai mare put#ndu-se vorbi de oşii de Crăciun, oşii de 4lorii, oşii de

#nziene, oşii de #ntilie, oşii de Paşti etc. )u de(eaba în popor se mai păstrează vorba

3oşii vin cu bucături, babele cu zburături5

"cest cult al moşilor este menionat de toi cercetătorii folclorului nostru

3E vorba de cultul moşilor din perspectiva mitolo(ică, unde se aminteşte despre pomeni şi $ertfe aduse acelor mori care s-au identificat cu destinele comunităilor lor domestice, deneam şi săteşti. "ceste pomeni şi $ertfe se numesc la rom#ni, după numele celor cărora le suntdestinate, moşiI .


7/13

)ici babele nu sunt mai puin importante în structura anului. Ele au un ciclu special laînceputul primăverii, prima fiind !aba Doc1ia, care se mai păstrează încă în poveştile noastre.

)ea itică )ebunu din &ărdăneasa îşi aminteşte povestea acestei babe care s-a făcut stană de piatră sus la v#rful &odeanu, iar fiul ei, pe nume Dra(omir, ar fi în(1eat şi el c#nd baba l- astri(at

3Dra(omire, Dra(omire,

*u c#ni din fluiere2

=i eu nu mai pot de (erI.

e spune că fiecare om îşi are baba lui reprezentată de ziua în care s-a născut. Jn zonă a existatşi un pronunat cult al babelor, deoarece, nu înt#mplător, un loc aflat în drumul spre !alta

poartă denumirea de Cornetul !abelor. "cest cult se poate identifica în ultima instană printr-o

lăr(ire a viziunii cu un cult străvec1i al mamei-păm#nt sau B1eea, identificat cu *erra Dacicaaşa cum susine ). Densuşianu într-o notă de subsol a cării sale

3Cu numele de Beieni cunoaştem trei sate, toate situate în pările muntoase, unul în $udeule1edini, cătun al comunei Ponoarele, altul în !anat spre + de Caransebeş şi al treilea în!$1aria, l#n(ă Crişul )e(ru spre apus de muntele *ărtăroia5 .

Este interesantă suprapunerea acestor sărbători băbeşti cu toate practicile pe care le impuneau peste calendarul ortodox care a încercat să le asimileze, dar încă nu a reuşit pe deplin. 4ără aavea intenia să epuizăm problematica acestui calendar popular, ne propunem să urmărim

aceste practici şi interdicii străvec1i în str#nsă le(ătură cu sărbătorile creştine."m observat că la unele sărbători se mai păstrează o serie de practici care arată că acestea s-au suprapus, de fapt, peste cele pă(#ne. "şa sunt calendarul cepelor şi (1icitul străc1inilor,

practici le(ate de "nul )ou. "ceste obiceiuri se practicau în toate satele comunei. &1icitulstrăc1inilor se făcea pentru fetele mari care aveau astfel posibilitatea să-şi vadă ursita. Pemasă se puneau mai multe obiecte de către (azdă sau cineva anume şi deasupra fiecăruia seîntorcea cu (ura în $os o strac1ină.

Jn ziua de 'ăsata secului era obiceiul ca în sate să se facă v#rte$. )ebunu Dumitru ne-a spuscă v#rte$ul se putea face oriunde, într-un loc drept, în care se bătea un par, un fel de st#lp mai(ros în păm#nt. t#lpul avea o (aură la mi$loc în care era fixată o pră$ină lun(ă de vreo < m şidestul de rezistentă ca să poată ine două-patru persoane. Pră$ina era (ăurită şi fixată cu un cuide metal. Jn pările laterale avea c#te un ăruş de care să te poi ine. Pe pră$ină se puneau

băieii sau fetele şi ceilali stăteau la mi$loc şi se înv#rteau şi de multe ori aceştia cădeau spre1azul tuturor. " doua zi v#rte$ul trebuia spart. 'a 'ăsata secului se facea şi praznic. e mer(eala cimitir şi se tăm#iau morii, iar acasă se tăm#iau animalele şi pomii. Cei din familie seînt#lneau cu rudele şi petreceau, iar după masă mer(eau la 1oră. Jn întrea(a săptăm#nă careurma erau numai sărbători şi diferite restricii în ceea ce priveşte munca. Prima zi dinsăptăm#nă era lunea ciorilor şi după cum ne spune )elu Dumitraşcu, nu aveai voie să mături

şi să faci alte munci ca să nu r#c#ie ciorile recolta. " doua zi e marea trăsnetului, o sărbătoarecare se ine şi azi de oamenii locului pentru a se feri, animalele şi casa de foc şi de trăsnete.


