Organele Centrale de Specialitate Ale Administraţiei Publice Centrale
-
Upload
glodeanu-svetlana -
Category
Documents
-
view
67 -
download
1
Transcript of Organele Centrale de Specialitate Ale Administraţiei Publice Centrale
CUPRINSUL:
Introducere………………………………………………………………
CAPITOLUL I. Caracteristica generală privind organele centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale………………………………
§1. Noţiunea şi Evoluţia organelor centrale de specialitate ale administraţie publice
centrale.
§2. Caracteristica categoriilor şi actelor organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice centrale
CAPITOLUL II. Modul de constituire şi activitate ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale
§1. Modul de constituire a ministerelor .
§2. Competenţa ministerelor.
§3. Actele ministerelor.
§4. Modul de constituire a altor autorităţi administrative centrale.
§5. Competenţa şi actele altor autorităţi administrative centrale .
Încheiere
Bibliografie
1
Introducere
În orice epocă istorică, în orice societate organizată statală, au existat
persoane investite cu autoritate administrativă, care conduceau în nume propriu sau
în numele şefului de stat diferite domenii de activitate economico-sociale. Iniţial
aceste persoane formau consiliile private sau cabinetele care îl ajutau pe monarh în
activitatea de conducere statală. Membrii consiliilor private erau subordonaţi
monarhului şi depindeau de acesta.
Începând cu secolele al XVII - XVIII-lea, în special după revoluţiile
burgheze din Europa şi dezvoltarea regimurilor politice constituţionale bazate pe
afirmarea principiului separaţiilor puterilor în stat, puterea executivă la nivel
central este executată în special de cabinetele ministeriale, Guverne, în general
independente de autoritatea regală care de altfel s-a diminuat considerabil.
Autorităţile administraţiei publice alcătuiesc în statul de drept un subsistem în
cadrul sistemului autoritarilor publice, astfel cum acesta a fost stabilit prin
Constituţie, pe criteriul separaţiei celor trei puteri: legislativă, executivă si
judecătorească şi cărora le corespund trei categorii de autorităţi publice.
Din punct de vedere al competenţei teritoriale (criteriul teritorial), sunt
următoarele autorităţi :
– Autorităţi centrale, pentru care, competenţă se întinde asupra întregului teritoriu
al ţarii : Guvernul, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice
– Autorităţi teritoriale, pentru care competenţă se întinde asupra unei părţi din
teritoriul naţional. Acestea sunt serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi
ale celorlalte organe centrale ;
– Autorităţi locale, pentru care competenţă se întinde asupra unei unităţi
administrativ-teritoriale (raion, oraş, comuna). Acestea sunt consiliile locale şi
primarii.
2
În epoca contemporană, în majoritatea statelor conducerea administraţiei
publice la nivel central şi asigurarea realizării programelor politice revine
guvernelor formate din miniştrii. Noţiunea de ministru în sens modern nu se
confundă cu noţiunea de dregător sau consilier al monarhului, deoarece ministru
este titular de departamente, are o competenţă materială şi teritorială stabilite de
lege sau de constituţie.
Miniştrii sunt membri ai guvernului, care la rândul lui este condus de un
prim-ministru. În sistemele constituţionale contemporane rolul primului ministru şi
al guvernului este sporit în ceea ce priveşte realizarea politicii interne şi externe,
inclusiv sub aspect legislativ. Se constată o implicare din ce în ce mai accentuată a
executivului în realizarea funcţiei legislative în stat, aceasta nefiind un monopol al
Parlamentului.
Guvernul şi ministerele, prin atribuţiile lor fac parte din categoria organelor
administrative ale statului. Guvernul exercită puterea executivă la nivel central,
asigură realizarea programului de guvernare şi conduce administraţia publică a
statului. Instituţia şefului de stat face parte din sistemul administraţiei publice
centrale iar în regimurile constituţionale prezidenţiale şi semi-prezidenţiale este şi
şef al executivului, de regulă alături de primul - ministru.
Dreptul administrativ este ramura care reglementează în perioada
contemporană organizarea şi funcţionarea guvernului şi al ministerelor. Majoritatea
constituţiilor cuprind reglementări în legătură cu autoritatea administrativă
centrala. Reglementările sunt diferite în funcţie de tradiţie sau de regimul politic-
respectiv constituţional existent. Indiferent de aspectele specifice, în constituţiile
contemporane, administraţia ministerială este reglementată prin norme de principiu
sub aspect funcţional şi organizaţional.
Scopul şi sarcinile lucrării. Scopul principal a constat în analiza complexa
a conceptelor teoretice şi practice a organelor administrative centrale, analiza
legislaţiei şi reevaluarea pentru determinarea rolului teoretic şi practice în
asigurarea exercitării legilor, transpunerii în realitate hotărârilor ce sunt necesare
3
societăţii pentru dezvoltare şi organizare.
Întru atingerea scopului au fost determinate următoarele sarcini de analiză a
lucrării:
1. de a stabili categoriile de organe ale administraţiei publice centrale;
2. de a caracteriza organele centrale de specialitate;
3. de a determina şi caracteriza actele organelor centrale de specialitate;
4. de a stabili structura organizatorică diferitor servicii publice;
5. de a determina atribuţiile ministerelor;
6. de a analiza organele centrale de specialitate ale Republicii Moldova paralel
cu cele ale altor state;
7. de a evidenţia domeniile de competenţă ale ministerelor;
8. de a descrie modul de constituire ale altor autorităţi administrative centrale:
Biroul Naţional de statistică, Agenţia Relaţii Funciare si Cadastru, Biroul Relaţii
Interetnice, Agenţia de Stat pentru Silvicultură “Moldsilvă”, Agenţia Turismului,
Centru pentru combaterea crimelor economice şi a corupţiei.
Cercetarea şi analiza problemei date se bazează pe studierea materialului
doctrinar – teoretic, normativ – legislative şi practic prin aplicarea metodelor:
istorică, analitică, juridică şi logică, sistematică şi comparativă în determinarea
rolului şi locului metodelor date în dreptul administrativ.
Întru realizarea acestei teze au fost utilizate informaţia din actele normative
naţionale ca Legea cu privire la Guvern nr. 64-XII, Regulamentele tuturor
ministerelor din Republica Moldova, Hotărâri şi dispoziţii emise de Guvern ş.a.
De asemenea au fost folosite ca surse bibliografice lucrările următorilor
autori: M.Orlov, Şt.Belecciu, T.Draganu, Mircea Preda, A.Iorgovan, Mihai Platon,
A. Negoiţă, Atamanciuc G., Şaptefraţi Tatiana, Ion Creangă ş.a.
Lucrarea este constituită din două capitole care au următorul cuprins:
Capitolul 1 intitulat „Caracteristica generală privind organele centrale de
specialitate ale administraţiei publice”, cuprinde: noţiunea şi evoluţia organelor
centrale de specialitate ale administraţie publice; caracteristica categoriilor şi
4
actelor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Capitolul 2, „Modul de constituire şi activitate ale organelor centrale de
specialitate ale administraţiei publice”, include: modul de constituire a
ministerelor, competenţa ministerelor, actele ministerelor, modul de constituire a
altor autorităţi administrative centrale, Competenţa şi actele altor autorităţi
administrative centrale .
5
Capitolul I. Caracteristica generală privind organele centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale
§1. Noţiunea şi evoluţia organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
Conducerea, sub diverse forme, a apărut o dată cu societatea umană din
necesitatea de convieţuire în comun a indivizilor. În acelaşi timp, nu putem numi
conducerea din perioada prestatală ca administraţie în sensul deplin al acestui
cuvânt, cu toate că esenţa ei rămâne a fi aceiaşi: de a organiza şi dirija viaţa
socială spre binele şi în interesul majorităţii membrilor societăţii date, întru
satisfacerea nevoilor sociale prin prestarea serviciilor de interes vital1.
O data cu declararea independenţei, la 27 august 1991, Republica Moldova
are propria sa formă de guvernământ, şi în 1994 adoptă Constituţia – legea
supremă a societăţii şi statului.
Conform art.107 din Constituţie organele centrale de specialitate ale statului,
Republica Moldova, sunt ministerele care „…traduc în viaţă politica Guvernului,
hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de
activitatea lor”2, iar „în scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în
domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intra nemijlocit în
atribuţiile ministerelor se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi
administrative”.
Potrivit proiectului de lege administraţia publică centrală de specialitate
reprezintă totalitatea organelor centrale de specialitate ale statului şi altor autorităţi
administrative centrale organizate în subordinea Guvernului, precum şi autorităţilor
administrative autonome3.
De la constituirea Republicii Moldova ca stat suveran au existat diferite
1 M.Orlov, Şt.Belecciu „Drept administrativ”, Chişinău 2005, pag.32 Constituţia Republicii Moldova, art.1073 Proiect 13.04.2010, Legea privind administraţia publică centrală.
6
tipuri de ministere şi departamente, şi anume: de conducere ramurală şi
funcţionale. Ministerele ramurale conduceau obiectele ce le sunt subordonate (de
pildă, Ministerul Transporturilor), cele funcţionale dirijau anumite sfere de
activitate (de pildă, Ministerul Finanţelor).
Ministerele din Republica Moldova erau dotate cu servicii centrale puternice
şi cu servicii executive numeroase. De obicei, toate ministerele din republica aveau
o structura administrativă complexă. Ele aveau o oarecare stabilitate, dar se mai
întâmpla că se schimba denumirea ministerelor fără a se efectua schimbări
esenţiale în structură. Uneori ele deveneau obiecte ale unor importante
reorganizări, care însă nu dădeau rezultatul dorit de fiecare data. Aceste schimbări
puteau fi condiţionaţi de diverşi factori ca:
- concurenţa şi jocurile politice din interiorul Guvernului;
- dorinţa de a raţionaliza gestiunea administrativă;
- raţionalitatea politică administrativă.
Despre personalul din ministere putem spune că se împărţea în următoarele
categorii:
- personal de conducere (şef de birou, şef de serviciu, director, director general şi
adjuncţii acestora);
- persoane de execuţie de specialitate (economişti, ingineri, jurişti, profesori ş.a.).
- personal de serviciu (arhivari, magazineri ş.a.).
Nomenclatorul funcţiilor de baza ale ministerelor se stabilea, şi se stabileşte
şi până în prezent, de Guvern era, şi este, prevăzut în regulamentul ministerului.
Conducerea ministerelor se încredinţa miniştrilor. Miniştrii, în virtutea Constituţiei,
aveau o dubla funcţie, fiind atît membri ai Guvernului, care îndeplinesc o funcţie
politica, cât şi şefi ai ministerului pe care îl conduceau4.
Ca organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, ministerele
îndeplineau, fiecare în domeniul său de activitate, programul politic al Guvernului.
Atribuţiile principale erau următoarele:
4 A. Borodac, Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1997, p. 57
7
- organizarea aplicării legilor şi hotărârilor Guvernului;
- asigurarea aplicării politicii Guvernului;
- iniţierea sau elaborarea, ori avizarea proiectelor de acte normative, legi şi
hotărâri ale Guvernului;
- conlucrarea cu organismele şi instituţiile de specialitate pentru formarea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului.
Ministerele elaborau prognoze ale dezvoltării domeniilor respective în
activităţile lor pe baza studierii experienţei mondiale, conjuncturii, programe de
dezvoltare tehnico-ştiinţifică şi social-politică, au grijă de protecţia socială a
angajaţilor lor, asigură pregătirea cadrelor, inclusiv în străinătate.
Referitor la miniştri putem spune că în limitele legii, ei se aflau la punctul de
joncţiune dintre sfera politică şi administrativă: luaţi în ansamblu, miniştrii
îndeplineau funcţii politice, însă în parte fiecare ministru era un organ al puterii
administrative. Ministrului i se atribuia, în primul rând, conducerea întregii
activităţi a ministerului, cu alte cuvinte, el purta răspundere pentru acţiunile
serviciilor centrale şi descentralizate ale ministerului5.
Termenul conducere în cazul dat încadra o serie de activităţi, acte şi fapte
juridice, din care făceau parte: coordonarea activităţii componentelor structurale
ale ministerului, înfiinţarea şi desfiinţarea unităţilor subordonate, stabilirea
structurii acestora, elaborarea şi adoptarea unor acte normative sau individuale.
A doua componenţă a conducerii exercitate de ministru se referea la
implicarea acestuia în politica de personal. Cu alte cuvinte, ministrul avea un şir de
împuterniciri juridice concrete6:
a) Ministrul putea întreprinde măsuri de ordin general, consemnate în
hotărâri şi circulare.
Circularele, de cele mai multe ori explicau, şi explică, conţinutul legii sau
decretului, importanţa lor, dădeau indicaţii referitoare la modul de aplicare. În
acelaşi timp, era posibilă introducerea de către ministru a unei noi reguli, a unei noi 5 Brezoian Dumitru „Drept administrativ. Partea specială ”, Bucureşti 2002, p.956 Mihai Platon „Administraţia publică” (curs universitar), Chişinău 2007, Editura „Universul”, p.366
8
norme. În acest caz, se vorbea despre o circulară normativă, a cărei emitere era
legitimă numai când corespundea anumitor condiţii.
Legislaţia recunoştea unele împuterniciri ale miniştrilor şi în sfera
normativă7: ei aveau dreptul să adopte hotărâri de ordin general care nu vizau pe
nimeni personal, chiar şi în cazul când lipseşte o permisiune clar exprimată în
această privinţă, dacă aceste hotărâri se refereau în exclusivitate la organizarea
serviciilor subordonate lor, cu alte cuvinte, acţionau numai în privinţa
funcţionarilor şi clienţilor acestor servicii.
b) Ministrul era şeful funcţionarilor din ministerul său. Anume el numea în
post funcţionarii de stat cu condiţia respectării drepturilor numirii. Ministrul
soluţionează problemele promovării pe linia serviciului în conformitate cu
condiţiile statutelor funcţionarilor8. El le putea da instrucţiuni subalternilor săi,
urmărea cum se îndeplinesc hotărârile adoptate (totodată, subalternul putea sa se
adreseze oricând ministrului cu un demers prin care cerea sa fie reexaminată
hotărârea adoptată de unul dintre funcţionarii ministerului), putea lua faţă de
subalterni măsuri cu caracter disciplinar.
c) Ministrul adoptă hotărâri administrative individuale. Obiectivele acestor
masuri individuale puteau fi cu totul diferite. De exemplu, ministrul afacerilor
interne putea să ia o hotărâre cu privire la expulzarea din ţară a unui cetăţean
străin, a cărui prezenţă pe teritoriul Moldovei ameninţa interesele menţinerii
ordinii publice; ministrul culturii putea adopta o hotărâre prin care o anumită
clădire era declarată monument istoric.
d) Ministrul avea împuterniciri financiare considerabile. În fiecare an, chiar
şi la momentul de faţă, ministrul pregăteşte proiectul bugetului ministerului său.
După aprobarea lui de către Parlament în cadrul Legii cu privire la finanţe el dirija
folosirea mijloacelor puse la dispoziţie, adopta hotărâri detaliate privind finanţarea,
opera cheltuielile, putea prescrie decontările (fiind "ordonatorul principal").
Deoarece ministrul nu reuşea să soluţioneze toate problemele, el transmitea 7 Ioan Alexandru, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, vlo.1 Bucureşti, 1996, p.458 Alexandru Ioan, Administraţia Publică, Bucureşti, 1999, pag.235
9
o buna parte dintre împuternicirile sale şefilor serviciilor centrale ale ministerului
sau unităţilor administrativ-teritoriale respective în limitele procesului general de
delegare9.
În cadrul ministerelor activau unele servicii permanente, care activează şi la
moment, acestea fiind formate dintr-un număr de funcţionari de stat de diferite
ranguri, care sunt angajaţi permanenţi ai ministerelor. Este vorba de funcţionarii
publici, ataşaţii administraţiei centrale, secretarii subordonaţi şefilor de direcţii,
secţii sau directorilor generali, aflaţi la dispoziţia Guvernului.
Structura organizatorică a acestor servicii era diferită, în funcţie de
ministere, însă, de regulă, acestea nu se puteau lipsi de direcţii şi (sau) direcţii
generale, formate, la rândul lor, din câteva birouri.
Serviciile permanente aveau o mare însemnătate practică, deoarece statutul
lor asigura un înalt grad de competenţă. Ele puteau influenţa asupra conţinutului
hotărârilor adoptate de ministru, fie şi prin faptul că prezentarea problemei se afla
la discreţia lor.
Avantajul pe care îl oferea funcţionarea serviciilor permanente consta în
asigurarea continuităţii muncii administrative.
Dacă e să facem o analiză comparativă a administraţiei centrale de
specialitate putem menţiona că structura generală este aproape aceeaşi peste tot.
În vârf, ministrul şi cabinetul său, acesta având un triplu rol: el este în fruntea
serviciilor grupate în departamentul său, el le conduce şi este responsabil de mersul
lor, de actele lor.
El este, de asemenea, controlorul administraţiei sale, după imaginea folosită
de englezi: "este cunoscătorul intr-ale mâncării, care trebuie să aprecieze
bucătăria", el dă socoteală dacă bucătăria este bine făcută şi răspunde nevoilor
celor administraţi10. El este apărătorul serviciilor sale şi purtătorul de cuvânt al
acestora în faţa parlamentului, înaintea colegilor săi, înaintea şefului statului.
9 Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, Bucureşti, 1992, v: 1, p.45
10 H. Puget, Les institutions administratives etranger, Paris, Dalloz, 1969
10
Alături de ministru, avem cabinetul, format din câţiva oameni de încredere,
colaboratori imediaţi, al căror destin este legat de acela al ministrului, a căror
funcţie durează cât aceea a ministrului. Cabinetul este punctul de joncţiune între
administraţie şi politică.
În Anglia, miniştrii nu au veritabile cabinete, ci numai un secretariat
particular şi totdeauna funcţionari permanenţi.
Subordonate ministrului şi cabinetului său, exista uneori un secretar general
al ministrului.
În fiecare minister britanic era un secretar permanent - secretar general, el
era cel mai înalt funcţionar din minister şi rămâne în post oricare ar fi schimbările
politice.
Între aceşti secretari permanenţi există o ierarhie: cel mai înalt este cel de la
trezorerie. În alte state, secretarii generali nu sunt funcţionari permanenţi.
