ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC SI

SECURITATEA ALIMENTARĂ

2012

Cuprins:

1. Introducere

2. Consideraţii teoretice

3. Legislaţia OMG

4. Studiu de caz: soia şi porumbul modificate genetic

5. Concluzii

6. Bibliografie

1. Introducere

2

Un organism modificat genetic e orice organism, plantă sau animal, produs prin

adăugarea de material genetic (ADN) de la o specie la alta, în scopul transferării unor calităţi.

Până acum au fost modificate genetic porumbul, cartoful, soia tolerantă la glifosfat şi roşiile cu

coacere întârziată.

Pentru multi dintre sustinatorii manipularilor genetice, medicina de maine va fi cu

siguranta transgenica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte-medicament, toate acestea sunt

posibile si chiar pe cale sa se realizeze. Anumite proteine umane, precum insulina (folosita la

tratarea diabetului) sau EPO (care stimuleaza producerea de globule rosii), sunt fabricate de pe

acum de microbi. Ne putem asadar inchipui ca, nu peste multa vreme, vor aparea chiar ferme

specializate in cresterea acelor animale modificate genetic, care, prin laptele lor, vor oferi in

acelasi timp si un medicament (anume sintetizat de respectivul animal).

De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin

manipulari genetice, primul trandafir albastru. Ei au reusit sa obtina gena responsabila de

culoarea albastra a petuniilor, pe care nu aveau decat sa o introduca in codul genetic al

trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. In ciuda eforturilor depuse, cercetatorii nu au

reusit sa culeaga trandafirul albastru si asta nu din vina petuniei. Asta deoarece ei au reusit sa

grefeze aceeasi gena bleu la garoafe, iar varietatile transgenice astfel obtinute, una mov si una

indigo, au primit numele de “Moondust” (pulberea Lunii) si Moonshadow (umbra Lunii).

Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor,

in interiorul vacuolei.

Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, acolo unde se gasesc

antocienii (pigmenti responsabili de coloritul petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in

natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru

roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip, dar si cu alte substante

organice din celule, acesti antocieni confera petalelor tentele lor roz, oranj, rosu, bleu, sau violet.

3

Neputand sintetiza delfinii, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu

in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse varietati sau prin

manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de petunie, specialistii

sperau sa-I confere trandafirului tocmai acele instrumente moleculare absolut necesare sintezei

pigmentului. De aceea au recurs la petunie, care dispunea de enzimele dorite pentru producerea

delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg spre violet, trecand prin

magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina.

In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefarea unei gene de porumb, care

programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosu-caramizie,

prima planta cu floare transgenica. Se parea ca de acum inainte totul va merge de la sine. Nu

aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul. Din pacate, tentativa lor s-a

soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunosteau pana atunci – delfinidinele sunt foarte

sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre. Daca insa e prea

acid, culoarea vireaza spre rosu. Ori, se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de

stocare a pigmentilor ) sunt atat de acide, incat delfinidinele se inrosesc instantaneu.

Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi, imposibila

”floare albastra” va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga lume.

Reticenţa europenilor faţă de aceste plante este una falsă din punct de vedere ştiinţific, singura

explicaţie plauzibilă ţinând de imposibilitatea acestora de a valorifica eficient actuala abundenţă

alimentară.

Din acest punct de vedere România este o ţară europeană atipică, dacă avem în vedere că

ea este incapabilă să-şi asigure securitatea alimentară din resurse proprii.

Organismele modificate genetic puteau reprezenta pentru noi una din marile şanse ale depăşirii

colapsului alimentar.

Acest adevăr este confirmat şi de comunitatea ştiinţifică din România şi cu deosebire de

fermierii care au avut curajul să asimileze în producţie asemenea plante.

În mod paradoxal, producătorii agricoli se văd acum în situaţia de a renunta la această realizare

4

ştiinţifică de excepţie.

Informaţii de ultimă oră analizează intenţia Ministerului Agriculturii de interzicere a

cultivării acestor plante în România începând cu anul 2007, pe motivul absurd că UE nu ar

permite acest lucru.

