Piatra Craiului Monografie Emilian Cristea PDF

download Piatra Craiului Monografie Emilian Cristea PDF

of 523

description

Good book

Transcript of Piatra Craiului Monografie Emilian Cristea PDF

  • 1

  • 2

  • 3

    Cuprins Aezare, caractere generale 11 Subunitile de relief i turistice 16

    A Piatra Mic 17 Curmtura Pietrei Craiului 18

    B Piatra Craiului (Piatra Craiului Mare) 19 Creasta Pietrei Craiului 19 Vrful Turnul 20 Creasta Nordic 22 Creasta Sudic 24 Abruptul Nord-Vestic 25 Padina nchis 26 Padina Popii 27 Valea Ciornga i Padina lui Rie 28 Padina lui Cline 28 Valea Podurilor 30 Valea Ciornguei, Valea Vlduca 31 Valea Sprlei 31 Brsa Tmaului 32 Abruptul Vestic 32 Umerii Pietrei Craiului 34 Valea Padina Lncii 35 Peretele Central (al Marelui Grohoti) 36 Muchia Roie, Peretele i Valea Piscul

    Rece

    36 Muchia i Valea lui Ivan, Valea Urzicii 37 Abruptul Estic 38 Valea Curmturii, Valea Cheii 39 Valea Vlduci, Valea Cheii de sub

    Grind

    40 Valea Cpnilor, Valea Steghii, Valea

    Funduri

    41 C Pietricica 42

    Relieful Carstic 43 Peterile 44

  • 4

    Cheile 49 Alctuirea geologic 51

    I isturile cristaline 52 II Formaiunile sedimentare 52

    Clima 55 Flora i vegetaia 63

    I Zona forestier 65 II Zona alpin 67

    Fauna 73 Monumente ale naturii i rezervaia 75 Completri la toponimia Pietrei Craiului 81 Ci de acces 85 Cabane i refugii 89 Scheme i diagrame 92 Harta general a munilor Piatra Craiului 97 Trasee turistice 98

    1 Zrneti Cabana Plaiul Foii (ramificaie pe traseul Anghelide) Refugiul Sprlea La Lanuri Piscul Baciului (vrful La Om) Refugiul Grind La Table

    98 2 Zrneti Cabana Gura Rului Poiana

    Znoaga Cabana Curmtura aua Crpturii Valea Crpturii - Zrneti

    116 3 Zrneti Zona fostului refugiu Diana

    Brna Caprelor aua Padinei nchise pe creasta nordic a Pietrei Craiului Cabana Curmtura Prpstii - Zrneti

    122 4 Zrneti Prpstii Valea Vlduca

    Poiana Vlduca La Table Bran sau Zrneti prin satul Petera

    143 5 Satul Podu Dmboviei Cheile

    Dmboviei Valea Dmboviei Valea lui Ivan Drumul Grnicerilor Curmtura Foii Cabana Plaiul Foii

    156 6 Comuna Dmbovicioara Petera D-

  • 5

    mbovicioarei Cheile Brusturetului Cabana Brusturet Stna din Funduri La Table

    167 7 Comuna Dmbovicioara Satul Ciocanu

    Poiana Grindului La Table

    176 Traseul de creast al Pietrei Craiului 182

    8 Creasta Nordic: cabana Curmtura - aua Crpturii - vrful Turnul - aua Padinei nchise - vrful Padina Popii - zona refugiului de la Vrful Ascutit

    183 9 Cabana Plaiul Foii Curmtura Foii

    Cerdacul Stanciului Valea Urzicii aua Funduri Stna din Funduri La Table

    205 10 Cabana Plaiul Foii Zona fostului

    refugiu Diana

    228 11 Cabana Plaiul Foii Plaiul Runcului

    (Muchia nrenilor) Vrful Tmaul Mare

    230 12 Cabana Plaiul Foii Valea Dmboviei

    (cu legtur pe la Dracsin pentru masivul Iezer-Ppua) (si traseul n sens invers)

    233 13 Cabana Plaiul Foii Rudria aua

    Lerescul Mic

    235 14 Cabana Curmtura Padinile Frumoase

    Creasta nordic a Pietrei Craiului (zona refugiului de la Vrful Ascutit) (si traseul n sens invers)

    237 15 Cabana Curmtura Piscul Mrtoiu

    La Table Poiana Grindului Curmtura Groapelor Satul Sirnea (si traseul n sens invers)

    241 16 Cabana Curmtura Satul Petera 251 17 Cabana Curmtura aua Crpturii

    Piatra Mic Poiana Znoaga Cabana Curmtura (traseu n circuit)

    254

  • 6

    18 Padina Hotarului 258 19 Padina indileriei - vrful Turnul 161 20 Zona fostului refugiu Diana - Padina

    Popii - vrful Padina Popii

    264 21 Valea Dmboviei - Valea Tmaului

    - Curmtura Foii

    267 Caracteristica traseelor n perioada zpezilor 270 Clasificarea traseelor alpine 272 Trasee alpine 276

    22 Artera de baz: Valea Crpturii 276 23 Artera de baz: Padina nchis 285 24 Artera de baz: Padina Popii 314 25 Artera de baz: Brul Ciornga Mare 349 26 Artera de baz: Padina lui Cline 375 27 Artera de baz: Valea Podurilor 426 28 Artera de baz: Marele Grohoti 447 29 Artera de baz: Padina indileriei 476 30 Artera de baz: Valea pirlei 482 31 Artera de baz: Prpstiile 489 32 Artera de baz: Piatra Mic 495 33 Creasta Pietrei Craiului iarna 498

    Alte trasee stabilite n Piatra Craiului 501 Postfa 518

  • 7

    Pagin alb

  • 8

    Pagin alb

  • 9

    Pagin alb

  • 10

    Pagin alb

  • 11

    ASEZARE, CARACTERE GENERALE

    Pe latura de vest si nord-vest a pitorescului culoar Rucr - Bran se nalt impuntor masivul Piatra Craiului, a crui creast zvelt, ascutit, constituie unul dintre cele mai reprezentative obiective turistice si de alpinism ale muntilor nostri. Dispus perpendicular pe directia general a Carpatilor Meridionali, creasta Pietrei Craiului are forma unui arc larg deschis, orientat mai nti de la nord-est spre sud-vest si apoi spre sud. Ea se ntinde pe o lungime de circa 25 km, ntre localittile Zrnesti la nord si Podu Dmbovitei la sud. Masivul Piatra Craiului, cu creasta sa singuratic, de un alb sclipitor ce contrasteaz cu verdele ntunecat al pdurilor ntinse de la poale, se evidcntiaz prin aparitia lui cu totul aparte n cuprinsul Carpatilor nostri, prin faptul c este nconjurat din toate prtile de arii depresionare, pe care le depseste altimetric cu 500 - 1000 m. Astfel, masivul domin prin pereti stncosi depresiunea Tara Brsei la nord-est, Culoarul TmasuIui (Rucr - Zrnesti) la nord si vest si culoarul Rucr - Bran la est si sud. Unele asemnri geografice si geologice alc masivelor Piatra Craiului si Bucegi, precum si dispunerea lor paralela pe directia general nord-sud, de o parte si de alta a culoarului Rucr - Bran, fac ca acestea, mpreun cu Muntii Leaota, situati

  • 12

    mai la sud, s formeze un ansamblu geografic care se deosebeste net de regiunile nvecinate. Unii geografi consider cele trei masive ca o grup muntoasa aparte, cu caractere de tranzitie ntre Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali. Datorita pozitiei. directiei si aspectului ei general, Piatra Craiului se detaseaz n peisajul regiunii ca o unitate geografic bine individualizata, cu limite clare si cu caractere proprii. Masivul are o configuratie destul de simpl, fiind alctuit dintr-o singur creast mrginit de versanti abrupti, stncosi, si din culmile de la poale. Creasta constituie elementul esential, dominant, la care se refer n primul rnd numele Piatra Craiului. Culmile mai scunde, ajungite ctre vest si nord-vest, precum si mgurile de pe latura estic snt contraforturile care sustin edificiul mret al crestei, cobornd pn n vile adnci ce ncadreaz aceast regiune muntoas. Alctuirea morfologic a masivului (creasta, versanti, culmi secundare) a fcut dificil fixarea limitelor si definirea lui ca unitate geografic: munte, rnunti sau masiv. Avnd n vedere trsaturile reliefului si n special prezenta culmilor de la poale - individualizate ca munti de sine stattori -, strns legate de creast prin functiile lor pastorale cu vechi traditii, considerm c Piatra Craiului nu este un munte si nici o grup de munti, ci un masiv muntos de proportii nu prea mari. Acest masiv muntos, alturi de ariile depresionare si de muntii din jur, imprim ansamblului

  • 13

    geografic local o evident diversitate de peisaj. De oriunde ar fi privit, el impresioneaz prin profilul ndrznet si prin silueta elegant a crestei sale de calcar. Cele mai impuntoare imagini le ofer peretii stncosi dinspre vile rurilor Brsa si Dmbovita, cu un peisaj slbatic, de o rar frumusete si mretie.

    Limite. n sens larg, masivul Piatra Craiului este cuprins ntre vile Brsa la nord, Dmbovita la vest, Dmbovicioara - Brusturet - Valea Seac a Pietrelor pe de o parte si Vldusca - Rul Zrnestilor (Rul Mare din Prpstii) pe de alta, pe latura de est. Din punct de vedere turistic, masivul nglobeaz si mgurile calcaroase ale Branului, avnd n vedere strnsa lor legatur cu creasta si versantul rsaritean al Pictrei Craiului prin traseele turistice de acces. De fapt, dup nfatisarca reliefuIui, mgurile ce se nsiruie la est de valea Dmbovicioarei, mpreun cu cele de la Giuvala alctuiesc n ansamblu o treapt intermediar de circa 1300-1500 m ntre creasta Pietrei Craiului si depresiunea sau Platforma brnean din cuprinsul culoarului Rucr - Bran. Spre nord si vest, Piatra Craiului domin printr-un abrupt stncos regiunea mai joas a culmilor n mare parte mpdurite si a vailor din bazinul rurilor Brsa si Dmbovita. n sens larg, masivul Piatra Craiului este clar delimitat pe aceste laturi de vile celor dou ruri, care-l separ de Platforma Poiana Mrului (Muntii Persani),

  • 14

    muntii Tagla si Iezerului. n lungul Dmbovitei si Brsei se pune n evident un culoar depresionar - intramontan, bine individualizat, dispus pe directia NE-SV, de la Zrnesti la Rucr, ntre creasta Pietrei Craiului si muntii nvecinati. Acesta este numit Culoarul Tmasului, dup numele culmii care, n Curmatura Foii (1375 m), delimiteaz Piatra Craiului de Muntii FagrasuIui. Prezenta acestui culoar depresionar n imediata vecintate a Pietrei Craiului scoate mai mult n evident individualitatca geografic a acestui masiv, constituind totodat o limit cert ntre coamele cristaline greoaie ale muntilor Fgrasului si lezerului, pe de o parte, si crestele, mgurile si podurile calcaroase din grupa muntilor Piatra Craiului - Bucegi, dispuse n general pc directia nord-sud, pe dc alt parte. Pe latura de est, masivul Piatra Craiului este separat de podurile si mgurile mpdurite ale Branului prin nlntuirea unor vi ce apartin bazinelor Brsei si Dmbovitei, cu obrsiile n punctul denumit ,,La Table", situat pe cumpna Carpatilor, n captul sudic al poienii Vldusca (1415 m alt.). Ctre nord se nlntuiesc vile Vldusca si Rul Zrnestilor (a crui ap curge prin Prapstii), iar ctre sud o vale care, pe parcursul ei de la izvoare la varsare, poarta trei denumiri: Valea Seac a Pietrelor, Brusturet, Dmbovicioara. n lungul acestei vi, orientat paralel cu creasta

  • 15

    Pietrei Craiului, se contureaz un ,,uluc depresionar" mai ngust, bine pus n evident n relieful regiunii (culoarul Dmbovicioara - Zrnesti). Fundul culoarului corespunde podurilor de calcar si conglomerate n care au fost tiate un sir de chei strmte si slbatice, strbtute de drumuri forestiere sau de poteci turistice. Prin pozitia, directia si aspectul reliefului, culoarul depresionar din partea estic a masivului a nlesnit accesul sprc creast att pe vi, ct si pe culmile limitrofe, devenind, odat cu amenajrile relativ recente ale drumurilor forestierc de pe valea Dmbovicioara - Brusturet - Valea Seaca a Pictrelor pe de o parte si Rul Zrnestilor pe de alta, o ax de circulatie turistic a masivului Piatra Craiului. La sud, prelungirea mai scund si mpdurit a Pietrei Craiului - Pietricica - descreste treptat pna n culmea Gruiului Mirii, care domin printr-o denivelare de peste 200 m podurile calcaroase (Plaiul Mare, Plicul) dintre vile rurilor Dmbovita si Dmbovicioara. Din punct de vedere al functiilor turistice pot fi nglobate n masivul Piatra Craiului si "mgurile" Branului, situate la est de culoarul Dmbovicioara - Zrnesti, unde formeaz culmea Toanches - Coja - Glma Sprturilor, ce se ntindc pe directia nord-sud, ncepnd la sud-est de Zrnesti cu Mgura Mic si sfrsind prin culmile domoale din preajma satului Dmbovicioara. Limita estic a acestora corespunde contactului

  • 16

    dintre calcarele jurasice si conglomeratele cretacice din cadrul culoarului Rucr - Bran. Ea poate fi urmrit pe la poala acestor mguri, trecnd prin localittile Mgura, Pestera, Sirnea, Ciocanu, Dmbovicioara, ale cror locuri pitoresti atrag tot mai multi iubitori de peisaje inedite.

