PEDIARIA. PUERICULTURA Pediatria - termen grecesc format ... · chirurgia, ortopedia si...
Transcript of PEDIARIA. PUERICULTURA Pediatria - termen grecesc format ... · chirurgia, ortopedia si...
PEDIARIA. PUERICULTURA
Pediatria - termen grecesc format din două cuvinte:
pais = copil
iatros = doctor
Pediatria are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea și patologia copilului de la
naştere până la vârsta de 18 ani.
Subspecialităţi ale pediatriei generale:
pediatria preventivă (puericultura);
pediatria socială;
neonatologia (copilul nou născut -0-28 zile);
psihiatria infantilă;
cardiologia pediatrică;
pneumologia pediatrică;
boli de nutriţie si metabolism;
oncologia pediatrică;
chirurgia, ortopedia si traumatologia pediatrică.
Puericultura provine din latină:
pueros = copil;
cultura = creştere.
Puericultura - ansamblul mijloacelor prin care se asigură creşterea şi dezvoltarea
normală, somatică şi psihică a copilului, precum şi ocrotirea lui de la naştere până la
vârsta
adultă.
Puericultura = pediatrie preventivă = profilaxia îmbolnăvirilor şi menţinerea sănătăţii
copiilor.
Părţi componente ale puericulturii:
preconcepţională (ansamblul de procedee şi măsuri pentru asigurarea dezvoltării
adecvate a genitorilor)
prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea produsului de concepţie)
postnatală (asigură măsurile de îngrijire, alimentaţie, facilitează dezvoltarea
psihoafectivă şi somatică a copiilor în familie şi societate, contribuie la creşterea
rezistenţei organismului prin mijloace specifice şi nespecifice).
I. Prima copilărie (0-3 ani)
foarte importante dezvoltarea, nutriţia, fiziologia şi patologia copilului
Impărțită în:
a. perioada de nou-născut (primele 28 zile de viață):
primele 7 zile = perioada perinatală;
adaptarea NN la viaţa extrauterină - scădere iniţială în greutate, icterul
fiziologic, criza genitală, etc..
b) perioada de sugar (1 lună – 1 an)
creştere staturală şi ponderală intensă;
nutriţie intensă şi nevoi metabolice crescute;
apariţia dentiţiei temporare (de lapte) şi dezvoltarea funcţiilor digestive - înlocuirea
alimentaţiei exclusiv lactate cu alimentaţie diversificată;
dezvoltarea neuropsihică rapidă cu creşterea perioadei de veghe, dezvoltarea
mijloacelor de comunicare şi necesitatea unei atenţii educative permanente;
dezvoltarea imunităţii proprii;
morbiditatea crescută, dominată de infecţii ale aparatului respirator, digestiv,
malnutriţie, rahitism;
mortalitate ridicată.
c) perioada de copil mic (1-3 ani)
încetinirea ritmului de creştere;
creşterea accelerată a membrelor inferioare;
completarea dentiţiei temporare;
alimentaţie variată, apropiată de a adultului;
perfecţionarea funcţiei locomotorii, îmbogăţirea limbajului, intensificarea relaţiilor
afective, formarea unor deprinderi privind somnul, mesele, controlul sfincterelor, etc.
morbiditatea este dominată de infecţii ale aparatului respirator, boli infecto-
contagioase, intoxicaţii accidentale, traumatisme prin căderi.
II. Copilăria a-II-a (3-6 ani)
creşterea staturală şi ponderală este mai lentă;
nevoile nutriţionale sunt mai reduse, iar metabolismul mai scăzut;
alimentaţia apropiată de cea a adultului;
dezvoltarea complexă a sistemului nervos, creşterea posibilităţilor de cunoaştere, a
capacităţii de înţelegere, a memoriei şi a puterii de discernământ;
creierul are dimensiunile apropiate de ale adultului, limbajul devine gramatical,
raţionamentul apare la 5 ani, prezintă sensibilitate vie, necesită afecţiune;
jocul are rol educativ, dezvoltă gândirea şi disciplina în colectivitate;
independenţa mai mare faţă de familie;
creşte capacitatea de apărare antiinfecţioasă, întărită şi prin imunizări(vaccinări);
patologia este dominată de: boli transmisibile, apariţia bolilor cu caracter imunologic;
mortalitatea este scăzută.
