Pestior Betta

Click here to load reader

  • date post

    25-Oct-2015
  • Category

    Documents

  • view

    958
  • download

    1

Embed Size (px)

Transcript of Pestior Betta

Betta splendens Pestele luptator siamezbyIng. Mircea OpreaBetta splendens ca peste de acvariu poate fi diferit de pestele salbatic, din biotopul natural. Ca specie face parte din familia Anabantidae, caracterizata prin existenta unuiorgan respirator suplimentar, descris la prezentarea familiei. Traieste in baltile calde, deficitare in oxigen din Asia de sud-est.Este unpeste nepretentios, in acvariu putand fi crescut in vase foarte mici, fara aerisire. De aceea, pentru a avea exemplare demne de a fi prezentate intr-o expozitie, este de preferat sa fie crescut in vase mici, borcane, pentru a-si putea dezvolta si etala frumusetea. Pentru acest lucru nu este nevoie decat de o ingrijire minima si o hrana corespunzatoare, la intervale regulate pentru a pastra apa curata. Fiind tinut intr-un spatiu mic, este necesar, ca din cand in cand sa i se schimbe apa. Este total nepretentios la calitatea apei (duritate si pH), dar au nevoie de o temperatura de 28-30 C, iar pentru reproducere chiar cu 1-2 C mai ridicata. Daca este tinut intr-un borcan de circa 1 litru este necesara schimbarea apei cam la 2 zile. La schimbarea apei se va tine in vedere ca temperaturile sa fie egale. Daca folosim apa de la robinet, atunci este bine ca aceasta sa fie imbatranita cel putin 24 de ore. Chiar la un peste nepretentios ca Betta, diferentele foarte mari in ceea ce priveste calitatea apei pot provoca accidente grave. Daca observam ca un Betta tinut intr-un spatiu mic, sta mai mult pe fundul vasului, sau isi reduce activitatea, atunci acesta este un semn ca apa trebuie schimbata. Schimband apa imediat, se observa o intensificare a activitatii pestelui. Se recomanda adaugarea in apa acvariului in care crestem Betta, a unei linguri de sare grunjoasa la fiecare galon de apa ( i galon = 4 l apa).Ca hrana, Betta nu este un peste pretentios, atata timp cat hrana este data la intervale regulate si in cantitati suficiente. Pestelui i se pot administra ca alimente urmatoarele: daphnie vie, congelata, larve de tantari, bucati de carne de vita cruda, tubifex, Artemia salina vie si congelata, rame taiate marunt si bine spalate. Se recomanda o dieta cat mai variata. I se poate administra si hrana uscata, dar numai ca hrana suplimentara asociata cu cea vie sau congelata. Indiferent de tipul hranei, este recomandabil sa fie hranit de mai multe ori pe zi, decat o singura data din abundenta. Astfel i se poate asigura si variatia hranirii, recomandata tuturor pestilor, nu numai la Betta. Un aliment in exces (neconsumat in intregime) duce la o schimbare a calitatii apei (infectarea apei) putand duce la imbolnavirea pestelui. In general se apreciaza ca Betta splendens traieste doar 1,5-2 ani, dar exista marturii ca unii traiesc peste 3 ani. O hranire in exces si o hrana neadecvata scurteaza viata pestilor. De aceea se recomanda si folosirea ca hrana a ficatului de pui, inima si ficat de vita, carne de cal si hrana sub forma de fulgi deshidratati, creata special pentru ei. Deci din punct de vedere al conditiilor de intretinere, temperatura apei se pare ca are o influenta foarte mare. Astfel, acest peste tropical poate rezista la o temperatura minima de 21 C si maxima de 29 C. Se pare ca o temperatura de peste 30 C scurteaza viata pestelui. Betta este putin sensibil la boli, daca respectam regulile de mai sus privitoare la hrana si schimbarea apei. Sunt informatii ca masculii de Betta au trait peste 9 ani. Este adevarat ca acesti pesti sunt tinuti in conditii de laborator, facand parte dintr-un experiment universitar asupra longevitatii. Fiecare peste are un acvariu cu un volum de mai multi galoni, dar pentru el, este alergat prin acvariu un anumit timp.ReproducereaDin punct de vedere al calitatii apei, Betta este un peste putin pretentios. In ceea ce priveste vasul folosit pentru depunere, el poate fi foarte diferit ca forma si volum. Astfel in Orient se folosesc pentru depunerea icrelor oale emailate si ceramice. Ca o indicatie suplimentara nu trebuie ca vasul sa fie nici prea mic, dar nici prea mare pentru ca pestii sa nu se piarda unul de altul. Din punct de vedere al temperaturii, exista informatii ca Betta a depus la 18 C, dar un succes deplin s-a obtinut la o temperatura cuprinsa intre 24-29 C. Aceste temperaturi reflecta, mai mult ca sigur, temperaturile dinbiotopul natural. Observam din cele spuse mai sus ca succesul reproducerii nu consta in asigurarea unor conditii deosebite de acvariu, ci trebuie cautat in alta parte, si anume la asigurarea materialului biologic. Revenind asupra temperaturii, putem constata ca temperaturi peste 30 C incomodeaza pestele, iar puii rezultati (icrele fiind silite sa se dezvolte foarte rapid) sunt slabiti si mor inainte de a putea inota. Deci pentru a obtine descententi sanatosi si numerosi, cauzele succesului trebuie sa le cautam in priceperea noastra de a alege materialul biologic. Astfel un prim criteriu de a alege perechea