    SUBUNITTILE DE RELIEF SI TURISTICE

    Masivul Piatra CraiuIui poate fi mprtit n trei subunitti distincte, separate prin limite naturalc clare (Curmtura Pietrei Craiului, Saua Funduri) si anume: Piatra Mic, Piatra CraiuIui (sau Piatra Craiului Mare) si Pietricica. Aceste subunitati sc diferentiaz ntre ele prin nltimea, masivitatea si aspectul peisajului lor, ceea ce a conditionat valorificarca lor turistic, marcat printr-o circulatie mai mult sau mai putin intens. Subunittile de mai sus vor fi tratate in functie dc importanta pe care o au pentru turism si alpinisin. Pentru o mai bun ntelegere, materialul este sistematizat n capitolele corespunzatoare celor trei subunitti mentionate: Piatra Mica cu subcapitolul Curmatura Pietrei Craiului; Piatra Craiului (Piatra Craiului Mare) cu subcapitolele: creasta Pietrei Craiului, abruptul nord-vestic, abruptul vestic, abruptul estic; Pietricica.

  • 17

    A. PIATRA MIC

    Piatra Mica (sau Piatra Craiului Mic) se detaseaz ca o subdiviziune bine conturat, mai scund n extremitatea nord-estic a masivului, fiind cuprins ntre saua Crpturii si Prpstiile Zrnestilor, care o despart de culmca Toanches-Coja-Glma Sparturilor si de Magura Mic. Pe latura dc vest, Piatra Mic este delimitat de cele dou vi care coboar din Curmatura Pietrei CraiuIui n directii opuse: valea Crpturii spre nord si unul din firele de obrsie ale vii Curmturii spre sud. Cheilc Prpstiile Zrnestilor si defileul din avale formeaz limita de sud si de est a acestei subunitti. Versantul de nord, acoperit initial cu pduri compacte, sfrseste n lunca rului Brsa Mare, cu o zon de fnete si culturi. Coama piramidal a Pietrei Mici, orientat pe directia VNV-ESE, culmineaz n vrful Piatra Mica (1816 m); prin pozitia lui, acesta ofera o minunat panoram asupra orasului Zrnesti si Trii Brsei. Privit de departe, vrful are o form rotunjit, crestetul lui fiind nivelat de un pod destul de neted, ocupat n bun parte de jnepeni. VrfuI Piatra Mic este marcat cu un monumcnt care aminteste vitcjia eroilor czuti n primul rzboi mondial. Profilul culmii este asimetric: spre nord, abruptul mai pronuntat de pe Dosul Pietrei Mici domin prispele de glacis coborte dinspre valea Brsei; spre sud, aspectul este mai variat,

  • 18

    prezentnd poduri suspendate, cu pante mai domoale n care apele au tiat chei nguste (cum este cea a prului Znoaga), si fee netede, cum snt cele din apropierea cabanei Curmtura, sau abrupturi, ca Peretele Glbenoasa ce domin regiunea cu nuantele lui crmizii. Din vrful Piatra Mica si din cel cu cota 1596 m pornesc tentacular o serie de culmi catre nord si sud (culmile Pietrei Mici, culmile Znoagei), brzdate de vile unor praie firave, ntre care Padina lui Dnisor si Znoaga snt mai cunoscute.

    CURMTURA PIETREI CRAIUIUI

    n extremitatea nordic, creasta Pietrei Craiului este ntrerupt n dreptul vrfului Turnul de o adnc spintectur, numit Curmtura Pietrei Craiului. Aceasta formeaz hotarul ntre Piatra Mic si Piatra Craiului propriu-zis (numita n unele lucrri mai vechi Piatra Craiului Mare). n portiunea central a Curmturii Pietrei Craiului se nalt Coltul din Curmtur, un turn de piatr mpdurit, care separ Saua Crpturii (1660 m) la est, prin care trece drumul turistic de pe versantul nordic pe cel sudic, de Saua Curmturii la vest, punctul cel mai cobort (1620 m). Poteca turistic spre vrful Turnul traverseaz Curmtura Pietrei Craiului ctre versantul estic al vrfului mentionat, la 1680 m.

  • 19

    B. PIATRA CRAIULUI (PIATRA CRAIULUl MARE)

    Prin lungimea, altitudinea si diversitatea peisajului, Piatra Craiului Mare ocup primul loc ntre subunitatile de relief ale masivului, fapt care ne-a determinat s-o prezentm mai detaliat. Deoarece limitele acestci subunitti au fost artate n capitolul "Asezare, caractere generale", vom descrie n cele ce urmeaza n special creasta Pietrei Craiului si versantii care o delimiteaz.

    CREASTA PIETREI CRAIUIUI

    Desprtit de Piatra Mica prin adnca denivelare format de Curmtura Pietrei Craiului, creasta ncepe din vrful Turnul, n dreptul cruia masivul sufer o puternic torsiune spre sud-vest. Prin nftisarea masiv si pozitia lui n punctul unde ncepe s se contureze ctre sud creasta zvelt a Pietrei Craiului, vrful Turnul se diferentiaz de restul masivului, ca un component aparte. Pe linia de creast snt nsirate numeroase vrfuri ce culmineaz n portiunea central, unde Piscul Baciului sau vrful La Om atinge 2238 m altitudine. La circa 350 m spre sud de vrful La Om se afl saua Grindului, poart natural de mare circulatie turistica, prin care trece vechiul drum de traversare a masivului, cunoscut sub denumirea La Lanturi. Creasta Pietrei Craiului Mari a fost

  • 20

    mprtit conventional n dou segmente principale: Creasta Nordic, portiunea dintre Saua Grindului si vrful Turnul, si Creasta Sudic, ntre saua Grindului si Saua Funduri. Prin aspectele diferite ale reliefului, aceste segmente si justific delimitarea si din punct de vedere geografic. Denumirile nu se cunosc n graiul local, dar ele au fost propuse si ncettenite de mai mult vreme n lucrarile turistice, din necesitati de orientare n spatiu si de sistematizare a prezentarii traseelor turistice si alpine.

    Vrful Turnul. Situat n extremitatea nord-estic a Pietrei Craiului si individualizat prin aspectul lui piramidal, vrful Turnul (1923 m) este conturat de versanti care, datorita orientrii lor (spre nord si est), nu pot fi ncadrati n abruptul nord-vestic, ceea ce ne-a determinat s-1 tratam separat, ca o subdiviziune a crestei. Aceast individualizare este justificat si de faptul c pe versantii amintiti se desfsoar o serie de trasee turistice marcate ce sfrsesc pe vrful lui. Valea Crpturii si un afluent al acesteia i formeaz hotarul spre nord-est, valea Brsei Mari l delimiteaz spre nord, iar Muchia Padinei nchise, pe de o parte, si un interfluviu desprins din vrf printre firele de obrsie ale vii Curmturii, pe de alt parte, l despart ctre sud-vest de restul crestei. Cu nfatisarea lui semeat de turn piramidal, care se remarc mai ales cnd e privit din Zrnesti, vrful, numit local si Turnul

  • 21

    Pietrei, si nalt crestetul, adesea acoperit de nori (fiind un fel de barometru pentru zrnesteni), deasupra covorului de jnepeni si molizi ce-i mbrac pantele abrupte. Din acest vrf porneste catre nord o muchie secundar, firav la nceput, viguroas si tentacular ceva mai jos. Initial, muchia separ doua vi adnci ce brzdeaz cu firele lor de obrsie coastele nordice ale vrfului: Padina Hotarului si Padina Sindileriei. Ceva mai jos, muchia se ramific, formnd cteva interfluvii printre care alte dou vi (Padina Chicerii si Padina Calului) si-au croit drum, ca si primele, ctre valea Brsei. Dintre formele de relief de interes turistic sau alpin situate pe versantul nordic al vrfului Turnul mentionm: Peretele din Padina Hotarului, situat pe stnga vii, n portiunea ei inferioar; Coltii Calului, nltati pe una din muchiile desprinse din muchia secundar, prezentat mai sus; Peretele Sindileriei, pe stnga firului principal al vii cu acelasi nume; Cetatea Sindileriei, ngrmdire de ace n amonte de confluenta Vlcelu1ui secundar al Padinei Sindileriei cu firul principal si Acul Sindileriei care se remarc prin silueta sa n portiunea central a Vlcelului secundar. Spre sud, Turnul prezint un povrnis partial mpdurit, dar dltuit adnc de firele de obrsie ale vii Curmturii: o multime de turnuri si muchii nguste se ridic ntre ele, muIte fiind puse n

  • 22

    valoare ca trasee de crare pentru alpinisti (Santinela Refugiului, Fisura ntrerupt, Traseul Grotelor etc.).

    Creasta Nordica. La sud de prul Turnul, profilul crestei, asemnator unei lame de ferstru, este punctat de numeroase vrfuri si strungi sculptate pe capetele stratelor de calcar, redresate pn la vertical sau chiar rsturnate. Primul vrf ntlnit, pe care poteca l ocoleste, este vrful Padina Inchisa. Alturat se afla Saua Padinei nchise, delimitat ctre sud-est de vrful Padina Popii (1 970 m), ce se nalt la obrsia vii cu acelasi nume. La sud-vest de vrful Padina Popii, creasta capt progresiv nltimi de peste 2000 m, devenind mai lat, asa cum se vede pe crupa nalt a Vrfului Ascutit (2150 m).1 Imediat sub acest vrf se afl refugiul de la Vrful Ascutit, iar la circa 30 m de el poteca marcat cu triunghi albastru, care conduce pe versantul estic, la cabana Curmatura, prin Padinile Frumoase. Din dreptul stlpului de marcaj care arat ramificatia potecii turistice spre cabana Curmtura (saua refugiului de la Vrful Ascutit), pe o distant de circa 350 m, creasta prezint o succesiune de vrfuri mici, desprtite de strungi din care pornesc,

    1 Plasarea corect a acestui vrf pe harta general a Pietrei

    Craiului din aceast lucrare este explicat la capitolul "Turism"

  • 23

    pe ambii versanti, firele de obrstie ale mai multor vai. Extremitatea sud-vestic a acestei portiuni de creast se ntrerupe cu o strung mai adnc, situat la obrsia canionului Ciornga Mare, prin care se coboar la refugiul Ciornga Mare pe traseul Vlcelului cu Fereastr (descris la capitolul "Alpinism"). De la obrsia canionului Ciornga Mare ctre sud-vest, pe o distant de circa 600 m n lungul crestei, se desfsoar zona "Timbalelor", dominata de cele trei vrfuri individualizate prin seile ce le despart: vrful Timbalul Mare (2177 m), Vrful dintre Timbale (2170 m) si vrful Timbalul Mic (2 231 m). La sud de vrful Timbalul Mare se afl Saua Clineului, pe care se remarc proeminenta ctorva stnci nalte n dreptul firelor de obrsie ale Padinei lui Cline, ce brzdeaz versantul nord-vestic. Odat cu depsirea Vrfului dintre Timbale, creasta devine tot mai acidentat, oblignd drumetii s-i ocoleasc anumite portiuni. La sud-vest de ,,Timba1e" urmeaz zona "Clailor", format dintr-o serie de vrfuri stncoase ce se succed pe linia crestei pn aproape de Piscul Baciului, fiind dominate n partea lor ccntral de vrful Zbirii (2 220 m). n dreptul "Clilor", creasta este dltuit de firele de obrsie ale mai multor vi adncite pe ambii versanti. La sud de vrful Zbirii, spre Piscul Baciului, linia de creast descrie o curb pronuntat ctre est, ncadrnd o mic pant usor arcuit; denumit,

  • 24

    dup nftisarea ei, Cldarea Ocolita. Deasupra acesteia se nalt pe creast vrful Claia Cldrii Ocolite (2204 m). De aici, Creasta Nordica, devenit mai lat si nierbat, creste rapid n nltime, culminnd n vrful La Om (Piscul Baciului - 2238 m), si apoi ia sfrsit n Saua Grindului.

