PARTEA a II - a RGI - cap6...(tratamente termice, de suprafaţă, acoperiri metalice, etc.) Linie...

32
STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE 119 PARTEA a II - a = NOŢIUNI DE DESEN TEHNIC = Forma de prezentare şi conţinutul unui desen tehnic trebuie să răspundă anumitor cerinţe impuse de utilizarea lui în continuare. După modul de reprezentare desenele tehnice se clasifică astfel : a) Desenul în proiecţie ortogonală – reprezintă obiectul (în vedere sau secţiune) prin proiecţii perpendiculare pe unul sau mai multe plane de proiecţie. Reprezentarea unei piese se realizează cunoscând noţiunile de Geometrie descriptivă, orice piesă fiind de fapt un ansamblu de puncte, linii, plane şi suprafeţe curbe sau poliedrale. b) Desenul în perspectivă – este desenul în care elementele şi dimensiunile obiectului rezultă dintr-o singură reprezentare, care redă imaginea spaţială a obiectului respectiv, obţinută prin proiecţie conică (perspectivă conică), ortogonală sau oblică (axonometrică) a acestuia pe planul de proiecţie. Se utilizează în desenele de prospect sau de catalog, care au un scop comercial şi se foloseşte îmbinând elemente de design şi culori. 6. STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE 6.1 Standarde generale aplicate în desenul tehnic Realizarea desenelor tehnice se face cu ajutorul liniilor de diferite tipuri şi dimensiuni, fiecare având un domeniu bine definit de utilizare. Liniile utilizate în desenul tehnic sunt standardizate în standardul SR EN ISO128 - 20 : 2007, aliniat standardului european SR EN ISO128 -20 : 2001. Clasificarea liniilor: 1 – după grosime a) linie groasă b) linie subţire Grosimea liniei groase, notată cu „b”, se alege din următorul şir de valori, exprimate în milimetri: 2,0; 1,4; 1,0; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25; 0,18, în funcţie de complexitatea, mărimea şi natura desenului executat, astfel încât să ofere o interpretare bună a acestuia. Grosimea liniei subţiri, notată cu „b1”, se raportează la grosimea liniei groase şi trebuie să se încadreze în limitele: b/3 b1 b/2. Grosimile celor două linii se păstrează la aceeaşi valoare pentru realizarea tuturor reprezentărilor unei piese, pe acelaşi format. 2 – după tip a) linie continuă b) linie întreruptă – alcătuită din segmente de linie continuă c) linie punct - alcătuită din segmente de linie continuă şi puncte d) linie două puncte - alcătuită din segmente de linie continuă şi două puncte Liniile utilizate în desenul tehnic sunt notate cu litere majuscule şi reprezintă combinaţii ale tipurilor de linii prezentate. Astfel, în tabelul 6.1 sunt stabilite tipurile de linii şi domeniile lor de utilizare, iar în figura 6.1 este dat un exemplu de utilizare a lor.

Transcript of PARTEA a II - a RGI - cap6...(tratamente termice, de suprafaţă, acoperiri metalice, etc.) Linie...

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

119

PARTEA a II - a

= NOŢIUNI DE DESEN TEHNIC =

Forma de prezentare şi conţinutul unui desen tehnic trebuie să răspundă anumitor

cerinţe impuse de utilizarea lui în continuare.

După modul de reprezentare desenele tehnice se clasifică astfel :

a) Desenul în proiecţie ortogonală – reprezintă obiectul (în vedere sau secţiune)

prin proiecţii perpendiculare pe unul sau mai multe plane de proiecţie. Reprezentarea unei

piese se realizează cunoscând noţiunile de Geometrie descriptivă, orice piesă fiind de fapt

un ansamblu de puncte, linii, plane şi suprafeţe curbe sau poliedrale.

b) Desenul în perspectivă – este desenul în care elementele şi dimensiunile

obiectului rezultă dintr-o singură reprezentare, care redă imaginea spaţială a obiectului

respectiv, obţinută prin proiecţie conică (perspectivă conică), ortogonală sau oblică

(axonometrică) a acestuia pe planul de proiecţie. Se utilizează în desenele de prospect sau

de catalog, care au un scop comercial şi se foloseşte îmbinând elemente de design şi culori.

6. STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE

REPREZENTARE

6.1 Standarde generale aplicate în desenul tehnic

Realizarea desenelor tehnice se face cu ajutorul liniilor de diferite tipuri şi

dimensiuni, fiecare având un domeniu bine definit de utilizare.

Liniile utilizate în desenul tehnic sunt standardizate în standardul SR EN ISO128 -

20 : 2007, aliniat standardului european SR EN ISO128 -20 : 2001.

Clasificarea liniilor:

1 – după grosime

a) linie groasă

b) linie subţire

Grosimea liniei groase, notată cu „b”, se alege din următorul şir de valori,

exprimate în milimetri: 2,0; 1,4; 1,0; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25; 0,18, în funcţie de complexitatea,

mărimea şi natura desenului executat, astfel încât să ofere o interpretare bună a acestuia.

Grosimea liniei subţiri, notată cu „b1”, se raportează la grosimea liniei groase şi

trebuie să se încadreze în limitele: b/3 b1 b/2. Grosimile celor două linii se păstrează la

aceeaşi valoare pentru realizarea tuturor reprezentărilor unei piese, pe acelaşi format.

2 – după tip

a) linie continuă

b) linie întreruptă – alcătuită din segmente de linie continuă

c) linie punct - alcătuită din segmente de linie continuă şi puncte

d) linie două puncte - alcătuită din segmente de linie continuă şi două puncte

Liniile utilizate în desenul tehnic sunt notate cu litere majuscule şi reprezintă

combinaţii ale tipurilor de linii prezentate. Astfel, în tabelul 6.1 sunt stabilite tipurile de

linii şi domeniile lor de utilizare, iar în figura 6.1 este dat un exemplu de utilizare a lor.

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

120

Tabelul 6.1

Identificarea liniei Domenii de utilizare

Denumire Simbol Aspect

Linie continuă

groasă A

- contururi şi muchii reale vizibile

- conturul secţiunilor intercalate

Linie continuă

subţire

B

- muchii fictive vizibile

- linii de cotă, linii ajutătoare de cotă, linii de

indicaţie

- linii de haşură

- linia de fund a filetelor

- conturul secţiunilor suprapuse

- linii teoretice de îndoire pe reprezentările

desfăşurate

Linie continuă

subţire ondulată C - linia de ruptură pentru delimitarea vederilor

şi secţiunilor în piese metalice

Linie continuă

subţire în zig-zag

D - linia de ruptură pentru delimitarea vederilor

şi secţiunilor în piese metalice executate pe

calculator, sau în piese de lemn

Linie întreruptă

- groasă

- suţire

E

F

- contururi şi muchii acoperite

Linie punct

subţire

G

- linii de axă

- traseele planelor de simetrie

- traiectorii

- suprafaţa de rostogolire a roţilor dinţate

Linie punct mixtă H - traseul urmei planului de secţionare

Linie punct

groasă

J - indicarea suprafeţelor cu prescripţii speciale

(tratamente termice, de suprafaţă, acoperiri

metalice, etc.)

Linie două puncte

subţire

K

- conturul pieselor învecinate

- poziţiile intermediare şi extreme de mişcare

ale pieselor mobile

- liniile centrelor de greutate când acestea nu

coincid cu liniile de axă

- conturul iniţial al pieselor înainte de

fasonare

- părţi situate în faţa planului de secţionare

X

X

X - X3 x 450

250

A

B

C

F(E)G

HJ

K

A B C B

A GA

Fig.6.1 Linii utilizate în desenul tehnic

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

121

Scrierea textelor pentru indicaţii cu caracter tehnologic şi a valorilor numerice ale

cotelor sau datelor tehnice se realizează pe desenele tehnice conform reglementărilor din

SR EN ISO 3098-0 : 2002 şi SR EN ISO 3098-2 : 2002. Acesta stabileşte tipurile de

scriere şi dimensiunile literelor alfabetului latin, chirilic, grec, a cifrelor romane şi arabe şi

a semnelor de largă utilizare.

Din punct de vedere a formei caracterelor grafice ale scrierii aceasta poate fi :

- scriere dreaptă - scriere înclinată (la 750 spre dreapta)

După dimensiuni se utilizează două tipuri de scriere : scriere îngustată - tip A şi

scriere normală - tip B.

Dimensiunea nominală a scrierii este înălţimea literelor majuscule şi a cifrelor, h, şi

poate avea valorile: h = 2,5; 3,5; 5; 7; 10; 20, în funcţie de mărimea şi complexitatea

desenului. Elementele dimensionale caracteristice ale celor două tipuri de scriere sunt

funcţie de dimensiunea nominală a scrierii, h, şi sunt prezentate în tabelul 6.2.

Tabelul 6.2 Dimensiunile elementelor caracteristice scrierii

Elemente caracteristice

scrierii

raport Elemente caracteristice

scrierii

raport

Tip A Tip B Tip A Tip B

Dimensiunea nominală h 14/14 h 10/10 h Înălţimea literelor mici 10/14 h 7/10 h

Grosimea liniei de scriere 1/14 h 1/10 h Distanţa minimă dintre două

cuvinte sau cifre 6/14 h 6/10 h

Distanţa dintre două litere

sau cifre alăturate 2/14 h 2/10 h

Distanţa min. dintre liniile

de bază a două rânduri 20/14 h 14/10 h

Distanţa dintre linia de

bază pentru indici şi linia

de bază a rândului

3/14 h 2/10 h

Distanţa dintre linia de

bază pentru exponenţi şi

linia de bază a rândului

8/14 h 6/10 h

Suportul pe care se realizează un desen tehnic poartă numele de format şi are

dimensiunile, modul de notare, regulile de prezentare şi utilizare, cât şi elementele grafice

ale acestuia standardizate în SR EN ISO 5457 : 2002.

