Patrimoniul construit Restaurare · 2021. 1. 20. · valorilor civilației Greciei Antice -...
Transcript of Patrimoniul construit Restaurare · 2021. 1. 20. · valorilor civilației Greciei Antice -...
Patrimoniul construit
*Restaurare
Anne Ma draws Alexander Stumm’s 5 categories of Reconstruction. Black represents the old part of the building, red the reconstruction
Patrimoniul construit
p1 Monumentul / Tipologii de monumente
p2 Momente cheie în evoluția disciplinei restaurării
p3 Atitudini profesionale în domeniul restaurării
p4 / De la monument la orașul istoric
/ Revoluția industrială/ Parisul Haussmanian
/ Nostalgia texturilor urbane istorice/ Tranziția spre secolul XX
/ Critica moderna/ Cazul București
p5 Studii de caz - exemple și direcții contemporane de restaurare, reabilitare și conversie
p6 Viitorul
TIPOLOGII DE MONUMENTE
MONUMENT = (lat.) monumentum, monere ( a atrage atenția, a aminti) = artefact sau ansamblu de artefacte, concepute deliberat și realizate de o comunitate umană, cu scopul de a aduce aminte memoriei vii, de persoane, evenimente, reguli sociale care-i constituie identitatea.
MONUMENT ISTORIC = nu este un artefact intențional cu scopuri memoriale. Acesta a fost ales dintr-un corpus de edificii preexistente, datorită valorii sale pentru istorie și/sau valorii sale estetice.(CHOAY, Patrimoniul la răscruce)
MOMENTE CHEIE ÎN EVOLUȚIA DISCIPLINEI RESTAURĂRIIÎmpăratul Hadrian și helenismul
Dimensiunea culturală expansivă a împărtului Hadrian s-a conturat în timpul numeroaselor vizite în Grecia, unde a dezvoltat o apreciere enormă a valorilor civilației Greciei Antice - noțiunea de tezaur. Această dimensiune va contura și atitudini și operațiuni de conservare în Roma.
Arcul lui Hadrian,Atena,131 A.D.
Columna lui Traian, Roma
Senatul Romei, 1162
Senatul Romei declară Columna lui Traian - obiect protejat , „astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.”
Renaștere,Scrisoarea lui Rafael către Papa Leon al X-lea, 1519
Recunoașterea valorilor superioare ale edificiilor antice (valori estetice, materiale prețioase utilizate) și nevoia acută de a le conserva în integrealitatea lor.
Un alt mod de a le păstra în memorie și inventaria a fost releveul. - măsurarea și transpunea lor, la scară.
Revoluția FrancezăInventarierea obiectelor de artă considerate valoroase 1719
Distrugerile provocate în dinamica Revoluției Franceze au condus la conștientizarea acestor pierderi și la inventarierea operelor valoroase, la inițiativa unui anticar.
1830
În Franța,se constituie
Inspectoratul monumentelor
istorice, de către François
Guizot.
Mai târziu, în anul 1837, tot în Franța avea să se constituie Comisia Națională a Monumentelor istorice.
HISTORICIST RECONSTRUCTION: Destroy much of the building to rebuild how it „should“ be. Articulated by Violet-le-Duc, in his Dictionnaire raisonné (1854–68), as well as in his work, such as the Sainte-Madeleine in Vézelay (1840–1858), above.
ATITUDINI PROFESIONALE ÎN DOMENIUL RESTAURĂRII
INTERVENȚIONISMViolet-le-Duc, 1854
CONSERVAȚIONISMJohn Ruskin, 1885
Monumentele trecutului sunt sacre și de neatins.Așa zisa restaurare este cea mai nefericită modalitate de distrugere.
ARCHAEOLOGICAL RECONSTRUCTION: UNESCO’s definition, in the Athens Charter of 1964: monuments should be “living witnesses… spirited representatives to the present of the past.“
RECONSTRUCȚIEARHEOLOGICĂ, 1964
Ilustratrații & link articol - https://www.onthewaytopaper.com/pulp-52
PATRIMONIUL URBAN * FONDUL CONSTRUIT
Domeniul patrimonial nu se mai limitează la edificii individuale, el cuprinde de acum ansamblurile construite și țesutul urban: insule și cartiere urbane, sate, orașe întregi și chiari ansambluri de orașe, cum o arată lista Patrimoniului mondial stabilită de UNESCO.