International Service of the Acquisition of Agri-biotech Applications (ISAAA), asociaţie

sponsorizată, într-o anumită măsură, de industria biotehnologiilor, se autocatacterizează ca fiind

„un organism caritabil, fără a avea ca scop obţinerea de profit, care lucrează pentru înlăturarea

sărăciei din ţările în curs de dezvoltare”. Acest scop ar putea fi atins prin facilitarea transferului

de cunoştinţe şi prin „transferarea aplicaţiilor” din domeniul geneticii vegetale.

2. Consideraţii teoretice

Definiţia unanim acceptată este că un organism modificat genetic este "o fiinţă ce posedă

un patrimoniu genetic modificat prin tehnici de inginerie genetică ce permit adăugarea,

eliminarea sau modificarea unor elemente genetice". Altfel, şi pomii fructiferi altoiţi ar putea fi

consideraţi ca fiind "modificaţi genetic". Directivele Uniunii Europene precizează şi tehnicile

prin care se obţin astfel de "fiinţe", pe care le numim OMG. Una dintre ele se numeşte "fuziunea

celulară", de pildă. Ideea centrală este că OMG se obţin prin metode non-naturale, în laborator.

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale sau

animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in

ultimele doua decenii, odata cu formidabilul avans al geneticii, el a reusit sa obtina, prin

manipulari specifice, mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte

caracteristici decat cele “naturale”. Acestea sunt denumite OMG, adica organisme genetic

modificate.

5

In teorie, reteta obtinerii unui OMG este cat se poate de simpla. Se ia o planta, un animal

sau un microb, careia i se grefeaza una sau mai multe gene apartinand altei plante, care insa

poseda acele caracteristici sau functii pe care vrem sa i le transmitem “cobaiului”. Lucrul este

posibil deoarece, de la microbi, trecand prin vegetale, si pana la animale, toate fiintele vii

utilizeaza acelasi limbaj genetic.

In practica insa, un organism transgenic nu se obtine chiar ata de usor. Pentru un pepene,

de pilda, sunt necesare cel putin sase luni de munca. Iar pentru o vaca sau orice alt mamifer, in

functie de ritmul de reproducere a animalului, procesul poate dura de la unu la cativa ani. Pe de

alta parte, atunci cand se introduce o gena noua intr-un organism, aceasta se poate prinde

oriunde, chiar si la nivelul unei gene care codifica producerea unei proteine vitale pentru

respectivul organism, ceea ce inseamna, practic, ratarea tentativei. In medie, pentru o capra, de

pilda, e nevoie de manipularea a 500-1000 de embrioni, pentru a putea spera ca se obtine o

singura capra viabila, fara anomalii si totodata purtatoare a caracterului dorit.

3. Legislatia OMG

6

In ce priveste legislatia romaneasca in domeniul OMG, aceasta este rezultatul unei

armonizari grabite a normelor nationale cu directivele europene. Romania este statul cu cele mai

multe legi in acest domeniu – 27 la numar – ce reglementeaza OMG-urile intr-o maniera

complicata ce lasa loc interpretarii. Multe dintre aceste legi nu au fost supuse dezbaterii publice.

Un aspect si mai grav legat de legislatia OMG este aplicarea acesteia. Un exemplu concret, este

felul in care Romania a pus in aplicare interzicerea cultivarii soiei MG. Eforturile depuse pentru

inlaturarea acesteia din campuri au fost superficiale si iresponsabile. Mai mult decat atat,

Registrul National al OMG din anul 2006 arata faptul ca autoritatile nu aveau nici un control

asupra cultivarii soiei MG nici in momentul in care era autorizata in Romania. Exista numeroase

cazuri de date care lipsesc (locatii ale culturilor, dimensiuni ale culturilor, varietatile cultivate,

originea semintelor, destinatia productiei etc.) precum si date procesate gresit (greseli aritmetice

de baza – suma suprafetelor).

Etichetare

Legislatia romaneasca prevede etichetarea produselor modificate genetic ca fiind obligatorie inca

din iunie 2006 (Legea 106/2002 – prevederile legate de OMG fiind completate de HG

173/2006).

Nici in prezent nu exista nici macar un produs alimentar sau furajer comercializat pe piata din

Romania, care sa fie etichetat ca fiind modificat genetic sau ca avand ingrediente modificate

genetic. Astfel, consumatorii din Romania sunt privati de dreptul de a alege de pe rafturile din

magazine produse ne-modificate genetic, neputand identifica acele produse modificate genetic

prin simpla consultare a etichetei.