III.Copilăria a III-a (6 -16 ani):
creşterea lentă staturo-ponderală;
înlocuirea dentiţiei de lapte cu cea definitivă;
dezvoltarea intelectuală intensă, în funcţie de programul instructiv-educativ la care
copilul participă;
morbiditate redusă (reumatismul articular acut, nefropatii, accidente, tuberculoză);
mortalitate redusă;
Impărțită în:
a) perioada de şcolar mic (de la 6 ani până la 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi)
b) perioada de şcolar mare /pubertatea cu durată variabilă (11-14 ani la fete şi 13-
16 ani la băieţi)
Caracterizată prin:
creşterea staturală în general mare, apoi lentă;
modificări ale dimensiunilor şi a raportului dintre segmentele corpului;
apariţia caracterelor sexuale secundare;
dezvoltarea intelectuală, dar cu o mare labilitate psihică şi vegetativă;
sensibilitatea şi rezistenţa mai scăzută la infecţii;
mortalitatea scăzută.
Aspecte specifice la băieţi
viteza de creştere maximă la13-14 ani este de 7,5 cm pe an;
creşterea ponderală este paralelă cu creşterea taliei şi continuă câţiva ani după
încetarea creşterii prin sporirea musculaturii;
toracele se lărgeşte, bazin îngust;
curbura lombară mai puţin accentuată;
lăţimea umerilor depăşeşte şoldurile la 13 ani;
creste numărul nucleilor de osificare;
apare secreţia sebacee la nivelul nasului;
apare secreţia sudorala la axile şi picioare;
apare acneea;
caractere secundare sexuale: pilozitatea pubiană (12-13 ani) - abundentă şi de tip
masculin la15-18 ani; modificarea vocii (14-15 ani); pilozitate facială a trunchiului şi
a membrelor (16-18 ani).
Aspecte specifice la fete
9-10 ani: cresc uterul şi ovarele, apar proeminenţa mamelonului şi lărgirea bazinului;
10-12 ani: apar pilozitatea pubiană, pigmentarea areolei mamare, creşterea sânilor
(iniţial asimetric);
13-14 ani: cresc rapid organele genitale externe şi interne; pilozitatea pubiană (în
formă triunghiulară) şi vulvară; pilozitatea axilară şi apare menstra;
creşterea staturală este maximă între 10-12 ani (câte 6,6 cm pe an), scade după
apariţia menstrelor, este minimă la 15 ani şi se opreşte la 16-17 ani; creşte paniculul
adipos perimamar, pe coapse şi fese.
Mecanismul pubertății
factorul declanşator = gonadotrofinele hipofizare (hormoni fără specific de
sex) - produc creşterea gonadelor, maturaţia gameţilor, secreţia hormonilor sexuali
(androgeni şi suprarenali la ambele sexe).
la sexul masculin - androgenii gonadici ce imprimă tipul masculin al pilozităţii.
la sexul feminin - hormonii estrogeni (ovar) ce produc creşterea şi maturarea uterului,
vaginului, sânilor, labiilor mici. Progesteronul apare după ovulaţie.
scăderea secreţiei S.T.H. şi creşterea tiroidei şi a secreţiei acesteia caracterizează
sfârşitul pubertăţii.
IV. Adolescenţa (16-18 ani la fete si 16-21 ani la băieţi):
oprirea creşterii staturale şi osificarea cartilagiilor de creştere;
dezvoltarea ţesutului muscular şi adipos subcutanat;
desăvârşirea funcţională a tuturor organelor în paralel cu maturizarea sexuală
începută la pubertate.
CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA
Creşterea = mărirea cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi a organelor corpului, prin
multiplicare celulară şi creşterea volumului celular.
Dezvoltarea cuprinde procesele calitative de modificare morfofuncţionale a
organelor şi aparatelor pentru adaptarea la condiţiile de viaţă şi la activităţile fizice şi
intelectuale.
Tipuri de organe după ritmul de creştere şi dezvoltare:
organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi la pubertate – scheletul, muşchii,
aparatul respirator şi digestiv, rinichii şi marile vase.
organe a căror dimensiune atinge dimensiunile adultului la sfârşitul primului an de
viaţă – creier, organe de simţ.
organe cu creştere lentă, intensă la pubertate – organe genitale.
organe cu creştere rapida în cursul copilăriei, dar care descresc ulterior – timus,
ganglioni limfatici.
