Operatiunile psihologice in cadrul armatei

OPERAŢIUNILE PSIHOLOGICE - FACTOR DE MULTIPLICARE AL FORŢELOR ARMATE -

Drd. EUSEBIU TIHAN Traducere şi adaptare

EDITURA INSTITUTUL DE ECOLOGIE SOCIALĂ

ŞI PROTECŢIE UMANĂ FOCUS

BUCUREŞTI, 2003

1

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro

© 2003, Bucureşti

EUSEBIU TIHAN (traducere şi adaptare)

OPERAŢIUNILE PSIHOLOGICE – FACTOR DE MULTIPLICARE AL

FORŢELOR ARMATE Editura Institutul de Ecologie Socială şi Protecţie Umană – FOCUS Index CNCSIS: 175

Lucrare editată cu sprijinul MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ISBN 973 – 86099 – 2 - 5

2



Operaţiunile psihologice şi războiul psihologic, două concepte ce au generat idei şi teme de profundă reflecţie la posturile de radio “Hannoi Hanna” din Vietnamul de nord, la “Tokyo Rose” din Japonia, şi, mai de curând, la postul “Bagdad Betty” din Iraq. Multe alte cuvinte legate de operaţiunile psihologice evocă imaginea unor militari care se joacă cu inamicul. PSYOP reprezintă toate acestea şi mult mai mult, fapt care se bazează pe două câmpuri: fizic şi moral. Aceste două forţe sugerează două abordări specifice ale războiului.

Una, este o abordare directă a războiului, şi se concentrează pe pe forţele fizice ale opozantului, iar cealaltă, o abordare “indirectă”, ce se focalizează pe resursele morale. Aceste două direcţii de abordare au fost deja exersate în istorie, cu o importantă lipsă de emfază asupra abordării indirecte până în zile noastre.

3



4



Cuprins

ISTORIA OPERAŢIUNILOR PSIHOLOGICE ........................................................................................... 7 AL II-LEA RĂZBOI MONDIAL.......................................................................................................................... 12 KOREEA....................................................................................................................................................... 15 VIETNAM..................................................................................................................................................... 16 OPERAŢIUNEA JUST CAUSE - PANAMA................................................................................................ 16 RĂZBOIUL DIN GOLF................................................................................................................................ 17

OPERAŢIILE PSIHOLOGICE .................................................................................................................... 19 CE SUNT OPERAŢIILE PSIHOLOGICE?............................................................................................................... 19 CE TIPURI DE OPERAŢII PSIHOLOGICE POT FI REALIZATE? .............................................................................. 19 ACTIVITĂŢILE PSIHOLOGICE DE PE CÂMPUL DE LUPTĂ ................................................................................... 20 RESURSE......................................................................................................................................................... 20 UNITĂŢILE DE ACŢIUNE PSIHOLOGICĂ ............................................................................................................ 21 CONCLUZII ..................................................................................................................................................... 21

MIJLOACELE UTILIZATE ÎN OPERAŢIILE PSIHOLOGICE ............................................................. 23

MIJLOACELE VIZUALE .................................................................................................................................... 23 MIJLOACELE SONORE ..................................................................................................................................... 25 MIJLOACELE AUDIOVIZUALE .......................................................................................................................... 26 CONCLUZII ..................................................................................................................................................... 27

SCHIMBAREA DE ATITUDINI. MECANISMUL PERSUASIUNII....................................................... 28 CARACTERISTICILE SURSEI/EMITENTULUI ...................................................................................................... 29 CONŢINUTUL ŞI FORMA MESAJULUI ................................................................................................................ 29 ŢINTA ŞI CARACTERISTICILE SALE .................................................................................................................. 30 REZISTENŢA LA SCHIMBARE........................................................................................................................... 31

OPERAŢIUNEA CORNFLAKES (CEREALE LA MICUL DEJUN) ....................................................... 37

OPERAŢIILE PSIHOLOGICE DIN CADRUL MISIUNILOR DE PACE............................................... 38 CARACTERISTICI ŞI PRINCIPII ALE OPERAŢIILOR PSIHOLOGICE DIN CADRUL MISIUNILOR DE PACE .................. 38

Operaţii psihologice de sprijinire ........................................................................................................................... 39 RESPONSABILITĂŢI ......................................................................................................................................... 40 ACTIVITĂŢI ÎN SPRIJINUL OPERAŢIILOR CIVILE ............................................................................................... 40 OPERAŢIA RESTORE HOPE ......................................................................................................................... 41 MIJLOACE DE DIFUZARE ŞI PRODUSE .............................................................................................................. 41 CONCLUZII ..................................................................................................................................................... 42

FLUTURAŞI DISEMINAŢI ÎN SOMALIA;.................................................................................................... 43 OPERAŢIUNEA “RESTORE HOPE”.............................................................................................................. 43

OPERAŢIUNI PSIHOLOGICE ÎN PANAMA............................................................................................. 44 FORŢELE OPOZIŢIEI......................................................................................................................................... 45 EFICIENŢA ECHIPELOR DE MEGAFOANE .......................................................................................................... 45 CE S-A ÎNVĂŢAT?............................................................................................................................................ 46 DE CE SUA A INTERVENIT ÎN OPERAŢIUNEA JUST CAUSE – PANAMA ............................................................ 47

OPERAŢIUNILE PSIHOLOGICE ÎN HAITI ............................................................................................. 48

CAMPANIA URGENT FURY ....................................................................................................................... 50

OPERAŢII PSIHOLOGICE ÎN BOSNIA..................................................................................................... 51 PLATFORMA RADIO-TV AEROPURTATĂ A COMANDO SOLO ............................................................................ 51 FLUTURAŞII ŞI MASS-MEDIA LOCALE .............................................................................................................. 52 SPRIJINUL OPERAŢIUNILOR PSIHOLOGICE ....................................................................................................... 52 CE TREBUIE SĂ REŢINEM ................................................................................................................................ 53

5



OPERAŢII PSIHOLOGICE ÎN BOSNIA..................................................................................................... 54 PLATFORMA RADIO-TV AEROPURTATĂ A COMANDO SOLO ............................................................................ 54 FLUTURAŞII ŞI MASS-MEDIA LOCALE .............................................................................................................. 55 SPRIJINUL PSYOPS........................................................................................................................................ 55 CE TREBUIE SĂ REŢINEM ................................................................................................................................ 56

OPERAŢIUNI PSIHOLOGICE ÎN BOSNIA: “OPERAŢIUNILE JOINT ENDEAVOR ŞI JOINT GUARD”........................................................................................................................................................... 56

CONCEPTUL OPERAŢIUNILOR.......................................................................................................................... 57 CAMPANIA MULTIMEDIA................................................................................................................................ 58

OPERAŢIILE PSIHOLOGICE ÎN RĂZBOIUL DIN GOLFUL PERSIC ................................................ 62 ORGANIZAREA GRUPĂRII TACTICE DE OPERAŢII PSIHOLOGICE ÎN OPERAŢIA "FURTUNĂ ÎN DEŞERT"............. 62 PROPAGANDA AMERICANĂ ............................................................................................................................. 63

Foile volante.............................................................................................................................................. 63 Radioul ...................................................................................................................................................... 64 Difuzoarele................................................................................................................................................ 64 Televiziunea............................................................................................................................................... 64 Radioul ...................................................................................................................................................... 65

RACHETELE SCUD......................................................................................................................................... 65 CONCLUZII ..................................................................................................................................................... 65

OPERAŢIUNILE PSIHOLOGICE DIN AFGANISTAN............................................................................ 66

OPERAŢIUNEA IRAQ FREEDOM ............................................................................................................. 88

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................ 110

6



ISTORIA OPERAŢIUNILOR PSIHOLOGICE

“Blochează-le mintea iar inima şi sufletul vor cădea de la sine”.

peraţiunile psihologice (PsyOp) sunt operaţiuni planificate cu scopul de a transmite informaţii şi indicatori selecţionaţi pentru a influenţa emoţiile, motivaţiile, raţionamentul obiectiv şi în cele din urmă comportamentul organizaţiilor, grupurilor şi indivizilor. Folosite în toate aspectele războiului, operaţiunile psihologice reprezintă o armă a cărei eficienţă este

limitată doar de ingeniozitatea grupului de comandă care recurge la această formă.

O Dovedite a fi eficiente şi câştigătoare atât în conflict cât şi în timp de pace, operaţiunile psihologice reprezintă unele din cele mai vechi arme din arsenalul oamenilor. Ele constituie o importantă forţă de protecţie de luptă cât şi un sistem de arme neletale.

Operaţiunile psihologice sau războiul psihologic (PsyWar) se preocupă pur şi simplu de toate amănuntele ţintei inamice, de convingerile, de crezurile, de trăsăturile predominante, vulnerabile, plăceri/neplăceri. Odată cunoscut ceea ce motivează ţinta, se pot declanşa operaţiunile psihologice.

Operaţiunile psihologice pot fi definite ca fiind utilizarea planificată a comunicaţiilor pentru a influenţa atitudinile şi comportamentul individului pentru a crea în grupul ţintă anumite comportamente, emoţii şi atitudini ce sprijină obţinerea (realizarea) unor obiective naţionale. Forma de comunicare poate fi doar o simplă răspândire a informaţiei prin cuvinte din gură în gură sau prin orice mijloace multimedia.

O campanie de război psihologic reprezintă un război dus la nivel mental. Primele arme sunt sunetele şi semnalele vizuale. Operaţiunile psihologice pot fi diseminate prin comunicarea faţă-n-faţă, prin mijloace audio-video (TV), audio-media (radio sau amplificatoare), vizal media (ziare, broşuri, cărţi, magazine şi/sau postere). Problema este nu cum este transmisă ci, constituirea mesajului şi modul în care aceste afectează receptorul.

O vorbă veche spunea, “Ce este scris este mai puternic decât vorba”, şi aceasta deoarece, dacă sunt folosite adecvat, cuvintele pot fi o sursă de inspiraţie în motivarea celorlalţi.

Iată câteva exemple: “ R e m e m b e r t h e A l a m o ” 1 )

“ G i v e m e l i b e r t y o r g i v e m e d e a t h ” .

“ I r e g r e t I h a v e b u t o n e l i f e t o g i v e f o r m y C o u n t r y ” 1) To the People of Texas & all Americans in the world, Fellow Citizens & Compatriots,

I am besieged by a thousand or more of the Mexicans under Santa Anna. I have sustained a continual bombardment & cannonade for 24 hours & have not lost a man. The enemy has demanded a surrender at discretion, otherwise the garrison is to be put to the sword if the fort is taken. I have answered the demand with cannon shot, and our flag still waves proudly from the walls. I shall never surrender nor retreat.

Then, I call on you in the name of Liberty, of patriotism, and of everything dear to the American character, to come to our aid with all dispatch. The enemy is receiving reinforcements daily & will no doubt increase to three or four thousand in four or five days. If this call is neglected, I am determined to sustain myself as long as possible & die like a soldier who never forgets what is due to his own honor & that of his country.

Victory or Death,

William Barret Travis Lieutenant Colonel, Commandant

To the last man, they died, and the call went out "Remember the Alamo!".

7



“ A s k n o t w h a t y o u r c o u n t r y c a n d o f o r y o u ? A s k w h a t y o u c a n d o f o r y o u r c o u n t r y ” .

“ P E A I C I N U S E T R E C E ! ”

Pentru ca operaţiunile psihologice să fie eficiente, trebuie ca propaganda să fie planificată cu atenţie.

Propaganda este considerată o activitate sistematică de transmitere, promovare sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe poziţiile unei anumite grupări sociale şi ideologii, în scopul influenţării, schimbării, formării unor concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. În sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; în prezent însă, se dezvoltă numeroase forme de propagandă (economică, tehnică, medicală, sportivă, culturală), diferenţiate după conţinut şi prin raportare la profilul grupului social care o iniţiază, urmărind realizarea unor scopuri persuasive.

Ca sistem, propaganda dispune de:

1. o structură instituţională specializată (aparat de conducere ierarhică, centre de organizare, centre de studiu, proiectare şi difuzare de mesaje)

2. ideologie şi valori aflate în corespondenţă cu interesele şi obiectivele grupării sociale pe care o reprezintă; acestea sunt luate ca referinţă pentru programarea şi realizarea propagandei

3. mijloace şi metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge următoarele grupuri mari de metode:

a) afectivă - constă în organizarea mesajelor astfel încât acestea să provoace trăiri şi adeziuni colective, mai ales de tip emoţional. Mai întâi se indică consecinţele negative ale unei opţiuni personale provocate de o agenţie anume (afectarea intereselor, ameninţare a poziţiei individuale, împiedicarea realizării unor obiective personale importante etc) pentru a declanşa reacţia afectivă negativă faţă de aceasta şi apoi se prezintă o alternativă diferită care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logică sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informaţii care au o profundă rezonanţă afectivă.

b) a faptelor - (Merton, Lazarsfeld); este concentrată pe transmiterea de fapte cât mai concrete, saturate de amănunte relevante pentru persoanele ale căror opţiuni ar urma să fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate şi care dispun de potenţialitatea descoperirii unei surprize de către receptor. Îndemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unor căi sunt înlocuite de o astfel de selecţie şi prezentare a faptelor care provoacă opţiunea personală pentru acea cale prezentată ca cea mai bună dintre cele posibile. În felul acesta se lasă impresia autonomiei personale în luarea deciziei.

c) persuasivă - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emoţional şi care se bazează pe persuabilitatea membrilor audienţei.

O altă distincţie importantă se face între propaganda tactică (proiectată pe termen scurt pentru obţinerea unor efecte imediate) şi propaganda strategică (pe termen lung, destinată formării sau modificării valorilor, atitudinilor de bază şi concepţiilor proprii indivizilor şi societăţii.

Cea mai importantă formă de propagandă a fost considerată până în prezent propaganda politică. Pentru J.Ellul aceasta este, de fapt, ''un dialog care nu există''. La nivel internaţional, ea îţi propune să ''remodeleze psihologia celor cu care se află în competiţie, în condiţiile în care căile diplomatice, economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare. Propaganda politică nu urmăreşte descoperirea unor adevăruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potenţiali. În acest sens, Gustave Le Bon, menţiona existenţa a patru factori principali de convingere, pe care îi prezenta ca pe un fel de ''gramatică a persuasiunii'':

1. prestigiul sursei - sugestionează şi impune respect 2. afirmaţia fără probe - elimină discuţia, creând totodată impresia documentării erudite a

celor care reprezintă sursa de mesaje 3. repetiţia - face să fie acceptată ca fiind certă o afirmaţie compatibilă cu obiectivele sursei

8



4. influenţarea mentală, care întăreşte (iterează) convingerile individuale incipiente sau aparţinând indivizilor fără personalitate

Iniţiatorii operaţiunilor psihologice trebuie să se asigure că ştiu totul despre inamic şi că se ţinteşte convingerile acestuia. De exemplu, chiar după declanşarea acţiunii Desert Shield, chiar după ce Irakul a invadat Kuweitul, Preşedintele Bush se referea la Saddam Hussein ca fiind “asemeni lui Adolph Hitler”. Pentru americani şi pentru cea mai mare parte a Europei, această declaraţie a fost o comparaţie ce a insultat.

Totuşi, privind la aceasta prin ochii unui soldat irakian, Hitler a încercat să extermine toţi evreii. Irak a manifestat o veche ură faţă de Israel. Hitler a izgonit forţele britanice şi franceze ce au ocupat mult timp Orientul Mijlociu. Astfel, printr-o propagandă adecvată, comparaţia poate fi interpretată că, Saddam ca şi Hitler urăşte Israelul şi doreşte să menţină Orientul mijlociu departe de influenţa nefastă a vestului. Aceasta poate fi un compliment şi nicidecum o insultă.

Pe de altă parte, cunoaşterea convingerilor inamicului poate fi de folos. Să ne reamintim de exemplu, atunci când Saddam Hussein a difuzat imagini în direct din scutul uman, femei şi copii ai vesticilor aflaţi în Irak la momentul declanşării războiului. Coranul, Biblia islamului, afirmă că poţi face ce doreşti cu inamicul tău dar nu ai voie să vătămezi familia acestuia (soţia şi copiii). Acţiunile lui Saddam ne permit să aratăm că el era un laş, ascunzându-se în spatele oamenilor inocenţi şi, sfidând legile musulmane ia fost uşor să spună că se apără.

În ce mod poate fi cunoscut inamicul?

Ca surse de informaţii pot fi folosite rapoartele serviciilor de informaţii, studiile zonale finanţate prin organisme specializate, cercetările derulate în acele ţări ţintă, declaraţiile trădătorilor, ajutorul localnicilor şi chiar declaraţiile prizionierilor de război. Pe măsură ce s-a derulat campania Furtună în Deşert, s-au împrăştiat broşuri care au fost teste pe p r i z i o n i e r i i d e răz b o i 1). Unele din recomandările făcute de structura responsabilă de prizionierii de război în ceea ce priveşte modificarea ilustraţiilor din broşuri, au fost:

eliminarea oricărei urme de culoare roşie (semnal de alarmă pentru irakieni); soldaţii aliaţi afişaţi în poze să fie nebărbieriţi (în cultura irakiană, barba înseamnă forţă şi frăţie) şi, adăugarea de banane în bolul de fructe ce se oferă irakienilor încercuiţi (bananele sunt o mare

delicatesă în Irak).

De asemenea, o ilustraţie ce înfăţişează irakieni gândindu-se la întoarcerea acasă la famili a indus confuzie formaţiunii EPW-ului. “Gândurile în baloane” sunt modele bine cunoscute în cultura vestică dar aproape necunoscute în Irak. Ilustraţia a eşuat.

În memoriile scrise pe 24 oct.1953 de secretarul de stat John Foster Dulles, fostul Preşedinte al SUA, Dwight Eisenhower definea războiul psihologic ca fiind orice, “de la a cânta o arie plăcută până la cel mai extraordinar gen de sabotaj fizic”.

Folosite pe timp de pace şi război declarat, aceste activităţi nu constituie o formă de forţă în sine ci, sunt o forţă de multiplicare ce recurge la mijloace nonviolente în medii adesea violente. Aplicând persuasiunea, se accentuează pe logica, teama, dorinţă şi pe alţi factori mentali pentru a genera emoţii specifice, atitudini sau comportamente. Obiectivul final al operaţiunilor psihologice derulate de armatele

1) vom vedea în partea a II-a a lucrării condiţia prizionierului de război şi agresiunea psihologică.

9



diferitelor state îl constituie diseminarea informaţiei2) credibile în rândul audienţei străine pentru sprijinirea politicii statului respectiv şi a obiectivelor naţionale, pentru a convinge inamicul, pe cei indiferenţi şi naţiunile şi forţele prietene să acţioneze în mod favorabil pentru statul ce declanşează operaţiunea psihologică şi aliaţii săi.

Să reţinem că, am afirmat în cele de mai sus că, operaţiunile psihologice reprezintă diseminarea informaţiei “credibile” şi nu propaganda care este clasificată ca “albă1), neagră2), gri3)”.

2) diseminarea informaţiei cunoaşte următoarele procedee importante: INTOXICAREA este definită de dicţionarul Robert mai ales cu sensul de ''otrăvire'', dar ţine şi de domeniul neologismelor: ''acţiune insidioasă asupra spiritelor, tinzând să acrediteze anumite opinii, să demoralizeze, să deruteze''. Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militară. După Brouillard, el este un sinonim al vicleşugului de război, al subterfugiului diplomatic, al mistificării, diversiunii, trădării, minciunii şi al altor trucuri. El se aplică tuturor acestora, numai că este rezervat doar unor planuri militare superioare:

al tacticii generale, adică al folosirii combinate a armelor de către militarii de pe teren, în luptă al strategiei, al desfăşurării generale a războiului al politicii interne şi în special externe

Putem spune că intoxicarea vizează adversarul. Ea constă în ai furniza acestuia informaţii eronate, care îl vor face să ia decizii avantajoase pentru el şi favorabile pentru tine.

Intoxicarea nu este rezervată însă doar domeniului militar: un partid politic, o bancă, un fabricant poate profita de pe urma intoxicării concurenţilor. Spre deosebire de dezinformare însă, scopul ei este acela de a determina să greşească una sau mai multe persoane, şi nu o colectivitate.

DEZINFORMAREA reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces comunicaţional care modifică deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiţi ţinte în teoria dezinformării) anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urmă nu trebuie să fie neapărat dezinformatorul, el poate fi o instituţie, o organizaţie etc.

Ca realitate nemijlocită, dezinformarea are două dimensiuni: una neintenţională, şi alta intenţională, vizând un anumit segment de opinie.

A. Sub aspect intenţional, dezinformarea poate fi analizată în funcţie de formele simbolice prin care sunt codificate informaţiile din mesaj.

1. După cum se ştie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimică), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) şi simboluri abstracte specifice limbajului artificial (elaborat ştiinţific), precum: formule matematice, expresii logice etc. Dacă în comunicarea socială frecvenţa cea mai mare o înregistrează codurile verbale, mixarea acestora cu oricare din celelalte coduri conduce la realizarea unui nivel ''metacomunicativ'', care poate să decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de emisie. 2. O altă modalitate intenţională prin care se acţionează în sensul dezinformării o constituie codificarea polisemantică a mesajului. Multitudinea de semnificaţii imanente enunţului generând o diversitate corespunzătoare de opinii se răsfrânge într-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totală la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relaţiilor interpersonale. În continuare, menţinerea unei entropii semantice în mesaje garantează entropia organizaţională pe termen scurt şi mediu, pentru ca pe termen lung să se ajungă la prăbuşirea reţelei comunicaţionale care asigură eficienţa funcţională a structurii organizatorice respective la nivel formal; la nivel informal, efectul cel mai sigur îl constituie dezagregarea mentalului colectiv, care asigură identitate unei comunităţi. 3. Dezinformare strategică - este eficientă atunci când prezintă drept valori sociale fundamentale fie valori care îi sunt favorabile sursei, fie valori marginale în raport cu interesele publicului căruia i se adresează. În acest mod, comunitatea este deturnată de la preocupările ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunităţi scade. Teoria dezinformării include în această categorie orice modificare deliberată a mesajelor în scopul cultivării unui anume tip de reacţii, atitudini şi acţiuni ale receptorilor, denumiţi în mod generic, ţinte. Acest tip de acţiuni sunt produse, în mod obişnuit, de organizaţii specializate, militare sau paramilitare.

1) propaganda albă; utilizează materiale provenite din surse oficiale, conţinând noutăţi culturale, artistice, aparent inofensive,

cum ar fi: stilul de viaţă, prezentarea unor personalităţi considerate exemplare pentru viaţa culturală, sportivă, muzicală, fără a aduce în discuţie elementele care ar pune în discuţie performanţele spaţiului social din care provin personalităţile respective. Valoarea psihologică a unor astfel de colaje poate fi pentru ascultătorii (cititorii) nepregătiţi şi fără luciditate, considerabilă. Cercetările au relevat o eficienţă mai mare a propagandei albe în rândurile tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzică tânără în alternanţă cu scurte buletine de ştiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenţa mesajelor din ştiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizează neostentativ şi creează impresia unui dialog între egali.

2) propaganda neagră vehiculează, în general, materiale ''fabricate'', puse pe seama fie a unor instituţii inexistente pe care ascultătorul/cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor instituţii care există, dar care au cu totul alte preocupări decât cele din ştirile fabricate. Mesajele ''artizanale ''lansate în spaţiul social pot surprinde prin ''noutatea'' lor, şi

10



Dar care este diferenţa dintre operaţiunile psihologice şi propagandă? Un memoriu pregătit în septembrie 1953 de şeful forţelor armate de la Fort Monroe, Virginia, a explicat pe scurt diferenţa dintre “propaganda gri”, ca fiind mesajele emise cu scopul de “evitare a identificării” şi propaganda “neagră” care implică “atribuirea unei surse, alteia decât cea reală”.

Un set de definiţii mult mai recente, folosite de către William Colby, fost şef la CIA şi, citate cel puţin într-o publicaţie comercială, denumeşte propaganda albă ca fiind atribuită şi neatribuită, chiar dacă mesajele false atribuite unei terţe părţi sunt considerate “gri”. Conceptul “propaganda neagră” este atribuit acelor materiale “introduse de către SUA dar într-un asemenea mod încât să pară a fi produse sau chiar un document intern al grupului ţintă”. Cu alte cuvinte, “propaganda neagră” nu este altceva decât o formă de acţiune subversivă, intelectuală sau politică.

Din punct de vedere istoric, aplicarea operaţiunilor psihologice într-o formă sau alta s-a dovedit a fi aproape la fel de esenţială în reuşita unui război ca şi folosirea forţei umane şi a armelor. Totuşi, în ciuda lungii sale istorii de implicări reuşite, potenţialul utilizării forţei de persuasiune prin operaţiuni psihologice ca forţă de multiplicare în realizarea obiectivelor naţionale cu un minim de distrugeri, a fost recunoscut doar de cei mai capabili conducători militari şi oameni de stat. Mai mult, doar din al II-lea război mondial, operaţiunile psihologice şi-au găsit propriul loc ca sistem eficient de arme.

S-au realizat eforturi gigantice în zona ştiinţelor comportamentale, care astăzi ne permit să înţelegem modul de comportare al oamenilor şi, combinate cu dezvoltarea şi perfecţionarea comunicaţiei mass-media, au multiplicat puternic capacităţile şi valoarea operaţiunilor psihologice ca mijloace de realizare a obiectivelor fără curgere inutilă de sânge.

O analiză a recentelor conflicte demonstrează valoarea războiului (operaţiunilor) psihologic(e). Ca rezultat, autorităţile militare au început să accepte faptul că operaţiunile psihologice sunt o armă specială de luptă, că fiecare comandant trebuie să-şi însuşească principiile acestui tip de acţiune. Această recunoaştere a rolului important al operaţiunilor psihologice a avut ca rezultat integrarea în multe programe de pregătire şi exerciţii tactice, cât şi considerarea implicării operaţiunilor psihologice în toate operaţiunilor militare viitoare.

Operaţiunile psihologice ale SUA constau în trei tipuri distincte:

1. operaţiunea psihologică tactică 2. operaţiunea psihologică strategică, 3. consolidarea operaţiunii psihologice

1. operaţiunea psihologică tactică se adresează unui grup specific inamic, combatant, pentru a-i îndemna să realizeze o acţiune specifică ce le va afecta situaţia de luptă curentă.

2. operaţiunea psihologică strategică se adresează unei audienţe extinse, şi se constituie printr-o campanie planificată cu atenţie împotriva unei audienţe-ţintă extinse extinse spre care se vor orienta operaţiunile psihologice tactice,

3. misiunea de consolidare a operaţiunii psihologice este de a asista autorităţile civile şi militare în consolidarea reperelor câştigate, prin stabilirea şi menţinerea legii şi ordinii şi, prin restabilirea guvernării civile într-o zonă ocupată sau eliberată.

Toate trei tipurile de operaţiuni psihologice pot fi implicate să producă următoarele efecte dorite:

diminuarea moralului şi eficienţei combatanţilor, promovarea disensiunilor în rândul populaţiei şi trădării în unităţile combatante inamice, sprijinirea operaţiunilor acoperite ale forţelor aliaţilor.

Operaţiunile psihologice nu sunt o nouă tactică. Există numeroase exemple în istorie de utilizare a războiului psihologic.

Prezentăm în continuare câteva exemple care ilustrează realizarea fiecăruia din cele patru obiective.

astfel, pot genera un curent favorabil sursei de emisie. De pe aceleaşi poziţii se emit ştiri făcându-se precizarea că provin din zvonuri neidentificate.

3) propaganda cenuşie este cea mai frecvent folosită de centrele de dezinformare.

11



Probabil că unul din primele exemple ale războiului psihologic a fost atribuit lui Alexandru cel Mare al Macedoniei. Alexandru a cucerit în timpul domniei sale o mare parte din această lume. Cu fiecare regiune cucerită el lăsa în urmă soldaţi care să menţină controlul în noile teritorii achiziţionate. A sosit un moment în care Alexandru a realizat că şi-a strâns prea mult armata şi astfel se afla în pericol de a pierde datorită unei mari forţe de opoziţie. Singura opţiune a lui Alexandru era de a se retrage şi de a-şi regrupa forţele cu armatele lăsate în urmă. Totuşi, dacă ar fi procedat astfel, ar fi incitat forţele de opoziţie şi foarte posibil să fie capturat sau să fie trădat de mica sa armată.

Alexandru şi-a dat seama că, dacă putea intimida forţa de opoziţie ar fi putut să-i sperie pentru ai urma armata. Alexandru şi-a instruit armurierii să facă câteva scuturi mari ce vor fi fixate pe “giganţi” de 7-8 picioare. Pe măsură ce Alexandru şi forţele sale se retrăgeau în timpul nopţii, au rămas pe loc nişte armuri1) supradimensionate. Acestea au constituit o cursă pe care au găsit-o forţele de opoziţie care au crezut că vor avea o luptă strânsă cu acei giganţi. O luptă pe care cu siguranţă au pierdut-o. Armurile gigantice asociate poveştilor auzite de la călători, le-au indus suficiente dubii şi temeri, astfel că ei au ales să nu urmărească armata lui Alexandru cel Mare.

Sun Tsu, recunoscut ca unul dintre cei mai mari tacticieni militari ai tuturor timpurilor, promova cu îndârjire recurgerea la războiul psihologic ca forţă de multiplicare.

Sun Tsu scria: “Capturarea întregii armate inamice este de preferat în locul distrugerii ei; capturarea intactăa unui regiment, a unei companii, a unei formaţiuni este mai important decât a le distruge. Pentru a dobândi o sută de victorii în cele o sută de bătălii nu reprezintă culmea unei aptitudini. Supunerea unui ianmic fără luptă reprezintă culmea măiestriei. Astfel, ceea ce capătă o importanţă deosebită într-un război este strategia de atac a inamicului. Îi urmează distrugerea alianţelor acestuia pe cale diplomatică. Apoi, urmează atacul armat. Ultima abordare ar fi atacul oraşelor”.

Sun Tsu a înţeles că dat fiind oportunitatea, un adversar va fi surprins de un comandant înainte de conflict. Pentru a deveni un lider superior, operaţiunile psihologice trebuie coordonate şi încorporate în planul iniţial şi implementate înainte de conflict. Dacă ostilităţile încep, operaţiunile psihologice care au fost în mod adecvat aplicate pot conduce la terminarea conflictului mult mai devreme decât se aştepta. Operaţiunile psihologice constituie un factor de multiplicare a forţei armete şi un factor de salvare de resurse.

Liderul mongol Genghis Khan este cunoscut foarte bine pentru hoardele sale plasate de-a lungul Rusiei şi în Europa. Deşi nu în întregime nefondată, imaginea totală a mongolului de dominator a fost îmbrăţişată în mare parte de Khan prin recurgerea la operaţiuni psihologice, decepţie, securitatea operaţiunilor şi evidenţierea proceselor de luare a deciziei în rândul adversarilor. Au fost trimişi “agenţi de influenţă” în avangarda armatelor pentru a exercita operaţiuni psihologice faţă-în-faţă, vorbind despre

brutalitatea şi numărul mare al armatei mongole. De asemenea, Khan a recurs la înşelătorie, viclenie, şiretenie1) pentru a creea iluzia mulţimii invincibile prin folosirea trupelor rapide de manevră, făcând să pară o armată mai mare. El avea o reţea de călăreţi denumiţi “vârfuri” care comunicau rapid cu comandanţii şi evidenţiau mesageii inamici pentru a împiedica comandanţii inamici să comunice uniii cu alţii. Toate aceste acţiuni au generat o cădere psihică a inamicului şi astfel mongolii erau de temut oriunde apăreau.

Al II-lea Război Mondial

În timpul celui de-al doilea război mondial, operaţiunile psihologice au fost folosite pe scară largă şi în toate aspectele sale. Adolf Hitler a ajuns la putere prin exploatarea insatisfacţiei suporterilor partidelor tradiţionale de orientare de stânga şi dreapta, prin menţinerea eşecului acestor partide în soluţionarea problemelor create prin impunerea condiţiilor asupra Germaniei prin Tratatul de la Versailles.

1) Decebal (101 e.n.) este cunoscut ca fiind un primii conducători de oşti care a recurs la tăierea unor arbori pentru a crea iluzia unei armate care aşteaptă gata de a lupta. 1) Vom vedea în secţiunile următoare că, astăzi, şiretenia, viclenia sunt interzise prin convenţiile de drept internaţional umanitar.

12



Atunci, el a prezentat naţional-socialismul ca fiind o mişcare capabilă de unificare a naţionaliştilor conservatori cu internaţionala socialistă, clasa socială a intelectualilor cu clasa muncitoare, totul în interesul naţiunii. Discursurile au marşat pe mândria naţională, pe unitate şi aruncarea vinei pentru toate problemele Germaniei asupra altora. Tehnicile sale oratorice şi folosirea propagandei i-au conferit o adevărată aură, o dominaţie hipnotică asupra maselor germane. După instaurarea sa ca dictator, germanii au continuat să folosească propaganda atât pentru unitatea Germaniei cât şi pentru intimidarea inamicilor ei.

Exemple din Principiile propagandei lui Goebbels 1) Propagandistul trebuie să aibă acces la informaţiile referitoare la evenimente şi

opinia publică. 2) Propaganda trebuie planificată şi executată doar sub comanda unei autorităţi.

3) În realizarea planificării unei acţiuni trebuie să fie considerate consecinţele propagandei din acea acţiune.

4) În implementarea unei campanii de propagandă trebuie să fie disponibile atât informaţii declasificate cât şi operaţionale.

5) Propaganda din ţară trebuie să creeze un nivel de anxietate optim 6) Propaganda trebuie să urmărească scăderea agresiunii prin reorientarea urii

asupra anumitor ţinte.

Staţiile de emisie radio au devenit mijloace importante de transfer al propagandei către inamic. Japonezii au folosit postul de radio “Tokyo Rose” pentru a emite muzică, propagandă şi concepte de descurajare a ianmicilor. Germanii au folosit Mildred Gillar, cunoscută ca “Axis Sally”. Americanii au folosit descurajarea şi operaţiunile psihologice pentru a convinge comandamentul german că invazia din ziua Z va avea loc la Calais şi nu în Normandia.

Pentru a întări convingerea germanilor că debarcarea nu va avea loc în Normandia, aliaţii, printre alte tehnici folosite, au îmbrăcat un cadavru de pe un submarin german, găsit înecat în mare, în hainele unui curier din armata aliată şi, l-au “dotat” cu hărţi şi înscrisuri care atestau o viitoare debarcare la Pas-de- Calais.

Totuşi, cea mai bună şi mai inovativă utilizare a războiului psihologic poate fi atribuită staţiei de emisie BBC. Pe perioada mai-septembrie 1940, când invazia germană în Anglia părea iminentă, şi-a început emisia un program uşor de audiat, rezultat al postului BBC şi care adesea era ascultat chiar de germani.

Este celebră o acţiune “confecţionată” de postul de radio BBC. Astfel, aflând că familiile muncitorilor din hamburg urmau să fie evacuate în est, datorită intenselor bombardamente, postul de radio respectiv a adăugat o “informaţie” suplimentară, şi anume că în Polonia şi Slovacia bântuie holera şi tifosul, anunţând că astfel de epidemii au izbucnit în taberele speciale de copii evacuaţi. Pentru a spori credibilitatea, englezii au transmis mesajul respectiv, nu direct, ci într-o formă extrem de abilă: Dr. Conti, Reichsfuhrer pentru medicină, i-a felicitat pe ofiţerii medici din taberele pentru copii din landul Werthenland, pentru devotamentul dezinteresat cu care luptă împotriva epidemiei de difterie din rândul copiilor. El a exprimat satisfacţia sa pentru succesul obţinut în depăşirea tragicei lipse de medicamente şi reducerea numărului morţilor la o medie de 60 pe săptămână.

Oricine îşi poate imagina ce efecte au avut asemenea ştiri “liniştitoare” asupra soldaţilor ai căror copii se aflau în acele tabere sau ale căror familii urmau să fie evacuate în zona unde “holera şi tifosul exantematic făcea doar 60 de victime pe săptămână”.

Programul BBC avea o serie în limba engleză pentru cei care îi vor invada. Acest curs era prezentat într-o germană ireproşabilă. Prezentatorul britanic afirma că scopul acestor emisii era de genul:

“…şi ar fi foarte bine să învăţaţi câteva fraze în limba engleză înaninte să ne vizitaţi. Pentru prima voastră lecţie să considerăm DIE KANAUEBERFAHRT. The channel crossing. (Traversarea canalului)”

“Acum, repetaţi după mine. DAS BOOT SINKT. Vaporul este scufundat. Vaporul este scufundat”.

“DAS WASSER IST KALT. Apa este rece. SER KALT. Foarte rece”.

“Acum vă propun un verb ce, cu siguranţă vă va fi de folos. Repetaţi după mine. ICH BRENNE. Eu ard. DU BRENNST. Tu arzi. ER BRENNT. El arde. WIR BRENNEN. Noi ardem. SIR BRENNEN. Ei ard.”

13



Acesta este mai degrabă un material neprelucrat dar care s-a dovedit eficient. Frazele despre ardere în contextul canalului englez vin să confirme zvonurile1) intensive ce deja au fost răspândite de agenţii britanici pe continent, unde britanicii şi-au perfecţionat o instalaţie prin care ar fi dat foc în canal şi pe plajele engleze oricând Hitler ar fi declanşat invazia.

Chiar dacă neadevărate, zvonurile au fost atât de bine planificate şi rapid direcţionate că, mulţi germani au crezut. Documentele găsite după război au confirmat că Înaltul Comandament german a crezut că britanicii au avut un plan de incendiere a Canalului.