Laborator autorizat pentru testare OMG

7

In anul 2007, Laboratorul Unitatii de Biologie Moleculara şi OMG din cadrul Autoritatii

Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, a fost acceptat pe lista

Laboratoarelor Europene de Referinta pentru domeniu OMG. Romania are asadar si mijloacele

tehnice si logistice pentru a testa produsele de pe piata in vederea depistarii OMG neetichetate.

Nici un produs de pe piata romaneasca nu este etichetat ca si OMG si nu au fost facut public

rezultatul nici unei analize de laborator realizate de autoritati pe produsele de pe piata.

4. Studiu de caz

CULTIVARE DE ORGANISME MODIFICATE GENETIC

Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate genetic (OMG).

8

Soia modificata genetic

Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost introduse in

Romania in anul 1998. Este vorba de 14 varietati de soia modificata genetic.

Cifre oficiale arata ca:

- in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,

- in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG

- iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.

Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia modificata genetic a fost

oficial interzisa pentru cultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia

modificata genetic nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata nefezabila

din punct de vedere economic).

Porumbul modificat genetic MON810

9

Totusi, in acelasi an, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in Romania un

soi de porumb modificat genetic cu denumirea MON810 (ce apartine companiei Monsanto).

Acesta era singurul OMG autorizat in UE, pe care Romania l-a autorizat automat. In Romania nu

au fost efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt

efectele asupra mediului.

Implicatiile pe care le poate avea introducerea acestuia in mediu nu au fost adresate de

catre autoritati nici in agenda interna, nici in cadrul procesului de aderare. Romania este o tara in

care culturile de porumb au devenit o traditie, detinand un patrimoniu genetic valoros de varietati

traditionale de porumb. Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb

NEmodificat genetic sunt expuse contaminarii. Cum anume vom proteja varietatile de porumb

traditionale si cele conventionale impotriva contaminarii cu porumb modificat genetic? Este o

intrebare la care autoritatile nu au incercat sa caute un raspuns.

In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata ca suprafetele pe

care a fost cultivat au intregistrat:

-in 2007 - 332, ha.

-in 2008 - 6130,44 ha.

-in 2009 - 3243,52 ha.

-in 2010 - 822,6 ha.

-in 2011 - 588,18 ha.

- in 2012 - 216,9 ha.

10

11

Dezbateri Europene

Inca din 2007, Romania a aratat o puternica atitudine pro OMG in cadrul dezbaterilor

europene. Exista o serie larga de discutii in domeniul OMG in cadrul structurilor UE in ce

priveste noi aprobari de OMG, daca se admite un nivel acceptat de contaminare cu OMG a

produselor ecologice si cele conventionale, daca tarile din UE care au interzis cultivarea

porumbului modificat genetic MON810 au sau nu dreptul de a-si pastra interdictia etc. Votul

Romaniei in aceste discutii s-a situat fie in favoarea OMG-urilor, fie neutru. Acest lucru

12

demonstreaza pe de o parte succesul eforturilor depuse de companiile producatoare de OMG,

pentru a influenta decizia la nivelul autoritatilor romanesti iar pe de alta parte lipsa de interes a

autoritatilor de a aplica principiul precautiei si de a evalua riscurile OMG asupra mediului si

sanatatii umane.

Un aspect interesant este lobby-ului intens facut de Monsanto prin autoritatile romane

pentru soia modificata genetic. Deasemenea, guvernul roman actioneaza ca facilitator pentru

Monsanto si alte companii producatoare de soia modificata genetic. Acestea folosesc exemplul

"experientei romanesti" in cazul soiei modificate genetic pentru lobby in cadrul Comisiei

Europene. "Experienta romaneasca" se refera la succesul enorm pe care l-a avut soia modificata

genetic in Romania si cum se poate implementa o astfel de practiva la scara larga.

Romania este singura tara din lume care a raportat o productie la hectar mai mare pentru soia

modificata genetic decat soia conventionala. Datele despre productia record nu au fost niciodata

verificate in mod oficial si nu au fost autentificate. In tipul perioadei comuniste, raportarea de

productii la hectar mai mari era o procedura institutionalizata foarte comuna. Acest obicei se

pare ca a persistat in agricultura romaneasca din secolul 21.