depunatoare il constituie culoarea. La o prima tentativa de a reproduce Betta acest aspect ne va interesa mai putin, totul este sa obtinem puii. Dar la o a doua sau a treia reproducere (succes) vom deveni mai pretentiosi. Astfel vom alege o pereche rosie (albastra, alba sau verde) pe care-i vom pune la reprodus. Dar sa vedem cum realizam aceasta, pentru ca doar ai-i pune intr-un acvariu impreuna nu este suficient. Dupa criterii de culoare alegem o pereche matura sexual. Deja am pregatit acvariu pentru reproducere, am asigurat o temperatura a apei de 26-28 C. Sa vedem de ce mai avem nevoie pentru un succes al reproducerii. Ca la orice ovipar, introducem femela cu 12-24 de ore inainte in bazinul de reproducere. In cazul lui Betta, in acvariu am pus un grup de plante plutitoare: Riccia fluitans, Ceratopteris, precum si un grup de plante ca: Cryptocarine ale caror radacini le-am prins cu o agrafa de plumb si care au fost asezate in 2 sau 3 colturi ale acvariului. Plantele plutitoare ajuta laformarea cuibului de spumade catre mascul (suport al viitoarelor icre), iar plantele din colturi vor servi ca ascunzatori pentru femela in timpul si dupa depunerea icrelor. Consideram necesara introducerea femelei in acvariul de reproducere cu 12-24 de ore inainte, deoarece femela (gata de reproducere) se acomodeaza mai greu unor noi conditii. Masculul se acolodeaza mai usor (parca stie ca este pus intr-un alt acvariu pentru reproducere) si daca femela nu este complet pregatita da depuna, masculul excitat o alearga si o bate, putand s-o omoare. Reproducerea incepe cu construirea de catre mascul a unui cuib la suprafata apei. Pentru constructia cuibului, unii autori pun pe suprafata apei o hartie cerata sau o ceasca de plastic. Aceste lucruri se pun deoarece multi masculi isi construiesc cuibul sub ele. Este de preferat sa punem doar cateva tufe de Ceratopteris sau frunze rupte de Echinodorus osiris sau E. orizontalis. Pregatirea bazinului pentru reproducere costa in:- un bazin de circa 40 l- se umple cu apa mai veche (peste 48 de ore)- se pun in acvariu tufele de plante plutitoare si grupul de plante la colturi. Pe langa ca acestea constituie un loc de adapost si odihna pentru maturi si puiet, se pare ca in jurul acestora apare si se dezvolta oviata microscopica mancata de puiet;- coloana de apa nu va depasi 10 cm pentru ca icrele de Betta sunt mai grele ca apa si dupa depunere si fecundare, acestea cad la fundul bazinului, fiind apoi luate de mascul in gura si fixate in cuibul de spuma. Daca coloana ar fi mai inalta, atunci dupa 4-5 drumuri, masculul ar obosi si si-ar pierde interesul pentru reproducere, lasand icrele cazute pe fund unde ar pieri. Adancimea mica ajuta si puii, care se vor putea ridica singuri la cuib. Sunt relatari ca nici o adancime de circa 30 cm a coloanei de apa nu ar fi prea mare;- asigurarea unei temperaturi constante 26-28 C cu ajutorul unui termostat;- peste acvariu se va pune un geam, acest lucru asigurand mentinerea temperaturii constante, lucru care trebuie asigurat si dupa primele 30 de zile de viata, dupa care puietul incepe sa-si dezvolte organul auxiliar de respiratie (labirintul). De asemenea mentine si o umiditate existenta in biotopul natural.Presupunem ca am asigurat toate aceste conditii si femela este pregatita pentru depunere. Acest lucru este evident prin aparitia pe corpul femelei a unor dungi transversale. Aceste dungi sunt invizibile la pestii de culoare deschisa (galben, alb, pastel). Daca apar aceste dungi, atunci se poate introduce si masculul. Daca introducem masculul si observam ca acesta nu incepe sa-si construiasca cuibul de spuma, exista mai multe metode pentru a-l stimula. Se separa acvariul in doua parti cu ajutorul unui geam, intr-o parte ramanand femela iar in cealalta fiind masculul. Dupa circa 12-24 ore masculul incepe construirea cuibului. Daca a construit cuibul, ridicam geamul despartitor si acum fiind impreuna, perechea incepe depunerea icrelor. Stimularea construirii unui cuib de catre mascul se poate face nu numai prin apropierea unei femele si si prin apropierea unui mascul, sau doar prin schimbarea locului (intr-un borcan) a femelei. Se mai apreciaza ca schimbarea apei stimuleaza construirea unui cuib. O alta cauza care ar putea determina construirea unui cuib, o constituie schimbarea barometrului. Acest lucru se leaba probabil de numarul de ani petrecuti in captivitate a pestelui salbatic. Se pare ca aceeasi influenta o are si succesiunea sezoanelor uscate-ploioase din viata pestelui.Un altstimulent pentru construirea cuibuluiil constituie temperatura alei. In natura construirea cuibului are loc la o temperatura cuprinsa intre 17-29 C. Conteaza foarte mult temperatura la care pestele a fost obisnuit. S-a observat faptul ca pestii care au stat cateva ore la o temperatura de 13 C, readusi in conditii normale, in 24 de ore si-au construit cuiburi pentru reproducere. S-a observat ca pentru construirea unui cuib, stimulativ pentru mascul este si un obiect in forma rotunda (ca un grapefruit) si de culoare galbena. Aceste constatari au fost verificate s