Mecanismele cresterii :
a. La nivel biochimic:
conţinutul în apa totală corporală scade în mod continuu de la naştere - 70-75% din
greutatea corporală, la 50-65% la vârsta de adult; cea mai rapidă scădere - la vârsta de
sugar
electroliţii extracelulari Na+ şi Cl- scad proporţional cu apa totală.
substanţele solide evoluează pe o curbă i.p. cu a apei: musculatura la naştere
reprezintă ~25% din greutatea corporală, crește continuu până la vârsta de adult
(43%)
K+ crește în raport cu vârsta din perioada de sugar până la adolescenţă
Calciul şi fosfaţii anorganici cresc constant din perioada de nou născut până la
adolescenţă
b. La nivel celular:
hiperplazie sau multiplicare celulară
hipertrofie (mărirea de volum a celulelor): sinteza proteică ce are loc în ribozomii din
citosoli sub acţiunea ADN-ului nuclear.
diferenţierea celulară.
Multiplicarea celulară = diviziunea celulară în care se realizează o distribuire a
materialului genetic la celulele fiice.
După perioada de timp în care ajung la propria diviziune, celulele se împart în:
ţesuturi cu o mare capacitate de diviziune (măduva hematogenă, epidermul, epiteliul
mucoasei digestive)
ţesuturi ale căror celule au pierdut capacitatea de a se divide (sistem nervos, miocard)
ţesuturi cu o capacitate redusă de a se divide, dar care în condiţii speciale se divid
rapid.
Celulele sexuale se multiplică prin meioză în care celula fiică are jumătate din
numărul cromozomilor celulei mamă. Meioza cuprinde două diviziuni succesive
indirecte, fără sinteză de ADN între ele → spermatozoidul şi ovulul au material
genetic redus la jumătate. Din unirea unui spermatozoid cu un ovul, rezultă celula
fecundată cu 46 cromozomi.
Diferenţierea celulară se realizează treptat, pornind de la o bază materială
determinată genetic aflată în legătură cu mediul extern.
Celulele rezultate din primele diviziuni au potenţial mai mare de diferenţiere =
celule pluripotente care sub acţiunea factorilor externi evoluează spre celule
specializate.
Factorii de creștere
I. Factorii exogeni sau de mediu:
a. Alimentația:
elementul cardinal al acestui proces
subnutriţia intrauterină determină feţi şi nou născuţi cu greutate şi talie mică
aport proteic şi energetic insuficient în primele luni de viaţă poate determina
reducerea definitivă a taliei
laptele uman prin modulatorii creşterii (factorul epidermal, factorul de creştere al
nervilor, factorul de stimulare al limfocitelor B, sulfihidroxilaza, taurina) accelerează
creşterea staturoponderală în primele 6 luni
subnutriţia de durată afectează creşterea în lungime a oaselor şi, în mai mică măsură
osificarea cartilagiilor de creştere
carenţa proteică severă produce deficitul factorilor coagulării, de enzime, de hormoni
şi hipoproteinemie cu edeme.
carenţa de minerale influenţează procesul de mineralizare osoasă, enzimele celulare.
carenţele vitaminice influenţează multiplicarea şi diferenţierea celulară.
supraalimentaţia precoce produce tulburări de digestie, obezitate şi boli digestive prin
hipertrofia adipocitelor.
b) Mediul geografic înconjurător
Influențează creșterea mai ales în primii 5 ani de viaţă.
Clima temperată - cea mai favorabilă
Clima alpină sau de deşert se corelează cu talia mică.
Creşterea staturoponderală postnatală este mai lentă la altitudinea de peste 1.500 m
datorită hipoxiei prin diminuarea funcţiei respiratorii şi a oxigenării arteriale.
Creşterea taliei este mai mare primăvara; creşterea ponderală este mai accelerată
toamna.
Razele ultraviolete şi razele X în doze mici stimulează creşterea, iar în doze mari o
opresc.
c) Factorii socio-economici
Camera individuală, orientarea spre sud, însorită cu confort tehnic şi umiditate
adecvată
Media înălţimii şi greutăţii > la copiii din mediul urban decât la cei din mediul rural.
d) Factorii afectiv-educativi
Microclimatul social are cea mai mare importanţa în primii 3 ani
Dezvoltarea intelectuală este mai mare şi mai rapidă în familie (în familiile
numeroase - exemplul fraţilor mai mari).
