Parintele Marturisitor Felix Dubneac
-
Upload
dreptcredincios -
Category
Documents
-
view
231 -
download
3
description
Transcript of Parintele Marturisitor Felix Dubneac
http://www.fericiticeiprigoniti.net/felix-dubneac/85-parintele-felix-dubneac-arhimandrit-basarabean-in-sua
vezi galerie foto (2 foto)
Pr. Felix Dubneac
Părintele Felix Dubneac - arhimandrit basarabean în SUA Categoria părinte: Mărturisitori
Categorie: Pr. Felix Dubneac
Părintele arhimandrit Felix Dubneac s-a născut la 29 iunie
1912 în comuna Voloave, judeţul Soroca în familia lui David şi a Ştefaniei Dubneac, primind la botez
numele de Petre. A urmat şcoala primară în comuna natală. Între 1927 şi 1931 studiază la Şcoala de
Cântăreţi bisericeşti de la mănăstirea Dobruşa din judeţul Soroca, iar între 1935 şi 1943 — la
Seminarul Teologic monahal de la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.
În perioada 1944 – 1953 îşi completează în Bucureşti studiile de nivel universitar: Facultatea de
Teologie (4 ani), Academia de Arte Frumoase (5 ani), Facultatea de Litere şi Filozofie (5 ani), Şcoala
Superioară de Pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. În 1924, la vârsta de 12 ani, intră
în viaţa mănăstirească la schitul Rughi (Rudi) din judeţul Soroca. Între 1933 şi 1934 îşi satisface
serviciul militar în termen în regimentul 39 infanterie staţionat la Floreşti, judeţul Soroca. Este
călugărit în anul 1938 la mănăstirea “Sfânta Ana” de la Rohia, judeţul Someş (azi judeţul
Maramureş), iar în 1939 este hirotonit întru diacon în Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca de către
episcopul Nicolae Colan.
În 1954 este hirotonit preot la mănăstirea Antim din Bucureşti, iar ]n 1964 este hirotesit
protosinghel în Catedrala patriarhală din Bucureşti de către Episcopul vicar patriarhal Antim Nica,
basarabean de origine, fost Episcop de Ismail şi Cetatea Albă. În 1972 este hirotesit, cu aprobarea
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în rangul de arhimandrit de către Arhiepiscopul
Victorin Ursache al Americii şi Canadei în biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul
Edmonton, statul Alaberta, Canada.
A făcut parte din grupul “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din Bucureşti, grup care reunea
trăitori autentici ai vieţii creştine şi intelectuali români de marcă. A fost condamnat la 16 ani de
muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de
uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 din Codul penal al României. Sentinţa a
fost dată la 8 noiembrie 1958 de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară şi menţinută la 21
ianuarie 1959 de Tribunalul Suprem – Colegiul Miltar al României.
Din lotul celor condamnaţi au mai făcut parte: Alexandru Teodorescu (poetul şi ziaristul Sandu
Tudor, ulterior părintele ieroschimonah Daniel, stareţul schitului Rarău), Alexandru Făgeţeanu
(ulterior monahul Adrian), Ghiuş Vasile Benedict (arhimandritul Benedict Giuş a fost ales episcope
de Hotin în 1943, dar alegerea sa a fost invalidată de Mihai Antonescu), Roman Braga (arhimandrit
basarabean stabilit în Statele Unite ale Americii), părintele prof. univ. Dumitru Stăniloae, părintele
Arsenie Papacioc, Serghie Sofian Boghiu (arhimandritul basarabean Sofian Boghiu), savantul şi
scriitorul Alexandru Mironescu şi fiul său Şerban (student), Gheorghe Văsâi, Şerban Mironescu,
Nicolae Rădulescu şi Emanoil Mihăilescu.
În perioada 13 iunie 1958 şi iulie 1964 a executat 6 ani de închisoare. Ca diacon şi ca preot a slujit
la mănăstirea Antim şi la Catedrala patriarhală din Bucureşti până în anul 1967, când este transferat
ca preot şi pictor autorizat la Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Canada şi Statele Unite ale
Americii cu reşedinţa la Detroit, statul Michigan, SUA. Aici funcţionează 15 ani ca secretar eparhial.