Formatul are dimensiunile a b, raportul dintre lungimea b şi lăţimea a fiind 2 .

Notarea formatului se face simbolic cu litera A, urmată de o cifră care indică tipul

formatului şi dimensiunile acestuia (a b).

Pentru stabilirea dimensiuni-

lor formatelor se pleacă de la

formatul A0 (cel mai mare), cu

suprafaţă de 1m2 (1189 mm x 841 mm).

Celelalte formate sunt subdiviziuni

ale acestuia, sunt numite formate

preferenţiale (de bază) şi fac parte

din seria A (fig.6.2).

Standardul mai prevede încă

două categorii de formate: formate

alungite speciale şi formate alungite

excepţionale. În tabelul 6.3 sunt

prezentate dimensiunile celor trei

tipuri de formate.

A a B b C c D d E e...750

A a B b C c D d E e...h

A1 (594x841)

A3(297x420)

A4(210x297)

A2 (420x594)

A4(210x297)

b = 1189

a =

84

1

Fig.6.2 Formate de bază ale desenelor tehnice

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

122

Formatele pot fi utilizate fie cu latura a dispusă vertical, tip X, fie dispusă orizontal,

tip Y (excepţie fac formatele A4, care pot fi utilizate numai în poziţia Y şi formatele

A4 n, care pot fi aşezate numai în poziţia X).

Tabelul 6.3 Dimensiunile formatelor

Formate preferenţiale (seria A) Formate alungite excepţionale

simbol dimensiuni a b simbol dimensiuni a b

A0 841 1189 A0 2 1189 1682

A1 594 841 A0 3 1189 2523

A2 420 594 A1 3 841 1783

A3 297 420 A1 4 841 2378

A4 210 297 A2 3 594 1261

A2 4 594 1682

Formate alungite speciale A2 5 594 2102

simbol dimensiuni a b A3 5 420 1486

A3 3 420 891 A3 6 420 1783

A3 4 420 1189 A3 7 420 2080

A4 3 297 630 A4 6 297 1261

A4 4 297 841 A4 7 297 1471

A4 5 297 1051 A4 8 297 1682

A4 9 297 1892

Formatele pot fi utilizate fie cu latura a dispusă vertical, tip X, fie dispusă orizontal,

tip Y (excepţie fac formatele A4, care pot fi utilizate numai în poziţia Y şi formatele

A4 n, care pot fi aşezate numai în poziţia X).

Elementele grafice ale formatului

a) Chenarul – se trasează cu linie continuă

groasă şi delimitează câmpul destinat desenării

efective din cadrul formatului. Chenarul se

desenează, faţă de margine, la o distanţă

minimă de 10mm pentru formatele A4, A3 şi

A2 şi 20mm pentru formatele mari, A1 şi A0

(fig.6.3).

b) Zona neutră – zona cuprinsă între

marginile formatului şi chenar.

c) Fâşia de îndosariere – este situată pe

latura din stânga a planşei, poziţionată în sensul de citire al desenului şi are o lăţime de

20mm şi o înălţime de 297mm (incluzând şi zonele neutre). Se trasează cu linie subţire.

Este utilizată pentru executarea perforării desenului, în vederea îndosarierii (fig.6.3).

tip Y

- în latime-

indicator

tip X

- în latime-

ind

icat

or

tip X- în lungime-

indicator

tip Y

- în lungime- ind

icat

or

Fig.6.4 Amplasarea indicatorului pe format

20

297

fâsie de

îndosariere

chenar

margine format

zonaneutra1

0(2

0)

10(20)

Fig.6.3 Elemente grafice ale formatului

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

123

d) Indicatorul – se execută în câmpul desenului, în

colţul din dreapta jos, lipit de chenar, astfel încât sensul de

citire al acestuia să fie identic cu cel al desenului (fig.6.4). În

cazuri speciale se permite utilizarea planşelor de tip X în

lăţime şi a planşelor de tip Y în lungime, cu observaţia că în

aceste cazuri datele din indicator trebuie să poată fi citite de

un observator plasat în dreapta desenului.

e) Repere de centrare – sunt dispuse la extremitatea

liniilor de simetrie (orizontale şi verticale) ale formatului, se

trasează cu linie continuă groasă, de la marginea formatului până depăşeşte chenarul cu

aproximativ 5mm (fig.6.5). Sunt utile în cazul poziţionării precise a desenului, la o

eventuală multiplicare.

f) Repere de orientare – sunt în număr de două şi constau din săgeţi, suprapuse

peste reperele de centrare, unul pe latura a a formatului şi unul pe latura b, astfel încât unul

dintre ele să fie poziţionat cu vârful săgeţii către desenator (fig.6.6, a). Servesc pentru

indicarea poziţiei formatului în timpul desenării.

g) Gradaţie metrică de referinţă – are

lungimea de 100mm şi lăţimea de maxim 5mm,

divizată în centimetri şi amplasată în zona neutră,

lipită de chenar, simetric faţă de un reper de

centrare (fig.6.6, b). Se trasează cu linie continuă

groasă.

h) Unghiuri de decupare – sunt amplasate

în cele patru colţuri ale formatului şi servesc la

facilitarea decupării copiilor obţinute prin multi-

plicare. Se trasează ca triunghiuri dreptunghice

isoscele, înnegrite, cu laturile egale de 10mm sau

prin linii continue groase, cu grosimea de 2mm şi

lungimea de 10mm (fig.6.6, c).

i) Sistem de coordonate – se trasează cu linie subţire şi împarte zona neutră într-un

număr de diviziuni divizibil cu doi (fig.6.7). Se recomandă pentru formatele mai mari decât

formatul A3, numărul de diviziuni fiind în funcţie de complexitatea desenului, astfel încât

lungimea unei diviziuni să fie cuprinsă între 25mm şi 75mm. Sistemul de coordonate

serveşte la identificarea diferitelor zone ale desenului, pentru anumite detalii, modificări

sau adăugiri.

Orice desen are amplasat obligatoriu, în colţul din dreapta jos al formatului, lipit de

chenar indicatorul. Acesta este alcătuit dintr-o alăturare de mai multe dreptunghiuri, care

pot fi divizate în dreptunghiuri mai mici şi în care se trec datele necesare identificării

desenului. Dimensiunile indicatorului, informaţiile pe care acesta trebuie să le cuprindă şi

dispunerea lor în cadrul indicatorului sunt cuprinse în standardul SR EN ISO 7200:2004.

indicator

Fig.6.5 Repere de centrare

2

10

10210

10

1005

repere de

orientare

gradatie metrica

de referinta

unghi de

decupareunghi de

decupare

a b c

Fig.6.6 Elemente grafice ale formatului

E

2 3 4 5 6 7 81

D

C

B

A

F

2 3 4 5 6 7 81

E

D

C

B

A

Findicator

Fig.6.7 Sistem de coordonate

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

124

Acesta permite stabilirea de indicatoare proprii fiecărui utilizator, cu respectarea anumitor

principii generale. Astfel, se cere ca informaţiile să fie grupate în două zone :

1) zona de identificare

2) zona de informaţii suplimentare

Zona de identificare trebuie să cuprindă trei informaţii de bază :

a) numărul de înregistrare sau de identificare al desenului

b) denumirea desenului (denumirea piesei sau a ansamblului reprezentate)

c) numele proprietarului legal al desenului – firmă, companie, întreprindere, etc.,

prin denumirea sa oficială, prescurtată sau prin siglă.

Informaţiile de bază se amplasează alăturat, în unghiul inferior dreapta al

indicatorului, ca şi în una din variantele din figura 6.8.

Informaţiile suplimentare se amplasează în stânga sau deasupra zonei de

identificare. Acestea cuprind:

1) informaţii indicative: simbolul care indică metoda de proiecţie, scara principală a

desenului, unitatea de măsură a dimensiunilor liniare (când aceasta nu este mm).

Informaţiile indicative sunt obligatorii numai când înţelegerea desenului nu este posibilă

fără ele.

2) informaţii tehnice: metoda de indicare a stării suprafeţei, metoda de indicare a

toleranţelor geometrice, valoarea toleranţelor generale care se aplică, dacă nu sunt indicate

toleranţele individuale şi alte standarde din acest domeniu.

3) informaţii administrative: formatul planşei de desen, data primei ediţii a

desenului, indicele aferent unei revizuiri, data şi o descriere succintă a revizuirii, alte

informaţii de ordin administrativ, cum ar fi: numele şi semnăturile persoanelor care au

realizat desenul şi a celor care au efectuat modificări ulterioare.

Indicatorul din figura 6.9 a fost propus pentru planşele realizate în cadrul

Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.

Desenat

Verif icat

Scara

Format

Data Material

Denumire desen

Numar de înregistrare desen

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

170

40 3030 25

5

10

40

10

10

Fig.6.9 Model de indicator

abc

170 max

a

bc

170 max

a

b

c

170 max

Fig.6.8 Indicator – zona de identificare

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

125

Conturul exterior al indicatorului şi liniile care delimitează zonele principale se

trasează cu linie continuă groasă.