5. Concluzii

In Romania nu au fost realizate sau publicate studii independente care sa analizeze impactul

culturilor modificate genetic asupra mediului si sanatatii umane si nu exista nici un plan de

realizare a unor astfel de studii

►RISCURILE ASUPRA MEDIULUI NATURAL

Modificările genetice şi produsele acestora au apărut numai în ultimii 20 de ani. De aceea, este

aproape imposibil de evaluat impactul potenţial al speciilor trangenice asupra mediului. Totuşi,

pornind de la observaţiile efectuate în situaţii similare cu specii naturale, oamenii de ştiinţă au

sugerat următoarele efecte:

13

1. Crearea de noi dăunători: la planta de cultură care a fost modificată genetic pentru a fi

tolerantă faţă de săruri ar putea scăpa (evada) din lanul de cultură, ar putea invada estuarele,

sufocând vegetaţia naturală a acestui habitat.

2. Amplificarea problemelor cu dăunătorii deja existenţi: plantele de cultură sunt capabile de a

transfera gene la distanţe de kilometrii la specii înrudite, prin polenizarea mediată de vânt sau

insecte, unele dintre aceste specii putând fi buruieni cunoscute. Astfel, genele străine de la

plantele de cultură cu caractere modificate, cum ar fi toleranţa la erbicide sau uscăciune, ar putea

fi transferate la buruieni, făcându-le şi mai greu de controlat.

3. Afectarea speciilor nevizate, non-ţintă: virusurile, microorganismele sau plantele modificate

genetic pentru a omorî insectele dăunătoare ar putea afecta şi insectele utile. În experimentele de

laborator, bacteriile modificate pentru a converti reziduurile vegetale cum ar fi frunzele în alcool,

cu scopul utilizării acestuia ca şi combustibil, au determinat reducerea populaţiilor de ciuperci

(fungi) benefice. În unele cazuri, au fost omorâte şi ierburile din zone învecinate prin otrăvire cu

alcool.

4. Reducerea biodiversităţii prin înlocuirea speciilor native: plantele de cultura GE care au un

avantaj de supravieţuire ar putea evada din câmpurile de cultura, ar putea invada alte ecosisteme

şi ar putea înlocui alte specii. Aceasta pierdere a biodiversităţii ar putea diminua sever abilitatea

ecosistemelor sau speciilor de a răspunde cu succes la stessuri neaşteptate, cum ar fi uscăciunea

sau bolile.

5. Irosirea resurselor biologice valoroase: bacteria Bacillus thuringiensis (Bt) e utilizata în mod

curent ca pesticid natural. Cercetătorii, însă, au modificat genetic numeroase plante de cultura cu

Bt şi aceasta ar putea grăbi viteza diferitelor insecte la adaptare, devin rezistente la Bt, făcând

tehnologia inefectivă.

14

►RISCURILE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Principalele griji referitoare la siguranţa alimentelor care conţin derivate GE se concentrează

asupra următoarelor aspecte:

1. Testele analitice existente şi bazele de date conţinând substanţele toxice naturale sau nutrienţii

prezenţi în alimentele convenţionale nu sunt adecvate pentru a testa modificările neintenţionate

ale derivatelor GE;

2. Ingineria genetică poate afecta în mare măsură toxinele, alergenii sau nutrienţii din alimente;

3. Alergiile asociate alimentelor pot fi exacerbate prin modificarea genetică;

4. Folosirea genelor marker care conferă rezistenta la antibiotice în unele alimente GE ridică

probleme de sănătate.

5. Cultivatorii şi muncitorii de pe plantaţiile modificate genetic sunt forţaţi să se lupte cu o nouă

problemă. Urmare a recoltării bumbacului, mulţi de pe plantaţii suferă de boli pulmonare şi

alergii ale pielii. E de reţinut că semnalul verde pentru începerea cultivării de bumbac BT în

Punjab a fost dat de către Guvernul Căpitanului Amrinder Singh, după care a început să fie

cultivat la scară largă. Seminţele neroditoare şi alte motive au dus la eşecul cultivării de bumbac

