Pelicanul

Mama , Elise, văduvăFredrik, fiul ei, student în dreptGerda, fiica eiAxel, ginerele ei, soțul GerdeiMargret, slujnica

Mama: Închide te rog ușaMargret: Sunteți singură?Mama: Te rog, închide ușa... Cine cântă la pian?Margret: E vreme tare urâtă în seara asta, bate vântul și plouăMama: Te rog, închide ușa, nu suport mirosul ăsta de fenol și de brad.Margret: Eram sigură, și tocmai de aceea am spus că domnul ar fi trebuit dus imediat afară la capelă...Mama: Da, dar copiii au vrut ca slujba de înmormântare să aibă loc acasă...Margret: Și de ce mai rămâneți aici? De ce nu plecați?Mama: Nu ne lasă proprietarul să ne mutăm, nu putem pleca....De ce ai scos husa de pe șezlongul roșu?Margret: Trebuie s-o dau la spălat. Știți doar că domnul a murit pe șezlongul ăsta...l-am putea duce de aici...Mama: N-am voie să mut nimic de la locul său, până nu se face inventarul...De aceea șed aici ca pironită...Iar în celelalte camere nu pot să stau...Margret: Dar de ce?Mama: Amintirile..Toate amintirile astea neplăcute...și apoi mirosul îngrozitor...Băiatul meu cântă la pian? Margret: Da; Lui nu-i place în casa asta; n-are astâmpăr și îi este foame tot timpul. Zice că n-a mâncat niciodată pe săturateMama: Totdeauna a fost cam slăbuț, încă de când s-a născut.Margret: Un copil crescut cu biberonul trebuie să aibă mâncare bună după ce e înțărcat.Mama: Dar ce? A dus lipsă de ceva?Margret: Nu chiar lipsă, totuși n-ar fi trebuit să cumpărați de mâncare tot ce era mai ieftin și mai prost; să-i trimiteți la școală numai cu o ceașcă de zeamă de cicoare și o bucată de pâine. Asta nu se face. Mama: Copiii mei nu s-au plâns niciodată că nu au mâncare bună.Margret: Așa? Da, nu s-au plâns în fața dumneavoastră...n-au îndrăznit. Dar după ce au crescut, veneau la mine în bucătărie...Mama: Totdeauna am dus-o cam greu.Margret: Asta nu ! Doar am citit în ziar că domnul plătea impozit de după un venit de 20000 de coroane. Mama: Traiul de toate zilele costă bani mulți.Margret: Da, da...dar copiii sunt bolnăvicioși, domnișoara Gerda, adică vreau să spun doamna cea tânără nu e de ajuns de dezvoltată, cu toate că a împlinit 20 de ani. Mama: Ce tot trăncănești acolo?Margret: Da, da! Să nu fac puțin foc? E frig aici!Mama: Nu mulțumesc! Nu suntem atât de bogați ca să putem cheltui banii pe lemne de foc.Margret: Dar studentul nostru dârdâie de frig cât e ziulica de lungă, așa că trebuie ori să iasă, ori să se încălzească, cântând la pian. Mama: Totdeauna a fost cam friguros. Margret: Și oare de ce?Mama: Bagă de seamă ce spui, Margret! (pauză) umblă cineva pe-afară?

1

Margret: Nu, nu umblă nimeni.Mama: Crezi că mi-e teamă de stafii? Margret: nu știu, dar eu nu mai rămân multă vreme în casa asta. Când am venit aici, m-am angajat să am grijă de copii. Am vrut să plec când am văzut cât de rău sunt tratați servitorii. Dar nu am putut sau nu m-am încumetat. Acum însă, că domnișoara Gerda s-a măritat, cred că se apropie ceasul despărțirii. Dar încă n-a bătut. Mama: Nu înțeleg nimic din tot ce spui. Toată lumea știe cum m-am jertfit pentru copii, cum am avut grijă de casă și mi-am făcut datoria. Tu ești singura care mi-aduce învinuiri, dar de asta nu-mi pasă. Poți să pleci când vrei; de-altfel nici nu cred că o să mai țin servitori, după ce tinerii se vor muta în apartamentul ăsta. Margret: Să dea dumnezeu să vă fie bine. Copiii nu sunt recunoscători de felul lor, iar soacrele sunt rău privite dacă n-au bani mulți.Mama: Fii fără grijă...O să-mi plătesc singură întreținerea și o să ajut și în casă. Și apoi, ginerele meu nu seamănă cu ceilalți.Margret: Așa?Mama: Da, chiar așa. Nu mă tratează ca pe o soacră. Ci ca pe o soră. Ca să nu zic prietenă. Înțeleg de ce faci mutre. Într-adevăr, îmi place ginerele meu și el o merită. Bărbatul meu nu îl simpatiza, era invidios, ca să nu spun gelos. Da..da...Mă onora cu gelozia lui. Cu toate că nu mai sunt așa de tânără..Ai spus ceva?Margret: Nu, n-am spus nimic, mi s-a părut doar că vine cineva. E băiatul. Tușește. Să nu fac focul?Mama: Nu e nevoie!Margret: Doamnă, am răbdat în casa asta și de frig și de foame, asta încă mai merge. Dar dați-mi măcar un pat, un pat calumea. Sunt și eu bătrână și obosită.Mama : fiindcă tot vrei să pleci, acum e momentul!...Margret: Adevărat! Am uitat! Dar dacă vreți să salvați onoarea casei, ardeți rufăria mea de pat pe care au zăcut și au murit unii și alții, Ca să nu vă fie rușine de cea care-mi va lua locul, dacă mai vine cineva. Mama: nu mai vine nimeni. Margret: Iar dacă vine totuși cineva, sigur că nu va rămâne. Am văzut cum au plecat pe rând vreo 50 de fete. Mama: Fiindcă au fost toate femei de nimic. Și așa sunteți toate. Margret: Mulțumesc foarte mult! Ei da, acum e rândul dumneavoastră. Fiecare la timpul său. Totul merge pe rând, ca la moară. Mama: Dar când o să scap odată de tine ?Margret: Curând, chiar mai curând decât credeți...

*Mama: Te rog închide ușa. Fiul : Dar de ce?Mama: Așa-mi răspunzi? Ce dorești? Fiul: Îmi dai voie să citesc aici? La mine e-așa frig.Mama: Ai fost totdeauna un friguros. Fiul: Când stai nemișcat, te pătrunde frigul și mai mult ... S-a făcut deja inventarul?Mama: De ce întrebi? Să treacă măcar perioada de doliu. Nu ești îndurerat de moartea tatălui tău?Fiu: Ba da, dar lui îi merge bine acum, are măcare parte de odihnă. Asta nu mă împiedică însă, să doresc să-mi cunosc propria situație. Aș vrea să știu dacă o să-mi pot continua studiile fără să fiu nevoit să fac împrumuturi. Mama: Doar știi că după tatăl tău n-a rămas nimic,...datoriiFiul: Poate că prăvălia valorează totuși ceva, nu?Mama: Ce fel de prăvălie mai e și asta? Fără depozit și fără mărfuri?Fiul: Bine, dar firma, numele, clienții..Mama: Dar nu poți să vinzi clienții...Fiul: Ba da, se spune că da...