Adaptarea şcolară a copiilor care au frecventat grădiniţa este mai promptă.
Carenţa afectivă limitează posibilităţile de adaptare socială a copilului.
e) Exerciţiile fizice
foarte importante în primul an de viaţă
înotul dezvoltă cel mai armonios organismul.
II. Factori endogeni: genetici și hormonali
Factorii hormonali
hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.) produce proliferarea celulelor cartilajului
seriat cu creşterea în lungime a oaselor. Hiperfuncţia hipofizară = gigantism,
hipofuncţia = nanism armonic fără retard mintal.
hormonii tiroidieni (tiroxina şi triiodotironina) acţionează asupra cartilajului de
creştere al osului (mineralizare osoasă), supra creierului şi în maturaţia dentară.
Excesul de secreție = hipertitoidie, hipofuncţia = nanismul dizarmonic şi cretinismul.
parathormonul controlează homeostazia calciului, intervine în calcificarea
scheletului.
insulina are efect pozitiv asupra proceselor de creştere, facilitând sinteza proteinelor,
a acizilor graşi şi a glicogenului.
hormonii androgeni produşi de corticosuprarenală şi gonade, activează iniţial
creşterea iar în final o limitează, accelerând maturaţia scheletică.
cortizonul scade numărul de celule și efect pozitiv în procesele de dezvoltare,
favorizând maturarea enzimatică - funcţionalitatea celulelor.
estrogenii şi progesteronul favorizează calcificarea cartilajului de creştere al osului.
Metode de evaluare a indicatorilor de creştere
Determinarea periodică a G, L / T, PC, circumferinţei braţului, grosimii pliurilor
cutanate şi a indicatorilor antropometrici.
1. Metoda clasică
2. Metoda gaussiană
=reprezentarea grafică a valorilor desenează o curbă care teoretic are formă de clopot,
numerele care variază în jurul normalului tind să se adune în jurul valorii medii - în
vârful clopotului. Pe ramura ascendentă a curbei se află punctele valorilor în minus,
iar pe cea descendentă variaţiile în plus.
3. Metoda modernă:
exprimă limitele normalului prin precizarea deviaţiei standard (DS) faţă de media
vârstei sau prin percentile.
indică statusul unui copil în relaţia cu alţi copii de aceeaşi vârstă şi reflectă o
dinamică normală sau anormală a potenţialului individual de creştere.
a) Metoda DS
se bazează pe distribuirea datelor peste şi sub valorile medii normale, cu variaţii între
+2,0 şi -2,0 DS
se măsoară T copilului și se calculeză Scorul Z cu formula:
Exemplu:
Fetiță de 10 ani, T= 130 cm
Scor Z = (130 cm – 138, 42)/ 5,64
= - 1,49 DS
b. Metoda percentilelor
percentilele sunt cele 99 de valori care permit împărţirea populaţiei studiate în 100 de
grupe conţinând acelaşi număr de subiecţi.
Mediana sau percentila 50 este valoarea variabilei (T / G ) care împarte populaţia dată
în două părţi egale.
graficele conţin numai câteva percentile: 3, 10, 25, 50, 75, 90, 97.
Grafice de creștere pentru 0-36 luni
Grafice de creștere pentru vârste până la 20 ani
Grafice de IMC până la 20 ani
IMC = indice de masă corporală
IMC = G (kg) / T² (m)
Exemplu de grafic de creștere baiat (0-36 luni):
evaluare a G și L între 0-13 luni
curbele ponderală și staturală menținute, aproape constant, sub percentila 5%
hipotrofie staturo-ponderală
Greutatea:
In primele zile după naştere, apare scăderea fiziologică în greutate, care
reprezintă 8-10% din greutate la naştere.
greutatea de la naştere este atinsă iar la vârsta de 10 zile.