DE LA MONUMENT LA ORAȘUL ISTORIC
Numeroși factori au contribuit să întârzie atât obiectivarea, cât și situarea în istorie a spațiului urban: pe de o parte, scara, complexitatea sa, durata îndelungată a mentalității care identifică orașul cu un nume, cu o comunitate, cu o genealogie, cu istoria oarecum personală, dar rămânea nepăsătoare față de spațiul acesteia, pe de altă parte, absența, înainte de începutul secolului XIX a cadastrelor și documentelor cartografice fiabile, dificultatea de a descoperii arhive privitoare la modurile de producție și la transformările spațiului urban de-a lungul timpului. Până în secolul XIX inclusiv, monografiile erudite care istoricesc despre orașe nu abordează spațiile lor decât prin intermediul monumentelor, simboluri a căror importanță variază după autori și secole.
(CHOAY, F. Alegoria patrimoniului, p.69)
CONTEXT/ MOMENT CHEIE- REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ
OPERAȚIUNI URBANE - PARISUL HAUSSMANIAN, 1853 - 1870
PARIS, planul de transformare urbană
Șantier, demolări pentru crearea blv. Avenue de l’Opera1877
Avenue de l'Opéra by Camille Pissarro from the Hotel du Louvre, 1898
NOSTALGIA ORAȘULUI TRADIȚIONAL - TEXTURI ISTORICE
Pentru Ruskin, țesutul este ființa orașului, identitatea și viața sa cotidiană- un patrimoniu intangibil (felul în care oamenii locuiesc în acest oraș, timpul și viteza lor. Arhitectura domestică înțeleasă în contextul urban se percepe ca o textură și creează din aceste orașe, entități specifice - vezi Venetia, Florenta, Rouen, Oxford. (Choay.op.cit.)
În același timp…Illdefons Cerdà
dezvoltă un plan urbanistic
revoluționar din multe puncte de
vedere pentru Barcelona,
punând bazele disciplinei de
urbanism.1856
TRANZIȚIA SPRE SECOLUL XX
Camillo Sitte și Arta Construirii Orașelor,1890
Chiar istoria noastră a artei care vorbește despre fragmentele cele mai nesemnificative, nu a rezervat nici cel mai mic loc construirii orașelor.
Metropolele contemporane sunt oare condamnate la acest nivel zero de frumusețe urbană?
Se pot oare concepe și pregăti apariția unei arte urbane în acord cu devenirea societății industriale?
- lipsa de calități estetice al orașului modern
- paradigma pieței publice
- morfologie urbana
Se conturează ideea muzeificării orașelor istorice.
Orașul vechi amenințat cu dispariția este perceput ca un obiect fragil, prețios, asemeni operelor de artă conservate în muzee, ce trebuie scos din circuitele vieții, dar acest lucru este problematic din mai multe puncte de vedere...
CRITICA MODERNĂ
CIAMCongrès internationaux d'architecture moderne (CIAM), or International Congresses of Modern Architecture
În același timp, în cadrul CIAM-ului din 1925, noțiunea de oraș istoric era refuzată, fiind dat ca exemplu pozitiv planul Voisin - Le Corbusier. Planul propunea o ideologie de tipul tabula rasa a țesuturilor vechi, păstrând doar câteva monumente emblematice - Notre Dame, Arcul de Triumf..
MĂSURI DE URGENȚĂ NECESITATEA UNUI CADRU LEGISLATIV
Această ideologie aplicată fondului construit istoric nu se materializa în Franța, datorită intervenției lui Andre Malraux prin adoptarea legii sectoarelor salvgardate (1962). Într-o optică muzeală, legislația prevedea conservarea unor cartiere (de ex. orașul Avignon) și s-a concretizat ca o măsură de urgență împotriva demolărilor, considerentele lui Malraux fiind de ordin estetic și al istoriei.
Mai târziu, în 1975 se aduce într-un context internațional chestiunea integrării ansamblurilor istorice (sectorele salvgardate) în viața contemporană, în favoarea non muzeificării. În acest context putem vorbi de o însușire a orașului tradițional în viața contemporană, conștientizând valoarea sa de patrimoniu în același timp.(Choay, op.cit.)
Putem vorbi, în cele din urmă de două atitudini diferite:
- orașul istoric muzeificat - tranformat în produs de consumație culturală - orașul pus în scenă.
- orașul istoric reinvestit în scopuri economice, care beneficiază simbolic de statutul istoric și patrimonial, dar fără a fi subordonate acestuia - orașul este scena.