    Creasta Sudic. Pornind din Saua Grindului pe Creasta Sudic a Pietrei Craiului, urcm pe vrful Grind (2 210 m), de unde nltimea crestei ncepe s scad treptat. La sud de acest vrf, Creasta Sudica devine o muchie foarte ngust si accidentat, avnd pe alocuri aspectul unei custuri. Aici se ntlnesc cele mai dificilc portiuni ale traseuIui de creast. Vrfurile ascutite, ce se succed ntr-un ritm uniform pe o mare parte din lungimea crestei, reprezinta capetele stratelor de calcar. Din dreptul Umerilor Pietrei Craiului, ale cror prvlisuri se afl ctre vest, Creasta Sudic, cu profilul usor sinuos datorita unor denivelri, se ngusteaz, continundu-se prin cel mai impresionant pasaj al ei, "Coama Lunga", custur al crei capt nordic este marcat dc un vrf cu altitudinea de aproape 2216 m, iar cel sudic de un altuI, cu aspectul unui acopers de casa, asemntor celui dintre vrfurile Vistea Mare si Moldoveanu din Muntii Fgrasului. La sud de Coama Lung, Creasta Sudic pierde treptat din nltime, n ciuda faptului c

  • 25

    versantul vestic devine tot mai abrupt si mai inaccesibil. De altfel, portiunea de creast, desfsurat n continuare pn n Vrful Pietrei, delimiteaz n partea superioara cea mai frumoas si mai interesant zon a abruptului vestic. Spre sud, creasta pierde simtitor din altitudine pn n dreptul denivelrii cunoscute sub numele de ,,Saua Funduri" (1889 m), care marcheaz limita dintre creasta nalt a Pietrei Craiului si prelungirea ei sudica, mai scund si mpdurit, Pietricica.

    ABRUPTUL NORD-VESTIC

    ntre vrful Turnul si punctul cel mai nalt atins de Umerii Pietrei Craiului se ntinde abruptul nord-vestic al Pietrei Craiului. Acesta este ncins de cteva brne (prispe nierbate si uneori mpdurite) ce se succed la diferite nltimi ntre Padina nchis s Umerii Pietrei Craiului, adevarate grdini naturale suspendate si totodata trasee preferate de drumetii ncercati. Dintre acestea mentionm: Brna Caprelor, Brul Ciornga Mare, Brul Rchitei, Brul de Mijloc, situate n partea mijlocie a abruptului (1700-1900 m alt.), si Brul de Sus, a carui prisp discontinu ncinge muntele la altitudinea de circa 2000 m. n afar de acestea amintim si Brul de sub Cli care, prin pozitia lui n imediata apropiere a crestei, prezint o important turistic mai mic. Abruptul nord-vestic este brzdat de numeroase vi torentiale (numite uneori padine),

  • 26

    n bun parte strbtute de arterele de baza ale traseelor alpine si drenate spre bazinul Brsei si pe care le tratam n ordinea succesiunii lor (de la nord la sud).

    Padina nchis. Obrsia Padinei nchise este format din numeroase fire (vlcele) greu accesibile. n portiunea median, aceste fire se adun, formnd valea propriu-zis a Padinei nchise, pe care se nsir cteva sritori, ntrerupte de acumulri de grohotis, ntre care Sritoarea de sub Gvan este mai dificil. Vlcelele afluente, rmase n majortatea lor fr nume, se adncesc mai ales pe versantul drept. Din necesitatea orientrii alpinistilor pe teren, trei din acestea, situate pe versantul drept al Padinei nchise, au primit numele de la traseele alpine sau obstacolele din imediata apropiere (Vlcelul Sritorii de sub Gavan, Vlcelul celor Trei Tzancuri, Vlcelul Florilor de Colt). n zona de pdure, Padina nchis se uneste cu Padina Sindileriei, cea din urm pstrndu-si numele pn la vrsarea n Brsa Mare. Prin aspectul ei slbatic si datorit unui marcaj turistic ce o strbate n portiunea superioar, Padina nchis se numr printre vile de abrupt bine puse n valoare din punct de vedere turistic si alpin. Peretele Padinei nchise si Peretele Orga Mare, ridicati pe dreapta vii, adpostesc numeroase trasee alpine. Pe traseul turistic cunoscut sub numele de

  • 27

    ,,Brna Caprelor" se remarc: izvorul ,,La Gvan", cu cea mai mare altitudine din masiv (1880 m), "Orga Mare", perete striat, cu nftisarea instrumentului muzical al crui nume l poart, si "Brna Caprelor", strbtut de poteca turistic marcat, care mijloceste legtura ntre poiana Curmtura Prpstiilor, unde era refugiul Diana, Creasta Nordic si cabana Curmtura.

    Padina Popii. De sub vrful Padina Popii porneste valea cu acelasi nume. Padina Popii se uneste mai jos cu Ciornga Mare. Din vrful Padina Popii se desprinde ctre nord Muchia Padinei Popii, cumpn de ape n portiunea initial (pn n aval de Strunga Izvorului) ntre Padina nchis si Padina Popii. Mai jos de Strunga Izvorului se desprind din Muchia Padinei Popii doua muchii: cea dinspre est continu s despart Padina nchis de un fir de vale anonim; cea din mijloc, denumit Muchia Turnului Mic, desparte acest fir anonim de un vlcel cunoscut de localnici sub numele ,,Prin Buduri", iar de alpinisti sub cel de Vlcelul Trectorii Fortate; n pdure, vlcelul este cunoscut sub numele de Valea Ursilor si este afluent al vii Ciornga Mare. n sfrsit, Muchia Padinei Popii propriu-zis se ridic ntre Vlcelul Trectorii Fortate si valea Padina Popii.

    Versantul sud-vestic al Muchiei Padinei Popii l formeaz Peretele Mare din Padina Popii,

  • 28

    pe care s-au stabilit numeroase trasee alpine. n extremitatea nord-vestica, Muchia Padinei Popii face o inflexiune ctre nord-est, fiind punctat pn n dreptul Vlcelului Trectorii Fortate de dou din cele trei turnuri ale Dianei: Turnul Mare si Turnul Galben al Dianei. Cel de-al treilea turn (Turnul Mic) este situat pe versantul drept al Vlcelului Trectorii Fortate, pe Muchia Turnului Mic.

    Valea Ciornga Mare si Padina lui Rie. Ctre sud-vest, valea Padina Popii este desprtit de bazinul vii Ciornga Mare printr-o muchie mpdurita. Din portiunea de creast, cuprins ntre vrful Padina Popii si Vrful Ascutit (2150 m), se desprind ctre nord firele de obrsie ale vii Ciornga Mare, iar ctre nord-vest, pn n dreptul vrfului Timbalul Mare, cele ale Padinei lui Rie. Versantul nord-vestic este strbtut de htasele ce pornesc din saua refugiului de la Vrful Ascutit, de-a lungul a dou trasee alpine foarte usoarc: Brul Ciornga Mare si Brul de Sus. Acestea se desfsoara aproape paralel, dar la altitudini diferite, intersectnd toate firele de obrsie ale Padinei lui Rie, ntre care cele mai importante snt: Hornul nchis, Vlcelul Splat, Canionul Ciornga Mare, VlceluI cu Smirdar si Vlcelul cu Fereastr.

    Padina lui Cline. ntre Timbalul Mare si Vrful dintre Timbale se adncesc firele de obrsie ale Padinei lui Cline. Din dreptul vrfurilor

  • 29

    amintite coboar spre nord-vest doua muchii: Muchia Timbalului Mare si Muchia dintre Timbale. Muchia Timbalului Mare delimiteaz ctre nord-est bazinul Padinei lui Cline de cel al Padinei lui Rie. Asemenea unei uriase meduze, ea trimite ctre Padina lui Caline numeroase muchii nguste si ferstruite sau punctate de tancuri ascutite ce ornamenteaza versantul drept al Padinei lui Cline. Puse n valoare de ctre alpinisti, muchiile, peretii si vlcelele adncite ntre ele au primit denumiri care mbogtesc an de an toponimia regiunii. Fr s intrm n amnunte, enumerm de la nord-est la sud-vest muchiile, peretii si vlcelele de pe versantul drept al Clineului: Muchia Rchitei, Peretele Rchitei, Creasta din Brul cu Flori, Hornul Adnc, Creasta Prieteniei, Vlcelul Secundar al Hornului Adnc, Creasta Soimilor (numit n portiunea superioar Creasta Frumoas), Peretele Inferior si Peretele Superior, Vlcelul Secundar al Clineului (cu afluentii si din zona de obrsie, Zvorul si Hornul nghetat); urmeaza apoi Creasta Coarnele Caprei, urias contrafort si traseu alpin de mare circulatie, Vlcelul Piticului (numit n portiunea de obrsie Hornul Piticului), Creasta Piticului, punctat n portiunea final de mogldeata de piatr aflat pe Coltul Piticului si de Clineul Mic (vlcel cu obrsia n saua Clineului, la sud de vrful Timbalul Mare).

  • 30

    De la obrsie, Padina lui Clinct strbate cea mai impresionant parte a abruptului nord-vestic si poate a ntregului masiv, nsirnd pe parcurs numeroase sritori. n portiunea central, dup ce depseste Brul de Mijloc, valea prezint o mare ruptur de pant, formind un perete nalt, denumit ,,Malu1 Galben" sau Glbnarea. Mai jos de acesta, albia vii abia se evidentiaz prin pdure sau prin poienile pe care le strbate. n ultima parte a drumului ei, Padina lui Cline primeste pe stnga apele aduse de Izvorul Olteanului. Putin mai jos, valea se diminueaz foarte mult. Confluenta cu rul colector, Brsa Mare, este mascat si chiar ntrerupt de soseaua ce serpuieste paralel cu rul mentionat. Versantul stng al Padinei lui Cline l formeaz n portiunea superioar Peretele Muchiei dintre Timbale, iar mai jos un picior ajungit din Muchia dintre Timbale, aceasta din urm separnd-o de vlcelele adncite n zona Vlcelului Caprelor.

    Valea Podurilor. ntre Vrful dintre Timbale si vrful Timbalul Mic, versantul nord-vestic este brzdat de ulucul adnc al Vii Podurilor si afluentii si. Versantii acestor vi snt formati pe dreapta de Muchia dintre Timbale, iar pe stnga de Muchia Timbalului Mic, cu prelungirea ei, Creasta Coltilor Gemeni. n portiunea central, dup confluenta cu Vlcelul Secundar, Valea Podurilor prezint cteva sritori inaccesibile. Mai jos de acestea, ea

  • 31

    strpunge Brul de Mijloc si apoi Brul de Jos, dup care intr definitiv n pdure, unde treptat si domoleste versantii. In amonte de Poiana Cotofenei, la 1200 m altitudine, firul vaii aproape c se pierde pe faa muntelui mpdurit. n avale de Poiana Cotofenei, valea se adnceste din nou datorit unui pru ce izvorste de pe versantul nord-estic al Muchiei Cotofenei. care se vars n Brsa Mare, chiar n faa cabanei Plaiul Foii.

    Valea Ciornguei. Dc la Vrful dintre Timbale pn n dreptul unei creste secundare, desprinse din vrful Vldusca (zona Clilor), ctre nord-vest, s-au adncit cele dou fire ale Ciorngutei (secundar si principal), vale denumit si Ciornga Mic, precum si un impresionant numr de vlcele, dispuse n evantai pe faa muntelui si drenate n valea Vladusca.

    Valea Vladusca si are firele de obrsie rsfirate pe o arie mai larg a versantului nord-vestic. Bazinul ei este delimitat de dou muchii fara nume, desprinse din zona Clilor. n portiunea inferioar, n aval de Brul de Mijloc, valea se individualizeaz, conturndu-se prin pdure pn la confluenta cu Brsa Tamasului.

    Valea Spirlei. Obrsiile acesteia formeaz cel mai larg si mai nalt bazin, situat n portiunea dintre Vrful Cldrii Ocolite si Saua Grindului de pe versantul nord-vestic. Ultimul fir al Spirlei,

  • 32

    ctre sud, formeaz n mare, linia traseului turistic "La Lanturi".