2

Mama: Ai fost cumva la un avocat? Va să zică așa ții tu doliu după tatăl tău!Fiul: Nu, nu așa! Dar fiecare lucru la timpul și la locul său... Unde e soră-mea și cumnată-meu? Mama: S-au întors azi-dimineață din călătoria de nuntă. Și acum sunt la o pensiune. Fiul: Acolo cel puțin o să mănânce pe săturate. Mama: Toată ziua vorbești numai de mâncare. Ai avut vreodată motive să te plângi de mâncarea pe care ți-am dat-o?Fiul: Nu..,.nu... Mama: dar ia spune-mi un lucru. Acum în ultimul timp, după ce a trebuit să mă despart de tatăl tău și ai rămas singur cu el, nu ți-a vorbit niciodată despre afacerile lui?Fiul: nu...nimic deosebit...Mama. Dar cum îți explici că nu a lăsat nimic ca moștenire, când de fapt în anii din urmă câștiga câte 20000 de coroane pe an?Fiul: Nu știu nimic despre afacerile tatii. Spunea că îl costă foarte mult casa, și apoi în ultimul timp a mai cumpărat și mobila asta nouă..Mama: Aha...va să zică așa spunea..Crezi că avea datorii?Fiul: Nu știu, avusese mai demult, dar le-a plătit. Mama: Și atunci ce s-a ales cu banii? A făcut vreun testament? Pe mine mă ura și m-a amenințat de mai multe ori că mă lasă pe drumuri. Oare să-și fi ascuns undeva economiile?Umblă cineva pe-afară?Fiul: Nu mi se pare.Mama: nu mă mai țin nervii după necazuirle astea, înmormântarea și toate celelalte, apropo cred că știi că sora și cumnatul tău or să vină să locuiască în apartamentul ăsta și că trebuie să-ți găsești o cameră în oraș. Fiul: Da știu.Mama: Nu-ți place cumnatul tău?Fiul: Nu, nu mi-e prea simpatic.Mama.: Și totuși e un băiat bun și capabil. Trebuie să-ți placă de el . O merită.Fiul: Dar nici el nu mă agreează, și-apoi s-a purtat urât cu tata.Mama: Dar cine a fost de vină?Fiul: tata n-a fost un om rău..Mama: nu?Fiul: Acum cred că umblă cineva pe-afară...Mama: Aprinde două becuri, dar nu mai multe...(pauză)Mama: nu vrei să iei la tine în cameră portretul tatălui tău? Acela care atârnă acolo?Fiul; Dar de ce? Mama: Nu-mi place. Are o privire așa de răutăcioasă...Fiul: Nu mi se pare..Mama: Atunci ia-l, dacă-ți place să fie al tău.Fiul: Bine îl iau.Mama: Aștept pe Axel și Gerda. Vrei să te întâlnești cu ei? Fiul: Nu, nu simt nevoia, prefer să stau în camera mea. De-aș putea să-mi fac puțin foc în soba de teracotă!Mama: nu ne dă mâna să cheltuim banii pe lemne. Fiul: Tot asta aud de peste 10 ani. În schimb ne-a dat mâna să facem călătorii fără rost în străinătate, numai ca să ne putem lăuda după aceea cu ele. Ne-a dat mâna să plătim câte 100 de coroane pentru un prânz la marile restaurante. 100 de coroane. Cu banii poți cumpăra 4 stânjeni de lemne. 4 stânjeni de lemne pentru un prânz. Mama: Vorbești prostii...Fiul: Da...Ceva n-a fost în ordine la noi..Dar acum s-a sfârșit cu toate astea, socotelile se vor încheia în curândMama: Ce vrei să spui?Fiul: Vreau să spun că inventarul și toate celelalte...

3

Mama: Care celelalte?Fiul: Datoriile și problemele rămase nerezolvate.Mama: Ei da! Fiul: Până una alta pot să-mi cumpăr o stofă de haine? Mama: Dar la ce-ți trebuie tocmai acum? Ar fi mai bine să încerci să câștigi tu însuți ceva bani și chiar cât mai curând..Fiul : O să câștig după ce-mi trec examenele..Mama: În cazul ăsta împrumută cum fac toți ceilalți.Fiul: Dar cine o să vrea să-mi împrumute?Mama: Prietenii tatălui tăuFiul: N-a avut prieteni. Un om deosebit nu are prieteni fiindcă prietenia înseamnă admirație reciprocă.Mama: Uite la el cât de deștept e; singur că asta ai învățat-o de la tatăl tău!Fiul: Da, a fost un om inteligent chiar dacă a mai făcut și câte o prostie din când în când.Mama: Ei, da! Dar ascultă. Tu nu te gândești să te însori?Fiul: Nu, mulțumesc! Să-mi iau o femeie care să le țină apoi de urât tinerilor celibatari? Să fiu sprijinul legat al unei cocote? S-o înarmez cu bună stiință pe cea care susține că ți-e cea mai bună prietenă dar de fapt ți-e cea mai neînduplecată dusmancă? Nu, mă voi feri sa fac așa ceva.Mama: Vai ce mi-a fost dat să aud! Du-te în camera ta! Pentru azi am auzit destule. Cred ca ai băut!Fiul: Da, trebuie mereu să beau câte ceva. Mai întâi ca să îmi potolesc tusea și apoi ca să nu mai simt foamea.Mama: Iară nu e bună mâncarea?Fiul: Nu că nu e bună...dar e așa de ușoară, ușoară ca aerul.Mama: Acum chiar pleacă! Fiul: Sau are așa de mult piper și sare că ți se face iarăși foame după ce o mănânci. E ca și cum ai inhala aer condimentat.Mama: Cred că ești beat. Pleacă!Fiul: Ei bine, plec. Aș mai fi avut ceva de spus, dar pentru azi e destul...Da!

*

Mama: În sfârșit, bine ai venit, Axel! MI-a fost dor de tine! Dar unde e Gerda?Axel: Vine mai târziu. Ce mai faci? Ce e nou?Mama: Ia loc, vreau să-ți pun mai multe întrebări. Doar nu ne-am mai văzut de la nuntă. De ce vă întoarceți acasă așa de curând? Era vorba să rămâneți vreo 8 zile și nu au trecut decât 3.Axel: Ei, am început să ne plictisim. După ce îți spui tot ce ai de spus, singurătatea începe să fie apăsătoare. Apoi, eram așa de obișnuiți cu prezența ta, încât ți-am dus lipsa.Mama: Zău? Ei da, noi trei ne-am înțeles și am trecut cu bine prin toate furtunile; cred chiar că v-am fost de folos.Axel: Gerda e un copil care nu înțelege încă viața. Are tot felul de prejudecăți și e puțin rigidă. Uneori e chiar încăpățânată. Mama: Cum ți s-a părut nunta? Axel: Foarte reușită! Foarte! Dar ție cum ți-au plăcut versurile?Mama: Vrei să spui poemul dedicat mie? Cred că unei soacre nu i-au fost dedicate încă niciodată versuri atât de frumoase cu ocazia nunții fiicei sale. Îți aduci aminte: Pelicanul, care-și dă sângele ca să-și hrănească puii; știi că am plâns, da...Axel: La început, da. Dar după aceea ai dansat toate dansurile. Gerda era aproape geloasă pe tine...Mama: O, dar n-a fost pentru prima dată: Voia să mă îmbrac în negru din cauza doliului, cum spunea ea, dar nu mi-a păsat de asta; sunt obligată să ascult de copiii mei?Axel: Sigur că nu. De altfel pe Gerda o apucă năbădăile și când mă uit la o femeie...Mama: Va să zică, nu sunteți fericiți!Axel: Fericiți? Adică cum?Mama: Ce spui, v-ați și certat?