Operaţiunile acoperite şi de descurajare sunt afaceri complexe şi complicate, care invariabil implică diferite aptitudini speciale, tehnici şi resurse. Probabil că majoritatea operaţiunilor spectaculoase şi ambiţioase cât şi operaţiunile de descurajare din epoca modernă au reprezentat eforturile aliaţilor de a convinge comandamentul german că invazia în Europa va avea loc de-a lungul plajelor în apropierea Pas-de-Calais, în loc de zonele nisipoase ale Normandiei, situată la 100.000 mile depărtare. 1) Zvonul este definit ca o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea. Pentru Allport şi Postman, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezintă ''un enunţ legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om în om, de obicei din gură în gură, în lipsa unor date concrete care să ateste exactitatea lui. Peterson şi Gist definesc zvonul ca o ''relatare sau explicaţie neverificată care circulă din om în om şi este legată de un obiect, un eveniment sau o problemă de interes public. T. Shibutani dă o definiţie mai amplă a zvonului, ca fiind ''produsul importanţei şi ambiguităţii'': dacă importanţa este 0, în nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declaraţiile oficiale elimină zvonurile, pe când lipsa lor nu face decât să potenţeze apariţia şi circulaţia lor.

Zvonurile sunt puse în circulaţie pentru că au o dublă funcţie: de a explica şi de a atenua anumite tensiuni emoţionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poartă. Circulaţia zvonurilor este dependentă ce contextele sociale (credibilitatea instituţiilor sociale, sistemul de organizare şi circulaţie a informaţiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trăsăturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor şi grupurilor. Lucrările lui Allport şi Postman au pus în evidenţă trei legi de transmitere a zvonurilor:

legea sărăciei şi a nivelării (pe măsură ce zvonul circulă, el tinde să devină mai scurt, mai uşor de înţeles şi de relatat) legea accentuării (întărirea anumitor detalii - de obicei cele mai spectaculoase - care dobândesc astfel un loc central în semnificaţia zvonurilor) legea asimilării (conservarea şi reorganizarea conţinutului în jurul unei teme centrale). Asimilarea se poate face la tema centrală prin condensare, anticipare şi stereotipuri verbale.

Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individuale, apartenenţei sociale sau rasiale, prejudecăţilor personale ale celui care le transmite. Cercetările lui Allport şi Postman au arătat că indivizii care propagă zvonurile se confruntă cu dificultatea de a sesiza şi de a reţine în obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le restructureze şi să le ajusteze modelului lor de înţelegere şi intereselor lor proprii. Cercetările lui Kapferer au arătat că circulaţia zvonurilor se bazează pe trei condiţii esenţiale: credibilitatea, aparenţa de adevăr şi dezirabilitatea conţinutului informaţiei. Circulaţia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii şi incertitudinii în faţa unor situaţii ambigue. De asemenea, circulaţia lor este corelată cu forma, cantitatea, calitatea şi credibilitatea informaţiei oficiale sau formale. Cu cât aceasta din urmă este mai săracă, incompletă sau mai puţin credibilă, cu atât se intensifică propagarea zvonurilor. Din acest motiv, în societăţile totalitare care monopolizează informaţia formală, zvonurile au o mare răspândire. Uneori, ele sunt lansate de mijloace de propagandă ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini şi comportamente mai greu de obţinut prin utilizarea mijloacelor formale. Circulaţia lor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a adevărului unei informaţii. Analiştii clasifică zvonurile în trei categorii:

a) cele care iau dorinţele drept realitate (optimiste) b) cele care exprimă o teamă şi o anxietate c) cele care provoacă disensiuni (atacă persoane din cadrul aceluiaşi grup)

Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascunsă, complotul împotriva puterii, crizele artificiale, teama de străini, răpirea copiilor, bolile conducătorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiară sau escrocheriile lor.

Lansarea zvonurilor nu se face la întâmplare, ci ţinându-se seama de aşteptările grupurilor umane faţă de situaţia problematică pe care o traversează. Plecând de la aceste date ale situaţiei, se lansează un mesaj cât mai apropiat de ceea ce ar dori să afle populaţia la acel moment, indiferent cât de departe de adevăr este conţinutul enunţului respectiv. În acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.

Ca principale tipuri de falsificări sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proporţiilor, a semnificaţiilor, a detaliilor, întreţinerea celor transmise, redefinirea prejudecăţilor şi a mentalităţilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emoţional în scopul ecranării până la dispariţie a spiritului critic.

Zvonul reuşeşte să cucerească o arie considerabilă de întindere în spaţiul social îndeosebi în situaţii de criză, pe care le şi amplifică. O sursă de profesionişti poate chiar provoca o criză socială plecând de la zvonuri bine direcţionate şi lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. În acest sens, Merton releva faptul că zvonurile pot genera ''predicţia creatoare de evenimente'', atunci când sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei.

14



Cu ajutorul operaţiunilor psihologice, aliaţii au creat o grupare fictivă, “gruparea armată Patton”, care au ţinut în echilibru pe canalul englez armata germană 15 Panzer, staţionată pentru apărarea în punctul Pas-de-Calais. Acest vicleşug a convins strategii şi planificatorii germani că asaltul va fi dirijat la Pas-de-Calais de o armată aflată sub conducerea gen.lt. George S. Patton, pe care mulţi îl considerau cel mai bun comandant. Ca urmare, cea mai mare concentrare a forţei combatante germane în Franţa a fost poziţionată la Pas-de-Calais, pentru a-l aştepta pe Patton.

Chiar şi după ce invazia aliaţilor a început în Normandia, Hitler nu a permis deplasarea armatei a 15-a Panzer din Pas-de-Calais. Hitler era ferm convins că invazia din Normandia era doar preludiul unei invazii reale. Armata a 15-a Panzer a aşteptat în van pentru câteva săptămâni armata lui Patton, o invazie ce niciodată nu a mai venit. Ulterior, generalul Omar Bradley se referea la această operaţiune ca fiind “cea mai mare farsă a războiului”.

Acţiunile psihologice în general şi zvonurile în special îi vizează în mod deosebit pe acei militari înclinaţi spre anxietate, apatie, pe cei slabi şi puţin rezistenţi la şocurile psihice, scontându-se pe faptul că cedările lor (dezertare, refuzul de a lupta etc) pot fi urmate printr-un “spirit de turmă” şi de alţi militari. Starea de anxietate, de deprimare a fost, exploatată cu mult succes în al II-lea război mondial.

Pornind de la această realitate, de la tendinţa indivizilor de a accepta cu greu pierderile celor apropiaţi, Departamentul britanic de război psihologic a exploatat scrisorile părinţilor şi soţiilor militarilor germani dispăruţi şi a confecţionat răspunsuri prin care se comunica familiilor să nu mai facă alte demersuri privind locul unde se găsesc cei căutaţi deoarece erau în siguranţă şi sănătoşi, într-o ţară neutră, iar la sfârşitul războiului se vor întoarce acasă. În final se menţiona: “Rugăm nu vorbiţi nimănui de această scrisoare”. Iniţiatorii corespondenţei mizau pe faptul că părinţii, rudele militarilor nu vor fi capabili să ţină în secret informaţia şi, astfel ideea că soldaţii germani dezertaseră cu succes într-o ţară neutră se va răspândi sub formă de zvon şi va încuraja şi pe alţii să facă la fel.

Următorul exemplu se referă la al IV-lea obiectiv al operaţiunilor psihologice şi anume promovarea cooperării unităţii şi bunei morale între unităţile şi persoanele prietene cât şi forţele de rezistenţă din spatele liniilor inamice.

Pe parcursul celui de-al II-lea război mondial, supravieţuirea URSS se datora în mare parte capacităţii lui Stalin de aapela şi mobiliza patriotismul emoţional al poprului rus. Împreună cu regimul său ameţit de bombardamentele fulger din 1941 ale armatei germane, Stalin simţind abstracţiile ideologice şi platitudinile comuniste, cu care partidul a dirijat mintea audienţei sale domestice, captive, de când au preluat controlul în 1918, era relativ descoperit şi nu avea impactul emoţional şi spiritual necesar pentru a fortifica Rusia şi poporul său în lupta împotriva armatelor hitleriste. De aceea, în una din cele mai dramatice politici de cotitură din istoria modernă, Stalin a încercat în mod sistematic să identifice regimul său comunist cu Rusia Sfântă (şi cu mama Rusia), vechea sa moştenire şi simbolismul adiacent.

Stalin a încercat să cultive prin propagandişti două mari instituţii ruse, ce aveau rădăcini adânci în istorie, Armata şi Biserica. Au fost glorificate realizările istorice ale armatei ruse. Ierarhia bisericii şi distincţiile de clasă au fost reorientate la standardele pre-revoluţiei. Chiar şi ziarul oficial “PRAVDA” şi-a desemnat un moto marxist, “Proletari din toate ţările uniţi-vă!”, şi au substituit sloganul naţionalist “Moarte invadatorului german”. De aici decurge lupta şi este încă cunoscut oficial în istoria sovietică ca fiind “Marele Război Patriotic”.

Iată cum până şi Stalin, unul din cei mai grei dictatori ai secolului 20, a realizat că, pentru a face faţă provocării armatelor germane nu sunt suficiente doar armele militare convenţionale. Ca retrospectivă, putem vedea că alegerea sa de a utiliza operaţiile psihologice sporesc forţele militare convenţionale, se dovedesc a juca un rol major în menţinerea supravieţuirii regimului comunist pentru mulţi ani.

KOREEA

Observând eficienţa emisiunilor staţiilor radio cât şi a broşurilor difuzate în cel de-al II-lea război mondial, armata SUA a început o campanie cu emisiuni radio şi difuzare broşuri în Republica Sud-Coreană, imediat după ce în iunie 1950 invazia Coreii de nord a depăşit paralela 38. Ulterior, în toamna

15



aceluiaşi an, a sosit în Coreea de sud şi compania a I-a Loudspeaker & Leaflet. Această unitate va servi ca unitate tactică de război psihologic până la sfârşitul războiului în 1952.

Compania a I-a Loudspeaker & Leaflet a utilizat atât vehicule cât şi aeronave pe care au fost montate megafoane. Ca şi în războaiele anterioare, broşurile au constituit mediul major. Temele broşurilor folosite în războiul din Coreea se centrau pe conceptele “happy POW”, “soldaţi buni – lideri răi”, “predaţi-vă şi veţi fi bine trataţi”, “vă putem spulbera” cât şi pe stimularea nostalgiei faţă de casă, familie şi soţie.

VIETNAM

Operaţiile psihologice au fost folosite de ambele părţi membre în conflict. Unii îşi pot aminti postul de notorietate “Hanoi Hannah”, care, ca şi “Tokyo Rose” din timpul celui de-al II-lea război mondial difuza un program zilnic unde se promova muzică, asociată punctelor de vedere ale Nordului prin ştiri şi mesaje de descurajare a trupelor americane.

Americanii au contracarat cu programe proprii de emisie şi prin broşuri.

În Vietnam, SUA au condus atacurile aeriene înmpotriva militarilor şi a ţintelor cu relevanţă militară prin efecte psihologice. Principalul obiectiv psihologic a acestor atacuri era persuasiunea asupra liderilor inamicilor de a negocia un sfârşit rapid al conflictelor în termeni acceptabili pentru SUA. Aceste aacuri aeriene nu au reuşit să detrmine comuniştii de a prelungi luptele din Vietnam timp de peste 8 ani.

Pe lângă constrângerile umanitare şi de tot felul impuse operaţiunilor aeriene ale SUA, diferitele condiţii şi atitudini ale inamicului au condus la diluarea efectelor coercitive ale atacurilor strategice ale SUA. Acestea au inclus guvernarea inamicului.

► Accesul la sprijinirea şi protejarea faţă de forţe externe, care au permis inamicului continuarea luptei chiar şi atunci când instalaţiile indigene de producţie pentru război au fost distruse;

► Înţelegeri puternice faţă de obiective sau cauze ce au accentuat conflictul cu SUA;

► Capacitatea de a menţine sprijin domestic pentru efortul de război şi/sau o siguranţă internă suficientă pentru a suprima orice opoziţie potenţială;

► Percepţia după care beneficiile generate de un conflict continuu vor excede costurile rezultate din bombardamentul realizat de SUA.

În Vietnam, SUA a angajat aparatele B-52 şi bombardiere de luptă asupra Hanoiului şi Haiphong pentru a forţa comuniştii să încheie un acord de pace, prevederi cheie pe care deja le acceptaseră.

Comuniştii au convenit asupra termenilor doar după ce forţele militare au fost măcelărite pe câmpul de luptă. Anterior aranjamentelor, forţele comuniste din Vietnam s-au confruntat cu ofensive puternice, înfrângeri care nu le-au lăsat nici o perspectivă pentru beneficii militare imediat următoare.

OPERAŢIUNEA JUST CAUSE - PANAMA

La ora H, formaţiunea Abu 1-508 a avut misiunea de apărare a Ft. Amador, o instalaţie împărţită de SUA şi forţele de apărare ale Panama (PDF). Datorită nevoii de securitate a operaţiunii americanii din zonă nu au putut fi evacuaţi înainte de atac. Această complicaţie cât şi necesitatea de a minimaliza dezastrele şi pagubele fizice, au făcut din echipele PSYOP cheia operaţiunii. Batalionul a izolat perimetrul PDF a instalaţiei şi s-a asigurat că toţi non-combatanţii sunt în siguranţă. După apus, forţele de asalt s-au ocupat sistematic de securizarea zonei. Când presiunea asupra PDF părea că nu reuşeşte să-i determine să se predea, atunci comandantul a modificat conţinutul emisiei. Potrivnicii au fost atenţionaţi că rezistenţa nu îşi avea sensul în faţa forţei de foc şi a seriilor de demonstraţii ce aveau loc, începând de la arme mici la mortiere de 105 mm. Emisia consecventă a convins forţele panameze să cedeze. Întregul proces a permis instalaţiei să fie securizată cu excepţia a câteva pagube şi a unor minime deteriorări.

16



RĂZBOIUL DIN GOLF

Războiul din Golf a schimbat total semnificaţia utilizării operaţiunilor psihologice multimedia. Emisiunile radioTv, broşurile şi megafoanele au folosit teme despre fraternitatea arabă, forţele aeriene aliate şi izolarea irakiană, pentru derutarea cât mai multor soldaţi inamici din deşert. Una din cele mai eficiente tactici au implicat distribuirea de fluturaşi care informau că vor fi bombardaţi în 24 de ore şi ca urmare trebuie să se predea pentru evitarea distrugerilor. Au fost împrăştiate în doar 7 săptămâni, 29 milioane de fluturaşi în cel puţin 14 sortimente diferite. Aceşti fluturaşi difuzaţi în spatele liniilor irakiene au avut impact asupra aprox. 98% din cei 300.000 de membri ai armatei.

Grupul 4 PSYOP şi-a început emisiunea radio, Vocea Golfului, pe 19.01.1991. Ea a funcţionat continuu până la 01.04.1991, cumulând mai mult de 210 de ore de emisie în direct şi 330 de ore de progarme înregistrate. Au fost emişi un total de 2072 de itemi asociaţi cu 189 de mesaje de operaţiuni psihologice. Reţeaua Vocea Golfului consta:

într-un emiţător de 50 KW AM având locaţia la Abu Ali, Arabia Saudită de unde emitea pe 1134 AM;

emiţător de 110 KW AM poziţionat la Qaisumah, Arabia Saudită, emiţând pe 1179 AM;

emiţător de 1 FW AM poziţionat la Qaisumah, Arabia Saudită, emiţând pe 87,5 FM şi,

două aeronave EC-130 ale grupului de operaţiuni speciale ce emiteau pe 690 AM, 88,5 FM şi 87,9 FM.

Ca şi în alte mari războaie, Iraq a ales să folosească un nume feminin, “Baghdad Betty”, pentru a-şi realiza emisia de propagandă pentru a determina şi deziluziona inamicul. Din nefericire pentru Iraq, ei au uitat că, un program pentru război psihologic cu adevărat eficient trebuie să aibă aportul unor psihologi clinicieni şi psihologi (sociali) ai organizaţiilor, înalt calificaţi, “specializaţi în dinamica inconştientă a motivaţiei şi comportamentului uman“ şi care cunosc “valorile şi obiceiurile diferitelor culturi”. O astfel de expertiză este esenţială în “selecţia temelor fundamentate pe valorile şi conceptele persuasive“ cele mai eficiente şi adecvate cultural, fapt care reprezintă esenţa oricărei operaţiuni psihologice. În una din primele sale emisii, postul Bagdad Betty atenţiona soldaţii americani că, în timp ce ei se află în deşertul Arabiei Saudite, acasă, soţiiile şi prietenele lor se culcă cu Tom Cruise, Tom Selleck şi Bart Simpson. Eşecul, lăsând la o parte ridicolul suficient de a presupune că soţiile şi prietenele vor fi seduse de două staruri de cinema, a survenit prin slaba cercetare a culturii americane. Astfel, Betty a pierdut orice şansă de credibilitate.

Pe parcursul operaţiunii Furtună în Deşert, grupul 4 de operaţiuni psihologice a prezentat echipele tactice de megafoane . aceste echipe au conferit sprijin Corpurilor VII şi XVIII (USARCENT), USMARCENT şi USSOCCENT. Echipele de megafoane emiteau îndemnuri la predare, mesaje de hărţuire şi viclenie. Majoritatea echipelor au ataşate lingvişti din arabia Saudită, Egipt sau Kuweit, pentru a executa emisii în direct după cum o cerea situaţia din teren. Echipele de megafoane au fost implicate într-un mod inovativ pentru controlul prizionierilor cu emisiuni destinate să realizeze pacificarea prizionierilor şi să evidenţieze autoritatea Poliţiei Militare.

Unul din cele mai bune exemple ale reuşitei utilizării megafoanelor a apărut în timpul războiului din Golf.

Forţele aliate au izolat efectiv, atât fizic cât şi psihologic, o entitate mare de forţe iraqiene din Fayleka Island. Pentru a nu asedia direct insula, echipa tactică de operaţiunin psihologice din cadrul Batalionului 9 de operaţiuni psihologice, folosind un elicopter UH-1N, megafoanele zburătoare au survolat în urul insulei, însoţite de arme de escortă. Mesajul transmitea adversarului, predarea în formaţie a doua zi. A doua zi, 1405 iraqieni incluzând un general, aşteptau în formaţie la turnul de radio pentru a se preda forţelor de marină fără a se trage măcar un foc.

Cât de eficientă s-a dovedit campania forţelor americane de operaţiuni psihologice în campania Furtună în Deşert? Crucea Roşie Internaţională a raportat că aproape 87.000 de soldaţi iraqieni s-au predat de

17



bunăvoie forţelor de coaliţie, majoritatea fluturând broşurile sau avându-le ascunse în haine. Toate momentele de predare nu s-au înregistrat cu vărsare de sânge. Probabil că cea mai bună dovadă a eficienţei operaţiunilor psihologice a fost dată de un general iraqian care a afirmat că,

“… operaţiunile psihologice au fost o mare ameninţare la morala trupei fiind apoi urmate doar de campania Coaliţei de bombardament”.

Operaţiunile psihologice au devenit o “rutină”. Am văzut din exemplele istoriei modul în care operaţiunile psihologice tactice, strategice şi de consolidare pot acoperi diferite faze ale războiului, pot:

distruge moralul inamicului şi a eficienţei acestuia,

să promoveze disensiunile în rândul inamicului şi să-l îndemne la trădare;

să sprijine operaţiunile de acoperire şi de învăluire,

să promoveze unitatea, cooperarea şi moralitatea în rândul forţelor militare ale aliaţilor,

să asigure asistenţă domestică plină de smenificaţie grupurilor defavorizate şi comunităţilor.

Atunci ne întrebăm, de ce îi ia atât de mult timp ca operaţiunile psihologice să-şi dobândească recunoaşterea generală şi potenţialul său deplin să fie realizat?

O parte din răspunsul la această întrebare a fost acoperit de prezentarea anterioară, atunci când au fost discutate utilizările operaţiunile psihologice de către liderii militari de-a lungul secolelor. Descoperirile recente în ştiinţele comportamentale şi în mijloacele de comunicare demonstrează că operaţiunile psihologice sunt un sistem de arme eficient, de mare potenţial.

O altă parte a răspunsului la această întrebare se situează în atitudinea oamenilor faţă de operaţiunile psihologice. Cineva, care produce imaginile comunicaţiilor controlate de guvern, spune poporului doar ceea ce guvernul doreşte să audă. Altora, le accentuează înfricoşarea după cum a realizat J. Goebbels, ministrul Propagandei lui Hitler, care a practicat tehnica “Marii Minciuni” şi care a devenit în mod incorect sinonim cu “propaganda”. Pentru alţii, menţinerea conceptului de război (operaţiuni) psihologic(e) invocă viziunea “controlului minţii” prin mijloace misterioase de spălare de creier.

Trebuie să fie clar că operaţiunile psihologice moderne nu reprezintă nimic din toate acestea. Pe de altă parte, operaţiunile psihologice nu reprezintă un anunţ public pe care îl vedem oriunde am merge, în fiecare zi, prin toate genurile de mass-media. Totuşi, conotaţia negativă pe care o ataşează unele persoane conceptului “psihologic” îi împiedică pe majoritatea oamenilor să recunoască adevărul simplu. Oricine ştie că, dacă nu ai un produs bun pentru a fi scos la vânzare, oamenii încetează să-l mai cumpere, indiferent câtă publicitate i s-ar face.

Prin aplicarea tehnicilor de operaţiuni psihologice sonore, prin comunicarea faţă-n-faţă şi prin comunicarea mass-media, s-a putut demonstra, de atâtea ori, că putem face apel la inteligenţa, raţiunea şi emoţiile (ţintei) audienţei noastre pentru a-i face să acţioneze şi să se comporte după cum dorim. Dacă aceşti oameni ar vrea să ne împuşte, îi putem convinge să-şi lase armele jos. Dacă ei se tem, îi putem convinge că nu au de ce să se teamă. Dacă sunt beligeranţi şi necooperanţi, le putem demonstra valoarea unităţii şi cooperării. În cele din urmă şi cel mai important, utilizarea operaţiunilor psihologice pot împiedica vărsarea de sânge, distrugerile şi mizeria.

De aceea, spunem cu convingere că operaţiunile psihologice sunt o adevărată armă umană.

18



OPERAŢIILE PSIHOLOGICE1)

cum mai mult de două mii de ani, Sun Tzî afirma că "a lupta şi a câştiga bătălii nu reprezintă calitatea supremă, căci aceasta constă în a câştiga bătăliile fără a lupta". Acest gând al strategului antic explică importanţa operaţiilor psihologice ca factor de potenţare a luptei.

ACe sunt operaţiile psihologice?

Există ideea generalizată că, atunci când are o informare bună şi trupe instruite, comandantul dispune de o bază solidă pentru a avea succes şi a câştiga bătălii. Desigur, sunt mulţi agenţi exteriori ce se manifestă la soldaţi, ca foamea, neîncrederea, oboseala, dorul de familie etc., care pot face să se aleagă praful din anii de instrucţie dacă reuşesc să-i submineze moralul.

Pe baza premisei anterioare şi într-o formă generală, operaţiile psihologice reprezintă un ansamblu de activităţi care au scopul de a modifica atitudinile şi compor-tamentele în aşa fel încât să fie afectată îndeplinirea obiectivelor politice şi militare. Această definiţie se regăseşte în concepţiile AJP-1 (Allied Joint Operations) şi ATP-35 (Allied Tactical Publication) ale NATO, precum şi în doctrina forţelor armate spaniole şi în concepţiile de folosire a forţelor terestre.

În contextul unui obiectiv atât de amplu, o operaţie psihologică prezintă diferite faţete, pentru că nu se limitează la slăbirea moralului populaţiei inamice, ci încearcă să întărească moralul populaţiei proprii şi să câştige adeziunea populaţiei considerate în principiu neutră, "populaţie" însemnând totalitatea indivizilor, atât civili cât şi militari.

Ce tipuri de operaţii psihologice pot fi realizate?

Dacă, aşa cum s-a observat anterior, există diferite grupuri de indivizi susceptibili să facă obiectul unor acţiuni psihologice, într-un "evantai" amplu (de la soldatul inamic la soldatul propriu), este logic să se considere că răspunsul căutat în atitudinile şi comportamentele diferitelor auditorii-obiectiv necesită campanii şi activităţi diferite la niveluri diferite, fiecare dintre ele fiind destinată unui auditoriu-obiectiv concret, toate coordonate; ca urmare, este necesar să se stabilească diferite responsabilităţi în ceea ce priveşte planificarea şi executarea acestora.

Conform prevederilor doctrinei spaniole, aceste responsabilităţi revin exclusiv autorităţii naţionale, autorităţii naţiunii-gazdă sau comandantului opera-ţional; ca urmare, în funcţie de respon-sabilitatea pe care o au acestea în ceea ce priveşte raza de acţiune, există diferite tipuri de operaţii psihologice, care vor fi prezentate în continuare.

Operaţiile psihologice strategice sunt activităţi care trebuie planificate şi executate din timp de pace asupra unor obiective civile şi militare, din propria ţară sau din ţările recunoscute ca agresoare, potenţial agresoare sau neutre. Acest tip de activităţi trebuie să fie planificate şi coordonate la nivel ministerial, fiind necesară aprobarea guvernului mai ales dacă sunt dirijate împotriva unui auditoriu-obiectiv din afara frontierelor naţionale.

Operaţiile psihologice de pe câmpul de luptă sunt activităţi planificate de la eşalonul operativ la cel tactic, îndreptate spre un obiectiv reprezentat de militari inamici şi de civili aflaţi sub controlul acestora.

1) MATEOS, M. V., Introducción a las operaciones psicológicas (Operaţiile psihologice). În: Ejército, Spania, an 57,

nr. 678, dec.1996, p. 47-52.

19



Planificarea se poate face din timp de pace. Activităţile respective încep după declanşarea ostilităţilor şi sunt încă o componentă a operaţiilor. Ele sprijină realizarea obiectivului militar desemnat şefului eşalonului respectiv. Este necesară coordonarea strânsă cu obiectivele psihologice ale eşaloanelor superioare şi cu obiectivele cu caracter strategic.

Operaţiile de consolidare psihologică sunt activităţi a căror responsabilitate în ceea ce priveşte planificarea şi executarea nu se poate delimita a priori în mod atât de clar precum în cazurile anterioare, întrucât se exercită asupra populaţiei civile din zone aflate sub control propriu (deci poate fi vorba de responsabilitate naţională, de responsabilitatea naţiunii-gazdă sau a comandantului operaţional).

Dintre toate acestea, s-ar părea că activităţile psihologice de pe câmpul de luptă trezesc cel mai mare interes cadrelor de comandă.

Activităţile psihologice de pe câmpul de luptă

Pentru Sun Tzî era mai important să înfrângi un batalion inamic intact decât să-l nimiceşti. Unica formă de a realiza acest lucru era recurgerea la acţiunea psihologică, cu avantajul că se evitau astfel pierderile proprii.

De-a lungul istoriei, activităţile psihologice de pe câmpul de luptă au fost utilizate de forţele armate în numeroase ocazii. În zilele noastre, există un factor mai important ca niciodată pentru evaluarea viabilităţii unei operaţii militare. Acest factor, important şi pentru Sun Tzî, nu este altul decât numărul de pierderi proprii estimat a fi cauzat de inamic în timpul operaţiei. Factorul respectiv poate fi redus la minimum când se realizează în mod sistematic operaţii psihologice ca parte integrantă a operaţiei, aşa cum s-a procedat în războiul din Golful Persic.

În general, când se planifică o acţiune militară la nivelul operativ şi tactic, trebuie să se planifice şi respectiva operaţie psihologică de pe câmpul de luptă, care contribuie la succesul acesteia prin realizarea unor obiective psihologice.

Aceste obiective sunt:

a scădea moralul şi eficienţa de luptă a trupelor inamicului;

a reuşi ca populaţia civilă din zona de operaţii aflată sub controlul inamicului să realizeze acţiuni care să îngreuneze activitatea inamicului şi să faciliteze operaţia proprie;

a obţine numărul cel mai mare de dezertări şi de treceri în tabăra proprie;

a determina numărul cel mai mare de predări individuale şi colective;

a neutraliza propaganda inamicului.

Resurse

Până acum, în armata spaniolă efortul în domeniul psihologiei s-a centrat pe aspectul organic, nu pe cel operativ. În documentele care reglementează structura, misiunile şi funcţionarea Serviciului de Psihologie se lasă cale deschisă posibilităţii de a planifica şi realiza orice tip de activităţi în domeniul psihologiei; dar structura serviciului şi misiunea desemnată ("realizarea de lucrări ordonate specifice privind orientarea, clasificarea, selecţionarea şi adaptarea personalului la mediul militar, acţiunile psihosociale şi colective, precum şi factorii care condiţionează moralul") fac ca domeniul de acţiune al Serviciului de Psihologie să se limiteze la sprijinirea comandamentului organic, uitându-se sprijinirea operaţiilor comandamentului operativ.

Pe de altă parte, şi ţinând cont de nevoia comandamentului operativ de a putea planifica şi conduce operaţii psiho-logice ca parte integrantă a operaţiilor militare, s-a evidenţiat necesitatea de a întări anumite unităţi din forţele permanente cu unităţi de acţiune psihologică încadrate în unităţile de cercetare, pentru a planifica şi executa operaţiile psihologice de pe câmpul de luptă care le revin în funcţie de eşalon.

20



Ca urmare, aceste unităţi vor fi cele din care va proveni personalul celulelor de planificare a operaţiilor psihologice (denumite în cadrul NATO elemente de sprijinire a operaţiilor psihologice) din cadul elementului de operaţii din statele majore ale marilor unităţi sau ale grupărilor tactice întrunit-combinate, ca şi cel al echipelor tactice de operaţii psihologice, necesare executării operaţiilor psihologice de pe câmpul de luptă.

Există deci două structuri paralele, prima concepută pentru sprijinirea comanda-mentului în aspecte legate de compor-tamentul soldatului propriu iar cealaltă pentru sprijinirea comandamentului, în calitatea sa de comandament operativ, în ceea ce priveşte aspectele legate de comportamentul populaţiei inamicului. Datorită lipsei de resurse umane specializate, cele două structuri sunt obligate să se sprijine în funcţie de cazuri şi de eşalon.

Astfel, Unitatea de Psihologie din Organul Central al Ministerului Apărării din subordinea Secretariatului General Tehnic şi Comisia Consultativă de Psihologie de Apărare ar trebui să fie pregătite să planifice şi să ofere consultanţă la nivelul ministerului pentru toate activităţile psihologice strategice care, fiind atât de ample, ar putea include coordonarea activităţilor de propagandă realizate prin intermediul mijloacelor de comunicare statale, a activităţilor economice sau chiar a celor militare.

La cel de-al doilea nivel, secţiile de psihologie ale categoriilor de forţe armate ar trebui să fie pregătite să planifice şi să acorde consultanţă cu privire la activităţile psihologice de pe câmpul de luptă, la operaţiile psihologice de consolidare sau strategice în sprijinul comandamentului operativ specific sau întrunit.

În sfârşit, centrele regionale şi cabinetele de psihologie ar fi obligate să facă posibilă întărirea unităţilor de acţiune psihologică din unităţile forţei permanente cărora, datorită poziţiei teritoriale, le revine sprijinul tehnic în aspectul lui organic.

Unităţile de acţiune psihologică

În statele de organizare în vigoare figurează două tipuri de unităţi de acţiune psihologică, prima (de forţa companiei), încadrată în Grupul de Cercetare al Forţei de Manevră, iar cealaltă (de forţa secţiei), încadrată în unităţile de cercetare ale diviziilor mecanizate, ale Forţei de Acţiune Rapidă şi ale Comandamentelor Generale de la Ceuta, Melilla şi din Canare.

Unitatea este organizată pe trei secţii, şi anume:

secţia de planuri, concepută pentru realizarea studiilor psihologice privind populaţiile susceptibile să se transforme în auditoriu-obiectiv şi pentru a pune la dispoziţie personalul expert care să constituie elementele de sprijin al operaţiilor psihologice;

secţia de proiectare şi producţie, care materializează liniile de persuasiune şi temele campaniei în producţii pentru difuzat;

secţia de difuzare, organizată pe mai multe echipe tactice de operaţii psihologice, cu sarcina de a difuza prin diferite mijloace producţiile de sprijin al operaţiilor.

Unitatea îndeplineşte aceleaşi funcţii în mod limitat.

Concluzii

În final, pot fi formulate următoarele concluzii:

în prezent, nu se concepe nici o operaţie militară care să nu prevadă operaţia psihologică destinată s-o sprijine, aceasta fiind un ansamblu de activităţi de pe câmpul de luptă, strategice şi de consolidare, coordonate şi aprobate la nivelul superior de conducere a războiului;

structura actuală şi sarcinile Serviciului de Psihologie se bazează în mod fundamental pe sprijinul acordat comandamentului organic;

există o structură paralelă, incipientă, de sprijinire a comandamentului operativ, concepută pentru planificarea şi executarea operaţiilor psihologice de pe câmpul de luptă; această structură nu va fi

21



completă atât timp cât nu se vor manifesta intenţia şi capacitatea de a desfăşura operaţii psihologice strategice şi de consolidare;

aşa cum este structurat în prezent, Serviciul de Psihologie trebuie să fie pregătit să întărească şi să sprijine comandamentele operative prin intermediul unităţilor de acţiune psihologică;

datorită sărăciei de resurse, va fi necesar să se studieze pentru viitorul ciclu de state de organizare oportunitatea de a centraliza mijloacele într-o singură unitate de acţiune psihologică de tăria companie, care să absoarbă resursele umane şi materiale ale unităţilor de tip secţie.

22



MIJLOACELE UTILIZATE ÎN OPERAŢIILE PSIHOLOGICE1)

e curând, în structura armatei spaniole a apărut un nou tip de unităţi participante la operaţiile psihologice care dispun de personal cu importante cunoştinţe în domeniu. Desigur, cel ce nu are o idee clară despre operaţiile psihologice consideră această temă obscură, sinistră, legată de spălarea

creierelor şi de alte lucruri similare. Pentru a demonstra contrariul, în această secţiune vom prezenta diferitele tipuri de producţii folosite pentru modificarea atitudinii sau comportamentului unui auditoriu-obiectiv în scopul obţinerii unor avantaje militare sau politice. Aşadar, vom studia acţiuni şi materiale tangibile, planificate de ofiţeri şi realizate într-o perioadă scurtă de timp de soldaţi conduşi de subofiţeri.

D

Înainte de a intra în studierea mijloacelor utilizate în operaţiile psihologice, este necesar să precizăm diferenţa dintre publicitate şi propagandă: prima urmăreşte scopuri economice iar cea de-a doua are scopuri militare şi politice, dar ambele caută să modifice atitudini şi comportamente în vederea realizării scopurilor citate. Dacă Spania dispune de profesionişti ai publicităţii aflaţi în avangarda mondială în acest domeniu, de ce să nu dispună şi de unităţi de operaţii psihologice care să fie comparabile sau chiar mai bune decât cele din ţările cu care se compară?

Definiţie şi clasificare

Mijloacele pentru operaţiile psihologice sunt cele utilizate în scopul stabilirii oricărui tip de comunicare cu auditoriul-obiectiv sau cu publicul alb. Sunt aşadar uneltele folosite pentru completarea sau înlocuirea comunicării interpersonale directe în cazurile când aceasta îi este inaccesibilă auditoriului sau când auditoriul nu este receptiv ori, pur şi simplu, când este de dimensiuni prea mari pentru a te apropia de el prin acest gen de comunicare .

Clasificarea cea mai comună are în vedere simţurile pe care auditoriul va trebui să le folosească pentru captarea mesajului. Astfel, se vorbeşte de:

- mijloace vizuale - în principal, cuvântul scris dar şi filme mute, desene, expoziţii, reţeaua INTERNET etc.;

- mijloace sonore - cuvânt vorbit, muzică, efecte speciale; - mijloace audiovizuale (comunicare simultană pe cale vizuală şi sonoră).

Mijloacele vizuale

Foile volante, în general de dimensiunile unei pătrimi de coală de hârtie, conţin un mesaj tipărit pe ambele feţe (text, grafică sau ambele simultan) şi ajung în posesia auditoriului-ţintă prin diferite procedee. Ele sunt denumite "gloanţe albe" sau "gloanţe de hârtie".

În ceea ce priveşte realizarea, proiectarea, dispunerea graficii şi a imaginilor, trebuie să se ţină cont de o infinitate de chestiuni de tip tehnic. Pot fi aplicate cele mai multe din tehnicile din domeniul publicităţii.

Tema foilor volante poate fi standard, utilă în orice moment al conflictului şi pentru orice element sau unitate a auditoriului-obiectiv, ori pentru situaţii particulare, cum ar fi unităţile care rămân izolate sau cele în care cadrele de comandă sunt foarte nepopulare. Un tip special de foaie volantă este biletul de 1) DOMINGUEZ, J., Los medios de las operaciones psicológicas (Mijloacele utilizate în operaţiile psihologice). În:

Ejército, Spania, an 57, nr.678, dec.1996.

23



liberă trecere, creat în primul război mondial, ce garantează tratamentul corect al celui care îşi manifestă în mod deschis dorinţa de a se preda1). Foaia volantă de acest tip trebuie să fie realizată din hârtie rezistentă şi să aibă dimensiuni mici (pentru a putea fi ascunsă), textul conţinând indicaţii privind predarea şi indicaţii pentru soldatul căruia îi va fi arătată, semnate de o autoritate din trupele proprii. Practic, toţi irakienii care s-au predat în războiul din Golful Persic aveau bilete de liberă trecere, deşi pentru a le păstra îşi puseseră viaţa în pericol.

Foile volante pot fi difuzate la sol de patrule de luptă în adâncime, de unităţi obişnuite (în acţiuni defensive, la aban-donarea unei poziţii), de agenţi infiltraţi sau speciali, indicaţi mai ales pentru difuzarea de propagandă gri (sursă necu-noscută) sau neagră (sursă schimbată), cu ajutorul unor proiectile de artilerie (aruncătoare cal. 105 şi 155 mm) sau cu mâna (în operaţiile de menţinere a păcii). Ele pot fi difuzate şi din aer, cu avioane şi elicoptere (bombe aeriene, pachete lansate sau aruncare cu mâna), baloane sau avioane fără pilot, ori pe apă (râuri sau mări), cum au făcut americanii în golful din Kuweit.

Criteriile de alegere a mijlocului de difuzare sunt disponibilitatea de mijloace de lansare, extinderea şi gradul de precizare a zonei de acoperit, situaţia tactică şi condiţiile meteorologice.