În cazul unui desen realizat pe mai multe planşe, identificate prin acelaşi număr al

desenului, fiecare planşă trebuie numerotată cu numere succesive, ţinându-se cont şi de

numărul total de planşe, astfel: n/p, unde, n – numărul planşei şi p – numărul total de

planşe. Indicatorul folosit pe aceste planşe, cu excepţia primei planşe, poate fi unul redus,

care să conţină numai zona de identificare.

Desenele tehnice se execută la scară. Prin scara unui desen se înţelege raportul

dintre dimensiunile liniare măsurate pe desen şi dimensiunile reale ale obiectului

reprezentat.

Există trei tipuri de scări (SR EN ISO 5455 : 1997):

1) scara reală – 1 : 1

2) scara de mărire – 2:1, 5 : 1, 10 : 1, 20 : 1, 50 : 1, 100 : 1

3) scara de micşorare – 1 : 2, 1 : 5, 1 : 10, 1 : 20, 1 : 50, 1 :100, 1 :200, ş. a.

Alegerea scării la care să se deseneze un obiect se face ţinând seama de

dimensiunile acestuia, complexitatea lui şi de dimensiunile formatului, astfel încât să

rezulte o reprezentare clară pe un format cât mai mic.

Notarea scării pe desen se face astfel:

1 – în indicator (în căsuţa aferentă scării, exemplu: 1 : 1, 2 : 1, 1: 5,…), dacă toate

proiecţiile obiectului reprezentat sunt la aceeaşi scară

2 – în indicator şi pe desen (sub notarea detaliului sau a secţiunii), dacă există

detalii sau secţiuni executate la scări diferite faţă de proiecţiile principale

Exemplu: - pentru un desen executat la scara reală şi care are un detaliu A mărit de două

ori şi o secţiune B mărită de cinci ori, în indicator se notează 1 :1

1:5

1:2, iar pe planşă sub

notaţiile respective 1:2

A , pentru detaliul A şi

1:5

BB , pentru secţiunea B.

Pentru a putea fi păstrate în mape, dosare sau plicuri, care în general au mărimea

formatului A4, este necesară plierea planşelor de desen mari. Metodele de împăturire sunt

reglementate în standardul SR 74 : 1994. Astfel, planşele se pliază întâi pe direcţii

perpendiculare pe baza formatului, iar apoi pe direcţii paralele cu baza formatului,

urmărindu-se să se ajungă la dimensiunile formatului A4, cu indicatorul deasupra în poziţia

normală de citire şi cu fâşia de îndosariere neacoperită.

În figura 6.10 se prezintă un exemplu prin modul de împăturare a formatului A3

(atât tip X (fig.6.10, a) cât şi tip Y (fig.6.10, b)), executând întâi plierea longitudinală şi

apoi cea transversală.

Pentru îndosarierea desenelor, plierea poate fi făcută astfel încât să poată fi folosită

fâşia de îndosariere a formatului, sau făcând abstracţie de aceasta şi să se aplice o bandă

adezivă perforată.

indicator

105 190105

A3

indicator

19043

297

= =

A3

a b

Fig.6.10 Plierea formatelor A3

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

126

6.2 Principii generale de reprezentare în desenul tehnic

6.2.1 Dispunerea proiecţiilor în desenul tehnic

În desenul tehnic, obiectele din construcţia de maşini se reprezintă prin vederi şi

secţiuni. Realizarea acestora se face folosind ca metodă de reprezentare proiecţia

ortogonală pe planele de proiecţie, cu

proiectantele perpendiculare pe acestea.

Astfel, pentru piesa din figura 6.11, a,

proiectând succesiv toate vârfurile ca

puncte şi muchiile ca drepte se obţin

cele trei proiecţii ale piesei pe planele

de proiecţie, iar după rabaterea planului

[H] şi [L] peste cel vertical, desenul

acesteia (fig.6.11, b).

Fig.6.11 Tripla proiecţie ortogonală a

unei piesei

Observaţie : desenul unei piese reprezintă ansamblul tuturor proiecţiilor piesei pe

planele de proiecţie, reprezentând epura piesei în care s-au suprimat axele de coordonate şi

liniile de ordine.

Pentru obţinerea proiecţiilor unui obiect, cât şi a poziţiei relative a unei proiecţii

faţă de cealaltă, se foloseşte metoda cubului de proiecţie, considerând, imaginar, obiectul

situat în interiorul unui cub, denumit cub de proiecţie. Proiecţiile obiectului se obţin pe

feţele interioare ale cubului după direcţiile indicate prin săgeţi (A F), prin proiectarea

ortogonală a muchiilor pe feţele cubului (fig.6.12).

Desfăşurând cubul se obţin şase proiecţii diferite, denumite astfel:

A - vedere din faţă

(vederea sau proiecţia

principală, pe planul

[V]);

B - vedere de sus

(proiecţia pe planul

[H]);

C – vedere din stânga

(proiecţia pe planul [L]);

D - vedere din dreapta;

E - vedere de jos ;

F - vedere din spate.

O

x y

z

[H]

[V]

[L]

a

b

A

B

F

D

E

CA

B

E

CD F

Fig.6.12 Dispunerea proiecţiilor – Metoda E

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

127

Modul de aşezare a proiecţiilor unei piese (vederi şi secţiuni) pe desenele tehnice în

cadrul proiecţiei ortogonale se numeşte dispunerea proiecţiilor şi este reglementat prin SR

EN ISO 5456-2 : 2002.

Observaţii:

- denumirea convenţională a vederilor nu se notează pe desen şi de asemenea laturile

cubului imaginar nu se trasează;

- nerespectarea aşezării pe desen a vederilor unei piese conform dispunerii proiecţiilor duce

la denaturarea formei reale a piesei, respectiv la imposibilitatea citirii desenului;

- distanţa de la o vedere la alta poate să fie variabilă, dar să nu dăuneze la citirea desenului;

- aşezarea vederilor piesei, faţă de vederea din faţă, se face la acelaşi nivel pe orizontală şi

pe verticală, ca şi când ar fi trasate liniile de ordine corespunzătoare de la reprezentarea în

epură a piesei.

În desenul tehnic sunt standardizate două metode de

proiecţie, după modul de dispunere a proiecţiilor pe desen, în

raport cu proiecţia principală. Acestea sunt :

a) metoda primului triedru – metoda E (europeană) –

prezentată în figura 6.12, al cărei simbol grafic este un trunchi

de con aşezat cu axa de simetrie orizontală (fig.6.13);

b) metoda celui de al VII-lea triedru – metoda A (americană) –

prezentată în figura 6.14, cu simbolul grafic din figura 6.15.

Simbolul grafic

al metodei de proiecţie

se poate specifica, dacă

este necesar, în indica-

torul desenului piesei,

fiind o informaţie indi-

cativă (fig.6.9).

Vederea din faţă se consideră vederea principală. Aceasta reprezintă baza de

dispunere şi de orientare pentru celelalte vederi. În unele cazuri, când perceperea formei

exterioare nu suferă şi când piesa are goluri interioare, ea poate fi înlocuită de secţiunea

principală, aceasta oferind informaţii şi despre interiorul piesei.

Proiecţia principală se alege astfel încât:

- să reprezinte piesa în poziţia de funcţionare;

- să ofere cele mai multe detalii de formă, dimensionale şi are cele mai puţine părţi

acoperite. Pentru piese cu goluri interioare această proiecţie poate să fie o secţiune;

- piesele care pot fi folosite în orice poziţie (axe, şuruburi, arbori, etc.) se reprezintă în

poziţia de prelucrare;

- elementele de formă cu dimensiuni mari în raport cu celelalte forme componente ale

piesei, să fie cât mai aproape de planele de proiecţie, astfel încât să se evite acoperirea

elementelor cu dimensiuni mai mici;

- un număr cât mai mare de feţe plane ale formelor geometrice ale piesei să fie paralele cu

planele de proiecţie, astfel încât să se poată obţine direct adevăratele lor mărimi.

Fig.6.13 Simbolul grafic

al metodei E

Fig.6.15 Simbolul grafic

al metodei A

A

B

F

D

E

CA

B

C F

E

D

Fig.6.14 Dispunerea proiecţiilor – Metoda A

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

128

6.2.2 Reprezentarea axonometrică

Reprezentarea axonometrică a pieselor, ansamblelor, maşinilor oferă o imagine

directă asupra formei spaţiale a acestora. Spre deosebire de reprezentarea ortogonală,

această reprezentare este mult mai apropiată de imaginea vizuală şi mult mai uşor de

înţeles de către o persoană care nu are o anumită pregătire în domeniul tehnic.

Regulile de reprezentare axonometrică în desenul tehnic sunt stabilite în standardul

SR EN ISO 5456 – 3 : 2002.

Reprezentarea axonometrică a unui obiect este proiecţia paralelă (ortogonală sau

oblică) a acestuia pe planul axonometric.

Planul axonometric se defineşte ca un plan [P] înclinat faţă de axele triedrului de

proiecţie Oxyz (fig.6.16), sau paralel cu una sau două dintre acestea.

Clasificarea reprezentărilor axonometrice

a) Clasificare după direcţia de proiecţie :

- reprezentare axonometrică în proiecţie ortogonală, la care proiectantele sunt

perpendiculare pe planul axonometric înclinat faţă de axele de proiecţie Ox, Oy şi Oz ;

- reprezentare axonometrică în proiecţie oblică paralelă, la care proiectantele sunt

înclinate faţă de planul axonometric paralel cu două din axele de proiecţie Ox, Oy şi Oz ;

În practică, cea mai utilizată este reprezentarea axonometrică ortogonală.