INTERVENȚIILE URBANE SOCIALISTE CARE AU SCHIMBAT RADICAL IMAGINEA BUCUREȘTIULUI - DOCUMENTARE - ARHIVA DIGITALĂ URANUS ACUM
CONSERVAREA ȚESUTURILOR ISTORICE *ZONE CONSTRUITE PROTEJATE
Zonele construite protejate reprezintă zone din teritoriul administrativ al orașelor și comunelor în care construcțiile, cadrul natural și activitățile umane prezintă calități (istorice) a căror protejare reprezintă un interes public.
Zonele construite protejate din Municipiul București reprezintă zone centrale reprezentative din puncte de vedere arhitectural și urbanistic, definite ca atare prin Hotărârea de Consiliu General al Municipiului București nr. 279/21.12.2000, care delimitează teritoriul zonelor construite protejate și îl reglementează conform Planurilor Urbanistice Zonale avizate prin Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din 24.2.1999.
În Documentația Plan Urbanistic Zonal „Zone Protejate Construite – Municipiul București”2, aprobat prin HCGMB nr. 279/2000 sunt definite tipurile de zone construite protejate, diferențiate după valoare și gradul de protecție, pe baza unor criterii de ansamblu și criterii locale, astfel:
1. zone cu valoare și grad de protecție maxim; în aceste zone trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul și valoarea urbanistică. În aceste zone sunt permise intervenții care conservă și amplifică valorile existente, în special la nivel punctual;
2. zone cu valori speciale și grad de protecție ridicat; în aceste zone trebuie protejate valorile izolate (construcții, ansambluri, situri, inclusiv peisaje culturale) și spațiul lor înconjurător, care nu se regăsesc în legislația actuală privind protejarea monumentelor istorice;
3. zone cu valoare și grad de protecție ridicat; în aceste zone trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural care au o pondere ridicată; trama stradală și caracterul. În aceste zone sunt permise intervenții care conservă trama stradală și care potențează caracterul existent prin ameliorarea fondului construit și a valorii urbanistice;
4. zone cu valoare și grad de protecție mediu; în aceste zone trebuie protejate valorile punctuale arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural. În aceste zone sunt permise intervenții care conservă elementele caracteristice, fie punându-le în valoare, fie utilizându-le ca punct de plecare pentru reconstituirea sau modificarea caracterului zonei. (sursa - https://catalogbucuresti.info/cb/informatii-utile/#toggle-id-)
Inițiative civice, Catalog București
În București există98 de zone protejate, cu propriul set de reguli urbanistice.
Ghidul OAR pentru dezvoltare urbană
Cercetări teoretice - Patrimoniul difuz Mazzochio #4
DIRECȚII CONTEMPORANE ÎN PRACTICA RESTAURĂRII DE ARHITECTURĂ
Casa Ion Mincu, sediul OARStrada Pictor Verona, București
Proiect: Şerban Sturdza, Alexandra Culescu,
Francina Mancas-Palade, Corina Stoianovici, Raluca
Mihalache, Mika Nilich, Adrian Mihăescu
Povestea casei pe scurtOAR cumpără casa de la
descendenții arh. Ion Mincu, și devine proprietar în anul
2002.Procesul de restaurare începe
în 2010 sub coord. Arh. Șerban Sturdza. Procesul este
conceput ca un șantier deschis, la care participa
cca.200 de arhitecți,restauratori, ingineri,
studenți și voluntari. Documentar OAR https://www.youtube.com/watch?v=G4RWe0Hsq5U&feature=emb_imp_woyt&ab_channel=OrdinulArhitectilorDinRomania
Mansarda,Casa Mincu OAR
Mansarda,Casa Mincu OAR
Casa Dionisie Lupu 33
Proiect: Şerban Sturdza,PRODID
Casa OARSediul Filialei OAR
București
Proiect: Iulia StanciuSTARH
Reabilitarea Palatului
Culturii, Blaj
Proiect: Vlad Sebastian Rusu,
Asiza Birou de Arhietctură
2016
Colonia Pictorilor Baia MareProiect Ștefan Pascukz, Ildiko Mitru,
9Opțiune
Neues Museum, Musem Islad
BerlinProiect David Chipperfield
1990-2009
Patrimoniul industrial
Zollverein Kohlenwache
Proiect Rem Koolhas
OMA
IMAGINÂND VIITORULPRACTICILOR DE
RESTAURARE
ÎNCOTRO?
*
- PRACTICI PROFESIONALE
PENTRU OBIECTELE MEMORIALE CARE
ÎNCURAJEAZĂ INOVAȚIA, ÎNAINTEA
MUZEIFICĂRII LIPSITE DE INTERACȚIUNE.
- CONȘTIINȚA PRECEDENȚEI
suprapunera mentală a tuturor straturilor istorice,
în studiul situației prezente a casei/locului.