La 20 iulie 1994, în vârstă de 82 de ani, se retrage la mănăstirea românească “Adormirea Maicii
Domnului” din Rives Junction, statul Michigan, unde este preot-duhovnic. În România a executat,
împreună cu un alt basarabean, arhimandritul Sofian Boghiu, pictura în frescă în mai multe lăcaşuri
ortodoxe: biserica mare a mănăstirii Antim din Bucureşti, biserica din suburbia bucureşteană
Dămăroae, biserica Negru Vodă din Câmpulung Muscel, biserica din Pipirig, judeşul Neamţ, biserica
mare a mănăstirii Saon din judeţul Tulcea, paraclisul mănăstirii Ghighiu de lângă Ploieşti, judeţul
Prahova. A pictat, singur, biserica din comuna Cojasca, judeţul Prahova.
În America de Nord a pictat: catapeteasma şi compoziţiile iconografice din interiorul Catedralei
ortodoxe române “Sfântul Gheorghe” din Windsor, statul Ontario, Canada (1970-1972);
catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Buna Vestire” din Cleveland, statul Ohio, SUA (1973);
iconostasul bisericii ortodoxe române “Sfânta Înviere” din Holywood, statul Florida, SUA (1968-
1969); interiorul altarului şi catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Sfinţii Împăraţi Constantin
şi Elena” din Edmonton, statul Alberta, SUA (1975-1976); catapeteasma bisericii ortodoxe române
“Sfânta Treime” din Troy, statul Michigan, SUA (1980-1981).
A mai pictat, în 1978, în interiorul Camerei Române de la Wayne State University, Detroit, statul
Michigan, SUA, o frescă monumentală înfăţişând devenirea istorică a poporului român în spaţiul
carpato-danubiano-pontic, precum şi alte şapte tablouri reprezentând cetăţi medievale şi voievozi
români. Ca pictor, a întreprins călătorii de documentare în Anglia, Franţa, Austria, Elveţia, Siria,
Grecia, Turcia şi Egipt. A colaborat, pe parcursul a 11 ani, la revista de limbă română “Gândire şi
Artă“ din Statele Unite ale Americii. Părintele Arhimandrit Felix Dubneac a trecut la Domnul în ziua
de Crăciun, 25 Decembrie 2008, într-un aşezământ rezervat îngrijirii bătrânilor nu departe de
Detroit, Michigan, SUA. Îşi doarmne somnul de veci în cimitirul “Sfânta Maria” de la Vatra
Românească, Grass Lake, Michigan.
(Vlad Cubreacov - Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altădată)
vezi galerie foto (2 foto)
Pr. Felix Dubneac
http://www.fericiticeiprigoniti.net/felix-dubneac/1172-monahul-felix-dubneac-un-om-primitor-discret-si-indelung-rabdator
Monahul Felix Dubneac - "un om primitor, discret şi îndelung-răbdător"
La începutul mileniului al treilea, împreună cu un monah moldovean neaoş, arhimandritul Vitalie
Danciu, am călătorit pe continentul nord-american, ajungând într-o zi şi la Mănăstirea „Adormirea
Maicii Domnului“ de la Rives Junction, Michigan. Aşezarea complexului monahal semăna izbitor cu
cele din ţară, cu Văratecul aş zice, cu dumbrăvi şi poieni de poveste care se găseau la un ceas şi
jumătate distanţă de marele oraş Detroit, ce găzduia printre locuitori foarte mulţi români.
Cu mult înainte de a călători în SUA am auzit mult vorbindu-se de această mănăstire, în care lucrase
cu sârg şi înţelepciune monahia Benedicta Braga, formată în obştea Văratecului pe care o părăsise
în anii '70, nu fără regrete, ducând însă cu ea tradiţia unei rânduieli care s-a altoit departe de ţară
prin misiunea unui mănunchi de rugători români într-un loc care părea transferat, ca prin minune,
din Munţii Carpaţi în statul american Michigan. [...]
Aveam impresia că mă aflu într-un loc cunoscut de când lumea, familiar, cu oameni primitori şi cu
duh paterical. Maica Benedicta şi cei doi părinţi, Roman Braga şi Felix Dubneac, basarabeni la
origine, dominau comunitatea prin cuvinte, priviri, vârstă şi aşezare duhovnicească.
Părintele Roman ne-a vorbit despre locul în care ne aflam, despre misiunea românească în spaţiul
respectiv, despre aspecte pe care nu le ştiam aproape deloc. Maica Benedicta şi arhimandritul Felix
au strălucit prin tăcere. Purtau amândoi povara anilor, peste 80 amândoi sau cel puţin unul dintre
ei, cu toţii dorind să afle câte ceva din ţară, de la fraţii lor peste care trecuseră anii şi vremuri grele.