Principalele avantaje ale foilor volante sunt:

costul (procesul de producere este relativ ieftin şi simplu);

persistenţa (un mesaj tipărit durează până la distrugerea fizică, nu este supus lipsei de precizie a memoriei umane, se poate transmite din mână în mână, poate fi păstrat şi deci recitit şi poate conţine explicaţii detaliate);

selectivitatea auditoriului-obiectiv (poate fi predat unui obiectiv specific, fără să ajungă la unul diferit de cel prevăzut).

Principalele dezavantaje pot fi:

viteza de difuzare (le lipseşte caracterul imediat al transmisiilor de radio şi televiziune);

distribuirea (necesită mult timp şi mijloace logistice şi poate fi serios afectată de situaţia tactică);

cultura auditoriului (în caz de analfabetism este greu să se transmită idei complexe prin material tipărit, cu excepţia ilustraţiilor şi desenelor);

neutralizarea materialului tipărit sau acţiunile de pedepsire întreprinse de cadrele de comandă asupra celor aflaţi în posesia materialului tipărit.

Posterele sau afişele sunt materiale tipărite pe o singură faţă, aşezate într-un loc fix, auditoriul putând fi orice trecător; de aceea, este necesar să conţină mesaje foarte scurte, care să nu invite la dezbatere, şi o componentă grafică importantă.

Tehnicile de proiectare şi elaborare sunt similare cu cele ale foilor volante. De format mic şi pe hârtie adezivă se transformă în autocolante.

În campaniile de scurtă durată de nivel tactic, materialele tipărite sub formă de foi volante şi postere au fost, în mod tradiţional, majoritare în operaţiile psihologice şi probabil că vor continua să fie. Totuşi, există şi altele, cum ar fi:

reţeaua INTERNET, mijloc interesant, de apariţie recentă, cu mari posibilităţi; trebuie avut în vedere ca auditoriul să fie conectat la ea;

broşuri - mărimea de buzunar sau similar, prezentând monografic o temă;

periodice şi reviste;

fotografii murale de mari dimen-siuni (de exemplu, portretul lui Saddam Hussein pe aproape toate faţadele clădirilor din Bagdad);

grafică murală sau compoziţii de mari dimensiuni;

1) acest bilet de liberă trecere nu asigură acelui militar ce se predă condiţia de prizionier de război.

24



periodice murale - afişe cu format de ziar.

Mijloacele sonore

Difuzorul, care reprezintă semnul convenţional al unităţilor de operaţii psihologice, a fost utilizat pentru întâia dată în primul conflict mondial deoarece caracteristicile folosirii lui se adaptau la acest tip de război static de poziţii fixe. Considerat o prelungire a întâlnirii faţă în faţă, el exploatează efectul de şoc produs de mesajele scurte, pe bază de fraze-cheie, repetate cu emfază. Mesajele mai lungi de 20 de secunde i-ar provoca în mod clar neutralizarea şi, în plus, ar zăpăci auditoriul-obiectiv.

Mesajele pot fi înregistrate sau transmise în direct. Sunt recomandabile primele pentru că oferă mare claritate, pot fi repetate şi asigură exactitate; desigur, ele nu pot determina o schimbare neaşteptată a situaţiei.

Un aspect interesant se referă la vocea utilizată deoarece, deşi pare simplu, nu oricine are calităţile necesare. Exprimarea trebuie să fie viguroasă, vocea clară şi pronunţarea corectă. Este necesar ca mesajul să fie convingător, să aibă fluiditate şi să folosească termeni locali. Acest lucru face ca, de multe ori, să fie utilizaţi dezertori, mesajul fiind revăzut în prealabil de un localnic leal.

Difuzoarele pot emite nu numai mesaje, ci şi muzică sau efecte sonore. În acest sens, un caz deosebit a avut loc în Panama, unde trupele americane au încercuit palatul în care se afla preşedintele Noriega şi l-au supus mai multe zile şi nopţi unor emisiuni cu volumul la maximum de muzică heavy metal! Procedeul a fost repetat în războiul din Golful Persic.

Principalele avantaje ale utilizării difuzoarelor sunt:

selectivitatea (raza scurtă de acţiune face posibilă dirijarea spre obiective mici, bine identificate, mesajele fiind adaptate specificului situaţiei acestora);

atractivitatea (fiind o prelungire a întâlnirii directe, permite stabilirea intimităţii cu auditoriul-obiectiv);

mobilitatea (difuzoarele pot fi portative cu autoamplificare ori montate pe autovehicule sau elicoptere);

rapiditatea (mesajul oral poate fi pregătit în timp scurt).

Aspectele care fac nerecomandabilă utilizarea lor sunt:

raza scurtă de acţiune (aproximativ 2 km), condiţionată de vegetaţie şi relief, de condiţiile meteorologice, de zgomotul luptei;

vulnerabilitatea (consecinţă a punctului anterior);

persistenţa redusă (mesajele pot fi uitate sau distorsionate).

Radioul. Din acest punct, mijloacele folosite încep să fie mai sofisticate şi mai scumpe, dar pot avea influenţă mare. Radioul, ca şi televiziunea şi filmul, poate utiliza echipe de emisie civile, dar unele armate, cum ar fi cea americană sau germană, dispun de staţii de emisie deservite numai de personal militar. Ca mijloc de operaţii psihologice, radioul se foloseşte cu grija de a se anunţa anterior orele de emisie; este necesar ca programele să se repete de mai multe ori pe zi şi ca mesajelor să li se asigure mare credi-bilitate; programul trebuie să fie planificat în mod logic în funcţie de interesele auditoriului pentru a fi atractiv; programarea va fi echilibrată şi variată; selecţionarea crainicilor este fundamentală, pentru că pot deveni figuri populare şi respectabile, provocând identificarea auditoriului-obiectiv cu interesele lor. De multe ori, tonul vocii influenţează mai mult decât argumentele logice la care se face apel.

Avantajele utilizării radioului sunt rapiditatea (programul poate fi pregătit în scurt timp, în funcţie de schimbările bruşte şi neaşteptate ale situaţiei politice sau militare) şi raza mare de acţiune. Prin intermediul lui se poate ajunge la auditorii de mari dimensiuni. Un avantaj important este faptul că ascultarea poate deveni repede obicei. În plus, dispunând de o mulţime de formate de programe, reali-zatorul îl poate adopta pe cel mai adecvat auditoriului-obiectiv. Radioul este indicat mai ales în cazul

25



analfabeţilor. Trebuie să se ţină seama de puterea emoţională a cuvântului vorbit deoarece, prin timbru, intonaţie etc., se creează emoţii care influenţează sentimentele auditoriului.

Aspectele negative se referă la uşurinţa cu care poate fi localizată şi bruiată staţia de emisie, la limitele determinate de relief şi de condiţiile meteorologice, la viaţa scurtă a mesajelor (care pot fi uitate), la competiţia cu posturile de radio civile sau cu cele ale inamicului şi, mai ales, la existenţa aparatelor de recepţie (şi a bateriilor sau a energiei electrice) la auditoriu. În războiul din insulele Malvine englezii pregătiseră pentru soldaţii argentinieni aparate de radio cu baterii, deşi comandanţii acestora interziseseră folosirea receptoarelor. Sfârşitul conflictului a evitat distribuirea respectivelor aparate.

Mijloacele audiovizuale

Desigur, întâlnirea faţă în faţă este mijlocul cel mai eficace: poate fi vorba de conversaţii informale sau de un program de vizite organizat, în aparenţă, cu alte scopuri. Eficienţa acestui mijloc este consecinţa credibilităţii sale ridicate (auditoriul-obiectiv poate evalua sursa), a posibilităţii de a repeta ideile-forţă cu uşoare variaţiuni şi a faptului că emitentul poate evalua în mod simplu dacă rezultatul dorit este obţinut şi, în caz negativ, poate introduce corecţii. Desigur, acest mijloc este supus limitării determinate de situaţia tactică; el poate fi foarte interesant în operaţiile de menţinere a păcii. Pentru ca acest procedeu să aibă succes, cel care transmite mesajul trebuie să fie atât de bine pregătit încât să evite interpretările greşite datorate dicţiei sau exprimării şi declaraţiile contrare intereselor proprii.

Televiziunea este considerată unul din mijloacele cele mai influente care pot fi folosite în operaţiile psihologice. Ea alătură efectului vizual al filmului familiaritatea radioului. Trebuie să se ţină seama de intimitatea determinată de prezenţa televizorului în cămin sau în localul de adunare a comunităţii şi de tendinţa de a-l considera mijloc de distracţie.

Avantajele televiziunii sunt rapiditatea cu care se poate reacţiona la situaţii noi sau schimbătoare, faptul că nu este necesar ca cei ce o urmăresc să aibă un anumit nivel de cultură (cazul analfabeţilor) şi că este universală, că orice societate, oricât de specială ar fi, este capabilă să asimileze mesajul transmis printr-un program TV.

Logic, televiziunea nu este un panaceu pentru că folosirea sa are şi inconveniente. Raza de acţiune nu este mare şi poate fi mărită numai cu ajutorul unor staţii de retransmisie vulnerabile şi costisitoare. Desigur, legăturile prin satelit au produs o revoluţie în acest sens, conferind emisiunilor TV potenţial strategic.

O altă limitare este reprezentată de condiţia ca auditoriul-obiectiv să posede echipamentul necesar. În unele ţări numai clasele superioare au astfel de aparate. Caracterul temporar şi competenţa afectează şi ele televiziunea. Unul din principalele inconveniente este costul economic, pentru că staţiile de transmisie sunt scumpe în ceea ce priveşte realizarea iar întreţinerea şi funcţionarea lor necesită personal tehnic numeros. Costul şi complexitatea tehnică a producerii şi difuzării sugerează posibilitatea de a utiliza, în operaţiile psihologice, instalaţiile civile existente.

Filmul este un mijloc de mare popularitate în special în zonele unde nu există televiziune. Exemplul cel mai clar este reprezentat de peliculele americane de război din timpul celui de-al doilea conflict mondial, cu evidente scopuri propagandistice. În plus, predispoziţia spectatorului de a intra în sala de cinema trebuie incitată prin informaţii mai mult sau mai puţin obiective.

Filmul are avantajul credibilităţii, căci influenţa unei pelicule bine realizate tinde să depăşească aptitudinile critice ale unui auditoriu nesofisticat, care îi absoarbe mesajul fără rezistenţă dacă nu intră în conflict direct cu valorile lui fundamentale. În plus, nu este necesar ca auditoriul să fie cult: mesaje complexe pot fi transmise şi prin desene animate. Un alt avantaj este identificarea auditoriului cu situaţia şi comportamentul actorilor principali, inclusiv în viaţa reală.

Principalul inconvenient este timpul, pentru că realizarea unui film este un proces lent, greu de accelerat fără afectarea calităţii; ca urmare, nu este potrivit pentru confruntări de scurtă durată. Şi aspectul economic este foarte important, deoarece personalul şi materialul specializat necesar producerii unui film sunt extrem de costisitoare iar, dacă se doreşte folosirea unor actori de prestigiu, cheltuielile sunt şi

26



mai mari. Un alt inconvenient poate fi cenzura, căci distribuirea şi prezentarea peliculelor pot fi uşor controlate de autorităţile guvernamentale; aparatele video oferă însă alternative la difuzare.

Concluzii

După această scurtă prezentare a principalelor mijloace folosite în operaţiile psihologice, este necesar să se ţină seama de faptul că, în ceea ce priveşte influenţa lor asupra auditoriului - obiectiv în general, nu trebuie să se formuleze comparaţii absolute. Selecţionarea celor mai adecvate mijloace se face în funcţie de auditoriul-obiectiv şi de multiplele aspecte concrete ale fiecărui conflict.

Criteriile de alegere a mijloacelor în faza de planificare a operaţiilor psihologice nu sunt prezentate în această secţiune.

În cadrul fazei de planificare sunt selecţionate mijloacele de folosit; este necesar ca acestea să fie utilizate în mod atât de abil încât să se ajungă la auditoriu pe mai multe căi, pentru ca recepţionarea să fie sigură, fără însă să determine saturarea acestuia (studierea cantităţii).

Alături de elementele operative însărcinate cu difuzarea din unităţile de operaţii psihologice trebuie să se afle mereu elemente de protecţie, pentru a se evita compromiterea acţiunilor.

Această secţiune s-a referit la principalele mijloace, dar este de notat că orice acţiune sau obiect poate deveni mijloc de operaţii psihologice (inscripţiile murale, afişele, inscripţiile de pe tricouri etc.).

Promptitudinea cu care se face legătura dintre operaţiile psihologice şi foile volante face ca acestea să pară unicul mijloc de folosit şi ca toate acţiunile să se reducă la utilizarea lor. Articolul de faţă respinge acest lucru şi evidenţiază faptul că fiecare auditoriu necesită anumite mijloace concrete, care nu sunt numai foile volante.

Pe lângă mijloacele "reglementare" ce pot fi folosite într-o campanie de operaţii psihologice, există şi altele care, deşi nu atât de convenţionale, pot fi perfect valabile; de exemplu, contingentul spaniol din Bosnia-Herţegovina a obţinut rezultate nota-bile prin tratamentul bun aplicat părţilor aflate în dispută, ascultându-le şi înţelegându-le problemele, prin recurgerea pe scară largă la "şiretenie" în problemele spinoase şi chiar prin folosirea câtorva lădiţe cu sticle de vin ca mostre de bună dispoziţie.

27



SCHIMBAREA DE ATITUDINI. MECANISMUL PERSUASIUNII

e la început trebuie să menţionăm că nu există o singură teorie generală asupra schimbării atitudinale, ci o multitudine de teorii parţiale care, fiecare, propune diferite explicaţii.

Când schimbarea atitudinală este un scop în sine, pentru realizarea acesteia fiind utilizate anumite mijloace avem de-a face cu persuasiunea1) realizată prin propagandă. Pentru a avea o imagine clară asupra mecanismului de schimbare atitudinală trebuie să definim conceptul tehnicii de propagandă.

D Propaganda, din punct de vedere al psihologiei sociale, reprezintă o activitate sistematică de transmitere, promovare sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe poziţiile unei anumite grupări sociale sau idologii, în scopul influenţării, schimbării, formării unor concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. În sensul autentic al cuvântului, propaganda înseamnă propagare de cultură din unghi partinic.

Din toate vremurile, propaganda are ca scop persuasiunea în rândul unei populaţii ţintă.

Prima dată, efectele persuasiunii au fost studiate sistematic de C. Hovland, I.Janis, H.Kelly, după modelul sursă (comunicator) – mesaj – receptor (audienţă) sau, stimul (S) – răspuns (R).

STIM

UL

I

ATENŢIEÎNŢELEGERE ACCEPTARE

RĂ

SPU

NS

(SC

HIM

BA

RE

A

TIT

UD

INA

LĂ

)

Conform acestei scheme atitudinea poate fi înţeleasă din perspectiva analizei caracteristicilor stimulilor, răspunsurilor şi a recompenselor specifice pentru anumite răspunsuri comportamentale. Principiul de bază al acestor teorii (behavioriste) postulează că “atitudinile se schimbă numai dacă stimulul pentru un nou răspuns este mai puternic decât stimulul pentru vechiul răspuns”. În acest context individul este văzut ca o maşină de răspunsuri. În învăţarea noilor atitudini s-a constatat că o foarte mare importanţă au trei variabile: atenţia, înţelegerea, acceptarea.

Concluzia este că, pentru a obţine rezultate în procesul schimbării atitudinale un prim pas îl constituie captarea atenţiei asupra mesajului (indiferent de suportul acestuia) şi organizarea unor condiţii favorabile receptării acestuia. Apoi, mesajul trebuie să fie înţeles pentru ca într-un final acesta să fie acceptat.

În literatura de specialitate se utilizează în mod frecvent o schemă de “comunicare”, de forma: sursă – mesaj – canal de comunicare – receptor cât şi schema lui H.Lasswell: Cine? Ce? Cum? Cui? Cu ce rezultat comunică?

Atunci când propaganda se constituie ca sistem, ea dispune de:

1) Persuasiunea:

Un proces prin care opţiunile decizionale sunt intenţionat limitate sau extinse, prin interacţiunea mesajelor, surselor şi receptorilor,

Un proces prin care atitudinile, convingerile şi opţiunile sau comportamentele sunt schimabte printr-o restructurare la nivel cognitiv a imaginii despre lume a cuiva sau a cadrului său de referinţă.

28



structură instituţională specializată în redactarea şi transmiterea mesajelor în care se include conducerea ierarhică, centrul de organizare, de cercetare, de proiectare a mesajelor şi ţintelor.

platformă ideologică în care se reflectă valorile, interesele şi obiectivele grupului social pe care-l reprezintă.

Metode, tehnici, mijloace şi procedee specifice de transmitere a mesajelor.

Din prisma acestor caracteristici structurale vom analiza în cele ce urmează caracteristicile sursei, conţinutul şi forma mesajului, caracteristicile ţintei şi, rezistenţa la schimbare. De reţinut că, toate acestea constituie o pregătire a cititorului pentru a înţelege studiile prezentate în lucrarea de faţă. Mecanismele dezintegrării coeziunii sociale prin prisma agresiunilor informaţionale, respectiv psihologice, constituie subiectul unei lucrări distincte.

Caracteristicile sursei/emitentului

Modul în care este perceput emitentul mesajului condiţionează întregul proces de transmitere a informaţiilor şi, aşadar, schimbarea atitudinală.

Astfel, sursa mesajului trebuie să posede o sumă de informaţii, altfel spus, să se caracterizeze prin credibilitate ridicată (adică, cât este de specializat cel care induce mesajul, în câmpul de acţiune respectiv şi dacă se poate avea încredere în el). S-a constatat că o mare influenţă o are viteza cu care emitentul vorbeşte şi intenţiile care i se atribuie. (În studiul pe care vi-l supunem atenţiei, se cunosc intenţiile emitentului, condiţiile sociale cât şi multe alte variabile psihografice).

Este perceput un grad de competenţă mai ridicat în cazul unei persoane cu o mare rapiditate şi fluenţă în vorbire. În legătură cu credibilitatea sursei pot apare surse de erori precum intervenţia efectului de halo în percepţia competenţei.

Altă caracteristică a sursei care potenţează schimbarea atitudinală este asemănarea acesteia cu receptorul (similaritatea emitentului cu persoana ţintă, reciprocitate, grupul de referinţă). Similaritatea (de orice natură: religioasă, etnică, de sex, chiar de însuşiri fizice) determină o atractivitate mai mare a sursei pentru receptor. S-a pus problema combinării criteriilor de similaritate (este vorba de situaţiile când sursa este asemănătoare receptorului din anumite puncte de vedere şi diferită din altele, adică, persoanele-emitente sunt pregătite în cultura persoanelor-ţintă).

Similaritatea combinată cu atractivitatea fizică şi familiaritatea sursei determină simpatia receptorului faţă de aceasta. Sursele de informare percepute ca fiind simpatice au mai multe şanse să inducă schimbarea atitudinală. Ulterior s-a constatat că aspectul fizic şi vestimentar al celui care comunică (emite, induce) influenţează mai puternic schimbarea atitudinală în cazul unor mesaje neplăcute sau nepopulare, pe când mesajele dezirabile sunt la fel de influente, indiferent de calităţile sursei.

O sursă cunoscută este mai eficientă decât una necunoscută, una personalizată este mai eficientă decât una anonimă. Prezenţa fizică a unei surse, adresarea directă către cei cărora le vorbeşte măreşte presuasiunea mesajului.

Aici intervine şi o altă variabilă şi anume gradul de concordanţă între sursă şi grupul de referinţă (acelaşi sau diferit de gradul de aparteneţă).

Tendinţa indivizilor de a se conforma la normele grupului acţionează ca un factor important în schimbarea de atitudini. Asemănarea comunica-torului cu publicul crează premisele unei ajustări a atitudinilor în timp ce o disonanţă prea mare poate chiar să împiedice persuasiunea.

O sursă care prezintă cât mai multe din calităţile de mai sus deţine un potenţial persuasiv mai ridicat, după cum consensul veridic (care nu este perceput ca fiind regizat) între mai multe surse determină o schimbare atitudinală mai pronunţată.

Conţinutul şi forma mesajului

Influenţa mesajului depinde de tăria argumentelor. Totuşi, cercetătorii au constatat că, pentru un anumit segment de populaţie sunt mai eficiente problemele deschise care exclud concluziile definitive şi presupun existenţa unor soluţi noi. Repetarea argumentelor este eficientă doar până la un punct. După aceea intervine suprasaturaţia, care apare mai repede în cazul argumentelor simple; de exemplu,

29



expunerea unor argumente puternice le-a mărit influenţa de trei ori, în timp ce în cazul argumentelor slabe le-a diminuat-o.

Dacă mesajul persuasiv induce anumite reacţii emoţionale, efectul creşte. O coloratură afectivă foarte ridicată (frica puternică) poate demobiliza indivizii astfel încât ei nu mai pot asculta argumentaţia logică şi nu mai pot reacţiona. De altfel, mesajul poate fi respins doar datorită faptului că se simt ameninţaţi sau pot accepta mesajul ca supunere condiţionată, aşa cum se va vedea din studiile de caz expuse în lucrarea de faţă.

Acelaşi conţinut de idei transmis în forme diferite sau dispunerea judecăţilor de valoare în text (apariţia aşa-numitului “efect de listă”) determină un impact diferit asupra oamenilor.

Lizibilitatea mesajului, adică gradul de dificultate la care este supus subiectul (ascultătorul/cititorul) spre a înţelege şi a se convinge de adevărul şi valoarea celor aflate, reprezintă un factor important pentru acceptarea mesajului.

Contextul social sau atmosfera în care are loc comunicarea persuasivă poate influenţa schimbarea atitudinală. Distragerea atenţiei receptorului prin diferite procedee experimentale, un anumit context sonor sau vizual conduce la acceptarea concluziilor mesajului indus. Efectul distragerii trebuie totuşi nuanţat: un mesaj uşor conduce la acceptarea acestuia împiedicând procesul elaborării de contraargumente. Dimpotrivă, mesajele dificile sunt respinse deoarece distragerea împiedică înţelegerea şi astfel se opune procesului de schimbare atitudinală.

Datorită faptului că mesajele pot fi unilaterale şi bilaterale (reprezentând doar argumente “pro” sau expunând atât elemente “pentru” cât şi “contra”) s-a încercat determinarea efectelor fiecărui tip.

S-a constatat că variabila “nivel de instrucţie” condiţionează efectul mesajelor: unele mesaje (bilaterale) au avut impact mai mare asupra persoanelor instruite iar altele de tip, unilateral, asupra celor cu nivel de şcolarizare mai redus. Acest fapt poate fi explicat prin faptul că mesajele bilaterale inhibă reactanţa receptorului.

Ţinta şi caracteristicile sale

Implicarea eu-lui în acceptarea mesajului emitentului nu se realizează necondiţionat. Ataşamentul faţă de atitudinea pealabilă este direct proporţional cu măsura în care atitudinea prealabilă a fost transmisă în acte comportamentale, dacă a fost făcută public (dacă familia şi mass-media a luat la cunoştinţă). Formarea respectivei atitudini în urma unor experienţe directe scade probabilitatea ca o astfel de atitudine să fie schimbată.

Interesele şi valorile specifice fiecărui subiect sunt decisive în schimbarea atitudinală. Este clar că poziţiile care contravin acestor interese vor fi mai greu acceptate. Indivizii se vor concentra mai mult asupra argumentaţiei logice dar în scopul de a produce contraargumente mai multe şi mai puternice.

Pentru a fi acceptate, în primul rând mesajele discrepante trebuie să provină de la o sursă cu mare credibilitate (care deţine o mare autoritate). Astfel, s-au introdus conceptele de latitudine de acceptare/respingere, neangajare.

Datorită disocierii în timp între sursă şi mesaj intervine “efectul de adormire”. Astfel, dacă se repetă mesajul în timp, el va conduce la acceptarea conţinutului informaţional şi la schimbarea atitudinală, indiferent de credibilitatea sursei.

Alţi cercetători au studiat un alt factor care condiţionează acceptarea mesajului: gradul în care subiecţii elaborează răspunsuri cognitive la mesaj. Oamenii se pot concentra asupra informaţiei primite (induse), analizând-o critic şi interpretând-o, caz în care tăria argumentelor are un rol decisiv (ruta centrală), sau asupra unor aspecte exterioare ale mesajului precum caracteristicile sursei, forma mesajului, contextul social, etc. în general, reuşita persuasiunii depinde de valoaerea şi intensitatea acestor aspecte (ruta periferică). De asemenea, dacă problema discutată va fi apreciată de către subiect ca fiind importantă, va opera ruta centrală iar subiecţii vor fi implicaţi în susţinerea unui proces cognitiv sistematic. Pentru o problemă de importanţă scăzută şi grad de implicare mic se va apela la strategii euristice: cine este sursa, cât de lung este mesajul sau consensul asupra lui.

30



Rezistenţa la schimbare

Orice schimbare implică o tensiune la nivelul psihicului individului, anxietate şi, în numite situaţii o nostalgie pentru trecut sau, derularea cu rapiditate a rutei vieţii pentru a descoperi elemente de securizare în situaţia prezentă. Tendinţa de conservare care asigură identitatea şi coerenţa pot veni în contradicţie cu dorinţa de schimbare.

Dacă psihologia socială este preocupată cu analiza temerii faţă de schimbare, de dorinţa de perpetuare a unei stări de fapt, în lucrarea de faţă este vorba chiar de instinctul de conservare în contextul persuasiunii şi penetrării fondului intim afectiv al unei anumite categorii de subiecţi: soldaţi, prizionieri. Aceştia, sub imperiul fricii de moarte, în condiţii de luptă sau de prizionierat au fost supuşi acţiunii sistematice de schimbare a set-ului mental, de inducere a unei noi rutine cognitive, impunând subiecţilor experimentarea de comportamente “sociale” de renunţare, de abandonare.

În ce mod au rezistat aceştia? Ce resorturi i-au susţinut?

În literatură au fost descrise patru categorii de forţe de rezistenţă la schimbare:

Homeostazia sau tendinţa oricărui organism viu de a-şi menţine echilibrul. Acest comportament “de închidere” este specific oricărui sistem confruntat cu “atacuri” din afară (uman, social, etc.). Obişnuinţa generează un mod de interacţiune cu mediul social, un anume stil de viaţă. Schimbarea totală sau parţială a acestuia trezeşte un sentiment de frică, anxietate, o dorinţă de a redescoperi familiarul (mai ales în rândul subiecţilor cu vârsta de peste 40 ani şi, în cazul luptătorilor pe front).

Refuz motivat de competenţa deja dobândită: reuşitele individuale au generat în plan social recunoaşterea unui status social al persoanei. Un orgoliu exacerbat sau asociat cu o competenţă, în timp va conduce la încrederea exagerată în propria persoană materializată ulterior prin espingerea în bloc a realităţii, prin percepţia şi retenţia selctivă a argumentelor şi distorsiunarea mesajelor.

Refuz din ignoranţă datorită insuficienţei cunoştinţelor profesionale, lipsei de capital cultural. În această categorie, conştientizarea lipsei de competenţă poate da naştere neîncrederii în sine şi resentimentelor faţă de cei care sunt altfel.

Refuz din conformism social exprimat prin respectul faţă de tradiţii, dependenţă faţă de colectivitate, de subalterni şi egali. Individul nu mai are capacitatea de a decide singur, aşteaptă indicaţii care se modelează în funcţie de normele sociale. Supunerea îndelungată la reguli precise poate chiar modifica structura personalităţii, poate aplatiza sau chiar elimina accentele personale şi modela un profil de subordonat. În această situaţie contează foarte mult cât de severe sunt normele grupului de provenineţă, normele şi valorile acestuia. Dacă aparţine unei comunităţi închise, tradiţionaliste şi conservatoare, individul va avea mia puţine şanse să fie afectat prin inducerea de informaţii care să-i schimbe convingerile. (Vom observa în lucrare importanţa acestui principiu în rezistenţa în faţa presiunii psihologice, a unui grup de militari turci.).

Astăzi, în societăţile moderne, indivizii raţionează asupra argumentării aduse de către emitent, o filtrează (expunerea emitentului) dar elaborează contra-argumente care să sublinieze poziţia propusă şi să o consolideze pe cea proprie. Dacă subiecţii ştiu dinainte care este intenţia şi poziţia adptată de comunicator ei vor avea mai mult timp (de adaptare) să-i prevină şi întâmpine argumentele, astfel, vor rezista mai bine persuasiunii. Pot rezista mai bine persuasiunii şi indivizii care au preluat câteva argumente mai slabe ale emitentului. Acestea, conform mecanismului inoculării (vaccinării), îl vor imuniza faţă de o persuasiune ulterioară. Se desprinde de aici, ideea pregătirii psihologice profilactice.

Fiecare persoană îşi formează un anumit ansamblu (corpus) atitudinal, în trei modalităţi:

prin propria existenţă (eroare şi învăţare),

prin transfer de la persoane semni-ficative şi,

prin preluare de atitudini cristalizate la nivel grupal şi social sub forma de stereotipii sociale.

În viaţa socială se formează diferite atitudini stabile faţă de un grup de oameni diferenţiaţi pe criterii de rasă, etnie, vârstă, sex, etc., variabile care reflectă şi un acces inegal al indivizilor la resurse materiale şi nemateriale. Subliniem că indivizii care împărtăşesc aceleaşi condiţii de viaţă au tendinţa să-şi formeze şi

31



să-şi dezvolte reprezentări comune. Astfel apar bariere sociale între indivizi, solidarizări sau conflicte între grupuri. De aici iau naştere prejudecăţile, discriminările, segregarea. Deşi adesea sunt utilizaţi ca fiind sinonimi, aceste concepte trebuie folosite nuanaţat deoarece ele generează realităţi diferite.

Prejudecata reprezintă o judecată care nu deţine o justificare raţională şi, de obicei, este eronată; o opinie în general peiorativă, implicită, fără verificare sau control critic. Prejudecăţile apar la un individ sau un grup şi se însuşesc în procesul de socializare, de interiorizare a ormelor, valorilor, modelelor de raţionament, de soluţionare şi de comportament propriu grupurilor. Constituirea prejudecăţilor este favorizată de izolarea grupurilor şi a persoanelor şi în mod special de situaţiile de conflict sau concurenţă. Prejudecăţile reprezintă o atitudine negativă faţă de obiectul atitudinii respective. Chiar dacă scopurile nu sunt declarate, prejudecăţile au o anumită funcţionalitate: servesc la păstrarea ordinii sociale, a proprietăţii identităţii şi endogamiei. Permit întărirea identităţii şi apartenenţei la grup.

Spre deosebire de prejudecată, discriminarea constituie o acţiune negativă, o tratare inegală a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apartenenţa etnică, rasială, religioasă sau de clasă. Conceptul este uzitat de obicei pentru a descrie acţiunea unei majorităţi dominante în raport cu o minoritate dominantă şi, implică un prejudiciu adus unei persoane sau unui grup. Discriminarea este favorizată de etnocentrism, de cunoaşterea insuficientă a celorlalţi, de generalizarea propriei experienţe de viaţă, dezvoltarea de prejudecăţi, etc. În toate societăţile au existat aceste tratamente diferenţiate pentru indivizi egali. Aprecierea lor ca discriminare se face în funcţie de normele şi valorile sociale dominante.

Segregarea reprezintă o acţiune de menţinere la distanţă, de plasare a unui grup într-un spaţiu determinat pe baza prejudecăţilor. Segregarea reprezintă separarea rezidenţială a persoanelor cu caracteristici rasiale, etnice, culturale sau ocupaţionale similare, care tind să se aşeze şi să locuiască în zone ale unei comunităţi deja ocupate de alte persoane şi grupuri având respectivele caracteristici particulare. Segregarea marchează frontiera sapţială şi simbolică dintre “noi” şi “ei”. Astfel, se întăresc şi se menţin manifestările atitudinale şi comportamentale care îi aseamănă pe membrii grupurilor rezidenţiale şi în acelaşi timp îi deosebesc de membrii altor grupuri. Prin extensie, segregarea are uneori sensul de discriminare, denumind practici instituţionalizate prin care se limitează accesul unor grupuri sociale la resursele de venit, statut, prestigiu social, reproducându-se inegalităţile dintre grupurile dominante şi minorităţile etnosociale.

Stereotipurile sunt convingeri despre caracteristici psihologice şi/sau comporta-mentale ale unor grupări de indivizi, grupuri sociale, fixate în imagini-şablon, durabile, preconcepute. Ele nu se bazează pe observarea directă a fenomenelor, ci pe un mod de gândire aprioric, rutinizat, deseori arbitrar, fără legătură cu indivizii sau grupurile sociale evaluate. Ele sunt nişte “clişee mentale” care permit o “economie proprie de gândire”, altfel spus, în locul unor opinii formate prin experienţă directă şi judecată critică, preluăm scheme gata formate.

Stereotipurile reprezintă componenta emoţională a atitudinilor individuale şi colective, în timp ce prejudecata reprezintă componenta cognitivă, iar discriminarea, segregarea, componenta acţională a acestor atitudini în relaţiile dintre indivizi sau grupuri sociale.

Având efectuat acest demers teoretic dorim ca în continuare să evidenţiem schema de acţiune a echipelor de operaţii psihologice ce au acţionat în lagăre, asupra prizionierilor de război.

Acţiunile psihologice desfăşurate în taberele/lagărele de prizionieri reprezintă un domeniu important de acţiune, problematica prizionierilor jucând un rol important în desfăşurarea acestor conflicte. Astăzi, prizionierii de război constituie subiectul legilor, regulilor şi reglementărilor internaţionale care stipulează foarte clar drepturile şi îndatoririle acestora, fapt ce impune o grijă deosebită în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor psihologice în rândul acestora.

În lucrarea pe care o propunem, prizionierii de război constituie o categorie de victime a conflictelor armate, categorie năpăstuită. Desigur, prizionierii de război sunt supuşi la torturi sistematice şi rele tratamente, fac obiectul unor execuţii sumare şi asasinate în masă, condiţii inumane de detenţie, refuzul de a le recunoaşte calitatea de prizionier de război. În ceea ce ne priveşte vom analiza influenţa psihologică asupra prizionierilor ca parte a unor operaţiuni psihologice sistematice.

În demersul nostru şiinţific se impune definirea condiţiei de prizionier de război.

32



În acest sens, Preşedintele A.R.D.U., Dl Prof. Ionel Cloşcă1) afirmă:

Prizionierul de război este în fapt un combatant, un luptător, care dobândeşte această calitate şi intră sub protecţie internaţională după ce este capturat de adversar. Ca atare, numai combatanţii pot avea statutul de prizionier de război.

Conceptul de prizionier de război constituie o categorie istorică; ea a evoluat de-a lungul timpului, o dată cu diversificarea tipurilor de conflicte armate şi, respectiv, a categoriilor de persoane cărorare li se recunoaştea aceste statut de către dreptul internaţional umanitar.

PR

IZO

NIE

RI

DE

RĂ

ZB

OI

Com

bat

anţi

i Membri forţelor armate, miliţiile şi corpurile de voluntari din cadrul armatei

Membrii altor unităţi, corpuri de voluntari şi mişcări de rezistenţă

Membrii forţelor armate ale mişcărilor de elibereare naţională nerecunoscute de partea adversă

Populaţia unui teritoriu neocupat care combate adversarul fără a se fi constituit în forţe armate

Nec

omb

atanţi

i

Membrii forţelor armate

Cei care au misiuni de luptă: jurişti funcţionari

Personalul medical şi religios

Personal care urmează forţele armate

Membrii civilii ai echipajelor avioanelor militare

Corespondenţi de război, furnizorii forţelor armate

Membrii unităţilor de lucru şi serviciilor logistice

Membrii echipajelor marinei comerciale şi aviaţiei civile

1) Ionel Cloşcă, Prizionierii de război. Editorial în Revista Română de Drept Umanitar. Nr.4, 2001

33



Conferinţa diplomatică de la Geneva, (18.04 – 12.08.1949), a consacrat în exclusivitate prizionierilor de război o Convenţie specială - a III-a, care a extins sistemul de protecţie la toate categoriile de combatanţi. La articolul 4 din Convenţia de la Geneva din 12 august 1949, referitoare la tratamentul prizionierilor de război:

b) membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din mişcările de rezistenţă organizate, aparţinând unei părţi din conflict şi acţionând în afara sau în interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, dacă îndeplinesc cele patru condiţii de mai sus2);

c) membrii forţelor armate regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autorităţi nerecunoscute de puterea deţinătoare;

d) persoanele care însoţesc forţele armate fără a aface parte direct din ele, precum membrii civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondenţii de presă, furnizorii, membrii unităţilor de muncă sau ai serviciilor însărcinate cu bunăstarea forţelor armate, cu condiţia de a fi primit autorizaţia forţelor armate pe care le însoţesc;

e) membrii echipajelor, inclusiv comandanţii, piloţii şi elevii marinei comerciale şi echipajele aviatice civile ale părţilor în conflict.

În lucrarea de faţă vom observa modul în care au fost trataţi prizionierii în diferite tipuri de conflicte, rezistenţa psihologică a acestora cât şi multe alte aspecte psihologice şi sociologice caracteristice situaţiilor de conflict armat şi crizelor situaţionale.