Instituţia secretarilor permanenţi prezintă avantaje şi dezavantaje, englezii
sunt foarte mulţumiţi şi nu intenţionează s-o schimbe. În alte ţări, se arata că
instituţia se interpune între miniştri şi directori, ceea ce poate jena politica
personală a ministrului. În Germania, sunt secretari de stat funcţionari de
carieră.
Ministrul şi, sub autoritatea sa, secretarul general, dirijează diferitele servicii
ale ministerului. Aceste servicii se repartizează în doua mari categorii: există
servicii comune pe ansamblul ministerului (personal, arhiva, organizare,
contencios, buget, ajutor social). Aceste servicii se găsesc mai mult sau mai puţin
dezvoltate în toate ministerele. Dar uneori ele nu sunt net individualizate şi rămân
fragmentate între marile ansambluri administrative ale ministerului. Printre
serviciile comune trebuie reţinute inspecţiile generale, care exista în cea mai mare
parte a ministerelor şi sunt aproape totdeauna ataşate direct ministrului. Serviciile
specializate sunt foarte diferite, după ministere: învăţământ, învăţământ superior,
personal, tehnic etc.
Serviciile sunt grupate formând direcţii generale sau direcţii. Câteodată, o
11
direcţie generala reuneşte mai multe direcţii. Aproape peste tot se manifestă
tendinţa multiplicării direcţiilor generale şi direcţiilor11.
De altminteri, denumirile întrebuinţate nu trebuie să ne inducă în eroare,
înainte direcţiile, chiar şi în Franţa, se numeau divizii. Termenul este folosit în
Anglia şi în S.U.A., dar trebuie tradus prin direcţie12.
Direcţiile reunesc birouri, adică celule administrative în care un număr de
funcţionari lucrează sub direcţia unui şef.
În ţările anglo-saxone cuvântul birou înseamnă direcţie sau mai precis,
serviciu în sens francez, acesta cuprinzând mai multe birouri. Ministerele sunt
conglomerate de birouri, repartizate pe direcţii şi servicii. Ceea ce este propriu
directorilor, este de a avea comunicaţii directe şi întâlniri personale cu ministrul.
În Anglia, fiecare minister are un secretar permanent, care are un rol
considerabil. El are asistenţi, ca şefi ai principalelor subdiviziuni ale ministerelor,
secretari adjuncţi şi subsecretari permanenţi.
În cadrul ministerului trezoreriei este creat un serviciu de O.M. (organizare
şi metode), care se preocupa de perfecţionarea administraţiei de stat în ansamblul
său: perfecţionarea structurilor, simplificarea formalităţilor, amenajarea cât mai
bună a transmiterii documentelor, ameliorarea metodelor de lucru, punând fiecare
funcţionar exact la locul său şi asigurarea unui maximum de randament activităţii
sale. Acest birou are prelungiri în fiecare minister, cu legătura între ele, pentru
unitate de concepţie. Ele se dirijează în controlori şi au rezultate bune.
Acelaşi departament al finanţelor are o subdiviziune numita "Stationary
Office", însărcinată cu imprimarea şi vizarea tuturor documentelor oficiale şi
furnizează material de birou întregii administraţii centrale; sistemul este avantajos
pentru standardizarea materialului.
Mai avem ministere mai importante: ministerul lucrărilor publice, ministerul
de interne (are un rol mult mai restrâns ca în Franţa; se ocupa de politica generală
11 Şaptefraţi Tatiana, Dezvoltarea teoriilor administrative. Materialele conferinţei ştiinţifico-practice Chişinău, 2002,p.76
12 Leon Duguit, Lecon de droit public generale, Paris, 1926, p.196
12
şi de cele speciale, mai ales în ceea ce priveşte străinii), afaceri externe, apărare,
energie, agriculturii, pescuit şi alimentaţie, transporturi, muncă, educaţie, sănătate,
pensii, ştiinţe.
În S.U.A., secretarul de stat este cel mai mare în rang. Secretarul de stat este
primul dintre secretarii executivi, are subsecretari şi secretari asistenţi colaboratori.
Ministrul finanţelor nu se ocupă de buget; biroul bugetului este ataşat
preşedintelui. Ministerul finanţelor are numai sarcina strângerii impozitelor şi
taxelor. Controlorul general este cel care verifică contabilitatea guvernului federal.
În România, ministerele formează al doilea eşalon al sistemului
administraţiei publice, fiind organe centrale de specialitate care conduc şi
coordonează administraţia publică în diferite domenii şi ramuri de activitate.
Numărul lor este determinat de masa sarcinilor administraţiei publice într-un
domeniu sau altul de activitate, dar şi de concepţiile şi interesele politice care se
manifestă la factorii ce compun sistemul politic. Ministerele îndeplinesc sarcinile
de conducere şi organizare, pe baza şi în condiţiile legii.
Organizarea ministerelor trebuie observată din doua puncte de vedere: acela
al naturii domeniului de activitate care poate implica existenţa mai multor ramuri
în structura ministerului, şi acela al structurii ministerelor referitor la sarcinile pe
care le au prin organizarea conducerii ministerelor şi a administraţiei ministeriale
propriu-zise13.
Conducerea ministerelor aparţine miniştrilor, care realizează joncţiunea
dintre guvern şi administraţie, reprezentând ministerul în raport cu guvernul, dar în
acelaşi timp reprezentând guvernul în administraţia care o realizează ministerele.
Dublul caracter al miniştrilor - de guvernanţi dar şi de administratori - este evident
în regimul parlamentar, care este există şi în Republica Moldova.
În concluzie putem menţiona că organele centrale de specialitate de
administraţie ale autorităţilor publice centrale sunt ministerele, care „…traduc în
13 Atamanciuc G., Teopия гocyдapcтвeннoгo ynpaвления, Mockвa,1997.
13
viaţă politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile
încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor”14, iar „în scopul conducerii,
coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte
domenii care nu intra nemijlocit în atribuţiile ministerelor se înfiinţează, în
condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative”.
Acestea au evoluat treptat conform relaţiilor noi apărute în societate,
deoarece cunoaştem că prin intermediul acestora are loc dezvoltarea societăţii în
mai multe domenii cum ar fi a economiei, politică, socială, culturală.
Astfel prin intermediul acestora şi rolul important pe care îl deţin în stat ne
conferă prin aplicarea noilor reglementări sociale o dezvoltare înfloritoare a
societăţii.
14 Constituţia Republicii Moldova, art.107
14
§2. Caracteristica, categoriile şi actele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
Conform art.107 din Constituţia Republicii Moldova organele centrale de
specialitate sunt ministerele care promovează politica Guvernului, şi conform al.2
din acelaşi articol, citez: „ în scopul conducerii, coordonării şi executării
controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră
nemijlocit în atribuţiile ministerelor se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte
autorităţi administrative”15.
De asemenea această clasificare este prevăzută şi de Legea cu privire la
Guvern, nr.64 – XII, din 31.05.90 în art.24 care stipulează că organele centrale de
specialitate ale administraţiei publice sunt următoarele16:
A. Ministerele:
Ministerul Economiei
Ministerul Finanţelor
Ministerul Justiţiei
Ministerul Afacerilor Interne
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene
Ministerul Apărării
Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor
Ministerul Mediului
Ministerul Educaţiei
Ministerul Culturii
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
Ministerul Sănătăţii
Ministerul Tineretului şi Sportului
Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor;15 Constituţia Republicii Moldova art.10716 Legea cu privire la Guvern, nr.64 – XII, din 31.05.90, art.24
15
B. alte autorităţi administrative centrale 17 :
Biroul Naţional de Statistică;
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru;
Biroul Relaţii Interetnice;
Serviciul Grăniceri;
Agenţia „Moldsilva”;
Agenţia Rezerve Materiale;
Agenţia Turismului;
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
A. Ministerele
Ministerele sunt organe centrale ale puterii executive care conduc
administraţia publică în diferite ramuri şi domenii de activitate.
Numărul ministerelor după cum menţionează prof. A.Nigoiţă, este
determinat de funcţiile şi sarcinile administraţiei publice precum şi de interesele
politice care se manifestă la factorii care compun sistemul politic. Numărul prea
mare al ministerelor pe lîngă faptul că împovărează bugetul statului, prezintă şi
dificultatea coordonării anevoioase la nivelul Guvernului, dar ş numărul mic de
ministere creează dificultăţi în funcţionalitatea administraţiei prin blocajul care se
produce prin supraîncărcarea miniştrilor responsabili de prea multe probleme din
domeniul pe care îl conduc.
Numărul ministerelor poate varia prin contopirea unor ministere, despărţirea
lor sau înfiinţarea de noi ministere18.
De competenţa ministerelor ţine: prognozarea dezvoltării domeniilor
încredinţate în baza studierii experienţei mondiale; elaborarea programelor de
dezvoltare tehnico-ştiinţifică şi social-economică; asigurarea financiară a realizării
programelor şi asigurarea socială a salariaţilor; asigurarea pregătirii cadrelor; 17 Legea cu privire la Guvern, nr.64 – XII, din 31.05.90, art.2418 A. Negoiţă. op. cit., p.76
16
controlul realizării sarcinilor programelor etc19.
Guvernul poate delega, prin hotărâre, unele funcţii ce-i aparţin, către
ministerele de domeniu. Acest drept se realizează prin adoptarea de acte normative
departamentale, înregistrate în modul stabilit şi publicate în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova (art.21, alin.4, Legea 64-XII).
Ministerele sunt organe unipersonale, conduse de un ministru numit de
Preşedintele Republicii în baza votului de învestitură acordat de Parlament.
Ministerul poartă răspundere personală pentru îndeplinirea sarcinilor puse în faţa
lui.
Conducerea unipersonală a ministrului este îmbinat cu cea colegială, în
structura fiecărui minister se formează Colegiul ministerului, compus din ministru
ca preşedinte, vice-miniştri şi conducători de subdiviziuni în număr de 9 – 11
membri, aprobaţi de Guvern. La Colegiul se pun în discuţie cele mai importante
probleme, dar hotărîrea acestuia nu are putere juridică pînă la aprobarea ei prin
ordinul ministrului.
Ministerele îşi realizează activitatea şi distribuirea competenţelor în baza
Regulamentului aprobat de Guvern. În vederea realizării atribuţiilor conferite de
lege, ministerele au o anumită structură organizatorică care este constituită din
direcţii, secţii, birouri, servicii şi departamente20, care nu sunt subiecte de drept
administrativ şi nu au personalitate juridică.
Direcţia – este un compartiment organizatoric în structura ministerelor,
departamentelor sau a direcţiilor generale, care coordonează activităţile a mai
multe servicii sau birouri. Direcţia generală reprezintă un compartiment din
structura ministerelor ori a departamentelor care desfăşoară o activitate referitoare
la un domeniu funcţional distinct, în care importanţa acestor activităţi impune o
astfel de structură organizatorică. În cadrul direcţiilor generale se pot organiza
direcţii, servicii sau birouri.
Biroul – reprezintă componenţa de bază în structura de organizare a oricărui 19 M.Orlov, Şt.Belecciu „Drept administrativ”, Chişinău 2005, p.77 20 Ibidem, p.136
17
minister, el poate fi independent, fie în cadrul unei direcţii ori serviciul etc.
Serviciul – este compartimentul care îndeplineşte activităţi importante, cu
volum mai mare de muncă sau complementare, care necesită o conducere unitară,
în cadrul unui serviciul pot fi organizate birouri. Serviciul poate funcţiona
independent sau în cadrul unei direcţii.
Departamentul – reprezintă o subdiviziune a unui minister care desfăşoară o
activitate de strictă specialitate, de natura celei care conţine obiectul de activitate al
ministerului din care face parte. Un departament poate avea în structură aceleaşi
compartimente ca un minister: direcţii generale, direcţii, servicii, birouri. El poate
fi învestit cu activităţi de conducere, coordonare, control etc.
Deosebirea esenţială dintre minister şi departament este aceia că aceasta din
urmă neavând calitatea de autoritate a administraţiei publice, nu poate emite acte
administrative în nume propriu21.
Ministerele promovează o politică statală de cadre, îndreptată spre
completarea propriului aparat central şi a organelor de resort cu specialişti de înaltă
calificare, creează sistemul ramural de instruire continuă a cadrelor, organizează
pregătirea specialiştilor cu studii superioare şi medii speciale, asigură pregătirea
cadrelor, inclusiv în străinătate (art.21 Legea 64-XII).
Pornind de la prevederile art. 97 al Constituţiei, care stabileşte că Guvernul
este alcătuit din: prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştre,
miniştre şi alţi membri stabiliţi prin legea organică22, putem concluziona că toate
ministerele se află în subordinea Guvernului şi nu pot fi înfiinţate ministere
autonome.
În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, ministerele emit ordine şi instrucţiuni,
obligatorii, de regulă, pentru ramura dată.
Ordinile – sunt acte juridice administrative prin care ministerul realizează
rezolvarea unor probleme concrete din domeniul său de activitate. Ordinile au de
regulă un caracter individual, ele fiind acte de aplicare ale actelor normative. Ca 21 Ibidem, p.136 22 Art.4 din Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern din 31.05.1990
18
exemplu putem da Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 207 cu privire la
modul de sesizare a organului de urmărire penală23.
Instrucţiunile – sunt acte administrative cu caracter normativ prin care se
stabilesc reguli generale de conduită pentru domeniul de competenţă al
ministerului, organele şi celelalte servicii desconcentrate, subordonate. Sunt cazuri
cînd instrucţiunile sunt emise în comun cu alt minister sau organ interesat.
Regulamentele – au de asemenea caracter normativ, au drept obiect
organizarea şi funcţionarea ministerului şi a serviciilor subordonate, aprobate prin
ordin al ministrului.
În practica administrativă mai pot fi întâlnite şi circularele care sunt acte cu
caracter explicativ şi de îndrumare referitor la modul în care trebuie să se
desfăşoare anumite activităţi din cadrul ministerului, precum şi rezoluţiile, care
sunt acte de soluţionare a unor probleme concrete. Aceste circulare şi rezoluţii pot
fi emise şi de către secretarii de stat, subsecretarii de stat, secretarii generali,
directori generali, directori.
B. Autorităţile administrative centrale de specialitate
În doctrina administrativă se utilizează termenul de administraţie ministerială,
care desemnează organele centrale de specialitate subordonate direct Guvernului,
indiferent dacă au sau nu denumirea de ministere, iar titularii acestora fac parte, de
drept, în baza Constituţiei, din Guvern, dar există în fiecare ţară şi organe denumite
comitete, consiliu, agenţie, departament, al căror titular, de regulă, nu face parte
din Guvern24.
Alin.2, art.107 din Constituţie permite să se înfiinţeze, în condiţiile legii, şi
alte autorităţi administrative în scopul conducerii, coordonării şi exercitării
controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră
nemijlocit în atribuţiile ministerelor, în baza acestei prevederi, au fost înfiinţate un
şir de autorităţi administrative centrale de specialitate autonomă: Curtea de 23 M.Orlov, Şt.Belecciu „Drept administrativ”, Chişinău 2005, p.7924 A.Iorgovan, op.cit., Tratat de drept…, vol. 2, p.522
19
Conturi, Avocatul Parlamentar, Banca Naţională etc.
În art.1 al Legii privind administraţia publică locală25 se dă următoarea
definiţie administraţiei publice centrale: „totalitatea autorităţilor de specialitate ale
administraţiei publice, constituie pentru satisfacerea, sub conducerea Guvernului, a
intereselor generale ale societăţii la nivelul întregii ţări ”.
Guvernul poate crea comisii şi consilii permanente şi provizorii pentru
studierea unor probleme şi pentru elaborarea hotărârilor în vederea dezvoltării
economiei, politicii în domeniul finanţelor, creditelor, preţurilor, valutei, circulaţiei
monetare precum şi în domeniile politicii sociale, învăţământului public, culturii şi
din alte sfere ale vieţii26.
Activitatea comisiilor şi consiliilor este condusă de prim-ministru, de
miniştri sau de alte persoane numite de Guvern.
Conform art.23 din Legea 64-XII, Guvernul exercită controlul legalităţii şi
oportunităţii activităţii ministerelor, departamentelor, a altor organe din subordinea
sa, a prefecturilor, fiind în drept să abroge actele administrative emise de aceste
organe pe motiv de ilegalitate. Prim-ministrul poate cere dări de seamă
conducătorilor acestor organe.
Tot în Lege 64-XII, este stipulată actuala structură a autorităţilor
administraţiei publice centrale25:
Biroul Naţional de Statistică – în activitatea sa se călăuzeşte de Constituţia
Republicii Moldova, Legea cu privire la statistica oficială, hotărârile
Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărârile
şi dispoziţiile Guvernului, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, şi nu în ultimul rând de Regulamentul său de activitate.
Principalele sarcini ale Biroului Naţional de Statistică sunt:
- să emită, în limitele competenţei sale, acte normative ce ţin de producerea
informaţiei statistice, obligatorii pentru toate persoanele care cad sub incidenţa
Legii cu privire la statistica oficială;25
Legea privind administraţia publică locală nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998.01.2006 în Monitorul Oficial Nr. 13-15 art Nr: 8526 Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern din 31.05.1990, art. 22, aln.5
20
- să facă propuneri cu privire la modificarea sau abrogarea actelor normative
ale autorităţilor administrative centrale, ce contravin legislaţiei în vigoare, în
probleme ce ţin de desfăşurarea activităţii statistice;
- aprobă regulamentele direcţiilor şi secţiilor aparatului central şi ale
subdiviziunilor teritoriale de statistică, statutele întreprinderilor şi organizaţiilor din
subordinea Biroului;
- emite, în condiţiile legii, ordine, aprobă instrucţiuni şi alte acte care vizează
activitatea Biroului;
- asigură pregătirea şi perfecţionarea cadrelor necesare subdiviziunilor de
statistică, organizează înzestrarea tehnico-materială a acestora.
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru – în activitatea sa are la bază
Regulamentul de activitate, Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la
Guvern şi alte legi, decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţe şi
hotărâri ale Guvernului, precum şi acorduri internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
În categoria funcţiilor intră elaborarea actelor normative ce determină
valoarea lucrărilor (topografo-cartografice, geodezice, reformei funciare etc.)
finanţate din bugetul de stat.