Părintele Felix purta cu resemnare o cruce grea. Era imobilizat într-un cărucior cu rotile. Venise în
America în anul 1968. Viaţa lui a cunoscut numeroase exiluri şi privări de libertate. Născut lângă
Soroca în anul 1912, a făcut parte dintr-un grup de călugări basarabeni care s-au refugiat în
România din pricina prigoanei comuniste. A vieţuit în câteva mănăstiri, slujind la sfântul altar şi
pictând icoane în timpul liber ori aşternând pe hârtie trăiri şi gânduri înalte. La Mănăstirea Cernica
a urmat cursurile Seminarului monahal de opt ani şi apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Printre colegii de studii s-au numărat fericitul întru pomenire patriarh Teoctist, arhiepiscopii
Gherasim Cristea şi Eftimie Luca, ori arhimandriţii Sofian Boghiu şi Grigorie Băbuş.
Către sfârşitul vieţii, după foarte mulţi ani de înstrăinare, s-a întâlnit în Canada cu fostul său coleg,
patriarhul Teoctist, despre care ne-a povestit, cu mare bucurie, amintiri preţioase din vremea
tinereţii lor. Arhimandritul Sofian Boghiu, într-un interviu publicat în „Vestitorul Ortodoxiei
Româneşti“ în iunie 1996, mărturiseşte: „...În iunie 1958 am fost arestaţi şi noi, care activasem în
cadrul Rugului Aprins. Mă aflam la Mănăstirea Ghighiu, de lângă Ploieşti, pe schelă, cu un grup de
călugări şi fraţi, pictând, în frescă, biserica din cimitirul mănăstirii. Am fost arestat împreună cu
părintele Felix Dubneac, membru şi el al Rugului Aprins. Ancheta a durat câteva luni. Abia la
procesul de la Tribunalul Militar am aflat că eram 16 deţinuţi, făcând parte din organizaţia Rugului
Aprins...“.
Arhimandritul Felix Dubneac nu ne-a vorbit despre acest aspect important al vieţii lui. Cum vă
spuneam, el dovedise o exemplară discreţie la întâlnirea cu noi. A stat alături de părintele Sofian
Boghiu, de cunoscutul teolog pr. Dumitru Stăniloae, arhimandritul Benedict Ghiuş, Daniil Sandu
Tudor, Alexandru Mironescu, Adrian Făgeţeanu şi alţii.
Au urmat câţiva ani de temniţă grea, anchete peste anchete, lipsuri, ameninţări şi acuzaţii
calomnioase. Graţierea din 1964 l-a salvat, ispăşind doar şase din cei 16 ani la care fusese
condamnat iniţial. Cu ajutorul patriarhului Justinian a reuşit să plece din ţară în 1968, stabilindu-se
în SUA, unde a activat ca misionar în câteva comunităţi româneşti. A fost aproape 20 de ani secretar
la Arhiepiscopia Ortodoxă Română din SUA şi Canada, prieten şi colaborator apropiat al
arhiepiscopului Victorin Ursache, fiind de vârste apropiate.
Arhimandritul Felix Dubneac s-a remarcat şi ca iconograf. Pe lângă bisericile pictate în România, a
împodobit numeroase lăcaşuri din Statele Unite şi Canada, iar printre lucrările picturale de
anvergură se numără marea frescă a Istoriei României în Camera Română de la Universitatea de
Stat din Detroit. Părintele Felix Dubneac a primit de la Dumnezeu şi dorul condeiului. A publicat
numeroase articole în cele două almanahuri „Credinţa“ şi „Solia“ ale celor două eparhii româneşti
din Statele Unite şi Canada. Multe dintre ele au fost adunate în câteva cărţi pe care le-a tipărit în cei
40 de ani de şedere dincolo de ocean. Arhimandritul Felix Dubneac a fost un monah râvnitor şi bun,
un lucrător al rugăciunii şi al faptelor bune. Un om primitor, discret şi îndelung-răbdător. Mi-am
amintit de el răsfoind într-o seară una din cărţile ce mi le-a dăruit în vizita de neuitat la mănăstirea
românească din vecinătatea Detroitului.
Chipul lui senin şi bunăvoinţa de statornic trăitor în cinul monahal mi-au rămas printre aducerile
aminte păstrate în inimă pentru totdeauna.
Venerabilul slujitor al Bisericii, pictorul, scriitorul şi monahul tainic a trecut la Domnul în ziua de 25
decembrie 2008, departe de pământul străbun, dar aproape cu simţirea, cum îi şade bine unui bun
român.
(Arhim. Timotei Aioanei - Ziarul Lumina)