În cadrul unei tabere de prizionieri, “specialiştii” în analiza subiecţilor urmăresc: descoperirea liderilor informali, observarea persoanelor care sunt în centrul atenţiei grupului, observarea (monitorizarea persoanelor izolate, însingurate; aceste persoane pot fi bolnave

mental sau pot să-şi ascundă adevărata identitate; observarea grupurilor mai neobişnuite, a gradului lor de organizare, notarea modului în care circulă informaţia (de la prizionier la prizionier), identificarea şi exploatarea informa-torilor, identificarea paznicilor, a modului în care aceste persoane îi avertizează pe ceilalţi, dacă grupul

format se împrăştie la apropierea gardienilor, identificarea codurilor (modalităţi şi canale de circulaţie a informaţiilor, de transmitere a

mesajelor, punerea la cale a unor şiretlicuri, utilizarea unor semnale/simboluri, etc.); utilizarea codurilor este un element specific tuturor taberelor de prizionieri indicând, în general, că se va petrece ceva ce trebuie ţinut secret,

identificarea persoanelor care migrează de la un grup la altul şi a căror prezenţă duce la schimbarea temei discuţiei; aceste persoane pot fi adesea oameni politici sau agenţi de informaţii,

identificarea şi observarea falşilor lideri, care vorbesc în numele unui grup da menţin în permanenţă contactul vizual cu unbul dintre membrii grupului, acesta fiind liderul real,

identificarea indivizilor care se împrietenesc imediat cu gardienii şi apoi sunt acceptaţi fără reticenţe de către prizionieri; astfel de persoane sunt probabil oamenii de legătură,

acordarea unei atenţii deosebite acelor prizionieri care vorbesc despre dispunerea taberei, sau despre materialele şi echipamentele folosite la construirea şi întreţinerea acesteia; aceşti prizionieri pot planifica o evadare sau confecţiona arme.

2 Cele patru condiţii impuse corpurilor de voluntari pentru a li se recunoaşte calitatea de combatan sunt, potrivit articolului I din Convenţia de la Haga din 1899 şi, respectiv din 1907, următoarele:

a) să aibă în fruntea lor o persoană răspunzătoare de subordonaţii ei, b) să poarte un semn distinctiv fix şi uşor de recunoscut de la distanţă; c) să poarte armele pe faţă, d) să se conformeze în operaţiunile lor, legilor şi obiceurilor războiului.

34



Una din atribuţiile personalului din taberele de prizionieri era culegerea de la prizionierii de război a unor informaţii relevante care să vină în sprijinul structurilor specializate de acţiuni psihologice. În acest sens trebuiau derulate interogatorii cu prizionierii de război. Odată ce prizionierii soseau în lagăr, membrii echipei de acţiuni psihologice conduceau interviuri în scopul identificării nemulţumiţilor, agitatorilor, instigatorilor şi ofiţerilor/cadrelor care au aparţinut unor structuri/domenii aparte (de informaţii, de acţiuni psihologice etc.) care pot încerca organizarea unor rezistenţe sau crea tulburări în interiorul taberei. În acest caz, aceşti prizionieri erau cazaţi în locuri speciale, în scopul interzicerii luării legăturii cu întreaga populaţie a taberei.

De asemenea, prizionierii erau intervievaţi în scopul determinării faptului dacă vor să coopereze în crearea unor reţele informaţionale pentru a da ajutor în procesul de restabilire a ordinii în tabără, în desfăşurarea pretestării şi posttestării produseşlor specifice de acţiuni psihologice, în furnizarea de informaţii despre alţi prizionieri sau despre diverse evenimente petrecute în tabără. În astfel de ocazii, erau culese alte informaţi relevante pentru acţiunile psihologice, care pot reprezenta o bază importantă în realizarea profilului psihologic al trupelor şi populaţiei civile din care fac parte prizionierii respectivi.

Informaţia era (este) crucială pentru desfăşurarea eficientă a unui program specific de acţiuni psihologice. Personalul care deservea tabăra manifesta o mare atenţie, pentru a-i identifica pe acei prizionieri care încercau, într-o manieră discretă, să-i contacteze neoficial, contact care se putea manifesta în următoarele modalităţi:

prizionierii solicită sprijinul sau prietenia gardienilor în schimbul furnizării unor informaţii, prizionierii manifestă reticenţă în a intra în contact cu ofiţerii de informaţii, prizionierii indică într-un interviu că sunt dispuşi să furnizeze informaţii şi să “spioneze” în

interorul taberei. Din materialele expuse a reieşit o altă sarcină a personalului ce supravegheau lagărele, şi anume, influenţarea psihologică a prizionierilor în scopul reducerii numărului actelor de indisciplină, a comportamenelor agresive, a tentativelor de evadare.

Pe lângă aceasta, apărea mult mai importantă, descoperirea falsei identităţi a prizionierilor. Descoperirea falsei identităţi a prizionierilor constituia o importantă măsură de securitate care putea reduce problemele potenţiale şi în acelaşi timp, facilita îndeplinirea cu succes a operaţiunilor specifice. În acest sens, membrii echipei de acţiuni psihologice urmăreau următoarele probleme:

documentele de identitate care nu se potrivesc, dacă răspunsurile la interviu nu concordă u răspunsurile la un alt interviu, identificare acelor aspecte care nu concordă cu un document iniţial, răspunsurile verbale întârzie la întrebări simple ale interviului (ex: data naşterii, gradul militar,

etc.), cazurile de prizionieri de război care şi-au distrus intenţionat documentele de identitate, cu

scopul ascunderii identităţii reale, subiecţii care evită să coopereze în orice etapă a interviului,, numele prizionierilor care apar în “lista neagră”, aceasta fiind o listă a persoanelor căutate,

similară celor de la birourile de imigranţi şi cele vamale. Ca un rezumat trebuie să spunem că, practic, toţi prizionierii dintr-o tabără reprezentau o ţintă pentru acţiunile psihologice. În acest sens, se acorda o atenţie specială următoarelor categorii:

liderilor informali ai prizionierilor, liderilor formali ai prizionierilor, prizionierilor de război care, înainte de capturare, au activat la niveluri ierarhice superioare în

armatele ţărilor lor, ofiţerilor din rândul prizionierilor de război, persoanelor din rândul prizionierilor care au deţinut diverse funcţii politice, persoanelor din rândul prizionierilor care au activat în structurile de informaţii, prizionierilor cu comportament agresiv, cu tentative de evadare, prizionierii cu dificultăţi de adaptare la condiţiile vieţii din lagăr, decanii de vârstă din rândul prizionierilor,

35



persoanele de sex feminin din rândul prizionierilor, personalul de asistenţă religioasă şi medicală din rândul prizionierilor, şi, nu în ultimul rând, modul de organizare, coeziunea în rândul grupurilor-naţiune de prizionieri.

Punctele vulnerabile ale ţintei.

Agresorul consideră prizionierul drept o ţintă vie, vulnerabilă în următoarele puncte-cheie:

Rezistenţa psihică şi stabilitatea moralului,

Coeziunea grupurilor,

Stilul de conducere şi personalitatea şefilor grupurilor de prizionieri.

36



OPERAŢIUNEA CORNFLAKES (cereale la micul dejun)

na din limitele utilizării fluturaşilor în cel de-al II-lea război mondial a fost numărul de fluturaşi necesari pentru a fi dispersaţi cu scopul de a creşte probabilitatea ca aceşti fluturaşi vor atinge ţinta de audienţă vizată. Chiar şi aşa, factori precum condiţiile climaterice cât şi alte

variabile diminuează şansele ca fluturaşii să abordeze audienţa fixată. U O altă problemă a fost aceea că, naziştii erau bine pregătiţi în aplicarea propagandei şi a fluturaşilor. De aceea, dacă ei conştientizau orientarea fluturaşului, atunci orice efort ar fi fost zadarnic iar fluturaşul (foaia volantă) s-ar fi dovedit inutil(ă) înainte de a-şi fi atins ţinta. Astfel, a apărut ideea “operaţiunea cornflakes”.

Ce s-ar fi întâmplat dacă, fluturaşii ar fi văzuţi din întâmplare ei ar fi livraţi direct audienţei, chiar la micul dejun (de aici şi numele de cereale la micul dejun).

Ideea a fost de a bombarda trenurile germane cu corespondenţă şi care legau nordul de Reich, cu bombardiere P-38. După ce bombardierele au oprit trenul, s-a reuşit luarea sacilor cu scrisori dintre sfărâmături. Astfel, s-au transferat sacii cu scrisori pentru propagandă şi le-au livrat ca o corespondenţă normală.

Acest proiect a necesitat o planificare anterioară, colosală. Curierii POW germani au fost investigaţi asupra frecvenţei, despre detalii ale compensărilor poştale şi asupra metodelor corecte de împachetare şi etichetare a sacilor de poştă.

Au fost selecţionaţi din cărţile de telefon a oraşelor Dresda, Berlin, Hamburg, Stuttgart şi Viena, peste 2 milioane de nume. Peste 15.000 de plicuri pe săptămână erau expediate de către funcţionari ai armatei şi dactilografiate de diferiţi dactilografi pentru a se evita suspiciunile. Prima misiune a fost în 5 februarie 1945. A fost atacat un tren pe drumul spre Linz iar locomotiva distrusă. Au fost schimbaţi 8 saci poştali, fiecare conţinând 800 de scrisori. Destinaţia scrisorilor a fost imediat francată, înainte ca plecarea să coincidă cu oraşele de pe parcursul trenului, astfel ca erorile să provină de la trenul distrus.

Plicurile au fost trimise atât militarilor cât şi civililor. Conţinutul diferea. Printre itemii trimişi au fost: o scrisoare “Der jager der sudfront” a fost trimisă trupelor de pe frontul italian. Plicurile militare falsificate conţineau un mesaj de la “Liga Partizanilor Germani”, care sugera că, în cadrul armatei există o amplă mişcare pentru pace. A existat şi o scrisoare de la Liga femeilor singure. Această scrisoare a fost trimisă trupelor combatante de pe front, întrebându-i pe membrii serviciului:

“Când eşti disponibil? Te aşteptăm în orice oraş străin în care poţi trece. Decupează simbolul ligii de pe scrisoare. Lipeşte-o de paharul tău în orice cafenea, în orice bar din apropierea gării. Cât de curând, o membră va fi lângă tine şi toate traumele luptei îţi vor dispărea în timpul unei nopţi încântătoare”.

Cursa de cuvinte nu face decât să distrugă morala membrilor serviciului atunci când ei citesc ultima parte a scrisorii, care declara:

“Nu te intimida, soţia ta, sora ta sau iubita este cu siguranţă una dintre noi”.

Au fost transferate din trenuri un total de 120 de saci poştali. Cu toate acestea este dificil de a evalua eficienţa opreaţiunii cereale la micul dejun.

Aceste metode de abordare a inamicului prin livrare de mesaje către o audienţă rămâne şi astăzi una din cele mai ingenioase metode de difuzare a propagandei media.

37



OPERAŢIILE PSIHOLOGICE DIN CADRUL MISIUNILOR DE PACE

n prezent, operaţiile psihologice sunt considerate parte integrantă a războiului modern: fără sprijinul lor nu se concepe executarea operaţiilor militare convenţionale.

S-aÎ r putea, oare, afirma acelaşi lucru şi despre operaţiile de pace?

Făcând apel la istorie, putem observa că, din 1948, când ONU a stabilit prima operaţie de menţinere a păcii în Palestina, şi până în zilele noastre foarte puţine misiuni de acest tip au fost sprijinite de operaţii psihologice.

Cărui fapt se datorează lipsa acestui sprijin? Oare sunt realmente utile operaţiile psihologice ca sprijin al misiunilor de pace?

Probabil că răspunsul la prima întrebare nu este foarte clar din cauza conceptului eronat despre operaţiile psihologice - propagandă asociată cu îndoctrinare, propagandă neagră sau înşelătorii şi minciuni, acţiuni cu caracter eminamente distructiv, executate de Goebbels şi de Ministerul german al Propagandei în timpul celui de-al doilea război mondial. Acest lucru s-ar putea datora şi tradiţionalului scepticism faţă de executarea unor activităţi de informaţii în cadrul misiunilor de pace, concept de care sunt foarte legate operaţiile psihologice pentru că, fără informaţii oportune, este greu ca o operaţie psihologică să aibă succes.

Pentru a răspunde la cea de-a doua întrebare este suficient să examinăm diversele misiuni care au beneficiat de sprijinul operaţiilor psihologice, şi anume:

operaţia PROVIDE COMFORT în sprijinul poporului kurd;

operaţia RESTORE HOPE din Somalia;

operaţia PROVIDE PROMISE în sprijinul refugiaţilor din Bosnia-Herţegovina.

În toate aceste misiuni, operaţiile psihologice au jucat un rol de mare importanţă iar utilitatea lor nu a fost pusă la îndoială.

Caracteristici şi principii ale operaţiilor psihologice din cadrul misiunilor de pace

Principalul obiectiv al operaţiilor psihologice din cadrul misiunilor de pace este sprijinirea forţelor de menţinere a păcii în îndeplinirea diferitelor misiuni care le sunt încredinţate. În general, se consideră că operaţia psihologică a avut succes dacă se reuşeşte să se câştige "încrederea şi cooperarea" auditoriului-obiectiv în favoarea forţelor de menţinere a păcii.

În misiunile de pace, auditoriul-obiectiv (persoana sau grupul de persoane căruia i se adresează un anumit mesaj) poate fi reprezentat de lideri, armate adverse, populaţii complete sau părţi ale acestora.

În multe cazuri, câştigarea "încrederii şi cooperării" auditoriului-obiectiv nu este o sarcină simplă deoarece percepţiile celor care compun misiunea de pace şi percepţiile auditoriilor-obiectiv sunt foarte diferite, şi anume:

componenţii misiunii de pace se consideră protectori şi imparţiali, făcând sacrificii pentru a ajuta toate părţile;

forţele adverse îi privesc pe cei din compunerea misiunii de pace ca străini cu rol de mediatori şi, uneori, ca mediatori părtinitori;

populaţia îi consideră străini şi protectori (presupuşi).

38



Dacă, prin intermediul unei campanii de operaţii psihologice, se reuşeşte influenţarea percepţiilor forţelor adverse şi ale populaţiei astfel încât să coincidă cu cele ale membrilor misiunii de pace, obiectivul urmărit va fi realizat.

Pentru executarea diverselor campanii de operaţii psihologice în misiuni de pace se va folosi propaganda, cu diferitele sale forme (faţă în faţă, foi volante, emisiuni prin difuzoare sau radiofonice, televiziune etc.), sau alt tip de acţiuni (diplomatice, politice, economice sau militare) capabile să influenţeze auditoriul-obiectiv.

Este de importanţă vitală să se ţină seama de faptul că propaganda realizată în misiunile de pace trebuie să fie mereu coezivă şi albă, evitându-se orice tip de bănuială din partea auditoriului-obiectiv; ea trebuie încadrată într-o operaţie psihologică de consolidare. Sunt totalmente interzise propaganda dezbinătoare, în care sunt criticaţi lideri sau grupuri de populaţie, şi propaganda neagră sau gri (în cazul cărora sursa nu este cunoscută sau este ascunsă).

Pentru a fi efectivă, propaganda trebuie să îndeplinească următoarele principii:

veridicitate (este obligatoriu ca toate mesajele transmise auditoriului-obiectiv să fie sigure şi ca minciunile să fie evitate, în caz contrar provocându-se discreditarea definitivă a sursei);

credibilitate (mesajul trebuie să fie şi credibil pentru auditoriul-obiectiv, numai astfel realizându-se efectul scontat);

verificabilitate (este necesar ca orice informaţie transmisă auditoriului-obiectiv să poată fi verificată de acesta pentru a i se dovedi caracterul veridic);

- unitate de efort (operaţia psihologică nu poate fi concepută independent de restul operaţiilor, pentru o activitate mai bună impunându-se coordonarea).

PRINCIPIILE MISIUNILOR DE PACE ŞI ALE OPERAŢIILOR PSIHOLOGICE DE SPRIJINIRE A ACESTORA

Misiuni de pace

Operaţii psihologice de sprijinire

respect reciproc veridicitate

imparţialitate credibilitate

credibilitate verificabilitate

limitarea folosirii forţei unitate de efort

transparenţa operaţiilor

coordonarea civili-militari

flexibilitate

În Vietnam, o acţiune psihologică îndreptată spre un şef al gherilei a eşuat datorită faptului că foaia volantă destinată lui personal conţinea informaţii incorecte. În ea se afirma că şeful respectiv avea tuberculoză, fiind incitat să se predea în schimbul unui tratament medical adecvat, la care nu ar fi avut acces în junglă. În realitate, acesta suferea de ulcer, nu de tuberculoză. Din informaţiile posterioare obţinute de la un prizonier, s-a aflat că întreaga credibilitate fusese pierdută, mesajele trimise ulterior fiind complet ignorate. Eşecul din exemplul prezentat evidenţiază importanţa respectării principiilor enumerate anterior (în acest caz, informaţiile erau eronate).

39



Responsabilităţi

Necesitatea de folosire a operaţiilor psihologice ca instrument de sprijinire a misiunilor de pace este neîndoielnică, dar ele trebuie executate cu abilitate, evitându-se orice tip de interpretare eronată din partea auditoriului-obiectiv. În acest sens, şeful forţei care îndeplineşte misiunea de pace răspunde de folosirea acestui tip de operaţie; este necesar ca el să nu uite indispensabila coordonare ce trebuie realizată cu organizaţia politică ce conduce misiunea (ONU, OSCE, NATO). De asemenea, este obligatoriu să se cunoască limitările legale prevăzute de statutul forţei (SOFA) precum şi alte tipuri de acorduri semnate cu privire la utilizarea operaţiilor psihologice.

Activităţile ce pot fi realizate în cadrul operaţiilor psihologice în misiunile de pace sunt de trei tipuri, şi anume:

pregătitoare;

în sprijinul operaţiilor militare;

în sprijinul operaţiilor civile.

Activităţile pregătitoare

Celula de operaţii psihologice va trebui să efectueze o evaluare psihologică a zonei de operaţii, identificând, între altele, liderii şi comunicatorii-cheie, posibilele auditorii-obiectiv, precum şi susceptibilităţile tuturor acestora. Apoi, va participa la pregătirea şi instruirea forţelor care vor îndeplini misiunea, informând despre caracteristicile şi particularităţile locuitorilor din zona de operaţii. În plus, trebuie pregătite auditoriile-obiectiv cu privire la sosirea forţelor de pace. Li se va explica în ce constă misiunea şi vor fi convinse să aibă un comportament de cooperare şi colaborare.

Activităţi în sprijinul operaţiilor militare

Unitatea de operaţii psihologice va fi purtătorul de cuvânt al comandamentului pe lângă diversele auditorii-obiectiv. În plus, vor fi realizate activităţi pentru:

obţinerea şi menţinerea asentimentului populaţiei faţă de prezenţa forţei;

proiectarea unei imagini favorabile a forţei;

evitarea interferenţelor;

asigurarea unui feedback în ceea ce priveşte percepţiile şi atitudinile.

Activităţi în sprijinul operaţiilor civile

Aceste activităţi sunt destinate, în principal, sprijinirii organizaţiilor neguvernamentale (ONG) şi se referă la:

asigurarea de informaţii;

evitarea interferenţelor cu operaţiile civile;

informarea populaţiei pe teme de sănătate sau securitate;

informarea despre mine/câmpuri de mine;

acordarea de ajutor în controlul refugiaţilor.

40



Operaţia RESTORE HOPE

Pentru ca cititorul să-şi poată face o idee despre materializarea sprijinului acordat unei misiuni de pace de o operaţie psihologică, vom prezenta câteva produse de propagandă realizate în cadrul operaţiei RESTORE HOPE din Somalia, precum şi mijloacele utilizate în acest scop.

Situaţia

După eşecul operaţiei UNOSOM, care nu a reuşit să asigure distribuirea ajutoarelor umanitare în Somalia şi să restabilească ordinea în capitala acesteia, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat operaţia RESTORE HOPE, care avea scopul de a instaura condiţiile necesare de securitate pentru distribuirea ajutorului umanitar şi relansarea procesului de reconciliere naţională (decembrie 1992).

Organizarea

Forţa de pace (UNITAF) era compusă din unităţi din 23 de ţări şi dispunea de o unitate de operaţii psihologice formată pe baza Grupului 4 operaţii psihologice din trupele de uscat americane. Această unitate avea următoarea compunere:

- Batalionul 8 (element de comandă şi control, centru de dezvoltare a produselor);

- Batalion tactic de amplificatoare;

- Batalion de difuzare (tipografii şi staţii radio).

Efectivul total era de 125 de oameni, dintre care 13 traducători/interpreţi (un marinar american de origine somaleză şi 12 localnici).

Mijloace de difuzare şi produse

a) Ziarul RAJO (în somaleză "speranţă");

Au fost realizate 116 ediţii diferite cu un tiraj zilnic de 25.000 de exemplare, distribuite în centrul şi sudul Somaliei. În articole erau prezentate teme cum ar fi:

- ajutorul umanitar;

- speranţele pentru viitor;

- reconcilierea şi procesul de unitate naţională etc.

b) Postul de radio RAJO

41



Au fost efectuate zilnic două emisiuni, cu durata de 45 min., pe frecvenţele AM, FM, şi UUS care includeau ştiri, informaţii variate privind misiunea, poezii şi scurte povestiri. Programul includea lecturi din Coran, citirea articolelor din ziarul RAJO, selcţiuni din poezii somaleze şi scurte povestiri, ştiri despre Africa, evenimente semnificative din lume şi muzică somaleză.

După ajustarea antenei, programele de emisie radio ajungeau în fiecare oraş şi orăşel din Somalia, acolo unde forţele UNITAF erau dislocate.

c) Foile volante

Au fost realizate 37 de tipuri de foi volante diferite, în total şapte milioane. Câteva din temele acestora au fost:

- forţa UNITAF nu sprijină nici o facţiune;

- prezenţa minelor, repararea drumurilor etc.;

- misiunile şi capacităţile forţei de pace.

De asemenea, au fost elaborate diferite postere, în număr mai mic decât foile volante.

d) Emisiuni transmise prin difuzoare

În acest scop au fost utilizate elicoptere şi autovehicule iar mesajele conţineau diferite instrucţiuni şi îndemnuri la predare. Aceleaşi echipe au distribuit ziare şi foi volante.

S-a considerat că sprijinul acordat de operaţiile psihologice operaţiei RESTORE HOPE a fost un succes. Generalul-locotenent american Robert Johnson, şeful UNITAF, a afirmat în acest sens: "Operaţiile psihologice i-au făcut pe somalezi să înţeleagă că nu venisem să luptăm cu ei, ci să-i sprijinim umanitar şi să le asigurăm protecţie".

Concluzii

În prezent, conceptul eronat despre operaţiile psihologice a fost depăşit, ele fiind considerate un mijloc indispensabil pentru obţinerea obiectivelor finale ale misiunilor de pace.

Atât ONU, cât şi alte tipuri de organizaţii politice cu caracter regional care participă la organizarea de operaţii de pace vor fi obligate, în viitor, să folosească operaţiile psihologice ca un mijloc care, alături de altele, face posibile micşorarea numărului de pierderi şi realizarea mai eficace a obiectivelor fixate.

În acest sens şi având în vedere numărul din ce în ce mai mare de misiuni de pace realizate în ultimii ani şi previzibile, operaţiile psihologice vor juca un rol mereu mai mare şi mai intens în sprijinul acestora.

42



FLUTURAŞI DISEMINAŢI ÎN SOMALIA; OPERAŢIUNEA “RESTORE HOPE”

43



OPERAŢIUNI PSIHOLOGICE ÎN PANAMA

entru mulţi americani, prima dată când au auzit cuvântul PSYOP a fost în legătură cu etapele finale ale Operaţiunii Just Cause. Ei au privit la televizor cum un grup de soldaţi din operaţiunile psihologice emiteau muzică rock la un nivel

asurzitor, 24h/24h, după ce megafoanele somaseră componenţii Ambasadei Vaticanului unde se refugiase generalul Manuel Noriega. Asediul a continuat până ce Noriega s-a predat. Din nefericire aceasta este tot ce îşi amintesc majoritatea americanilor despre operaţiunile psihologice derulate în Panama deoarece în acea situaţie rolul jucat de operaţiunile psihologice în Operaţiunea Just Cause a fost acaparată de muzica difuzată în jurul Ambasadei Vaticanului, care a fost evidenţiată de presă.

P

Planificarea şi pregătirea operaţiunii psihologice pentru declanşarea ostilităţilor în Panama au început cu câţiva ani înainte de operaţiunea Just Cause. Au fost dezvoltate materialele pentru operaţiunile psihologice care includ, emisiuni TV preînregistrate, casete pentru radio şi megafoane, au fost pregătite textele pentru radio şi megafoane şi, au fost pregătite posibilele teme şi structuri pentru materialele tipărite. Comandantul Batalionului 1 de operaţiuni psihologice, batalion cu zonă de responsabilitate pentru Panama, a fost desemnat Comandant al Forţei PSYOP pentru eventualitatea că ar putea apare ostilităţi. Ei nu trebuiau să aştepte prea mult.

În primăvara lui 1988, Noriega a accentuat propaganda sa anti-americană şi şi-a îndreptat trupele pentru a hărţui forţele americane. SUA a răspuns prin suplimentarea elementelor de securitate care includeau, poliţie militară, o altă brigadă de infanterie şi trei echipe de operaţiuni psihologice pentru megafoane.

Deoarece durata ostilităţilor era necunoscută, grupul 4 de operaţiuni psihologice a câştigat avantaj asupra situaţiei prin rotaţia echipelor de megafoane, pentru a le permite antrenamentul tuturor membrilor. Pe măsură ce tensiunea erupea, echipele de megafoane au reuşit sprijinirea forţelor de securitate ale SUA împotriva protestelor derulate de Forţele de apărare ale Panama (PDF) şi de către batalioanele Demnităţii (Dignity Battalions - DIGBAT). În fiecare situaţie echipele de la megafoane şi-au dovedit controlul utilizând casetele şi textele preînregistrate care, ulterior nu puteau fi evaluate pe parcursul Operaţiunii Just Cause.

În mai 1989, Noriega a anulat alegerile prezidenţiale după ce deja Guillermo Endara a fost ales Preşedinte. Această acţiune a contribuit ulterior la înrăutăţirea condiţiilor interne cât şi a relaţiilor internaţionale. Neliniştea crescândă din ţară semnală că se impune un scenariu de luptă.

Pe 3 octombrie, membrii forţelor de apărare panameze au încercat o ocupaţie militară nereuşită. Ca răspuns la această încercare, Noriega a eliberat conducerea forţelor de apărare menţinându-i doar pe aceia în care avea încredere. Această acţiune se dovedea a fi nepopulară în rândul PDF dar se va dovedi utilă ulterior, în angajarea operaţiunilor psihologice. Pe măsură ce nemulţumirea în Panama se accentua odată cu propaganda anti-americană, creştea şi preocuparea pentru siguranţa personalului şi a proprietăţii SUA.

Comandantul batalionului 1 operaţiuni psihologice a fost numit Generalul Sliner, ca membru a unei echipe de 20 de persoane din Forţa de Sud desemnat pentru a se desfăşura în avans în Panama, forţele de asalt şi aceasta dacă situaţia de luptă va deveni o realitate.

44



Pe 18 decembrie 1989, la două zile după împuşcarea unui membru al serviciului SUA şi hărţuirea altuia şi a soţiei lui de către PDF, echipa de 20 bărbaţi au primit ordin să se desfăşoare în formaţie de luptă în Panama.

Forţele de operaţiuni psihologice de înaintare în teritoriu constau în acest moment din batalionul 1 operaţiuni psihologice, o celulă de legătură în înaintare, un detaşament de megafoane aflat deja în ţară, grupul 4 operaţiuni psihologice deja poziţionat, având un post de radio de 10 KW pe frecvenţa AM, aeronava Volant Solo pentru emisiuni TV/radio, făcând parte din grupul de Operaţiuni Speciale 193 din garda naţională aeriană, Pennsylvania şi, biroul USSOUTHCOM J-3 PSYOP.

Pe 20 decembrie 1998 a fost realizată Operaţiunea Just Cause.

Forţele opoziţiei

Forţele de apărare panameze –PDF, numărau aproape 12.000 de persoane, garda naţională, poliţia şi oficialii dar, doar 4000 puteau fi catalogaţi ca trupe combatante. Forţele terestre ale PDF erau organizate în 2 batalioane de infanterie, 5 companii de infanterie uşoară, una de cavalerie şi două companii de ordine publică.

Echipamentul lor includeau 28 vehicule blindate. Forţele aeriene cuprindeau 500 de persoane cu elemente de recunoaştere, aeronave de transport şi antrenament cât şi elicoptere neînarmate. Marina PDF număra 400 militari echipaţi cu şalupe, cutere şi bărci de transport. În plus, forţele lui Noriega includeau mai mult de 18 batalioane paramilitare (Batalioanele Demnităţii).

Înainte de ora H, forţele americane numărau aproape 30.000 de oameni în care erau incluşi, Brigada de Infanterie 193, un batalion din Divizia a 7-a Infanterie, două companii ale marinei şi grupe ale poliţiei militare, forţe aeriene şi personal naval. La ora H şi după aceea, bombardamentul a imobilizat 7.000 de persoane: brigada Diviziei de aeropurtate 82, Regimentul de infanterie 75 şi echivalentul a 5 sau 6 batalioane a altor forţe de operaţiuni speciale ce include Forţele speciale ale armatei, forţe SEAL, unităţi speciale ale marinei, personal al operaţiilor speciale din forţele aeriene şi, specialişti pe operaţiuni psihologice.

Ulterior, în ziua D cât şi pe parcursul următoarelor zile, au sosit 7.000 de persoane, majoritatea din Divizia (L) a 7a Infanterie şi Brigada de Poliţie Militară şi din diferite afaceri civile şi operaţiuni psihologice, pentru a uşura asaltul forţelor, pentru implicarea în stabilitatea operaţiilor şi, pentru a ajuta la instaurarea noului guvern. Ultima suplimentare a adus în Panama 27.000 forţe SUA implicate în operaţiunea Just Cause; apropape 22.000 erau implicaţi în operaţiuni ca membri ai forţelor convenţionale, ATLANTIC, PACIFIC, BAYONET, SEMPER FI sau în războiul neconvenţional, GREEN, BLACK, BLUE, WHITE şi RED.

Eficienţa echipelor de megafoane

La ora H, aeronava 1-508 a avut misiunea de securizare a Ft. Amador, o instalaţie împărţită între SUA şi PDF.

45



După cum a fost foarte important pentru Preşedintele Bush să explice populaţiei americane motivul intervenţiei SUA în Panama, informarea populaţiei locale despre intenţia militarilor americani în Panama era o problemă crucială în sensul de a se obţine sprijinul acesteia. Au existat trei iniţiative ce au ajutat la menţinerea informării populaţiei şi anume publicarea ziarului cât şi emisiunile în limba spaniolă pe radio şi televiziune ealizate pe aeronava Volent Solo. Emisuinile radio şi TV, toate în spaniolă înştiinţau populaţia panameză nu doar despre intenţia SUA dar asigurau şi sfaturi asupra modului de a evita producerea de victime. Acest efort a fost amintit ca fiind un factor major în reducerea dezastrelor civile. În ceea ce priveşte emisia TV a fost ales canalul 2. În 8 ianuarie 1990, Forţele de operaţiuni psihologice au produs şi diseminat peste 1 milion de fluturaşi şi bileţele, 50.000 de afişe, 550.000 ziare şi 125.000 unităţi de alte materiale tipărite. Pe lângă emisiunile TV de pe Volant Solo, staţiile radio ale operaţiunilor psihologice acţionau 24h/24h pentru schimbarea atitudinii populaţiei din Panama.

Încă odată, operaţiunile psihologice s-au dovedit prin rolul integral jucat în timpul Operaţiunii Just Cause a fi o forţă de multiplicare. Echipele de megafoane desfăşurate cu unităţile convenţionale şi-au dovedit eficienţa în reducerea rezistenţei şi controlul populaţiei civile. Integrarea temelor majore subsidiare nivelelor forţei s-a dovedit mai slabă la început, dar s-a accentuat pe măsură ce programe de genul “bani pentru arme” şi-au dezvoltat un impact direct.

Ce s-a învăţat?

Integrarea anterioară în planificarea operaţiunilor psihologice au ajutat la asigurarea succesului deplin al operaţiunii.

Utilizarea echipelor tactice de operaţiuni psihologice prin megafoane pentru îndemnarea inamicului la predare înainte de asaltul poziţiilor acestora şi pentru controlul fluxului de refugiaţi prin emisiuni de direcţionare.

Folosirea emisiunilor pentru a determina populaţia să urmeze instrucţiunile şi sfaturile nu doar pentru a-i informa ci pentru a nu-i vătăma.

Comandanţii trebuie să pregătească personal mesajele folosite de echipele de operaţiuni psihologice de megafoane pentru a încuraja inamicul să se predea. Trebuie luate în considerare aspectele culturii locale.

46



Trebuie planificată utilizarea fluturaşilor pentru a potenţa eforturile echipelor de megafoane în controlul fluxului de refugiaţi.

De ce SUA a intervenit în Operaţiunea Just Cause – Panama

În timp ce forţele SUA luptau în Panama, administraţia Bush se pregătea să explice poporului american, necesitatea Operaţiuni Just Cause. Comitetul de Coordonare din cadrul Consiliului Naţional de Securitate a pus bazele intervenţiei. Membrii Comitetului au fost, Generalul de brigadă David C. Meade, Bernard Aronson de la Departamentul de Stat, Richard Brown, OSD şi William Price, NSC. Aflând doar cu ceva timp înainte de declanşarea Operaţiunii Just Cause, membrii comitetului de coordonare au lucrat în seara de 19 Decembrie şi în dimineaţa de 20 Decembrie, în Camera de Situaţii de la Casa Albă. Echipa a pregătit discursurile Preşedintelui şi a Secretarului de Stat. De asemenea, au ajutat la pregătirea discursului Preşedintelui ce va fi difuzat ulterior, dimineaţa, pe canalul televiziunii naţionale.

La ora 7, Preşedintele Bush transmitea naţiunii:

Stimaţi cetăţeni, noaptea trecută am ordonat forţelor militare ale SUA staţionate în Panama …De aproape 2 ani, SUA, naţiunile Americii Latine şi din Caraibe au lucrat împreună pentru a soluţiona crizele din Panama. Obiectivele SUA au fost de a asigura protecţia americanilor, de a apăra democraţia în Panama, de a combate traficul de droguri şi de a proteja integritatea Tratatului canalului Panama. Au fost realizate multe eforturi de a rezolva crizele prin diplomaţie şi negocieri. Toate acestea au fost respinse de dictatorul din Panama, generalul Manuel A. Noriega, un inculpat în traficul de droguri.

În vinerea trecută, Noriega şi-a declarat dictatura sa militară în stare de război cu SUA şi a adus în mod public ameninţări la viaţa americanilor din Panama. Chiar a doua zi, forţele aflate sub comanda sa au împuşcat şi ucis un angajat american, l-au speriat pe un altul, au arestat şi bătut în mod brutal un al doilea angajat american, după care i-a interogat brutal soţia, ameninţând-o cu abuzul sexual. Acestea au fost fapte suficiente.

Ameninţările nechibzuite ale generalului Noriega cât şi atacurile asupra americanilor au creat o stare de pericol iminent la adresa celor 35.000 de cetăţeni americani aflaţi în panama. Ca Preşedinte, am înalta obligaţie de a proteja viaţa cetăţenilor americani şi de aceea am decis ca forţele noastre armate să protejeze viaţa cetăţenilor americani aflaţi în Panama şi de a-l trimite pe generalul Noriega în faţa justiţiei, în SUA …

Într-un interviu cu New York Times, Secretarul de Stat, Baker a discutat despre justificarea legalităţii intervenţiei SUA în Panama. Atât art.51 al Cartei SUA cât şi art.21 al Cartei Organizaţiilor Statelor Americane recunosc dreptul la autoapărare ce permit SUA să ia măsurile adecvate pentru a apăra personalul militar al SUA, instalaţiile SUA. Nu numai că Panama a declarat existenţa unei stări de război şi au brutalizat cetăţenii SUA dar, rapoartele arată că adepţii lui Noriega se pregătiseră să atace cetăţenii americani din zonele învecinate. Mai mult, SUA avea dreptul şi îndatorirea conform art.IV al Tratatului Canalului Panama să protejeze şi să apere această cale de acces strategic. În cele din urmă, guvernul ales de la Endara, Arias Calderon şi Ford au permis venirea SUA.

47



OPERAŢIUNILE PSIHOLOGICE ÎN HAITI

e 18 iunie 1994, la Washington DC a fost stablită o echipă de sprijin, în sensul de a ajuta la restaurarea unei guvernări alese pe cale democratică ăn haiti şi pentru a împiedica exodul populaţiei haitiene de a pleca din Haiti pe vapoare nesigure, supraîncărcate. Obiectivul acestei

echipe de sprijin (MIST)1) era de a crea un mediu informaţional care să vină în sprijinul obiectivelor SUA de a restaura democraţia în Haiti, de a permite Preşedintelui Aristide să prezinte mesajul de reconciliere între părţi şi de a evidenţia planurile pentru revenirea sa la putere. MIST era compusă din soldaţi ai grupului 4 operaţiuni psihologice şi lingvişti vorbitori de creolă.

P În timp ce MIST se instala, au fost dezvoltate anumite produse pentru a stăvili fluxul spre SUA a emigranţilor haitieni. Aceste produse, care includeau mesaje la megafoane de pe şalupe ale pazei de coastă şi mesaje trimise de reprezentanţii SUA, au avut un impact imediat în blocarea şuvoiului de emigranţi haitieni. Mesajele iniţiale subliniau pericolul inerent ale emigrării pe vase ce au condiţii îndoilenice, vase nesigure şi în condiţii de vreme aspră.

Mesajele radio îi informau pe haitieni că vasele cu emigranţi prinse pe mare nu vor beneficia de azil în SUA ci vor fi preluaţi în taberele de refugiaţi din afara SUA. Ulterior, populaţiei haitiene i s-a transmis că singura modalitate de a obţine azil este de a depune formularele la birourile din Haiti pentru Serviciul de Imigrări şi Naţionalizare.

Aceste mesaje radio au fost emise de pe avionul Command Solo EC-130 din grupul de operaţiuni speciale 193. Pentru a fi siguri că mesajele radio vor atinge audienţa, au fost distribuiţi în Haiti 10.000 de aparate radio, fapt ce a condus la o creştere substanţială a audienţei. Zilnic, pe trei canale radio FM erau difuzate mesaje din partea preşedintelui Aristide cât şi discuţii în panel cu experţi politici haitieni. Scopul acestor emisuni era de a educa populaţia haitiană asupra conceptelor şi teoriilor democraţiei şi asupra

beneficiilor pe care le puteau dobândi odată cu restaurarea democraţiei în Haiti. Pentru atragerea ascultătorilor şi pentru a întări credibilitatea informaţiei, emisunile radio includeau şi istorii noi, comentarii a personalităţilor şi selecţiuni din muzica populară haitiană.