Elementele axonometriei ortogonale

În figura 6.16 sunt reprezentate planele de proiecţie orizontal [H], vertical [V],

lateral [L] şi planul oarecare [P], planul axonometric, înclinat faţă de axele de proiecţie

carteziene Ox, Oy şi Oz. Planul axonometric intersectează axele de proiecţie în punctele A,

B şi C şi planele de proiecţie după dreptele AB, AC şi BC.

Triunghiul ABC poartă numele de

triunghi axonometric. Proiecţia ortogonală

a punctului O pe planul axonometric [P]

este punctul O1, OO1 [P]. Axele

axonometrice sunt date ca proiecţiile

ortogonale ale axelor de proiecţie carte-

ziene Ox, Oy şi Oz pe planul axonometric

[P] şi sunt definite de punctul O1 şi

vârfurile triunghiului axonometric A, B, C:

O1x1 = O1 A, O1y1 = O1 B, O1z1 = O1 C.

Acestea sunt şi direcţiile înălţimilor

triunghiului axonometric, AG, BF şi CG,

O1 fiind ortocentrul triunghiului.

Între axele triedrului şi axele

axonometrice se găsesc unghiurile ascuţite

, şi . Rezultă că segmentele OA, OB şi

OC sunt reduse prin proiecţiile lor axonometrice pe planul [P] prin cosinusurile acestor

unghiuri, triunghiurile OO1A, OO1B şi OO1C fiind triunghiuri dreptunghice, deoarece

segmentul OO1 este perpendicular pe planul [P]: O1A = OA cos, O1B = OB cos şi

O1C = OC cos.

Cosinusurile unghiurilor , şi reprezintă coeficienţi de deformare sau de

reducere, corespunzători axelor respective.

În reprezentarea axonometrică coeficienţii de reducere se calculează ţinând seama

de relaţia fundamentală a axonometriei, dedusă astfel : proiectanta punctului O pe planul

axonometric face cu axele triedrului de proiecţie unghiurile 1, 1 şi 1, care se exprimă în

funcţie de unghiurile , şi prin relaţiile: 1 = 900 - , 1 = 900 - şi 1 = 900 - .

z

y

x

[V]

[L]

C

G

E

F

z1

y1

x1

O1

O

B

A

[H]

[P]

Fig.6.16 Elementele axonometriei ortogonale

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

129

Cosinusurile unghiurilor 1, 1 şi 1 reprezintă cosinusurile directoare ale dreptei OO1 faţă

de axele de proiecţie carteziene şi între ele există relaţia:

cos21 + cos21 + cos21 = 1.

Înlocuind unghiurile 1, 1 şi 1 în funcţie de unghiurile , şi , se obţine relaţia:

cos2 + cos2 + cos2 = 2,

care este relaţia fundamentală a axonometriei.

b) Clasificare după poziţia planului axonometric:

- reprezentări axonometrice izometrice, la care coeficientul de deformare este

acelaşi pentru cele trei axe;

- reprezentări axonometrice dimetrice, la care coeficientul de deformare este

acelaşi pentru două din cele trei axe;

- reprezentări axonometrice trimetrice, la care coeficientul de deformare este diferit

pentru cele trei axe.

În desenul tehnic, reprezentările axonometrice ale obiectelor se realizează prin

axonometria ortogonală (izometrică sau dimetrică) sau prin axonometria oblică paralelă.

Axonometria ortogonală izometrică – este cea mai utilizată în desenul tehnic,

deoarece este uşor de construit grafic şi oferă o imagine reală a pieselor.

În proiecţia axonometrică izometrică = = , triunghiul axonometric ABC este un

triunghi echilateral, AB = BC = CA şi axele axonometrice formează între ele unghiuri de

1200 (fig.6.17, a). Din relaţia fundamentală a axonometriei rezultă că 3 cos2 = 2, deci

82,02

3cos şi = = = 350 16’. Coeficienţii de deformare fiind de 0,82

înseamnă că muchiile pieselor paralele cu axele triedrului de proiecţie Ox, Oy şi Oz se

multiplică cu 0,82. Rezultă că imaginea axonometrică a obiectului este mărită de 1,22 ori.

În reprezentările axonometrice izometrice utilizate în tehnică, standardul

recomandă ca piesele să se reprezinte la dimensiunile lor reale, adică pe cele trei axe

axonometrice scara de reprezentare să fie de 1 : 1 (fig.6.17, b).

Axonometria ortogonală dimetrică

În proiecţia axonometrică dimetrică planul axonometric [P] este egal înclinat faţă

de două axe ale triedrului de proiecţie, Ox şi Oz, deci = şi triunghiul axonometric ABC

este un triunghi isoscel, cu AB = BC (fig.6.18, a). Standardul recomandă ca pentru unghiul

să se ia cos = (cos ) / 2. Relaţia fundamentală a axonometriei în acest caz se scrie

astfel:

z

y

x

Cz1

y1

x1

O1

O

B

A

1200

1200

1200

1 : 1

1 :

1

1 : 1

30

20

10

5

20

z1

x1

y1

a b

Fig.6.17 Reprezentarea axonometrică ortogonală izometrică

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

130

cos2 + (cos2 ) / 4 + cos2 = 2

de unde rezultă 47,0cos;94,03/22coscos .

Ţinând seama de aceşti coeficienţi de deformare, muchiile pieselor paralele cu

axele Ox şi Oz se multiplică cu 0,94, iar cele paralele cu axa Oy se multiplică cu 0,47.

Rezultă că dimensiunile piesei reprezentate în axonometria dimetrică este mărită de 1,06

ori (1 : 0,94 = 1,06) pe axele O1x1, O1z1 şi de 2,12 ori (1 : 0,47 = 2,12) pe axa O1y1.

Unghiurile dintre axele axonometrice au valorile: x1O1z1 = 97010’ şi

x1O1y1 = y1O1z1 = 131025’, dar pentru uşurarea construcţiei grafice acestea se rotunjesc la

970 şi respectiv 1320.

În reprezentările axonometrice dimetrice, pentru simplificarea calculelor,

standardul recomandă ca scara de reprezentare să fie de 1 : 1, pe axele O1x1, O1z1 şi de 1 : 2

pe axa O1y1 (fig.6.18, b).

Axonometria oblică dimetrică frontală (perspectiva cavalieră) – are avantajul că

feţele piesei paralele cu planul axonometric se reprezintă în mărime reală, deci piesa este

parţial deformată. Triunghiul axonometric este isoscel cu AB = BC şi axele axonometrice

fac între ele unghiurile x1O1z1 = 900 şi x1O1y1 = y1O1z1 = 1350.

În reprezentările axonometrice dimetrice frontale standardul recomandă ca scara de

reprezentare să fie de 1 : 1, pe axele O1x1, O1z1 şi de 1 : 2 pe axa O1y1 (fig.6.19).

Reprezentările axonometrice au la bază reprezentarea ortogonală a elementelor

geometrice, care oferă informaţii despre coordonatele carteziene ale punctelor, poziţia

muchiilor şi a feţelor corpurilor geometrice care alcătuiesc piesele.

Reprezentarea axonometrică ortogonală izometrică a figurilor geometrice plane

Pentru reprezen-

tarea axonometrică a

punctului A (fig.6.20) se

măsoară pe axa O1x1

distanţa O1ax = Oax,

abscisa punctului A. Se

trasează prin punctul ax

o paralelă la O1y1 pe care

se măsoară distanţa Oay,

depărtarea punctului A,

Oay = axa, iar apoi se

a b

z

y

x

Cz1

y1

x1

O1

O

B

A

131025'1 : 1

1 :

1

1 : 2

970 10

'

131025'

z1

x1

y1

30

10

20

5

20

Fig.6.18 Reprezentarea axonometrică ortogonală dimetrică 2

0

x1

y1

z1

20

30

5

10

Fig.6.19 Reprezentarea

dimetrică frontală

a b c

g

f

e

x

z

y

x1

y1

z1

e' f ' g'

a'

b'

c'

ay

ez

Ocxbxaxgxf xex

cz

az

gy

ey

f y

B

C

A

G

EF

e'

f '

g'

ab

c

ay

ez

cx

bx

ax

gx

f x

ex

O1

a b

Fig.6.20 Reprezentarea axonometrică a triunghiului

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

131

măsoară distanţa Oaz, cota punctului A, pe o perpendiculară ridicată din punctul a,

Oaz = aA (fig.6.20, b), obţinând punctul A. Aceasta este imaginea axonometrică a punctului

A, reprezentat în figura 6.20, a prin proiecţiile ortogonale (a,a’).

Reprezentarea axonometrică a figurilor plane se poate face dacă se cunosc cel puţin

două proiecţii ortogonale pentru fiecare figură. În figura 6.21 sunt reprezentate imaginile

axonometrice a triunghiurilor ABC, cuprins într-un plan de nivel şi EFG, cuprins într-un

plan de front. Toate aceste proiecţii se obţin construind proiecţiile vârfurilor triunghiurilor.

Pentru pătrat, imaginea sa axonometrică devine romb cu laturile paralele cu două

din axele axonometrice, cu dimensiunea egală cu latura pătratului l. În figura 6.21, a şi b

este prezentată transpunerea unor pătrate cuprinse în planele de proiecţie (a’b’c’d’ [V],

efgi [H] şi m”n”u”t” [L]) în imaginile lor axonometrice (ABCD, EFGI şi MNUT),

reprezentând vârfurile pătratelor.