Actele emise sunt ordine şi dispoziţii de competenţa Agenţiei.
Biroul Relaţii Interetnice – emite ordine şi dispoziţii, controlează
executarea lor.
Serviciul Grăniceri – este o autoritate administrativă centrală, care îşi
exercită atribuţiile şi promovează politica statului în următoarele domenii27:
- supravegherea şi controlul frontierei de stat, în scopul combaterii faptelor
specifice criminalităţii transfrontaliere, inclusiv migraţiei ilegale, asigurarea
intereselor Republicii Moldova la frontiera de stat, în condiţiile legii;
- paza frontierei de stat a Republicii Moldova în modul stabilit de legislaţia în
vigoare.
27 Legea cu privire la Serviciul Grăniceri nr. 162-XVI din 13.07.2007
21
Agenţia Turismului28 – în activitatea sa Agenţia se conduce de Constituţia
Republicii Moldova, legi şi hotărârile Parlamentului, decretele Preşedintelui
Republicii Moldova, ordonanţele, hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, de tratatele
internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte, precum şi de
Regulamentul său de activitate.
Sarcina principală este de a emite ordine ce vizează activitatea de bază a
Agenţiei şi controlează executarea lor.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei29 – este un
organ specializat al administraţiei publice centrale creat pe lângă Guvernul
Republicii Moldova, învestit cu dreptul de a efectua cercetări penale, anchete
preliminare, operaţiuni de investigaţii, controale şi revizii financiar-fiscale în
cauzele ce ţin de delictele economice şi actele de corupţie, de a constata
contravenţiile şi de a aplica sancţiuni şi amenzi conform legislaţiei în vigoare.
Actele emise sunt ordine, dispoziţii şi instrucţiuni referitor la exercitarea
atribuţiilor Centrului, de asemenea ordine de angajare în şi eliberare din funcţie a
angajaţilor Centrului.
Legea privind administraţia publică centrală de specialitate mai
menţionează o altă categorie de organe şi anume, autorităţile administrative
autonome, care sunt independente faţă de Guvern şi se organizează prin legea
organică30.
Din ele fac parte Consiliul Suprem de Securitate, Serviciul de Informaţii şi
Securitate al Republicii Moldova, Curtea de Conturi, Consiliul Economic Suprem,
Audiovizualul.
Acestea apar, de regulă, ca organe de domeniu, care, la rândul lor pot fi de
trei categorii31: a) organe de sinteză, b) organe de coordonare, c) organe de control.
Din cele menţionate mai sus putem concluziona conform Legii cu privire la
Guvern, că organele de specialitate ale administraţiei publice sunt ministerele şi 28 Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Turism, 21 decembrie 200929 Hotărîrea Guvernului nr.335, din 18.03.2002, cu privire la aprobarea Regulamentului provizoriu al CCCEC.30 Legea privind administraţia publică centrală de specialitate, art.2, alin.5, Proiect din 13.04.2010.31 Mihai Platon „Administraţia publică” (curs universitar), Chişinău 2007, Editura „Universul”, p.370
22
alte autorităţi care la rândul lor sunt specificate în dependenţă de domeniul lor de
activitate şi datorită atribuţiilor ce le revin acestea emit acte juridice administrative
cum ar fi ordinile, instrucţiunile, regulamente, dispoziţii cât şi alte note
informative.
CAPITOLUL II. Modul de constituire şi activitate ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
§1. Modul de constituire a ministerelor
Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.
Ele se află în subordinea Guvernului şi realizează politica acestuia în domeniul sau
ramura lor de activitate.
23
Deşi legislaţia nu prevede expres acest lucru, ministerele pot fi organizate
numai în subordonarea Guvernului, şi numai pe baza legii32.
Organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei publice centrale sunt
determinate de Legea cu privire la Guvern şi Regulamentele acestor organe
aprobate de Guvern.
Ministerele şi miniştri se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului
de încredere Guvernului.
Structura organizatorică, atribuţiile şi numărul de posturi ale ministerelor se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în raport cu importanţa, volumul şi
complexitatea activităţii fiecărui minister în parte.
Structura organizatorică a ministerelor, în funcţie de volumul, complexitatea
şi specificul activităţii acestora cuprinde:
- Birourile se organizează pentru îndeplinirea unei activităţi omogene
sau mai multe activităţi complementare, care necesită o conducere
unitară;
- Serviciul cuprinde mai multe birouri;
- Direcţia cuprinde mai multe servicii sau birouri, a căror activitate face
necesară o conducere unitară;
- Direcţia generală se organizează pentru conducerea unui domeniu sau
sector de activitate. Ea poate cuprinde direcţii, servicii, birouri;
- Departamentul este înfiinţat pentru coordonarea activităţii mai multor
direcţii generale, direcţii etc.
Structurile organizatorice din cadrul ministerului nu au o competenţă proprie
pentru a dispune de calitate de autoritate publică, distinctă de ministerul din care
fac parte. Ele au numai sarcini de serviciu. Aşa încât, de regulă, ele nu sunt
subiecte de drept administrativ şi nici nu au calitatea de persoană juridică.
Fac însă excepţie departamentele din structura unor ministere care, potrivit
actului de înfiinţare, au atribuţii proprii şi personalitate juridică.
32 T.Drăganu, op. cit., vol.II, p.323
24
Subdiviziunile ministerelor pot fi împărţite în două categorii: de specialitate
şi funcţionale.
Subdiviziunile de specialitate desfăşoară o activitate de strictă specialitate,
de natura celor care constituie domeniul propriu ai acelui minister, numărul lor
fiind determinat de specificul acestuia.
Subdiviziunea funcţională există în cadrul oricărui minister, activitatea lor
aflându-se în legătură cu toate sectoarele ministerului respectiv, ca, de exemplu,
secretariat, resurse umane, financiar-contabilitate, administrativ-gospodăresc etc.
Subdiviziunile organizatorice ale ministerelor, neavând calitatea de
autoritate publică, distinctă de minister, nu pot emite acte administrative
normative, ci numai acte de aplicare a actelor cu forţă juridică superioară. În
unele cazuri, prevăzute de lege, anumite subdiviziuni pot avea dreptul de a emite
acte normative, ca de exemplu departamentele din cadrul unor ministere.
În cadrul ministerelor se organizează cabinetul ministrului. Ministerele pot
înfiinţa, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate, aflate în subordinea lor,
iar în funcţie de natura atribuţiilor, pot avea compartimente în străinătate, stabilite
prin hotărâre a Guvernului. Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice
descentralizate, în unităţile administrativ-teritoriale.
Acest text este contradictoriu prin el însuşi. Pe de o parte se prevede că
aceste servicii se află în subordinea ministerelor, iar pe de altă parte, că ele ar fi
descentralizate. Or, dacă sunt subordonate, nu mai pot fi descentralizate, aşa
încât, după părerea noastră, atributul de „descentralizat" ar trebui exclus din
textul legii.
Înfiinţarea, organizarea şi atribuţiile serviciilor publice din unităţile
administrativ-teritoriale, numărul de personal, funcţiile de conducere se aprobă
prin ordin al ministrului, respectiv ai conducătorului organului central de
specialitate în subordinea cărora se află serviciul respectiv.
Ministrul sau conducătorul organului central numeşte conducătorii organelor
25
din subordinea ministerului sau a organului central.
Conducătorii serviciilor publice desconcentrate din unităţile administrativ-
teritoriale sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de ministrul sau de conducătorul
organului central, cu avizul consultativ al prefectului.
Şi acest text este criticabil. Din moment ce avizul este consultativ, înseamnă
că ministrul sau conducătorul organului central nu este obligat să ţină seama de ei,
şi atunci se pune o întrebare firească, anume de ce se mai cere acest aviz, dacă el
nu este obligatoriu?
După părerea noastră, ar trebui să se prevadă, fie că avizul este conform, şi
atunci el devine obligatoriu, fie să se renunţe total la solicitarea avizului din partea
prefectului.
Atribuţiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de
organizare şi funcţionare al ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.
Reieşind din cele menţionate mai sus putem da un exemplu concret referitor
la modul de organizare a ministerelor în Republica Moldova, şi anume a
Ministerul Economiei care potrivit Regulamentului privind organizarea,
funcţionarea şi structura aparatului central al acestuia este prevăzută conducerea
formată din ministrul şi viceprim-ministru economiei, aceştia având următoarele
funcţii: - organizează şi conduce activitatea Ministerului şi poartă răspundere
personală pentru realizarea sarcinilor încredinţate acestuia, pentru utilizarea
raţională a mijloacelor bugetare, integritatea mijloacelor financiare şi a valorilor
materiale, autenticitatea indicilor cuprinşi în evidenţa contabilă şi în dările de
seamă; - asigură executarea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova,
hotărârilor Parlamentului, ordonanţelor, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului,
îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor ce decurg din prevederile prezentului
Regulament şi din alte acte normative, precum şi din politica de cadre a statului; -
numeşte în şi eliberează din funcţie conducătorii întreprinderilor de stat
administrate; - coordonează numirea organelor de conducere ale întreprinderilor
administrate de către instituţiile în subordine; - modifică statul de personal al
26
aparatului central al Ministerului, în cadrul structurii şi efectivului-limită ale
aparatului central al Ministerului, aprobate de Guvern;
În lipsa ministrului, funcţiile acestuia sânt exercitate de vice-ministrul desemnat de
ministru.
În cadrul Ministerului activează trei vice-miniştri, numiţi în şi eliberaţi din
funcţie de Guvern, la propunerea ministrului. Vice-miniştrii se subordonează
nemijlocit ministrului şi organizează activitatea în cadrul Ministerului, în limitele
împuternicirilor ce le sânt atribuite.
Ministrul, vice-miniştrii şi conducătorii subdiviziunilor interioare ale
aparatului central al Ministerului, în limitele împuternicirilor atribuite, poartă
răspundere pentru deciziile luate şi pentru activitatea Ministerului.
Direcţiile generale, direcţiile, secţiile, serviciile şi sectoarele sunt
subdiviziuni interioare ale aparatului central al Ministerului. Ele activează în baza
propriilor regulamente, vizate de vice-ministrul respectiv şi aprobate de ministru.
În cadrul Ministerului se instituie un Colegiu, compus din ministru (preşedintele
colegiului), vice-miniştri, alţi angajaţi ai Ministerului, precum şi din savanţi şi
specialişti notorii în domeniile de competenţă. Componenţa nominală a Colegiului
se aprobă de Guvern.
Colegiul examinează în şedinţele sale chestiuni privind organizarea activităţii
Ministerului în vederea promovării politicii economice a ţării, transformărilor
structurale şi economice, soluţionării problemelor stringente, elaborării şi realizării
pronosticurilor pentru perioade de perspectivă şi de scurtă durată, discută chestiuni
ce ţin de activitatea instituţiilor şi organizaţiilor subordonate Ministerului,
efectuează controlul asupra executării deciziilor, selectării şi folosirii cadrelor,
examinează proiectele actelor legislative şi normative, ia în dezbatere rapoartele şi
dările de seamă ale conducătorilor de subdiviziuni ale Ministerului şi ai
organizaţiilor şi instituţiilor din subordinea acestuia.
În activitatea sa Colegiul se conduce de regulamentul propriu, aprobat prin
ordinul ministrului. Deciziile Colegiului se traduc în fapt prin emiterea de ordine
27
ale ministrului.
Ministerul colaborează cu Parlamentul în cadrul comisiilor parlamentare şi
şedinţelor plenare, inclusiv prin reprezentantul Guvernului în Parlament, cu alte
ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu societatea
civilă.
În cadrul Ministerului pot fi create comisii şi grupuri de lucru, care sînt
convocate pentru examinarea şi soluţionarea unor chestiuni specifice. La lucrările
comisiilor pot fi antrenaţi specialişti din diferite domenii.
Structura aparatului central al Ministerului Economiei 33
Conducerea
Cabinetul viceprim-ministrului, ministru al economiei (cu statut de serviciu)
Direcţia generală politici industriale şi de competitivitate
Direcţia dezvoltare tehnologică şi competitivitate
Direcţia politici investiţionale şi de promovare a exportului
Direcţia politici de administrare şi deetatizare a proprietăţii publice
Direcţia generală dezvoltarea mediului de afaceri
Direcţia politici de reglementare a activităţii de întreprinzător
Direcţia dezvoltarea mediului financiar şi fiscal
Direcţia politici de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi profesii
liberale
Direcţia generală infrastructura calităţii
Direcţia standardizare, reglementare tehnică şi evaluarea conformităţii
Direcţia metrologie
Direcţia supraveghere tehnică şi securitate industrială
Direcţia generală politici comerciale
Direcţia regimuri comerciale şi OMC
33 HOTĂRÎRE Nr. 690 ,din 13.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, structurii
şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia
28
Direcţia comerţ interior şi servicii
Secţia control al circulaţiei mărfurilor cu dublă destinaţie
Direcţia generală securitate şi eficienţă energetică
Direcţia electroenergetică şi cooperare a sistemelor electroenergetice
Direcţia gazificare şi eficienţă energetică
Direcţia termoenergetică
Direcţia analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor
Direcţia analiză şi prognozare macroeconomică
Direcţia protecţia consumatorilor şi supravegherea pieţei
Direcţia cooperare economică internaţională
Direcţia juridică
Direcţia finanţe şi evidenţă contabilă
Direcţia logistică şi management intern
Secţia resurse umane
Sectorul probleme speciale
Serviciul relaţii publice şi protocol
Serviciul audit intern
Din cadrul celor relatate menţionez că ministerele se constituite în
subordinea Guvernului, în baza Legii privind Guvernul şi a Regulamentelor
acestor organe. Ele sunt constituite după o anumită procedură, iar structura
organizatorică cuprinde atribuţiile şi numărul de posturi ale ministerelor, şi care
depinde de volumul şi complexitatea activităţii fiecărui minister în parte.
§2. Competenţa ministerelor
Din ansamblul reglementărilor care privesc organizarea şi funcţionarea
ministerelor se poate desprinde concluzia că acestea exercită două categorii de
atribuţii:
- comune tuturor ministerelor şi
- proprii, specifice fiecărui minister.
29
Atribuţiile comune derivă, în principal, din locul şi rolul pe care îl au toate
ministerele în sistemul autorităţilor administraţiei publice centrale, ca autorităţi
subordonate nemijlocit Guvernului, care asigură realizarea programului său de
guvernare.
Atribuţiile comune pot fi grupate în:
• Atribuţii care privesc organizarea executării şi executarea în concret a
legilor, decretelor Preşedintelui, a hotărârilor şi ordonanţelor
Guvernului.
Potrivit acestor atribuţii, ministerele iniţiază sau elaborează, la dispoziţia
Primului-ministru, proiecte de acte normative, legi, decrete, hotărâri şi ordonanţe
de a cărei pregătire este responsabil Guvernul, asigurând fundamentarea acestora,
ori, după caz, le avizează. În acest sens, miniştrii se prevalează şi de drepturile lor
de a emite ordine şi instrucţiuni în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege pentru
minister în vederea executării prevederilor legale.
• Atribuţii care privesc activităţi economice şi sociale.
Atribuţiile în domeniul activităţilor economice şi sociale privesc în
special probleme de analiză a fenomenelor specifice în condiţiile statului de drept
şi ale economiei de piaţă. În vederea pregătirii şi fundamentării lucrărilor de
legiferare, ministerele:
- organizează şi execută activităţi statale, în calitate de acţionar al societăţilor
pe acţiuni cu capital de stat din ramurile economice pe care le administrează;
- promovează procesul de privatizare în ramurile administrate;
- organizează aplicarea politicii guvernamentale faţă de întreprinderile de stat
din ramurile respective ale economiei, fundamentează politica de subvenţii a
Guvernului;
- asigură protecţia mediului şi realizează alte asemenea atribuţii stabilite prin
lege sau prin alte acte normative.
• Atribuţii care privesc realizarea politicii externe.
În contextul realizării atribuţiilor în domeniul politicii externe din
30
împuternicirea Guvernului, ministerele:
- iniţiază şi negociază tratate internaţionale, încheie convenţii, acorduri şi alte
înţelegeri internaţionale şi iau măsurile necesare de aplicare a prevederilor
convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniul propriu de activitate;
- orientează activitatea de cooperare internaţională şi sprijină dezvoltarea
formelor de cooperare guvernamentale şi neguvernamentale;
- reprezintă interesele statului în organismele internaţionale şi dezvoltă relaţii
de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii
internaţionale de profil.
• Atribuţii care vizează alte domenii.
Ministerele îndeplinesc şi alte atribuţii comune, care privesc:
- formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului;
- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniul propriu de activitate;
- conducerea activităţii unităţilor bugetare din subordine;
- aplicarea unitară a sistemului de salarizare în sistemul ministerului etc.
Atribuţiile specifice a ministerelor:
Înfiinţarea ministerelor este determinată de necesităţile sociale, economice,
sistemul politic şi conjunctura politică a autorităţilor publice. Toate ministerele
sunt înfiinţate prin lege organică, deoarece Constituţia prin art. 72 rezervă această
problemă unei astfel de categorii de legi. Competenţele ministerelor, în mod
expres, se stabilesc de Regulamentele proprii şi legile din domeniile respective.
Pe lângă atribuţiile generale pe care le au toate ministerele, acestea îşi justifică
existenţa mai cu seamă prin necesitatea realizării unor atribuţii specifice fiecărui
minister. Aceste atribuţii constituie competenţa materială a fiecărui minister şi
asigură realizarea obiectivelor şi sarcinilor puse în seama lor.
Atribuţiile specifice fiecărui minister se compun din drepturile şi obligaţiile
legale ale acestora, de realizarea cărora ministrul răspunde în faţa Guvernului şi a
Parlamentului.