Când se apropia momentul ca forţele SUA să ajungă în Haiti, echipele de operaţiuni psihologice au emis mesaje cu instrucţiuni ce îi îndemnau la calm pe localnici. Ulterior, echipele tactice de operaţiuni psihologice au fost aduse cu elicoptere, înainte ca forţele terestre să înceapă să reducă interferenţa fie a militarilor haitieni fie a populaţiei civile.

Prin sosirea unor structuri ale armatei şi marinei în Haiti, a fost formată o forţă de operaţiuni psihologice (JPOTF). Aceasta era alcătuită din grupul de operaţiuni psihologice, batalionul 1 operaţiuni psihologice, un batalion cu responsabilităţi regionale, batalionul 9 operaţiuni psihologice, batalion tactic, batalion de diseminare operaţiuni psihologice, membri de rezervă din grupul 2 operaţiuni psihologice cât şi lingvişti din toate patru ramuri ale serviciului.

Misiunea acestei forţe (unităţi) era de a înlesni ordinea civilă şi de a elimina violenţa între haitieni. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, mesajele de pace şi reconciliere lansate de preşedintele Aristide erau utilizate în combinaţie cu tipăriturile şi cu alte mesaje emise pentru descurajarea actelor de răzbunare. Membrii acestor echipe ştiau prea bine din experienţa în Somalia (1992) de importanţa nu doar a

1) MIST: military Information Support team

48



câştigării sprijinului populaţiei cât sfătuirea pentru detensionare a tuturor părţilor interesate. Acest program s-a dovedit a avea un real succes demonstrat de miile de arme eliminate, de cele câteva scene de violenţă dintre haitieni, de numărul redus de acţiuni de condamnare, de primirea caldă şi sprijinul dat forţelor SUA atunci când s-a intrat în ţară.

O altă misiune a fost câştigarea inimilor şi sufletelor populaţiei haitiene prin eforturile de asistenţă umanitară care erau în derulare în ţară. Aceste eforturi au fost mediatizate prin emisuni radio şi megafoane. Dat fiind nivelul intelectual redus al haitienilor, au fost folosite şi alte mijloace de diseminare de mesaje. Pe lângă fluturaşi, au apărut tricouri, panouri stradale (bannere), mingi de fotbal etc.

Pe 15 octombrie 1944, Preşedintele Aristide a revenit în Haiti, într-un climat liniştit. Acum opinia populară în Haiti era de optimism, mulţumind sprijinului operaţiunilor psihologice, considerând astfel soldaţii americani şi forţele multinaţionale ca fiind salvatori ai ţării şi care au ajutat la renaşterea democraţiei în Haiti.

Probabil că cel mai important test l-a constituit dezvoltarea unei campanii de generare a încrederii publice în forţele publice de securitate care au trebuit să înlocuiască renumita forţă de Poliţie din Haiti. Acest efort nu a fost realizat cu uşurinţă atunci când s-a aflat că mulţi membri ai vechii poliţii s-au angajat în noua structură.

În cele din urmă, Forţele Multinaţionale au fost înlocuite de misiunea ONU în Haiti. Această tranziţie a presupus reducerea numărului de forţe la aproximativ 6.000. elemente din Grupul 4 PSYOP (aviaţie) şi rezerve din grupul 2 PSYOP, au rămas cu forţele ONU de menţinere a păcii pentru a se asigura că, guvernul ales pe cale democratică şi poporul haitian vor continua împreună să-şi dezvolte ţara.

Bibliografie recomandată:

1. Katherine McIntire Peters, Haitian Mission is smoothed by psyops getting out the word, în Army Times, 27.03.1995

49



FLUTURAŞI DISEMINAŢI ÎN GRANADA

CAMPANIA URGENT FURY

50



OPERAŢII PSIHOLOGICE ÎN BOSNIA1)

"În anul 1995, când au efectuat atacurile aeriene asupra poziţiilor Serbiei din jurul localităţilor Sarajevo, Gorazde şi Majevica, forţele NATO au folosit arme nucleare de joasă intensitate".

(Propaganda sârbă anti-NATO în presa audiovizuală, septembrie 1997).

omunitatea forţelor însărcinate cu operaţiile speciale (Special Operations Forces/SOF) îşi concentrează atenţia în mod deosebit asupra aspectelor de tip comando, precum raidurile, operaţiunile de salvare şi altele asemenea. Totuşi, în Bosnia, SOF nu au prea avut astfel de ţinte. Şi atunci, cu cât sunt mai mici eforturile depuse în desfăşurarea operaţiunilor psihologice de

anvergură (PSYOPs), cu atât mai pregnant se ridică întrebările referitoare la viitorul operaţiilor speciale.

C Vara şi finele anului 1997 s-au caracterizat printr-o acerbă luptă pentru putere între liderii partidelor de la guvernare şi din opoziţie din Republica Srpska (RS). Ori de câte ori una dintre facţiunile reprezentând linia dură anti-NATO ataca Forţa de Stabilizare NATO (SFOR) şi Acordul-Cadru General pentru Pace (General Framework Agreement for Peace/GFAP), era necesară contracararea prin informaţii factice a acestor atacuri duse prin presa audiovizuală. SFOR şi componenta sa americană, Divizia Multinaţională (Nord) [Multi-National Division (North)/MND(N)], au condus operaţiunile psihologice în scopul instaurării păcii, cu ajutorul forţelor aeriene ale SUA - EC-130E Commando Solo -, al presei audivizuale şi fluturaşilor; aceste acţiuni au fost desfăşurate atât de personalul implicat în operaţiunile psihologice, cât şi de Forţele Aeriene ale SUA, sectorul afaceri civile.

Ca în majoritatea situaţiilor implicând operaţiuni altele decât războiul (Operations Other Than War/OOTW), mijloacele de comunicare cu publicul au fost foarte limitate, şi în cadrul federaţiei, şi în RS. Reviste nici nu existau, iar ziarele erau puţine, scumpe şi aveau o difuzare restrânsă. Iată de ce presa audiovizuală a ajuns să fie extrem de influentă - în special cele câteva posturi TV mici, încă funcţionând. Acest lucru a devenit important atunci când o dispută dintre facţiuni ameninţa cu destabilizarea guvernului ales al RS. Una dintre facţiuni îl indica pe Radovan Karadzici drept criminal de război; această facţiune se folosea de facilităţile (limitate) ale televiziunii pentru a protesta împotriva GFAP, NATO şi a guvernului ales. Mediile de informare audiovizuale, de pildă, obişnuiau să se refere la liderul musulman al Bosniei, Alÿa Izetbegovici, ca la “un criminal musulman”. Platforma radio-TV aeropurtată a comando Solo

EC-130E putea îndeplini misiuni radio-TV aeriene, în benzi de comunicaţii militare şi în frecvenţele înalte standard AM, FM. Misiunile aveau loc la altitudini foarte înalte, pentru asigurarea unei propagări optime. Variantei de ultimă oră a EC-130E i s-au adus modificări extrem de specializate, cum ar fi: sisteme de navigaţie performante, instalaţii de autoprotecţie, capacitatea de a folosi televiziunea color în gamele de frecvenţă TV VHF/UHF, conform unor standarde globale foarte diferite. Trei EC-130E din forţelor aeriene ale Gărzii Naţionale au fost dislocate de la Aripa 193d Operaţii Speciale din Harrisburg (Pennsylvania) la o bază din Italia, aflată la distanţă de o oră de zbor faţă de Sarajevo, peste Marea Adriatică. Aceasta a fost o replică directă la propaganda ostilă radio-TV a sârbilor bosniaci din facţiunea Karadzici.

Pe timpul operaţiilor din Brindisi (Italia) avioanele EC-130 E erau echipate cu emiţătoare de înaltă putere atât pentru radio (AM şi FM), cât şi pentru televiziune. Avioanele puteau opera şi ca mijloace de bruiaj împotriva celor din dotarea sârbilor bosniaci, utilate cu staţii de emisie radio-TV puternice, sau puteau bruia semnalele acestora, anulându-le şi înlocuindu-le programele cu altele. Aviaţia a executat trei zboruri de încercare deasupra Bosniei-Herţegovina în septembrie, testând echipamentul de radiolocaţie

1) ADAMS, Psychological Operations in Bosnia (Operaţii psihologice în Bosnia). În: Military Review, SUA, vol.

78, nr. 6, dec.-ian. 1999.

51



printr-o “demonstraţie de forţă”, executată de SFOR. Aviaţia a reuşit să transmită încontinuu programele SFOR pe frecvenţele staţiei de radio MIR (pace).

În pofida eforturilor Înaltului Reprezentant şi ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, facţiunea disidentă a RS a refuzat în mod repetat să-şi înceteze sau să-şi reducă emisiunile radio-TV. Sub autoritatea GFAP şi conform ordinelor date de Consiliul NATO şi de Oficiul Înaltului Reprezentant, SFOR a capturat patru turnuri de emisie ale RS.

În acest fel au fost doar reduse – nu însă şi eliminate – programele inamicului, deoarece în RS radioul şi televiziunea aparţineau statului; iar SFOR nici nu dorea şi nici nu era pregătită pentru a controla întregul sistem radio-TV al Serbiei. La mijlocul lunii octombrie, elemente neidentificate din interiorul RS au sabotat emiţătoarele TV, făcând inoperantă staţia de televiziune guvernamentală în cea mai mare parte a estului RS. Facţiunea Karadzici a explicat această întrerupere a programului prin acţiunile “ilegale” ale SFOR.

La scurt timp după aceea, SFOR, cu ajutorul avioanelor EC-130 E aflate în misiune de luptă, a folosit o frecvenţă TV (utilizată în mod obişnuit de sârbii bosniaci) pentru a explica absenţa acestui program prin acţiunile ordonate de conducerea sârbilor bosniaci.

Fluturaşii şi mass-media locale

În aceeaşi perioadă, MND (N) a inaugurat un program informativ paralel, drept ripostă la programele radio-TV ale statului sârb. Comandantul de divizie a apelat la televiziunile locale atât pentru transmisii în direct, cât şi pentru înregistrări, ripostând astfel, la rândul său, la programele anti-NATO şi anti-SFOR. Totuşi, cea mai mare parte a regiunii estice a Bosniei nu putea recepţiona aceste transmisii. Pentru publicul din zonă s-a recurs la fluturaşi, răspândiţi de aparatele de zbor, care serveau drept mijloc de comunicare. Fluturaşii erau pregătiţi de militarii specializaţi în operaţiuni psihologice, care au încercat să le imprime un caracter educativ. Aceste produse aveau rolul de a atinge subiecte precum rolul oficialităţilor în societatea civilă - cu precădere rolul poliţiei în implementarea legii, în opoziţie cu cel al poliţiei politice. Alţi fluturaşi conţineau date despre ajutorul internaţional şi misiunea GFAP.

Fluturaşii erau împrăştiaţi din elicopter deasupra oraşelor cheie şi a localităţilor din zona de menţinere a păcii din nord-estul Bosniei şi din regiunile învecinate, aflate sub control american. Această zonă cuprindea toate regiunile importante din nordul Bosniei deţinute de sârbi, în care televiziunea şi radioul aparţineau statului. Au fost distribuiţi circa 43.000 de fluturaşi (atât de către militarii SFOR, cât şi din elicopter); ei cuprindeau informaţii despre democraţie şi o guvernare responsabilă, precum şi citate despre democraţie din gânditori de marcă (ex. Thomas Jefferson, John Locke, Platon). De pildă, pe un fluturaş se puteau citi următoarele cuvinte ale lui Locke: “Sfârşitul legii nu înseamnă abolirea sau privarea de libertate, ci menţinerea şi extinderea libertăţii”. În altă parte este citată afirmaţia lui Jefferson: “Atunci când cineva îşi asumă o responsabilitate publică, acea persoană trebuie să se considere a fi proprietate publică”. Sau, în mod ironic, făcându-se aluzie la neîncrederea sârbilor în tot ceea ce este german, este citată o frază a lui Immanuel Kant: “Singura formă stabilă de guvernare este aceea în care domneşte legea şi care nu depinde de absolut nici o persoană”.

Sprijinul operaţiunilor psihologice

După două generaţii de conducere autoritară, fosta Iugoslavie nu poate constitui un teren propice pentru instaurarea democraţiei. Conform tradiţiei, rolul poliţiei civile era acela de asigurare a consensului şi de prevenire a disensiunilor. În acest context, a apărut necesitatea misiunii IPTF (International Police Task Force – Forţele Internaţionale de Poliţie) de conducere a procesului de promovare a unui guvern responsabil şi reprezentativ, IPTF fiind o structură a ONU, constituită din ofiţeri de poliţie civilă de naţionalităţi diferite. Pe perioada alegerilor municipale din 1997, nu a fost deloc evident dacă poliţia naţională locală doar sprijinea desfăşurarea procesului electoral sau se şi implica în el.

Ofiţerii însărcinaţi cu operaţiile psihologice ai MND(N) au sprijinit IPTF în procesul de implementare a GFAP. Ei s-au ocupat de monitorizarea şi, uneori, de asistarea poliţiei bosniace în păstrarea ordinii, în ziua alegerilor. Personalul IPTF se bucura de avantajul de a se deplasa liber prin punctele de control ale

52



SFOR. În conformitate cu Anexa 11, IPTF avea responsabilitatea monitorizării şi consilierii poliţiei locale (la cerere) în privinţa siguranţei secţiilor de votare. În plus, IPTF trebuia să verifice respectarea regulilor de desfăşurare a procesului electoral, în preajma locurilor destinate votării (în mod special regulile referitoare la activitatea politică, la libertatea de mişcare, de acces şi de amplasare a afişelor electorale). De asemenea, IPTF încerca să remedieze consecinţele nerespectării acestor reglementări, prin aducerea lor la cunoştinţa poliţiei locale şi a altor autorităţi cu competenţă în domeniu.

IPTF se ocupa de monitorizarea, consilierea şi perfecţionarea forţelor poliţiei locale din Bosnia şi Herţegovina. Printre responsabilităţile IPTF, se numără următoarele:

supervizarea operaţiilor poliţiei locale cu privire la siguranţa publică;

restructurarea forţelor de poliţie locale şi reorientarea serviciului acestei instituţii: trecerea de la controlul public de tip comunist la serviciul public democratic;

coordonarea perfecţionării poliţiei locale şi sprijinirea implementării principiilor democraţiei în activitatea acesteia;

IPTF nu se substituie poliţiei locale, ci o ajută în aplicarea legislaţiei specifice; în acest sens, IPTF chiar distribuia fluturaşi, prin care îşi explica rolul.

În prezent, IPTF joacă un rol cheie în procesul de restructurare a federaţiei şi a forţelor aparţinând RS: după verificare, urmează numirea permanentă în funcţie a candidaţilor la posturi, în cadrul noii poliţii federale. Programul de asistenţă al IPTF cuprinde următoarele responsabilităţi:

monitorizarea, urmărirea respectării legilor şi inspectarea activităţii poliţiei, inclusiv a structurilor judiciare;

consilierea personalului şi a forţelor implicate în aplicarea legilor;

perfecţionarea personalului însărcinat cu aplicarea legilor;

facilitarea, în cadrul misiunii de asistenţă a IPTF, a activităţilor implicând aplicarea legilor de către partide;

depistarea ameninţărilor la adresa ordinii publice, monitorizarea capacităţii de lucru a agenţiei însărcinate cu aplicarea legislaţiei şi sesizarea acestei agenţii în legătură cu ameninţările;

consilierea autorităţilor guvernamentale din Bosnia-Herţegovina cu privire la înfiinţarea de agenţii ca cea susmenţionată;

alăturarea IPTF la personalul însărcinat de partide cu aplicarea legislaţiei, în exercitarea acestei funcţii.

Ce trebuie să reţinem

Acest articol se referă la modul de aplicare a metodelor PSYOPS standard şi doctrinare în situaţii nonstandard şi netradiţionale, pentru a se încuraja astfel dezvoltarea unor relaţii pozitive cu populaţia – sădirea încrederii populaţiei în autorităţi şi educarea acesteia în ceea ce priveşte rolul organizaţiilor internaţionale în aplicarea prevederilor unui acord internaţional.

În plus, Commando Solo EC-130 a dovedit în timp (de la operaţiile din Haiti până la cele din Bosnia) că merită efortul. Situaţia tensionată din Bosnia-Herţegovina a demonstrat versatilitatea sistemului şi importanţa operaţiunilor de sprijinire şi stabilizare. În mod analog, populaţia priveşte cu simpatie activitatea IPTF din comunitatea în care trăieşte.

53



OPERAŢII PSIHOLOGICE ÎN BOSNIA

"În anul 1995, când au efectuat atacurile aeriene asupra poziţiilor Serbiei din jurul localităţilor Sarajevo, Gorazde şi Majevica, forţele NATO au folosit arme nucleare de joasă intensitate".

(Propaganda sârbă anti-NATO în presa audiovizuală, septembrie 1997).

omunitatea forţelor însărcinate cu operaţiile speciale (Special Operations Forces/SOF) îşi concentrează atenţia în mod deosebit asupra aspectelor de tip comando, precum raidurile, operaţiunile de salvare şi altele asemenea. Totuşi, în Bosnia, SOF nu au prea avut astfel de ţinte. Şi atunci, cu cât sunt mai mici eforturile depuse în desfăşurarea operaţiunilor psihologice de

anvergură (PSYOPS), cu atât mai pregnant se ridică întrebările referitoare la viitorul operaţiilor speciale.

C Vara şi finele anului 1997 s-au caracterizat printr-o acerbă luptă pentru putere între liderii partidelor de la guvernare şi din opoziţie din Republica Srpska (RS). Ori de câte ori una dintre facţiunile reprezentând linia dură anti-NATO ataca Forţa de Stabilizare NATO (SFOR) şi Acordul-Cadru General pentru Pace (General Framework Agreement for Peace/GFAP), era necesară contracararea prin informaţii factice a acestor atacuri duse prin presa audiovizuală. SFOR şi componenta sa americană, Divizia Multinaţională (Nord) [Multi-National Division (North)/MND(N)], au condus PSYOPS în scopul instaurării păcii, cu ajutorul forţelor aeriene ale SUA - EC-130E Commando Solo -, al presei audivizuale şi fluturaşilor; aceste acţiuni au fost desfăşurate atât de personalul PSYOPS, cât şi de F.A. ale SUA, sectorul afaceri civile. Ca în majoritatea situaţiilor implicând operaţiuni altele decât războiul (Operations Other Than War/OOTW), mijloacele de comunicare cu publicul au fost foarte limitate, şi în cadrul federaţiei, şi în RS. Reviste nici nu existau, iar ziarele erau puţine, scumpe şi aveau o difuzare restrânsă. Iată de ce presa audiovizuală a ajuns să fie extrem de influentă - în special cele câteva posturi TV mici, încă funcţionând. Acest lucru a devenit important atunci când o dispută dintre facţiuni ameninţa cu destabilizarea guvernului ales al RS. Una dintre facţiuni îl indica pe Radovan Karadzici drept criminal de război; această facţiune se folosea de facilităţile (limitate) ale televiziunii pentru a protesta împotriva GFAP, NATO şi a guvernului ales. Mediile de informare audiovizuale, de pildă, obişnuiau să se refere la liderul musulman al Bosniei, Alÿa Izetbegovici, ca la “un criminal musulman”. Platforma radio-TV aeropurtată a comando Solo

EC-130E putea îndeplini misiuni radio-TV aeriene, în benzi de comunicaţii militare şi în frecvenţele înalte standard AM, FM. Misiunile aveau loc la altitudini foarte înalte, pentru asigurarea unei propagări optime. Variantei de ultimă oră a EC-130E i s-au adus modificări extrem de specializate, cum ar fi: sisteme de navigaţie performante, instalaţii de autoprotecţie, capacitatea de a folosi televiziunea color în gamele de frecvenţă TV VHF/UHF, conform unor standarde globale foarte diferite. Trei EC-130E din forţelor aeriene ale Gărzii Naţionale au fost dislocate de la Aripa 193d Operaţii Speciale din Harrisburg (Pennsylvania) la o bază din Italia, aflată la distanţă de o oră de zbor faţă de Sarajevo, peste Marea Adriatică. Aceasta a fost o replică directă la propaganda ostilă radio-TV a sârbilor bosniaci din facţiunea Karadzici. Pe timpul operaţiilor din Brindisi (Italia) avioanele EC-130 E erau echipate cu emiţătoare de înaltă putere atât pentru radio (AM şi FM), cât şi pentru televiziune. Avioanele puteau opera şi ca mijloace de bruiaj împotriva celor din dotarea sârbilor bosniaci, utilate cu staţii de emisie radio-TV puternice, sau puteau bruia semnalele acestora, anulându-le şi înlocuindu-le programele cu altele. Aviaţia a executat trei zboruri de încercare deasupra Bosniei-Herţegovina în septembrie, testând echipamentul de radiolocaţie printr-o “demonstraţie de forţă”, executată de SFOR. Aviaţia a reuşit să transmită încontinuu programele SFOR pe frecvenţele staţiei de radio MIR (pace). În pofida eforturilor Înaltului Reprezentant şi ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, facţiunea disidentă a RS a refuzat în mod repetat să-şi înceteze sau să-şi reducă emisiunile radio-TV. Sub autoritatea GFAP şi conform ordinelor date de Consiliul NATO şi de Oficiul Înaltului Reprezentant, SFOR a capturat patru turnuri de emisie ale RS.

54



În acest fel au fost doar reduse – nu însă şi eliminate – programele inamicului, deoarece în RS radioul şi televiziunea aparţineau statului; iar SFOR nici nu dorea şi nici nu era pregătită pentru a controla întregul sistem radio-TV al Serbiei. La mijlocul lunii octombrie, elemente neidentificate din interiorul RS au sabotat emiţătoarele TV, făcând inoperantă staţia de televiziune guvernamentală în cea mai mare parte a estului RS. Facţiunea Karadzici a explicat această întrerupere a programului prin acţiunile “ilegale” ale SFOR. La scurt timp după aceea, SFOR, cu ajutorul avioanelor EC-130 E aflate în misiune de luptă, a folosit o frecvenţă TV (utilizată în mod obişnuit de sârbii bosniaci) pentru a explica absenţa acestui program prin acţiunile ordonate de conducerea sârbilor bosniaci. Fluturaşii şi mass-media locale

În aceeaşi perioadă, MND (N) a inaugurat un program informativ paralel, drept ripostă la programele radio-TV ale statului sârb. Comandantul de divizie a apelat la televiziunile locale atât pentru transmisii în direct, cât şi pentru înregistrări, ripostând astfel, la rândul său, la programele anti-NATO şi anti-SFOR. Totuşi, cea mai mare parte a regiunii estice a Bosniei nu putea recepţiona aceste transmisii. Pentru publicul din zonă s-a recurs la fluturaşi, răspândiţi de aparatele de zbor, care serveau drept mijloc de comunicare. Fluturaşii erau pregătiţi de militarii PSYOPS, care au încercat să le imprime un caracter educativ. Aceste produse aveau rolul de a atinge subiecte precum rolul oficialităţilor în societatea civilă - cu precădere rolul poliţiei în implementarea legii, în opoziţie cu cel al poliţiei politice. Alţi fluturaşi conţineau date despre ajutorul internaţional şi misiunea GFAP. Fluturaşii erau împrăştiaţi din elicopter deasupra oraşelor cheie şi a localităţilor din zona de menţinere a păcii din nord-estul Bosniei şi din regiunile învecinate, aflate sub control american. Această zonă cuprindea toate regiunile importante din nordul Bosniei deţinute de sârbi, în care televiziunea şi radioul aparţineau statului. Au fost distribuiţi circa 43.000 de fluturaşi (atât de către militarii SFOR, cât şi din elicopter); ei cuprindeau informaţii despre democraţie şi o guvernare responsabilă, precum şi citate despre democraţie din gânditori de marcă (ex. Thomas Jefferson, John Locke, Platon). De pildă, pe un fluturaş se puteau citi următoarele cuvinte ale lui Locke: “Sfârşitul legii nu înseamnă abolirea sau privarea de libertate, ci menţinerea şi extinderea libertăţii”. În altă parte este citată afirmaţia lui Jefferson: “Atunci când cineva îşi asumă o responsabilitate publică, acea persoană trebuie să se considere a fi proprietate publică”. Sau, în mod ironic, făcându-se aluzie la neîncrederea sârbilor în tot ceea ce este german, este citată o frază a lui Immanuel Kant: “Singura formă stabilă de guvernare este aceea în care domneşte legea şi care nu depinde de absolut nici o persoană”. Sprijinul PSYOPS

După două generaţii de conducere autoritară, fosta Iugoslavie nu poate constitui un teren propice pentru instaurarea democraţiei. Conform tradiţiei, rolul poliţiei civile era acela de asigurare a consensului şi de prevenire a disensiunilor. În acest context, a apărut necesitatea misiunii IPTF (International Police Task Force – Forţele Internaţionale de Poliţie) de conducere a procesului de promovare a unui guvern responsabil şi reprezentativ, IPTF fiind o structură a ONU, constituită din ofiţeri de poliţie civilă de naţionalităţi diferite. Pe perioada alegerilor municipale din 1997, nu a fost deloc evident dacă poliţia naţională locală doar sprijinea desfăşurarea procesului electoral sau se şi implica în el. Ofiţerii însărcinaţi cu operaţiile psihologice ai MND(N) au sprijinit IPTF în procesul de implementare a GFAP. Ei s-au ocupat de monitorizarea şi, uneori, de asistarea poliţiei bosniace în păstrarea ordinii, în ziua alegerilor. Personalul IPTF se bucura de avantajul de a se deplasa liber prin punctele de control ale SFOR. În conformitate cu Anexa 11, IPTF avea responsabilitatea monitorizării şi consilierii poliţiei locale (la cerere) în privinţa siguranţei secţiilor de votare. În plus, IPTF trebuia să verifice respectarea regulilor de desfăşurare a procesului electoral, în preajma locurilor destinate votării (în mod special regulile referitoare la activitatea politică, la libertatea de mişcare, de acces şi de amplasare a afişelor electorale). De asemenea, IPTF încerca să remedieze consecinţele nerespectării acestor reglementări, prin aducerea lor la cunoştinţa poliţiei locale şi a altor autorităţi cu competenţă în domeniu. IPTF se ocupa de monitorizarea, consilierea şi perfecţionarea forţelor poliţiei locale din Bosnia şi Herţegovina. Printre responsabilităţile IPTF, se numără următoarele: supervizarea operaţiilor poliţiei locale cu privire la siguranţa publică;

55



restructurarea forţelor de poliţie locale şi reorientarea serviciului acestei instituţii: trecerea de la controlul public de tip comunist la serviciul public democratic;

coordonarea perfecţionării poliţiei locale şi sprijinirea implementării principiilor democraţiei în activitatea acesteia;

IPTF nu se substituie poliţiei locale, ci o ajută în aplicarea legislaţiei specifice; în acest sens, IPTF chiar distribuia fluturaşi, prin care îşi explica rolul.

În prezent, IPTF joacă un rol cheie în procesul de restructurare a federaţiei şi a forţelor aparţinând RS: după verificare, urmează numirea permanentă în funcţie a candidaţilor la posturi, în cadrul noii poliţii federale. Programul de asistenţă al IPTF cuprinde următoarele responsabilităţi: monitorizarea, urmărirea respectării legilor şi inspectarea activităţii poliţiei, inclusiv a structurilor

judiciare;

consilierea personalului şi a forţelor implicate în aplicarea legilor;

perfecţionarea personalului însărcinat cu aplicarea legilor;

facilitarea, în cadrul misiunii de asistenţă a IPTF, a activităţilor implicând aplicarea legilor de către partide;

depistarea ameninţărilor la adresa ordinii publice, monitorizarea capacităţii de lucru a agenţiei însărcinate cu aplicarea legislaţiei şi sesizarea acestei agenţii în legătură cu ameninţările;

consilierea autorităţilor guvernamentale din Bosnia-Herţegovina cu privire la înfiinţarea de agenţii ca cea susmenţionată;

alăturarea IPTF la personalul însărcinat de partide cu aplicarea legislaţiei, în exercitarea acestei funcţii.

Ce trebuie să reţinem

Acest articol se referă la modul de aplicare a metodelor PSYOPS standard şi doctrinare în situaţii nonstandard şi netradiţionale, pentru a se încuraja astfel dezvoltarea unor relaţii pozitive cu populaţia – sădirea încrederii populaţiei în autorităţi şi educarea acesteia în ceea ce priveşte rolul organizaţiilor internaţionale în aplicarea prevederilor unui acord internaţional. În plus, Commando Solo EC-130 a dovedit în timp (de la operaţiile din Haiti până la cele din Bosnia) că merită efortul. Situaţia tensionată din Bosnia-Herţegovina a demonstrat versatilitatea sistemului şi importanţa operaţiunilor de sprijinire şi stabilizare. În mod analog, populaţia priveşte cu simpatie activitatea IPTF din comunitatea în care trăieşte.

Studiu de caz:

OPERAŢIUNI PSIHOLOGICE ÎN BOSNIA: “OPERAŢIUNILE JOINT ENDEAVOR ŞI JOINT GUARD”

Bosnia Herţegovina este un teritoriu care de peste 600 de ani a suferit dezintegrări şi implicaţii în războaiele civile. O naţiune cu foarte puţine mijloace operaţionale de comunicare publică, unde revistele de ştiri erau aproape inexistente iar numărul de ziare era foarte redus, scumpe şi cu o circulaţie limitată. Adăugaţi la toate acestea şi existenţa unei lupte pentru putere între liderii politici ai opoziţiei din Republica Srpska (RS) cu o facţiune condusă de puternici reprezentanţi anti-NATO, începând cu atacuri televizate aprige împotriva forţelor NATO de Stabilizare –SFOR şi, a Acordului cadru General pentru Pace (GFAP) şi astfel, ve-ţi avea un scenariu propice pentru derularea unor operaţiuni psihologice (PSYOP).

La început, campania PSYOP avea ca obiectiv urmărirea populaţiei locale din Bosnia-Herţegovina şi dorea să structureze atitudinile şi comportamentele în favoarea operaţiunilor Forţelor de Implementare (IFOR) şi a succesorilor săi, a Forţelor de Stabilizare – SFOR. Deşi necesităţile impuneau în mod clar

56



sprijinul operaţiunilor psihologice, o parte din personalul NATO a ezitat să utilizeze conceptul de “campanie de operaţiuni psihologice”. După unele discuţii s-a decis că forţele NATO vor acţiona sub titulatura de “Campanie de Informare IFOR” (IIC). Indiferent de numele ales, campania de informare a fost o adevărată campanie de operaţiuni psihologice. Ea a fost condusă de forţe specializate PSYOP şi, în conformitate cu planul NATO pentru pace, a sprijinit doctrina activităţilor psihologice.

Campania de informare IFOR (IIC) a fost concepută de la început ca forţă de protecţie. Mai întâi, prin îndeplinirea mandatului NATO şi de clarificare a intenţiilor faţă de populaţia locală, IIC încerca să prevină neînţelegerile ce puteau conduce la o violenţă inutilă. Apoi, obiectivul IIC era de asigurare a conformităţii faţă de Acordul de Pace de la Dayton şi, descurajarea facţiunilor de a interveni în operaţiunile IFOR/SFOR. Temele şi obiectivele aprobate în Decembrie 1995, reflectau importanţa copleşitoare acordată misiunii forţei de protecţie. Majoritatea temelor au evidenţiat faptul că IFOR/SFOR aveau reguli rigide în ceea ce priveşte implicarea şi capacitatea de a induce acordul de pace şi de a răspunde imparţial la toate aspectele de violare ale acordului de pace. Temele ulterioare urmăreau să descurajeze facţiunile şi populaţia locală pentru a nu stânjeni operaţiunile IFOR/SFOR cât şi de a încuraja cooperarea cu NATO.

Războiul civil din Bosnia a contribuit la alte aspecte majore de preocupare care făceau dificilă încheierea păcii. Dintre acestea, amintim:

Şomajul - majoritatea oamenilor de afaceri erau la pământ. Se estimează că Bosnia funcţional la 10% din productivitatea anterioară războiului. Absenţa industriei a avut ca rezultat în unele zone atingerea unei rate a şomajului cuprinsă între 60-90%.

Economia. În tranziţia de la regimul comunist, către o economie de piaţă, economia Bosniei consta în principal pe mici afaceri de familie pe fondul unei mari doze de activitate a pieţei negre. În timp ce ţările Europei de est erau martore ale căderii comunismului şi a dezmembrării Uniunii Sovietice şi, vedeau în aceasta o oprtunitate de a intra pe piaţa capitalistă, Bosnia era încă implicată în războiul civil. Pentru a face lucrurile şi mai rele, fosta Yugoslavie şi-a amintit de ajutoarele externe din partea Uniunii Sovietice. În timp ce zidul Berlinului cădea, Uniunea Sovietică şi-a întrerupt sprijinul.

Refugiaţii – acolo existau zeci de mii de refugiaţi ce au fost alungaţi din căminele lor datorită războiului civil. Personalul afacerilor civile şi ale PSYOP vor continua să joace un rol crucial dacă procesul de reaşezare ar fi o reuşită.

Conceptul operaţiunilor.

Campania PSYOP a fost structurată pentru a influenţa populaţia locală şi pentru a determina facţiunile luptătoare să coopereze în activităţile NATO. Pentru realizarea acestor obiective, s-a declanşat o campanie multimedia, chiar dacă a fost cam limitată şi, a utilizat pas-cu-pas procese psihologice pentru a provoca modificări atitudinale. Pentru înfăptuirea acestora, structura corpului Combined Joint PSYOP Task Force a supravegheat operaţiunea a 34 de organizaţii subordonate, inclusiv teatrul de desfăşurare, elementele de sprijin cu divizii şi brigăzi cât şi cu echipe tactice PSYOP.

Bosnia a considerat că forţele militare active ale sale nu sunt pregătite să sprijine pacea prin menţinerea operaţiunilor pe o perioadă mai mare. Contribuţia forţelor armate, aeriene, din garda naţională şi din unităţile de rezervă specializate în medicină, informaţii, relaţii publice, drept, a fost foarte bine evidenţiată prin succesul repurtat în operaţiuni.

La început, celui de-al II-lea grup de Operaţii psihologice scos din poziţia de la Fort Bragg, Armata SUA i s-a acordat misiunea de a sprijini campania de informare. Dată fiind dimensiunea teatrului de desfăşurare şi durata misiunii proiectate, au fost apelate în mod virtual toate unităţile de operaţiuni psihologice pentru a-şi acorda sprijinul în realizarea misiunii. În iunie 1996, o parte din Compania 346 PSYOP şi-a început desfăşurarea în Bosnia, împreună cu alte segmente din formaţiunile 15 PSYOP BN (POB), Grupul 2 PSYOP POG. În structura 15 PSYOP BN (POB) erau desfăşurate în formaţiune de luptă, o Diviziune de elemente de sprijin psihologic (DPSE 20) şi, trei brigăzi de elemente de sprijin psihologic, fiecare având încorporate câte rei echipe tactice PSYOP (TPT) de genul Task Force Eagle,

57



cât şi elemente de sprijin ale forţelor britanice din Divizia Multinaţională (MND) din Sud-Vest. În plus, personalul Grupului 7 de operaţiuni psihologice au constituit “Red Ball”, elemente de comandă a PSYOP, elemente de comandă a PSYOP la Centrele de Operaţiuni (HQ CJIICTF) din Sarajevo, care au servit pentru transportul elementelor obţinute la diferitele Diviziuni Multi-Naţionale (MND-uri) şi, au fost utilizate după solicitări, pentru a compensa unele neajunsuri în teatrul de operaţiuni datorate difuzării.

De asemenea, desfăşurarea includea ofiţeri mobilizaţi de la HQ 15 POB şi HQ 2 POG care activaseră în Corpurile PSYOP Support Element (CPSE) şi în Combined Joint Information Task Force (CJIICTF), cu funcţii de comandă şi, 2 POG a servit ca punct de comandă pentru CJIICTF. Unităţile PSYOP au operat singure în Bosnia, având elemente active răspândite prin sectoarele, american (Tuzla), englez (Banja Luka) şi în cel francez (Sarajevo).

În continuare sunt enumerate unităţile de rezervă, de operaţiuni psihologice ce au participat în operaţiunile Joint Endeavor şi Joint Guard.

2nd Psychological Operations Group 7th Psychological Operation Group 93rd Psychological Operation Center 10th Psychological Operation Battalion 11th Psychological Operations Battalion 13th Psychological Operations Battalion 14th Psychological Operations Battalion 15th Psychological Operations Battalion 17th Psychological Operations Battalion 353rd Psychological Operations Battalion 301rd Psychological Operations Company 303rd Psychological Operations Company 305rd Psychological Operations Company 312rd Psychological Operations Company 315rd Psychological Operations Company 320rd Psychological Operations Company 339rd Psychological Operations Company 346rd Psychological Operations Company 361st Psychological Operations Company 362nd Psychological Operations Company HHC 12th Psychological Operations Battalion HHC 16th Psychological Operations Battalion

Campania Multimedia

Campania PSYOP urmărea să atingă populaţia locală printr-o campanie multimedia pentru a orienta foarte aproape de obiectivele NATO. În contextul Bosniei, unde facţiunile reduse controlau media locală şi o foloseau în scopul propagării propriei propagande, IFOR/SFOR au trebuit să dejoace atacurile mediei locale pentru a aborda în mod eficient audienţa locală. De asemenea, în ţară, unde populaţia era acomodată cu tehnicile moderne de media şi manifesta o anume expectaţie sofisticată, campania PSYOP părea să capete avantajul a câtorva locuri de întâlnire pentru a-şi distribui mesajul.

Pentru a-şi îndeplini aceste obiective, NATO a recurs la o varietate de mijloace media proprii.