Reprezentarea pătratelor situate paralel cu planele de proiecţie poate fi făcută ca în

figura 6.21, c, cunoscând

latura l şi poziţia centrelor

pătratelor. Astfel pentru

reprezentarea pătratului

EFGI se poziţionează

centrul pătratului Oz, la

cota Z, pe axa O1z1. Prin

acest punct se trasează

dreptele ∆x, paralelă cu

O1x1 şi ∆y, paralelă cu

O1y1, pe care se măsoară

distanţele l/2, astfel: Oz1

= Oz2 = Oz3 = Oz4 = l/2.

Prin punctele 1 şi 2 se duc

paralele la axa O1y1, iar

prin punctele 3 şi 4,

paralele la axa O1x1, de

lungine l, obţinându-se

astfel imaginea axono-

metrică a pătratului EFGI.

Celelalte două pătrate,

ABCD [V] şi MNTU

[L] se obţin în mod

analog.

y1

z1

B

C

A

GE

cx

ex

O1

D

F

Iax

gx

M

N

T

Umy

ny

ey

x1

uz

e

m''

z

y

a'

b'c'

cxax

az

f y

d'

x

fg

iey

n''

t''u''bzuz

my

ny

ex gx

mz

y1

z1

O1

BC

A

D

GE

F

I

M

N

T

Ux1

1

23

4

Oz

x

y

Z

l l

5

63

4

Ox

z

y

X

1

x

2

5

6

Oy

z

Y

a b c

Fig.6.21 Reprezentarea axonometrică a pătratului

a

b

b

z

y

dx

x

g

gx

f

c

e

d gy = dy

by = cy

bx = fx cx = ex

S =

31/2a

a2a

y1

z1

G

O1

D

x1

fy = ey

a2a

S = 3 1/2a

gx

bx = fx

cx = ex

dxby = cy

gy = dyC

B E

F

y1

z1

O1

G

E

x1

Ozx y

Z

Ox

z

y

X

x

Oy

z

Y

cF

a2a S = 3 1/2

a

B

C

D

a2

a

S = 3 1/2a

a2

aS = 31/2 a

Fig.17.7 Reprezentarea axonometrică a hexagonului

a

b

b

z

y

dx

x

g

gx

f

c

e

d gy = dy

by = cy

bx = fx cx = ex

S =

31/2a

a2a

y1

z1

G

O1

D

x1

fy = ey

a2a

S = 3 1/2a

gx

bx = fx

cx = ex

dxby = cy

gy = dyC

B E

F

y1

z1

O1

G

E

x1

Ozx y

Z

Ox

z

y

X

x

Oy

z

Y

cF

a2a S = 3 1/2

a

B

C

D

a2

a

S = 3 1/2a

a2

aS = 31/2 a

Fig.6.22 Reprezentarea axonometrică a hexagonului

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

132

Reprezentarea axonometrică a hexagonului din planul orizontal de proiecţie, de

latură a (fig. 6.22, a), se obţine prin unirea imaginilor axonometrice a vârfurilor BCDEFG.

Imaginea rezultată are două câte două laturi egale şi paralele şi două câte două unghiuri

egale (fig.6.22, b). Aceasta se încadrează într-un paralelogram a cărui laturi sunt paralele

cu axele axonometrice O1x1 şi O1y1, cu dimensiunile GD = 2a şi 3aCEBF .

Pornind de la aceste considerente, în figura 6.22, c s-a reprezentat imaginea axono-

metrică a unui hexagon care este pe rând paralel cu fiecare din planele de proiecţie.

Construcţia hexagonului BCDEFG, a cărui centru este situat pe axa O1z1 la distanţa Z se

face trasând dreptele ∆x, paralelă cu O1x1 şi ∆y, paralelă cu O1y1. Cu ajutorul lor se

determină paralelogramul în care se înscrie hexagonul, cu dimensiunile 2a şi 3a , iar

apoi se localizează vârfurile hexagonului şi se unesc. În mod analog se construiesc şi

celelalte două hexagoane.

Imaginea axonometrică a unui cerc este o elipsă. Cercul înscris într-un pătrat are

corespondent în reprezintarea axonometrică o elipsă înscrisă într-un romb. Proiecţiile

axonometrice izometrice ale unui cerc de diametru D, paralel cu unul din planele de

proiecţie, are axa mare a elipsei perpendiculară pe axa axonometrică corespunzătoare axei

de proiecţie carteziene perpendiculare pe acel plan, de mărime egală cu diametrul cercului,

axa mică perpendiculară pe axa mare şi de lungime 0,58 D (se poate demonstra că

segmentele paralele la axele axonometrice se reprezintă reduse de 0,58 ori). Elipsa ABCE

din figura 6.23, a este paralelă cu planul orizontal de proiecţie şi are axa mare

perpendiculară pe axa axonometrică O1z1, AC O1z1.

Pentru construcţia elipsei s-au mai considerat două diagonale conjugate paralele cu

axele axonometrice O1x1 şi O1y1, care apar reduse cu coeficientul de deformare 0,82 :

A1C1 O1x1, B1E1 O1y1, A1C1 = B1E1 = 0,82 D.

Deoarece standardul prevede ca pe cele trei axe axonometrice scara de reprezentare

să fie de 1 : 1, diagonalele conjugate devin egale cu diametrul cercului D, axa mare a

elipsei egală cu 1,22 D şi axa mică a elipsei egală cu 0,70 D (fig.6.23, b).

Trasarea grafică a elipsei se poate face în mai multe moduri. Se exemplifică în

continuare unul din aceste moduri prin trasarea elipsei paralelă cu planul orizontal de

proiecţie, cu centrul în punctul Oz, de cotă Z, de pe axa axonometrică O1z1 (fig.6.23, c).

Prin centrul elipsei se trasează dreptele paralele ∆x, la axa O1x1 şi ∆y, la axa O1y1, pe care se

măsoară distanţele D/2, astfel : O1A1 = O1B1 = O1C1 = O1E1 = D/2. Prin punctele B1 şi E1 se

duc paralele la axa O1y1, iar prin punctele A1 şi C1, paralele la axa O1x1, de lungime D,

obţinându-se astfel rombul KLMN în care se înscrie elipsa. Se unesc punctele E şi B1,

c

y1

z1

O1

x1

Oz

x

y

Z

Ox

z

y

x

Oy

z

Y

D B

C

A1

D

A

B1

C1E1

K

L

M

N

IJ

X

D

E

a b

y1

z1

O1

x1

Oz

0,7

0D

Ox

Oy

D

B

C

A1

D

A

E

B1

C1E1

D

1,22D

D

0,70D

1,22D

D

D

1,22

D

0,70D

z1

y1

O1

x1

Oz

0,5

8D

OxOy

B

C

A1

A

B1

C1E1

D

0,58D

D

D

0,58D

0,82D

E0,82D

Fig.6.23 Reprezentarea axonometrică a cercului

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

133

respectiv B şi E1, şi se determină pe axa mare a elipsei punctele I şi J. Elipsa este formată

din patru arce de cerc, astfel : cu centrul în punctul L se trasează arcul E1C1 şi cu centrul în

punctul N se trasează arcul A1B1. Elipsa se completează prin arcele A1E1, cu centrul în

punctul I şi B1C1, cu centrul în punctul J. În mod analog se construiesc şi elipsele paralele

cu celelalte plane de proiecţie.

Reprezentarea axonometrică ortogonală izometrică a corpurilor geometrice

Reprezentarea imaginii axonometrice a cubului se face construind rombul care este

imaginea axonometrică a uneia dintre feţele cubului, ducând prin vârfurile acestuia paralele

la axa axonometrică pe care este perpendicular rombul, de lungime egală cu latura

pătratului l şi unind extremităţile acestor segmente. Cubul EFGIE1F1G1I1 din figura 6.24, a

s-a obţinut prin trasarea rombului EFGI, de latură l, a segmentelor EE1, FF1, GG1 şi II1

paralele cu O1z1, de lungime l şi apoi unirea punctelor E1, F1, G1 şi I1.

În mod analog se construieşte şi proiecţia axonometrică a unei prisme drepte având

la bază dreptunghiul ABCD, de lungime L, lăţime l şi înălţime h (fig. 6.24, b).

Proiecţiile axonometrice ale prismelor hexagonale drepte din figura 6.24, c s-au

obţinut trasând în primul rând bazele vizibile şi apoi ducând muchiile de lungime h.

Piramidele şi trunchiurile de piramidă se reprezintă axonometric prin trasarea

bazelor (inferioară şi superioară), poziţionarea vârfului piramidei şi unirea acestora cu

segmente care reprezintă muchiile. În figura 6.25 sunt reprezentate o piramidă patrulateră

dreaptă (a), o piramidă hexagonală dreaptă (b) şi un trunchi de piramidă (c).

a b

y1

z1

O1

B

C

A

D

GE

F

I

M

N

T

Ux1

Oz

l l

Ox Oy

F1

E1 G1

I1

l

M1

N1

U1

T1

A1

D1

C1

B1

y1

z1

CA

Dx1

B

A1

D1C1

B1

Ll

h

cy1

z1

O1

G

EOz h

F

a2a 3 1/2 a

B

C

D

x1

Ox Oy

F1

E1G1

B1

E1 D1

Fig.6.24 Reprezentarea axonometrică a prismelor

a b

y1

z1

CA

Dx1

BL

l

H

O1

S

y1

z1

CA

Dx1

BL

l

h

O1

D1

C1

B1

A1

y1

z1

G

O1

D

x1

a2aa 3

B

E

F

C

S

H

c

Fig.6.25 Reprezentarea axonometrică a piramidelor şi a trunchiurilor de piramidă

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

134

Reprezentarea axonometrică a unui cilindru drept se face prin construirea elipselor

de bază, de diametru D (în fig.6.26, a – pentru cilindrul vertical - elipsele cu centrele pe

O1z1, în punctele Oz şi O’z) şi trasarea generatoarelor extreme, tangente la baze, paralele cu

una din axele axonometrice. Analog se obţine şi trunchiul de con din figura 6.26, c, cu

observaţia că cele două baze au diametre diferite, iar generatoarele extreme sunt înclinate.