8/13

)ea Dumitru )ebunu de la Bastavei ne-a mărturisit că această sărbătoare se ine de frica luif. 7lie, cel care a furat caii lui atana şi, pentru că i-a bătut, Dumnezeu 7-a pedepsit lu#ndu-im#na cea dreaptă. De aceea se spune că el m#nă şi azi cărua cerească cu m#na st#n(ă, iaratunci c#nd pocneşte din bici, ful(eră. Jn vara anului >, atei !orloveanu a lucrat lacircovii lui f. 7lie la adunatul f#nului şi a scăpat ca prin minune cu viaă, pentru că l-a trăsnitşi a avut de suferit de pe urma arsurilor provocate. )e-a spus că nu va mai lucra niciodată înzilele acestor sărbători premer(ătoare f#ntului 7lie. iercuri sunt %laşii oc1ilor şi femeile seferesc să lucreze cu acul sau andreaua şi orice unelte care împun( pentru a feri oc1ii de boli.Crăciunescu Eufrosina din &ărdăneasa ne-a spus că numele fiecărui membru al familiei şi alanimalelor sau păsărilor din (ospodărie era pomenit într-un desc#ntec de înlăturare a răuluicare se putea abate asupra (ospodăriei.

'a f. &1eor(1e încep şi practicile le(ate de cultul ve(etaiei. C1iar în acea dimineaă se punela fiecare poartă o cren(uă de fa( numită în unele sate stră$er. "cesta este un lăstar care se

curăă de cren(ue p#nă aproape de v#rf şi se aşează la st#lpul din st#n(a porii ca să ferească(ospodăria de rele. *oi bătr#nii din sate ştiu că fa(ul trebuie să înfrunzească primul. Dacăînfrunzeşte (orunul atunci va fi un an rău, iar dacă primul înfrunzeşte fa(ul va fi un an cu

bucate multe. Dacă înfrunzeşte carpenul înt#i e semn că anul va fi fri(uros şi nu se face f#nul.e poate constata un adevărat cult al frunzelor, copacilor şi plantelor prezent în lumea satelornoastre. 'a f. &1eor(1e (ospodarul îşi dă seama de producia de lapte pe care o va obine înacel an. "cum oile sunt stropite cu apă sfinită pentru a alun(a relele. Cultul ve(etaieicontinuă cu 4loriile, c#nd se sfinesc cren(uele de salcie şi se pun în casă la icoane sau c1iarla locurile cu bupate.

Jn $oia dinaintea Paştelui se fac $oimărelele. )ebunu aria din Băiculeşti ne-a spus cumsărbătorea această zi în satul ei

3Cu o zi înainte adunam cren(i de alun şi bucimei uscai ca să putem face focul în curte."colo scotea mama măsua rotundă pe care punea colaci şi cănue de păm#nt pline cu apă. e

puneau at#ia colaci şi cănue c#i copii trebuiau să vină, pentru că oamenii erau împării peanumite (rupuri de case. "tunci se puneau pe măsuă şi flori brebenei, cărli(ei şi priboi.Cănuele şi colacii erau date de pomană şi după ce se (usta o dată din apă aceasta se vărsa la ofloare sau la un pom ama mea a avut trei copii mori şi le dădea de pomană ulciorele pentrucă lor le fusese dra( să bea apa din urcior5.

Pre(ătirile pentru nuntă încep imediat după peit. "tunci se tocmeşte şi muzica fix#ndu-sedata exactă a nunii. "t#t părinii mirelui c#t şi ai miresei încep să-şi adune cele necesarenunii. Pre(ătirile propriu-zise se intensifică în săptăm#na premer(ătoare nunii. Ele încep

practic de $oi c#nd se aduce cortul, mesele, scaunele, se taie lemnele pentru foc şi se pre(ăteşte locul pentru 1oră şi pentru muzicani. *ot de pe acum femeile încep să pre(ătească pră$iturile. 'a acest ceremonial sunt antrenante rudele mai apropiate şi vecinii. !ucătarul vineabia s#mbătă dimineaa. El nu este un om calificat anume, ci unul care se pricepe la (ătitştiind să aprecieze cantităile de alimente necesare pentru preparatele specifice acestui

moment. !ucătăria se instalează aproape de cort pe un loc drept aflat în prea$ma casei. înainte


9/13

vreme mesele se făceau din ăruşi bătui în păm#nt pe care se prindeau sc#nduri, iar scauneleerau făcute din pră$ini ceva mai late care se acopereau cu preşuri.