Determinarea concretă a atribuţiilor fiecărui minister este fixată în următoarele
31
acte:
1) Pentru Ministerul Economiei, atribuţiile au fost stabilite în regulamentul
acestuia, aprobat prin HOTĂRÎRE Nr. 690,din 13.11.2009 pentru aprobarea
Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei,
structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia Publicat în
20.11.2009 în Monitorul Oficial Nr. 166-168;
2) Atribuţiile Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare au fost
determinate de regulamentul acestuia, aprobat prin HOTĂRÎRE Nr. 793, din
02.12.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, structurii şi
efectivului-limită al aparatului central al acestuia Publicat în 04.12.2009 în
Monitorul Oficial Nr. 174-176;
3) Atribuţiile Ministerului Finanţelor sunt determinate de un şir de legi ce
reglementează domeniul finanţelor publice, precum şi de regulamentul propriu
aprobat prin HOTĂRÎRE Nr. 1126, din 29.09.2006 cu privire la aprobarea
modificărilor ce se operează în Regulamentul Ministerului Finanţelor, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr. 1138 din 1 noiembrie 2005, Publicat în 06.10.2006 în
Monitorul Oficial Nr. 158-160.
4) Competenţele Ministerului Educaţiei sunt determinate de un şir de legi din
domeniul învăţământului, ştiinţei şi educaţiei, precum şi de regulamentul său
aprobat de Guvern, prin Hotărârea nr.653, din 06.11.2009, cu privire la aprobarea
Regulamentului Ministerului Educaţiei, Monitorul Oficial nr. 135-136/1400 din
03.10.2002;
5) Funcţiile Ministerului Culturii sunt determinate de regulamentul său aprobat
de Guvern prin Hotărârea nr. 696, din 19.11,2009, cu privire la aprobarea
Regulamentului Ministerului Culturii, Monitorul Oficial nr. 169-170 din
24.11.2009;
6) Atribuţiile Ministerului Sănătăţii sunt stipulate în regulamentul său, aprobat
de Guvern prin Hotărârea nr. 777, din 27.11.2009, cu privire la aprobarea Structurii
32
şi Regulamentului Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova. Monitorul Oficial
nr. 173 din 01.12.2009;
7) Competenţele pentru Ministerului Mediului sunt determinate de
regulamentul său, aprobat de Guvern prin HOTĂRÎRE Nr. 847, din 18.12.2009
pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea , structurii şi
efectivului-limită ale aparatului central al acestuia Publicat la 22.12.2009 în
Monitorul Oficial Nr. 189-190;
8) Competenţele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Familiei sunt
determinate de regulamentul propriu, aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 691,
din 17.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi
funcţionarea lui, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia
Publicat : 20.11.2009 în Monitorul Oficial Nr. 166-168;
9) Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe sunt determinate de un şir de
legi şi tratate internaţionale şi de regulamentul propriu aprobat de Guvern prin
Hotărârea nr. 1156, din 04.11.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului
Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Monitorul Oficial nr. 151-
153 din 11.11.2005;
10) HOTĂRÎRE Nr. 459, din 05.08.2009 pentru aprobarea Regulamentului
privind organizarea activităţii interpreţilor şi traducătorilor antrenaţi de Consiliul
Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, de organele procuraturii, organele
de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, de notari, avocaţi şi de executorii
judecătoreşti, Publicat la 14.08.2009 în Monitorul Oficial Nr. 124-126, Data
intrarii in vigoare : 20.09.2009;
11) Competenţele Ministerului Afacerilor Interne sunt determinate şi de
regulamentul acestuia aprobat de Guvern prin Hotărârea nr. 778, din 27.11.2009, cu
privire la structura organizatorică, limita efectivului şi Regulamentul Ministerului
Afacerilor Interne. Monitorul Oficial nr.173 din 01.12.2009;
12) HOTĂRÎRE Nr. 662, din 10.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului,
structurii şi efectivului-limită ale Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării
33
Regionale Publicat : 13.11.2009 în Monitorul Oficial Nr. 163-164;
13) HOTĂRÎRE Nr. 695 din 18.11.2009 cu privire la aprobarea
Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale Ministerului Transporturilor şi
Infrastructurii Drumurilor, Publicat : 24.11.2009 în Monitorul Oficial Nr. 169-170;
14) HOTĂRÎRE Nr. 766, din 26.11.2009 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi
Sportului, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia,
Publicat : 01.12.2009 în Monitorul Oficial Nr. 173;
15) HOTĂRÎRE Nr. 389, din 17.05.2010 pentru aprobarea Regulamentului
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi
Comunicaţiilor, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia
Publicat : 21.05.2010 în Monitorul Oficial Nr. 78-80;
16)Atribuţiile Ministerului Apărării sunt determinate de un şir de legi din
domeniul apărării şi de regulamentul său probat de Guvern prin Hotărârea Nr. 939
din 16.08.2007 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Apărării, structurii şi efectivului-limită ale aparatului
central al acestuia, publicat la 24.08.2007 în Monitorul Oficial Nr. 131-135.
Acesta, în Capitolul II prevede următoarele misiuni, funcţiile de bază şi atribuţiile
ale Ministerului34:
Ministerul Apărării este organul central de specialitate al administraţiei publice,
care elaborează şi promovează politica statului în asigurarea apărării naţionale,
conduce, coordonează şi organizează, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării
naţionale.
De asemenea este organ de conducere politico-militară şi administrativă a
sistemului naţional de apărare a statului. Are următoarele funcţii de bază:
a) elaborează, promovează şi monitorizează politica de apărare;
b) conduce şi coordonează construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale şi alte
activităţi privind pregătirea sistemului naţional de apărare pentru asigurarea
34 Hotărârea Nr. 939 din 16.08.2007
34
securităţii militare a statului;
c) coordonează, controlează şi supraveghează implementarea politicii de
apărare;
d) exercită alte funcţii în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Întru asigurarea implementării funcţiilor nominalizate, Ministerul îndeplineşte
următoarele atribuţii:
a) în domeniul conducerii şi politicii de apărare:
1) studiază şi apreciază situaţia politico-militară, determină riscurile şi
ameninţările cu caracter militar şi necesităţile ce ţin de asigurarea apărării
naţionale;
2) elaborează şi înaintează, în modul stabilit, propuneri privind măsurile de
organizare şi pregătire a sistemului naţional de apărare;
3) asigură realizarea măsurilor adoptate de autorităţile constituţionale ale
statului cu atribuţii în conducerea sistemului naţional de apărare privind
îndeplinirea misiunilor Armatei Naţionale şi exercitarea controlului civil asupra
activităţii Armatei Naţionale;
4) promovează politica de apărare şi conduce procesul de planificare a
apărării;
5) participă la colaborarea internaţională în domeniul apărării, iniţiază şi
negociază încheierea tratatelor internaţionale, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
6) întreprinde măsurile necesare pentru atragerea programelor de asistenţă
străină destinate sectorului de apărare a ţării;
7) asigură, în oricare din structurile Armatei Naţionale, efectuarea inspecţiilor,
controalelor, evaluărilor şi verificărilor asupra activităţilor de menţinere a
capacităţii permanente de luptă şi de mobilizare pentru îndeplinirea sarcinilor,
conform destinaţiei;
8) elaborează politici, directive şi recomandări privind resursele umane,
financiare, materiale şi de altă natură destinate apărării naţionale;
35
9) înaintează, în modul stabilit, propuneri privind completarea şi perfecţionarea
cadrului normativ în domeniul apărării, la formarea bugetului militar şi asigură
concordanţa acestora cu standardele de securitate din spaţiul european şi
euroatlantic;
10) asigură reprezentarea Armatei Naţionale în raporturile cu armatele altor state
şi organizaţii internaţionale;
11) elaborează măsuri de protecţie eficientă a forţelor, resurselor şi elementelor
infrastructurii menite să asigure apărarea ţării;
12) menţine relaţii cu publicul, întreprinde măsuri pentru informarea societăţii
asupra activităţii Armatei Naţionale şi instituţiilor Ministerului;
13) participă, în comun cu alte organe centrale de specialitate ale administraţiei
publice, la activităţile privind controlul şi neproliferarea armelor;
14) elaborează recomandări pentru suportul acordat de Armata Naţională la
lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi la acordarea asistenţei umanitare;
b) în domeniul informaţiei şi cercetării militare:
1) asigură recepţionarea, prelucrarea, verificarea, sistematizarea şi aprecierea
informaţiei privind ameninţările şi pericolele cu caracter militar, care au sau pot
avea impact asupra suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova;
2) coordonează şi stabileşte activităţile de cercetare în domeniul apărării
naţionale;
3) asigură, în modul stabilit, Comandamentul Suprem al Forţelor Armate cu
informaţii privind aspectele ce ţin de asigurarea securităţii militare a statului;
4) colaborează, în limitele competenţei sale, cu structurile abilitate ale statului şi
cu serviciile de informaţii militare ale altor state în vederea depistării şi
contracarării activităţilor îndreptate împotriva securităţii militare a statului;
5) elaborează politici, directive şi recomandări privind păstrarea secretului de
stat, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
c) în domeniul planificării şi folosirii forţelor:
36
1) asigură planificarea şi conducerea operaţiilor (acţiunilor) de apărare;
2) întreprinde măsurile necesare pentru elaborarea îndrumărilor privind
dezvoltarea sistemului de conducere a Armatei Naţionale;
3) asigură atribuirea forţelor (unităţilor militare) la categoria funcţională
respectivă;
4) asigură elaborarea îndrumărilor pentru participarea efectivului la operaţiuni
internaţionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
5) elaborează politici pentru planificarea şi conducerea operaţiunilor
informaţionale;
d) în domeniul asigurării necesităţilor sistemului naţional de apărare:
1) asigură financiar Armata Naţională, în modul stabilit de legislaţie, din contul
alocaţiilor bugetului de stat şi al mijloacelor speciale;
2) coordonează măsurile de înzestrare cu armament, tehnică şi resurse tehnico-
materiale în volumul necesar; este beneficiar de stat în tranzacţiile privind
achiziţionarea, crearea, fabricarea, repararea şi testarea armamentului, tehnicii
militare şi altor bunuri tehnico-militare; comercializează excedentul neutilizat de
tehnică militară, armament şi alte bunuri, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
3) gestionează mijloacele materiale şi financiare disponibile pentru asigurarea
activităţii unităţilor militare şi instituţiilor din subordine şi determină politicile
privind normele de uz, întreţinere şi reparare a armamentului, tehnicii militare şi
altor bunuri materiale din dotare;
4) adoptă măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor sociale şi de îndeplinire a
serviciului militar de către efectiv;
5) organizează elaborarea îndrumărilor în domeniul asistenţei medicale a
efectivului;
6) adoptă măsuri de planificare şi realizare a construcţiilor capitale;
7) elaborează politici ce ţin de managementul resurselor umane, de activitatea
instituţiilor de învăţământ militar, de pregătirea cadrelor militare în instituţiile de
învăţământ; asigură managementul corpului de ofiţeri şi efectivului de subofiţeri
37
din cadrul aparatului central al Ministerului, precum şi al corpului de ofiţeri cu
grade superioare;
8) asigură plata pensiilor cetăţenilor care au îndeplinit serviciul militar prin
contract, protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
9) elaborează politici şi proceduri privind recrutarea şi încorporarea cetăţenilor
în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, chemarea lor la
concentrări militare, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, la declararea
mobilizării, precum şi trecerea în rezervă sau demobilizarea lor;
10) identifică domeniile de cercetări ştiinţifice ce vizează perfecţionarea
sistemului naţional de apărare şi asigură implementarea rezultatelor acestora în
activitatea Armatei Naţionale;
11) elaborează politici de interoperabilitate pentru asigurarea standardelor
privind participarea Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale.
O altă caracteristică a competenţei o putem face la Ministerul Afacerilor
Externe şi Integrării Europene35, acesta fiind organul central de specialitate al
administraţiei publice, abilitat să promoveze şi să realizeze politica externă a
statului.
Ministerul îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia şi legile
Republicii Moldova, cu decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârile
Parlamentului, ordonanţele, hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, cu alte acte
normative, precum şi cu prevederile Regulamentului de activitate.
Întru realizarea politicii externe a Republicii Moldova, Ministerul are
următoarele sarcini:
- apărarea suveranităţii, securităţii, integrităţii teritoriale şi intereselor
Republicii Moldova;
- elaborarea concepţiei de politica externă a Republicii Moldova şi înaintarea
propunerilor corespunzătoare Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi
35 HOTARIRE Nr. 1156 , din 04.11.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului Ministerului Afacerilor Externe si Integrarii Europene
38
Guvernului;
- elaborarea si prezentarea, in modul stabilit de legislaţie, a proiectelor de acte
legislative vizând politica externă şi serviciul diplomatic, precum şi a proiectelor
de decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor Parlamentului si
Guvernului;
- dirijarea procesului de integrare europeana a ţării, precum şi asistenţa
organizatorică şi informaţională a Comisiei naţionale pentru integrarea europeană;
- coordonarea activităţii organelor centrale de specialitate ale administraţiei
publice şi ale altor autoritaţi administrative centrale în vederea realizării unei
politici unice în domeniul relaţiilor internaţionale şi integrării europene;
- asigurarea coordonării şi monitorizarea implementării de câtre ministere şi
alte autoritaţi administrative centrale a Planului de Acţiuni Republica Moldova -
Uniunea Europeană şi a strategiei de integrare europeană a ţării;
- lansarea, prin eforturi conjugate cu ministerele şi alte autoritaţi
administrative centrale, a propunerilor coordonate privind promovarea politicii
guvernamentale de integrare europeană a Moldovei şi de participare a ţării noastre
la activităţile Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est;
- coordonarea activităţii de organizare şi desfăşurare a şedinţelor structurilor
de cooperare stabilite în cadrul relaţiilor Republica Moldova - Uniunea Europeană;
- coordonarea relaţiilor Moldovei cu instituţiile Uniunii Europene şi cu
statele-membre ale UE în contextul implementării eficiente a Planului de Acţiuni
Republica Moldova - Uniunea Europeană şi realizării obiectivului de integrare
europeană;
- coordonarea activităţii comisiilor interministeriale create în vederea
asigurării implementării prevederilor Planului de Acţiuni Republica Moldova -
Uniunea Europeană şi convocarea şedinţelor acestora cu regularitate, precum şi ad-
hoc;
- asigurarea coordonării activităţilor organelor şi instituţiilor abilitate din ţara
noastră în vederea realizării prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare
39
semnat între Republica Moldova şi Uniunea Europeană;
- participarea la acţiunile care decurg din aplicarea prevederilor Acordului de
Parteneriat şi Cooperare dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană,
sprijinirea şi coordonarea, după caz, a acestora;
- supravegherea asigurării compatibilităţii diverselor programe şi acţiuni
guvernamentale în raport cu obiectivele integrării europene şi ale cooperării
regionale;
- coordonarea declaraţiilor şi poziţiilor oficiale ale organelor supreme ale
puterii de stat în problemele ce ţin de relaţiile internaţionale şi integrarea
europeană a Republicii Moldova;
- coordonarea, în comun cu Ministerul Economiei şi Comerţului, a
problemelor ce ţin de asistenţa tehnică acordată Republicii Moldova de câtre
Uniunea Europeană şi alţi donatori pentru implementarea Planului de Acţiuni
Republica Moldova - Uniunea Europeană şi integrarea în Uniunea Europeană;
- facilitarea cooperării între instituţiile publice din Republica Moldova şi
Uniunea Europeană, alte instituţii şi state donatoare, în vederea ajustării proiectelor
ce urmează a fi înaintate spre finanţare, conform prevederilor Planului de Acţiuni
Republica Moldova - Uniunea Europeană şi ale strategiei de integrare europeană a
Republicii Moldova;
- coordonarea organizării campaniilor de informare a opiniei publice din
Republica Moldova privind perspectivele aderării la Uniunea Europeană, efectele
procesului de integrare europeană a ţării noastre şi beneficiile participării în
organismele europene, regionale şi subregionale;
- colaborarea la elaborarea, fundamentarea şi realizarea politicii economice şi
comerciale a Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare şi
programele de activitate a Guvernului;
- menţinerea relaţiilor diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova cu alte
state şi cu organizaţiile internaţionale;
- promovarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale politice, comerciale,
40
economice, culturale, ştiinţifice şi de altă natură ale Republicii Moldova cu statele
lumii, reglementarea unor eventuale probleme politico-juridice cu aceste state;
- contribuirea, prin mijloacele diplomatice, la consolidarea securităţii
regionale şi internaţionale, promovarea păcii şi bunei înţelegeri între popoare,
precum şi la consolidarea sistemului internaţional al securităţii ecologice şi a
dezvoltării durabile;
- participarea la procesul de elaborare şi realizare a politicii de securitate,
inclusiv prin asigurarea coordonării la nivel naţional a activităţilor ce ţin de
dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu structurile euroatlantice relevante;
- asigurarea promovării intereselor Republicii Moldova în organizaţiile
internaţionale cu caracter universal, regional şi subregional;
- elaborarea şi prezentarea, în modul stabilit, Preşedintelui Republicii
Moldova, Parlamentului şi Guvernului a propunerilor privind dezvoltarea relaţiilor
Republicii Moldova cu alte state şi organizaţii internaţionale, în baza analizei
informaţiilor privind relaţiile bilaterale şi multilaterale, evoluţiei vieţii
internaţionale şi intereselor Republicii Moldova;
- reglementarea modului de organizare a vizitelor peste hotare ale demnitarilor
la nivel de Preşedinte, Prim-ministru şi alţi oficiali abilitaţi să poarte negocieri
bilaterale şi multilaterale cu partenerii externi, precum şi a vizitelor în ţara noastră
a oficialităţilor şi demnitarilor străini, inclusiv asigurarea controlului realizării
înţelegerilor convenite în cadrul acestora;
- coordonarea raporturilor ministerelor şi altor autoritaţi administrative
centrale din Republica Moldova cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale;
- consultarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi
altor autoritaţi administrative centrale privind deplasările în străinătate a
funcţionarilor acestora, precum şi invitarea în Republica Moldova în scopuri
oficiale sau de lucru a reprezentanţilor autorităţilor străine;
- întocmirea avizelor cu privire la participarea, componenţa şi mandatul
delegaţiilor oficiale ale Republicii Moldova la conferinţele şi reuniunile
41
internaţionale;
- avizarea, în mod obligatoriu, a acţiunilor pe care le iniţiază ministerele şi
autorităţile administrative centrale în problemele ce ţin de activitatea lor specifică,
dar care au tangenţa cu relaţiile internaţionale;
- exprimarea acordului pentru difuzarea de câtre organele centrale de
specialitate ale administraţiei publice şi alte autoritaţi administrative centrale a
informaţiilor oficiale privind politica externă a Republicii Moldova, inclusiv
reflectarea vizitelor persoanelor oficiale ale Moldovei în străinătate şi a celor
străine în Republica Moldova;
- contribuirea la mediatizarea în străinătate a informaţiilor referitoare la
politica externă şi internă a Republicii Moldova; asigurarea măsurilor ce ţin de
Protocolul de Stat, conform legislaţiei;
- coordonarea activităţii misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova în
străinătate;
- contribuirea la stabilirea şi întreţinerea legăturilor interparlamentare şi altor
relaţii externe ale Parlamentului;
- elaborarea proiectelor tratatelor, avizarea tratatelor, precum şi expunerea
asupra oportunităţii încheierii acestora;
- prezentarea în adresa Guvernului a propunerilor privind iniţierea
negocierilor, parafarea, acordarea deplinelor puteri, semnarea, ratificarea,
aprobarea sau acceptarea tratatelor internaţionale, aderarea la acestea sau
denunţarea lor, efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare;
- iniţierea şi participarea la negocierea tratatelor şi altor înţelegeri
internaţionale;asigurarea funcţionării unui sistem de stat unic în domeniul
înregistrării şi evidenţei tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte, inclusiv asigurarea păstrării permanente a originalelor (copiilor certificatelor,
traducerilor oficiale) tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte,
a materialelor arhivistice privind politica externă, ţinerea evidenţei şi utilizarea
documentelor păstrate;
42
- certificarea, în condiţiile legii, a traducerilor în limba de stat ale tratatelor
internaţionale, care nu conţin un text autentic în limba de stat;
- prezentarea spre publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
conform legislaţiei în vigoare, a textelor tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
- urmărirea directă sau în conlucrare cu ministerele şi alte autorităţi
administrative centrale, a aplicării prevederilor tratatelor şi altor înţelegeri
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi prezentarea anuală, până la
data de 1 februarie a informaţiei privind îndeplinirea întocmai a obligaţiunilor
asumate;
- asigurarea aparatului central al Ministerului şi a misiunilor diplomatice ale
Republicii Moldova cu cadre calificate, organizarea perfecţionării cadrelor
serviciului diplomatic, precum şi garantarea realizării drepturilor şi respectării
obligaţiilor angajaţilor, prevăzute de legislaţia în vigoare;
- organizarea pe teritoriul Republicii Moldova şi în străinătate a activităţii
consulare;
- contribuirea la dezvoltarea relaţiilor cu diaspora moldovenească;
- protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor Republicii
Moldova aflaţi în străinătate (persoane fizice şi juridice) potrivit legislaţiei
naţionale a Republicii Moldova, practicii internaţionale, tratatelor internaţionale la
care Republica Moldova este parte şi în conformitate cu normele şi principiile
dreptului internaţional;
- acordarea sprijinului pentru buna funcţionare a misiunilor diplomatice şi a
reprezentantelor consulare străine pe teritoriul Republicii Moldova, în scopul
asigurării îndeplinirii obligaţiunilor internaţionale ale Moldovei;
- îndeplinirea altor funcţii prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
Întru îndeplinirea funcţiilor sale, Ministerului Sanataţii are următoarele
funcţii:
43
- elaborează politici publice şi strategii în domeniul sanătăţii pe termen scurt,
mediu şi lung, cadrul bugetar pe termen mediu şi asigură realizarea acestora;
- asigură integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile
sectoriale, supraveghează sănătatea populaţiei şi stabileşte priorităţile de sănătate
publică;
- asigură reglementarea de drept a sistemului sanătăţii, în limitele şi în
conformitate cu competenţele stabilite de lege;
- elaborează propuneri pentru programul de activitate a Guvernului şi proiecte de
acte legislative şi normative în domeniul sănătăţii, avizează proiecte de acte
legislative şi normative, în condiţiile legii;
- reprezintă interesele statului în structuri şi organisme internaţionale în
domeniul sănătăţii, dezvoltă relaţii de colaborare cu structuri similare din alte state
şi cu organizaţii internaţionale interesate în domeniul sănătăţii, în conformitate cu
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
- iniţiază şi negociază, din împuternicirea Guvernului, încheierea de tratate sau
propune acestuia întocmirea formelor de aderare la cele existente;
- întreprinde acţiuni pentru punerea în aplicare a tratatelor internaţionale din
domeniul sănătăţii, pentru realizarea condiţiilor de integrare în structurile europene
sau în alte organisme internaţionale;
- elaborează propunerile de buget al sănătăţii şi le prezintă în modul stabilit,
asigură executarea bugetului Ministerului şi a bugetelor instituţiilor în subordine,
sistematizează şi face publică informaţia despre executarea bugetelor şi
performanţa realizată;
- îndeplineşte alte funcţii stabilite, în condiţiile legii.