Aprecierea aproximativă a greutăţii medii normale la diferite vârste - formule:
3-12 luni: G (kg) = [vârsta (luni) + 9] / 2
1-6 ani: G (kg) = vârsta(ani)x 2 + 8
6-12 ani: G (kg) = [vârsta(ani)x7 – 5] / 2
Lungimea / înălțimea:
la naştere, L cuprinsă între percentilele 10 şi 90 este de 48-54 cm.
creşterea în primul an de viaţă se face cu 25 cm: 5 cm în L1, 3 cm în L2, câte 2 cm
/lună între 3-7 luni şi câte 1 cm/lună între 8-12 luni.
După vârsta de 1 an valoarea medie aproximativă a înălţimii (cm):
- formula Geldrich în cm = 80 + 5 V (V = vârsta în ani)
- formula Weech în cm = 77 + 6 V.
Perimetrul cranian (circumferinţa fronto-occipitală)
uneşte bosele frontale cu protuberanţa occipitală şi reprezintă un indicator
antropometric fidel, deoarece utilizează repere osoase
la naştere PC=34,3 cm pe percentila 50.
la 6 luni este de 42,4 cm; la 1 an - 45,6 cm; la 2 ani - 48,1 cm; la 3 ani - 49,3 cm; la 4
ani - 50,4 cm; la 5 ani - 50,8 cm.
Grafice de perimetru cranian (0-36 luni)
Exemplu de grafic de perimetru cranian fete:
evaluare a PC în interval 0-12 luni
curba este constant ascendentă d.p. cu vârsta și în limitele normalului.
FOAIA DE OBSERVAȚIE CLINICĂ GENERALĂ
Cuprinde:
datele personale ale pacientului
data și ora internării și externării, nr. zile spitalizare
grup sanguin ± alergii (cu roșu)
diagnostic de internare ± la 72 ore, externare
În josul paginii se completează:
Secția, diagnosticul, data si ora internării și externarii, numărul de zile de spitalizare
Starea la externare
Tipul externării
Consimțământul informat obligatoriu semnat de către aparținătorul copilului !!
FIȘA UPU
Cuprinde:
date personale ale pacientului
starea pacientului la primire
anamneză + ex. obiectiv
investigații ± consultații efectuate în UPU
diagnostic de internare.
Anamneza se completează de la aparținătorul copilului și cuprinde:
motivele internării
AHC
APF și APP
condiții de viață și muncă
consum de tutun, alcool
medicația primită
Istoricul bolii (debutul, simptomatologia, durata, etc.)
Examenul clinic general
Starea generală (bună, satisfăcătoare, modificată, influențată)
Temperatură, G, L / T
Starea de nutriție: normoponderal / eutrofic, obez / paratrofic, supra- / subponderal
(distrofic)
Starea de conștiență (agitație, somnolență, obnubilare, comă)
Facies (necaracteristic, vultuos, încercănat, palid, suferind, caracteristic unui sindrom
– se descrie)
Tegumente și mucoase: normal colorate, palide, cianotice, erupții sau leziuni
inflamatorii, etc)
Fanere: normal implantate, palide, cianotice, aspecte caracteristice
Tesut conjunctivo-adipos: normal /slab/ foarte bine reprezentat
Sistem ganglionar: prezența / nu a adenopatiilor cu precizarea localizării, mobilității,
căldurii locale, consistenței, prezenței durerii
Sistemul muscular: normo-/ hiper-/ hipo-/ a -ton, -trofic, -kinetic
Sistemul osteo-articular: craniul – fontanele (închise / deschise, diametrul, bombare /
deprimare), suturile (dehișcente /încălecate / osificate); toracele – normal conformat/
aspect în carenă, piramidal, globulos, cu cifoză/ scolioză; membrele – eventuale
îngroșări epifizare/ diafizare, curburi anormale, picior strâmb, platfus
Aparat respirator: aspectul toracelui, amplianța respirațiilor (simetrice, diminuate),
matitate pulmonară prezentă/ absentă, FR, prezența simptomatologiei afectării CRS
(rinoree, coriză, obstrucție nazală, dispnee, tiraj, cornaj, tuse), auscultația (MV
prezent/ diminuat/ absent bi-/ unilateral; raluri bronșice- ronflante, sibilante sau
subcrepitante, crepitante)
Aparat CV: frecventa si caracterul pulsului; TA; inspectia:aspectul regiunii
precordiale si vizibilitatea socului apexian(spatiu 4 ic la 1-2 cm lateral de linia
mediala - la sugar; spatiu 5 ic stg pe LMC); percutie(delimitarea matitatii cardiace);
palpare:soc apexian, freamat precordial, puls periferic la femurala, radiala;
ausculatatie: AV - masurat pe 15 s, caracterul si ritmul zgomotelor cardiace - in toate
focarele, în cazul zgomotelor sau suflurilor supraadaugate este necesara localizarea
focarului si directiei lor de propagare, aprecierea tonalitatii si intensitatii lor.