The Herald of Peace, un ziar săptămânal, tipărit atât în alfabetul latin (favorizat de bosniaci şi de croaţii-bosniaci) cât şi în alfabetul chirilic (favorizat de sârbii-bosniaci) cu un supliment în limba engleză. Ulterior, această publicaţie a devenit The Herald Progress, un ziar lunar. La finele lui 1997, CJICTF a decis tipărirea doar a unor ediţii speciale a acestui ziar. CJIICTF/CJICTF a tipărit 100.000 de exemplare pentru mai mult de 65 de numere ale publicaţiei. Ziarele au fost distribuite în 24 de localităţi croate, 41 de aşezări musulmane şi 49 de instituţii sârbeşti. În total, 114 oraşe au primit ziarele IFOR şi SFOR.

58



Foi volante, postere şi manifeste. Soldaţii însărcinaţi cu misiuni tactice PSYOP, care acţionau în zona de răspândire a celor trei divizii, erau ocupaţi cu distribuţia manifestelor şi a prospectelor. Datorită faptului că în zona estică a Bosniei s-au înregistrat un număr ridicat de staţii radio şi de televiziune, s-a recurs la distribuţia în emisie de unde radio-TV a manifestelor, ca mediu de comunicare în câştigarea audienţei. În zona de operaţiuni, au fost răspândite în perioada dec. 1995-nov.1997, mai mult de 3 mil. de foi volante, afişe şi manifeste. Aceste produse au abordat subiecte precum rolul oficialilor într-o societate democratică, în special rolul poliţiei în impunerea legii (în loc de exercitarea poliţiei politice), extragerea minelor, zona de separaţie şi recunoaşterea criminalilor de război. Alte prospecte au prezentat fapte referitoare la ajutorul internaţional şi la Acordul cadru general pentru Pace (General Framework Agreement for Peace - GFAP). Aceste manifeste au fost răspândite din elicoptere deasupra punctelor cheie ale oraşelor vizate din zonele cu forţe americane de menţinere a păcii, din NE-ul Bosniei şi zonele adiacente. Acestea includeau orice zonă majoră cu populaţie sârbă din nordul Bosniei, unde acţionau staţiile de emisie anti-NATO şi anti-GFAP.

Prospectele prezentau informaţii referitoare la democraţie şi responsabilitatea guvernului, incluzând casete cu gânditori ai democraţiei, cum ar fi: Thomas Jefferson, John Locke, Platon şi alţii. De exemplu, într-unul din prospecte este inclus un citat din J. Locke: ,,The end of law is, not to abolish or restrain, but to preserve and enlarge freedom”. În altul găsim un sfat al lui T. Jefferson: ,,When a man assumes a public trust he should consider himself as public property”. Am putea spune că este chiar ironic, dată fiind neîncrederea istorică a sârbilor pentru tot ceea ce este german, un alt citat este chiar din Immanuel Kant: ,,The only stable form of government is where the rule of law reigns and does not depend on any person”.

The 193rd Special Operations Wing (PAANG)

Comando-ul Solo, de emisie aeropurtată, The EC-130 E din formaţiunea 193rd Special Operations Wing, a avut ca misiune, emisia cu subiect psihologic de pe platforma aeropurtată în benzile de undă standard AM, FM, în înaltă frecvenţă, în benzi de comunicaţie militară şi TV. Misiunile s-au derulat prin zboruri la altitudine maximă pentru a se asigura o propagare optimă. La ultima variantă EC-130 E s-au realizat modificări specializate, printre care abordarea sistemelor de navigaţie, echipamentul de autoprotecţie şi, capacitatea de emisie pentru televiziunea color, pe o multitudine de standarde globale pe mediile VHF/UHF.

Trei structuri ale Gărzii Naţionale aeriene, EC-130 E au fost desfăşurate din Harisburg, Pennsylvania, la o bază din Italia, la o oră de zbor spre Sarajevo, pe deasupra Mării Adriatice. Aceasta s-a constituit ca un răspuns direct la propaganda radio-TV a sârbilor bosniaci, din partea facţiunii Karadzic.

Funcţionând în Brindisi, nucleele EC-130E erau echipate cu emiţătoare de mare putere pentru TV şi pentru emisii radio AM, FM. Planoarele puteau funcţiona ca mijloace de bruiaj împotriva staţiilor de emisie radio-Tv ale sârbilor bosniaci sau, pur şi simplu să anuleze semnalul, acestora, înlocuindu-l cu alte programe. Aeronava a executat în septembrie trei zboruri test deasupra Bosniei-Herţegovinei, testând echipamentul de emisie radio ca “manifestări nonviolente a forţei” de către SFOR. Aeronava şi-a desfăşurat cu succes programele de emisie de la staţia radio MIR aparţinând SFOR, fără a fi întrerupte.

Staţiile radio.

Numărul şi locaţiile radio IFOR/SFOR au variat pe parcursul operaţiunilor ajungând la un vîrf de 59 de staţii.

În planul de bază, IFOR a desemnat cinci staţii radio localizate în cele mai populate oraşe din ţară: Sarajevo, Tuzla, Banja-Luka, Mrkonjic Grad şi Mostar (localitate lovită pe 14 sept. 1996). Pe parcursul a 6 luni de operaţiuni SFOR, CJICTF opera în Sarajevo (Radio MIR), Brcko şi Coralici, cu trei staţii radio.

La finele anului 1977, Diviziunea franceză a deschis o nouă staţie în Mostar. Acest radio emitea cel puţin 18 ore, muzică, buletine de ştiri şi mesaje.

Spoturi TV.

59



Diviziunea multinaţională din Nord a inaugarat un program de sprijin informaţional împotriva staţiilor de emisie sârbe. Comanda diviziunii a apărut la televiziunile locale, atât în direct cât şi cu înregistrări, cu scopul de a contracara emisiunile anti-Nato şi anti-SFOR. Aproximativ 70% din populaţia Bosniei putea recepta televiziunea SFOR prin 8 relee de transmisie. În martie 1977, IFOR/SFOR au produs 51 de spoturi TV pentru a fi difuzate la posturile locale din teatrul de operaţiuni.

Batalionul german OPINFO a realizat o revistă lunară pentru tineret, Mirko, orientată către adolescenţi. Publicarea a început în iunie 1996 iar producţia a ajuns la finele lui 1997 la 100.000 de exemplare/ediţie.

Comunicarea faţă-în-faţă.

Una dintre cele mai eficiente arme PSYOP a constituit-o şi una din cele mai vechi: comunicarea faţă în faţă. Abilitatea echipei tactice PSYOP (TPT) de a se aşeza, de a se relaxa şi doar să discute cu, sau de “a flecări” cu localnicii la o cafenea, sau restaurant sau la domiciliul acestora, le-a permis soldaţilor să discute cu oamenii în termeni reali. Capacitatea de evaluare imediată a impactului declaraţiilor asupra ţintei de audienţă a permis o mai mare abordare într-un timp mult mai scurt.

Înarmaţi cu puncte de discuţie conferite iniţial de către DPSE – Diviziunea de Sprijin cu Elemente Psihologice, şi ulterior de MPAD, Detaşamentele Mobile pentru Afaceri Publice, TPT au fost capabili să asigure localnicilor o linie de comunicare chiar şi pentru problemele sensibile cum ar fi crimele de război. Unele discuţii deosebite ale TPT cu partidele politice locale au avut ca rezultat primele, şi probabil singura serie de “întâlniri cu partidele” din Bosnia- Herţegovina. La aceste întâlniri, reprezentanţii locali ai partidelor naţionale sârbe, croate, musulmane, se aşezau şi, într-o manieră civilizată abordau diferendumurile şi chiar soluţiile posibile la problemele locale cu care aceştia se confruntau. Mai mult, PSYOP TPT au dovedit clare abilităţi de comunicare în situaţiile de criză, cum s-a întâmplat la Zvornik, Mahala şi Celic. Succesul TPT nu s-a datorat doar abilităţilor membrilor ci, capacităţii echipei de a răspunde cu claritate şi rapiditate trebuinţelor unităţilor sprijinite. În plus, pe teritoriul Bosniei, trupele NATO afişau zilnic “prezenţa” patrulelor. Trupele SUA numărau doar ele 50 de patrule, trimiţând patru convoaie de maşini blindate Humvees, cu mitralieră calibrul 50, gata pregătite. Rolul patrulelor era de a descuraja violenţa, să confere bosniacilor sentimentul de securitte, de a dobândi şi transmite informaţii. În mod regulat, soldaţii patrulau mergând pe jos, pentru a simţi pulsul populaţiei şi pentru a răspândi o stare de siguranţă. Chiar dacă erau puternic înarmaţi, adesea aceste patrule au găsit că, cea mai bună armă era informaţia sau “răspândirea adevărului” în rândul localnicilor. Lt. Col Michael Ryan, comandantul a 1000 de membri ai formaţiunii 1-8 Cav task Force, observa: “Nu am mai fost niciodată într-un loc în care oamenii să vină la tine atât de speriaţi”.

Atenţii prieteneşti

Pe măsură ce războiul destrăma mediul, multe produse au fost dăruite şi au fost bine primite de populaţia locală. Între aceste produse au existat unele special destinate copiilor, produse cum ar fi, cărţi de colorat cu creioane sau carioca, mingii de fotbal sau de basket cu logo-ul SFOR, de asemenea şi pixuri, agende personalizate cu logo-ul SFOR. Probabil că, o piesă cu caracter unic l-a constituit o carte comică, Superman, în care eroul atenţiona copiii din Bosnia- Herţegovina asupra pericolului terenelor minate.

60



Carduri de informare/fraze, pentru comandă şi trupe. Pentru a veni în ajutorul trupelor multinaţionale aflate sub pavilion IFOR/SFOR, au fost distribuite 517.000 carduri (broşuri) cu informaţii, fraze necesare nivelului de comandă cât şi trupelor.

Operatorii din domeniul psihologiei, MND(N), au ajutat International Police Task Force (IPTF), o entitate ONU, alcătuită din ofiţeri civili de poliţie, proveniţi din numeroase naţiuni, aceasta pentru implementarea GFAP. Aceste cadre au monitorizat şi uneori au ajutat poliţia bosniacă să menţină ordinea în ziua alegerilor. Personalul IPTF a beneficiat de privilegiul de liberă trecere prin punctele de control SFOR. Sub egida Anexei 11 din GFAP, IPTF era responsabil de monitorizarea şi consilierea poliţiei (la cerere) asupra stării de securitate a locurilor de votare. În plus, IPTF monitoriza pentru asigurarea reglementărilor electorale ce trebuiau respectate în mod strict în vecinătatea locurilor de votare, în special, fiind vorba de acele reglementări referitoare la activitatea politică, libertatea de deplasare şi de acces cât şi de afişarea propagandei politice. De asemenea, acest personal a încercat să elimine violenţa în alegeri, atenţionând oficialii poliţiei locale, LEC cât şi alte autorităţi interesate.

Operaţiunile IPTF au fost limitate deoarece echipelor le-au lipsit puterea de investigaţie sau de acţiune, rezumându-se doar la consilierea şi sfătuirea poliţiei locale. Astfel, cadrele IPTF au depins în mare măsură de dezvoltarea raportului cu poliţia şi populaţia locală, în ceea ce priveşte promovarea cooperării şi a influenţei indirecte. De asemenea, soldaţii PSYOP au participat, promovându-şi credibilitatea, prin propsecte pregătite în Serbia-Croaţia, pentru a fi distribuite în zonele unde activa IPTF, explicând şi în acest fel, rolul sub auspiciile GFAP.

Aproximativ 6.700 de americani şi 25.000 de membri ai altor trupe NATO contimnuă ăs acţioneze în Bosnia. S-ar putea pune întrebarea de ce NATO este încă atât de implicată când ar fi putut să-şi declare victoria cu mult timp în urmă. După toate acestea, forţele sârbe, musulmane şi croate sunt separate, armele şi echipamentele sunt înmagazinate şi inventariate iar pregătirea lor este bine monitorizată pentru a se asigura conformitatea cu Acordul de Pace de la Dayton, din 1995.

Probabil că cea mai bună explicaţie a fost dată prin ceea ce a spus un bătrân musulman când a fost întrebat ce gândeşte despre forţele NATO1): ,,They are standing between the of us, me and him (pointing at a Serb), and we are trying to kill each other. The same day you pull out, we are going to start fighting again”.

Aşa că până se ia decizia după care nu ar trebui să mai stăm prea mult aici, ne putem aştepta ca în Bosnia–Herţegovina, operaţiile psihologice vor continua să fie derulate pentru a se instaura stabilitatea şi sprijinul operaţiilor.

1) “Ei stau între noi doi, eu şi el (probabil un sârb), şi încercăm să ne ucidem unii pe alţii. Într-o zi, voi ve-ţi pleca şi vom începe iarăşi să ne luptăm.”(nota trad.)

61



OPERAŢIILE PSIHOLOGICE ÎN RĂZBOIUL DIN GOLFUL PERSIC1)

ăzboiul din Golful Persic nu a fost câştigat datorită operaţiilor psihologice (PSYOP), dar ele au jucat un rol important, contribuind în mod decisiv la succesul operaţiilor coaliţiei prin întărirea solidarităţii dintre membri, reducerea puterii de luptă a irakienilor şi salvarea a mii de vieţi din

ambele tabere. R

De fapt, ar trebui ca operaţiile psihologice să fie considerate de comandant ca orice alt sistem de armament neletal care produce pierderi psihologice, adică un extraordinar multiplicator de forţe, aşa cum se va putea observa din analiza conflictului din Golful Persic.

Organizarea Grupării Tactice de Operaţii Psihologice în operaţia "Furtună în deşert".

Gruparea Tactică PSYOP era compusă dintr-o jumătate a Grupului 193 Operaţii Speciale din F.A.M. americane, care punea la dispoziţie avioanele EC-130 HERCULES pentru difuzarea aeriană a propagandei, şi din elemente ale Grupului 4 PSYOP, care includeau:

1. Batalionul 8 PSYOP Regional, dislocat în est; 2. Batalionul 9 PSYOP Tactic, în sprijinul Comandamentului de Operaţii Speciale şi al Corpului

18 Armată Aeropurtat; 3. Batalionul 6 PSYOP Tactic, în sprijinul Corpului 7 Armată; 4. Batalionul de difuzare a propagandei (PDB), înzestrat cu tipografie şi mijloace de comunicare; 5. elemente tactice de sprijin (PSE) din infanteria marină americană, cu echipe de amplificare; 6. Batalionul 13 cu componente din rezervă pentru sprijinirea operaţiilor privind prizonierii de

război.

Gruparea Tactică PSYOP s-a desfăşurat în zonă înainte de începerea operaţiilor aeriene în ianuarie 1991; ea a primit directive de la trei niveluri de decizie, şi anume: a) nivelul strategic - Washingtonul şi vicesecretarul de politică de apărare, Consiliul Naţional de

Securitate şi Comitetul de Coordonare de Diplomaţie Publică;

b) nivelul operaţional - comandanţi saudiţi şi americani de rangul cel mai înalt;

c) nivelul tactic - comandanţii forţelor terestre.

Deşi comandantul-şef al forţelor americane (USCENTCOM) aprobase Planul PSYOP pentru teatrul de operaţii, procesul de acceptare de către Comitetul de Coordonare a fost lent iar aprobarea a fost primită de abia în luna decembrie, pierzându-se astfel luni întregi cu capacitate potenţială de pregătire psihologică; când s-a primit acceptul de la SUA şi de la naţiunea-gazdă, difuzarea propagandei a început imediat. Misiunea ordonată Grupării Tactice PSYOP a fost triplă:

I. în faza întâi, a arăta intenţiile SUA, a consolida sprijinul internaţional, a descuraja un posibil sprijin regional în favoarea Irakului, a descuraja ostilităţile şi a promova interoperabilitatea combinată şi multinaţională;

II. în faza a doua, a întări eforturile defensive americane şi aliate precum şi a descuraja Irakul în continuarea ostilităţilor;

1) MATEOS, A., Las operaciones psicológicas en la guerra del Golfo (Operaţiile psihologice în războiul

din Golful Persic). În: Ejército, Spania, an 57, nr. 678, dec. 1996, p. 68-72.

62



III. în faza a treia, a sprijini operaţiile ofensive şi a menţine un climat local, regional şi internaţional de acceptare a operaţiei şi a sprijinului.

După aprobarea de către USCENTCOM, obiectivele pe care Gruparea Tactică PSYOP trebuia să le atingă în îndeplinirea misiunii erau:

obţinerea şi consolidarea, după caz, a sprijinului operaţiilor americane;

înspăimântarea forţelor irakiene;

provocarea, în rândurile irakienilor, a discordiei, alienării, confruntării, neîncrederii, dezertării şi predării la inamic;

crearea de îndoieli şi fisuri între liderii irakieni;

întărirea încrederii şi determinarea rezistenţei statelor aliate în vederea suportării agresiunii;

difuzarea unei imagini a SUA ca forţă de descurajare credibilă şi foarte capabilă.

Propaganda americană

În continuare, vor fi prezentate mijloacele folosite pentru difuzarea mesajelor, temele campaniei şi eficienţa acesteia.

Foile volante Temele campaniei din foile volante au fost inutilitatea rezistenţei, dezertarea, dezonoarea, inevitabilitatea înfrângerii, abandonarea echipamentului şi culpabilizarea războiului lui Saddam Hussein.

În ceea ce priveşte eficienţa campaniei, conform unei investigaţii efectuate de Batalionul l3, 98% din prizonierii irakieni interogaţi au recunoscut că citiseră astfel de foi volante, 88% au crezut mesajul iar 70% au mărturisit că foile volante le-au influenţat decizia de a părăsi lupta sau de a se preda.

Soldaţii care se predau forţelor coaliţiei sau care dezertau aveau asupra lor foile volante, în ciuda ordinelor din armata irakiană conform cărora cei care erau surprinşi cu ele urmau să fie omorâţi.

Una din foile volante mai cunoscute, cu care s-a obţinut cel mai mare succes, a fost cea în care apărea un avion B-52. În limba arabă erau prezentate ora şi data la care următorul val de B-52 va bombarda zona obiectivelor. Avioanele au respectat datele anunţate. Astfel, foile volante au dobândit o mare credibilitate şi i-au făcut pe mulţi irakieni să se predea înainte şi după ofensiva terestră.

Foile volante au fost utilizate şi în sprijinul operaţiilor de inducere în eroare. Ele au fost introduse în sticle de plastic lansate la apă pe coastele kuweitiene şi au ajutat la convingerea comandamentului irakian despre iminenţa unui asalt amfibiu al infanteriei marine americane. Acest lucru i-a obligat pe irakieni să-şi redisloce unităţile, aşa cum s-a putut observa după eliberarea Kuweitului, când s-au găsit lăzile cu nisip ale irakienilor, unde erau reprezentate toate căile de acces dinspre mare spre Kuweit.

Foile volante au fost răspândite cu o mare varietate de mijloace: manual; cu avioanele B-52 ale forţei aeriene şi F-16 şi HORNET F/A-18 ale F.M.M., care au lansat bombe M-129 E1 speciale pentru foi volante (cele mai multe au fost difuzate de aparatul EC-130 HERCULES al forţei aeriene); cu proiectile de artilerie cal. 155 mm; cu sticle de plastic aruncate din bărci şi cu baloane.

Astfel, în perioada 30.12.1990 - 28.02.1991, au fost difuzate în total peste 29.000.000 de foi volante.

Un alt tip de foi volante au fost biletele de liberă trecere care explicau, prin desen (faţă) şi text (verso), maniera de predare.

Textul era următorul:

"Încetaţi rezistenţa, salvaţi-vă!"

Pentru a găsi un refugiu sigur, posesorul va fi obligat să respecte strict următoarele indicaţii:

- să scoată încărcătorul armei;

- să lase arma să alunece pe umărul stâng, cu ţeava în jos;

63



- să ridice mâinile deasupra capului;

- să se apropie încet de forţele multinaţionale;

- dacă face toate acestea, nu va muri.

Analiza conţinutului biletului de liberă trecere evidenţiază următoarele:

auditoriul-obiectiv era reprezentat de soldaţii irakieni; obiectivul PSYOP consta în incitarea la predare la inamic; linia de persuasiune urmărea să convingă că lucrul cel mai recomandabil este să te predai; tema campaniei era pericolul de a fi atacat dacă nu acţionezi adecvat; propaganda era de dezbinare (ca scop), albă (în ceea ce priveşte sursa) şi vizuală (datorită mijlocului

utilizat); tehnica folosită era insinuarea.

Radioul Şi radioul a fost foarte util ca mijloc PSYOP. Emisiunile radiofonice ale Grupului 4 PSYOP ("Vocea Golfului") erau transmise cu staţii fixe instalate în Arabia Saudită şi Turcia şi din avioanele EC-130 HERCULES ale forţei aeriene.

Programul cuprindea emisiuni zilnice, între orele 06.00 şi 23.00, pe frecvenţele cu AM şi FM, de ştiri de război, muzică arabă, mesaje regulate de predare, promisiuni privind alimente, apă şi tratament bun şi aserţiuni pe tema fraternităţii arabe.

În ceea ce priveşte eficienţa campaniei, patru din cinci prizonieri de război anchetaţi au afirmat că ascultaseră emisiunile respective şi considerau postul la fel de credibil ca BBC-ul şi mai credibil decât posturile de radio ale guvernului propriu.

Difuzoarele Acţiunile cu difuzoare nu au fost mai puţin impresionante. Echipele respective proveneau din batalioanele 9 şi 6 şi erau dislocate în întreaga zonă de acţiune a forţelor terestre ale SUA pentru a asigura sprijin tactic unităţilor şi a-i convinge pe soldaţii irakieni să se predea.

De exemplu, conform raportului prezentat de Departamentul de Apărare Congresului american, un întreg batalion irakian s-a predat unui elicopter din Divizia 1 cavalerie, de unde o echipă PSYOP transmitea mesajul "moartea iminentă vine de sus". Alte cazuri similare au avut loc în Kuweit.

Echipe de acest tip au fost utilizate cu succes şi în sprijinul acţiunilor tactice de inducere în eroare, simulându-se înaintarea unor sisteme de armament greu, în efortul de a descoperi poziţiile artileriei irakiene pentru acţiuni antiartilerie şi foc aerian.

Propaganda Irakului

Televiziunea Saddam a crezut că putea câştiga conflictul dezbinând politic şi psihologic forţele coaliţiei prin exploatarea mijloacelor de informare ale SUA, scop în care a încercat să-şi orchestreze mesajele de propagandă prin CNN.

Un eşec clar al propagandei a fost distrugerea manipulată de irakieni a unei fabrici de lapte pentru copii, cu intenţia de a arăta lumii cruzimea americanilor, care atacau obiective civile.

Pe de altă parte, Saddam a sperat că prezentarea la televiziune a aviatorilor din ţările coaliţiei doborâţi şi capturaţi ar provoca un curent favorabil Irakului în opinia publică americană, aşa cum, cu 20 de ani în urmă, făcuseră cu succes nordvietnamezii.

De asemenea, a încercat să convingă lumea că ostaticii civili capturaţi în timpul operaţiei "Scutul deşertului" erau, de fapt, consideraţi oaspeţi.

Realitatea a fost că aceste campanii de propagandă au eşuat datorită simplului fapt că Saddam nu a fost crezut.

64



Alte campanii de propagandă incluse în operaţiile psihologice iraqiene tindeau să-i convingă pe membrii coaliţiei că Saddam ar dezlănţui hoarde de terorişti în Vest, că soldaţii americani ar muri pentru salvarea beneficiilor marilor companii de petrol, că soldaţii coaliţiei ar înota în sângele propriu şi că Saddam ar reprezenta aspiraţiile maselor arabe călcate în picioare.

În multe garnizoane, aceste campanii erau luate în serios în primul moment, dar îşi pierdeau repede creditul.

Radioul Postul "Radio Iraq Liber" emitea programul "Baghdad Betty", care transmitea propagandă destinată soldaţilor americani.

Într-o emisiune s-a sugerat că soţiile şi prietenele soldaţilor americani întreţineau relaţii intime cu personajul de desene animate de televiziune Bart Simpson, în încercarea de a-i prezenta pe aceştia ca "încornoraţi", operaţie PSYOP irakiană care a stârnit râsul celor cărora le era destinată.

Acest lucru evidenţiază importanţa cunoaşterii profunde a inamicului înainte de realizarea acestui tip de acţiuni.

Rachetele SCUD

Rachetele SCUD s-au dovedit a fi o armă psihologică, prin intermediul lor Saddam încercând să atragă în conflict Israelul, să dezbine astfel coaliţia şi să obţină sprijinul ţărilor arabe neimplicate până atunci.

Deşi se ştia că rachetele SCUD erau imprecise şi că, chiar având încărcătură nucleară sau chimică, nu reprezentau o mare ameninţare pentru unităţile de manevră, forţele coaliţiei au destinat efective aeriene şi antiaeriene împotriva lor, căci se manifesta teama că s-ar fi putut repeta în Israel ceea ce se petrecuse cu populaţia kurdă din nordul Irakului în timpul războiului cu Iranul, când civilii fuseseră atacaţi cu substanţe chimice de luptă.

Concluzii

Operaţiile psihologice s-au dovedit o componentă extrem de valoroasă în sprijinul operaţiilor militare pentru că au contribuit, printre altele, la consolidarea ajutorului internaţional acordat coaliţiei, la descurajarea unor posibile ajutoare regionale pentru Irak şi, ceea ce este mai important, la salvarea de vieţi din ambele tabere datorită eficienţei lor.

În viitoare lupte de înaltă tehnologie şi în caz de conflicte de mică intensitate, utilizarea hotărâtă şi extinsă a PSYOP poate oferi comandamentului un multiplicator de forţe experimentat şi o formă de luptă elegantă şi vicleană.

65



OPERAŢIUNILE PSIHOLOGICE DIN AFGANISTAN

n această secţiune vom reda aspecte ale operaţiunilor psihologice din Afganistan, din momentul bombardării WTC şi până în prezent. Trebuie să reţinem că, deşi aproape toţi fluturaşii sunt color, în multe cazuri ele există şi alb-negru cât şi pe diferite tipuri de hârtie, specimenele tăiate prost sunt

ceva obişnuit. Multe din tipărituri folosesc tehnologia digitală aşa că plăcile tipografice nu sunt necesare. Fluturaşii tipăriţi sunt trimişi btalioanelor din regiuni pentru a fi distribuiţi. Când cartierele generale solicită exemplare din astfel de fluturaşi retipăriturile sunt adesea pregătite având la bază informaţii ce pot fi determinate prin batalioanele răspândite în regiuni. Ca rezultat, fluturaşii oficiali pot apare uşor diferit de ceea ce s-a difuzat. De asemenea, trebuie să se ştie că există diferite facsimiluri şi deja au întâlnit fotocopii color a mai multor fluturaşi ce au apărut pe piaţă.

Î

Să lăsăm consumatorul să fie încântat!

Ca urmare a atacului terorist de la 11 septembrie 2001, Preşedintele Bush a solicitat eradicarea mişcării fundamentaliste islamice talibane. Astfel s-a declarat război terorismului. Iniţial, operaţiunea s-a intitulat “Infinite justice” dar semnificaţia i-a fost alterată din cauza conceptelor religiei islamice despre judecata infinită a lui Alah. Ca urmare, numele s-a schimbat în “Enduring Freedom”. Din punct de vedere politic se potriveşte cel mai bine.

Bombardarea Afganistanului a început la 7 octombrie. Ca urmare a bombardamentului, forţele aeriene ale SUA au distribuit pachete cu alimente pentru refugiaţii afgani1). Datorită vântului puternic nu au fost distribuiţi fluturaşi de propagandă din aer. Prima distribuţie de fluturaşi a avut loc pe 15 octombrie, coordonată fiind şi cu o emisiune radio a Coaliţiei. Aeronava EC 130E Comando Solo din compania 193 de opraţiuni speciale a emis pentru poporul afgan. Aeronava C130 modificată putea emite radio sau TV – AM, FM şi HF. Emisia acoperea o bandă de la 45 Khz la 1000 Mhz.

Pe 15 octombrie, guvernul SUA a dat drumul la ilustraţiile primelor două foi volante distribuite în Afganistan.se cunoaşte că un singur B-52 (bombardier) a distribuit 385.000 de fluturaşi asupra oraşului din est, Ghazni, asupra oraşului din nord, Sheberghan şi între Sheberghan şi oraşul Herat.

Primul fluturaş înfăţişa un soldat american strângându-şi mâna cu un cetăţean afgan. Fotografia era total color având textul bleu deschis. Textul fluturaşului era în Pashto (limba vorbită de majoritatea etnică afgană din Pashtun) şi Dari (un dialect persan vorbit de minoritatea Tajik). Fluturaşul avea înscris pe faţă, “Partenerul naţiunilor este aici pentru a ajuta”. Pe spate era scris, “Partenerul naţiunilor este aici pentru a ajuta poporul afganistanului”. (codul fluturaşului: AFD 10c)

1) Este contrar Dreptului Internaţional Umanitar ca o ţară care atacă să împartă ajutoare. Este de comentat rolul CICR în actuala situaţie.

66



Un al II-lea fluturaş înfăţişează un turn radio şi două aparate radio. Textul este identic pe ambele feţe, în Pashto cât şi în dari. Se scria, “Informaţii radio. 0500-1000.1700-2200 zilnic 864, 1107, 2700 khz”. (cod AFD 06). Fluturaşii spun afganilor ce post de radio să caute pentru a asculta ultimele ştiri difuzate de forţele de coaliţie. O parte a planului de operaţiuni psihologice a fost de a transmite şi înştiinţa poporul afgan de ce ţara lor a fost bombardată. Posturile radio subliniau că, acesta este pur şi simplu un război împotriva terorismului şi nicidecum împotriva poporului afgan. Postul de radio din Kabul al talibanilor, Vocea Sharia, a fost bombardat de rachete americane.

67



The New York Times declara că, a fost difuzat un fluturaş cu un mesaj asemănător pentru a explica poporului afgan de ce au fost ei bombardaţi. Biletul spunea, “Pe 11 septembrie, SUA a fost ţinta atacurilor teroriste, neacordându-i nici o şansă şi de aceea căutăm dreptate pentru aceste crime oribile”.

Două zile mai târziu, un raport afirma că fluturaşii au fost difuzaţi şi includeau poze cu pachete de mâncare, explicându-se cum pot fi consumate conţinuturile.

Pe 17 octombrie, s-a declarat că au fost distribuite mici radiouri alimentate la baterie. Se consideră că acestea erau radio-receptoare World Receiver WR-004, care funcţionau pe benzile de undă AM şi FM cât şi în unde scurte, aparate produse de STL Group în Olanda sub numele “Super Tech”. Ele au fost distribuite cu baterii deja încorporate. Aparent, britanicii au distribuit radiouri cu baterii. Emisiunile din aceeaşi zi transmiteau populaţiei unde să găsească cartoanele galbene ce conţineau hrană distribuită de avioanele americane.

Pe 18 octombrie guvernul SUA a realizat câteva texte emise pe post pentru public. Unele mesaje erau de genul, “Atenţie Talibani! Sunteţi condamnaţi. Ştiaţi asta? Din clipa în care aţi sprijinit teroriştii sunteţi condamnaţi la moarte …elicopterele noastre vor revărsa moartea asupra taberelor voastre înainte să le descioperiţi pe radar. Bombele noastre sunt atât de precise încât putem să o băgăm pe fereastră …aveţi doar o şansă, predaţi-vă acum şi vă vom da o a doua şansă. Vă lăsăm în viaţă”. Pentru a-i amăgi pe afgani să asculte la radio, aproape ¾ din emisiuni constau în muzică. Talibanii au condamnat muzica.

În aceeaşi zi, serviciul de informaţii al forţelor americane au declarat că două tipuri de fluturaşi au fost distribuiţi asupra nord-estului Afganistanului, conducând populaţia la abandon sau să înfrunte forţele talibane sau Al-Qaida.

Text: “Te simţi fericit să fii condus de talibani? Eşti mândru că trăieşti în frică? Eşti fericit să vezi meleagurile familiei tale că sunt ocupate pentru generaţii întregi de baze de pregătire a teroriştilor?”

Pe 19 octombrie, guvernul SUA a emis atenţionări pentru un atac iminent la sol, “Atenţiune! Popor afgan. Forţele SUA se vor deplasa prin zona ta. Au venit aici pentru Osama bin Laden, pentru Al-Qaida cât şi pentru cei care îi protejează. Pentru siguranţa voastră , staţi deoparte şi nu vă amestecaţi în operaţiunile noastre militare. Dacă veţi face astfel nu veţi fi vătămaţi”.

În acelaşi timp, s-a raportat că fluturaşii au fost distribuiţi şi asupra refugiaţilor din Kandahar. Fluturaşii atenţionau populaţia să evite ţintele militare potenţiale şi să rămână în casă. Pe fluturaşi se putea citi textul, “Nu ne-am propus să rănim populaţia nevinovată din Afganistan. Îndepărtaţi-vă de instalaţiile militare, clădiri guvernamentale, tabere ale teroriştilor, străzi, fabrici sau poduri. Dacă vă aflaţi în apropierea acestor locuri, trebuie să vă îndepărtaţi. Căutaţi-vă un loc ferit şi staţi la distanţă faţă de ceea ce poate fi ţintă”.

O zi mai târziu, 200 de soldaţi au atacat fortăreţele controlate de talibanii din Kandahar. Acest atac a avut un profund caracter psihologic deoarece singura ţintă din oraş ce a fost atacată a fost casa liderului spiritual taliban Mulahul Omar. Acesta a fost un avertisment că America putea lupta atunci când vrea şi unde vrea, chiar şi în mijlocul forţei spirituale a talibanilor. Trupele americane au împărţit cel puţin 2 milioane de fluturaşi înfăţişând o fotografie a pompierului din New York care a înfipt steagul peste ruinele WTC, cu textul, “Freedom Endures”.

The Sunday Times, afirma pe 21 octombrie că au apărut bacnote afgane aruncate din aer şi aveau imprimate mesajul “Obiectivele noastre vor fi realizate, dacă nu de bunăvoie atunci cu forţa”.

Pe 23 octombrie, fluturaşii şi mesajele radio înregistrau rezultate. Un oficial al miliţiei de la Kabul anunţa că, populaţia afgană din Jalalabad a ars fluturaşii şi radiourile distribuite din avioanele SUA, ce îşi propuneau înttoarcerea populaţiei împotriva talibanilor. De asemenea, s-au înregistrat distribuţii de fluturaşi în apropierea oraşului kabul. Unii afgani au spus că le rea teamă să păstreze fluturaşii şi riscau să fie pedepsiţi de talibani.

Fluturaşii difuzaţi în Jalalabad arătau terorişti Al-Qaeda iar textul din centru se putea citi în limba Pashti şi Dari: “Izgoniţi teroriştii”.

Talibanii sunt consideraţi non-afgani, în special pakistanezi. Se crede că afganii se tem şi îi urăsc şi de aceea fluturaşii încearcă să creeze o prăpastie între cele două grupări.

68



AFD 24 Pe spatele fluturaşului se vede un membru al poliţiei religioase talibane bătând o femeie. Se poate citi textul, “Este timpul să asiguri viitorul pentru femeia şi copilul tău”. Poliţia religioasă va bate femeia pe stradă, pe care o consideră că nu s-a îmbrăcat în conformitate cu interpretarea strictă a Coranului (cod AFD24). Pe 29 octombrie, guvernul SUA a creat o altă imagine. Acest fluturaş are patru cadrane total color. Primul înfăţişează o aeronavă americană răspândind raţiile umanitare zilnice. Un al II-lea, arată afgani, adunând unul din pachete. Când biletul este întors, se observă un afgan care deschide un pachet. În dreapta sus este scris “Halal”, ceea ce arată că hrana a fost pregătită în conformitate cu scrierile Coranului. Ultima ilustraţie indică un afgan şezând împreună cu familia şi bucurându-se de cele trimise de americani. Desigur, fluturaşii sunt destinaţi afganilor analfabeţi şi le arată ce să facă cu pachetele găsite. Acest fluturaş nu are un cod dar este cunoscut ca AFD 16g.

Pe 2 noiembrie, Pentagonul a anunţat că au lansat alţi fluturaşi, în care sunt 3 fotografii ale liderului taliban Mulahul Mohammed Omar fixat prin obiectivul lunetei (dreapta). În stânga sunt trei perechi de ochi cu un text, “Vă privim!”. Ambele feţe sunt identice, cu excepţia limbii Pashto şi Dari. Pentagonul a anunţat că au fost produşi 16 milioane de fluturaşi ce vor fi distribuiţi la intervale de timp.

69



În aceeaşi zi, Pentagonul a anunţat că au fost lansaţi fluturaşi ce îi atenţionează pe afgani că, anumite bombe au acceaşi culoare cu pachetele alimentare. Grupurile pentru drepturile omului au criticat utilizarea bombelor cluster deoarece, prin culoarea lor galbenă îi pot atrage pe copii. Pentagonul a anunţat că, pachetele cu raţiile zilnice vor fi în viitor bleu. Pe 8 noiembrie, Pentagonul a anunţat că în Afganistan au fost lansaţi 16 milioane de fluturaşi pentru propagandă. Cu o zi înainte, Grupul 4 PSYOP tipărise 800.000 de noi fluturaşi şi le-au împachetat în 15 bombe de propagandă pentru a fi distribuite în Afganistan.

Trupele de operaţiuni psihologice au fost dispuse ca bază a războiului şi, lucrau în schimburi de 12 ore, 24/24.

Pe 14 noiembrie, talibanii au manifestat semne ale colapsului. Ei au ameninţat că vor lupta până la moarte dar au fost surprinşi plecând din kabul în timpul nopţii. Astfel, războiul a intrat într-o nouă fază în care forţele speciale îl căutau pe bin Laden şi grupul său terorist în munţi şi grotele din sud-estul Afganistanului. În aceeaşi zi, s-au distribuit 1,5 milioane de fluturaşi prin care se ofereau 25 milioane dolari celui care îl va trăda pe bin Laden.