    Brsa Tmasului. La sud de traseul turistic ,,La Lanturi", faa muntelui este brzdat de firele de obrsie ale Brsei Tmasului, rsfirate ctre sud-vest pn sub Saua Tmselului, deasupra creia se nalt Umerii Pietrei Craiului. Aceasta este ultima vale adncit n versantuI nord-vestic, care pe linia crestei a depsit Saua Grindului, hotar conventional propus de noi pentru a delimita Creasta Nordic de Creasta Sudic. n zona de pdure, Brsa Tamasului se uneste cu praiele Spirlea si Vldusca, iar n dreptul cabanei Plaiul Foii conflueaz cu Brsa Grosetului, formnd Brsa Mare.

    Abruptul vestic

    Cu o ntindere mai mic, dar la fel de slbatic ca si cel din nord, abruptul vestic este mai ndeprtat fa de localitti si cabane. ncepnd din culmea Tmasului si pn n Valea Urzicii, considerat limita sudic a abruptului vestic, acesta capt o nftisare ce contrasteaz cu sectorul nord-vestic. n locul vilor adnci, conturate pn la linia crestei, caracteristice abruptului nord-vestic, aici se ntlnesc vi ce-si contureaz obrsia mai jos, sub peretii masivi care alctuiesc n ansamblu abruptul vestic (Peretele din Padina Lncii, Peretele Poienii nchise,

  • 33

    Peretele Marelui Grohotis sau Central, Peretele Piscului Rece si Peretele de la Ceardac). Cu exceptia Vii lui Ivan, care si are obrsia aproape de linia crestei, celelalte vi ncep s se contureze abia de la baza peretilor enumerati si dispar aproape complet n zona marilor acumulri de grohotisuri, provenite din abrupt la baza versantului pn la limita pdurii. La fel ca si vile, brurile se strecoar pe la poalele acestor pereti, avnd n general un caracter ascendent. Astfel, Brul de Mijloc, care se prelungeste si n aceast zon, ncepnd din traseul turistic "La Lanturi", urca la sud de Umerii Pietrei Craiulu pn la 1960 m, pentru ca la poalele Peretelui Central s sfrseasca la o altitudine de circa 1800 m. Din acest loc, brul se continu catre sud sub numele de Brul Rosu, a carui prisp salt peste multimea de muchii dispuse ntre peretii ce se nalt deasupra lui, pn n Valea Urzicii, unde se pierde prin grohotisuri, la circa 1760 m. Brul de Sus, mai putin conturat, are o desfsurare discontinu si nu iese prea mult n evident, fiind ntrerupt de numeroasele muchii ce delimiteaz peretii (Umerii Pietrei Craiului, Muchia Padinei Lncii, Muchia Rosie, Muchia lui Ivan). Portiunea inferioar a peretilor este caracterizat, n general, de acumulrile de grohotis, dintre care se remarc Hornul Mare sau Marele Grohotis, situat la baza celor mai nalti pereti din abrupt (Peretele Central si Peretele

  • 34

    Piscului Rece). O not caracteristic a regiunii o constituie prezenta unor interesante forme de relief carstic: Pestera Stanciului si Ceardacul Stanciului, situate n imediata apropiere a potecii turistice, precum si Moara Dracului" - grot suspendat n Peretelc Muchiei Rosii. In cadrul abruptului vestic se disting cteva subdiviziuni ce corespund unor proeminente, vi, pereti si muchii, pe care le prezentm n continuarc.

    Umerii Pietrei Craiului. De o parte si de alta, versantii masivuIui snt dltuiti de hornuri sau viugi pline cu grohotis, printre care se ridic nenumarate turnuri si ace de calcar. n aceast portiune, nainte ca masivul s-si ngustezc aria versantilor, Umerii Pietrei Craiului, ca un contrafort iesit ctre vest si dispus n trei trepte bine individualizate (Umarul de Jos, Umarul de Mijloc si Umarul de Sus), fac legtura spre Muntii Fgrasului prin culmea Tmasului. Valea Tmselului este primul fir de vale conturat pe abruptul vestic. Obrsia ei este formata din cteva vlcele care pornesc n bun parte de sub marile surplombe situate sub Brul de Mijloc, prezentnd n aval sritori si hornuri greu accesibile. Deasupra limitei pdurii, albia lor se pierde prin grohotisuri, dup care din nou se contureaz, formnd valea propriu-zis a Tmselului, care n aval de confluenta cu Padina Lncii formeaz valea Dragoslvenilor.

  • 35

    Valea Padina Lncii. Aceasta vale are multe fire de obrsie, ocupnd o suprafat larg din abruptul vestic. Aici se remarc numeroase subunitati cu aspecte specifice, interesante pentru turisti si alpinisti, motiv pentru care le vom prezenta n detaliu, ca sectoarele cele mai reprezentative.

    Vlcelul Secundar al Padinei Lncii. Interfluviul ce mrginestc valea Tamselului ctre sud nu prezint interes, fiind n mare parte acoperit cu jnepeni. Dincolo de el sc contureaza Peretele din Padina Lancii, al crui parapet vertical formeaz un amfiteatru delimitat pe la baz de Brul de Mijloc. n aval de bru se aduna ca ntr-o plnie cteva viugi pline cu grohotis, formnd Vlcelul Secundar al Padinei Lncii. Scocul lui bine conturat este ntrerupt de cteva sritori si conuri dc grohotis, acumulat la baza abruptului. n padure, el conflucaz cu firul principal al Padinci Lancii.

    Valea Padina Lncii (firu1 principal). La sud, firul principal al Padinei Lncii este delimitat de firul secundar prin Muchia din Padina Lncii si de prelungirea ei din aval de Brul de Mijloc. Ca si Vlcelul Secundar, firul principal nu reuseste s se contureze pn la linia Crestei Sudice, albia lui pierzndu-se n Poiana nchis, sub peretele cu acelasi nume. Dupa ce se uneste cu vlcelul lui secundar, firuI principal conflueaz n pdure cu

  • 36

    valea Dragos1veni1or.

    Peretele Central (Peretele Marelui Grohotis). La sud de vlcelul principal urmeaz Peretele Central, denumit si Peretele Marelui Grohotis. Acesta este delimitat la nord de creasta si vrful I.ancea (Coltul Carugclor), iar la sud de Muchia Rosie.

    Muchia Rosie, Peretele Piscului Rece si valea Piscul Rece. Muchia Rosie, cu roca ei de culoare crmizie, despartc Peretele Central de Peretele Piscului Rece si dc valca Piscului Rece. Obrsia vii PiscuIui Rece si baza peretelui cu acelasi nunie snt delimitate dc pn'spa plin cu grohotis rosiatic a Brului Rosu. n aval de bru, albia vii se contureaz pe o mic distant, formnd cteva sritori; cnd ajunge ns n zona grohotisurilor se pierde complet si nu mai reaparc dect n padure, unde se uneste cu valea Padina Lncii. La sud, valea si Peretcle Piscului Rece snt desprtiti de Peretele Piscului cu Brazi printr-un interfluviu viguros, mai ales n portiunea dintre Brul Rosu si grohotisurile de la poala abruptului. Peretele Piscului cu Brazi si Peretele de la Ceardac. Acesti se desfsoar n continuare ctre sud, deasupra si dedesubtul Brului Rosu. Primul perete, n amonte de Brul Rosu, este brzdat de cteva scocuri cu nftisare de hornuri largi, greu accesibile. Limita lui de sud o formeaz o muchie

  • 37

    putin conturat, dincolo de care se ntinde Peretele de la Ceardac. n Peretele dc la Ceardac s-au stabilit trasee alpine att n portiunea lui superioar - deasupra BruIui Rosu -, ct si n cea inferioar, ntre poteca turistica a traseului 9 si Brul Rosu.

    Muchia lui Ivan si Valea lui Ivan. La sud de Ceardacul Stanciului se dcsprinde din Creasta Sudic, spre vest, Piscul cu Brazi, interfluviu ce desparte bazinul vii Dragoslvenilor de cel al Vii lui Ivan. Ca aspect general, abruptul vestic al acestei regiuni prezint un perete cu diferent mic de nivel, din cauza Brului Rosu care-1 ncinge pe mijloc. Patru vlcele torentiale l brzdeaz la anumite intervale, formnd ntre ele muchii ascutite, dintre care numai Muchia lui Ivan se pune mai clar n evident. Ea se ridic pe dreapta vii de la care si-a luat numele si reprezint un frumos traseu alpin. Valea lui Ivan, situat la sud de Muchia lui Ivan, se numr printre putinele vi ce-si au obrsia sub linia crestei. Aici, aceasta are aspectul unui canion ntrerupt de sritori. In aval de Brul Rosu se lrgeste treptat, iar n zona dc pdure pierde aspectul alpin, versantii ei fiind n parte mpduriti. nainte de confluenta cu Dmbovita, primeste pe stnga Valea cu Apa.

    Valea Urzicii. Obrsiile Vii Urzicii snt rsfirate pn sub creasta, unele dintre ele ajungnd

  • 38

    foarte aproape de Saua Funduri. Surloaiele (torentii) de grohotisuri revrsate n lungul acestora le fac greu accesibile. In aval de punctul "Prepeleag", Valea Urzicii are un aspect mai slbatic pn n punctul de conf1uenta al Vii cu Ap, undc se afl casa dc vntoare Piatra CraiuIui.

    ABRUPTUL ESTIC

    Abruptul estic estc mai putin slbatic, avnd pante mai domoale, unele acoperite cu psuni ntinse care snt ntrerupte de mici insule de stncrii, tzancuri, muchii si pereti de mic nltime. Este delimitat spre nord-est de o creast mpdurit, desprins din vrful Turnul printre firele de obrsie ale vii Curmturii, iar la sud de Valea cu Ap (bazinul Brusturetului). n portiunea central a abruptului, din vrful La Om, se contureaz spre sud-est Coltii Ginii, muchie care mai jos, din dreptul Plaiului Grindului, si pierde aspectul alpin, devenind o culme domoal. Aceast prelungire formeaz cumpna de ape a Carpatilor, ntrerupt de parapetul de calcar al Pietrci Craiului. Abruptul estic nu egaleaz ca mretie si frumusete pe cel nord-vestic sau vestic, dar este mult mai accesibil drumetilor, datorita obstacolelor mai mici si cilor de acces mai lesnicioase si marcate. n portiunea dintre vrful

  • 39

    Turnul si vrful La Om, versantul este strbtut de patru trasee turistice marcate, din care trei conduc la creasta si unul l ncinge pe la baza. Dintre traseele alpine mentionam doar Hornurile Mrtoiului, brul ,,La Polite" si Hornurile Grindului, foarte putin cunoscute si circulate de drumeti. Povrnisul estic este brzdat de numeroase vi, majoritatea inaccesibile din cauza sritorilor sau a surloaielor de grohotis revrsate pe firul lor. De la nord la sud, vile se succed, formnd bazine drenate spre Prpstiile Zrnestilor si Valea Seac a Pietrelor.

    Valea Curmaturii. La sud-vest dc vrful Turnul se contureaz primelc vlcele ce formeaz obrsia vii. Bazinul acesteia este delimitat sprc sud-vest de un contrafort ajungit ce sfrseste cu un perete nalt n apropicre de Prpastiile Zrnestilor. Valea Cheii. ntrc contrafortul amintit si Piscul Mrtoiu, desprins din creast spre sud-est, si-au spat albia vlcelele de la obrsia Vaii Cheii. Acestea strbat Padinile Frumoase si Padinilc Mrtoiului, poieni nverzite, asternute pe faa muntelui. Cele mai importante fire le constitue prul Coltului Scris, prul Ciocracului, Cheia din Curmtura si prul Mrtoiu, ultimele doua fiind desprtite de primele prin Piscul Brusturetului. In aval de confluenta acestora ncepe Valea Cheii, numit local si valea Brusturetului; prin realizarca drumului forestier din lungul ei, aceasta nu mai prezint acea cheie salbatic si greu accesibil ce o

  • 40

    avea pn la intrarea n Prpstiile Zrnestilor.

    Valea Vlduscai. La sud de Piscul Martoiu, abruptul estic, puternic nclinat si slbatic, este dltuit dc firele de obrsie ale vii Vldusci, ce se rsfir pn sub Coltii Ginii, interfluviu viguros desprins din Piscul Baciului ctre est. n zona de pdure, aceste fire sc adun, formnd valea propriu-zisa. Dintre ele remarcm prul Baciului, Sistoaca Baciului, Sistoaca Vldusci. Valea strbate n aval o regiune mpdurita, trecnd prin dou chei mici (cheia Pisicii si cheia Vldusci)1, dincolo de care conflueaz, n Prpstii, cu Rul, Rul Mare sau Rul Zrnestilor.