Ministerul are următoarele atribuţii:
- analizează, monitorizează şi evaluează politicile elaborate, examinează
multilateral impactul social, economic, financiar etc. al acestora, evaluează
riscurile pentru sănătate în raport cu determinanţii stării de sănătate: factori sociali,
economici, comportamentali, biologici şi de mediu relevanţi;
44
- analizează politicile elaborate, în scopul asigurării corespunderii acestora cu
strategiile şi programele naţionale şi racordează politicile existente la priorităţile şi
necesităţile de integrare europeană;
- evaluează şi monitorizează starea de sănătate a populaţiei cu adoptarea
măsurilor de îmbunătăţire a acesteia şi informează Guvernul referitor la indicatorii
esenţiali de sănătate, tendinţele de evoluţie şi măsurile necesare pentru
îmbunătăţirea acestora;
- asigură supravegherea îndeplinirii prevederilor actelor legislative şi
normative de catre instituţiile, intreprinderile şi organizaţiile care au
responsabilităţi în domeniul sănătăţii, al asigurărilor de sănătate şi de către
instituţiile medico-sanitare publice şi private, colaborând în acest scop cu alte
autorităţi publice centrale şi locale, alte organizaţii şi instituţii abilitate, precum şi
cu asociaţiile profesionale;
- coordonează implementarea politicilor, strategiilor şi programelor în
domeniul sănătăţii publice, la nivel naţional şi local, şi colaboreaza cu
reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai societăţii
civile, precum şi cu mass-media, pentru realizarea politicilor şi strategiilor în
domeniul sănătăţii publice, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, protecţiei şi
promovării sănătăţii;
- asigură, prin intermediul instituţiilor din subordine, identificarea, evaluarea
şi comunicarea riscurilor pentru sănătate, asigură managementul acestor riscuri,
prognozarea şi diminuarea impactului negativ al riscurilor identificate asupra
sănătăţii publice;
- coordonează, în condiţiile legii, asistenţa medicală de recuperare şi asistenţa
medicală acordată de instituţiile balneosanatoriale şi organizează controlul asupra
activităţii de asistenţă medicală în instituţiile balneosanatoriale;
- elaborează, coordonează şi monitorizează implementarea programelor
naţionale de sănătate publică, asigură realizarea acestora, argumentează şi
estimează necesităţile financiare şi modul de finanţare a acestora;
45
- aprobă lista maladiilor pentru tratamentul specific de baza al cărora se
utilizează medicamentele, consumabilele şi alte materiale de uz medical procurate
din contul mijloacelor centralizate;
- aprobă lista maladiilor social-condiţionate şi a celor cu impact negativ
asupra sănătăţii publice, a serviciilor medicale specifice, acordate unor categorii de
bolnavi neasiguraţi, inclusiv urgente medico-chirurgicale cu pericol vital, acordate
la nivelul de asistenţă medicală prevazut de legislaţie, în limitele mijloacelor
bugetului de stat pe anul respectiv;
- dirijează, în condiţiile legii, activitatea serviciului supravegherii de stat a
sănătăţii publice; aprobă norme pentru condiţiile de igienă şi de control al
infecţiilor nosocomiale pentru instituţiile medico-sanitare;asigură inregistrarea de
stat a substanţelor şi produselor în conformitate cu legislaţia în vigoare;
- asigură suportul de laborator în investigarea factorilor biologici, chimici,
fizici şi radiologici cu impact asupra sănătăţii publice;
- prin intermediul instituţiilor în subordine, gradul adecvat de pregatire catre
urgente de sănătate publică;
- înaintează propuneri Comisiei Antiepidemice Extraordinare Republicane şi
Guvernului orientate spre prevenirea şi controlul urgentelor de sănătate publică;
- organizează utilizarea Fondului Epidemiologic Republican; dezvoltă
parteneriatul intersectorial pentru includerea analizei impactului asupra sănătăţii
populaţiei în toate politicile naţionale relevante, conform recomandării Comisiei
Europene „Sănătatea în toate politicile” (Health în All Policies), în vederea
maximizării rezultatelor în domeniul sănătăţii;
- organizează efectuarea analizei şi evaluarea periodică a indicatorilor stării de
sănătate a populaţiei, activităţii sistemului sănătăţii şi performanţei instituţiilor
medico-sanitare publice şi asigură difuzarea informaţiei ce ţine de interesul public;
- argumentează necesarul de servicii medicale, precum şi de resurse financiare
pentru funcţionarea sistemului sănătăţii, folosind în acest scop statisticile oficiale,
rapoartele şi informaţia furnizată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină,
46
rezultatele studiilor efectuate în domeniu în vederea fundamentării bugetului
pentru sănătate şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum
şi alte date şi informaţii relevante;
- elaborează, în caz de necesitate, în contextul mijloacelor financiare
disponibile ajustări ale Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi le propune spre examinare Guvernului;
- elaborează şi aprobă anual, de comun acord cu Compania Naţională de
Asigurări în Medicină, normele metodologice de aplicare a Programului unic;
- asigură monitorizarea finanţelor în domeniul sănătăţii, inclusiv prin conturile
satelit în sănătate; gestionează, în condiţiile legii, programele internaţionale de
asistenţă financiară pentru susţinerea reformei sistemului sănătăţii şi pentru
îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale acordate populaţiei;
- asigură, în limitele mijloacelor prevazute în buget, procurarea
echipamentului medical şi transportul necesar instituţiilor medico-sanitare din
sistemul sănătăţii, asigură suportul tehnico-material, şi exercită controlul asupra
folosirii eficiente şi raţionale a mijloacelor bugetare şi a patrimoniului de stat aflat
în gestionarea instituţiilor medico-sanitare publice în subordine;
- organizează asigurarea calităţii serviciilor de sănătate şi securităţii
pacientului, evaluarea, şi acreditarea instituţiilor medico-sanitare şi inteprinderilor
farmaceutice şi aplică masuri pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale
acordate populaţiei.
În concluzie putem specifica că ministerele deţin o anumită competenţă din care
se desprind două categorii de atribuţii:
- comune pentru toate ministerele;
- proprii, specifice fiecărui minister.
care la rândul lor sunt grupate în dependenţă de domeniul de activitate a
ministerului. Prin intermediul acestor atribuţii are loc reglementarea societăţii sub
diferite aspecte au drept scop îmbunătăţirea vieţii sociale şi dezvoltarea noilor
relaţii atît pe plan intern cât şi extern.
47
§3. Actele ministerelor
Pentru a organiza executarea legii şi a celorlalte norme legale, ministerele
emit acte juridice. În atribuţiile ministrului intră de a emite ordine şi instrucţiuni.
Practic, aceste acte apar în ordinea urmatoare: îndată ce Guvernul emite
48
hotărîri pentru organizarea executarii legilor, ministerele în acelaşi cadru emit
ordine sau instrucţiuni. Principiul ierarhizarii administraţiei impune că orice ordin
sau instrucţiune ale unui ministru să poată fi revocate de către Guvern.
Aici poate aparea întrebarea: în ce caz ministrul emite ordine şi cînd se emit
instrucţiuni? Raspunsul nu poate fi exhaustiv, deoarece nici o lege, nici un act
normativ nu precizează care sunt criteriile distinctive dintre ordine şi instrucţiuni.
Dupa cum scrie şi T.Draganu, distincţia dintre ordine şi instrucţiuni nu poate
fi facută, afirmînd ca primele ar avea caracter individual, iar instrucţiunile au
caracter normativ36. Ştim doar numai că, în timp ce ordinele au fie caracter
individual, fie normativ, instrucţiunile au întotdeatuna caracter normativ. S-ar mai
putea adăuga că ceea ce caracterizeaza instrucţiunile este faptul că ele implică
ideea obligativităţii lor faţă de anumite organe subordonate ierarhic, chemate să le
aplice, administraţiilor, în timp ce ordinele normative se pot adresa şi direct
acestora.
Şi conducătorii organelor centrale ori ai structurilor subordonate
ministerelor, dacă acestea realizează o parte din activitaţi specifice serviciului
public pentru care este constituit ministerul, emit acte cu caracter normativ.
Desigur, actele acestor organe trebuie să fie conforme şi ordinelor ministerului, în
fiecare caz trebuie să corespundă legii şi Constituţiei.
La constituirea fiecărui minister stă la bază un Regulament privind
organizarea, funcţionarea şi structurii acestuia, care este aprobat prin hotărârea
Guvernului.
În general, regulamentele37 – au de asemenea caracter normativ, au drept
obiect organizarea şi funcţionarea ministerului şi a serviciilor subordonate,
aprobate prin ordin al ministrului.
Ordinile – sunt acte juridice administrative prin care ministerul realizează
rezolvarea unor probleme concrete din domeniul său de activitate. Ordinile au de
regulă un caracter individual, ele fiind acte de aplicare ale actelor normative. Ca 36 T.Draganu „Actele administrative”, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1970, p.5637 Mircea Preda, Curs de drept administrativ, partea generală, Bucureşti 1995, p.142
49
exemplu putem da Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 207 cu privire la
modul de sesizare a organului de urmărire penală38.
Instrucţiunile – sunt acte administrative cu caracter normativ prin care se
stabilesc reguli generale de conduită pentru domeniul de competenţă al
ministerului, organele şi celelalte servicii desconcentrate, subordonate. Sunt cazuri
cînd instrucţiunile sunt emise în comun cu alt minister sau organ interesat. Ca
exemplu Instrucţiunea cu privire la raportarea asociaţiilor de economii şi
împrumut, a Ministerului Finanţelor, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr.
44 din 24 martie 2010.
Toate ministerele îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia
Republicii Moldova şi cu legislaţia în vigoare, cu decretele Preşedintelui
Republicii Moldova, hotărârile Parlamentului, ordonanţele, hotărârile şi dispoziţiile
Guvernului, cu alte acte normative, cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte şi cu prevederile Regulamentelor sale privind activitatea şi
funcţionarea lor.
Ministrul poate emite, în caz de necesitate, în colaborare cu conducătorii altor
ministere şi autorităţi administrative centrale, acte normative comune.
Ministerul Economiei, potrivit hotărârii nr. 690,din 13.11.2009, pentru
aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Economiei, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, emite:
ordine şi dispoziţii, controlează executarea lor;
elaborează documentele de politici publice privind dezvoltarea
parteneriatului public-privat;
emite prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de
licenţiere şi avertizează titularul licenţei despre posibila suspendare sau
retragere a licenţei;
emite dispoziţii pentru agenţii economici privind înlăturarea încălcărilor
depistate referitoare la cerinţele securităţii industriale;
38 M.Orlov, Şt.Belecciu „Drept administrativ”, Chişinău 2005, p.79
50
emite indicaţii, în limita împuternicirilor sale, privind securitatea
industrială, necesitatea efectuării expertizei securităţii industriale, a
diagnosticării tehnice a instalaţiilor tehnice şi a proceselor tehnologice
utilizate la obiectul în cauză;
emite dispoziţii în adresa agentului economic de suspendare a lucrărilor
executate în condiţii de nerespectare a cerinţelor de securitate industrială şi
de sigilare a echipamentului sau a utilajului folosit la obiectul industrial
periculos, inclusiv a încăperilor, în cazul în care utilizarea lor de mai
departe poate provoca avarii sau situaţii de pericol pentru viaţa şi sănătatea
salariaţilor şi/sau a populaţiei;
adoptă, în limitele competenţelor sale, hotărâri privind accelerarea
reformelor economice39.
Ministerului Finanţelor40, de asemenea, conform Regulamentului, aprobă:
acte normative care reglementează prelucrarea, utilizarea, păstrarea şi
evidenţa metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, precum şi colectarea,
afânarea, prelucrarea resturilor şi deşeurilor ce conţin metale preţioase,
coordonează activitatea de colectare şi prelucrare a resturilor şi deşeurilor ce
conţin metale preţioase;
aprobă acte normative care reglementează prelucrarea, utilizarea, păstrarea şi
evidenţa metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, precum şi colectarea,
afânarea, prelucrarea resturilor şi deşeurilor ce conţin metale preţioase,
coordonează activitatea de colectare şi prelucrare a resturilor şi deşeurilor ce
conţin metale preţioase;
emite, în limitele competenţei sale, acte normative departamentale executorii
pentru autorităţile administraţiei publice, persoanele juridice, indiferent de
subordonarea lor departamentală, forma organizatorico-juridică şi tipul de
proprietate, precum şi pentru persoane fizice.
39 Hotărârii nr. 690,din 13.11.2009, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei
40 Hotărîrea nr. 1126, din 29.09.2006, cu privire la aprobarea modificărilor ce se operează în Regulamentul Ministerului Finanţelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1138 din 1 noiembrie 2005
51
Ministerele emit acte juridice, ordine şi instrucţiuni, dar conform
Regulamentelor privind organizarea şi funcţionarea structurii ministerelor acestea
aprobă regulamente.
Este de menţionat faptul că în dependenţă de atribuţii şi funcţiile fiecărui
minister sunt emise diferite acte ce prevăd organizarea şi funcţionarea ministerelor.
§4. Modul de constituire a altor autorităţi administrative centrale
E vorba de organele care, ca şi ministerele şi comitetele de stat, constituie o
totalitate de servicii publice administrative, organizate pentru a realiza conducerea
centrala a unor ramuri sau domenii de activitate, pentru a căror dirijare nu este
suficientă funcţionarea unui minister sau comitet de stat.
52
Practica multor ţari arata că astfel de organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale pot fi: departamentele, secretariatele, subsecretariatele, comisiile,
serviciile şi inspectoratele de stat, agenţiile, oficiile, comitetele, administraţiile,
inspecţiile, birourile, instituţiile41.