BT , iar altfel, cultivatorii şi muncitorii de pe plantaţii s-au confruntat cu alergii ale pielii şi

disfuncţii bronho-pulmonare.Dr. Grupiar Singh, şeful unei clinici private spune că în ultimul

timp s-a confruntat cu multe cazuri de acest gen. Sătenii afectaţi urmează tratament. Alergiile

menţionate se manifestă prin senzaţii intense de arsură, mancarime. Dr. Grupiar Singh le-a spus

interesaţilor că în bumbacul de tip BT au fost inserate un tip de gene ce produc o toxină şi că de

aceea, cultivatorii şi muncitorii sunt cei mai afectati.Doua rapoarte, realizate de medici, au

evidenţiat creşterea îngrijorării printre medicii profesionişti in legătură cu siguranţa şi

reglementarea GMO. Un raport a fost realizat de Asociaţia de Mediu a Medicilor Irlandezi, fiind

publicat în martie 2001 ca răspuns la un raport solicitat de guvern. Acest raport a pus sub semnul

întrebării toate cele 3 argumente de bază pe seama cărora raportul solicitat de guvern îşi bazează

15

concluzia ca alimentele GE nu reprezintă nici un pericol pentru sănătatea umana. Asociaţia

Medicilor Irlandezi a respins afirmaţiile raportului care susţineau: “datele ştiinţifice asupra

siguranţei produselor alimentare GM actuale sunt susţinute de lipsa oricărui raport privind efecte

adverse rezultate din consumul lor”. Dr. Cullen de la Asociaţia Medicilor a spus: “Lipsa totală a

etichetării înseamnă ca virtual este imposibil să se stabilească o legătură cu alergiile posibile”. Ea

a adăugat ca în ultimul timp s-a constatat o creştere constantă a numărului de alergii faţă de soia

printre copiii irlandezi, dar nu a existat nici o posibilitate de a afirma dacă este în legătură cu

alimentele ce conţin soia GE, deoarece nu există obligativitatea etichetării acestor produse

conform legislaţiei EU. Un alt raport recent al guvernului austriac, având o autoritate ridicată, a

prezentat rezultatele examinării aplicaţiilor de introducere pe piaţă a plantelor GE conform

legislaţiei EU, în privinţa datelor prezentate pentru siguranţa alimentelor. Raportul caracterizează

astfel documentele prezentate de companiile biotech: “Efectele toxice potenţiale rezultate din

inserţia transgenei ca efecte secundare nu sunt luate în considerare în niciun caz. Majoritatea

testelor toxicologice nu au fost realizate conform programelor de asigurare a calităţii cum ar fi

Good Laboratory Practise (GLP – Practica Corecta de Laborator) . Nu s-au realizat testări directe

ale potenţialului alergic al GMP sau produselor acestora.” Inexistenţa unui control democratic

asupra activităţilor de modificare genetică. Nu există transparentă în ceea ce priveşte

reglementările României în domeniul distribuirii şi utilizării OMG-urilor în mediul înconjurător.

Deşi OMG-urile sunt eliberate în mediu şi în lanţul alimentar, publicul larg nu este informat nici

cu privire la acest lucru, nici cu privire la alimentele pe care le consumă. Nu există nicio

procedură de informare a opiniei publice cu privire la acest lucru, chiar dacă România este

membră a Convenţei Aarhus. Deci, ONG-urile de mediu, agricultorii, reprezentanţii bisericii,

precum şi consumatorii, opinia publică în general, sunt excluşi de la participarea la discuţii bine

documentate, în ciuda faptului că aceste biotehnologii pot avea un impact uriaş asupra nivelului

lor de trai, precum şi asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii.Culturi tradiţionale sau

agricultura genetică (GE) în România? Pe de o parte, Guvernul României a publicat în anul 2000

o lege în legătură cu agricultura biologică, promovând-o în acelaşi timp în regiunile muntoase ale

tarii. Pe de altă parte, însă, încurajează şi agricultura pe baza de OMG-uri. Alimentele MG se

află în antiteză cu produsele naturale. Ele încalcă principiile agriculturii biologice. Totuşi

agricultorii n-au informaţii despre ceea ce ar putea fi cultivat în ferma vecină. Nu au fost luate

niciun fel de măsuri pentru a reduce polenizarea încrucişată dintre soiurile MG şi corespon-