4

Axel: Dacă ne-am și certat? Dar nu am făcut altceva tot timpul logodnei... și acum, colac peste pupăză, a trebui să-mi dau și demisia și să rămân numai locotenent în rezervă. Oricât de ciudat ar fi, dar mi se pare că ține mai puțin la mine de când sunt îmbrăcat civil...Mama: De ce nu-ți pui uniforma? Trebuie să mărturisesc că și eu abia te mai recunosc în civil. Zău, parcă ai fi alt om!Axel: Nu am dreptul să port uniformă decât când sunt în serviciu și în zilele de paradă...Mama: N-ai dreptul?Axel: Da. E ordin.Mama: Biata Gerda... S-a logodit cu un ofițer și până la urma s-a măritat cu un contabil.Axel: Ei, și acum ce vrei să fac? Doar trebuie să trăim din ceva. Apropo de trai, spune, cum mai merg afacerile?Mama: Ca să fiu sinceră, nu știu. Cât despre Fredrik încep să intru la bănuieli.Axel: Cum adică?Mama: Chiar în seara asta a vorbit într-un fel tare ciudat.Axel: Imbecilul...Mama: Tocmai ăștia pot să fie foarte șireți și nu m-ar mira ca până la urma să exste undeva un testament sau bani ascunși.Axel: Ai căutat?Mama: Am căutat prin toate sertarele...Axel: Prin sertarele baiatului?Mama: Da și caut mereu și în coșul lui de hârtii. Fiindcă scrie scrisori pe care apoi le rupe...Axel: Ast anu e interesant. Dar te-ai uitat bine și în biroul bătrânului?Mama: Da, fiește. Axel: Dar birourile au deobicei și un sertar secret.Mama: Uite, la asta nu m-am gândit.Axel: Atunci, trebuie să-l căutam până-l găsimMama: Nu, nu ne putem atinge de birou. E sigilat fiincă se face inventarul.Axel: Aș, lasă că dam noi d el fără să deranjăm sigiliul.Mama: Nu, nu se poate.Axel: Ba da. Desfacem scândurile dinapoi...Mama: Bine, dar pentru asta ai nevoie de unelte.Axel: Nu e nevoie, merge și fără.Mama: Dar Gerda nu trebuie să știe nimic.Axel: Firește că nu. I-ar spune imediat fratelui eiMama: Încui ca să fim mai în siguranță.Axel: Închipuie-ți cineva a și umblat pe aici. Partea de dinapoi e desfăcuta. Uite că pot să bag mâna în dulap.Mama: Asta asigură că a făcut-o băiatul. Vezi, bănuielile mele... Grăbește-te! Vine cineva...Axel: Un plic...Mama: Vine Gerda, dă-mi hârtiile repede!Axel: Poftim, ascunde-l! Dar ce ți-a venit să închizi ușa? Suntem pierduți...Mama: Taci!Axel: Ești o proastă! Deschide, altfel deschid eu. Dă-te la o parte! Gerda: De ce v-ați închis pe dinăuntru?Mama : Dar nu mă saluți întâi fata mea; doar nu te-am mai văzut de la nuntă;ați făcut o călătorie plăcută? Spune odată ceva, nu mai sta așa morocănoasă!Gerda: De ce ați închis ușa?Mama: Fiindcă se deschide singură și am obosit să mă tot rog de fiecare s-o închidă !.. Dar haideți mai bine să ne sfătuim puțin cum să vă mobilați camerele . Doar știi că o să locuiți aici. Gerda: Da, firește! ... Mi-e egal...Axel, Tu ce spui? Ginerele: Aici o să locuim comod și o să ne înțelegem cu toții foarte bine ...Gerda: Și dumneata unde o să stai, mamă? Mama: În camera asta, fata mea; nu-i nevoie decât de un pat!

5

Ginerele: Dar tu vrei să pui patul aici în salon? Gerda: Cu mine vorbești?Ginerele: Voiam să zic ...mama...dar, o să ne aranjăm cumva...Ne vom ajuta unii pe alții, și împreună cu ce ne dă mama, o să putem trăi...Gerda: Și o să am și eu un ajutor în casă...Mama: Da firește, fata mea, dar nu vreau să spăl vasele...Gerda: Vasele? Dar cum poți să-ți închipui una ca asta! De altfel, tot ce-mi doresc este să-l am pe bărbatul meu numai pentru mine ! Nu vreau să-l privească nimeni. Așa au făcut toate acolo la pensiune și tocmai de aceea ne-am scurtat călătoria. Dar, vai de cea care încearcă să mi-l ia, o omor!Mama: Să trecem acum dincolo și să începem să mutăm mobila...Ginerele: Bine! Gerda poate rămâne aici ... Să aranjeze camera asta...Gerda: Dar de ce? Nu-mi place să rămân singură ... n-o să am liniște și pace , decât după ce ne mutăm aici cu toate lucrurile. Ginerele: Fiindcă vă e frică la amândouă pe întuneric...să mergem toți trei...*Mama: Dar ce-i asta? Se mișcă balansoarul ! Ginerele: Ce e? Ce scrie? Ia să văd și eu ! E testamentul?Mama: Închide ușa că ne ia vântul pe sus...Să deschid o fereastră ca să iasă mirosul ăsta! Nu e testamentul ... E o scrisoare către băiat în care mă calomniază pe mine...și...pe tineGinerele: Dă-mi voie să citesc !Mama: Nu, te-ar înfuria numai , mai bine o rup; ce noroc că nu i-a căzut ei în mână...Ca și cum s-ar scula din mormânt și ar vorbi! Da, n-a murit! Dar eu nu pot să mai trăiesc aici...Scrie că l-am omorât, dar nu-i adevărat ! Doar a murit de apoplexie, a constatat și doctorul ... Însă în scrisoare mai spune și altceva ... o minciună de la început până la sfârșit și anume că l-am ruinat!...Auzi, Axel, să plecăm cât mai repede din casa asta, nu mai pot rămâne aici. Făgăduiește-mi! Uită-te la balansoar.Axel: Nu-i decât curentul. Mama: Să plecăm de aici. Promite-mi!Axel: NU pot... Am mizat pe o moștenire cu care m-ați ademenit. Altfel nu m-aș fi căsătorit. Acum trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt și să ma consideri un ginere păcălit și ruinat. Ca să putem trăi trebuie să fim uniți și să facem economii. Iar tu trebuie să ne ajuți.Mama: Cu alte cuvinte, să devin servitoare în propria mea casă? Ei bine, asta nu vreau.Axel: Nevoia ne silește.Mama: Ești un ticălos.Axel: Bagă de seamă zgripțuroaico...Mama: Servitoare la tine? Axel: O sa vezi acum din proprie experiență cum le-a mers servitarelor tale care au suferit de foame și de frig. Dar de fapt, n-o să ajungi până acolo.Mama: Eu am pensia mea.Axel: Care nu ajunge nici pentru o cameră la mansardă. În schimb ne poate permite să plătim chiria aici daca suntem cu scaun la cap. Dar dacă voi două nu vă băgați mințile în cap, eu plec.Mama: S-o părăsești pe Gerda? Va să zică, n-ai iubit-o deloc?Axel: Asta o știi mai bine decât mine. Ai alungat-o din inima mea, ai dat-o la o parte de peste tot mai puțin din dormitor...Iar dacă s-ar naște un copil, i l-ai lua și pe acela...Ea nu știe încă nimic, nu pricepe nimic, dar începe să se trezească din inerția somnambulică. Fii cu băgare de seamă în ziua când va deschide ochii. Mama: Axel, să trăim în bună înțelegere, să nu ne despărțim, eu nu pot să mai trăiesc singură. Sunt de acord cu toate , numai cu șezlongul nu.Axel: Până la urmă o să fii și cu el. Nu vreau să stric armonia apartamentului, instalând un dormitor în această cameră. Așa să știi. Mama. Atunci, dă-mi alta!Axel: nu, n-avem de unde. Și apoi asta e frumoasă. Mama: Pfui, e ca o camerî de măcelărie plină de sânge.