Guvernul, exercitînd controlul asupra executării legilor republicii, a
hotărîrilor şi a altor acte emise de Parlament, a decretelor Preşedintelui Republicii
Moldova, a hotărîrilor sale, poate forma servicii şi inspectorate de stat, conduse de
directori pe care îi numeşte în funcţie.
Serviciile şi inspectoratele de stat emit, in limitele competenţei lor, acte
normative şi de alta natură, instrucţiuni şi explicaţii metodice.
Deoarece competenţa teritoriala a acestor organe de specialitate cuprinde
nivelul întregii ţări şi pentru că ele au o competenţa de specialitate în ramura ori
domeniul de activitate pentru care au fost infiinţate, ele sînt organe centrale. Unele
dintre ele au în teritoriul ţării servicii descentralizate, drept organe proprii.
Guvernul poate să creeze comisii permanente şi provizorii pentru studierea
unor probleme şi elaborarea hotărîrii în vederea dezvoltarii economiei, politicii în
domeniile finanţelor, creditelor, preţurilor, valutei, circulaţiei monetare, precum şi
în domeniile politicii sociale, invaţamîntului public, culturii şi în alte sfere ale
vieţii.
Comisiile se formeaza din angajaţi ai ministerelor, precum şi din savanţi şi
specialişti de frunte, la propunerea Prim-ministrului, a prim-viceprim-ministrului
sau a viceprim-miniştrilor.
Articolul 23 din Legea cu privire la Guvern prevede că Guvernul execută
controlul permanent al legalităţii şi oportunitaţii activitaţii ministerelor, altor
autoritaţi administrative centrale şi a organelor subordonate lui.
Prim-ministrul Republicii Moldova poate cere dări de seama fiecărui
ministru, conducator de departament, de serviciu, inspectorat de stat şi de comisie
guvernamentala.
41 Mihai Oroveanu „Tratat de ştiinţă a Administraţiei”, Bucureşti 1996, p.263.
53
Referitor la modul de constituire a altor autorităţi administrative centrale
putem da următoarele exemple:
Biroul Relaţii Interetnice42 este autoritatea administrativa centrala care
activează în subordinea Guvernului promovează politica statului în domeniul
relaţiilor interetnice, funcţionarii limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
susţinerii diasporei moldoveneşti.
Biroul este persoana juridica, dispune de stampila cu Stema de Stat a
Republicii Moldova, precum şi de cont trezorerial.
Finanţarea activităţii Biroului se efectuează din contul bugetului de stat, în
conformitate cu legislaţia.
Biroul este condus de directorul general, numit în funcţie şi eliberat din
funcţie de Guvern. Acesta organizează şi conduce activitatea Biroului, poartă
răspundere personala pentru realizarea sarcinilor încredinţate, pentru utilizarea
raţională a mijloacelor bugetare şi a resurselor umane, integritatea mijloacelor
financiare şi a valorilor materiale, autenticitatea indicilor cuprinşi în evidenţa
contabilă şi în dările de seama. Tot el, prezintă Guvernului spre examinare, în
modul stabilit, proiecte de legi, hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative, după
coordonarea prealabilă cu viceprim-ministrul responsabil de sfera sociala.
În cadrul Biroului Relaţii Interetnice activează vice-directorul general, numit
în funcţie şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea directorului general.
Vice-directorul general se subordonează nemijlocit directorului şi organizează
activitatea în cadrul Biroului, în limitele împuternicirilor ce îi sunt atribuite.
În lipsa directorului general, funcţiile acestuia sunt exercitate de vice-
directorul general.
Vice-directorul general, în limitele împuternicirilor atribuite, poartă
răspundere pentru deciziile luate şi pentru activitatea Biroului.
Biroului Relaţii Interetnice este alcătuit din următoarele direcţii şi servicii:
42 Hotărîrea nr. 43, din 02.02.2010, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Biroului Relaţii Interetnice, structurii şi
efectivului-limită ale aparatului central al acestuia
54
Direcţia relaţii interetnice şi funcţionarea limbilor
Direcţia relaţii internaţionale, integrarea europeană şi diasporă
Serviciul financiar şi evidentă contabilă
Serviciul juridic şi resurse umane
Serviciul audit intern
Serviciul analiză, monitorizare şi evaluare
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei43 este
subordonat Guvernului Republicii Moldova, dispune de aparat central,
subdiviziuni teritoriale, unităţi de gardă, izolator de detenţie provizorie.
Conducătorii subdiviziunilor teritoriale sunt subordonaţi nemijlocit
directorului Centrului.
Structura şi personalul scriptic ale Centrului se aproba de către Guvern.
Centrul este condus de director, care este numit în/şi eliberat din funcţie de
către Guvern.
Directorul are trei locţiitori, numiţi în/şi eliberaţi din funcţie de Guvern la
propunerea directorului Centrului.
În cadrul Centrului se instituie un colegiu în număr de 9 persoane.
Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru44 este condusă de directorul general,
numit în funcţie şi eliberat din funcţie de către Guvern.
Directorul general are doi directori generali adjuncţi, numiţi în funcţie şi
eliberaţi din funcţie de către Guvern, conform legislaţiei în vigoare.
În lipsa directorului general, funcţiile acestuia le exercită unul din directorii
generali adjuncţi.
Directorul general, directorii generali adjuncţi şi angajaţii Agenţiei, în limitele
împuternicirilor atribuite, poartă răspundere pentru deciziile luate şi pentru
activitatea Agenţiei.
43 Hotărâre nr. 335, din 18.03.2002, cu privire la aprobarea Regulamentului provizoriu al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei 44
HOTĂRÎRE Nr. 383, din 12.05.2010, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acesteia.
55
În cadrul Agenţiei se constituie şi funcţionează Colegiul din 13 membri. În
componenţa Colegiului se include directorul general (preşedintele Colegiului), un
director general adjunct, alţi funcţionari publici de conducere din aparatul central
al Agenţiei, reprezentanţi ai autorităţilor, instituţiilor publice şi organizaţiilor
nonguvernamentale de profil. Componenţa nominală a Colegiului se aprobă de
către Guvern.
Agenţia colaborează cu Parlamentul în cadrul comisiilor parlamentare şi
şedinţelor plenare, inclusiv prin reprezentantul Guvernului în Parlament, cu alte
ministere şi autorităţi publice centrale şi locale, respectiv cu societatea civilă.
În cadrul Agenţiei pot fi create comisii şi grupuri de lucru pentru examinarea
şi soluţionarea problemelor din domeniile sale de activitate. La lucrările comisiilor
şi grupurilor de lucru pot fi antrenaţi specialişti din diverse domenii afiliate.
STRUCTURA aparatului central al Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru
Conducerea Agenţiei
Cabinetul directorului general (cu statut de serviciu)
Serviciul audit intern
Serviciul de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor
Direcţia relaţii funciare şi protecţia solurilor
Direcţia cadastru şi evaluarea bunurilor imobile
Secţia evaluarea bunurilor imobile
Direcţia geodezie, cartografie, geoinformatică şi integrare europeană
Fondul Naţional de Date Geospaţiale (cu statut de serviciu)
Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică şi Regim
Secţia economico-financiară
Serviciul juridic
Serviciul resurse umane
Serviciul administrativ
Agenţia Turismului 45 este condusă de directorul general, numit în şi eliberat 45
HOTĂRÎRE Nr. 851, din 21.12.2009, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Turismului, a structurii şi efectivului-limită ale acesteia
56
din funcţie de Guvern.
Directorul general este asistat în activitatea sa de un vicedirector general, numit
şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea directorului general, în condiţiile
legii.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, directorul general poate fi asistat de un cabinet,
care este o subdiviziune interioară distinctă cu personal propriu, avînd statut de
serviciu.
În cadrul Agenţiei se creează un organ consultativ, Colegiul Agenţiei, compus
din 9 membri. Componenţa nominală a Colegiului se aprobă de Guvern, iar
Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea acestuia – prin ordinul
directorului general.
STRUCTURA aparatului central al Agenţiei Turismului
Director general
Vicedirector general
Direcţia patrimoniu turistic şi administrarea zonelor turistice
Direcţia relaţii internaţionale şi integrare europeană
Direcţia economico-financiară
Serviciul analiză, monitorizare şi evaluarea politicilor
Serviciul juridic
Serviciul resurse umane
Serviciul audit intern
Din cele expuse mai sus, alte autorităţi administrative centrale au la rândul
lor un mod aparte de constituire care este definit prin totalitatea de servicii publice
administrative cu scopul de realizare a conducerii centrale a unei ramuri sau
domeniu de activitate. Iar dirijarea acestora nu este suficientă prin funcţionarea
unui minister sau comitet de stat.
57
§5. Competenţa şi actele altor autorităţi administrative centrale
Alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, după cum am
menţionat mai sus, constituie o totalitate de servicii publice administrative,
organizate pentru a realiza conducerea centrală a unor ramuri sau domenii de
activitate, pentru a caror dirijare nu este suficientă funcţionarea unui minister sau
comitet de stat.
58
Conducătorii organelor centrale ori ai structurilor subordonate ministerelor,
daca acestea realizeaza o parte din activitaţi specifice serviciului public pentru care
este constituit ministerul, emit acte cu caracter normativ. Desigur, actele acestor
organe trebuie sa fie conforme si ordinelor ministerului, in fiecare caz trebuie sa
corespunda legii si Constituţiei.
Actele emise de conducătorii altor autorităţilor administrative centrale au
aceeasi forţa juridică şi trebuie sa corespundă aceloraşi cerinţe de legalitate ca şi
actele emise de miniştri.
Competenţa acestora este menţionată în Regulamentele lor de activitate, care
sunt aprobate de Guvern.
Biroul National de Statistica46 este autoritate administrativă centrală care, in
calitatea sa de organ central de statistica, conduce si coordoneaza activitatea in
domeniul statisticii din tara.
In activitatea sa, Biroul se calauzeste de Constitutia Republicii Moldova,
Legea cu privire la statistica oficiala, alte acte legislative, hotaririle Parlamentului,
decretele Presedintelui Republicii Moldova, ordonantele, hotaririle si dispozitiile
Guvernului, tratatele internationale la care Republica Moldova este parte, precum
si de prevederile Regulamentului de activitate.
Biroul:
- elaboreaza de sine statator sau in comun cu alte autoritati administrative
centrale si aproba metodologiile cercetarilor statistice si de calcul al indicatorilor
statistici, in conformitate cu standardele internationale, in special ale Uniunii
Europene, si cu practica avansata a altor tari, precum si tinind cont de specificul
conditiilor social-economice ale Republicii Moldova;
- organizeaza, in conformitate cu programul de lucrari statistice, aprobat anual
de catre Guvern, cercetari statistice privind situatia si dezvoltarea economica,
sociala, demografica a tarii, executind lucrarile de colectare, prelucrare,
46 HOTĂRÎRE Nr. 1049, din 06.10.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului Biroului Naţional de Statistică şi componenţei nominale a
Colegiului Biroului Naţional de Statistică; Publicat : 14.10.2005 în Monitorul Oficial Nr. 135-138
59
centralizare, stocare si diseminare a datelor statistice;
- asigura respectarea principiilor fundamentale ale statisticii oficiale;
- efectueaza dirijarea metodologica si verifica aplicarea metodologiei
statistice, organizarea si starea statisticii, autenticitatea datelor statistice
receptionate de autoritatile administrative centrale si autoritatile administratiei
publice locale, agentii economici, indiferent de formele lor de proprietate;
- efectueaza diseminarea informatiei statistice in volumul, modul si termenele
stabilite in programul de lucrari statistice, aprobat anual de catre Guvern, asigurind
accesul egal si simultan la aceasta informatie;
- asigura cu informatii statistice autoritatile administrative centrale si
autoritatile administratiei publice locale, satisface, in baza de contract, cerintele
altor beneficiari, informeaza populatia despre situatia sociala, demografica;
- organizeaza si conduce activitatea statistica in unitatile teritorial-
administrative, furnizeaza autoritatilor administratiei publice locale informatia
statistica necesara, conform programului de lucrari statistice;
- in comun cu autoritatile administratiei publice centrale interesate, elaboreaza
si asigura implementarea, in scopuri statistice, a clasificarilor si nomenclatoarelor
armonizate la standardele internationale, in primul rind, ale Uniunii Europene;
- creeaza si administreaza registre statistice;asigura cu instrumentarul statistic
necesar respondentii care participa la cercetari statistice;
- elaboreaza si organizeaza, in baza cercetarilor statistice si surselor
administrative de date, sistemul de conturi nationale;
- efectueaza calculele indicatorilor macroeconomici;elaboreaza de sine
statator sau in comun cu alte autoritati administrative centrale si aproba
formularele rapoartelor si anchetelor statistice, instructiunile de completare a
acestora, stabileste termenele si modul de prezentare a datelor statistice de catre
persoanele juridice si fizice;
- asigura colectarea, verificarea si generalizarea rapoartelor financiare, prin
intermediul Serviciului informational al rapoartelor financiare de pe linga Biroul
60
National de Statistica;
Deasemenia studiază, analizeaza in comun47 cu:
- Ministerul Economiei si Comertului - piata fortei de munca etc.;
- Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Moldovei - utilizarea investitiilor
straine, creditelor si deservirea datoriilor externe etc.;
- Ministerul Sanatatii - situatia vizind ocrotirea sanatatii;
- Ministerul Protectiei Sociale, Familiei si Copilului - situatia vizind protectia
sociala a populatiei;
- Ministerul Ecologiei si Resurselor Naturale - situatia vizind protectia
mediului inconjurator etc.;
- Ministerul Afacerilor Interne - situatia criminogena etc.;
- Banca Nationala a Moldovei - balanta de plati etc.;
- Ministerul Finantelor, elaboreaza si aproba formularele tipizate de evidenta
primara (inclusiv cu regim special) si modul de completare a acestora;
- asigura elaborarea balantelor: productiei, repartitiei si utilizarii produselor
(lucrarilor, serviciilor) in economia nationala, conform sistemului conturilor
nationale; mijloacelor fixe; resurselor energetice etc.
Elaboreaza de sine statator sau in comun cu alti producatori ai statisticii
oficiale, alte autoritati administrative centrale proiecte de hotariri ale Guvernului
privind strategiile, programele multianuale si anuale de lucrari statistice vizind
cercetarile statistice de interes national (recensaminte: ale populatiei, agricole, ale
intreprinderilor etc.).
In conformitate cu aceste hotariri, elaboreaza si aproba programele cercetarilor
statistice, formularele rapoartelor, anchetelor statistice si instructiunile privind
completarea si prezentarea lor;
- asigura elaborarea si editarea publicatiilor statistice (anuare, culegeri, buletine
statistice si informative etc.);
- asigura publicarea periodica (lunara, trimestriala sau la finele cercetarilor
47 Regulamentului Biroului Naţional de Statistică şi componenţei nominale a Colegiului Biroului Naţional de Statistică; Publicat : 14.10.2005 în Monitorul Oficial Nr. 135-138
61
statistice), in conformitate cu programul de lucrari statistice, aprobat anual de catre
Guvern, a datelor centralizate ce caracterizeaza evolutia economica si sociala a
tarii, desfasoara activitati de marketing statistic, satisface, in conditiile legii,
cerintele informationale ale utilizatorilor de informatie statistica, organizeaza
conferinte de presa si alte actiuni de difuzare a informatiei statistice;
- este autorizat sa efectueze, contra plata, pe baza de contract, la cererea
utilizatorilor interni sau externi, lucrari statistice in afara celor cuprinse in
programul de lucrari statistice, aprobat anual de catre Guvern;
- acorda, la solicitarea persoanelor fizice si a persoanelor juridice, informatie
despre datele din registrele statistice care se refera doar la aceste persoane;
- prezinta informatie statistica organizatiilor internationale in care Republica
Moldova este membru, precum si in baza acordurilor bilaterale incheiate cu oficii
de statistica din alte tari.
Biroul Naţional de Statistică, pe lîngă cele menţionate mai sus, emite, in
limitele competentei sale, acte normative ce tin de producerea informatiei
statistice, obligatorii pentru toate persoanele care cad sub incidenta Legii cu privire
la statistica oficiala;
- face propuneri cu privire la modificarea sau abrogarea actelor normative ale
autoritatilor administrative centrale, ce contravin legislatiei in vigoare, in probleme
ce tin de desfasurarea activitatii statistice;
- elaboreză si aprobă, de sine statator sau in comun cu organele abilitate,
standarde, conform prevederilor legislatiei, clasificari statistice nationale si
regulamente de aplicare a lor;
- editeză si difuzeză clasificatoarele si nomenclatoarele elaborate;
- stabileşte standarde si reguli unice referitor la asigurarea confidentialitatii
informatiei statistice;sa colaboreze si sa incheie, in modul prevazut de legislatia
nationala, acorduri de colaborare cu organe similare din alte tari si cu organizatii
statistice internationale pentru: alinierea statisticii nationale la standardele
internationale.
62
Agentiei Relatii Funciare si Cadastru48
Agentia isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Constitutiei
Republicii Moldova, legile si hotaririle Parlamentului, decretele Presedintelui
Republicii Moldova, ordonantele, hotaririle si dispozitiile Guvernului, alte acte
normative, cu tratatele internationale la care Republica Moldova este parte, precum
si cu prezentul Regulament.
Agentia, la nivelul autoritatilor publice centrale, are misiunea de a asigura si a
sprijini realizarea obiectivelor Programului de guvernare prin elaborarea,
promovarea si implementarea politicii de stat in domeniul relatiilor funciare si
organizarii teritoriului, valorificarii si ameliorarii terenurilor degradate, cadastrului
si evaluarii bunurilor imobile, geodeziei, topografiei, fotogrammetriei,
gravimetriei, cartografiei, geoinformaticii, prospectiunilor tehnice, integrarii
acestora in procesele reformei economice, precum si elaborarii reglementarilor
specifice domeniilor sale de activitate, inclusiv ajustarii lor la standardele si
normele europene.