16

dentele lor organice. Dacă România vrea cu adevărat să dezvolte program propriu de agricultură

organică, trebuie să respingă orice OMG, fără echivoc. Dacă România speră să pătrundă pe piaţa

agri- colă europeană, trebuie să se menţină în top prin satisfacerea mereu a cererii de alimente

nemodificate. În ultima vreme, au început să fie folosite în agricultură substanţe organice de

sinteză cunoscute sub numele de stimulatori de creştere al plantelor. Acestea activează creşterea

plantelor sau o întârzie, după cum sunt folosite, în concentraţie mai mică/ mare. Acţiunea ce o

prezintă aceste substanţe asupra unor specii şi soiuri de plante e variată, din care cauză ele pot fi

folosite în scopuri diferite: sporirea recoltelor, pentru obţinerea de fructe şi seminţe, pentru

grăbirea coacerii fructelor. Completarea diferitelor substanţe chimie din sol, în scopul de a se

asigura creşterea fertilităţii necesare pentru obţinerea unor recolte sporite, constituie probleme de

chimie aplicate în agricultură. Iar condiţiile cele mai bune pentru creşterea şi dezvoltarea

plantelor agricole sunt totodată favorabile şi pentru înmulţirea dăunătorilor animali şi vegetali,

împotriva cărora trebuie luate masuri de combatere. Combaterea buruienilor, se face, mai ales, pe

cale chimică.

Consecinte ale consumului de organisme modificate genetic

Parerile specialistilor in agricultura si ale oamenilor de stiinta sunt inca impartite, intre cei care

sustin ca aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea unor situatii precum foametea din unele zone

din Africa sau Asia si cei care spun ca acest tip de plante pun in pericol sanatatea oamenilor. 

Tehnologiile de transformare prezinta  numeroase avantaje economice introducerea pe piata a

plantelor transgenice reprezentand  noi varietati, iar comercializarea lor se impune a fi precedata

de cercetare si apoi de aprobare prin stabilirea unor reguli stricte de catre autoritatile fiecarui

guvern national, care trebuie sa se asigure ca produsele sunt inofensive atat pentru mediu cat si

pentru consumatori.

17

Principalele avantaje se refera la:

substituirea tratamentelor chimice sau altor masuri de combatere a daunatorilor, cu efect

asupra pretului de cost al produsului – deci eficientizarea productiei agricole;

obtinerea unor produse libere de reziduuri si pesticide: restrangerea utilizarii erbicidelor

remanente (cum ar fi atrazinul), eliminarea unor erbicide cu efecte ecotoxice, conservarea

calitatii biologice a solului si a apei freatice (in Europa apele freatice sunt contaminate cu

tot felul de erbicide cu diferite grade de remanenta);

protectia faunei utile sau indiferente;

reducerea poluarii naturii si a modificarii acesteia prin lucrarile impuse de combaterea

daunatorilor;

ameliorarea calitatii produselor agricole, cat si a capacitatii de productie a speciilor de

interes economic chiar si in conditii dificile;

mare precizie si economie de timp in ameliorare

Principalele dezavantaje:

lipsa, pana in acest moment, a unor plante transgenice care sa nu fie atacate de toti

daunatorii cu importanta economica deosebita;

pretul mare de cost al semintei plantelor transgenice in conditiile in care acesta nu poate

fi amortizat prin perpetuarea lor in generatiile urmatoare, deoarece firma producatoare nu

garanteaza parametrii calitativi decat pentru prima generatie;

necesitatea, impusa de firmele producatoare de  samanta, de a aplica o tehnologie

speciala, ce se refera la pastrarea unor suprafete cultivate cu plante netransformate si deci

susceptibile la atacul daunatorului;

pericolul aparitiei fenomenului de rezistenta la toxinele produse de plantele transgenice

prin transferul anumitor gene de la germenii patogeni;

18

riscul ca, in unele cazuri, plantele modificate pentru rezistenta la un patogen / daunator,

sa nu atinga parametrii de productie sau calitativi ai plantelor cultivate similare,

netransformate;

barierele legislative, ce permit sau nu utilizarea plantelor modificate genetic in practica

agricola curenta.

rezistenta la antibiotic; primele plante transgenice comercializate au avut ca marker de

selectie gene ce determuna rezistenta la un antibiotic (acest tip de marker – foarte

controversat de altfel – se mai utilizeaza inca). Pe seama acestor gene au fost imaginate

cele mai catastrofale scenarii; conform unuia dintre ele, s-ar putea produce un transfer al

acestor gene, de la astfel de plante transgenice folosite in alimentatie, la bacteriile din

intestinul uman sau animal, fapt ce ar face ineficienta o eventuala terapie cu antibiotice.