6

Axel: Vorbești prostii..Dacă nu-ți place, îți stă la dispoziție camera de la mansardă și singurătatea, apoi azilul de bătrâni...Mama: mă predau!Axel: Nu faci rău!Mama: Dar gândește-te. Îi scrie fiului său că eu l-am asasinat. Axel: Există multe modalități de a asasina, însă cea aleasă de tine a avut avantajul de a nu putea fi urmărită de codul penal. Mama: Spune mai bine: de noi! Fiindcă cred că și tu ai pus umărul ca să-l exasperezi până la nebunie și să-l împingi la disperare.Axel: Îmi stătea în cale și nu voia să se dea la o parte. A trebuit să-l înlătur.Mama: Singurul lucru pe care ți-l reproșez e că m-ai ademenit să plec din casă și n-o să uit seara aceea, prima pe care am petrecut-o împreună, la tine acasă. Stăteam la masa împodobită ca de crăciun când am auzit de jos, de lângă plantații, strigătele acelea înfiorătoare de-am crezut că vin dintr-o închisoare sau dintr-o casă de nebuni. .. Îți mai aduci aminte? Era el! Rătăcea pe un câmp semănat cu tutun prin întuneric și prin ploaie, urlând cât îl ținea gura, chemându-și nevasta și copiii. ...Axel: Dar de ce vorbești acum despre asta? Și apoi de unde știi că era el?Mama: Păi o spune în scrisoare.Axel: Ei și ce ne privește pe noi? Doar nici el nu a fost un înger. Mama: Nu , sigur că n-a fost, totuși mai avea din când în când și sentimente omenești; da, poate chiar mai mult decât tine...Axel: Cum s-ar spune, simpatiile tale și-au schimbat direcția...Mama: Nu te supăra!Doar trebuie să trăim în pace...Axel: Trebuie , suntem condamnați la asta...Mama: Ce-i asta? Auzi? E el...Axel: Care el?Axel: Cine e acolo? ...Băiatul! Probabil că a băut iarăși...Mama: E Fredrik?Semăna așa de mult cu vocea lui...Am crezut că...Nu mai pot să suport...Ce e cu el?Axel: Du-te și vezi...E beat dobitocul, nu?Mama: De ce vorbești așa? Oricum, e fiul meu! Axel: Da, al tău!Mama: De ce te uiți la ceas? Nu rămâi la cină?Axel: Nu mulțumesc, nu obișnuiesc să beau apă de spălat vase și nici să mănânc pastă de sardele râncedă...sau terci...și-apoi trebuie să mă duc la adunare...Mama: Ce fel de adunare? Axel: Afaceri, care nu te privesc pe tine ! Ai de gând să-ți iei în serios rolul de soacră?Mama: Vrei să-ți lași nevasta singură în prima seară după întoarcerea acasă?Axel: Nici asta nu te privește...Mama: Acum știu ce mă așteaptă, pe mine și pe copiii mei...A sosit momentul să dăm cărțile pe față...Axel: Da, a sosit!*Fiul: Ești singură?Gerda: Da, mama e în bucătărie...Fiul: Și Axel unde e?Gerda: E la adunare..Ia loc Fredrik și spune-mi ceva, ține-mi puțin de urât...Fiul: Da, cred că până acum n-am stat deloc de vorbă; ne-am ocolit mereu unul pe altul, nu prea au existat simpatii...Gerda: Tu ai ținut totdeauna cu tata și eu cu mama...Fiul: Poate că asta se va schimba acum...L-ai cunoscut bine pe tata?Gerda: Ce întrebare! Dar, e drept că l-am văzut totdeauna cu ochii mamei...Fiul: Ți-ai dat însă seama că te iubea?

7

Gerda: De ce a vrut să mă împiedice să mă logodesc și apoi să-mi strice logodna?Fiul: Fiindcă i se părea că bărbatul tău nu-ți poate oferi sprijinul de care ai tu nevoie...Gerda: Pentru asta a și fost pedepsit așa cum trebuie atunci când mama l-a părăsit...Fiul: Nu cumva bărbatul tău a îndemnat-o să facă asta?Gerda: Și el , și eu! Trebuia să-i arătăm tatii cum e să fii divorțat...fiindcă și el a vrut să mă despartă de logodnic...Fiul: Dar asta i-a scurtat viața..Și crede-mă că nu ți-a vrut decât binele!Gerda: Tu, care ai stat cu el, spune-mi ce a zis, cum a privit totul?Fiul: Mi-e greu să descriu chinurile sufletești prin care a trecut..Gerda: Despre mama ce-a spus?Fiul: Nimic...Dar după tot ce-am văzut ..Eu n-am să mă însor niciodată..Dar tu ești fericită, Gerda?Gerda: Da! Când te măriți cu cel pe care l-ai vrut, ești fericit!Fiul: Dar de ce pleacă bărbatul tău de acasă chiar din prima seară?Gerda: Are treburi, o adunare!Fiul: La restaurant?Gerda: Ce spui? Ești sigur?Fiul: Credeam că știi...Gerda: O, Dumnezeule...Fiul: Iartă-mă, te-am supărat...Gerda: Da, m-ai supărat, m-ai supărat așa de tare că vreau să mor!Fiul: De ce v-ați întors așa de repede din călătorie?Gerda: Fiindcă nu-și mai găsea liniștea de dragul afacerilor...voia să se întâlnească din nou cu mama, nu poate fără ea...Fiul: Așa? Dar călătoria a fost plăcută?Gerda: Da!Fiul: Biata de tine, Gerda!Gerda: Ce spui? Fiul: Tu știi că mama e curioasă și că știe să se folosească de telefon mai bine decât oricine...Gerda: Cum adică? Ne-a spionat? Fiul: Dar o face totdeauna...Nu m-aș mira ca și acuma să tragă cu urechea, undeva, după vreo ușă...Gerda: Tu presupui totdeauna lucruri rele despre mama noastră...Fiul: Iar tu numai lucruri bune! Cum se face oare? Doar știi cine e...Gerda: Nu! Și nici nu vreau să știu.Fiul: Dacă nu vrei să știi asta e altceva!...Poate ai vreun interes...Gerda: Taci! Știu că trăiesc ca o somnambulă, dar nu vreau să fiu trezită! Cred că n-aș mai putea trăi deloc..Fiul: Și nu crezi că toți suntem somnambuli?..După cum știi, studiez dreptul, și am prilejul să citesc dări de seamă , procese despre mari criminali , care nu pot să explice cum de au săvârșit fapta și care tot timpul, până în momentul când au fost descoperiți și s-au trezit, au crezut că sunt pe drumul cel drept! Firește n-au visat , totuși au acționat ca în somn...Gerda: Lasă-mă să dorm! Știu că o să mă trezesc odată, dar aș vrea să dureze cât mai mult starea aceasta! Vai câte lucruri pe care nu le știu, dar le presupun! Îți amintești din copilărie...oamenii îl socotesc rău pe acela care spune adevărul..”Ești așa de răutăcioasă !”, mi se spunea de câte ori arătam că ceea ce e rău, e rău..În felul acesta am învățat să tac..Și atunci toți m-au îndrăgit, pentru că eram, chipurile, bună; apoi am învățat să spun ceea ce nu credeam, și din momentul acela m-am putut socoti pregătită pentru viață...Fiul: E adevărat că trebuie să acoperim cu un văl greșelile și slăbiciunile semenilor noștri...Dar încă un pas și ajungem la lingușire și ipocrizie...E greu să știi cum să te porți...Uneori ai însă datoria să spui lucrurilor pe nume..Gerda: Taci!Fiul: Bine, tac! Gerda: Nu, mai bine vorbește, dar nu despre astea! Îți aud gândurile și când nu le rostești !...Când oamenii se întâlnesc ei vorbesc la nesfârșit, numai ca să-și ascundă gândurile ..ca să uite, să se