In vederea realizarii misiunii sale, Agentia are urmatoarele functii de baza:
- realizeaza politica de stat in domeniul relatiilor funciare, valorificarii si
ameliorarii terenurilor degradate, organizarii teritoriului, cadastrului si evaluarii
bunurilor imobile, geodeziei, cartografiei si geoinformaticii;
- elaboreaza si realizeaza, in limitele competentei sale, programe si planuri
nationale de actiuni in urmatoarele domenii: relatii funciare, valorificarea si
ameliorarea terenurilor degradate, cadastru si evaluarea bunurilor imobile,
geodezie,cartografie si geoinformatica;
- coordoneaza actiunile organelor centrale de specialitate ale administratiei
publice si autoritatilor administratiei publice locale in ceea ce priveste elaborarea si
promovarea programelor si planurilor nationale, ramurale si locale ce tin de
48 HOTARIRE Nr. 383, din 12.05.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si functionarea Agentiei Relatii Funciare si
Cadastru, structurii si efectivului-limita ale aparatului central al acesteia.
63
domeniu;
- gestioneaza, elaboreaza, aproba finantarea si exercita controlul asupra folosirii
mijloacelor banesti pentru realizarea programelor anuale ce tin de domeniul de
activitate a Agentiei;
- efectueaza reforma organizational-economica in sfera de activitate a Agentiei,
integreaza relatiile funciare, valorificarea si ameliorarea terenurilor degradate,
cadastrul si evaluarea bunurilor imobile, geodezia, cartografia si geoinformatica in
procesele reformei economice, aduce in concordanta cu actele legislative si
normative din sfera competentelor incredintate la standardele si normele europene;
- sprijina si coordoneaza cercetarile stiintifice in domeniul relatiilor funciare,
cadastrului si evaluarii bunurilor imobile, geodeziei, cartografiei si geoinformaticii
si promoveaza implementarea tehnicii si tehnologiilor avansate in sferele sale de
activitate;
- contribuie la realizarea reformei funciare;
- contribuie la dezvoltarea pietei imobiliare, inclusiv funciare;
- asigura elaborarea proiectelor privind valorificarea si ameliorarea terenurilor
degradate;elaboreaza, avizeaza si coordoneaza proiecte de acte legislative si
normative, modifica si anuleaza, in limitele competentei sale, dispozitii si
instructiuni vizind domeniile sale de activitate, conform legislatiei;
- coordoneaza si administreaza activitatile ce tin de crearea si mentinerea Retelei
Geodezice Nationale, Retelei de Nivelment si Gravimetrica;
- asigura si coordoneaza cartografierea teritoriului Republicii
Moldova,coordoneaza si administreaza activitatile ce tin de crearea infrastructurii
de date geografice spatiale la nivel national;
- asigura crearea, actualizarea, utilizarea si administrarea Hartii Digitale de Baza
pe teritoriul Republicii Moldova;
- inainteaza Guvernului propuneri de fondare a intreprinderilor de stat in
domeniile sale de activitate, aproba statutele lor, decide asupra reorganizarii sau
lichidarii acestora, exercita drepturile de gestionar asupra intreprinderilor fondate
64
in limitele prevazute de legislatia in vigoare, stabileste indicii economici pentru
acestea;organizeaza si desfasoara, in conformitate cu legislatia in vigoare, licitatii
de achizitie publica de marfuri, lucrari si servicii pentru necesitatile ce tin de
domeniul de activitate a Agentiei;
- asigura prestarea, in modul stabilit, a serviciilor publice delegate
intreprinderilor fondate;coordoneaza activitatea de pregatire, instruire si reciclare a
cadrelor in domeniul de activitate;
- organizeaza seminare, conferinte, simpozioane tematice si stabileste relatiile de
colaborare internationala in sferele de activitate;sustine si intreprinde masuri
pentru impulsionarea procesului de atragere a investitiilor straine in domeniu;
- asigura respectarea si realizarea prevederilor actelor legislative si normative in
domeniu;elaboreaza si aproba, in limitele prevazute de legislatia in vigoare,
documentele-tip aferente executarii lucrarilor cadastrale, lucrarilor ce tin de
organizarea teritoriului, relatiile funciare, topogeodezice, cartografice, stereo-
fotogrammetrice, gravimetrice, de prospectiuni tehnice si geoinformationale;
- administreaza, conform legislatiei in vigoare, Fondul de garantie;
- elaboreaza acte normative ce determina valoarea lucrarilor (topografo-
cartografice, geodezice, reformei funciare etc.) finantate de la bugetul de stat;
- efectueaza atestarea registratorilor oficiilor cadastrale teritoriale, evaluatorilor
de bunuri imobile, inginerilor cadastrali si specialistilor ce activeaza in domeniul
geodeziei, cartografiei si geoinformaticii;
- elaboreaza, in limitele mijloacelor alocate de la bugetul de stat, planurile
tematice de perspectiva si anuale, inclusiv lucrarile de cercetari stiintifice, de
proiectare-experimentare si prospectiuni tehnice;
- exercita alte functii, conform legislatiei in vigoare.
Pentru realizarea functiilor de baza ce ii revin, Agentia exercita urmatoarele
atribuţii49:
49 Regulamentului privind organizarea si functionarea Agentiei Relatii Funciare si Cadastru, structurii si efectivului-limita ale aparatului central
al acesteia.
65
1)in domeniul politicilor sectoriale si de integrare europeana:
elaboreaza documentele de politici, proiectele de hotariri ale Guvernului,
proiectele de legi si hotariri ale Parlamentului, proiectele decretelor Presedintelui
Republicii Moldova, alte acte normative in domeniile de activitate; indeplineste
sarcinile ce rezulta din angajamentele internationale in domeniile sale de activitate;
promoveaza elaborarea propunerilor de proiecte in cadrul programelor financiare
nationale si internationale; dezvolta relatii cu societatea civila in vederea
familiarizarii cu domeniile de activitate a Agentiei si monitoringul opiniei publice
in domeniu; promoveaza atestarea si angajarea registratorilor oficiilor cadastrale
teritoriale, evaluatorilor de bunuri imobile, inginerilor cadastrali si specialistilor ce
activeaza in domeniul geodeziei, cartografiei si geoinformaticii, protectiei
solurilor, constructiilor hidrotehnice si imbunatatirilor funciare;
2) in domeniul relatiilor funciare si organizarii teritoriului:
-administreaza procesul de reglementare a regimului proprietatii funciare si de
organizare a teritoriului; asigura, prin intermediul intreprinderilor subordonate,
elaborarea schemelor de utilizare rationala a terenurilor la nivel republican, raional,
orasenesc (municipal), satesc (comunal) in vederea reglementarii regimului
proprietatii funciare si asigura elaborarea unor programe concrete de ameliorare si
protectie a terenurilor;acorda asistenta metodologica serviciului relatii funciare si
cadastru, specialistilor pentru reglementarea regimului proprietatii funciare ale
consiliilor locale de nivelul intii si nivelul al doilea in vederea reglementarii
regimului proprietatii funciare; argumenteaza si stabileste, la propunerea si in
comun cu autoritatea centrala pentru mediu, hotarele terenurilor cu regimuri
speciale de conservare a naturii, ale celor ce urmeaza a fi ameliorate prin
impadurire si prin alte metode, precum si ale celor ce tin de fondul ariilor naturale
protejate de stat, ce urmeaza sa fie regenerate, si ale celor ce apartin
rezervatiilor;elaboreaza proiecte privind stabilirea pe teren a hotarelor unitatilor
administrativ-teritoriale si ale intravilanului localitatilor;elaboreaza proiecte
privind delimitarea terenurilor destinate transmiterii in proprietate, posesiune si
66
folosinta;organizeaza, in limitele competentei sale, repartizarea terenurilor in
natura si perfectarea titlurilor de autentificare a dreptului detinatorului de
teren;examineaza, coordoneaza proiecte si alta documentatie din domeniul
organizarii teritoriului;elaboreaza proiecte de reglementare a regimului proprietatii
funciare si proiecte pentru detinatorii de terenuri, cu argumentarea metodelor de
folosire rationala a terenurilor;coordoneaza activitatile de cercetari pedologice,
geologice, geomorfologice, geobotanice etc.;asigura autentificarea dreptului
detinatorului de teren proprietate publica a statului, cu eliberarea titlurilor de
autentificare;examineaza dosarele cadastrale si prezinta, in modul stabilit,
Guvernului propuneri privind atribuirea, modificarea destinatiei si schimbul
terenurilor ce tin de competenta Guvernului;elibereaza, in modul stabilit de
legislatia in vigoare, borderoul de calcul al pretului normativ a terenurilor aflate in
proprietatea publica a statului;monitorizeaza activitatea intreprinderilor din
subordine in domeniul relatiilor funciare si organizarii teritoriului;
3) in domeniul valorificarii si ameliorarii terenurilor degradate:
-contribuie la promovarea politicii statului in domeniul valorificarii si
ameliorarii terenurilor degradate; asigura elaborarea proiectelor actelor legislative
si normative in domeniile de activitate;elaboreaza si prezinta Guvernului spre
aprobare programele anuale de valorificare si ameliorare a terenurilor
degradate;intocmeste si prezinta Guvernului, in termenele stabilite, darile de seama
privind realizarea programelor anuale de valorificare si ameliorare a terenurilor
degradate;efectueaza analiza executarii trimestriale a lucrarilor de valorificare a
terenurilor degradate;monitorizeaza corectitudinea lucrarilor indicate in procesele-
verbale prezentate de antreprenori spre achitare;organizeaza si participa la
consfatuiri si seminare in problema protectiei contra eroziunii, valorificarii si
ameliorarii terenurilor degradate;asigura elaborarea proiectelor de executie a
lucrarilor antierozionale, de restabilire a terenurilor degradate, de recultivare, de
sadire si reconstructie a fisiilor forestiere de protectie, de sadire si defrisare a
plantatiilor multianuale;coordoneaza lucrarile stiintifice in domeniile de activitate;
67
monitorizeaza activitatea intreprinderilor din subordine in domeniul valorificarii si
ameliorarii terenurilor degradate;colaboreaza cu organele centrale de specialitate
ale administratiei publice si alte autoritati publice solutionarea problemelor ce tin
de domeniul respectiv; participa la selectarea terenurilor ce urmeaza a fi
valorificate sau restabilite;participa, in cadrul Comisiei de stat, la procesul de
receptie a obiectelor finisate;
4) in domeniul cadastrului:
asigura, in conditiile legii, crearea si administrarea cadastrului bunurilor
imobile;coordoneaza cu autoritatile publice centrale si locale cadastrul
funciar;efectueaza monitoringul bunurilor imobile;asigura formarea bazei de date a
cadastrului bunurilor imobile la nivel central;coordoneaza lucrarile in domeniul
cadastrului bunurilor imobile; monitorizeaza activitatea intreprinderilor din
subordine in domeniul cadastrului;elaboreaza si prezinta autoritatilor administratiei
publice locale documentatia cadastrului funciar; coordoneaza, sistematizeaza si
dirijeaza metodologic, la toate nivelurile (sat, comuna, oras, raion, municipiu,
tara), lucrarile de intocmire a cadastrului funciar la nivel national; elaboreaza si
publica, dupa aprobarea Guvernului, buletinul anual al cadastrului funciar
national;contribuie, in comun cu autoritatile publice, la dezvoltarea cadastrului
bunurilor imobile si a cadastrului funciar;stabileste modul de efectuare a lucrarilor
cadastrale, modul de elaborare si actualizare a planului cadastral si a planului
geometric, precum si modul de efectuare a inscrisurilor in registrul bunurilor
imobile;administreaza, in conditiile legii, registrul de stat al unitatilor
administrativ-teritoriale si al strazilor din localitatile din Moldova, registrului
obiectelor de infrastructura inginereasca etc.;
5) in domeniul evaluarii bunurilor imobile:
promoveaza politica statului in domeniul evaluarii bunurilor imobile;elaboreaza
proiectele actelor normative privind organizarea si dezvoltarea activitatii de
evaluare, inclusiv in scopul impozitarii; asigura implementarea sistemului nou de
evaluare a bunurilor imobile, inclusiv in scopul impozitarii; creeaza baza
68
metodologica si metodica pentru evaluarea si reevaluarea bunurilor imobile,
inclusiv in scopul impozitarii;asigura crearea si administrarea sistemului
informational automatizat pentru evaluarea bunurilor imobile, in scopul
impozitarii, formarii bazei de date cu preturile tranzactiilor curente ale bunurilor
imobile;asigura aplicarea metodologiilor si a tehnologiilor unice in cadrul
inventarierii tehnice si evaluarii bunurilor imobile; asigura, in limitele competentei
sale si conform legislatiei in vigoare, aplicarea prevederilor actelor normative in
domeniul estimarii valorii de piata a bunurilor imobile de catre intreprinderile de
profil, indiferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica;
monitorizeaza dezvoltarea pietei bunurilor imobile, dinamica preturilor la bunurile
imobile pe teritoriul republicii; elaboreaza, in comun cu asociatiile obstesti ale
evaluatorilor standardele nationale de evaluare;monitorizeaza activitatea
intreprinderilor din subordine in domeniul evaluarii bunurilor imobile;efectueaza
atestarea evaluatorilor bunurilor imobile in limitele stabilite de lege;
6) in domeniul geodeziei, cartografiei si geoinformaticii:
promoveaza politica de stat in domeniul geodeziei, cartografiei si
geoinformaticii;asigura crearea, modernizarea si mentinerea in stare de utilizare a
Retelei Geodezice de Stat, Retelei Nationale de Nivelment, Retelei Gravimetrice
Nationale si Retelei Sistemului de Pozitionare Satelitar
GNSSS(MOLDPOS);administreaza baza de date geodezice; planifica si
administreaza lucrarile in domeniul geodeziei, cartografiei si geoinformaticii;
administreaza cartografierea teritoriului tarii in scopul asigurarii economiei
nationale cu date geospatiale;administreaza activitatile legate de crearea Sistemului
Informational Geografic de Referinta pentru implementarea Sistemului
Informational Geografic National (SIGN), a hartii digitale de baza 1: 50?000 si
1:5000; asigura crearea, stocarea si distribuirea datelor geospatiale la toate
nivelurile de guvernare, prin implementarea serviciilor web (servicii on-line wms
si wfs); administreaza si coordoneaza activitatile legate de crearea si integrarea
datelor pentru SIGN, conform Directivelor INSPIRE (Infrastructura de Date
69
Spatiale Europene); administreaza activitatea Fondului National de date
Geospatiale;participa la stabilirea procedurilor si a standardelor de achizitie,
stocare si transfer a datelor geospatiale;acorda asistenta metodologica si tehnica la
cartografierea si demarcarea frontierei de stat a Republicii Moldova, reprezentarea
grafica a acesteia pe harti, asigura executarea lucrarilor la demarcarea frontierei de
stat; coordoneaza, de comun acord cu Serviciul Graniceri si Serviciul Informatii si
Securitate, corectitudinea reprezentarii frontierei de stat, a obiectelor cu regim
special si a informatiei specifice pentru care se stabilesc restrictii de acces ;
examineaza, coordoneaza si aproba actele normative si tehnice,
regulamentele,metodologiile, instructiunile, normele de timp pentru lucrarile
geodezice, cartografice si geoinformatice; participa la elaborarea caietelor de
sarcini pentru licitatiile din domeniul lucrarilor geodezice, cartografice si
geoinformatice; planifica, in comun cu Ministerul Apararii, necesitatile de
materiale si date geodezice, cartografice si geoinformatice, in scopul asigurarii
apararii si securitatii statului; administreaza baza de date a detinatorilor
certificatelor de calificare a specialistilor in domeniul geodeziei, cartografiei si
geoinformaticii;efectueaza atestarea specialistilor in domeniul geodeziei,
cartografiei si geoinformaticii, in conformitate cu legea;monitorizeaza activitatea
intreprinderilor din subordine in domeniul geodeziei, cartografiei si
geoinformaticii;
7 ) in domeniul supravegherii geodezice, tehnice si regim:
controleaza si supravegheaza lucrarile topogeodezice, cartografice,
geoinformatice si cadastrale (planurile geometrice), executate de catre
intreprinderi, institutii si organizatii (cu exceptia celor ce sint de competenta?
Ministerului Apararii), inclusiv respectarea regimului si a modului de intocmire,
utilizare, multiplicare, pastrare, transmitere si evidenta a materialelor speciale in
cadrul executarii acestor lucrari; asigura respectarea legislatiei si a standardelor de
stat in domeniul geodeziei, cartografiei si geoinformaticii; elibereaza autorizatiile
pentru executarea lucrarilor geodezice, cartografice si geoinformatice pe sectoare
70
de peste 5ha; efectueaza receptia de stat a lucrarilor in domeniu geodeziei,
cartografiei si geoinformaticii executate din bugetul de stat;asigura supravegherea
metrologica a mijloacelor geodezice de masurat.
Biroului Relatii Interetnice50 este autoritatea administrativa centrala care
activeaza in subordinea Guvernului promoveaza politica statului in domeniul
relatiilor interetnice, functionarii limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
sustinerii diasporei moldovenesti.
Biroul isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Constitutiei
Republicii Moldova, legile si hotaririle Parlamentului, decretele Presedintelui
Republicii Moldova, ordonantele, hotaririle si dispozitiile Guvernului, cu alte acte
normative, cu tratatele internationale la care Republica Moldova este parte, precum
si cu prevederile prezentului Regulament.