Pe faţa fluturaşului era înfăţişat Aiman al-Zawahiri în stânga şi Osama bin Laden (dreapta). Aiman al-Zawahiri era un medic egiptean, lider în Jamaat-ul Jihad şi suspect în atentatul de la două ambasade americane din Africa de est, în care au murit 220 de persoane. Era considerat un consilier apropiat al lui Osama. În centrul fluturaşului se afla textul: “25 mil dolari recompensă”. Pe spatele fluturaşului se află acelaşi text dar în pashto şi dari (stânga şi dreapta), în care citim, “Peste 25 milioane dolari recompensă pentru informaţii ce duc la flarea sau la prinderea celor doi bărbaţi”. Osama este în centru sus şi Aiman al-Zawahiri, centru jos.

70



AFD 290

Pe 19 noiembrie, Army Times a anunţat un nou fluturaş. Acesta afişează o familie americană (stânga) şi una afgană (dreapta). Sub familia americană se poate observa harta SUA sub forma unui drapel. Sub poza familie afgane apare harta Afganistanului în culorile drapelului naţional. Două mâini, una de culoare deschisă şi una de culoare închinsă se strâng la centrul fluturaşului, sub cuvântul “Prietenie”. Pe spatele fluturaşului apare textul, “Nimeni nu ne spune cum să trăim. Partenerul naţiunilor va apăra poporul Afgan de criminalii talibani şi teroriştii străini”.

20 octombrie, Comanda centrală a SUA (Centcom), a creat un nou fluturaş adresat pentru public. Acest fluturaş arată forţa Parteneriatului şi ameninţă talibanii cu moartea dacă nu vor pleca. Fluturaşul are patru ilustraţii, două pe fiecare parte. Pe faţă apare un camion taliban. O a II-a poză arată o bombă mare cu paraşută care va distruge 3 vehicule. Aceasta este un BLU-82, o bombă Volkswagen de 15.000 pounzi aruncată dintr-un C-130. Puterea de radiere a acestei superbombe este 600 yarzi. Textul spune: “Talibani, ştim pe unde sunteţi”. Pozele de pe spate arată 2 soldaţi talibani, uşor de recunoscut după turbanele lor negre, punând armele jos şi ieşind din scenă. Ultima poză arată un mare crater arzând. Textul de jos spune, “Opriţi lupta şi veţi trăi”. (cod AFD62).

A existat şi o variantă la acest fluturaş.

Până la 8 decembrie nu au mai fost craţi fluturaşi destinaţi publicului. La acea dată au apărut în Daily Telegraph (jurnal londonez) trei fluturaşi. Articolul se intitula, “Hippy who woged war with music and posters” şi a fost scris de Toby Harnden.

Primul fluturaş înfăţişează patru membri ai grupării Al-Qaeda sau talibani. Mulahul Abdul Wakil Muttawakil (în extrema stângă), se consideră că reprezintă Ministerul de Externe taliban. Urmează spre

71



dreapta, Osama bin Laden. Al treilea personaj este “Hoggani” (Jalaluddin Hoggani, comandant superior al trupelor talibane care a fost citat spunând “aşteptăm cu nerăbdare trupele americane pe pământul nostru unde îi vom întâmpina în felul nostru”). Al IV-lea personaj poartă un turban negru dar a rămas neidentificat. În spate sunt văzuţi trei afgani spânzuraţi. Textul este, “Regimul taliban al terorii”. În stânga şi dreapta fluturaşului se poate zări un facies fioros care îşi arată colţii (Jinn). Coranul identifică demonul ca fiind o creatură creată din foc fără fum. Asociindu-i cu talibanii, se arată că liderii au fost înşelaţi şi au fost atraşi spre diavoli de creaturi supranaturale. Pe spatele fluturaşului apar patru portrete distorsionate avân dantura unor schelete, un truc practicat şi în cel de-al II-lea război mondial când faţa lui Hitler a fost preschimbată cu a unui schelet în încercarea de ase spune că el reprezintă moartea. În locul spânzurătorilor, este arătat suflul unei explozii aruncând sfărâmături în aer. Textul vrea să spună, “… este sfârşitul!” (cod AFD 56b).

Al II-lea fluturaş are format vertical şi îl arată pe bin laden jucând şah, mutând figuri talibane de-a lungul graniţei. Trebuie să amintim că talibanii au introdus şahul în Afganistan. Textul este, “Eliminaţi regulile străine şi trăiţi în pace”. Pe spatele acestui fluturaş se vede o fisgură identificată ca fiind bin laden ţinând în lanţ un “kuchi”, câine al nomazilor. Câinele are capul Molahului Omar. Textul interoghează, “Cine îi conduce cu adevărat pe talibani?”. Ulterior, s-a raportat că acest fluturaş, s-a distribuit în Kandahar.

AFD 51c

72



În partea dreaptă a celui de-al III-lea fluturaş apare Osama bin Laden ţinând o cuvântare. Pe mijloc există o săgeată către stânga, trasată peste o grămadă de bacnote de 20$. În stânga, apare un bin Laden trist, în haine de deţinut, în spatele gratiilor. Textul spune, “Osama bin Laden. 25.000.000$ recompensă”. Pe spatele fluturaşului este numai text care spune, “25.000.000$ recompensă pentru informaţii ce pot duce la prinderea lui Osama bin Laden. Contactaţi autorităţile”(cod AFD29n).

AFD 29n

Articolul menţionează că s-a tipărit o “carte verde”, înfăţişând un palmier şi un bol cu curmale – hrana tradiţională pentru celebrarea sfârşitului Eid-al-Titr, o perioadă de o lună a Ramadanului. Textul spune, “Popor al Afganistanului – Eid Mubarack – Dorim ca Dzeu să vă primească rugăciunile. Poporul American”. Traducerea în engleză a expresiei Eid-Mubarack înseamnă, “Have a blessed holiday”. În cele din urmă, Pentagonul a produs ilustrarea fluturaşului pentru public în februarie 2002. În acelaşi timp s-a declarat că au fost distribuite şi curmale din California împreună cu fluturaşi. Curmalele sunt fructe folosite în mod tradiţional de către musulmani pentru a sărbători Ramadanul. Prin încluderea de curmale în pungi, SUA a manifestat respect pentru semnificaţia sărbătorii islamice. (cod AFD89).

Curmale pregătite pentru distribuţie

Richard Leiby, a declarat în Washington Post din 10 decembrie că, “În Afganistan, ţară cu 26 milioane de locuitori, au fost distribuiţi fluturaşi, într-un număr de 18 milioane fiecare model”.

73



La 13 decembrie, Centcom a creat mai mulţi fluturaşi pentru public. A apărut o variantă a fluturaşului pentru recompensă. Acest fluturaş îl înfăţişează pe Ayman al-Zawahiri (stânga) şi bin Laden (dreapta). Textul, “25 milioane dolari recompensă”. Pe spate apare al-Zawahiri, deasupra lui bin Laden, în centru iar textul, stânga şi dreapta spune, “pentru orice informaţie ce conduce la prinderea acestora, contactaţi autorităţile coaliţiei”(cod AFD29m). De asemenea, fluturaşul există în variante alb-negru (cod AFD29o).

Un alt fluturaş înfăţişează copii înfometaţi (stânga) şi un bărbat afgan încărcând saci cu alimente, cu eticheta SUA (centru). Textul din dreapta spune, “America a asigurat ajutoare pentru Afganistan în valoare de peste 170 mil. dolari”. Pe spate se văd imagini de clădiri distruse, afgani răniţi şi, o execuţie. Textul: “Asta este ce vă oferă talibanii?” (cod AFD12b)

AFD 12b

4 ianuarie: Pentagonul a realizat 11 noi modele de fluturaşi şi un poster ce au fost distribuiţi în Afganistan.

Fluturaşii pot fi clasificaţi în 4 categorii.

În prima categorie intră fluturaşii tip “ameninţare” cu atenţionări ale forţelor orientate împotriva talibanilor şi cu precizarea morţii lor iminente. sUnt arătaţi 4 astfel de fluturaşi.

Primul fluturaş arată capul unui soldat al Qaida. Textul, “Criminalul şi laşul Osama bin Laden a abandonat al qaida. El v-a abandonat şi a plecat. Ridicaţi-vă şi nu muriţi inutil. Nu trebuie să mai faci ceva pentru el. Salvează-ţi familia de supărarea şi durerea morţii tale”. Aceste ilustrări ale morţii sau mutilării au fost distribuite într-un număr mare în Vietnam. În timpul operaţiunii Furtună în deşert, statele arabe din coaliţie au atenţionat împotriva folosirii lor contra Iraqului, deoarece se considera că erau contraproductive.

74



TF11RP03

Pe spatele fluturaşului apărea un bin Laden tânăr, bărbierit dar cu mustaţă, îmbrăcat într-un costum stil vestic. Astfel, se spera că această imagine alterată îi va ofensa pe fundamentaliştii musulmani. Textul, “Osama bin Laden, criminal şi laş, v-a abandonat”. Acest fluturaş sugerează că bin Laden şi-a abandonat principiile fundamentaliste şi se ascunde în vest. (cod TF11RP03). Fluturaşul s-a dovedit popular în rândul forţelor de Coaliţie deoarece a fost redistribuit în noiembrie 2002.

Al II-lea flututraş arată câteva mine din deşert. Text: “Al Qaida, drumurile voastre de evadare sunt minate”. Pe spatele fluturaşului se văd două camioane în flăcări, şi textul, “Sunteţi vânaţi”.

În timpul recentelor războaie din Somalia, Kuweit, Bosnia şi Kosovo, au fost distribuite milioane de fluturaşi, cărţi colorate şi cărţi comice pentru a avertiza civilii de pericolul manipulării minelor şi a altor explozivi. Fluturaşul pentru conştientizarea pericolului minelor constituie un produs standard al operaţiunilor psihologice şi a fost realizat de operaţiunile speciale americane. Unul din primii soldaţi americani rănit grav în Afganistan şi-a pierdut un picior pentru a ascunde o mină. SUA a cercetat şi a distrus minele şi alţi explozivi pentru a proteja populaţia civilă.

Unul din fluturaşii difuzaţi înfăţişează şapte tipuri de mine şi grenade periculoase şi, pe fundal un schelet şi oase încrucişate. De asemenea, fluturaşul a apărut şi ca un mic poster. Textul, “Atenţiune. Parteneriatul naţiunilor a distrus armele neexplodate pentru a asigura siguranţa cetăţenilor din zonă. Nu există nici un motiv să vă alarmaţi. Pentru propria voastră siguranţă, staţi deoparte! STAŢI DEOPARTE!” (cod AE-1A şi AFD-DG2). Acestea arată 7 explozive şi un schelet şi oase încrucişate. Text: “Pericol! Material neexplodat - poate ucide! Nu atinge! Stai în siguranţă”

AFD-DG2

75



Un alt fluturaş ce descrie minele, descoperit mai recent, are culoarea roşu aprins pentru a atrage atenţia şi pentru a arăta un schelet cu oase încrucişate în stânga şi 6 mine în dreapta. Text: “STOP şi întoarce-te. Îndepărtează-te! Stai deoparte!”.(cod AFD-DG1)

Un al II-lea fluturaş arată un grup de mine în deşert. Textul de pe faţă: “Al Qaida, drumul vostru de evadare este minat”. Pe spate se văd două camioane arzând. Textul pe sapte: “Sunteţi vânaţi”.

AFD 94

Alţi fluturaşi au fost distribuiţi refugiaţilor afgani care reveneau acasă din Pakistan. Unul din astfel de itemi arăta 10 tipuri diferite de explozivi (imagini color) pe un fluturaş standard (3/6 inch), format vertical.

La 13.02.2002 s-a ţinut la baza MacDill Air Force, Conferinţa privind distrugerea minelor. La acel moment s-a estimat că, încă mai existau 2 milioane de mine.

Un al III-lea fluturaş înfăţişa 5 luptători talibani dintr-o peşteră luând masa stând pe covoraş. În fundal se vede o bombă “inteligentă” care cade în apropierea intrării în peşteră. Textul, “Al Qaida, vă credeţi în siguranţă …”. Pe spatele fluturaşului se văd 3 soldaţi talibani cu ochii larg deschişi de frică, intrarea peşterii blocată şi textul, “…în mormântul vostru?”(cod AFD 69b)

76



În ultimul fluturaş apare un avion Spookey, zburând deasupra norilor trăgând în jos. Aceste tunuri sunt GAU12, 25 mm, 40 mm Bofors şi 105 mm, M102 Howitzer. Text, “Luptătorii talibani şi din Al Qaida – Ştim unde vă ascundeţi”. Pe verso sunt înfăţişaţi trei luptători talibani încadraţi în grila lunetei, având textul, “Luptători talibani/Al Qaida: voi sunteţi ţinta noastră”.(cod AFD 40d)

AFD 40d

Una din noile categorii de fluturaşi sunt fluturaşii de premiere. Similar unui fluturaş anterior de premiere a lui bin Laden, un membru taliban nenominalizat este arătat în profil, în partea dreaptă cât şi în stânga fluturaşului, aici fiind în spatele gratiilor. În centru se văd câteva bacnote de 20 dolari. Textul, “Recompensă pentru liderii talibani şi Al Qaeda”. Pe spatele fluturaşului se află un text mai amplu: “Recompensă pentru informaţii ce conduc la prinderea liderilor talibani şi Al Qaeda”. Chiar dacă portretul este fără nume, el este Mulahul Omar, liderul ultimului guvern taliban. Fluturaşul are codul AFB 29p. Acest fluturaş a devenit cunoscut şi a fost distribuit în numeroase ocazii. Un arport al agenţiei Reuters din 6 septembrie, afirma că aceşti fluturaşi au fost răspândiţi peste Afganistanul de sud timp de peste 8 luni de prima sa apariţie.

AFB 29p

Acelaşi aspect şi text general au fost utilizate pe un poster. El arată faţa lui mar în două colţuri pe diagonala fluturaşului iar pe cealaltă diagonală apar bacnote de dolari. Textul este acelaşi.

77



După căderea guvernului taliban şi evadarea liderilor, numeroşi militari au plecat în căutarea lui bin Laden şi a lui Mohamed Omar. Cea mai cunoscută unitate este task Force 11 care se constituia din forţe speciale, Delta Force, Navy Seals şi Forţe Speciale britanice. Trebuie să amintim că numeroase bileţele au ca antet, TF11. Foarte mulţi fluturaşi au fost pregătiţi pentru a fi folosiţi de TF11 pe parcursul căutării liderilor inamici.

Un alt fluturaş de recompensă realizat în februarie 2002 înfăţişează un oraş frumos, poziţionat în stânga şi, un bătrân afgan în partea dreaptă. Textul de deasupra este, “Sănătatea şi bunăstarea – dincolo de vise – ajutaţi forţa anti-talibană să elibereze Afgansitanul de criminali şi terorişti”. Textul de pe spate este, “Puteţi primi milioane de dolari ajutând forţele antitalibane în prinderea criminalilor talibani şi Al Qaeda. Sunt suficienţi bani ca să-ţi îngrijeşti famila, satul, tribul, pentru tot restul vieţii – plătiţi pentru doctori şi cărţi de şcoală, îngrijirea casei, pentru toţi oamenii”. (cod TF11-RP 09)

O a III-a categorie poate fi numită cea a fluturaşilor de tip moral. S-a urmărit distrugerea încrederii şi moralei trupelor talibane şi Al qaeda. Este înfăţişat un Osama bin Laden serios, care îşi trimite criminalii în lume pentru a ucide în numele cauzei sale. Pe spate, se vede un Psama care zâmbeşte şi, textul, “Osama bin Laden râde de tine deoarece tu nu ştii că el te-a trimis la moarte”. Acest fluturaş are o legătură cu glumele lui Osama după care mulţi terorişti piraţi ai aerului au fost trimişi să distrugă WTC şi Pentagonul şi care nu erau conştienţi de misiunea lor de suicid. (cod TF11RP05).

TF11RP05

O ultimă categorie este cea a fluturaşilor de consolidare. Ele pot fi descrise ca fluturaşi către populaţia din zonele de ocupaţie sau eliberată, cu scopul de a facilita operaţiile militare şi de a promova un maxim de cooperare cu forţele de eliberare. De asemenea, ele folosesc la consolidarea încrederii şi loialităţii faţă de noul guvern. Toţi aceşti fluturaşi încearcă să coalizeze unele triburi etnice şi clanuri din Afganistan pentru a creşte coeziunea oamenilor.

Primul fluturaş arată 3 afgani construind împreună o casă, şi textul, “Cărămidă cu cărămidă”. Pe spate se văd 7 mâini susţinând harta Afganistanului, şi textul, “Împreună poţi crea Afganistanul”. (cod AFD85).

78



Un al II-lea fluturaş arată 8 bobine de aţă şi u covoraş, cu textul, “Mai multe bobine de aţă fac un covoraş”. Pe spate, apar aceleaşi 7 mâini şi harta. (cod AFD 88a).

AFD 88a

Ultimii trei fluturaşi sunt similari. Toţi sunt alb-negru şi mai mult prezintă un caracter satiric. Fiecare are acceaşi ilustraţie şi text pe ambele feţe, cu diferenţa de limbă, pe o parte Pashto, cealaltă în Deri.

Primul arată doi afgani, unul cu turban alb, unul cu turban negru strângându-şi mâinile. Text, “Este timpul ca toţi afganii să facă pace”. Acest fluturaş are cod AFD91. În mod curios, acest fluturaş de consolidare a fost mult timp în folosinţă chiar şi după încetarea luptei. A fost redistribuit în februarie 2002, după izbucnirea violenţei tribale în gardez, capitala provinciei Paktia din estul Afganistanului. ONU şi guvernul Afganistanului au hotărât să intre în oraş pentru a negocia un plan de pace după ce facţiunile tribale Pastun au ucis cel puţin 61 de persoane într-o luptă locală pentru putere.

AFD 91

Următorul fluturaş îl arată pe bin Laden stând cu picioarele încrucişate pe o grămadă de afgani morţi. Text: “Osama bin Laden a sacrificat poporul afgan pentru propriul lui orgoliu. S-a folosit de talibani pentru a extermina toate comunităţile ce se opun fanatismului său”. Trebuie observat că, în timpul Furtunii în Deşert, Saddam Hussein a fost arătat uneori stând pe un tron de oase. (cod AFD93).

Un ultim fluturaş înfăţişează trei luptători talibani puternic înarmaţi. Text: “Osama bin Laden şi slugile sale străine nu vor ca afganii să trăiască în pace unii cu alţii. Afganii trebuie să se ridice ei înşişi împotriva acestor fanatici”. (cod AFD92).

79



Un alt fluturaş similar acestui grup a fost elaborat în februarie 2002 şi, îl arată pe Mulahul Omar petrecând, în timp ce Osama bin Laden este aşezat cu arma în mână pe leşurile afganilor morţi. Textul: “Mulahul Omar este un criminal, un fricos şi un trădător”. Textul de pe spate este, “Mulahul Omar este un criminal, un fricos şi un trădător al poporului Pashtun iubitor de libertate – el i-a lăsat pe criminalii străini ai lui Osama bin Laden să vină în Afganistan să se ascundă – acum Omar, laşul şi trădătorul poporului Pashtun se ascunde în siguranţă şi confort în timp ce poporul suferă ”. (cod TF11-RP07c).

Un fluturaş extravagant îl arată (în stânga) pe Mulahul Omar petrecând şi în dreapta se văd doi afgani care fac un schimb de droguri. Textul de sus este, “Mulahul Omar este un criminal, un farseur şi un trădător”. Pe spate se poate citi, “Mulahul Omar este un criminal, un farseur şi un trădător – el face milioane de dolari vânzând droguri musulmanilor -el nu îşi foloseşte capcitatea pentru a ajuta poporul Pashtun – el îl ajută pe Osama bin Laden să ucidă civili nevinovaţi –astăzi, falsul şi trădătorul Omar se ascunde în siguranţă şi confort în timp ce pashtunezii suferă”. (cod TF11-RP07b).

A apărut un singur poster ce îl înfăţişează pe teroristul din Al Qaeda, Mohamed Alta şi astfel se oferă recompensă celui care înştiinţează Departamentul de Stat al SUA despre activităţile suspecte. Titlul este, “He was spotted in Hamburg, Prague, Florida and Maine. And if someone had called us, his picture wouldn’t be spotted in this ad”.1)

Prin acest poster se oferă recompensă de peste 25 milioane de dolari. Posterul conţine erori iar unele detalii pot fi asumate şi alzor acte teroriste.

Un purtător de cuvânt neidentificat al Departamentului de Stat afirmă că, autorii acestui poster “şi-au luat unele libertăţi faţă de unele aspecte ale conţinutului”.

1) Acesta a fost reperat în Hamburg, Praga, Florida şi Maine. Dacă cineva ne va înştiinţa poza acestui individ nu va mai apare în acest anunţ.

80



Pe 8 ianuarie agenţia de presă islamică din Pakistan a informat că aeronave americane au distribuit fluturaşi în estul Afganistanului îndemnând civilii să nu le permită membrilor mişcării Al Qaeda să se refugieze, atenţionând că ei pot fi victime a bombardamentelor aeriene.

Pe 8 februarie, Centcom a afişat noi fluturaşi cu referire la ocupaţia aeroportului din Kandahar.

Unităţile 15 şi 26 ale Marinei (operaţii speciale) au asigurat protecţia aeroportului în 15 decembrie 2001, în timpul opraţiunii SwiftFreedom. Sunt cunoscute două tipuri de fluturaşi.

Primul, înfăţişează profilul unui soldat din marină, având în fundal câteva avioane de luptă. Textul, “ATENŢIE. Parteneriatul Naţiunilor a asigurat aeroportul Kandahar pentru a fi siguri că ajutoarele umanitare vor ajunge la populaţia din această zonă. Pentru propria voastră siguranţă vă rugăm staţi deoparte. RĂMÂNEŢI DEOPARTE”.(cod AF1A-11-P1)

Un al II-lea poster arată un elicopter şi un avion C 17 Globemaster. Textul, “STOP! ÎNTOARCEŢI-VĂ ACUM!”(cod AF1B-11-P1)

81



Pe 18 februarie 2001, Centcom a elaborat o suită de fluturaşi pentru public. Multe erau evidente încă din seriile anterioare pe care deja le-am amintit. Majoritatea au fost realizate în scop de consolidare şi structurare a naţiunii, dar au existat unele variaţii în ceea ce priveşte fluturaşii de recompensă şi în cele de morală, după cum am văzut la cele trecute.

În februarie au avut loc câteva revolte armate în rândurile diferitelor facţiuni etnice şi religioase din Afganistan. Era clar că liderul interimar Hamid Kamil nu se bucura de sprijinul total al populaţiei. Comandanţii militari locali şi-au consolidat puterea şi au divizat Afganistanul în feude particulare. SUA neavând interes în masarea unei forţe ample de ocupaţie a naţiunii a procedat la a aduce populaţia sub controlul noii guvernări, şi aceasta a inclus utilizarea propagandei iar ocazional s-au folosit bombe de răspândire. Au fost pregătite şi răspândite o serie de fluturaşi coloraţi în verde strălucitor şi negru.

Primul arată un porumbel alb deasupra hărţii Afganistanului şi mâini strânse cu textul, “Un Afganistan unit asigură pacea şi prosperitatea”. (cod AF-8-B-11-HB1).

Un al II-lea fluturaş afişează aceeaşi ilustraţie şi text ca faţa fluturaşilor AF8B11HB1. Pe spate se văd muzicieni afgani în stânga şi o tânără fată în dreapta. Textul, “Noul guvern vă oferă libertatea, Viitorul Afganistanului depinde de sprijinul tău pentru noul guvern”.(cod AFD105).

O a II-a serie de 4 fluturaşi similari au fost codaţi AFG7-AFG10.

Primul înfăţişează o tânără (stânga), un grup de copii care zâmbesc (jos) şi doi băieţi (în dreapta). Textul, “Ajutaţi ca fericirea să revină în Afganistan. Sprijiniţi-vă noul guvern pentru a asigura un viitor luminos copilului vostru şi vouă”. (AFG 07)

82



Următorul fluturaş arată poza unei tinere femei, un bărbat în vârstă cu turban, o familie afgană şi un grup de muzicieni. Textul, “Un Afganistan unit = pace şi prosperitate. Viitorul Afganistan depinde de sprijinirea noului guvern. Noua guvernare oferă noi libertăţi”.(cod AFG08).

Fluturaşul AFG 09 are acelaşi text dar are doar 2 fotografii, cea a muzicienilor afgani şi a tinerei femei.

Ultimul fluturaş aş acestei serii include cele 4 poze în jurul hărţii Afganistanului, având şi textul, “Un nou guvern lucrează pentru toţo afganii. Viitorul Afganistanului depinde de sprijinul tău”. (cod AFG10).

În februarie, avioane SUA au răspândit plicuri imprimate cu imaginea Preşedintelui George Bush şi conţineau 2 bacnote de 100 dolari. Încă nu se ştie dar se presupune că acesta era mesajul inclus.

Deşi se consideră că marea luptă a fost depăşită, pe 2 martie a izbucnit o luptă vicioasă. Un grup de 400-2000 de talibani şi luptători Al Qaeda s-au regrupat aproape de Gardez, în provincia Paktia, estul Afganistanului. Au fost deplasaţi peste 1.000 de luptători americani alături de alţi membri ai forţelor speciale din coaliţie şi din forţele guvernamentale afgane (Operaţia Anaconda). Lupta a avut loc la o altitudine de 10-12.000 picioare. În timpul primelor 10 zile a confruntării, forţele Coaliţiei au răspândit 4.200.000 fluturaşi.

Unul din fluturaşii răspândiţi în timpul operaţiei înfăţişează 7 talibani sau soldaţi din Al Qaeda stând în platforma unei Toyota. Textul, “Informaţi forţele Parteneriatului despre soldaţii talibani şi Al Qaeda”. Pe spatele acestui fluturaş se văd 7 talibani sau luptători Al Qaeda stând într-o grotă. Textul, “Talibanii şi Al Qaeda se folosesc de femei şi copii ca de scuturi de protecţie” (cod AFD 114).

Primul fluturaş de propagandă sub forma unei bacnote, a fost folosit în timpul acestei lupte. Ele au fost distribuite de membrii unităţii de informaţii dislocate în Provincia Paktia. Pe 6 martie, localnicii afgani au primit ceea ce părea copia mărită a unei bacnote de 10.000 afgani. Pe faţă s-a marcat

83



150.000.000. Recompensa aproape de 4285 dolari va fi plătită oricărui cetăţean care va ajuta la prinderea luptătorilor talibani sau Al Qaeda. Hârtia a circulat în valea Shah-i-kot şi în Gardez, provincia Paktia.

Textul de pe spatele imitaţiei de bacnotă este, “Dragi cetăţeni: Teroriştii Al Qaeda sunt inamicul vostru. Ei sunt inamicul independenţei şi libertăţii voastre. Veniţi. Spuneţi-ne unde se ascund. Căutaţi-le locul şi informaţi serviciile noastre din provincie şi ve-ţi lua premiul cel mare”.

De la mijlocul lui martie a fost răspândită o altă serie de fluturaşi ai Coaliţiei. Unii îl înfăţişau pe Hamid Karzai, lider interimar al Afganistanului şi lider al tribului Pashtun din Kandahar. Aceşti fluturaşi îl înfăţişează pe Karzai, fie singur fie cu alţi oficiali ai guvernului şi, o hartă a Afganistanului.

Elicopterele coaliţiei au survolat răspândind fluturaşi ce anunţau Anul Nou afgan (Khartesahki Shrine în Kabul, Afganistan, 21 martie 2002).

Pe 23 martie aviaţia militară americană a lansat fluturaşi asupra sudului Afganistanului anunţând astfel recompensa pentru ajutorul acordat în arestarea luptătorilor talibani şi Al Qaeda. Bileţele îndemnau populaţia să ajute forţele de coaliţie la prinderea militanţilor musulmani blamaţi de Washington pentru ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie. Fluturaşii răspândiţi şi deasupra provinciei Kandahar şi în zona Spin Boldak, la graniţa cu Pakistan se putea citi, “Puteţi câştiga milioane de dolari doar ajutând forţele aliate să aresteze ucigaşii talibani şi Al Qaeda. Recompensa este atât de mare încât va fi suficientă familiei tale, satului, zonei tale pentru toată viaţa ta. Cu aceşti bani puteţi cumpăra cărţi pentru şcoală, vaci şi să plătiţi taxele la doctor şi să vă reconstruiţi întregul sat”.

Pe 22 aprilie, s-a raportat că avioane ale SUA au răspândit monedă afgană deasupra unor zone din sudul Asfganistanului. Avionul de transport C130 a răspândit bacnote de 10.000 de afgani deasupra zonelor apropiate oraşului pakistanez Chaman. Un rezident a afirmat că a găsit o legătură cu 800.000 afgani. Valoarea diferă dar au fost apropae 40.000 tone de dolari. La acel moment nu se ştia dacă bacnotele erau veritabile sau erau o parodie de propagandă aproape identică cu notele menţionate mai sus. Se ştie că există o parodie a bacnotei de 10000 afgani cu figura “150.000.000” adăugată în dreapta jos şi cu textul de propagandă deasupra cât şi pe spate.

84



Notă: Această secţiune acoperă doar primele 6 luni de Război împotriva terorismului din Afganistan

Pe 2 martie 2003, Khalid Shaikh Mohamed, creierul acţiunii de la 11 septembrie, probabil cel mai mare membru din mişcarea Al Qaeda, după Osama bin Laden şi consilierul său Ayman al-Zawahiri, a fost arestat de serviciile de informaţii Pakistaneze şi de CIA. Khalid a fost organizatorul atacurilor teroriste de la 11 septembrie, a unui plan de prăbuşire a unui avion deasupra cartierului general al CIA, şi multe altele. De asemenea, el a plănuit bombardarea unei sinagogi din Tunisia, unde au murit 19 oameni.

La primă vedere, Mohamed a oferit Coaliţiei informaţii despre locul unde se ascunde Osama bin Laden. Imediat după capturarea sa, în timpul primelor săptămâni din martie, echipele au reînnoit vânătoarea şi au răspândit fluturaşi tip operaţiuni psihologice deasupra zonelor unde Osama bin Laden s-ar fi putut ascunde.

În toţi aceşti fluturaşi, principala temă a fost recompensa de 25 milioane, oferită pentru liderul Al Qaeda, Osama bin Laden.

Pe 7 martie, forţele SUA şi ale Pakistanului au căutat membrii Al Qaeda în zona muntoasă, în apropierea graniţelor cu Afganistanul şi Iranul. Ei au distribuit fluturaşi în care apărea în dreapta Osama bin Laden, în spatele gratiilor. Acelaşi fluturaş a apărut în aceeaşi zi la Islamabad, în estul Afganistanului şi în unele zone ale Pakistanului. Fluturaşul menţiona că se acorda recompensă pentru capturarea lui bin Laden şi a celorlalţi lideri ai Al Qaeda. Fluturaşul este o versiune alb-negru a modelului “bin Laden în spatele gratiilor”.

Un al II-lea fluturaş color se prezintă pe o faţă cu aceleaşi elemente, cu excepţia faptului că pozele lui bin Laden sunt mai mici şi este adăugat un text în partea de jos. Totuşi, faţă de modelul AFD-130, pe spatele noului model de fluturaş apare bin Laden vorbind (imagine sus), în puşcărie (jos) iar în centru, un afgan se salută cu un soldat din coaliţie. Coaliţia a distribuit acest fluturaş pe 8 martie, în apropierea graniţei cu Pakistanul, în oraşul Chaman. (cod necunsocut).

Forţele de coaliţie au diseminat în timpul primei săptămâni din martie două modele de fluturaşi alb negru, în Spin Boldak, un orăşel afgan de graniţă. Primul este identic cu cel menţionat mai sus dar apare în alb-negru. Cel de-al II-lea este o marcă nouă. Drapelul SUA şi cel al Afganistanului apar cu porumbelul al păcii şi cu ramura de măslin. Pe spate, se vede bin Laden şi alţi lideri, în dreapta unui nor de fum produs de o explozie. Acest fluturaş îi îndeamnă pe afgani să se alăture în vânarea lui bin Laden.

85



Pe 7 martie, Associated Press a raportat “livrări” regulate de fluturaşi deasupra unei zone extinse din estul Afganistanului şi vestul Pakistanului. Zona ţintă era provincia Baluchistan din sud-vestul Pakistanului şi zonele de graniţă din nord-vestul provinciei de frontieră, suspectată de a ascunde terorişti.

Articolul menţionează un fluturaş de culoare roz luminos, cu două poze ale lui Osama bin Laden, una fiind în spatele gratiilor, una înfăţişându-l în libertate iar în centru apărând bacnote de 20 dolari. Textul, “25 milioane dolari pentru cine va aduce informaţii pentru arestarea lui Osama bin Laden”.

Un al II-lea fluturaş în limba Pashtu îndeamnă cetăţenii afgani să-i încercuiască pe terorişti. Este arătată o familie afgană şi inscripţia: “Viaţa bună este pentru afgani fără talibani, Al Qaeda şi Gulbuddin Hekmatyar. Ajutaţi-ne să vă oferim o viaţă mai bună”. Hekmatyar este un baron local cunoscut ca “vampirul” şi faimos pentru cruzimea sa faţă de prizionieri. Una din “plăcerile” acestuia este de a da foc ierbii de puşcă pe ochii prizionierilor.

Un al III-lea fluturaş arată case distruse şi momente din pregătirea Al-Qaeda. Unul din texte este, “Ajutaţi-ne să aducem dreptatea. Doar tu poţi să ne ajuţi. Nu te lăsa înfricoşat”.

Pe 9 martie, în jurul oraşului Chaman a fost distribuit un poster de culoare bleu. Posterul îl arată pe Osama bin Laden vorbind şi, în spatele gratiilor iar în al II-lea apare Mulahul Omar vorbind cât şi în spatele gratiilor. Textul acestui fluturaş este, “vânaţi criminalii”.

Dar şi Al Qaeda a fost activă din punct de vedere al propagandei pe front. Chiar dacă talibanii nu aveau posibilitatea lansării din avion a fluturaşilor, ei au recurs la alte mijloace pentru a-şi distribui propaganda. Pe 30 octombrie, un raport primit din kazakhstan amintea de trei bărbaţi reţinuţi pentru răspândirea de fluturaşi şi care, afirmau că sprijină Coaliţia antiteroristă împotriva Afganistanului. Ei sprijineau cauza Islamului.

Partidul fundamentalist Hizb ut-Tahrir in Pakistan a realizat câţiva fluturaşi şi declaraţii de propagandă. Ele includeau câteva fraze cum ar fi, “Criminalul de război, Bush, duce un război necinstit cu

86



musulmanii …” iar referitor la vinovăţia lui bin Laden, “Suntem obişnuiţi cu minciunile Americii şi cu marile viclenii în astfel de situaţii”.

Osama bin Laden a produs câteva casete de propagandă care au fost trimise postului Al-Jazeera, un post TV arab în reţea de satelit. În mesajul său Osama afirma că ONU se situează contra musulmanilor pentru a sprijini bombardamentele americane asupra Afganisatnului.

În timpul unei misiuni de căutare şi distrugere în zona Zhawar Kili, 14 ianuarie 2002, trupele SUA, SEAL, au descoperit un poster de propagandă înfăţişându-l pe Osama bin Laden şi pe pasagerii civili ai aeronavei ce s-a prăbuşit în WTC.

În artie 2002, au circulat în rândul refugiaţilor afgani din Pakistan cât şi în Afganistan, pamflete ce chemau la lupta armată împotriva SUA şi a coaliţiei aliate. Aşa-numitele “scrisori ale nopţii” denunţau guvernul interimar afgan, al lui Hamid Karzai, ca fiind “trădători ai islamului” şi atenţionau afganii cât şi pe toţi cei ce luptau alături de americani că într-o zi “vor îndura consecinţele”.

Uneori pamfleteleincludeau afirmaţii nefondate precum că, americanii au folosit arme chimice şi biologice şi astfel ar fi murit mii de oameni doar în campania de bombardament din ultimul an. Alte pamflete cuprindeau povestiri despre sacrificiul personal şi, despre aşa numitele “miracole” din luptele împotriva coaliţiei conduse de SUA – toate destinate să inspire tinerii bărbaţi afgani să participe la lupte şi să ducă acasă mesajul că, Dzeu este de partea talibanilor.

În aprilie 2002, rapoartele din Kandahar menţionau că au fost trimişi părinţilor, fluturaşi cu ameninţări cu moartea, dacă îşi trimit copiii la şcoală. Kandahar era centrul spiritual al regimului taliban, care avea o educaţie deosebit de restrictivă. Talibanii au interzis şcoala pentru tinerele fete cât şi pentru băieţi, fiind restricţionaţi doar pentru lecţii cu caracter islamic.

În acelaşi timp, militarii SUA de la baza aeriană Bagram au afirmat că au găsit pamflete prin care se ofereau recompense mai mari de 100.000 dolari pentru capturarea oricărui soldat aliat viu şi 50.000 dolari pntru capturarea oricărui soldat mort.

În iunie 2002, de-a lungul frontierei Pakistan-Afganistan au fost găsite postere şi fluturaşi, prin care se încerca recrutarea talibanilor. Acestea îl înfăţişau pe Osama bin Laden şi aveau textul, “Sunt în viaţă. Prietenul meu Mulahul Omar este viu. Este datoria tuturor musulmanilor de a duce război asupra non-musulmanilor”.

La începutul lui septembrie, fluturaşii care au apărut în estul Afganistanului erau produşi de “Armata Secretă a Mujahedinilor”. Fluturaşii erau scrişi în arabă clasică, o limbă pe care puţini afgani o vorbesc şi, se consideră că este opera Al Qaeda care încă se mai ascunde în Afganistan.

Pe data de 31 ianuarie, au fost distribuiţi la marginea oraşului Spin Boldak fluturaşi anti-americani, prin care se cerea poporului afgan să se pregătească pentru JIHAD, Războiul Sfânt, împotriva forţelor SUA. “Fiţi pregătiţi pentru Jihad. Vom curăţa podeaua cu soldaţii SUA”. Fluturaşii au fost distribuiţi sde mişcarea Hezb-e-islami a renegatului Gulbuddin Hekmatyar.