    Valea Cheii de sub Grind. Din portiunea cea mai nalt a masivului, situat ntre Piscul Baciului si captul sudic al Coamei Lungi, pornesc numeroase hornuri si jgheaburi, printre care se remarc cele patru Hornuri ale Grindului. n aval, acestea devin fire de vale, formnd n ansamblu Valea Cheii de sub Grind. Albia ei, dup ce strbate Plaiul GrinduIui (unde se afl si refugiul Grind), intr n pdure, se uneste cu valea Cptnilor, iar mai jos conflueaz cu Valea Seac

    1 In lucrrile mai vechi, acestor chei li se atribuie numele

    de Cheia lui Coad si Cheia lui Banu (local numit Cheia Banii), care in realitate snt situate mai la nord, pe firele de obrsie ale Vii Cheii

  • 41

    a Pietrelor.

    Valea Cptnilor este o valc de mai mic important, cu obrsia sub Vrful Pietrei. Albia ei formeaz hotarul sudic al poienii Lespezi, n cuprinsul creia se afl un canton silvic si o stn.

    Valea Steghii. Din dreptul Virfului Pietrei, situat pe Crcasta Sudic, vaile si dirijeaz cursul tot mai mult ctre sud. Valca Steghii cste prima din cele care au aceasta orientare. n zona de pdure, ntre 1 500 - 1400 m, ea are ap, dar n amonte de confluenta cu Valea Seac a Pietrelor rmne seac.

    Valea Funduri. O culme mai masiv, desprins tot din Vrful Pietrei, delimiteaz ctre sud Valea Steghii de valea Funduri. Bazinul acestei vi ocup ntreaga fa estic a muntelui, pn la Saua Funduri. Localnicii o numesc deopotriv Plaiul Oii, muntele Funduri si, foarte rar, Plaiul Grnicerilor (ultimul nume nu-1 folosim, pentru a nu se confunda cu omonimul su de pe versantul vestic). Firele de obrsic adunate formeaz valea Funduri care, n aval, dup ce se uneste cu alte fire venite din Pietricica, se numeste Valea cu Ap. n imediata apropiere a cabanei Brusturet, conflueaz cu Valea Seaca a Pictrelor, care n aval poart denumirea de valea Brusturetului.

  • 42

    C. PIETRICICA

    La sud de Saua Funduri ia sfrsit creasta Pietrei Craiului, prelungindu-se cu creasta mult mai joasa a Pietricici. n ansamblu, Pietricica constituie o treapt intermediar ntre podurile calcaroasc din norduI depresiunii Podu Dmbovitei si creasta nalta a Pietrei Craiului. n comparatie cu aceasta din urma, Pietricica este mai putin cunoscut de drumeti. Prin realizarea proiectului elaborat de pionieri, si ea va avea n viitor cteva poteci turistice marcate, ccea ce o va scoate din anonimat. ntre vrful La Arsuri (1853 m) - al crui nume ne vorbeste de defrisarea jnepenisului si pdurii de molid prin ardere, pentru extinderea psunii - si vrfuI Pietricica (1 764 m), masivul si pstreaz caracterul de creast. La sud de acest vrf, cei doi versanti ai Pietricici au aspecte total diferite: cel estic se transform ntr-o culme domoal si lata, cu poduri ntinse, iar cel vestic se continu, ca si la nord, sub form de abrupt. Pietricica prezint, astfel, o asimetrie mult mai pronuntat dect subunitatile nordice (Piatra Craiului Mare si Piatra Mic). De aceea, in cuprinsul ei se diferentiaz dou subunitti: versantul vestic si versantul estic. ntruct Pietricica nu este nc o regiune turistic, nu detaliem aceste subdiviziuni. Impdurit aproape n ntregime spre est, fragmentat de cteva nseuri adnci si cu o zon

  • 43

    stncoas dc abrupt din ce n ce mai ngusta la vest, culmea Pietricica scade n nltime catre sud, printr-o serie de trepte, pn n punctul numit Sub Pietricic (1241 m). Dincolo de acesta se ntind podurilc calcaroasc si conglomeratice Berila, Plaiul Mare si Plicul, mrginite de cheile Dmbovitei si Dmbovicioarei care, altimetric, se ncadreaz n culoarul Rucr-Bran. Dintre vilc care brzdeaz versantii Pietricici, mentionm pe versantul vestic: Valea cu Apa, afluent al Vaii lui Ivan, avnd obrsia sub vrful La Arsuri, apoi Valea Larg, Valea Seac, Valea Speriatei si valea Gruiul Mirii, toate afluentc ale Dmbovitei. Pe versantul estic, toate vile debuseaza n valea Brusturet - Dmbovicioara. Intre acestea, cele mai importante snt: Valea Copilului, Valca Muierii si Valea Pesterii care adun pe parcurs apele numeroaselor praie mai mici.

    Relieful carstic. Un elemcnt caracteristic al peisajului geografic din masivul Piatra Craiului este relieful carstic, a crei formare a fost favorizat de prezenta calcarelor. Relieful accidentat al crestci si abrupturilor ei, datorat tectonicii pronuntate a masivului (cu strate redresate pn la vertical), nu a permis crearea de forme carstice tipice (doline, uvalc etc.), ci dezvoltarea unui carst cu caracterc aparte, specific Pietrei Craiului (lapiezuri de stratificatie, vai torentiale carstice, hornuri etc.), ca si a unor formc

  • 44

    endocarstice (pcsteri, grote, avene). La formarea acestora a contribuit actiunea conjugat si simultana a proceselor peri-glaciare, respectiv crionivale si carstice n pleistocen si postglaciar (perioada cuatcrnar). Procesele crionivale (dc dezagregarc prin nghet-dezghet si de modelare prin actiunea zpezii) continu si azi, mai ales la altiudini dc peste 1 800 m, dar cu o intensitate mai redus. Proceselc carstice propriu-zise s-au manifestat mai mult la baza abrupturilor si pe podurilc netede de pe laturile de est si sud ale masivului, att pe calcare jurasice, ct si pe conglomerate calcaroase cretacice. Aici s-au format pesteri si avene de dimensiuni mai mari, precum si chei, forme cu relief pe care lc vom prezenta n cele ce urmeaz.

    Pesterile. Dupa Catalogul sistematic al pesterilor din Romnia, 1981 (C. Goran, 1982), la data de 1 decembrie 1981, n Piatra Craiului erau mentionate un numr total de 161 pesteri catalogate, dintre care 158 snt formate n calcare, iar trei n conglomerate. In ceea ce priveste dimensiunile, se cunosc 105 pcsteri cu o dezvoltare de peste 10 m, dintre care 102 n calcare, iar restul n conglomerate. Dezvoltarea cumulat a pesterilor n calcare. ajunge aici la 2343,4 m, iar dezvoltarea medie este de 16,4 m. Coeficientul pesterilor din Piatra Craiului, raportat la numrul total de pesteri al unitatii imediat superioare (grupa Carpatilor de Curbur), este de

  • 45

    19,6%, iar coeficientul pesterilor din acest masiv, raportat la totalul pesterilor n calcare si dolomite din Romnia, este de 2,35%. n ceea ce priveste tipul hidrologic, majoritatea pesterilor snt fosile, cu exceptia a dou care snt active (pesterile Izvoarele din Plai din bazinul Dmbovicioarei - versantul drept). Pesterile din masivul Piatra Craiului snt grupate pe bazinele hidrografice ce-1 ncadreaz: 29 pesteri n bazinul superior al Brsei, cuprinznd versantul nordic al Pietrei Mici si abruptul nord-vestic al masivului; 21 pesteri n bazinul Rului Zrnestilor (numit si Rul Mare din Prpstii), situate pe fatada sudic a Pietrei Mici si n sectorul de nord al abruptului estic (din care o pester n conglomeratc - avenul Vldusca); 62 pesteri n bazinul Dmbovicioarei, cantonate n partea sudic si abruptului estic al masivului, inclusiv al culmii Pietricicii (din care dou avene n conglomerate); 48 pesteri n bazinul Dmbovitei, incluznd abruptul vcstic al masivului si implicit pc cel al culmii Pietricica. Pesterilc au fost exploratc si cartografiate de Tr. Constantinescu, cercettor stiintific la Institutul de speologie ,,Emi1 Racovita" din Bucuresti, de membrii Cercului de speologie ,,Piatra Craiului" din Cmpulung, condusi de Ioan Dobrescu, precum si de cei ai cluburilor ,,Emi1 Racovit" din Bucuresti, Avenu1 si Silex din Brasov. Dimensiunile reduse ale pesterilor se datoresc - asa cum s-a vzut - tectonicii si

  • 46

    reliefului accidentat al masivului, care au redus ntr-o oarecare msur actiunea proceselor de modelare carstic. Se stie c suprafeele orizontale si cele cu nclinare foartc mic snt favorabile carstificarii, n timp ce suprafeele puternic nclinate, cum snt cele din Piatra Craiului, ofera conditii mai putin prielnice pentru dezvoltarea carstului tipic de suprafata. Astfel, apa din precipitatii, czut pe abrupturile masivului, se scurge rapid pe suprafata acestora si se infiltreaz ntr-o mai mic msura n masa calcarelor. Apa care reuseste s se infiltreze, fie c iese din nou la suprafat dup un traseu subteran foarte scurt (de ctiva metri sau cteva zeci de metri) si foarte apropiat de suprafata terenului, fie c ptrunde n interiorul stratelor care au o pozitie vertical sau aproape vertical si circul n masivul calcaros. Apa acumulat n acest fel are un traseu subteran mult mai lung, pn ce ajungc n unele locuri s ias din nou la zi la baza abrupturilor sau a stivei de calcare. Asa se explic puternicele izvoare carstice din Va1ea Rului Zrnestilor sau cele de la Glgoaie, de pe valea Brusturetului, precum si formarea avenelor. Dintre pesterilc existente n regiune se remarc, prin dimensiuni, dou mai importante: Pestera Ursilor si Pestera Dmbovicioara, ambele situate la limita masivului Piatra Craiului, pe traseele principale de patrundere dinspre sud n acest masiv. Ele au fost propuse s fie declarate rezervatii naturale speologice. La acestea se adaug dou avene

  • 47

    importante: Avenul din Grind si Avenul din Vldusea. Pestera Ursilor, cunoscut mai mult sub numele impropriu de Pestera de la Coltul Surpat, nume care de fapt apartine unei pesteri de pe Valea Cheii, numit si pestera La Uluce, este situat n Cheile Mici ale Dmbovitei (Cheile Plaiului), pe versantul drept, sub muntele Arsita, la altitudinea absolut de 850 m si relativ de 20 m. Ea a fost descoperit ntmplator, n anul 1951, de ctre un localnic, Gheorghe Simtinic, din satul Podu Dmbovitei. Pestera arc o lungims de 367 m, o denivelare negativ de 2 m si una pozitiv de 3 m. Galeria principal a pesterii (Galeria larg - 130 m) prezint numeroase coloane si se ramific la vest n dou galerii mai mici: Galeria cu sant, n dreapta, si Galeria cu nisip, n stnga. Pestera prezint important paleozoologic datorita numeroaselor schelete de Ursus spelaeus si Capra ibcx, ntlnite aici. Pe planseul pesterii se gseste o mare cantitate dc nisip si pietrisuri aluvionare. Pestera Dmbovicioara, semnalat nc din secoIuI trecut, este una dintre cele mai cunoscute din tar. Se afl pe versantul stng al vii cu acelasi nume, n Cheile Pesterii, la gura Prului Pesterii sau Ciocanul (carc o dreneaz), pe soseaua care duce la cabana Brusturet. Ea se gseste la 12 m deasupra albiei, are o lungime de 629 m si o denivelare de + 31 m. Pna la punctul ,,La trs", pestera poate fi parcursa usor, nltimea tavanului mentinndu-se la 3 m. n pester circul un curent

  • 48

    de aer din profunzime spre deschidere, fapt care dovedeste c ea mai are n mod sigur si o alt comunicare cu exterioruI. Aventul din Grind, cunoscut si sub numele Gaura din Grind sau Gaura din Funduri si explorat pentru prima dat n 1936, este situat ntr-un gol de pdure, pe versantul stng al vii Steghii (Valea lui Stinghie), la altitudinea absolut de 1645 m, fiind sculptat n conglomeratc cretacice cu mare permeabilitate. Acesta se desfsoar aproape vertical pe o adncime de 122 m si are o lungime de 220 m, ocupnd locul 8 n lume n clasamentul celor mai adnci retele subterane de ap dezvoltate n conglomerate. Se poate repera usor, fiind ngrdit, pentru a nu cdea vitele n el. Vizitarea lui se recomand numai alpinistior cu echipament adecvat. Avenul din Vladusca, semnalat nc din prima jumtate a secolului trecut, se afl tot pe flancuI estic al Pietrei Craiului, ntre abruptul calcaros si poiana Vldusca, pe versantul drept al vaii cu acelasi numc la o altitudine absolut de circa 1700 m. El are o lungime de 83 m si o adncime de 71 m. Este modelat tot n conglomerate cretacice cu grad marc de permeabilitate. Nu poate fi vizitat dect de persoane care posed cunostinte de alpinism. n zona aferent Pietrei Craiului, pe una din arterele de ptrundere n masiv dinspre est, se afla Pestera cu Lilieci (Pestera Mare sau Pestera Bdichii) din satul Pestera, n partea nordic a

  • 49

    culoarului Rucr-Bran. Semnalat n documente locale cu mai multe secole n urm, aceasta pester, propus a fi declarat rezervatie speologic, este situat n vatra satului Pestera, pe versantul estic al Dealului Bisericii, ntr-un martor de eroziune calcaros, fiind suspendat la 50 m deasupra unei vlcele seci de pe dreapta Vii cu Calea, la altitudinea absoluta de 950 m. Ea are o lungime de 162 m si o denivelare de +8 m. Este format dintr-o singura galerie principal fosil, orientat est-vest. Lungimea ei poate spori prin degajarea si explorarea unor galerii laterale obturate cu material prbusit din tavan sau cu noroi. Se poate vizita oricnd, cu mijloace proprii de iluminare, fr s necesite un echipament speologic special.