8

amețească...Vor să știe tot, tot ce privește pe alții, dar încearcă să ascundă cu grijă propriile lor necazuri .Fiul: Sărmana mea Gerda!Gerda: Știi care e cea mai mare durere? Să ajungi să-ți dai seama cât de deșartă e și cea mai mare fericire.Fiul: Acum ai vorbit cu mult tâlc!Gerda: Mi-e frig, fă puțin foc!Fiul: Și ție ți-e frig?Gerda: Totdeauna am suferit de frig și de foame!Fiul: Și tu? E curios ce se întâmplă în casa asta !..Dar dacă o să mă duc acum după lemne, o să am ce auzi o săptămână întreagă...Gerda: Poate mai e vreo buturugă înăuntru; mama obișnuia câteodată să pună lemne în sobă ca să ne facă să credem că e și foc..Fiul: Da...sunt într-adevăr niște lemne..Dar ce e aici?...O scrisoare ruptă, cu asta se poate aprinde focul...Gerda: Fredrik, nu aprinde, fiindcă iarăși o să avem discuții fără sfârșit, vino mai bine aici și ia loc, să mai stăm de vorbă...(pauză) Știi cumva de ce îl ura tata așa de mult pe bărbatul meu?Fiul: Da, Axel al tău i-a luat și fata și nevasta și el a rămas singur; apoi a mai băgat de seamă că cineva primește mâncare mai bună decât el..voi obișnuiați să vă închideți în salon, să faceți muzică și să citiți, dar totdeauna lucruri care lui nu-i plăceau; de fapt a fost înlăturat, dat afară din casa lui , și atunci a început să meargă tot mai des la cârciumă...Gerda: Nu ne-am dat seama ce facem .. Bietul tata! ..E o fericire să ai părinți cu un nume nepătat și nu putem să le fim decât recunoscători..Îți mai aduci aminte de nunta de argint a părinților noștri? Ce cuvântări s-au ținut și ce versuri s-au făcut în cinstea lor..Fiul: Da, îmi aduc aminte, dar mi s-a părut ridicol să aniversezi ca fericită o căsătorie, care de fapt a fost o viață de câine...Gerda: Fredrik!Fiul: N-am ce să fac! Și apoi, tu știi foate bine cum au trăit..Îți mai aduci aminte cum a vrut mama să sară pe fereastră și am împiedicat-o noi? Gerda: Taci!Fiul: Au avut motive pe care noi nu le cunoșteam..Iar după divorț, în perioada când am locuit cu bătrânul, am avut mereu impresia că vrea să-mi spună ceva...dar cuvintele n-au ajuns niciodată să i se înfiripe pe buze ..Din când în când îl visez..Gerda: Și eu îl visez..Dar când îmi apare în vis, e ca la 30 de ani ..Mă privește cu multă dragoste și cu înțeles, dar nu pot să-mi dau seama ce vrea..Câteodată e și mama lângă el, dar nu e supărat pe ea..fiindcă în ciuda tuturor neînțelegerilor, a iubit-o până în ultima clipă; îți aduci aminte cât de frumos a toastat pentru ea la nunta de argint, .. cu toate neînțelegerile..Fiul: cu toate neînțelegerile..Da, cu asta ai spus mult și totuși, prea puțin..Gerda: Dar a fost așa de frumos! Și apoi, ea a avut marele merit că a condus gospodăria..Fiul: Da, tocmai asta e marea problemă! Gerda: Ce vrei să spui?Fiul: Vezi? Așa vă susțineți voi una pe alta! Cum vine vorba de gospodărie, îndată sunteți o apă și-un pământ..Asta e o adevărată francmasonerie sau Camorra..Am întrebat-o până și pe bătrâna Margret, cu care mă-nțeleg bine în privința gospodăriei, de ce la noi în casă nu poți niciodată să mănânci pe săturate. Dar, de îndată ce pui această întrebare, vorbăreața de bătrână nu mai scoate nici un cuvânt..Tace și pe deasupra mai face și pe supărata..Poți să-mi explici de ce?Gerda: Nu!Fiul: Văd că acum faci și tu parte din tagma asta a francmasonilor!Gerda: Nu înțeleg ce vrei să spui!Fiul: Mă întreb uneori dacă tata nu a fost jertfa acestei societăți secrete, pe care poate tocmai el a descoperit-o..Gerda: Câteodată vorbești ca un nebun..

9

Fiul: Îmi aduc aminte faptul că folosea uneori în glumă cuvântul Camorra, dar în ultima perioadă nu l-a mai spus..Gerda: E grozav de frig aici, frig ca într-un cavou..Fiul: Atunci aprind focul cu orice risc..”Către fiul meu” E scrisul tatii, așadar către mine..Gerda: Ce citești acolo? Ce e aceea?Fiul: E teribil, e absolut îngrozitor!Gerda: Dar spune odată ce e!Fiul: E prea mult..E o scrisoare de la răposatul meu tată către mine...Acum mă trezesc din somn!Gerda: Ce e Fredrik? Spune-mi ce este? Fratele meu iubit, ești bolnav, spune spune!Fiul: Mai bine aș fi mort!Gerda: Dar spune odată!Fiul: E de necrezut!Gerda: Dar poate nu e adevărat!Fiul: Nu, draga mea, cine vorbește din mormânt, nu minte!Gerda: Dar poate că a suferit de halucinații!Fiul: Camorra! Uite că a apărut din nou! Dacă e așa, îți spun totul! Ascultă!Gerda: Mă tem că știu totul, și totuși nu cred!Fiul: Fiindcă nu vrei să crezi...Dar ăsta-i adevărul, închipuie-ți , mama noastră a fost o hoață!Gerda: Nu!Fiul: Fura din banii pentru gospodărie, făcea note de plată false, cumpăra cele mai proate lucruri, pretinzând că sunt de calitatea întâi, mânca înainte de a servi masa, pe furiș, în bucătărie, și nouă ne dădea numai resturile subțiate cu apă și reîncălzite, fura smântâna de pe lapte..iată de ce noi, copiii, suntem așa de nedezvoltați, mereu bolnavi și înfometați, apoi fura și din banii de lemne, și de aceea am răbdat de frig. În cele din urmă tata a prins-o și a certat-o rău.Ea a promis că o să se îndrepte, dar a continuat și mai rău! Ultimele invenții sunt: soia și ardeiul iute!Gerda: Nu cred nici un cuvânt!Fiul: Dar acum vine partea cea mai gravă! Ticălosul acela, care acum e bărbatul tău, Gerda, nu te-a iubit niciodată pe tine, ci pe mamă-ta!Gerda: Cum ai spus?Fiul: Tata i-a prins, și atunci bărbatul tău, care împrumutase bani de la mamă-ta, de la mama noastră, ți-a cerut mâna – mizerabilul – ca să-și camufleze jocul. Așa s-au petrecut lucrurile în linii mari, amănuntele poți să ți le închipui singură !Gerda: Toate astea le-am știut și până acum, totuși...am încercat să nu le cred! Ar fi fost parcă prea de tot! Fiul: Și acum ce e de făcut? Ca să scapi din situația asta înjositoare?Gerda: Să plec de aici! Fiul: Bine, dar unde?Gerda: Nu știu!Fiul: Atunci aștepți să vezi ce întorsătură iau lucrurile...Gerda: În fața mamei un copil e dezarmat, doar că e sfântă! Fiul: Prostii!Gerda: Nu vorbi așa!Fiul: E vicleană ca un animal de pradă, dar egoismul o orbește adesea!Gerda: Atunci să fugim!Fiul: Unde? Nu, rămânem până ce mizerabilul o dă afară din casă! Pst! Vine canalia! PSt! Gerda, acum ne aliem noi doi! Să-ți dau cuvântul de ordine! Parola va fi : ” Te-a bătut în ziua nunții!”Gerda: Adu-mi mereu aminte de asta! Altfel uit! Și ce n-aș da să uit!Fiul: Viața noastră e distrusă! ...Ce să mai respectăm? Ce să mai venerăm...Iar de uitat, nu putem uita...Să trăim măcar ca să reabilităm memoria tatălui nostru...Gerda: Și să facem dreptate!Fiul: Zi-i mai bine să ne răzbunăm!*Gerda: Bună seara! A fost interesant la adunare?