Conul circular drept din figura 6.26, b se determină construind elipsa de bază, cu

centrul în originea sistemului de axe axonometrice, fixând poziţia vârfului conului la

distanţa L, punctul V şi trasând generatoarelor extreme, tangente la baze.

Cunoaşterea reprezentării axonometrice a corpurilor geometrice simple conduce la

posibilitatea reprezentării axonometrice a obiectelor, având în vedere că acestea sunt

alcătuite, în general, din corpuri geometrice simple.

Reprezentarea axonometrică a unei piese, după desenul de execuţie, se face astfel :

- se stabileşte tipul de axonometrie şi se trasează axele axonometrice ;

- se trasează cu linie subţire paralelipipedul minim de încadrare al piesei şi

proiecţiile axonometrice ale formelor geometrice care compun piesa (fig.6.27);

- se îngroaşă conturul vizibil şi se sterg liniile invizibile şi ajutătoare. Liniile

invizibile pot fi trasate întrerupt dacă ajută la înţelegerea piesei.

ca b

y1

z1

O1

x1

O'z

L

Ox

Oy

L

D

D

LOz

O'x O'y

D

y1

z1

O1

x1

L

D

V

y1

z1

O1

x1

L

D

O'1d

Fig.6.26 Reprezentarea axonometrică a cilindrilor, conurilor şi a trunchiurilor de con

x

y

zparalelipiped minim

de incadrare a piesei

30

25

35

a b

c

Fig.6.27 Reprezentarea axonometrică izometrică a unei piese

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

135

Cotarea reprezentărilor axonometrice respectă regulile generale de cotare, cu

următoarea observaţie: liniile ajutătoare, liniile de cotă şi cifrele cotelor se aşează în acelaşi

plan cu suprafaţa piesei, liniile ajutătoare şi de cotă fiind paralele cu axele axonometrice

(fig.6.17, fig.6.18, fig.6.19).

În cazul pieselor care prezintă goluri interioare se pot executa secţiuni, înlăturând

jumătate sau un sfert din piesă. În general piesa secţionată se execută după construirea ei în

întregime, urmând a se îngroşa conturul secţiunii şi a se haşura aceasta (fig.6.27, b).

Secţiunile se haşurează cu linii paralele cu una din diagonalele feţei (paralele cu

planul de secţionare) a unui cub având muchiile paralele cu axele axonometrice, ca în

figura 6.27, c.

Formele constructive ale majorităţii pieselor întâlnite în construcţia de maşini sunt

obţinute prin suprapunerea sau intersectarea corpurilor geometrice simple, cât şi prin

secţionarea plană a acestora. Principalele corpuri geometrice care intră în componenţa

pieselor sunt : prisma dreaptă (cubul, paralelipipedul, prisma hexagonală), piramida

dreaptă şi trunchiul de piramidă, cilindrul circular drept, conul circular drept şi trunchiul de

con, sfera, elipsoidul de rotaţie, ş. a. Acestea pot fi întâlnite la piesele metalice ca

„plinuri”- forme exterioare, sau ca „goluri” - forme interioare.

În figurile 6.28 6.31 s-au reprezentat câteva astfel de piese obţinute din corpuri

geometrice care au aceeaşi axă de simetrie, atât în reprezentarea axonometrică izometrică,

cât şi în dublă proiecţie ortogonală.

În desenul tehnic se folosesc trei tipuri de reprezentări : vederea, secţiunea şi ruptura.

Regulile de reprezentare şi notare ale acestora sunt stabilite în SR ISO 128-30,34,40,44 : 2008.

prisma patrata dreapta

trunchi de piramida

Fig.6.28 Piesă formată prin suprapunerea

de poliedre

trunchi de

piramida

prisma patrata

dreapta

cilindru circular drept

Fig.6.29 Piesă formată prin suprapunerea

de poliedre şi cilindru

prisma patrata dreapta

cilindru

circular drept

prisma

hexagonala

Fig.6.30 Piesă formată prin suprapunerea

de prisme şi cilindru

prisma

patrata

dreapta

cilindru

circular drept

trunchi de con

sfera

Fig.6.31 Piesă formată prin intersecţia de

suprafeţe curbe şi prismatice

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

136

6.2.3 Reprezentarea vederilor

Vederea este reprezentarea ortogonală pe un plan a unei piese nesecţionate. Ea este

formată din conturul aparent al piesei sau ansamblului reprezentat, conturul formelor

geometrice simple care intră în componenţa lor, cât şi din liniile de intersecţie dintre

acestea, vizibile din direcţia de proiectare. Toate acestea sunt numite muchii şi reprezintă

intersecţia a două suprafeţe plane şi/sau curbe.

Conturul aparent şi muchiile vizibile se trasează cu linie continuă groasă.

Dacă pentru o mai bună claritate a desenului unele muchii invizibile (acoperite sau

din interiorul piesei) trebuie reprezentate pe desen, se vor trasa cu linie întreruptă subţire

sau groasă, dar acelaşi tip de linie pentru întreaga reprezentare (fig. 6.32).

La piesele turnate sau forjate, obţinute prin suprapunerea sau intersectarea unor

forme geometrice simple, apar muchii neprelucrate, numite muchii fictive. Acestea sunt

intersecţii imaginare ale suprafeţelor racordate prin rotunjiri. Muchiile fictive se trasează

pe desenul pieselor cu linii subţiri (fig.6.32, a, b), care să nu atingă conturul aparent al

vederii (conform SR ISO 128 : 2008).

Clasificarea vederilor :

1) După direcţia de proiecţie :

a) vedere obişnuită : vederea care respectă regulile de dispunere a proiecţiilor şi

este aşezată pe desen în poziţia sa normală (fig.6.33 - vederile din direcţiile A sau B);

b) vedere particulară (înclinată) vederea realizată după altă direcţie decât cele

standardizate (fig.6.33 - vederea din direcţia C, perpendiculară pe suprafaţa înclinată a

piesei). Vederea particulară se reprezintă fie în corespondenţă cu forma geometrică

respectivă (fig.6.33, a), fie rotită astfel

încât muchiile şi axele formei

geometrice respective să devină

paralele cu laturile formatului

(fig.6.33, b). În primul caz deasupra

vederii se notează numele direcţiei de

proiecţie, iar în al doilea caz se mai

alătură şi simbolul pentru vedere rotită

(un cerc de diametru egal cu înălţimea

literei, cu o săgeată).

B

B

2 :1

A

2 :1

A

b

a c

Fig.6.32 Trasarea muchiilor reale vizibile, invizibile şi fictive

A

B CCC

a b

Fig.6.33 Vedere particulară

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

137

2) După proporţia în care se face reprezentarea:

a) vedere completă: vederea întregului obiect;

b) vedere parţială: vederea prin care se pune în

evidenţă numai o parte a obiectului (fig.6.33, fig.6.34).

Porţiunea reprezentată, fiind „ruptă” practic din piesă, se

limitează cu linie subţire ondulată;

c) vedere locală: vederea în care este reprezentat

numai un element al piesei, restul fiind neglijat (fig.6.35).

Vederea locală se execută după metoda A de dispunere a

proiecţiilor, chiar dacă reprezentarea în ansamblu respectă

metoda E.

Scopul utilizării de vederi parţiale şi locale, este

reducerea numărului de vederi stabilite pentru reprezentarea

obiectului.

Reguli de reprezentare a vederilor

- feţele paralelipipedelor, ale trunchiurilor de piramidă şi porţiunile de cilindri teşite

plan se reprezintă, în vedere, prin trasarea cu linie continuă subţire a celor două diagonale

(fig.6.32, c, fig.6.36, a);

- suprafeţele striate şi ornamentele, care au relief mărunt, se reprezintă în vedere

numai pe o mică parte a conturului (fig.6.36, b);

- piesele lungi de secţiune constantă se reprezintă rupte, presupunându-se îndepăr-

tată o porţiune a lor, dar se cotează la lungimea reală (fig.6.36, c);

- suprafeţele cu

înclinări limitate de

muchii fictive paralele

apropiate, se reprezintă

numai printr-o singură

muchie, corespunzând

grosimii mai mici a piesei

(fig.6.37, a – muchia m,

fig.6.37, b – muchia m1).

- elementele iden-

tice ale unei piese (găuri perforate, profile, etc.) pot fi reprezentate pe vedere prin axele de

simetrie ale lor, sau prin îndepărtarea unei porţiuni a piesei, prin ruptură (fig.6.38).

Fig.6.34 Vedere parţială

Fig.6.35 Vedere locală

a b c

Fig.6.36

m 1

m 1

m 1

m 1

A-A A

A

m m

a b

Fig.6.37

a b

Fig.6.38 Piese cu elemente identice

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

138

6.2.4 Reprezentarea secţiunilor

La reprezentarea pieselor cu goluri nu se recomandă să se traseze muchiile

acoperite ale golurilor interioare cu linie întreruptă. Pentru piesele complexe şi mai ales

pentru ansamble, se foloseşte reprezentarea în secţiune a obiectului pe unul sau mai multe

plane de proiecţie ale sistemului ortogonal de reprezentare.