Biroul are misiunea de a asigura realizarea prerogativelor constitutionale ale
Guvernului prin promovarea si implementarea politicii statului in domeniul
relatiilor interetnice, functionarii limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
sustinerii diasporei moldovenesti si este responsabil de asigurarea respectarii
legislatiei in acest domeniu si exercitarea controlului asupra respectarii legislatiei
cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
In vederea realizarii misiunii sale, Biroul are urmatoarele functii:
- promovarea politicii de stat a Republicii Moldova in domeniul relatiilor
interetnice, functionarii limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova si
sustinerei diasporei moldovenesti; asigurarea cadrului normativ necesar pentru
realizarea obiectivelor strategice in domeniile sale de activitate, precum si a
compatibilitatii acestuia cu standardele internationale la care Republica Moldova
este parte si cu legislatia comunitara; planificarea strategica, analiza, monitorizarea
si evaluarea politicilor elaborate in functie de specificul etnic, cultural si lingvistic
al populatiei; asigurarea corespunderii politicilor elaborate cu strategiile si
50 HOTARIRE Nr. 43, din 02.02.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si functionarea Biroului Relatii Interetnice,
structurii si efectivului-limita ale aparatului central al acestuia, publicat : 05.02.2010 in Monitorul Oficial Nr. 18-19 art Nr : 80
71
programele nationale si ajustarea politicilor existente la prioritatile de integrare
europeana;reglementarea, in conditiile legii, a modului de organizare si functionare
a sistemului de protectie si dezvoltare a minoritatilor nationale;asigurarea
respectarii legislatiei in domeniul relatiilor interetnice si exercitarea controlului
asupra respectarii legislatiei cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul
Republicii Moldova;coordonarea asistentei externe in domeniile sale de
competenta;elaborarea proiectelor tratatelor internationale ale Republicii Moldova
in domeniu si incheierea tratatelor interdepartamentale cu organele similare din
alte state, in conformitate cu legea; executarea obligatiilor, realizarea drepturilor
Republicii Moldova care rezulta din prevederile tratatelor internationale si
urmarirea executarii acestora de catre cealalta parte la tratat, in conditiile
legii;gestionarea, in conditiile legii, a programelor internationale de asistenta
financiara privind studierea limbii de stat de persoanele alolingve, promovarea
tratatelor internationale privind drepturile minoritatilor nationale, solutionarea
problemelor romilor;reprezentarea, in conditiile legii, a Republicii Moldova in
relatiile cu structurile ramurale ale ONU, Consiliul Europei, Comisia Europeana si
cu alte organisme internationale in domeniul de interes.
Biroul exercita urmatoarele atribuţii51 pentru realizarea functiilor de baza.
1) în domeniul relatiilor interetnice si functionarii limbilor vorbite pe teritoriul
Republicii Moldova:
- elaboreaza, dupa coordonarea prealabila cu viceprim-ministrul responsabil de
sfera sociala, proiecte de acte normative in domeniul relatiilor interetnice si
functionarii limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova;prezinta, dupa
coordonarea prealabila cu viceprim-ministrul responsabil de sfera sociala,
propuneri de perfectionare a legislatiei in domeniile sus-mentionate si ajustare a
acesteia la standardele internationale si comunitare; monitorizeaza situatia
etnolingvistica, situatia in domeniul relatiilor interetnice;supravegheaza
respectarea legislatiei in vigoare care reglementeaza sfera etnoculturala si
51 HOTARIRE Nr. 43, din 02.02.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si functionarea Biroului Relatii Interetnice, structurii si efectivului-limita ale aparatului central al acestuia, publicat : 05.02.2010 in Monitorul Oficial Nr. 18-19 art Nr : 80
72
lingvistica, a relatiilor din societate; controleaza, in limitele si in conformitate cu
competentele stabilite de lege, functionarea limbii de stat in viata politica,
economica, sociala si culturala a Republicii Moldova, acordind, ajutor practic
institutiilor si organizatiilor interesate pentru organizarea studierii si folosirea ei;
monitorizeaza situatia lingvistica in concordanta cu standardele internationale;
contribuie la dezvoltarea social-culturala a minoritatilor nationale, la corelarea
optima a intereselor cetatenilor de diferite etnii din Republica Moldova si la
armonizarea relatiilor interetnice; sustine activitatea statutara a asociatiilor obstesti
ale minoritatilor nationale inregistrate in conformitate cu legislatia in vigoare
contribuie la crearea conditiilor pentru insusirea limbii de stat de catre
reprezentantii minoritatilor nationale in vederea integrarii lor in societate; participa
la elaborarea de sondaje sociologice, analize si evaluari in domeniu; contribuie la
desfasurarea activitatii editoriale in domeniul relatiilor interetnice si sustinerii
diasporei moldovenesti.
2) în domeniul relatiilor internationale, integrarii europene si sustinerii
diasporei moldovenesti:
- participa la procesul de integrare europeana si pregatirea noului Acord de
asociere cu UE; coordoneaza procesul de implementare a tratatelor internationale
la care Republica Moldova este parte, ce tin de drepturile minoritatilor nationale
elaboreaza rapoarte initiale si periodice a Republicii Moldova asupra
implementarii conventiilor internationale: Conventia internationala cu privire la
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si Conventiei-cadru pentru
protectia minoritatilor nationale; activeaza in vederea ratificarii Cartei europene a
limbilor regionale sau minoritare; colaboreaza cu structurile specializate ale
organizatiilor internationale; coordoneaza procesul realizarii acordurilor de
colaborare in domeniul asigurarii drepturilor persoanelor apartinind minoritatilor
nationale, semnate de Republica Moldova cu alte state; organizeaza activitatea
comisiilor consultative interdepartamentale in vederea realizarii acordurilor de
colaborare in domeniul asigurarii drepturilor persoanelor apartinind minoritatilor
73
nationale, semnate de Republica Moldova cu alte state; elaboreaza si contribuie la
semnarea acordurilor de colaborare in domeniul asigurarii drepturilor persoanelor
apartinind minoritatilor nationale intre Republica Moldova si alte state unde este
prezenta diaspora moldoveneasca; colaboreaza cu organele de stat omoloage din
tarile straine; coordoneaza si monitorizeaza implementarea actelor normative in
vigoare in domeniul sustinerii diasporei moldovenesti in vederea mentinerii si
promovarii limbii materne, a culturii si traditiilor nationale, consolidarii relatiilor
cu Republica Moldova; perfectioneaza cadrul juridic existent in domeniul
sustinerii diasporei moldovenesti, elaboreaza proiecte de acte normative, dupa
coordonarea prealabila cu viceprim-ministrul responsabil de sfera sociala; sustine
procesele de structurare a diasporei moldovenesti, de instituire a organizatiilor
obstesti si asociatiilor acestora; mentine relatii de colaborare si sustine activitatea
statutara a asociatiilor obstesti ale diasporei moldovenesti; examineaza situatia
social-culturala a diasporei moldovenesti; contribuie la satisfacerea cerintelor
national-culturale, lingvistice, educative si informationale ale reprezentantilor
diasporei moldovenesti; elaboreaza si semneaza programe de colaborare intre
Biroul Relatii Interetnice si organele omoloage din tarile straine, in scopul
sustinerii diasporei moldovenesti si asociatiilor ei obstesti; participa la organizarea
si desfasurarea in tarile de resedinta ale diasporei moldovenesti a activitatilor
(congreselor, festivalurilor, conferintelor etc.), in scopul promovarii limbii, culturii,
traditiilor si imaginii pozitive a Republicii Moldova ;organizeaza si participa la
activitatea Consiliului coordonator al persoanelor originare din Republica Moldova
domiciliate peste hotare (diasporei moldoveneşti); organizează si participa la
activitatea Consiliului coordonator pentru sustinerea persoanelor originare din
Republica Moldova domiciliate peste hotare (diasporei moldovenesti); organizeaza
activitatea Consiliului de administrare a mijloacelor pentru sustinerea financiara a
activitatilor de pastrare a identitatii national-culturale a persoanelor originare din
Republica Moldova domiciliate peste hotare (diasporei moldovenesti); organizeaza
congrese (mese rotunde, seminare etc.) ale diasporei moldovenesti in Republica
74
Moldova.
Biroul este investit cu urmatoarele drepturi:
1) sa realizeze, in modul stabilit de lege, actiuni in vederea executarii
programului sau de activitate;
2) sa efectueze controlul, in limitele si in conformitate cu competentele stabilite
de lege, asupra respectarii legislatiei cu privire la functionarea limbilor vorbite pe
teritoriul Republicii Moldova;
3) sa solicite de la autoritatile publice centrale si locale, precum si de la institutii
si organizatii, informatiile necesare pentru buna desfasurare a activitatii sale;
4) sa reprezinte Guvernul in relatiile de colaborare cu organismele internationale
in sferele sale de competenta;
5) sa antreneze, prin acord mutual, reprezentanti ai ministerelor, ai altor
autoritati administrative centrale, ai autoritatilor administratiei publice locale in
examinarea si solutionarea problemelor ce tin de competenta institutiei;
6) sa negocieze si sa incheie, in limitele competentei si in conformitate cu
legislatia in vigoare, acorduri de colaborare internationala in domeniile sale de
activitate;
7) sa antreneze, in modul stabilit, experti si alti specialisti din tara si din
strainatate in vederea realizarii sarcinilor si functiilor ce decurg din legislatia in
vigoare si din prezentul Regulament, dupa coordonarea prealabila cu viceprim-
ministru responsabil de sfera sociala.
Astfel în concluzie putem menţiona că fiecărei autorităţi administrativ
centrale îi revine o anumită competenţă în funcţie de domeniul reglementat, şi
emite acte conform atribuţiilor şi scopurilor propuse, conform legislaţiei în
vigoare.
75
I N C H E I E R E
In Republica Moldova, conform art. 107 (1) al Constituţiei, organele centrale
de specialitate ale statului sint ministerele Ele traduc in viata, in temeiul legii,
politica Guvernului, hotaririle si dispozitiile lui, conduc domeniile incredintate si
sint responsabile de activitatea lor
76
In scopul conducerii, coordonarii si exercitarii controlului in domeniul
organizarii economiei si in alte domenii care nu intra nemijlocit in atributiile
ministerelor se infiinteaza, in conditiile legii, si alte autoritati administrative.
Organi¬zarea acestora, ca si infiintarea, functionarea si raporturile Republicii
Moldova, politica Guvernului, hotaririle si dispozitiile lui, conduc in limitele
competentei lor domeniile incredintate si sint responsabile de activitatea lor.
Ministerele din Republica Moldova sunt dotate cu servicii centrale pu-
ternice si cu servicii executive numeroase. De obicei, toate ministerele din
republica au o structura administrativa complexa. Ele au o oarecare stabilitate, dar
se mai intimpla ca se schimba denumirea ministerelor fara a se efectua schimbari
esentiale in structura. Uneori ele devin obiecte ale unor importante reorganizari,
care insa nu dau rezultatul dorit de fiecare data.
Nomenclatorul functiilor de baza ale ministerelor se stabileste de Guvern si
este prevazut in regulamentul ministerului. Conducerea ministe¬relor se
incredinteaza ministrilor. Ministrii, in virtutea Constitutiei, au o dublă funcţie, fiind
atît membri ai Guvernului, care indeplinesc o functie politica, cit si sefi ai
ministerului pe care il conduc.Ca organe de specialitate ale administratiei publice
centrale, ministerele indeplinesc, fiecare in domeniul sau de activitate, programul
politic al Guvernului.
In limitele legii, ministrul se afla la punctul de jonctiune dintre sferele politica
si administrativa: luati in ansamblu, ministrii îndeplinesc funcţii politice, insa in
parte fiecare ministru este un organ al puterii administrative.Ministrului i se
atribuie, in primul rind, conducerea intregii activitati a ministerului, cu alte
cuvinte, el poarta raspundere pentru actiunile servici¬ilor centrale si
descentralizate ale ministerului.
Legislatia recunoaste unele imputerniciri ale ministrilor si in sfera nor-
mativa: ei au dreptul sa adopte hotariri de ordin general care nu vizeaza pe nimeni
personal, chiar si in cazul cind lipseste o permisiune clar exprimata in aceasta
privinta, daca aceste hotariri se refera in exclusivitate la orga¬nizarea serviciilor
77
subordonate lor, cu alte cuvinte, actioneaza numai in privinta functionarilor si
clientilor acestor servicii.
Deoarece ministrul nu reuseste sa solutioneze toate problemele, el transmite
o buna parte dintre imputernicirile sale sefilor serviciilor centra¬le ale ministerului
sau unitatilor administrativ-teritoriale respective in li¬mitele procesului general de
delegare. Aparatul acestor servicii este format din grupe de persoane printre care
sint prim-viceministrul, viceministrii, seful directiei generale, consilierii tehnici,
imputernicitii speciali si altii.
Ministerele pot avea in subordinea lor servicii publice desconcentrate, in
unităţile administrativ-teritoriale.
In afara de ministere, Constitutia face referire si la alte autoritati
administrative, care sunt responsabile de conducerea, coordonarea si exercitarea
controlului in domeniul economiei si in alte domenii, care nu intra nemijlocit in
atributiile ministerelor. Aceste categorii de autoritati se infiinteaza in temeiul legii
ca autoritati administrative autonome sau nemijlocit pe linga Guvern.Organizarea
si functionarea organelor de administratiei publice centrale sunt determinate de
Legea cu privire la Guvern si regulamentele acestor organe aprobate de Guvern.
Deci in tara noastra, la moment, activeaza in cadrul administratiei publice
centrale 16 ministere, 8 departamente si un sir de alte institutii si organizatii ca
autoritati administrative. In functie de importanta, locul si rolul lor in administratia
publica centrala, in vederea unei bune organizari a activitatilor lor, precum si
pentru realizarea atributiilor cu maxima eficienta, acestea sunt dotate cu resurse
financiare, materiale si personal calificat. Pentru majoritatea din ele Guvernul a
stabilit structura si a plafonat numarul de functionari prin indicarea efectivului
limita al aparatelor acestor organe. Astfel, numarul functionarilor in sistemul
autoritatilor administratiei publice centrale, potrivit hotaririi Guvernului nr. 1600
din 13 decembrie 2002, oscileaza de la 8 persoane la 1283 de persoane. De
exemplu, Ministerul Finantelor dispune de 242 de functionari; Ministerul
Agriculturii si Industriei Alientare- de 152 functionari; Ministerul Economiei de
78
132 functionari; Ministerul culturii de 48 functionari; Departamentul Relatii
Interetnice de 25 functionari; Cancelaria de Stat de 176 functionari; Casa Nationla
de Asigurari Sociale de 1283 functionari; Agentia Nationla pentu Achizitii Publice
de 10 functionari etc.
In continutul acestei lucrari am tinut sa mentionez despre toate aspectele unei
activitati organelor publice centrale, si astfel am evidentiat si actele administrative
de autoritate emise de ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale. Am vorbit despre competenta ministerelor si
despre modul de constituire ale altor autoritati administrative centrale.
Reiesind din cele expuse in lucrare vom face urmatoarele concluzii si
recomandari:
-textul precum ca ministerele pot avea in subordinea lor servicii publice
descentralizate, în unităţile administrativ-teritoriale este contradictoriu prin el
insusi, astfel, atributul de „descentralizat" ar trebui exclus din textul legii,
-ministerele dispun de competenta in diferite domenii, avind capacitatea sa
actioneze multilateral, insa tinind cont de specificul activitatii sale,
-intru exercitarea atributiilor sale, ministerele au fost imputernicitate cu capacitatea
de a adopta acte pentru realizarea activitatilor sale,acestea fin diverse la numar,
-competentele ministerelor sunt variate, acestea fiind stabilite prin legi adoptate de
Parlament.
B i b l i o g r a f i e:
Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova
2. HOTĂRÎRE Nr. 1049, din 06.10.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului
Biroului Naţional de Statistică şi componenţei nominale a Colegiului Biroului
Naţional de Statistică; Publicat : 14.10.2005 în Monitorul Oficial Nr. 135-138;
3. HOTARIRE Nr. 383, din 12.05.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind
79
organizarea si functionarea Agentiei Relatii Funciare si Cadastru, structurii si
efectivului-limita ale aparatului central al acesteia.
4. HOTĂRÎRE Nr. 851, din 21.12.2009, pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Turismului, a structurii şi efectivului-limită
ale acesteia
5. HOTĂTÎRE nr. 335, din 18.03.2002, cu privire la aprobarea Regulamentului
provizoriu al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
6. HOTĂRÎRE Nr. 383, din 12.05.2010, pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, structurii şi
efectivului-limită ale aparatului central al acesteia.
7. HOTĂRÎRE nr. 43, din 02.02.2010, pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Biroului Relaţii Interetnice, structurii şi efectivului-
limită ale aparatului central al acestuia
8. HOTĂRÎRE nr. 690,din 13.11.2009, pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei
9. HOTĂRÎRE nr. 1126, din 29.09.2006, cu privire la aprobarea modificărilor ce
se operează în Regulamentul Ministerului Finanţelor, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 1138 din 1 noiembrie 2005
10.HOTARIRE Nr. 1156 , din 04.11.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului
Ministerului Afacerilor Externe si Integrarii Europene
11.HOTĂRÎRE Nr. 939 din 16.08.2007
12.HOTĂRÎRE Nr. 690 ,din 13.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, structurii şi efectivului-
limită ale aparatului central al acestuia
13.Legea cu privire la administraţia publică locală, nr. 186-XIV din 6 noiembrie
1998.01.2006 în Monitorul Oficial Nr. 13-15
14.Legea cu privire la Serviciul Grăniceri nr. 162-XVI din 13.07.2007
15.Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Turism, 21
decembrie 2009
80
16.Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern 64-XII din 31.05.1990
17.Proiect 13.04.2010, Legea privind administraţia publică centrală.
Manuale şi monografii:
18.M.Orlov, Şt.Belecciu „Drept administrativ”, Chişinău 2005
19.T.Draganu „Actele administrative”, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1970
20.Mircea Preda, Curs de drept administrativ, partea generală, Bucureşti 1995
21.T.Drăganu, op. cit., vol.II,
22.A.Iorgovan, op.cit., Tratat de drept…, vol. 2
23.Mihai Platon „Administraţia publică” (curs universitar), Chişinău 2007, Editura
„Universul”
A. Negoiţă. op. cit.
24.Atamanciuc G., Teopия гocyдapcтвeннoгo ynpaвления, Mockвa,1997.
25.Şaptefraţi Tatiana, Dezvoltarea teoriilor administrative. Materialele conferinţei
ştiinţifico-practice Chişinău, 2002
26.H. Puget, Les institutions administratives etranger, Paris, Dalloz, 1969
27.Alexandru Ioan, Administraţia Publică, Bucureşti, 1999
28.Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, Bucureşti,
1992, v: 1
29.Brezoian Dumitru „Drept administrativ. Partea specială ”, Bucureşti 2002, p.95
30.Mihai Platon „Administraţia publică” (curs universitar), Chişinău 2007, Editura
„Universul”;
31.Ion Creangă „Drept administrativ”, Chişinău 2005
32.A. Borodac, Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova, Chişinău, Editura
Ştiinţa, 1997
33.Ioan Alexandru, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, vlo.1
Bucureşti, 1996
34.Leon Duguit, Lecon de droit public generale, Paris, 1926
81