Dar numeroasele teste efectuate in acest sens nu au constatat un asemenea transfer. Pe de

alta parte, bacterii rezistente la respectivele antibiotice exista si in alimentele traditionale,

precum si pe suprafata legumelor si fructelor proaspete, sau, probabilitatea producerii

unui transfer de gene este mult mai mare intr-o relatie bacterie-bacterie decat in relatia

planta-bacterie.

Pe de alta parte, eliberarea plantelor modificate genetic ar putea genera o serie

de efecte nedorite asupra mediului:

inmultirea excesiva, care ar transforma planta transgenica intr-un invadator al

agroecosistemului si chiar al habitatului natural, in ansamblul sau (planta transgenica sa

devina o buruiana);

modificarea ciclurilor biochimice (ciclurile azotului si carbonului);

transferul inoportun al transgenelor la alte plante, cultivate sau din flora spontana, ca

urmare a producerii unui ,,flux genetic” prin intermediul polenului trasportat de vant sau de

insecte; aceasta ar duce la schimbari in dinamica populatiilor: unele specii ar capata avantaje,

altele dezavantaje in selectia naturala

influenta negativa asupra lanturilor trofice intre specii (relatiile prada-pradator,

parazitismul etc);

19

impactul direct si neanticipat al plantei insesi sau a produsului transgenei asupra unor

specii neavizate (de exemplu reducerea sursei de hrana sau a habitatului);

in cele din urma, impactul acestor plante asupra biodiversitatii.

Ingrediente care fac salata mai puţin sănătoasă

Este celebru cazul biochimistului şi nutriţionistului de origine maghiarăArpad Pusztai, de la

Institutul de Cercetare „Rowett" din Aberdeen, Scoţia, care şi-a pierdut slujba după ce a

prezentat, în cadrul unei emisiuni, o cercetare personală legată de efectele unui soi de cartofi

modificaţi genetic. Acesta a spus că mai multe organe ale unor şoareci de laborator hrăniţi cu

cartofii s-au atrofiat: ficatul, inima, testiculele şi creierul. Biochimistul a observat şi o serie de

modificări structurale ale globulelor albe din sânge care cresc vulnerabilitatea la infecţii, precum

şi inflamaţii la nivelul unor ţesuturi, cum ar fi pancreasul şi intestinele. Ulterior, o echipă de

cercetare din China a reprodus experimentul, dar cu roşii modificate genetic în loc de cartofi, şi

nu a observat niciuna dintre modificările menţionate de Arpad Pusztai.

Rezistenţa la antibiotice, un alt posibil risc

Producătorii de organisme modificate genetic foosesc uneori gene care cresc rezistenţa la

anumite antibiotice. Există specialişti care cred că această rezistenţă poate fi transmisă bacteriilor

din tubul digestiv al omului. Prin urmare, un alt risc posibil pentru sănătate ar fi creşterea

rezistenţei la antibiotice. Producătorii susţin însă că transferul acestor gene din alimente în

bacteriile din intestine este foarte puţin probabil.

Ceea ce se poate spune cu certitudine în prezent este că trebuie să treacă mai mulţi ani pentru a

putea vedea efectele consumului de organisme modificate genetic asupra sănătăţii umane.

20

Pot favoriza noi alergii

Singurul efect advers necontestat de lumea ştiinţifică este riscul mai mare de alergii. Proteinele

cu care sunt îmbogăţite uneori cerealele pot să provoace reacţii alergice. Un exemplu în acest

sens este soia îmbogăţită cu metionină, o proteină care poate produce alergii.

21

6. Bibliografie

http://www.adevarul.ro/life/sanatate/adevarul_sanatate-organisme_modificate_genetic-OMG-efecte-

toxice-alergii-rezistenta-antibiotice-controversate_0_695330619.html

http://www.infomg.ro/

http://www.infomg.ro/web/ro/Legislatie_OMG/Legislatie_RO/

http://www.infoomg.ro/2011/05/organismele-modificate-genetic/

http://www.ansvsa.ro/documente/Informare_privind_OMG_298ro.pdf

http://www.ecolife.ro/articole/stiinta/controversa-organismelor-modificate-genetic.html

http://www.stopco2.ro/2010/03/03/comisia-europeana-a-autorizat-4-noi-organisme-modificate-

genetic/

22