Pancreasul endocrin

• Pancreasul endocrin este răspândit difuz în ţesutul exocrin, între acinii glandulari şi este reprezentat de insulele Langerhans, înconjurate de multiple capilare sanguine fenestrate. Celulele insulelor Langerhans îşi elimină produşii de secreţie în sânge. Numărul total al insulelor Langehans este în medie un milion (între 1800000 şi 200000 insule), cu diametru/insulǎ care nu depăşeşte 400 de microni.

• Ţesutul endocrin reprezintă doar 1 – 2 sau 3 % din volumul glandei şi are o greutate de 0,5 – 2,4 gr. Insulele sunt mai bine reprezentate în coada pancreasului. Insulele Langerhans sunt formate din circa de 200 celule celule înconjurate de un strat subţire de fibre reticulare şi multiple vase capilare. Celulele insulelor Langerhans sunt de dimensiuni variate, dar mai mici ca cele acinare. Sunt descrise câteva tipuri principale de celule.

• Celulele α sau A reprezintǎ 10–25% faţǎ din celulele endocrine. Sunt celule de dimensiuni mari, care se găsesc la periferia insulelor. Citoplasma este bazofilǎ datoritǎ numǎrului mare de ribozomi liberi. Celulele α conţin granule fine, omogene, de 350–450 microni. Aceste celule secretǎ hormonul numit glucagon. Glucagonul are efect antagonic cu insulina.

• Celulele β sau B sunt al doilea tip de celule care se găsesc în insulele Langerhans, fiind localizate în centrul fiecǎrei insule. Sunt celule mai mici şi reprezintă cam 60 – 80% din celulele endocrine. Aceste celule secretă insulina. Se pare că un gram de ţesut insular ar conţine 200 – 300 U de insulină. După alţi autori, toate insulele ar conţine 100 – 150 U de insulină. Necesarul zilnic de insulină este de 25 – 50 U. Insulina acţioneazǎ asupra metabolismului hidraţilor de carbon pentru a scade glicemia.

• Celulele delta sau D reprezintă doar 5–10% din celulele endocrine, rǎspândite în toatǎ insula. Aceste celule conţin granule foarte fine care conţin somatostatinǎ. Somatostatina are multiple efecte inhibitorii. Inhibǎ secreţia de STH,TSH de insulinǎ de glucagon şi PP. Inhibă motilitatea gastroduodenală şi a veziculei biliare, scade absorbţia lanivelul tractului digestiv, scade secreţia de hormoni gastrointestinali (gastrina, secretina, VIP, CCK, secreţia clorhidropeptică gastrică) şi creşte absorbţia apei şi a electroliţilor.

• Celulele de tip C sunt celule clare, lipsite de granule secretorii. Se pare că ultimele două tipuri de celule ar fi stadii de regresie a primelor două tipuri de celule.• Celulele B care sunt cele mai

numeroase sunt situate în centrul insulelor Langerhans. Celulele de tip A şi D sunt localizate la periferia insulelor

• Celule de tip G se gǎsesc la periferia insulei şi sunt unite de celulele B prin desmozomi. Ocupă 1% din masa pancreasului endocrin şi secretă gastrina, cu rol în stimularea secreţiei de acid clorhidric de către stomac.• Celule de tip P.P.: predomină în

insulele situate la nivelul capului pancreasului. Aceste celule secretă polipeptidul pancreatic (1 – 2%) cu rol stimulator asupra secreţiei de suc gastric şi inhibitor a secreţiei de suc pancreatic.

•Celule de tip P.P.: predomină în insulele situate la nivelul capului pancreasului. Aceste celule secretă polipeptidul pancreatic (1 – 2%) cu rol stimulator asupra secreţiei de suc gastric şi inhibitor a secreţiei de suc pancreatic.