    Cheile completeaz pitorescul peisalului carstic din regiunea masivului Piatra Craiului si se remarc printr-un aspect impunator. Acestea se ntlnesc pe laturile de sud-vest si de est ale masivului, fiind grupate mai ales n jurul depresiunii Podul Dmbovitei, unde se ntlneste cel mai mare complex de chei din tara (23 chci). Cheile Mici ale Dmbovitei (Cheilc Plaiului) marcheaz limita sud-vestica a masivului, fiind sculptate ntre podurile calcaroase ale muntilor Plic si Arsita. Ele se remarca printr-un aspect slbatic si au pereti verticali, stncosi, ce ating 200 m nltime, fiind brzdati de numeroase diaclaze, dar snt mai putin spectaculoase dect Cheile Mari

  • 50

    ale Dmbovitei, dinspre Rucr. Pe versantul drept al cheilor, la circa 600 m n aval de captul lor nordic, se afl Pestera Ursilor. Cheile snt strbatute de drumul carosabil Podu Dmbovitei-Stic, continuat n amonte pn aproape de obrsia Dmbovitei. Imediat la nord de chei, valea, spat n sisturi cristaline, se lrgeste brusc. Pe latura estic a masivului se nsiruie cheile din lungul Rului Zrnestilor si al Dmbovicioarei, sculptate pe fundul ulucului depresionar dintre Piatra Craiu'ui si Mgurile Branului. Cheile Prpstiilor ncep pe prul Vldusca si se continu pe Rul Zrnestilor, unde au un aspect slbatic si pereti impuntori pe o lungime de circa 2 km, pn n dreptul satului Mgura. Cheile au ramificatii pe cursul inferior al praielor Brusturet, Curmturii si Znoaga. Mai jos, pn la iesirea din munte, rul strbate un defileu cu versanti impduriti. Pe valea Dmbovicioarei se afl mai multe chei al cror nume dup denumirile pe care rul le poart de-a lungul cursului su. Se individualizeaz cinci sectoare de chei tiate n calcare jurasice, cu o lungime total de peste 5 km si separate de portiuni mai largi ale vii (bazinete), formate n marne s calcare marnoase cretacice. Ele se succed de la nord la sud astfel: Cheile Vii Seci a Pietrelor, Cheile Brusturetului, Cheile Ciocanului (dup numele satului de deasupra peretelui lor estic), cheile Pesterii si Cheile

  • 51

    Dmbovicioarei. Dintre acestea se remarc, prin dimensiuni si aspect, cheile Dmbovicioarei si ale Brusturctului. Cheile Dimbovicioarei, sculptate pe o lungime de 1,8 km n podul calcaros dintre depresiunile Dmbovicioara si Podul Dmbovitei, se remarc printr-un aspect monumental datorit peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu nltimi dc peste 200 m. Pe suprafata peretiior se observ stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albicioase, dispuse n bancuri groase la partca inferioar si calcare albe (cretacice infcrioare) n plci la partea superioara. Peretii snt strbtuti de fisuri, torenti de pietre, scobituri etc. Cheile Brusturetului se desfasoar pe 0,75 km, ntre confluenta cu Prul Copilului si izvoarele carstice "Glgoaie", fiind spate n calcare masive jurasice. Ele reprezint cele mai nguste si mai slbatice chei de pe cursul acestui ru si sunt strbtute de drumul forestier care duce spre cabana Brusturet, continundu-se pe Valea Seac a Pietrelor pn aproape de stna din Grind.

    ALCTUIREA GEOLOGIC

    Creasta Pietrei Craiului reprezint flancul vestic, puternic redresat, al unui mare sinclinal orientat pe directie aproximativ nord-sud si alctuit din formatiuni sedimentare mezozoice dispuse transgresiv peste un fundament de sisturi cristaline. Flancul estic al acestui sinclinal este

  • 52

    normal si constituie sirul nltimilor mai mici (culmea mpdurit Coja - Glma Sprturilor), ce marginesc spre vest ,,P1atforma Branului". I. Sisturile cristaline. Fundamentul stivelor de calcar este alctuit din sisturi cristaline. Pe latura vestic a masivului, acestea snt reprezentate prin sisturi cloritoase cu sericit si albit sau cu sericit si cuart. Acestea apartin complexuIuI de Clusu-Tmsel si ocup toat partea vestica, situat la sud de valea Vldusca. Un sector mai restrns, situat ntre valea Vldusca, Valea Podurilor si Brsa Tmasului, este constituit din sisturi muscovito-cloritoase cu porfiroblaste de albit si reprezint complexul de Leresti-Tmas care, ca si complexul de Clusu-Tmsel, apartin seriei de Leaota. n partea nordic, spre Brsa Mare, sisturile cristaline apar insular, n cea mai mare parte fiind acoperite de grohotisuri cuaternare. Ele formeaz complexul de Voinesti-Ppusa (seria de Cumpna) si snt constituite din paragnaise si micasisturi cu ntercalatii de amfibolire. II. Formatiunile sedimentare apar n perioadelor jurasic si cretacic si snt reprezentate n special prin calcare si conglomerate, pe care s-au acumulat grohotisuri cuaternare. Peste fundamentul cristalin s-au depus cteva orizonturi subtiri formate din microconglomerate cu elemente de cuart, gresii calcaroase si calcare marnoase, ce apartin doggerului. Urmeaz stiva de calcare de vrst kimmeridgian - tithonic, ce are o

  • 53

    grosime considerabil (variaz de la 300 m n sud, Pietricica, pn la 1 200 m n nord, Piatra Craiului Mare). Suprafata ocupat de calcare are circa 25,1 km2. Din totalul mentionat, 20,8 km2 reprezint o arie continu, lat de 0,7- 1,5 km si lung de peste 18 km (flancul vestic al sinclinalului), care ocup partea superioar a masivului, formnd creasta Pietrei Craiului pe ntreaga ei ntindere; restul (4,3 km2) are o repartitie insular n cadrul vilor periferice masivului. O caracteristic aparte a calcarelor este dat de puternica lor stratificatie, Piatra Craiului reprezentnd masivul calcaros din Romnia cu cea mai accentuat stratificatie. Calcarele de aici snt n parte recifale, adic s-au format din recife de corali (vietti cu schelet calcaros) care triau fixate pe stnci n conditiile unei mri calde, asemntoare celor actuale de la tropice si ecuator. n urma miscrilor de ncretire ce au format lantul carpatic, stratele de calcar au fost cutate si redresate la vertical sau chiar rsturnate, dup cum poate constata orice turist care priveste abruptul vestic si nord-vestic, ncepnd din Pietricica si pn n nord, pe vrful Turnul. Drumetii care strbat creasta pot observa, pe faa peretilor splati de ploi sau brzdati de torentii de grohotis, resturile fosile ale organismelor care au format aceast roc. Calcarele au o rspndire apreciabil si n jurul masivului, n special pe latura sa estica (culmea Toanches - Coja - Glma Sparturilor) si pe

  • 54

    cea sudica, unde acestea formeaz muntii din jurul depresiunii Podul Dmbovitei (Posada, Gruiul Ratei, Vntarnita, Ghimbavul, Zacote etc.). De prezenta acestor calcare se leag, asa cum s-a vzut, o gama variat de forme de relief carstic si n special cheile pitoresti de pe vile Rului din Prpstii, Valea Seac a Pietrelor, Brusturet, Dmbovicioara, Dmbovita etc. Conglomeratele stau peste calcare, n cadrul lor diferentiindu-se dou serii: a) Conglomeratele de vrst aptian superioara, constituite din elemente calcaroase cu ciment greso-calcaros, fapt pentru care la actiunea eroziunii se comport asemntor calcarelor. Ele ocup o larg suprafat pe versantul estic (din Valea Curmaturii pn n valea Funduri). b) Conglomeratele de vrst vracono-cenomanian snt formate din elemente cristaline cu ciment greso-argilos si de aceea pe ele se formeaz ruri permanente. Aceste conglomerate se gsesc pe versantul estic din sudul masivului (Pietricica). n nord (Piatra Mic) snt caracteristice conglomeratele cu gresii calcaroase. La est de culmea Cojei, conglomeratele se continu pe o suprafat ntins n depresiunea sau platforma Branului, pe la Moieciu si Simon. Depozitele cuaternare snt reprezentate prin grohotisuri calcaroase acumulate la baza versantilor abrupti, unde au o mare rspndire. Grohotisurile snt alctuite din fragmente colturoase de calcar, de mrimi variabile, inclusiv

  • 55

    blocuri mari, si dispuse sub forma unor conuri si tpsane n dreptul torentilor de pietre ce brzdeaza peretii stncosi ai masivului. O amploare deosebit au conurile de grohotis de la baza abruptului vestic, unde se remarc n special Marele Grohotis, numit local "Horjul Mare". Partea inferioara a acestor acumulri de grohotis (horjuri), alctuit mai ales din blocuri stncoase mai vechi, este fixat si acoperit de pdure, n timp ce la partea superioar, deasupra limitei pdurii, se ntlnesc grohotisuri mobile, mai noi si, n general, mai mrunte. Cea mai mare parte a acestor depozite s-a format n urma dezagregrii calcarului prin nghet si dezghet, n conditiile climatului aspru din timpul fazelor glaciare cuaternare (pleistocene), cnd actionau puternic procesele periglaciare, dar aceste procese continu si astzi, cu o intensitate mai mica.

    CLIMA

    n general, clima masivului Piatra Craiului nu difer mult de a celorlalte regiuni nalte din Carpatii Meridionali. Totusi, pozitia geografic, nltimea, orientarea si configuratia reliefului imprim climei unele particularitti locale, asa cum se va vedea din prezentarea principalelor elemente meteorologice: temperatura aerului, vnturile, nebulozitatea si precipitatiile atmosferice. Temperatura aerului. Partea inferioara a

  • 56

    versantilor si poalele masivului snt cuprinse n cadrul izotermei anuale de 20C, iar portiunile nalte ale crestei Pietrei Craiului au o temperatura medie anuala de 00C, in timp ce regiunile cele mai nalte ale muntilor vecini (Fgras, lezer, Bucegi) ajung la temperaturi medii anuale de -20C. Variatia pe vertical a temperaturii aerului este conditionat att de altitudine, ct si de nfatisarea reliefului, care provoac frecvente inversiuni termice. n zilele scnine si fr vnt, mai ales iarna, aerul rece de pe creast coboar pe fundul vilor si depresiunilor limitrofe, mai adpostite (n special n Depresiunea Brsei). Din aceast cauza, iarna, pe creasta Pietrei Craiului, la nltimi de peste 2 000 m, temperatura aerului este uneori mai ridicata dect n depresiunile nvecinate. Orientarea masivului de la nord la sud produce diferentieri n ceea ce priveste intensitatea insolatiei si din aceast cauz apar climate locale diferite. Astfel, pe versantul estic, maximum de ncalzire se produce dimineata, cnd o parte din cldura solar cste folosit pentru a restitui solului cldura pierdut prin radiatia nocturn. De aceea, acest versant cste scutit, n general, de ncingerea excesiv la trecerea soarelui la meridian, avnd un climat mai moderat, n timp ce versantul vestic, fiind mai puternic expus radiatiei, are un grad mai ridicat de insolare. Contrastele termice ca efect al orientrii masivului, fr s aib valori prea mari, se reflect

  • 57

    n peisajul diferit al celor doi versanti. Ele variaz n raport cu altitudinea, devenind mai mari pe masur ce aceasta creste. Versantul brnean al Pietrei Mici si al vrfului Turnul, prin expozitia sa ctre sud, are un climat local aparte, cu temperaturi mai ridicate si uscaciune mai accentuat, rcflectat ntr-o mic msur si n vegetatia pajistilor alpine, care aici cuprind unele elemente termofile si xerofile. Dimpotriv, pe dosurile nordice si nord-vestice, mai umbrite, ale masivului, se ntlnesc amplitudini termice mai reduse si un grad ridicat de umezeala, ceea ce cxplic naltimea mai mare a limitei superioare a pdurii de conifere (1650-1750 m).