Secţiunea este reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a unei piese

(ansamblu), după intersectarea acesteia cu o suprafaţă fictivă de secţionare (planul de

secţiune) şi îndepărtarea imaginară a părţii piesei aflată între ochiul observatorului şi

suprafaţa de secţionare.

Suprafaţa de secţionare poate să fie plană, în trepte sau cilindrică.

Piesa din figura 6.39, a este secţionată cu un plan imaginar [A]. Planul de secţiune

se alege paralel cu planul vertical de proiecţie pe care se face reprezentarea. La

reprezentarea secţiunii, conturul interior al piesei se trasează cu linii continue groase, fiind

muchii reale vizibile. Acestea sunt obţinute din intersecţia planului de secţionare cu

formele geometrice ale golurilor interioare. Părţile pline ale piesei secţionate se reprezintă

haşurate cu linii subţiri, echidistante şi înclinate la 450 faţă de axa piesei (în cazul pieselor

metalice).

De obicei, reprezentarea piesei secţionate în proiecţie pe un plan de proiecţie

înlocuieşte vederea pe acel plan. Secţiunea A –A realizată pentru piesa din figura 6.39

înlocuieşte vederea principală şi împreună cu vederea de sus reprezintă desenul piesei

(fig.6.39, b).

Urma planului sau a suprafeţei de secţionare pe un plan perpendicular pe planul pe

care se proiectează secţiunea se numeşte traseu de secţionare. Acesta se trasează cu linie

punct mixtă şi se notează cu litere majuscule din alfabetul latin cu dimensiunea nominală

de 1,5-2 ori mai mari decât cotele. Literele se poziţionează paralel cu baza formatului lângă

săgeata care marchează direcţia de proiecţie, sau deasupra ei. Secţiunea obţinută se

marchează cu aceeaşi literă, scrisă de două ori şi despărţite printr-o liniuţă.

Clasificarea secţiunilor

1) După modul de reprezentare:

a) secţiune propriu-zisă: reprezintă strict

figura rezultată ca urmare a intersectării piesei

cu suprafaţa de secţionare (fig.6.40, a). În

general, planul de secţionare, cât şi planul pe

care se proiectează secţiunea sunt perpendicu-

lare pe axa piesei sau a părţii de piesă pe care o

A-A

AA

[A]

a b

Fig.6.39 Secţionarea unei piese cu o suprafaţă plană imaginară

A

AA-A

A-A

a b

Fig.6.40 a –secţiune propriu-zisă

b – secţiune cu vedere

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

139

secţionează. Se întâlneşte mai mult la arbori, axe, butuci, spiţe pentru roţi de manevră,

profile laminate, nervuri, etc.

b) secţiune cu vedere : reprezintă un ansamblu format din secţiunea propriu-zisă şi

partea din piesă care se vede în spatele planului de secţionare (fig.6.40, b).

2) După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de

planul orizontal de proiecţie [H] :

a) secţiune verticală : se obţine în urma

secţionării piesei cu o suprafaţă de secţionare

paralelă cu planul vertical de proiecţie (plan de

front). Traseul de secţionare se indică pe

proiecţia orizontală a piesei (fig.6.39, fig.6.41);

b) secţiune orizontală : rezultă dacă piesa

se secţionează cu un plan de secţionare paralel

cu planul orizontal de proiecţie (plan de nivel).

Traseul de secţionare se marchează pe proiecţia

verticală a piesei (fig.6.42);

c) secţiune înclinată : rezultă în urma

secţionării piesei cu un plan secant care este

perpendicular pe un plan de proiecţie şi face un

unghi diedru oarecare cu celelalte două plane de

proiecţie (fig.6.41). Poziţia relativă a secţiunii

înclinate faţă de piesă poate să fie cea care

rezultă prin secţionare, sau rotită, până devine

paralelă cu laturile formatului, la notarea ei

adăugându-se şi semnul de rotit.

3) După poziţia planului de secţionare faţă de axa principală a piesei :

a) secţiune longitudinală : planul de secţionare conţine sau este paralel cu axa

principală a piesei (fig.6.41, fig.6.42);

b) secţiune transversală : planul de secţionare este perpendicular pe axa principală

a piesei (fig.6.40, fig.6.43).

4) După forma suprafeţei de secţionare :

a) secţiune plană : secţiunea obţinută în urma secţionării obiectului cu o suprafaţă

de secţionare plană;

b) secţiune frântă : rezultă la secţionarea piesei cu o suprafaţă de secţionare formată

din două sau mai multe plane, consecutiv concurente sub un unghi diferit de 900 (fig.6.44,

fig.6.45). În acest caz, porţiunea de secţiune obţinută din secţionarea cu planul înclinat se

A

A-A

A

Fig.6.41 Secţiune verticală

A

A-A

C-C

C

C

C-C

Fig.6.42 Secţiune orizontală Fig.6.43 Secţiune înclinată

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

140

rabate până devine paralelă cu planul de proiecţie, astfel

încât secţiunea să rezulte la dimensiunile reale ale

piesei, nedeformată. Traseul de secţionare care

marchează o secţiune frântă are segmente de dreaptă

trasate cu linie groasă, acolo unde îşi schimbă direcţia;

c) secţiune în trepte: se obţine prin secţionarea

unei piese cu o suprafaţă de secţionare alcătuită din

două sau mai multe plane paralele între ele (fig.6.46).

Acestea pot fi plane de nivel, de front sau de profil, în

funcţie de natura planului de proiecţie pe care se

proiectează secţiunea. La schimbarea direcţiei traseului

de secţionare, acesta se trasează cu segment de linie

groasă, iar la piesele complicate, pentru a fi uşor de

urmărit, în aceste locuri se poate nota şi litera care

marchează numele secţiunii. La reprezentarea secţiunii

în trepte se are în vedere ca la trecerea de la un plan de

secţionare la altul, învecinat, haşurarea secţiunii să se

facă decalând liniile de haşură între ele (fără să se

schimbe direcţia lor sau distanţa dintre ele) ;

d) secţiune cilindrică : rezultă la secţionarea piesei cu o suprafaţă de secţionare de

formă cilindrică (fig.6.47). Secţiunea obţinută se reprezintă desfăşurată pe unul din planele

de proiecţie, orizontal sau vertical, iar alăturat notării secţiunii se desenează şi simbolul de

secţiune desfăşurată (un cerc tangent la un segment de dreaptă terminat cu săgeată ).

5) După proporţia în care se face secţionarea piesei:

a) secţiune completă (totală): când întreaga piesă este

„tăiată” de planul de secţionare;

b) secţiune parţială: când numai o parte a piesei este

reprezentată în secţiune în proiecţia respectivă, separată de

restul piesei printr-o linie de ruptură (fig.6.48). Se aplică în

general pieselor pline, sau atunci când doar un detaliu

al piesei nu iese în evidenţă în celelalte proiecţii.

Un caz particular al secţiunii parţiale este

reprezentarea combinată (reprezentare jumătate

vedere, jumătate secţiune), care se poate aplica

pentru piese simetrice. În aceste cazuri, vederea şi

secţiunea piesei sunt separate prin linia de axă. Dacă

axa de simetrie a piesei este orizontală, atunci partea

superioară se reprezintă în vedere şi partea inferioară

A

A

A-A

Fig.6.44 Secţiune frântă

A

A

A-AA-A

A

A

A-A

A A

Fig.6.45 Secţiune frântă Fig.6.46 Secţiune în trepte Fig.6.47 Secţiune cilindrică

Fig.6.48 Secţiune parţială

a b

Fig.6.49 Reprezentarea combinată

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

141

în secţiune (fig.6.49, a) şi dacă axa piesei este verticală, atunci vederea se desenează în

stânga axei şi secţiunea în dreapta ei (fig.6.49, b). Avantajul acestei metode de reprezen-

tare este că, printr-o singură proiecţie se oferă informaţii asupra exteriorului, cât şi asupra

interiorului piesei.

Clasificarea secţiunilor propriu-zise

După poziţia pe desen faţă de proiecţia principală a piesei:

a) secţiune obişnuită: secţiunea se reprezintă în afara proiecţiei pe care este figurat

traseul de secţionare şi se aşează conform dispunerii proiecţiilor (fig.6.50, a);

b) secţiune deplasată: secţiunea se reprezintă în afara conturului piesei, de-a lungul

axei care reprezintă urma planului de secţionare, privită din stânga (rotită spre dreapta)

(fig.6.48, b). Traseul de secţionare se reprezintă pe piesă, dar nu se notează. De asemenea,

deasupra secţiunii nu se trece nici o literă;

c) secţiune suprapusă: secţiunea este reprezentată direct pe conturul proiecţiei

piesei respective (fig.6.50, c, fig.6.53). Se reprezintă cu linie subţire, iar traseul de

secţionare este identic cu axa de simetrie a secţiunii;

d) secţiune intercalată:

secţiunea se reprezintă în

intervalul de ruptură dintre cele

două părţi ale aceleiaşi proiecţii

a piesei (fig.6.40, d). Se

recomandă la piese lungi de

secţiune constantă.

Scopul utilizării secţiu-

nilor propriu-zise este reducerea

numărului de proiecţii pentru

reprezentarea unui obiect.