Aparat digestiv: aspect cavitate bucală, inspecția abdomenului (meteorizat, aspect
cicatrice ombilicală, circulație colaterală), percuția (timpanism sau matitate),
auscultația, palparea (localizarea durerii, starea turgorului, apărare musculară, hepato
- ± splenomegalie), aspect scaun.
Aparat uro-genital: rinichi palpabili/ nu în flancuri, puncte ureterale dureroase/ nu,
manevra Giordano +/-, glob vezical, diureză;dureri în fosele iliace, malformații,
secreții genitale anormale.
Sistem nervos, endocrin, organe de simț: cefalee, redoare de ceafă; aspect ochi,
urechi, nas.
Orientare temporo-spațială și reflexe prezente, diminuate sau absente.
Investigațiile efectuate și consemnarea lor prin coduri de proceduri
Epicriza pacientului și fișa de circuit
Fișa de tratament
Foaie de evoluție și tratament:
se trec data și ora fiecărei consemnări și tratamentul efectuat zilnic.
Foaie de temperatura
Exemplu de anamneză, istoric, examen obiectiv
Pacient P.O. , sex feminin, vârstă 5 ani 6 luni
Motivele internării :
- febră, tuse seacă, rinoree, apetit diminuat
Istoricul bolii :
Debutul bolii cu tuse seacă și rinoree de 2 zile la care se adauga în ultimele 24 ore -
febra (39 ºC) și stare generală modificată, motiv pentru care se decide internarea.
APF: al-II-lea copil, născută la termen, operaţie cezariană, GN =2900 g, LN= 50 cm,
APGAR =9, alimentată natural 3 săpt. apoi lapte praf Humana, dieversificată la 4 luni
(gluten introdus la 4-5 luni), dezvoltare psiho-motorie bună în perioada de sugar,
vaccinată conform schemei MS, profilaxia rahitismului efectuată cu Vitamina D3
picături orale soluţie 20000 UI/ml – 2 pic/zi până la 2 ani.
APP: nu a mai fost internată .
AHC:
- mama – 35 ani, tata – 35 ani, sora- 12 ani → sănătoşi clinic
- bunicul matern dignosticat cu diabet zaharat la vârsta de 56 ani.
Condiţii de viaţă : bune.
Examenul clinic la internare :
Febrilă (39 °C), G =19 kg ( G ideală = 20 kg) , T = 117 cm ( T ideală = 110 cm), IMC
= 13,97 kg/m² → p 10%
Stare generală bună
Facies încercănat
Tegumente calde, discret palide
Fanere trofice, normal implantate
Ţesut conjunctiv-adipos slab reprezentat
Sistem ganglionar nepalpabil superficial
Sistem muscular : normoton, normokinetic, normotrofic
Sistem osteoarticular : aparent integru morfofuncţional, articulaţii mari mobile
Aparat respirator : torace normal conformat, stetacustic pulmonar nu se percep raluri,
SaO2-98%, tuse seacă, rinoree
Aparat cardio-circulator: zgomote cardiace ritmice, bine batute ,fara sufluri
patologice, AV=103 b/min., artere periferice pulsatile.
Aparat digestiv: faringe discret congestiv, apetit diminuat, abdomen suplu, depresibil,
nedureros; scaun afirmativ normal.
Fara hepato-splenomegalie
Rinichi nepalpabili, puncte ureterale nedureroase , diureză prezentă, urini
normocrome
Neurologic: fara semne de focar, fara deficit motor, ROT și RFM prezente
Fara semne de iritatie meningeala
CHESTIONAR
1. Care este perioada de sugar și ce caracteristici întrunește ?
2. Enumerați organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi la pubertate .
3. Cum influențează creșterea hormonii tiroidieni ?
4. Care este statutul ponderal al unui copil cu IMC la nivelul percentilei 90% ?
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Postare mai nouăPostare mai vechePagina de pornire