    Vnturile. Datorit pozitiei izolate si configuratiei generale a masivului, creasta Pietrei Craiului, nconjurat de arii depresionare, este supus aproape permanent actiunii vnturilor, care n aceasta regiune au o frecvent si o intensitate deosebite. Intensitatea vntului creste odat cu altitudinea, atingnd valori maxime n zona cea mai nalt a masivului si mai ales a versantilor vestic si nord-vestic, expusi vnturilor dominante. Frecventa si vitezele maxime ale vnturilor se ntlnesc de obicei spre sfrsitul iernii si nceputul primverii, vara fiind un anotimp mai calm. La fel ca n masivul Bucegi, vnturile dominante din zona alpinii a Pietrei Craiului au o directie aproape constant n tot timpul anului, de la nord-vest ctre sud-est. Aceast directie se poate

  • 58

    constata dupa efectele vntului asupra vegetatiei, solului si zpezii. Astfel, n unele locuri de pe coastele nord-vestice si vestice sau chiar pe creast, n zona Pietricica - Saua Funduri, se pot vedea molizi cu coroana n ,,drapel" (adica asimetric) din cauza triei vnturilor dominante. n timpul iernii si primverii, directia vnturilor dominante se poate deduce dup modul de depunere a zpezilor. Astfel, pe versantul estic, adpostit, zpada sc acumuleaz n cantitti mai mari n asezaturile padinilor si vlcelelor din abrupt, unde este mai afnat si troienit. Dimpotriv, pe versantii vestic si nord-vestic, zpada este n general viscolit si compact, avnd o grosime mai mic, iar pe creast ea este spulberat si depus ntr-un strat subtire, de obicei nghetat, formnd n partea opusa (catre est si sud-est) cornise (streasini) ce se mentin uneori pn strsitui lunii martie. La poalele estice ale masivului se manifest un alt vnt care bate att vara ct si iarna, dinspre nord si nord-est. El ptrunde dinspre Tara Brsei prin Curmtura Pietrei Craiului, canalizndu-se pe ulucul depresionar din lungul vii Brusturet-Dmbovicioara, bine nchis la est de magurle Branului. Acest vnt, denumit de localnici ,,Pietrarul", creste n intensitate mai ales la nceputul primverii, cnd poate produce efecte distructive asupra pdurilor, prin doborrea unor parcele ntregi de arbori.

  • 59

    Nebulozitatea. Piatra Craiului are un grad ridicat de nebulozitate, numrul mediu anual de zile acoperite fiind de circa 180-200 n etajele alpin si subalpin si circa 160-180 zile n zonele mai joase dinspre poalele masivului, n timp ce numarul mediu al zilelor senine este de numai 60-80 pe an. Pozitia izolat a masivului ntr-o zona de interferent a maselor de aer n miscare face ca portiunile sale nalte s fie mai nnourate dect depresiunile limitrofe si foarte bogate n precipitatii. Calcarele albe din care este alcatuit masivul Piatra Craiului reflect o mare cantitate de cldur primita de la soare. De accea vara, ca o consccint a nclzirii intense, aerul se ridic pe pantele muntelui si se rceste adiabatic, formnd nori de tip cumulus. Uneori, pe timp senin si mai ales iarna, se poate observa de pe creasta un fenomen spectacujos, si anume acele ,,mri de nori", formate din nori de stratus de mic altitudine, care se dispun deasupra vilor si clepresiunilor, lasnd liber portiunea nalt a crestei ca o insul ce rsare din ntinderea alb a norilor. O alt forma de nebulozitate foarte obisnuit n zona nalt a Pietrei Craiului este ceata (negura), cunoscut si sub numele local de boaghe. Uneori, cnd dureaz mai mult timp si este mai dens, ea ngreuiaz orientarea si circulatia turistilor. Insolatia intens pe creast si vntul duc la

  • 60

    formarea norilor de convectie termic, care n timpul verii produc frecvent averse de ploaie cu descrcri electrice. Acestea stnjenesc de obicei deplasarea drumetilor pe creasta si n zonele de abrupt. Precipitatiile atmosferice. Piatra Craiului este situat ntr-o regiune bogat n precipitatii. Pozitia ei izolat n larga arie depresionar dintre masivele Bucegi si Fgras, precum si directia perpendicular a crestei pe cea a vnturilor umede, dominante, dinspre vest si nord-vest, fac ca Piatra Craiului s primeasc o mare cantitate de precipitatii. Frecventa si cantitatea precipitatiilor atmosferice cresc odat cu altitudinea pn la 1800-2000 m, de unde ncep s scad. Astfel, media cantittilor anuale este de 1100-1300 mm n etajul inferior si 1000- 1200 mm n cel superior (zona crestei). Precipitatiile snt repartizate aproximativ uniform n cuprinsul masivului, datorit configuratiei lui orografice simple. Se remarca, totusi, deosebiri ntre cei doi versanti; cel vestic primeste anual cu 100- 150 mm mai multe precipitatii. Cele mai bogate precipitatii cad n luna iunie, iar cele mai reduse se nregistreaz toamna si la sfrsitul lunii februarie, inclusiv n martie. n lunile de var, aproape zilnic - nainte clc amiaz - deasupra crestei se formeaz nori cumulus si cumulo-nimbus care dau adesea ploi torentiale, cu descarcri electrice violente, iar uncori grindin, mzrichc sau chiar lapovit si

  • 61

    ninsoare. n etajul alpin al masivului Piatra Craiului, la o altitudine de pcste 2000 m, temperaturile sub 0oC, mentinndu-se o mare parte din timpul anului, determin precipitatii sub form de zpad. Acestea reprezint circa 50% din totalul precipitatiilor. Ninsorile cele mai frecvente snt n ianuarie si la nceputul lunii februaric, cnd se nregistreaz si cele mai sczute valori ale temperaturii aerului din timpul anului. Pe creast zpada se mentine din noiembrie pn n aprilie, iar n locurile mai dosnice chiar mai mult. Dup cum s-a vzut, zpada se depune n mod inegal in cadrul masivului, n functie de directia vntului dominant, de orientarea si configuratia versantilor. Astfel, zpada este spulberat de pe povrnisurile expuse vntului (cel mai frecvent de pe cel nord-vestic) si depus n partea superioar a pantelor estice si sudice, precum si pe fundul vilor si n depresiunile adpostite. De asemenea, datorit reliefului accidentat al peretilor, zpada nu se poate depune dect pe brne si pe portiunile mai netede ale hornurilor si vlcelelor. O mare parte din zpada czut de pe versantii abrupti se ngrmdeste n vi si la baza abrupturilor. Stratul de zpad de pe povrnisurile muntelui nu se mentine tot timpul n aceeasi pozitie si, datorit gravitatiei, se disloc si se prbuseste, formnd avalanse. De obicei, acestea se produc prin prbusirea corniselor de zpad de pe creast. De aceea, avalansele snt mai frecvente

  • 62

    pe coastele estice si sud-estice ale crestei, unde, datorit vntului dominant, se acumuleaz cantitti mai mari de zpad. Uneori, avalansele pot pune n pericol viata turistilor si, din aceast cauza, se impune o atentie deosebita la parcurgerea traseelor turistice n sezonul de declansare curent a avalanselor : avalanse de suprafat n ianuarie - martie; avalanse de fund n aprilie - mai. Ele se pot produce fie pe suprafcte mai mari, fie liniar, pe vile torentiale din abrupturi. Prin actiunea repetat, an de an, pe aceleasi trasee, ele dau nastere vilor torentiale largi numite "culoare de avalanse". Tot ele contribuie si la lrgirea hornurilor si vlcelelor. Dup locul de desprindere a masei de zpad se pot deosebi, de asemenea, avalanse de abrupt si avalanse dc la baza abruptului. Avalansele se produc mai ales n vile larg deschise n portiunea superioar si puternic nclinate de pe abruptul estic (de exemplu: pe Valea Cheii de sub Grind, la obrsiile vii Mrtoiului, la obrsia vii Funduri etc.), pe abrupturile situate sub zonele de cornise (de exemplu: portiunea vrfurilor Timbalul Mare, Timbalul Mic etc.). Pe lng ploi si zpezi, precipitatiile atmosferice din masivul Piatra Craiului se produc si sub form de rou, brum, burnit, lapovit, chiciura, polei. Dintre acestea, chiciura, fenomen de iarna specific muntelui, este ntlnit pe creast, depunndu-se la suprafata stncilor, vegetatiei si

  • 63

    stlpilor de marcaj, pe care le mbrac cu un strat alb, sclipitor, de gheat.

    FLORA SI VEGETATIA

    n Piatra Craiului, datorit configuratiei orografice (creast ascutit, mrginit de abrupturi stncoase), vegetatia, desi nu este prea abundent, prezint totusi numeroase elemente caracteristice pe brnele, padinile si stncriile masivului. Se remarc n primuI rnd flora din etajul alpin. Specificul acesteia este dat de endemismele carpatice si de plantele calcicole care snt foarte rspndite n muntii din zona Brasovului (Postvaru, Piatra Mare) si n Bucegi. ntre acestea se pot aminti: Thesium kernerianum (mciulia), Draba haynaldi (flmnzica) etc.

    Cel mai remarcabil cste ns un element endemic specific Pietrei Craiului, care nu se mai gseste n alte regiuni: Dianthus callizonits (garofita Pietrei Craiului), ce reprezint unul dintre cele mai interesante endemisme ale Carpatilor nostri. La acestea se adaug numeroasc specii rspndite n general n masivele calcaroase sau care vegeteaz pe substrat calcaros: Phyllitis scolopendrium (limba cerbului), Cystopteris monlana (feriga de piatr), Cystopteris fragilis ssp. alpina, Rumex scututus (stegia), Silene acaulis (iarba rosioar), Sedum atratani (iarba de soaldina), Dyras octopetala (argintica), Gerarinim macrorubizum (priboi), Helianwemum alpestre

  • 64

    (iarba osului), Daphne creoram (tmita), Gentiana intea (ghintura galben), Eritrichium nanum (ochiul sarpelui), Leontopodium alpimum (floarea de colt, albumita sau albumeala). O particularitate esential a Pietrei Craiului, legat de pozitia si directia crestei sale stncoase, este diferentierea conditiilor si factorilor geografici pe cei doi versanti. Aceasta este determinat n special de expozitia si nclinarea deosebit a pantelor si este pus n evident, ntre altele, prin repartitia si caracterele vegetatiei, precum si prin frecventa si ntinderea diferita a asociatiilor vegetale n cuprinsul masivului. nltimea apreciabil si configuratia orografic a masivului Piatra Craiului fac ca vegetatia s fie distribuit conform zonalittii geografice verticale, n doua zone de vegetatie, si anume: la poalele masivului o zon mpdurita (zona forestier), iar pe creast o zon lipsit de pduri (zona alpin). Aceste zone se mpart la rndul lor n etaje de vegetatie, caracterizate prin prezenta anumitor specii de plante sau asociatii vegetale. n cuprinsul zonelor si etajelor, vegetatia este reprezentat printr-o serie de formatii vegetale deosebite prin nftisarea si conditiile dc viat: pdurile, fnetele, tufrisurile, pajistile subalpine si alpine, vegetatia vlcelelor subalpine si alpine, vegetatia stncilor, vegetatia grohotisurilor, vegetatia alpin a crestei.

    n cele ce urmeaz prezentam pe scurt, dup Al. Beldie, formatiile vegetale proprii celor dou zone de vegetatie, ale cror elemente floristice se