Reguli de reprezentare a secţiunilor

- la secţionarea longitudinală a pieselor pline, de genul: nituri, ştifturi, şuruburi, arbori,

osii, axe, tije, pene, bile, sau a unor părţi componente ale pieselor cum ar fi: nervuri, spiţe

de roţi şi aripi de palete, acestea se reprezintă numai în vedere, nehaşurate. Pentru

scoaterea în evidenţă a diferitelor goluri interioare se pot reprezenta rupturi. La secţionarea

transversală a pieselor amintite, acestea se haşurează. În figurile 6.42, 6.44 şi 6.51 sunt

reprezentate piese cu nervuri secţionate longitudinal, reprezentate nehaşurate. La piesa din

figura 6.49, secţiunea B-B prezintă o nervură secţionată transversal şi haşurată. Secţionarea

spiţelor unei roţi de manevră este reprezentată în figura 6.53, prin secţiunea A-A, unde sunt

reprezentate haşurat numai butucul şi obada roţii, spiţele rămânând în vedere;

A

A-A A

a b c d

Fig.6.50 Secţiuni propriu-zise

A A

A-A

B

B

B-B

Fig.6.51 Piesă cu nervură Fig.6.52 Piesă simetrică

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

142

- piesele simetrice se pot reprezenta pe

jumătate sau pe sfert, simetria marcându-se

prin două segmente scurte de drepte paralele,

trasate cu linie subţire la capetele axei

(proiecţia orizontală a piesei din figura 6.52),

sau lăsând muchiile piesei să depăşească linia

de axă cu 2 3 mm (proiecţia laterală din

aceeaşi figura 6.52). Pe un desen se foloseşte

un singur mod de marcare a simetriei ;

- pentru reducerea numărului de proiecţii,

pentru piesele cu elemente de formă situate

în faţa planului de secţionare, reprezentarea

acestora se poate face pe secţiune cu linie

punct subţire (fig.6.54). De asemenea, tot cu

linie punct subţire se reprezintă şi unele

elemente de asamblare şi găurile flanşelor,

rabătute în planul de secţionare, când acesta

nu trece prin axa lor (fig.6.55);

- simbolurile rotit

şi desfăşurat au

înălţimea egală cu

dimensiunea nomina-

lă a literelor cu care se

notează proiecţiile şi

se desenează cu o

grosime de linie ca

cea folosită pentru

scrierea cotelor.

6.2.5 Reprezentarea rupturilor

Ruptura este reprezentarea convenţională, în proiecţie ortogonală pe un plan, a unei

piese după îndepărtarea imaginară a unei părţi din aceasta printr-o suprafaţă neregulată,

numită suprafaţă de ruptură, perpendiculară sau paralelă cu planul de proiecţie. Urma su-

prafeţei de ruptură se reprezintă prin linia de ruptură, trasată cu linie ondulată subţire

pentru piese metalice şi cu linie subţire în zig-zag, pentru piese din lemn sau piese metalice

desenate cu ajutorul calculatorului.

Linia de ruptură nu trebuie să

coincidă cu o muchie sau o linie de

contur şi nici să fie trasată în

continuarea acestora (fig.6.56).

Scopul rupturii:

- reprezentarea unor părţi ale piesei

care în vedere sunt acoperite de

partea îndepărtată (goluri interioare

în piese pline – fig.6.57);

- reprezentarea unor detalii mărite –

porţiunea se încadrează într-un cerc,

trasat cu linie subţire şi se reprezintă

la scară mărită, limitându-se cu linie

de ruptură (fig.6.57);

A-A

A A

Fig.6.53 Roată de manevră A-A A

A

Fig.6.54 Fig.6.55

corect greşit

Fig.6.56 Reprezentarea liniei de ruptură

A

2:1A

Fig.6.57 Utilizarea rupturilor la un arbore

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

143

- reducerea spaţiului ocupat pe desen, prin îndepărtarea părţii rupte, dacă nu împiedică

citirea desenului (se aplică în general la piese lungi – fig.6.57).

6.2.6 Reprezentarea haşurilor

Haşura reprezintă notarea convenţională grafică pe desen a diferitelor materiale.

Haşura se utilizează în desenul tehnic pentru evidenţierea secţiunilor în piese sau

ansambluri de piese. Notarea convenţională a diferitelor materiale, prin haşură, este

stabilită în standardul SR ISO 128-50 : 2008.

În tabelul 6.1 sunt date câteva exemple de tipuri de haşuri folosite pentru

materialele mai des întâlnite în construcţia de maşini.

Tabelul 6.1 Tipuri de haşuri

Reprezentarea

convenţională Materialul

Reprezentarea

convenţională Materialul

metal

lichid

materiale nemetalice

sticlă

lemn secţionat

transversal

pământ

lemn secţionat

longitudinal

bobine, înfăşurări

electrice Reguli de haşurare a pieselor:

- haşura unei secţiuni într-o piesă metalică se trasează cu linie subţire, în acelaşi sens, cu

aceeaşi înclinare (450 stânga sau dreapta faţă de laturile formatului) şi aceeaşi distanţă între

linii, cuprinsă în intervalul 0,5 6 mm, în funcţie de mărimea suprafeţei secţiunii;

- toate secţiunile unei piese, care se află pe acelaşi desen, se haşurează cu liniile de haşură

înclinate în acelaşi sens şi cu aceeaşi distanţă între ele (fig.6.50, fig.6.51);

- Haşurarea pieselor în contact se face în sens invers, iar dacă sunt mai mult de două piese,

se variază şi distanţa între liniile de haşură, astfel încât piesele să se deosebească una de

alta (fig.6.58, a);

- secţiunile mai mici de 2 mm ca lăţime se înnegresc, iar dacă sunt în contact mai multe

astfel de piese se lasă între ele 12 mm, în funcţie de mărimea reprezentării (fig.6.58, b);

- haşurarea secţiunilor mari se face prin haşurarea unei fâşii de-a lungul conturului

(fig.6.58, c);

- dacă piesa are părţi înclinate la 450 faţă de linia de contur, înclinarea liniilor de haşură se

face la 300 sau la 600, astfel încât acestea să nu fie paralele cu muchiile (fig.6.58, d);

- liniile de haşură se întrerup în dreptul cotelor sau a prescripţiilor întâlnite pe suprafaţa

secţiunii (fig.6.58, e).

450450

450

450

600

450

20

a b c d e

Fig.6.58 Reguli de haşurare a pieselor

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

144

6.3 Teme propuse

A

B

CA

B

C

A

CB

A

C

BB

C

A

B

CA

A

B

C

A

C

B

AB

C

A

B

C

A B

CA

B C

ba c

ed f

hg i

lk m

Fig.6.59 Tema 1

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

145

10

15 60

120

40

55

4555

20

45

10

80

50

10

2080

30 R40

60

20

15

35

25

15

100

20

10

20

15

80

60

8030

30

20

20

35

42,5

50

R30

R15

30

85

30

10

20

10

30

80

20

R20

60

40

30

450

40

20

50

10

20

50

70

50

20

20

30

15

15

8

50

20

2060

10

10

30

20

10

20

15

70

810

10

10

30

20

50

20

20

30

10

20

30

30

300

30

20

20

10

ba

dc

fe

Fig.6.60 Tema 2

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

146

20

10

20

R25

80

40

60

10

15 40

10

35

60

20

20

40

20

20

10

2

0

40

R20

50

60

30

10

20

10

10

R20

20

30

20

40

R10 20

20

R20

15

90

40

10

20

45

70

20

10

10

60

20

3020 60

40

15

20

30

R25

10

50

R15

10

10

10

5015

20

10

10

10

10

30

40

100

20

25

20

50

5

20

15

10

10

20

30

10

hg

ki

ml

Fig.6.60 Tema 2 (continuare)

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

147

1. Să se reprezinte piesele, reprezentate axonometric în figura 6.59 a ÷ m, în trei

proiecţii ortogonale (vederi pe planul orizontal, vertical şi lateral stânga sau dreapta),

respectând dispunerea proiecţiilor. Se va stabili direcţia principală de proiecţie şi se vor

nota pe cele trei proiecţii punctele reprezentate pe fiecare piesa.

2. Să se reprezinte proiecţiile ortogonale necesare pentru definirea pieselor, din

figura 6.60 a ÷ m, respectând dimensiunile cotate pe reprezentările axonometrice.

3. Să se realizeze reprezentarea axonometrică izometrică pentru piesele din figura

6.61, dată în proiecţie ortogonală. Se va folosi o scară de mărire.

4. Fiind dată piesa în vederea principală, să se identifice secţiunea care rezultă în

urma traseului de secţionare X – X, din variantele propuse în figura 6.62.

5. Piesele din figura 6.63 a ÷ m sunt reprezentate prin două proieţii (vedere din faţă

(principală) şi vedere din stânga). Să se determine a treia proiecţie (vederea de sus), iar

pentru verificare şi reprezentarea axonometrică a fiecărei piese.

a

b c

Fig.6.61 Tema 3

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

148

Piesa

(vedere principala)

Varianta de sectiune propusa

A B C

X

X

X-X X-X X-X

1

Nr.

2

X

X

X-X X-X X-X

3

X-XX

X

X-X X-X

4

X

X

X-X X-X X-X

5

XX-X

X

X-X X-X

6

X

X

X-X X-X X-X

Fig.6.62 Tema 4

STANDARDE ŞI PRINCIPII GENERALE DE REPREZENTARE

149

Piesa

(vedere principala)

Varianta de sectiune propusa

A B C

7

Nr.

8

9

10

11

12

X

X

X-X X-X X-X

X

X

X-X X-X X-X

X

X

X-X X-X X-X

X

X

X-X X-X X-X

X

X X-X X-X X-X

X

X-XX X-X X-X

Fig.6.62 Tema 4 (continuare)

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

150

a

b

c

d

e

f

g

h

i

k

l

m

Fig.6.63 Tema 5