C1emarea la nuntă

Pentru rudele mai de departe c1emarea la nuntă se face cu invitaii. Cei din satele vecine suntinvitai verbal de cumnatul de m#nă. 'a &ărdăneasa acesta mer(e cu o zi înainte în sateleBăiculeşti, !r#nzeni şi artineşti, sate care înainte constituiau comuna &ărdăneasa. Dacănunta se face în două pări atunci mer(e şi cumnatul de m#nă al mirelui, dar şi cel al fetei. Cumuzica se invită numai cei din sat în ziua de s#mbătă. 'a fată c1emarea o face cumnatul dem#nă, iar la băiat (inerele însuşi. Cumnatul de m#nă este le(at peste piept cu un peşc1ir sau oc#rpă de boran(ic şi poartă în m#nă plosca împodobită cu o rămurică de brad, o floare şifoaienfir. 'a ploscă se pune şi o batistă lucrată de mireasă. Cumnatul de m#nă purta o

pan(lică roşie la pălărie sau la căciulă, dar acum nu se mai poartă. Cumnaii de m#nă se ale(dintre rudele mai apropiate /frate, unc1i0 oameni destoinici care trebuie să conducă întrea(anuntă. Ei o iau din casă în casă şi c1eamă toată lumea din sat. 4ormula de adresare esteceremonioasă, specifică momentului

!ună dimineaa2 *inerii noştri vă invită să luai parte la căsătoria lor care va avea loc mîine lacasa mirelui sau a mireseiH.

Cel invitat trebuie să răspundă şi el cu o urare

ă trăiască tinerii, să le dea Dumnezeu noroc, sănătate şi copii frumoşir.

Cumnatul de m#nă îi întinde plosca să (uste rac1iul. Dacă nu (ăsesc acasă pe nimeni cumnaiide m#nă trebuie să lase un semn în poartă sau la uşă. De re(ulă se lasă o cren(uă de brad pecare cumnatul de m#nă o are pre(ătită dinainte. !radul este nelipsit de la toate ceremonialurilele(ate de trecerea omului prin lume.

"ducerea şi împodobirea bradului

&inerele îşi ale(e dintre prietenii mai apropiai pe cineva care mer(e după brad. în satelecomunei bradul poartă denumirea de stea( reprezent#nd de fapt un v#rf cu trei-patru eta$eKştirci0. El se taie de $os şi se aduce acasă între( deoarece restul cren(ilor se folosesc laîmpodobitul cortului şi se pun la poartă sau la intrarea în casă.

!radul este lăsat în curte p#nă seara c#nd se împodobeşte de către fete şi de către băiei.

pre seară fetele şi băieii iau un muzicant şi îl împodobesc cu ciucuri de diferite culori.. e pune obli(atoriu în stea( un batic roşu pe care îl va purta mireasa imediat după nuntă şi o batistă cusută de m#nă. Cotorul se înveleşte în brăciri femeieşti noi pe care le dă mamasoacră. Ciucurii se pun în fiecare spic al bradului, iar în v#rf se pune un ciucure făcut din maimulte culori. !aticul şi batista se prind de prima ştircă de sus, întotdeauna cu aă roşie şi totacolo se pune o cruce de busuioc. învelitul cotorului se face de sus în $os p#nă la bază. "colo

brăcirile se prind cu două cuie ca să nu se desfacă. "ltă dată în brad se puneau şira(uri de boabe de porumb roşu şi o c#rpă de boran(ic specială mai scurtă dec#t cea obişnuită şi făcută


10/13

cu ciucuraşi. După nuntă c#rpa era luată şi pusă la o icoană. *ot la stea( se punea şi un iu/clopoel micu0, pus apoi la un berbec ca simbol al fertilităii. Pe tot parcursul împodobirii sec#ntă mai multe c#ntece dintre care este nelipsit 4oaie verde pupi dra(.

4oaie verde pupidra(,

%enii fetelor la brad,

ă-l împodobii cu dra(.

%enii, fetelor, venii,

!radul să-l împodobii,

Cu ciucuri şi cu beteală,

Că acuşi se face seară,iresică nu sta tristă,

"dă-ncoace o batistă

=i-o floare de busuioc

-avei în lume noroc,

Că ai luat pe cine-ai vrut

=i pe cine i-o plăcut.

Pl#n(i mireasă, nu tăcea,

Că-i cinaşi cinişoara.

De la muica vei pleca,

C-aşa-i în lume lăsat

4etele să n-aibă sat,

ă-l urmeze pe bărbatI.

tea(ul este inut în timp ce se împodobeşte de ste(ar sau de un băiat cu ambii părini. *oi ceicare participă la împodobire sunt servii cu pră$ituri şi cu vin, iar după ce stea(ul esteîmpodobit, ste(arul iese afară şi vine soacra să i-l dea peste pra(. Jl prinde de undeva de lami$loc şi-l dă cu cotorul în faă, zic#nd

3C#te spice-n stea(, at#tea noroace în casa copiilor mei2

7ar ste(arul răspunde

5ă dea Dumnezeu25


11/13

"sta se repetă de trei ori după care se face 1ora stea(ului care se începe întotdeauna cu o 1orăde m#nă. "poi stea(ul se $oacă toată noaptea, după care se pune în cameră la loc si(ur ca sănu-l fure cineva, deoarece în noaptea nunii se obişnuieşte furatul anumitor obiecte.