  • 65

    pot identifica n plin sezon de vegetatie (iunie-septembrie). I. Zona forestiera. Creasta Pietrei Craiului este ncins pe la poale de un bru larg de pduri dese si ntunecate, care scot n evident, prin contrast, albul sclipitor al calcarelor jurasice. Pdurile din aceast regiune se grupeaz n dou etaje: etajul montan mijlociu si etajul montan superior. 1. Etaju1 montan mijlociu. Acesta ocup partea inferioar a masivului si este alctuit din pduri de amestec de fag cu brad sau de brad cu fag, la care se altur, diseminat, molidul si alte specii lemnoase nsotitoare. Limita superioar a etajului corcspunde cu limita superioara de vegetatie a fagului, care oscileaz n jurul altitudinii de 1400 m. La poalele vestice ale masivului, aceste pduri se ntlnesc numai pe conurile de grohotis calcaros provenit din hornurilc si vlcelele ce brzdeaz versantii. n arboretele din partea centrala a masivului, la altitudini cuprinse ntre 1150-1300 m, bradul (Ables alba) devine dominant mai ales n padinile adnci, adpostite, n conditii de umiditate ridicat. n arboretele din zona situata ntre valea Crpturii si Padina lui Cline se remarc prezenta unor plcuri de tisa (Taxuf haccata) instalate la altitudini de 1200 m. Pdurea de chei si vegetatia din lungul vailor nguste din cadrul etajului montan mijlociu. Pe peretii abrupti si pe bolovnisurile din vile

  • 66

    adnci, cu umezeal ridicat si cu luminozitate redus, snt instalate arborete de paltin si ulm cu elemente diseminate de fag, brad si molid. Pe fundul cheilor, vlcelelor sau padinilor adnci si nguste de pe versantii nordic si nord-vestic si n special n valea Crpturii se afl o flor ierbacee bogat, care cuprinde numeroase specii de ferigi, dintre care mai rspndite snt: Phyllitis scolopendrium (limba cerbului), Cystopteris montana. (feriga de piatr) etc. 2. Etajul montan superior. Pdurile din acest etaj, extinse pe versantuI nord-vestic pn la 1750 m alt., snt constituite exclusiv din molidisuri. Molidisurile. Acestea formeaz un bru continuu la poalele crestei, avnd o extindere mai mare pe versantii nordic si nord-vestic, unde urc pn la altitudini de 1600-1750 m. Arboretele de molid au o dezvoltare viguroas mai ales pe locurile netede si n depresiuni, n timp ce la baza peretilor stncosi si n portiunile cu mari acumulri de zpad n timpul iernii au o stare de vegetatie mai slab si o consistenta mai redus. Tot la baza peretilor abrupti, n cadrul molidisuriior se ntlnesc exemplare scunde de brad de mare altitudine (1 670 m), datorit unui climat local favorabil, cauzat de cldura radiat de stncile de calcar. De asemenea, este interesant inversiunea de vegetatie ntlnit pe vile ce brzdeaz versantul dinspre valea Brsei, unde, din cauza

  • 67

    umezelii mai mari, molidul coboara pe funduI vilor, n timp ce versantii snt ocupati de fagete cu brad. Pinetele. Pc versantul nordic al Pietrei Craiului, ntre valea Crpturii si Padina lui Cline, se ntlnesc plcuri rare de pinete de stncrii numai pe feele cu expunere vestic si pe crestetul muchiilor abrupte si stncoase, ntre 1350 si 1500 m altitudine. Fnetele. n cadrul zonei forestiere se pot aminti si pajistile secundare care au aprut pe locurile unde pdurea a fost defrisat. si care n prezent snt folosite ca fnete. Intre acestea se remarc fnetele bogate care mpodobesc peisajul odihnitor de la poalele Pietrei Craiului ctre valea Brsei. Acestea snt instalate n cea mai mare parte pe conuri de grohotis si caracterizate mai ales prin asociatii de pius rosu (Festicea rubra) cu ovascior (Helictotrichon pratense ssp. alpinum), arnica (Arnica montana) etc.

    II. Zona alpin. Aceasta ocup creasta si versantii abrupti ai masivului, desfsurndu-se deasupra cingtorii de pdure. In zona alpin se deosebesc doua etape de vegetatie: etajul subalpin si etajul alpin propriu-zis. 1. Etajul subalpin se ntinde deasupra limitei superioare a pdurii ncheiate (circa 1650 m), pn la 1900 m altitudine, fcnd tranzitia ntre zona forestier si etajul alpin propriu-zis. n partea inferioar a etajului subalpin cresc rristi sau

  • 68

    exemplare izolate de arbori, iar mai sus se ntind tufrisuri dc jneapn (Pinus montano) si de alti arbusti, precum si pajistile subalpine. Tufrisurile. ntre tufrisuri se remarc n special jnepenisurile care ocup mari suprafete pe versantii nordic si nord-vestic, avnd o dezvoltare optim la altitudini cuprinse ntre 1700 si 1900 m n conditii dc lumin difuz si umiditate atmosferica relativ ridicat. ntre tufele de jnepeni se afl o vegetatie nsotitoare format din ericacee ca: afin (Vacc'mium murtillus), merisor (Vaccinium vithidaca) si smirdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschui) etc. De asemenea, se ntlnesc sporadic tufe de anin de munte (Alnus viridis), ca de pild sub saua ,,La Zaplaz," (deasupra vii Spirlei). Brnele, feele mai nsorite si locurile acoperite permanent cu zpad n timpul iernii snt mpodobite cu tufrisuri de smirdar, carc adesea este asociat cu afin si merisor. Plcuri insulare de smirdar se ntlnesc n pajistile de pe brnele etajului alpin, tinznd la invadarca si nlocuirea treptat a pajistii ierboasc. Pajistile subalpine, alcatuite dintr-o vcgetatic bogat si variat de ierburi, acoper raristile de la limita superioar a pdurii, ca si coastele si brnele suspendate pe peretii Pietrei Craiului. Mai rspndite snt pajistile cu paius rosu (Festitea ribra fallax), caracteristice zonei forestiere, dar care ptrund destul de mult si la altitudini mai mari, pe locuri netede sau pe

  • 69

    povrnisuri mai putin nclinate. Pe fundul vlcelelor si hornurilor subalpine, datorit insolatiei mai reduse si umezelii accentuate, snt rspndite asa-numitele buruienisuri subalpine. Acestea snt alctuite de obicei din asociatii de trestioar (Calamagrostis arundinacea), margarete (Crisantbemum lencanthemuni) etc. In vlcelele si hornurile umbrite de pe versantul nordic snt caracteristice o serie de specii ombrofile. ntre acestea se disting: Doronicum carpaticum (glbinele de munte) ce cresc n plcuri si, pe alocuri, Cortusa mathioli (ciubotica ursului), cu flori rosii-purpurii. Pe grohotisurile fixate cu soluri schelet, pietroase, se gsesc asociatii de Festura rupicola ssp. saxatilis (paius) si Poa nemoralis (iarba deas). Vegetatia stncilor. In fisurile de pe peretii nalti care domin vile Brsei si Dmbovitei se ntlnesc plcuri sau exemplare izolate de specii saxicole si calcicole, care mpodobesc decorul original al stncriilor de calcar. La limita inferioar a etajului subalpin, dup cum se vede pe creasta dintre valea Podurilor si valea Vldusci, la 1600 m altitudine, predomin, de obicei, asociatii de Sesleria kanaldiana (coada iepurelui), la care se adaug plcuri de arginlic (Dhyas octopctala), iarba osului (Helianthcmum alpestre) si floarea de colt (Leontopodiuni alpinum), una din podoabele nepretuite ale florei din Piatra Craiului. Pe stncile nierbate de pe versantul vestic,

  • 70

    asociatiile de Sealeria devin mai bogate n specii, fiind asemntoare celor de pe brnele Bucegilor. Pe stncile umede din hornurile cu zpad mai persistent de pe versantul nordic (de exemplu sub Brul Ciornga Mare, la 1750 m altitudine) se ntlnesc: crini de stnc (Liovdia serotina), piciorul cocosului (Rantmenlifs alpestris), toporasi galbeni de munte (Viola biflora) etc. Vegetatia grohotisurilor. Grohotisurile au o flor variat n functie de altitudine, expozitie, umiditate, dimensiunile fragmentelor si gradul de fixare. Plantele pionier care se instaleaz printre grohotisuri in exemplare izolate sau n plcuri snt Linarta alpina. (linarita) si Rumex scutatus (steghia). Primul stadiu de fixare a grohotisurilor din ntregul masiv este realizat de specii ca: Poa memoralis var. agrostoides (iarb deas), Papaver turenaicum - ssp. corona sanctistephan (macuI galben), Cardaminopsis arenosa (frigurele), Senecio squalidus (cruciulita) etc. In stadiile mai avansate de fixare se succed o serie de asociatii de tranzitie care cuprind de obicei: Genmium robertianum (napraznica), Druoptens robertiana (feriga) etc. 2. Etajul a1pin, situat la altitudini de peste 1900 m, ocup partea nalt a crestei, fiind caracterizat prin anumite asociatii de pajisti si printr-o vegetatie adaptat conditiilor climatice aspre de la mari altitudini. Acestea cuprind numeroase endemisme carpatice n general, precum si cele caracteristice muntilor calcarosi ai

  • 71

    Brasovului. Compozitia floristic a pajistilor prezint deosebiri apreciabile pe cei doi versanti ai masivului, datorit configuratiei reliefului si expozitiei lor diferite. Astfel, pe versantii foarte abrupti si stncosi dinspre vile Brsei si Dmbovitei, cu expozitie general spre nord, nord-vest si vest, pajistile se reduc la brnele ntrerupte de jgheaburi si la unele ,,asezturi" ale padinilor, unde cresc n conditii de insolatie redus, umiditate atmosferic relativ ridicat si de mentinere ndelungat a stratului de zpad. In aceste locuri greu accesibile si nepsunate, pajistile si pstreaza compozitia lor floristic natural. Aici, pajistile snt alctuite mai ales din asociatii de graminee si ciperacee, specifice pantelor repezi, cu soluri schelet. Pe ramificatiile cu directie est-vest ale crestei, versantii nordici snt ocupati de tufrisuri de smirdar. Pe versantul dinspre valea Dmbovitei, datorit insolatiei mai puternice si umidittii relativ mai sczute, pajistile au elemente mai xerofile si deci caractere asemntoare cu pajistile de pe versantii sudic si sud-estic ai masivului. Pe versantii estic si sud-estic, care au abrupturi stncoase numai n partea superioar a masivului si o nclinare generala mai redus, pajistile ocupa suprafete ntinse, fiind ns, pe alocuri, degradate din cauza psunatului. Pajistile alpine de pe acesti versanti ai masivului ("fata muntelui") se deosebesc substantial de cele de pe

  • 72

    versantul nordic (,,dosu1 muntelui"). Aici apar specii care lipsesc pc versantuI opus sau care se gsesc numai pe feele dinspre valea Dmbovitei, ca Gentiana Ituca (ghintura galbena), Centaurea kotschuana. (zlvoc), Knantia Inngiolia. Cerastium arvense var. ciarcanense (cornut) etc. De asemenea, brnele foarte nclinate si grohotisurile fixate din golul alpin al acestui versant snt ocupate de pajisti cu Festuca rupicoIa ssp. saxatilis. Pe brnele nsorite se ntlnesc pajisti de SesIeria haunal-diana (coada iepurelui). Vegetatia crestei. Partea superioar a crestei stncoase, cu vrfurile ei nalte din etajul alpin, are o vegetatie adaptat unor conditii climatice aspre, caracterizate, asa cum s-a vzut, prin temperaturi sczute, uscciune, vnturi puternice si, ca urmare, prin lipsa nvelisului de zpad n timpul iernii. Aici, vegetatia este reprezentat prin elemente alpine rezistente la nghet si la actiunea de deflatie a vntului, care se dispun discontinuu sub form de pernite sau rozete de frunze alipite de sol. In portiunea cea mai nalt a masivului, si anume ntre vrfurile Piscul Baciului si Timbalul Mare, se pot vedea o serie de elemente alpine proprii muchiilor expuse vnturilor puternice, ca de exemplu: plcuri de Sesleria coernlans (mlaiul cucului), Carcx sempervirens (rogoz de munte) si Dryhas octopetala (argintic) etc.

  • 73

    FAUNA

    Fauna ntregeste pitorescul peisajului montan si mai ales al celui alpin, pstrndu-se ntr-o form mai putin modificat dc interventia omului, datorita slbticiei masivului si gradului redus de accesibilitate. Poate din aceast cauz, fauna de aici a fost mai putin cercetat n comparatie cu cea a altor masive si este mai putin cunoscut. n pdurile de la poalele Pietrei Craiului, de pe culmile si de pe magurile mrginase, precum si n