10

Axel: S-a amânat!Gerda: Zici că s-a închis?Axel: Am spus că s-a amânat!Gerda: Și o să te ocupi de gospodărie acum?Axel: Ești așa de veselă în seara asta! Dar e drept că Fredrik e o companie veselă!Gerda: Ne-am jucat de-a francmasonii!Axel: Feriți-vă de asta!Fiul: Atunci o să ne jucăm de-a Camorra sau de-a vendetta!Axel: Vorbiți așa de ciudat! La urma urmei ce vreți? Îmi ascundeți ceva?Gerda: Dar și tu ai secrete și le ții numai pentru tine, nu-i așa? Sau poate tu n-ai ?Axel: Ce s-a întâmplat? A fost cineva pe aici?Fiul: Gerda și cu mine am început să ne ocupăm de spiritism și chiar am primit vizita unui spirit!Axel: Să lăsăm acum gluma, altfel o să iasă prost; nu-i vorbă , ție îți șade bine să fii veselă, Gerda! De obicei ești posomorâtă! ...Ți-e teamă de mine?Gerda: Deloc, există sentimente care seamănă cu teama, dar sunt cu totul altceva. Apoi există gesturi care spun mai mult decât o grimasă și cuvinte care ascund ceea ce nici gesturile și nici grimasele nu pot să dezvăluie ...Fiul: uite că vine mama cu terciul!Axel: Ce...Mama: Vreți să veniți și să mâncați niște terci?Axel: Nu, mulțumim! Dacă e de ovăz, dă-l dulăilor tăi, iar dacă e de secară fă o cataplasmă și pune-ți-o pe furuncul...Mama: Suntem săraci și trebuie să facem economii..Axel: Cine are 20 000 de coroane nu e sărac..Fiul: Ba da, dacă-i împrumută și nu-i mai primește înapoi!Axel: Dar ce l-a apucat pe puștiul ăsta? E nebun? Fiul: Poate a fost cândva!Mama: Dar nu veniți odată?Gerda: Haideți să mergem! Curaj domnilor! Eu vă ofer un sandviș și un biftec!Mama: Tu?Gerda: Da, eu în casa meaMama: Ei, ca să vezi...Gerda: Poftiți domnilor!Axel: Dar ce înseamnă asta?Mama: Ceva nu e în ordine!Axel: Așa mi se pare și mie!Gerda: Vă rog, poftiți domnilor!Mama: Ai văzut cum se mișcă balansoarul?Balansoarul lui?Axel: Nu, n-am văzut! În schimb am văzut altceva! *Mama: Îl recunoști?Gerda: Valsul? Da..Mama: Valsul care s-a cântat la nunta ta și pe care am dansat până în zori..Gerda: Tu?...Dar unde e Axel?Mama: Ce mă privește?Gerda: Ca să vezi...V-ați și certat?Mama: Ce citești, fata mea?Gerda: Cartea de bucate! Dar de ce nu scrie cât trebuie să lași ceva să fiarbă?Mama: Vezi, asta depinde de la caz la caz, depinde de gusturi, unul face într-un fel, altul în alt fel...Gerda: Dar nu înțeleg un lucru...mâncarea trebuie servită de îndată ce o iei de la foc ; altfel trebuie reîncălzită și se strică..De pildă, ieri ai fript o potârniche timp de trei ore; în prima oră casa era scăldată într-un miros minunat de carne de vânat; după aceea totul a amuțit parcă în bucătărie; iar

11

când în sfârșit a fost servită, mâncarea își pierduse și mirosul și gustul...parcă s-ar fi evaporat...Explică-mi cum vine asta!Mama: Nu înțeleg deloc!Gerda: Explică-mi de ce nu a avut sos deloc? Încotro a luat-o? Cine l-a mâncat?Mama: Nu înțeleg nimic! Gerda: Se poate, dar în orice caz eu am căutat să mă lămuresc și acum am ajuns să înțeleg destul de multe..Mama: Știu și eu toate astea și nu e cazul să mă înveți tu pe mine, dimpotrivă,eu trebuie să te învăț cum se conduce o casă!Gerda: Adică, vrei să spui, cum să folosesc soia și ardeiul iute, știu, știu, cum să prepar pentru petreceri anumite feluri de mâncare pe care nimeni nu le atinge când sunt servite și ele rămân pentru ziu următoare...Sau să invit persoane străine la masă când în cămară nu am decât apă în care s-au spălat vasele ...Toate astea le știu acum, de aceea începând de azi, o să preiau eu conducerea menajului.Mama: Dar ce? Crezi că o să-ți fiu servitoare?Gerda: Tu a mea și eu a ta! În felul ăsta ne ajutăm una pe alta! Uite că vine Axel!Axel: Cum îți place șezlongul?Mama: Mda...adică..Axel: Nu e bun? Îi lipsește ceva?Mama: Acum încep să înțeleg,,,Axel: Uite, fiindcă nu putem să mâncăm pe săturate în casa asta, am hotărât ca de aici înainte, eu și cu Gerda, să luăm masa separat!Mama: Și eu ce fac?Axel: Și așa ești grasă cât o butie și n-ai nevoie de atâta mâncare, ba chiar ar trebui să mai slăbești puțin, ți-ar face bine la sănătate; să mai slăbești, așa cum am slăbit și noi!Și acum...Gerda, vrei să ne lași singuri un moment? Iar tu, aprinde focul în sobă...Mama: Sunt lemne acolo...Axel: Da, dar numai câteva bețe, să te duci și să aduci lemne și să umpli soba calumea...Mama: Dar trebuie să cheltuim toți banii pe lemne?Axel: Nu, dar lemne în sobă trebuie să ardă, ca să ne încălzim...Pleacă!Axel: unu, doi...trei!Mama: Cred că lemnele s-au terminat!Axel: Ori minți, ori ai furat banii, fiindcă doar alaltăieri s-au cumpărat lemne!Mama: Acum văd cine ești...Axel: Ai fi avut încă demult prilejul să vezi , dacă folosindu-te de vârstă și de experiență n-ai fi profitat de tinerețea mea ca să mă tragi pe sfoară...Hai repede, după lemne, căci altfel..Și acum să faci un foc cum trebuie, nu numai așa de mântuială!Un, doi trei...Mama: Cât de mult semeni cu bătrânul când șezi în balansoarul lui...Axel: Aprinde focul!Mama: Îl aprind! Îl aprind!Axel: Și acum, în timp ce noi luăm masa în salon, ai să păzești aici focul!Mama: Și eu ce mănânc?Axel: Terciul pe care ți l-a lăsat Gerda în bucătărie!Mama: Fiert în lapte smântit!Axel: Lucru foarte normal fiindcă smântâna ai mâncat-o tot tu. Mama: Dacă-i așa, eu plecAxel: Nu pleci fiindcă te încui. Mama: Atunci sar pe fereastră..Axel: N-ai decât , ar fi trebui să o faci mai demult și ar fi fost cruțate viețile a patru oameni ! Aprinde odată focul! Suflă! Așa...Acum stai aici până venim înapoi!*Mama: tu ești?Fiul: Da