Cinişoara

Este un obicei care se face at#t la mire c#t şi la mireasă. După ce lumea s-a adunat la 1oră şise $oacă mai multe 1ore în locul stabilit dinainte, oamenii sunt invitai la masă. "cum are locultima cină a miresei la casa ei, numită cinişoara miresei. Jnainte vreme mireasa era îmbrăcatăîn costum naional cu cră şi era ultima dată c#nd purta costumul de fată. 'a cinişoară seservesc numai două feluri de m#ncare ciorbă şi varză cu carne, aduc#ndu-se la masă uică şivin din belşu(. Cinişoara se face şi la (inere unde naşul vine şi desc1ide masa. "ici stau lamasă toi cei care mer( în ziua următoare în nuntă. ai demult, naşa se ducea la fiecarenuntaş şi îi punea floarea în piept, însemn#ndu-l astfel ca să mear(ă în nuntă. "cum florile se

pun duminica. *ot s#mbătă se aduce şi pră$ina.

"dusul şi ridicatul pră$inii

ireasa îi anună din timp pe băieii care vor mer(e s#mbătă dimineaa în pădure după pră$ină. Ei ale( un lemn drept nu prea (ros, dar fără noduri pe care îl curăă şi îl aduc la casamiresei. "ici urmează o operaie complicată prin care lemnul este curăat de coa$ă şi uns apoicu seu de oaie sau cu vaselină ori cu săpun pentru ca urcuşul să fie mai dificil. Destul dedificilă este şi ridicarea pră$inii care se face de re(ulă după masă c#nd au venit lăutarii. Primadată se sapă o (roapă ad#ncă în care va fi pus cotorul pră$inii.

"ceasta se ancorează cu sfori şi apoi se ridică din ancore şi cu a$utorul unor scări, fix#ndu-secu cotorul în (roapă. în v#rful pră$inii se pune un brădu care are o sin(ură ştircă şi esteîmpodobit cu ciucuraşi şi cu o batistă în care se află bani. !răduul este fixat într-un orificiudat cu sfredelul şi este (ulerat ca să se poată rupe mai uşor. Urcarea în pră$ină este o operaiedificilă, un adevărat spectacol de bărbăie. +bli(aia revine celor din alaiul mirelui pentru a-isalva acestuia onoarea. Pentru urcare se fac mai multe încercări folosindu-se brăcirile şisăcuielul cu cenuşă la (#t, pentru că trebuia şters seul ca să se poată urca. Dacă brăduul erarupt el trebuia prins tot de către cineva din alaiul mirelui pentru că, altfel, cel care îl prindemer(e la naş să ia răsplata cuvenită. Dacă nu se pot urca cei din alaiul mirelui, puteau să se

urce şi cei de la mireasă, dar atunci naşul era obli(at să dea o sumă mai mare de bani. "cum la'udu nu se mai ridică pră$ina, prefer#ndu-se ascunderea bradului. "cesta este ascuns de cătrecineva de-al casei, urcat în pod sau în vreun pom şi p#nă la urmă este (ăsit şi răscumpărat decătre naş.

Jnmorm#ntarea

Credina în existena postumă este bine înrădăcinată în între(ul inut numit Plaiul Cloşani,fapt care a (enerat o serie de practici care s-au păstrat peste milenii. Jn anul 9L@; în această


12/13

comună a venit profesorul +ctav Păun de la 4acultatea de filolo(ie din !ucureşti cu o (rupăde studeni pentru a efectua o astfel de cercetare. Perioada aleasă nu a fost însă cea mai

potrivită, pentru că cercetarea s-a desfăşurat la sf#rşitul lunii mai şi începutul lunii iunie c#ndoamenii erau prinşi la diverse munci ale c#mpului. Bezultatele acestei cercetări nu lecunoaştem şi s-ar putea ca ele să fi folosit doar iniierii tinerilor studeni. 4iind profesor înacea perioadă la Ponoarele, şi ocup#ndu-mă cu adunarea folclorului, i-am însoit pecercetători în zona !#r#iacului şi la Cracul untelui de unde au cules date interesante despreînmorm#ntare. "semenea date culesesem şi eu mai înainte pentru o lucrare cu care am

participat la un simpozion la Constana în anul 9L@


13/13

pentru a reuşi să depăşească obstacolele ce-i vor sta în faă, în timpul călătoriei sale pecealaltă lumeM asi(urarea unei existene postume benefice pentru sufletul celui decedat prindaruri rituale, pomeni şi aşezarea l#n(ă acesta a unor obiecte, înlăturarea oricărei posibilită ițde reîntoarcere a defunctului printre cei vii sub forma unui demon/ stri(oi, moroi05.

Plaiul Closanilor 2

Documents

Transcript of Plaiul Closanilor 2