12

Mama: Dar ce e cu tine?Fiul: Rău. Cred că n-o mai duc mult.Mama: Închipuiri...Nu te mai legăna acolo așa...Uită-te la mine...am ajuns la o așa...la o anumită vârstă...deși am muncit totdeauna din greu și mi-am făcut datoria față de copii și cămin..nu-i așa?Fiul: Eh, pelicanul, care de fapt nu și-a dat niciodată sângele puilor săi , în cartea de zoologie scrie clar că e o minciună...Mama: Dar spune, ai avut vreodată motive să te plângi?Fiul: Ascultă mamă, dacă aș fi treaz, nu ți-aș răspunde sincer, fiindcă n-aș avea puterea s-o fac; dar acum pot să-ți spun că am citit scrisoarea tatii, pe care tu ai furat-o și ai aruncat-o în sobă...Mama: Bați câmpii, ce fel de scrisoare?Fiul: Mereu minciuni! Îmi aduc aminte cum a fost când m-ai învățat prima dată să mint; abia știam să vorbesc, îți mai amintești?Mama: Nu, nu-mi amintesc! Nu te mai tot legăna!Fiul: Sau când m-ai mințit tu prima dată! ...Îmi mai aduc aminte și că odată, în copilărie, m-am ascuns sub pian, când a venit în vizită o mătușă; tu i-ai spus la minciuni timp de vreo trei ore, iar eu am fost nevoit să stau acolo și să le ascult...Mama: Minți!Fiul: Știi de ce sunt așa de bolnăvicios? Fiindcă n-am supt niciodată lapte de mamă, am fost hrănit doar de doică , și cu biberonul; când m-am făcut mai mare mă ducea cu ea la sora ei care era o prostituată; iar acolo trebuia să asist la scene pe care numai proprietarii de câini le oferă copiilor în plină stradă în fiecare primăvară și toamnă. Aveam atunci patru ani! Când îți povesteam ce vedeam în lăcașul păcatului , ziceai că e o minciună și mă băteai, cu toate că spuneam adevărul. Servitoarea aceea, încurajată de aprobarea ta, m-a introdus la vârsta de cinci ani în toate tainele păcatului; Apoi am început să rabd de foame și de frig...Ca tata și Gerda.. Abia acum am aflat că furai din banii pentru întreținerea casei și pentru lemne...Uită-te la mine, pelicanule, uită-te la Gerda, la pieptul ei nedezvoltat! ..Cum l-ai omorât pe tata?...O știi prea bine, l-ai împins la disperare; dar asta nu se pedepsește prin lege...Cum ai asasinat-o pe sora mea? Tot tu o știi mai bine, dar acum o știe și ea...Mama: Nu te mai tot legăna! Ce știe și ea?Fiul: ceea ce știi și tu... iar eu nu pot să spun! E îngrozitor că ți-am spus toate astea, dar trebuia! Când îmi trece beția mă împușc! Știu asta! Și de asta beau mereu, nu îndrăznesc să mă trezesc din beție! Mama: Hai minți mai departe! Fiul: Odată, într-un moment de furie, tata a spus că în cazul tău, natura însăși a fost înșelată, pentru că tu n-ai învățat ca ceilalți copii mai întâi să rostești, apoi să minți...Că întotdeauna te-ai eschivat de la îndatoriri, ca să ai timp pentru distracții...Îmi mai aduc aminte odată, când Gerda era grav bolnavă, te-ai dus la operetă..Îmi amintesc chiar cuvintele pe care le-ai spus atunci : ” Viața e și așa destul de grea, de ce s-o facem și mai grea?” Iar în vara când ai fost cu tata 3 luni la Paris și ai ținut-o numai în petreceri, de ne-ai înglodat în datorii , sora mea și cu mine am stat închiși aici, în casa asta, cu două servitoare, și în dormitorul părinților noștri s-a instalat un pompier cu fata în casă, iar patul conjugal a fost folosit de fermecătoarea pereche...Mama: Și de ce n-ai spus nimic despre toate astea până acum?Fiul: Am spus, dar sigur că ai uitat, după cum ai uitat probabil și că m-ai bătut fiindcă umblu cu vorba sau că mint...Mă învinuiai când de una , când de alta! De fapt, ori de câte ori ți se spunea adevărul, ripostai că e o minciună...Mama: De când sunt n-am auzit ca un fiu să vorbească așa cu mama lui. Fiul: Da, e cam neobișnuit, e chiar împotriva firii, știu! Dar odată și odată lucrurile astea trebuiau spuse. Erai ca o somnambulă, nu puteai fii trezită, de aceea n-ai reușit nici să te schimbi. Tata spune că nici dacă cineva te-ar supune la torturi , n-ar putea să te facă să-ți mărturisești o greșeală...sau să recunoști că ai spus o minciună ...Mama: Tatăl tău...Dar ezi că el nu a avut nici un defect?Fiul: Ba da, a avut defecte mari, dar nu în raporturile cu soția și copiii lui! Dar căsnicia ta mai ascunde și alte taine, pe care le-am intuit... le-am bănuit, dar n-am vrut niciodată să admit că ar exista...iar tainele acestea, tata le-a dus cu el în mormânt...în parte!

13

Mama: Tot n-ai terminat încă? Fiul: Acum merg să beau mai departe...Cât despre examene...nu le-aș putea trece niciodată, nu cred în justiție; legile par să fie făcute de hoți și asasini în interesul răufăcătorilor; un singur martor care spune adevărul, nu are voie să depună în instanță, în timp ce doi martori strâmbi pot face o dovadă complet valabilă! La ora 11 și jumătate, cauza mea e încă dreaptă, dar la 12 am pierdut procesul ; o greșeală de ortografie sau lipsa vreunei mențiuni marginale pot să mă ducă la închisoare, chiar dacă , de fapt, sunt nevinovat. Dacă sunt mărinimos față de un escroc, mă condamnă pentru calomnie. Disprețul pe care îl simt față de viață, omenire, societate și față de mine însumi e așa de mare, încât nu mai pot să fac efortul de a trăi..Mama: Nu pleca! Fiul: Ți-e frică să rămâi singură în întuneric?Mama: Am nervii slăbiți!Fiul: De-aia ți-e frică!Mama: Iar scaunul ăsta mă înnebunește! Când se balansa el acolo parcă îmi străpungeau inima două cuțite...Fiul: Dar tu n-ai inimă!Mama: Nu pleca! Nu pot să rămân singură aici! Axel e o canalie!Fiul: Și eu am zis așa până nu demult...Dar acum îmi vine să cred că a fost mai degrabă victima pornirilor tale criminale ..Da, un biet tânăr pe care l-ai sedus!Mama: Am impresia că te-nvârți într-o societate proastă!Fiul: Societate proastă! Păi n-am fost niciodată într-una bună!Mama: Nu pleca!Fiul: Și ce să fac aici? Ar însemna doar să te torturez cu cuvintele mele..Mama: Nu pleca!Fiul: Începi să te trezești? Mama: Da, mă trezesc, ca dintr-un somn lung, lung! E îngrozitor! Oare de ce nu m-a trezit nimeni până acum?Fiul: Dacă nu a reușit nimeni s-o facă , înseamnă că a fost imposibil s-o facă, deci nu e vina ta!Mama: Mai spune o dată cuvintele alea...Fiul: În orice caz, nu puteai fii altfel decât ți-e natura...Mama: Mai spune, mai spune ceva!Fiul: Nu mai am ce să spun! Ba da , uite, te rog ceva! Nu mai rămâne aici, că va fi tot mai rău!Mama: Ai dreptate ! Plec!Fiul: Biata mama!Mama: Ți-e milă de mine?Fiul: Da, firește! ...De câte ori n-am spus despre tine; e așa de rea că-ți inspiră milă!Mama: Îți mulțumesc! Acum du-te, Fredrik!Fiul: Și nu există nici o altă soluție?Mama: Nu, nici una..Fiul: Da...așa e...

Mama: Cine e acolo???Ce e? Intră! E cineva acolo? El este, prin plantația de tutun! Dar n-a murit? Ce să fac? Încotro s-o iau?Închide fereastra, Fredrik! Închide fereastra! Îngheț de frig și focul aproape s-a stins în sobă! *Mama: Nu stinge!Gerda: Ba da, trebuie să facem economii! Mama: El spune că fără tine e plictisitor! Gerda: Uite, aici ți-e cina!Mama: Nu mi-e foame! Gerda: Ba da, ți-e foame! Dar tu nu mănânci terci!Mama: Ba da, câteodată!

14

Gerda: Ba nu, niciodată! Dar acum o să mănânci! Fiindcă prea zâmbeai răutăcios de fiecare dată când ne aduceai terciul de ovăz! Prea te bucurai când vedeai cât suntem de nemulțumiți de mâncarea asta din care-i dădeai și câinelui!Mama: Nu pot să sufăr laptele smântit! Mi se face frig după el!Gerda: tot tu l-ai smântit pentru cafeaua ta de la ora 11. Acum o să-ți placă așa cum e...Mănâncă acum, să văd și eu..Mama: nu pot!Gerda: Dacă nu mănânci îi spun lui Axel că ai furat din lemne!Mama: Axel...Care mi-a simțit lipsa...Nu o să-mi facă nimic! Îți aduci aminte la nunta ta, când a dansat cu mine! Valsul! Auzi-l!Gerda: Ar fi mai prudent să nu-mi mai amintești de această situație rușinoasă!Mama: Mi s-au făcut și versuri și am primit cele mai frumoase flori!Gerda: Taci!Mama: Vrei să auzi versurile? Le știu pe dinafară...” În Ginnistan..” Ginnistan e cuvânt persan și înseamnă grădina paradisului, unde grașioasele Peri trăiesc din parfumuri, ...Peri sunt zâne care întineresc odată cu trecerea anilor...Gerda: Doamne sfinte, doar nu-ți închipui cumva că ești Peri..Mama: Ba da, doar așa se spune și în poezie...Și apoi unchiul Viktor mi-a cerut mâna! Ce-ați zice, dacă m-aș recăsători?Gerda: Biata de tine , mamă! Mai ești și acum somnambulă, cum am fost cu toții! Dar oare n-ai de gând să te trezești odată? Nu vezi că toți râd de tine? Nu înțelegi când Axel te insultă?Mama: Mă insultă, el pe mine? Dar mie mi se pare că e mai politicos cu mine decât cu tine!Gerda: A fost și atunci când te-a amenințat cu bățul? Mama: Pe mine? Află că pe tine te-a amenințat, fata mea!Gerda: Dar pentru Dumnezeu, mamă, ți-ai pierdut mințile?Mama: Doar mi-a simțit lipsa în seara asta! Avem mereu atâtea lucruri să ne spunem...El e singurul care mă înțelege...tu ești încă un copil!Gerda: Dar pentru Dumnezeu, trezește-te odată!Mama: Tu nu ești încă dezvoltată, ca un om mare! Eu însă sunt mama ta și ye-am hrănit cu sângele meu!Gerda: Nu-i adevărat! Mi-ai pus în gură doar o sticlă cu biberon și mai târziu a trebuit să deschid cu forța bufetul și să fur , dar n-am găsit decât pâine veche de secară, pe care trebuia s-o mănânc cu muștar!Și fiindcă mă ustura gâtul, mă răcoream cu sticla de oțet!Serviciul de untdelemn și oțet și coșul de pâine mi-au fost singura cămară de alimente.Mama: Așa, va să zică furai de când erai mică! Frumos îți șade! Și nici măcar nu ți-e rușine să vorbești despre asta? Ca să vezi, pentru ce fel de copii m-am jertfit eu!Gerda: Toate aș putea să ți le iert! Dar mi-ai răpit viața și pentru asta nu te pot ierta! El a fost viața mea; numai după ce l-am cunoscut pe el am început să trăiesc!Mama: Și ce vrei să fac, dacă m-a preferat pe mine? Poate că a găsit că am...cum să zic... mai mult vino-ncoace...Da, el a avut gusturi mai rafinate ca tatăl tău...ca nu m-a apreciat decât când a început să aibă rivali. Cine bate?Cine bate?Gerda: Să nu-l vorbești de rău pe tata! Nu o să-mi ajungă toată viața ca să regret răul pe care i l-am făcut! Dar asta ai s-o ispășești tu, tu care m-ai întărâtat împotriva lui..Îți aduci aminte când eram mică, mică de tot, cum mă învățai să-i spun vorbe jignitoare, pe care nici nu le înțelegeam? El a fost destul de înțelept să nu mă pedepsească pentru toate săgețile astea, fiindcă știa foarte bine cine întinde arcul! Îți aduci aminte cum mă învățai să-l mint că am nevoie de cărți noi la școală și îndată ce-i smulgeam banii, îi împărțeam? Cum aș putea să uit tot trecutul? Nu există vreo băutură care să șteargă amintirile fără să distrugă și viața? O, de-aș avea puterea să evadez din toate astea! Dar și eu și Fredrik suntem niște neputincioși...niște victime lipsite de voință, victimele tale...Iar tu ești așa de înrăită , încât fărădelegile tale nu te mai fac să suferi! Mama: Dar copilăria mea o cunoști? Știi în ce casă mizerabilă am crescut și ce lucruri rele am învățat acolo ? Se pare că toate astea se moștenesc, dar de la cine? De la primii noștri strămoși, așa scrie în cărțile pe care le citim în copilărie...și s-ar putea să fie adevărat! Așa că nu da vina pe mine,

15

și nici eu n-o să dau vina pe părinții mei , care la rândul lor ar putea să-i învinovățească pe părinții lor și așa mai departe...De altfel, așa se întâmplă în toate familiile, chiar dacă străinii nu observă nimic! Gerda: Dacă e așa, nu vreau să ma trăiesc, iar dacă sunt totuși nevoită s-o fac, vreau să trec surdă și mută prin toată mizeria asta...cu speranța că viața viitoare o să fie mai bună! Mama. Exagerezi draga mea! Dacă vei avea un copil, o să ai cu totul alte griji! Gerda: eu n-o să am copii!Mama: De unde știi?Gerda: Așa a spus doctorul!Mama: Doctorul se înșeală!Gerda: Acum iar ai mințit! Sunt sterilă, insuficient dezvoltată, și eu și Fredrik, de aia nu vreau să mai trăiesc!Mama: Vorbești prostii! Gerda: Dacă aș fi în stare să fac un rău atât de mare pe cât aș dori, tu n-ai mai exista! Oare de ce-o fi așa de greu să faci un rău? Ridic mâna asupra ta și până la urmă tot pe mine mă lovesc!Mama: Iar a băut! Gerda: Bietul Fredrik..Da, ce să facă și el?Fiul: Cred... că...din bucătărie.... iese fum...Mama: Ce spui?Fiul: Cred...Cred...că...arde!Mama: Arde? Ce spui?Fiul: Da...eu cred că..cred că..arde...Mama: Foc! ...Cum să ieșim? Nu vreau să ard aici de vie! Nu vreau! Gerda: Fredrik! Să fugim! Ardem de vii!Fiul: Nu pot!Gerda: Să fugim! Trebuie!Fiul: Și unde să mergem?Nu, nu vreau...Mama: Sar pe fereastră...Fiul: N-am avut altă ieșire...Gerda: Tu ai făcut asta!Fiul: Da, ce altceva puteam să fac? Nu mai era nimic de făcut! Tu vezi altă ieșire?Gerda: Nu, totul trebuie să ardă! Altă ieșire nu avem! Ia-mă în brațe , Fredrik , ține-mă strâns! Sunt așa de voioasă cum n-am fost niciodată! Se face lumină! Biata mama, care a fost așa de rea, așa de rea...Fiul: Simți acum cât e de cald? Cât e de bine? Nu mai mi-e frig! Auzi cum trosnește afară! Cum arde tot a fost chi, tot ce a fost vechi și rău și urât. Gerda: N-o să ardem! O să ne înece fumul! Nu simți cât de bine miroase? Arde totul...Miroase a levănțică și trandafiri...nu te speria, o să treacă repede, e ca în Ajunul Crăciunului, când aveam voie să mâncăm în bucătărie...singura zi când puteam să mâncăm pe săturate..., acum arde bufetul, cu pungile de ceai și de cafea...cu mirodenii, cu scorțișoară și cuișoare!Fiul: E vară? Uite a înflorit trifoiul! Începe vacanța! ...Îți amintești cum coboram la vaporașele albe și le mângâiam? Erau proaspăt vopsite și ne așteptau! Tata era fericit! Zicea că simte că trăiește! Și nu mai aveam nici lecții! Așa ar trebui să fie viața totdeauna, spunea el. Să știi că el era pelicanul, el se jertfea pentru noi, el avea totdeauna pantalonii necălcați și gulerul de catifea ros, iar noi eram îmbrăcați ca niște copii de prinț,,,Gerda, grăbește-te pe vapor! Sirena sună de plecare! Mama e în cabină! Ba nu, ea nu e cu noi! Biata mama! A plecat; a rămas pe țărm? Unde e ? N-o mai văd! ...Nu e bine fără mama..; ah uite că vine, abia acum începe vacanța de vară!

16