87



OPERAŢIUNEA IRAQ FREEDOM1)

Scenă din lupta de deschidere a războiului

a 19 martie 2003, ora 2215, Preşedintele George W. Bush a anunţat declanşarea celui de-al II-lea război din Golf. Aceasta se întâmpla la doar 90 de minute după termenul acordat lui Saddam Hussein pentru a se exila atât el cât şi fiii săi. Lupta de deschidere, din Bagdad a fost

ţinta vizată. Rapoartele de informaţii anunţau că liderii militari şi Saddam se ascund într-un loc secret. Salvele iniţiale aruncate asupra Bagdadului au constat în 40 de rachete Tomahawk lansate de pe vasele marinei din Golful Persic s-au Marea Roşie, cât şi Bombe de 2000 pounzi lansate din reactoarele F117A Nighthawk. La 3 ore după declanşarea raidurilor, Saddam, aflat într-o stare de debusolare a apărut la televiziunea de stat chemându-i pe iraqieni să îşi apere ţara. Iraq a răspuns lansând rachete asupra trupelor SUA staţionate în Kuweit.

Pe 20 martie, ora 2100, prima divizie a marinei a trecut graniţa şi a avansat toată noaptea printre focurile apărării iraqiene. Elicopterele de atac Cobra şi artileria de 155 mm Paladin au atacat poziţiile iraqiene de-a lungul graniţei cu Kuweitul. La ora 2300, Divizia a III-a Infanterie a trecut în Iraq sub asigurarea artileriei şi astfel, multiple sisteme de rachete au lovit trupele iraqiene.

L

Parlamentul turc a votat pentru accesul militarilor SUA în două zone pentru a folosi spaţiul aerian turc. Marina SUA a ocupat oraşul Umm Qsar. Aviaţia coaliţiei a atacat Bagdadul pentru a II-a noapte. Ea a lovit Ministerul Planificării şi câteva clădiri ale Gărzii republicane. Rachetele Patriot (PAC-3) au interceptat cu succes două rachete tactice iraqiene. Lângă Basra s-au raportat patru sonde incendiate. Donald Rumsfeld, secretarul apărării a atenţionat militarii iraqieni să nu îndeplinească ordinele de a incendia sonde. El afirma despre Saddam, ”…sunt ordinele unui regim disperat aflat în prag de moarte”.

Atac de noapte în Bagdad

În cea de a III-a noapte a fost declanşată “ziua A”, Coaliţia demonstrând un atac de “şoc şi groază”, lansând 1500 de bombe şi rachete peste Bagdad, Mosul, Basra, Tikrit şi Kirkuk. Trupele coaliţiei au ocupat sudul oraşului Safwan. Coaliţia înglobează 45 naţiuni.

1) Material realizat de Hebert A. Friedman, traducere Eusebiu Tihan

88



Comandantul Diviziei iraqiene 51 Infanterie, având 8.000 de oameni şi aproape 200 de tancuri s-a predat cu toată unitatea. Un convoi de tancuri şi vehicule lung de 20 mile a intrat 100 mile în Iraq, la 2-3 zile distanţă de Bagdad. 1.500 de soldaţi ai forţelor speciale turce au penetrat nordul Iraqului pentru a crea o zonă tampon. Agenţia Associated Press a anunţat distribuirea de fluturaşi deasupra Iraqului iar posturile de radio îndemnau civilii să rămână în casele lor şi cât mai departe de forţele militare.

Pe data de 21.03.2003, aeronavele din operaţiunea Iraq Freedom au lansat mai mult de 2 milioane de fluturaşi deasupra a peste 29 de ţinte civile şi militare. Mixul consta în 17 fluturaşi diferiţi. Coaliţia distribuise anterior 11 din fluturaşi din timpul etapei de atenţionare “No-Fire-Zone”.

IZD 022

IZD 022 înfăţişează în stânga, un tanc în faţa unei clădiri civile iar în dreapta se vede o familie iraqiană fericită (sus) şi o piesă de artilerie (jos). Textul, “Pentru siguranţa voastră – rămâneţi în casă şi evitaţi să şofaţi noaptea”. Pe spatele fluturaşului se vede un tanc al Coaliţiei (stânga) şi un elicopter şi trupe. Textul, “Nu încurcaţi forţele Coaliţiei – Coaliţia nu doreşte să vătămeze populaţia Iraqului”.

IZD 024

Fluturaşul IZD 024 îl înfăţişează pe Saddam Hussein strivindu-şi ţara sub regulile sale. Text, “Coaliţia se află aici pentru a pune capăt opresiunii pe care a provocat-o Saddam şi regimul său”. Pe spate se află doar un mesaj, “Coaliţia nu doreşte să vătămeze poporul Iraqian. Coaliţia se află află aici pentru a pune capăt opresiunii pe care a provocat-o Saddam şi regimul său”.

89



IZD 047

IZD 047 arată vase, avioane, elicoptere, vedete militare atacând plaja. Textul, “Pentru siguranţa voastră rămâneţi departe de operaţiile militare din aproprierea căilor navale”. Pe spate se văd două vase, unul militar şi unul civil pescuind în linişte. Textul, “Coaliţia nu vrea să vătămeze civili nevinovaţi. Odată răsturnat regimul lui Saddam, apele teritoriale vor fi returnate poporului iraqian”.

IZD 1000

IZD 1000 înfăţişează o familie iraqiană oferind hrană unui pilot din Coaliţie ce a fost doborât. Text, “AJUTAŢI PILOŢII DOBORÂŢI – ajutaţi-i să revină la familiile lor! Ve-ţi fi răsplătiţi pentru ospitalitatea voastră!”. Pe spate se vede un pilot cu paraşută aterizând pe o palmă întinsă prieteneşte. Text, “Dacă întâlniţi un pilot al Coaliţiei: trataţi-l cum se cuvine. Oferiţi-i hrană şi apă. Îngrijiţi-l medical. Permiteţi-i să se întoarcă în siguranţă. Îndreptaţi-l spre poziţiile Coaliţiei. Forţele Coaliţiei te vor răsplăti pentru amabilitatea ta!”. În timp ce forţele Coaliţiei ofereau recompense pentru piloţii doborâţi radioul iraqian anunţa o recompensă de 14.000 dolari pentru orice soldat din Coaliţie ucis şi 28.000 dolari pentru un prizionier. Ulterior s-a anunţat că doborârea unui avion va fi premiată cu 55.000 dolari, un elicopter 28.000 dolari şi o rachetă 5.500 dolari.

90



IZD 1002 Un ultim fluturaş este IZD 1002. Pe o faţă se văd două locaţii radar. Un grup de soldaţi iraqieni ce stau în faţa unei locaţii privesc cum avioanele Coaliţiei răspândesc fluturaşi. Un soldat citeşte un fluturaş. El spune, “Nu raporta poziţiile avioanelor Coaliţiei. Astfel vei avea singur de pierdut”. Pe spate, al II-lea radar este bombardat. În partea de jos apare textul, “Ce destin alegi?”.

IZD 048 Pe una din feţele fluturaşului IZD048 se vede un vas de război al Coaliţiei aflat în apropierea unui cargo iraqian şi, un elicopter ce staţionează în zbor deasupra lui. Textul, “Nu ajutaţi militarii iraqieni şi pe liderul regimului în încercarea lor de a evada”. Pe spate se poate citi,”ATENŢIUNE! Coaliţia este aici pentru a preveni evadarea liderilor iraqieni. Dacă îi veţi ajuta riscaţi confiscarea vasului şi vă ve-ţi pune singuri în pericol. Dacă observaţi trădători, informaţi forţele de Coaliţie. NU PERMITEŢI REGIMULUI LUI SADDAM SĂ SCAPE JUSTIŢIEI!”. Fluturaşi răspândiţi anterior

IZD 001c

IZD 001c este un fluturaş cu informaţii despre un post de radio. Acesta înfăţişează o hartă a Iraqului (în centrul fluturaşului) şi antenele de radio în stânga şi dreapta. Textul, “Informaţii: radio 756 Khz AM – 1800-1200, 690Khz AM-1800-2300, 9715 khz SW – 24 ore/zi, 11292 Khz SW-1800-1200 şi 100,4 Mhz FM-1800-2300”. Pe ambele feţe apare acelaşi mesaj.

91



IZD-002a

IZD 002a redă un turn cu antenă radio (centru) şi mici aparate de radio în stânga şi dreapta. Textul, “Informaţii: radio 1800-1200 zilnic 756 Khz AM, 693Khz AM, 9715 khz SW, 11292 Khz SW şi 100,4 Mhz FM”.

IZD 019 Fluturaşul IZD 019 redă un grup de soldaţi iraqieni echipaţi cu masca de gaze pe figură. În fundal se vede locul unei explozii. În stânga jos se vede simbolul pentru atac biologic. Text, “Nu folosiţi arme de distrugere în masă”. Pe spate textul este: “Orice unitate care va folosi arme de distrugere în masă va îndura pedepsele aspre administrate de forţele de Coaliţie. Comandanţii unităţilor vor verifica dacă sunt folosite arme de distrugere în masă”.

IZD 019a Acesta este un fluturaş similar. Se văd soldaţi iraqieni purtând măşti de gaze şi echipament special într-un peisaj cu fum de luptă. Simbolul radiaţiilor apare în stânga jos. Textul, “Nimeni nu beneficiază din folosirea armelor de distrugere în masă”. Pe spate este un text mai amplu, “Orice unitate care va folosi arme de distrugere în masă va îndura pedepsele aspre administrate de forţele de Coaliţie. Comandanţii unităţilor vor verifica dacă sunt folosite arme de distrugere în masă”.

92



IZD 036

IZD 036 înfăţişează soldaţi ai Coaliţiei (stânga şi dreapta). Textul, “Nu încurcaţi Forţele de Coaliţie. Nu doresc să vătămeze sau să dăuneze non-combatanţilor”. Pe spatele fluturaşului se vede un elicopter din care ies echipe ale Coaliţiei armate. Textul, “Pentru siguranţa voastră nu vă amestecaţi cu Forţele Coaliţiei. Forţele de operaţiuni Speciale ale Coaliţiei se află aici pentru a pune capăt regimului opresiv al lui Saddam şi pentru a elibera poporul iraqian”.

IZD 038 Acest fluturaş (IZD 038) arată un satelit poziţionat deasupra Iraqului monitorizând lansatoarele de rachete şi bombe chimice. Textul, “Putem vedea orice. Nu folosiţi arme biologice, chimice sau nucleare”. Pe spate este un text mai amplu, “Nu încercaţi să folosiţi arme chimice, biologice sau nucleare. Coaliţia deţine sateliţi şi tehnologie superioară, ceea ce permite forţelor Coaliţiei să observe fazele de pregătire şi transport a armelor nucleare, biologice sau chimice. Comandanţii unităţilor vor fi răspunzători pentru neimplicare”.

IZD 061

Pe o faţă a fluturaşului IZD 061 se văd patru antene radio şi textul, “ATENŢIE! În momentul de criză, comută pe RADIO INFORMAŢII pentru a asculta ştiri şi

93



informaţii importante. 756 khz AM, 690 khz AM, 100,4 khz FM, 9715 khz SW, 11292 khz SW”. pe cealaltă faţă se observă două mâini strângându-se, având un fundal de camuflaj. Textul, “Forţele de Coaliţie sprijină poporul iraqian în dorinţa lor de a-l înlătura pe Saddam şi regimul său. Coaliţia nu vrea să vătămeze civilii iraqieni nevinovaţi”.

IZD 069

IZD 069 înfăţişează un grup de tancuri şi vehicule blindate având un steag alb legat de antenă (imagine dreapta) şi un grup de soldaţi neînarmaţi (stânga). Între ele se vede o săgeată pe care scrie, “1 km”. Textul de deasupra este, “Pentru a evita distrugerile, urmaţi instrucţiunile Coaliţiei. Parcaţi maşinile într-un careu nu mai mare decât un batalion. Aranjaţi artileria şi sistemele de apărare aeriană în configuraţie de marş. Afişaţi la vedere, pe vehicule, steagul alb. Să nu apară nici o persoană pe sisteme de apărare. Personalul trebuie să stea în formaţie, la o distanţă de cel puţin 1 km de vehicule. Ofiţerii îşi pot păstra armele albe; celelalte trebuie descărcate. Nu abordaţi forţele Coaliţiei. Aşteptaţi alte instrucţiuni”.

IZD 070

IZD 070 arată o rafinărie iar în stânga sus se vede un tată cu un copil. Textul, “Industria petrolieră este viaţa noastră! Familia voastră depinde de mijlocul vostru de existenţă”. Pe spatele fluturaşului, o familie iraqiană priveşte la o rafinărie ce arde. Textul, “Dacă industria petrolieră este distrusă, mijloacele voastre de existenţă sunt RUINATE! Ajutaţi la împiedicarea sabotajului industriei petroliere iraqiene! Familia ta depinde de aceasta!”.

94



IZD 071

Faţa fluturaşului 071 înfăţişează o antenă (stânga) şi harta Iraqului (dreapta). Textul, “Informaţii Radio. 756 khz AM, 690 khz AM, 100,4 khz FM, 9715 khz SW, 11292 khz SW ”. Pe spate se văd două antene şi textul, “Coaliţia şi poporul iraqian contra Saddam. Pentru siguranţa ta rămâi acasă şi departe de ţintele militare. Coaliţia nu are ţinte civile. Ascultă ştirile!”.

IZD 2502

Acest fluturaş înfăţişează echipe ale Coaliţiei şi un vehicul aflat în pregătire pentru atac biologic sau chimic. Textul, “Forţele de Coaliţie sunt pregătite şi bine antrenate pentru a se apăra singure împotriva atacurilor cu arme chimice”. Pe spate se văd copii morţi (stânga şi dreapta) şi un grup de iraqieni în centru. Textul, “Tovarăşii tăi şi oameni nevinovaţi pot fi victime ale armelor chimice folosite de Saddam. Nu te amesteca în această crimă. Comandanţii unităţilor vor fi direct răspunzători de folosirea armelor chimice”. Oficialii iraqieni au ardonat personalului postului CNN să părăsească ţara. Aceştia afirmă că, filmul predării soldaţilor şi înaintarea Coaliţiei în Iraq constituie o pură propagandă. În cea de a II-a zi de război forţele SUA şi ale Marii Britanii au continuat să se deplaseze spre Basra. Ministrul de externe al Iraqului, Naji Sabri s-a plâns la ONU că americanii au lovit case, şcoli, moschee şi biserici.

Foc de sondă înnegrind cerul

Televiziunea Al-Jazeera a declarat că Iraqienii au dat foc la butoaie cu petrol, poziţionate în jurul oraşului pentru a masca ţintele prin fumul produs. Ministrul Informaţiilor, Mohamed Saeed al-Sahhaf a transmis populaţiei că, s-au respins atacurile americane-

95



britanice, distrugându-se 5 tancuri. De asemenea, a spus că, cei capturaţi de trupele de Coaliţie erau civili şi nu soldaţi iraqieni. Aviaţia coliaţiei a distribuit fluturaşi pe 23 martie. Mixul de fluturaşi a constat în 11 itemi. Fluturaşii cu codul IZD 019a, 038, 061, 069 şi 2502 au fost distribuiţi pe 21 martie şi, au fost deja descrişi. Fluturaşii IZD 03 şi 050 au fost distribuiţi anterior, în timpul fazei no-fly-zone. Există şi fluturaşi noi: IZD 017e, 022 b, 060a, 8104.

IZD 003

Fluturaşul IZD 003 înfăţişează în stânga o antenă iar staţiile şi frecvenţele CENTCOM în centru. În dreapta fluturaşului se vede harta Iraqului. Ambele feţe sunt identice. Textul este, “Informaţii Radio. Zilnic 1800-2300”.

IZD 050

Fluturaşul IZD 050 înfăţişează o mamă iraqiană cu copilul (dreapta). Saddam Hussein este în stânga. Textul, “Familia ta luptă să supravieţuiască – El trăieşte în lux”. Pe spatele fluturaşului se văd cetăţeni iraqieni fericiţi (dreapta) şi în stânga, faţa lividă a unui ofiţer iraqian. Textul, “Cine are mai mare nevoie de tine? Familia ta sau regimul? Întoarce-te acasă la familia ta!”. Acest tip de propagandă este o temă obişnuită pentru operaţiunile psihologice ale americanilor. În timpul celui de-al II-lea război mondial, propagandiştii aliaţilor au atacat în mod regulat oficialii partidului nazist, pe motiv că ei trăiesc în lux şi nu au fost afectaţi de raţii şi lipsuri. În timpul recentei campanii din Kosovo, aliaţii au atacat familia lui Miloşevici pentru deţinerea unor vile şi iahturi luxoase în timp ce poporul sârb era extenuat. O propagandă bună nu atacă niciodată populaţia inamică ci doar liderii acesteia.

IZD 017 e

Un nou fluturaş, ITD 017e îi înfăţişează pe soldaţii iraqieni predându-se (stânga) iar în dreapta, se vede distrugerea unui tanc iraqian de către aviaţia coaliţiei. Textul, “Divizia medina a fost distrusă”. Pe verso există textul, “Pentru siguranţa ta – abandonează sistemele atle de arme. Oricum ele vor fi distruse”. Divizia Medina era una din

96



unităţile de elită ale Gărzii Republicane. Erau mult mai bine plătiţi, hrăniţi antrenaţi şi înarmaţi decât unităţile armatei iraqiene. Batalioanele de tancuri ale acesteia aveau de nouă ori mai multe tancuri decât batalioanele armatei regulate. În plus, ei deţineau cele mai moderne arme, cum ar fi tancul rusesc T72. Ei sunt nişte voluntari foarte bine motivaţi. Garda Republicană se subordona securităţii speciale a statului şi nu Ministrului Apărării. În jurul Bagdadului au fost desfăşurate în formaţie de luptă 5 astfel de divizii iar una mult mai la nord de capitală.

IZD 022b

IZD 022b înfăţişează piese de artilerie grea în aproprierea civililor (stânga) şi, în dreapta o familie liniştită şi, o piesă de artilerie. Textul (în centru) este, “Pentru siguranţa voastră – staţi în casă şi evitaţi să conduceţi maşina pe timp de noapte. Îndepărtaţi-vă de clădirile ce au arme în jur. Pentru siguranţa voastră”. Pe spate se vede un tanc american şi un elicopter cât şi soldaţi ai Coaliţiei. Textul, “Nu vă amestecaţi cu forţele Coaliţiei. Coaliţia nu doreşte să vătămeze poporul iraqian”.

IZD 060a

97



IZD 060a înfăţişează patru poze având în stânga şi dreapta tancuri şi un elicopter şi, pe Saddam în centru. Textul, “Nobilul popor al Iraqului nu este ţinta operaţiilor militare ale Coaliţiei! Ţinta opraţiunilor militare a Coaliţiei este regimul nemilos!”. Pe spate se văd patru poze al unor copii irakieni fericiţi (stânga). Textul din dreapta este, “Nu vă amestecaţi cu forţele Coaliţiei. Rămâneţi în casele voastre. Pentru protecţia voastră forţele Coaliţiei vor introduce o stare de asediu”.

IZD 8104

IZD 8104 conţine numai text. Pe faţă, “Comandanţi şi soldaţi iraqieni – nu veţi rezista forţelor Coaliţiei. Clarificaţi-vă intenţiile”. Pe spate, li se dau instrucţiuni cum să-şi clarifice intenţiile, “Contactaţi-ne pe Thuraya Ascom – HF5102,0khz, tel #8821621123239 –VHP 31,2250 Mhz-UHF 381,500 Mhz. Spuneţi-ne mărimea unităţii – nume- locaţie-vehicule de luptă. Continuaţi să ne contactaţi pe frecvenţele amintite până aflăm de voi.a plicaţi instrucţiunile noastre şi nu veţi fi distruşi”. CENTCOM a informat apariţia a doi noi fluturaşi. Nu s-a raportat utilizarea lor. Ambele modele sunt fluturaşi tactici cu referire la unităţi iraqiene specifice.

IZD 033o

Fluturaşul IZD 033o înfăţişează pe o faţă două tancuri distruse. Textul, “Batalionul de tancuri Ah Fad Farouq al Diviziei 70 nu s-a conformat instrucţiunilor Coaliţiei”. Cealaltă faţă conţine nmai text. “Arătaţi că nu sunteţi o ameninţare, urmând instrucţiunile Coaliţiei. Parcaţi vehicule în careuri, nu mai mari decât un batalion. Aşezaţi încărcătoarele pe spatele vehiculului. Aşezaţi sistemele de apărare aeriană şi artileria în configuraţie de marş. Aşezaţi steaguri albe pe vehicule. Să nu se vadă nici un om pe sistemele de apărare. Personalul trebuie să

98



fie grupat la cel puţin 1 km depărtare faţă de maşini. Ofiţerii îşi pot păstra armele albe, toţi ceilalţi trebuie dezarmaţi. Nu vă apropiaţi de forţele Coaliţiei. Aşteptaţi instrucţiuni”.

IZD 033p

Fluturaşul IZD 033p este asemănător, înfăţişând aceleaşi două tancuri dar textul este, “Batalionul 1 Tamuz al brigăzii mecanizate 24, Divizia a 10-a nu s-a supus instrucţiunilor Coaliţiei”. Pe spate este acelaşi text ca la IZD-033o. Televiziunea Al-Jazeera a informat despre capturarea militarilor americani din Compania 507. Un număr de soldaţi morţi păreau că au fost executaţi. Pe 23 martie au avut loc peste 900 de misiuni împotriva Iraqului. Au fost lansate 30 de rachete spre Iraq prin spaţiul aerian turc.

024

Pe 24 martie au apărut doi noi fluturaşi. Unul, a fost un model nefinisat după standardele Coaliţiei şi arăta un soldat britanic, prietenos. Textul în arabă asociat soldatului zâmbitor este, “Forţele britanice acţionează în zona ta”. Nu există date, când şi unde a fost răspândit acest fluturaş.(cod 024).

IZD 027a

CENTCOM a anunţat un nou fluturaş. Acesta este IZD 027 a. În dreapta fluturaşului, un drum ce duce la indicator este gol. Textul, “Coaliţia nu doreşte să distrugă indicatoare!”. În partea stângă, aviaţia Coaliţiei atacă două tancuri iraqiene aflate pe drum. Textul de pe spate este, “Forţele de Coaliţie nu doresc să vătămeze nobilul popor al Iraqului. Pentru a vă afla în siguranţă, evitaţi zonele ocupate de personalul militar”. Generalul Tommy Franks a declarat că, de la începutul operaţiunilor au fost dispersaţi în Iraq 28 milioane fluturaşi. Acest număr probabil că ia în considerare data octombrie

99



2002, când pentru prima dată s-au lansat fluturaşi de atenţionare asupra zonei interzise zborului. Coaliţia a raportat că se află la doar 50 mile sud de Bagdad dar s-a împotmolit într-o furtună de nisip. Elicopterele au atacat Divizia Medina a Gărzii Republicane amplasată în jurul Bagdadului. Un elicopter Apache a fost doborât şi echipajul capturat. Ca şi în Furtună în Deşert, o companie din Divizia 101 a intrat adânc în Iraq cu elicoptere pentru a crea o bază la 20 mile sud de An Najaf. Aviaţia a atacat nordul Iraqului. Preşedintele Bush a solicitat Congresului 75 miliarde dolari pentru a susţine costul războiului. Generalul de brigadă Vince Brooks a afirmat într-o conferinţă de presă că, s-au difuzat 28 milioane de fluturaşi, cu 5 milioane mai mult decât în operaţiunea Furtună în deşert. Pe 25 martie, Coaliţia a bombardat Bagdadul timp de 6 nopţi consecutiv. Ostilii au aprins butoaie cu petrol în jurul oraşului încercând astfel să mascheze ţintele. Majoritatea atacurilor aeriene au vizat unităţile Gărzii republicane din sudul oraşului. Aviaţia Coaliţiei a lovit Mosulul, nordul Iraqului. Vremea nepotrivită a determinat anularea misiunilor a două avioane americane. Bush l-a sunat personal pe Vladimir Putin pentru a se plânge că, companiile ruse au vândut ilegal dispozitive GPS către Iraq. În timpul unei conferinţe de presă ţinută în Qatar, General maior Victor Rennart a afirmat că au fost identificate 6 astfel de aparate şi distruse în timpul celor 2 zile de bombardament. El a dorit să spună că, deşi Coaliţia şi-a programat 1400 de misiuni în aer, curenţii puternici de aer şi furtunile de nisip continuă să încetinească avansarea forţelor terestre. Forţele Coaliţiei au folosit programele de radio şi răspândirea de fluturaşi deasupra oraşului Basra îndemnând rezidenţii să opună rezistenţă miliţiei lui Saddam.

Tanc iraqian în flăcări

Mai târziu, corpul de marină a preluat spitalul din Nasiriyah. Au fost capturaţi 170 de soldaţi iraqieni şi s-au confiscat peste 200 de arme, 3000 de complete chimice cu mască, injectoare de agenţi antidot şi un tanc T75 din compunerea spitalului. Pentagonul a anunţat că 20 persoane au fost ucise în acţiune şi alte 14 au fost capturate sau sunt date dispărute. Cavaleria a 7-a, în lupta de la An Najaf au declarat că au murit 300-500 membri ai trupelor iraqiene. Coaliţia a bombardat postul TV din Bagdad. Pe 25 martie, avioanele Coaliţiei au răspândit 600.000 de fluturaşi deasupra Iraqului. Operaţiunile psihologice au continuat în ciuda furtunilor de nisip. Avioanele au lansat fluturaşii IZD 001, IZD003, IZD022a, IZD023, IZD027a şi IZD069.

100



IZD 023

IZD 023 este un fluturaş nou în mix. Pe o faţă a fluturaşului se vede o familie iraqiană fericită împărţind masa. Textul este, “Rămâi acasă, în siguranţă, împreună cu familia ta”. Pe spate există numai text, “Popor iraqian, vă rugăm rămâneţi în casele voastre. Nu circulaţi noaptea. Aviaţia Colaiţiei vă poate confunda maşina cu un vehicul militar. Nu încercaţi să vă amestecaţi în operaţiunile Coaliţiei sau veţi deveni o ţintă. Nu lăsaţi copiii să se joace afară. Veţi primi instrucţiuni speciale atunci când forţele de Coaliţie vor începe să distribuie ajutoare umanitare”.

IZD 017

Deşi nu s-a informat ca fiind răspândite, CENTCOM a elaborat două noi modele de fluturaşi. Primul este IZD 017 d. Acest fluturaş este aproape identic cu IZD 017. Pe faţă se pot vedea soldaţi iraqieni care se predau (stânga) şi distrugerea artileriei şi lansatoarelor iraqiene de către aviaţia Coaliţiei (dreapta). Textul, “Unităţile artileriei au fost programate pentru a fi distruse”. Pe spate, apare textul, “Pentru siguranţa voastră – abandonaţi sistemele de arme. Oricum aceste sisteme vor fi distruse”.

101



IZD 022

Iraqienii împuşcă prizionierii În cursul nopţii de miercuri spre joi, televiziunea Al-Jazeera atransmis un documentar care a stârnit reacţii de dezaprobare şi revoltă în întreaga lume. Este vorba de un film înfăţişând doi soldaţi din trupele britanice, împuşcaţi (după toate aparenţele, de aproape) de către iraqieni în oraşul Safwan, feţele şi hainele pline de sânge ale victimelor fiind arătate cu insistenţă. Se presupune că cei doi soldaţi au fost prinşi într-o ambuscadă, traşi afară din land Rover-ul pe care îl conduceau şi asasinaţi cu sânge rece. Documentarul a stârnit puternice reacţii internaţionale, în special, aşa cum era şi de aşteptat, din partea autorităţilor britanice; ministrul Apărării a formulat, în timpul difuzării imaginilor, o cerere oficială către televiziunea Al-Jazeera, de a opri mediatizarea acestora, cerere care a fost ignorată, în ciuda invocării insistente a convenţiilor de la Geneva. De teamă că familiile victimelor să nu-şi recunoască, întâmplător rudele, în persoana celor decedaţi, în cazul preluării documentarului de alte canale de televiziune, ministrul britanic al Apărării a dresat presei din ţara sa rugămintea de a nu reproduce şocantele imagini, dorinţa sa fiind până în prezent respectată. Rapoartele despre atrocităţile comise din ce în ce mai des de iraqieni au venit şi din partea unor oficiali ai Apărării Americane, care au declarat ieri că îi suspectează pe inamicii lor de executarea mai multor prizionieri americani de război. Peter Pace, general al Corpului de Marină, a firmat în cadrul emisunii “Larry King Live”, difuzate de CNN, că iraqienii au comis până în prezent o serie de crime de război, inclusiv folosirea civililor ca scut de apărare, depozitarea armamentului în şcoli şi executarea prizionierilor. În legătură cu aceştia din urmă, se pare că este vorba, mai exact, de circa 12 militari, capturaţi şi probabil ucişi duminica trecută, într-o ambuscadă ce a avut loc lângă Nassiriya, în sudul Iraqului. Totuşi, generalul Pace a ţinut să precizeze că investigaţiile nu s-au finalizat încă şi că militarii sunt, deocamdată, consideraţi dispăruţi în misiune. De asemenea, alte surse oficiale britanice şi americane îl acuză pe Saddam de aplicarea practicilor sale obişnuite de intimidare a propriului său popor, pentru a-l determina să lupte cu orice preţ de partea sa. astfel, comandanţii americani ai trupelor situate în jurul oraşului Najaf au raportat situaţii extrem de grave, cum ar fi răpirea copiilor familiilor locale de către membrii miliţiilor iraqiene, obligându-i astfel pe părinţi să lupte pentru Saddam. În legătură cu rapoartele de acest gen, primite în ultimele zile, genealul Tommy Franks, comandantul trupelor din Golf a declarat: “Încă o datră, putem observa practicile teroriste favorite ale lui Saddam, de a recurge la orice atrocitate, cum ar fi sacrificarea inocenţilor, pentru a-şi păstra puterea.”

Florian Oprea, Naţional, 28.03.2003

Un al II-lea este IZD 022. Acest fluturaş este aproape identic cu IZD 022a. Fluturaşul înfăţişează un tanc în faţa unui aşezământ civil (stânga) şi o familie iraqiană şi, o piesă de artilerie (dreapta). Textul, “Pentru siguranţa voastră – rămâneţi acasă şi evitaţi să conduceţi maşina pe timp de noapte. Îndepărtaţi-vă de clădirile care au tehnică militară în apropiere. PENTRU SIGURANŢA VOASTRĂ”. Pe spatele fluturaşului se văd în stânga blindate şi un elicopter în atac iar în dreapta se vede un soldat. Textul este, “Nu vă amestecaţi cu forţele de Coaliţie. Coaliţia nu vrea să vătămeze populaţia Iraqului”. Pe 26 martie, furtunile de nisip1) au continuat să blocheze avansul forţelor terestre ale Coaliţiei.

1) Din cauza lungului şir şi a greutăţii blindatelor s-a spart crusta superficială de pe dunele de nisip şi astfel, dunele au început să alunece îar vântul spulbera nisipul dunelor decopertate (de sub crusta sfărâmată). Prin aceasta s-a produs o problemă de ecologie cât şi o problemă de drept al mediului.

102



S-a raportat că Divizia a III-a mecanizate a armatei SUA mavansa foarte greu. S-a informat că, un convoi de 1000 de vehicule ale Gărzii republicane se deplasa spre corpul de marină încercând să evite forţele armate. S-a informat că soldaţi iraqieni îmbrăcaţi în uniforme ale Coaliţiei, având explozivi plasaţi pe corp, şi, despre existenţa podurilor minate din Bagdad. Aproape 1000 de paraşutişti ai Brigăzii 173 au fost lansaţi din aparatele C-17 Globemaster, în nordul Iraqului. Trupele americane din interior au ajuns la un efectiv total de 76.000 oameni. Aparatele Harriers şi Tornado au atacat un convoi de 120 vehicule blindate iraqiene ce părăseau Basra sub acoperirea unei furtuni de nisip. Echipele britanice au deschis megafoanele, au lansat şi fluturaşi, îndemnând locuitorii din Basra să iasă şi să primească alimente şi apă. În acest conflict s-au pregătit 5,5 milioane de fluturaşi care au fost distribuiţi din avioane tip F18 Hornets. Pe măsură ce un al II-lea convoi uriaş de 1000 de vehicule şi membrii elitei Gărzii republicane încercau să evite Divizia a III-a de Infanterie şi, avansa în direcţia unui mic corp de expediţie, exista posibilitatea unei lupte majore la sudul capitalei. Bombardierele B52 şi A-10 Warthog au distrus convoiul. Pe 27 martie avioanele coaliţiei au avut mai mult de 600 misiuni de bombardare deasupra Iraqului. Luptătorii kurzi au pătruns peste 2 mile în teritoriul controlat de guvernul iraqian. Divizia a IV-a Infanterie SUA a început masarea în Kuweit. Pentagonul a anunţat deplasarea a 100.000 de americani şi englezi în Iraq. Rachetele Tomahawk cu fibre de carbon au distrus transmisiile electrice iraqiene. Pe 28 martie, B2 au lansat bombe de 4700 pound asupra turnului de comunicaţii al-Alawiya. Se tipăreau fluturaşi pe crucişătorul USS Th. Roosevelt. Rebelii kurzi avansau încet spre sud pe măsură ce coaliţia bombarda forţele iraqiene aflate pe poziţiile de apărare, la nord de Kirkurk. Pe 29 martie, Ministerul Informaţilor din Bagdad a fost lovit de rachete. Clădirea a fost deteriorată. Coaliţia a ordonat 4-6 zile de “pauză” pentru ca forţele terestre să se realimenteze cu hrană, muniţie şi combustibil. Există informaţii după care forţele terestre au nceput atacul cu provizii pentru 7 zile. Primul atac cu bombe a apărut în apropiere de Al Najaf. Au fost ucişi 4 soldaţi ai Coaliţiei. Numărul de fluturaşi distribuiţi în Iraq au atins 33 milioane.

Echipa britanică de operaţiuni psihologice aflată în Umm Qsar

Pentagonul a anunţat că, pe data de 30 martie se aflau în Iraq 180.000 de militari. Doar în primele 10 zile de război, Coaliţia a lansat 6.000 bombe şi 600 rachete Tomahawk. Coaliţia a luat în obiectiv Garda Republicană poziţionată în jurul Bagdadului. Războiul aerian a căpătat prioritate prin decizia de a decima forţele Gărzii Republicane înainte de un eventual atac terestru. Aviaţia Coaliţiei a atacat un tren încărcat cu tancuri ale Gărzii Republicane, Complexul informaţiilor militare Karada, Palatul prezidenţial Abu Garayab şi principalele facilităţi de instruire ale forţelor paramilitare iraqiene.

103



Pe 31 martie, unităţi ale Diviziei 3 Infanterie s-au luptat cu elemente ale Gărzii Republicane, Divizia Nebuchdnezhar din Hindyah. Divizia 101 aviaţie a zburat pentru preluarea An Najaf. Coaliţia a declanşat lupte de artilerie cu unităţi de gadă din Bagdad. Decesele în rândul americanilor a atins un număr de 37 persoane. Coaliţia a luat 8.000 de iraqieni ca prizionieri de război. CENTCOM a difuzat zilnic fluturaşi. CNN a informat că a văzut fluturaşi având un desen cu un soldat britanic şi textul, “Nu vă vom abandona”. Aviaţia Coaliţiei a continuat să bombardeze Bagdadul şi să distrugă palatele lui Saddam, clubul ofiţerilor de aviaţie, cartierele olimpice ale fiului lui Saddam, Uday şi, mare parte a serviciului de telefonie din Bagdad. Numărul morţilor în rândul britanicilor a atins 26. Un raport declară că americanii au capturat cartierul general al Partidului Ba’ath din Umm Qasr. Ei au găsit armament, muniţie şi pachete de fluturaşi de propagandă, care la prima vedere au fost colectaţi pentru a nu ajunge la vederea publicului.

Echipa de megafoane

Echipele de megafoane ale operaţiunilor psihologice au continuat să lucreze alături de unităţile combatante. Într-o altă acţiune, în vecinătatea Najaf, 64 membri ai Diviziei Nebuchennazer s-au predat forţelor de Coaliţie, după ce au ascultat mesajul echipei de operaţiuni psihologice, prin care erau îndemnaţi să depună armele. The New York Times a declarat că Secretarul Apărării, Donald H. Rumsfeld şi comandanţi ai armatei, au argumentat că nu s-au trimis suficiente trupe în războiul din Iraq. Pe 2 aprilie, coliţia a declarat victoria în Karbala şi Kut. CENTCOM a declarat distrugerea diviziei Bagdad a Gărzii Republicane. Elementele de cercetare americane au avnasat până la 19 mile sud de Bagdad. Coaliţia l-a capturat pe Qadisiyah Dam. Pe măsură ce Coaliţia avansa, aliaţii îşi întăreau poziţiile. Turcia şi-a dat acordul să suplimenteze rutele de acces a forţelor americane spre norsul Iraqului. Ministrul de externe francez a afirmat că Franţa va fi alături de SUA şi Marea Britanie.

104



Unitatea britanică, “Desert Rats” a distribuit fluturaşi în jurul oraşului Basra, fluturaşi care înfăţişau un soldat britanic ce dădea mâna cu unul iraqian. Textul este, “Nu vă vom abandona. Faveţi răbdare – împreună vom câştiga”. Pe spatele fluturaşului era numai text, “Oameni din Al Basrah, am venit să eliberăm poporul iraqian. Inamicul nostru este regimul şi nu populaţia. Avem nevoie de ajutorul vostru. Pentru a identifica inamicul. Pentru a reconstrui Iraqul. Vorbitorii de limbă engleză să ne caute. Vom sta cât va fi necesar. Ascultaţi radio Nahrair 100–4FM (94,6 seara) pentru a afla ştiri şi informaţii importante”. Programele postului britanic de radio, Nahrair (radioul celor două Fluvii) sunt similare celor de la radio informaţii, având un mix de cântece iraqiene, oferte de locuri de muncă, muzică populară din vest şi mesaje pentru populaţia locală. Pe 31 martie un raport al CNN afirma că emisiunile mergeau bine. Pe 3 aprilie, coaliţia continua să atace şi să decimeze Garda republicană. Pentagonul afirma că, guvernul lui Saddam era în pragul colapsului. Divizia a III-a Infanterie a avansat la 6 mile de Bagdad şi se pregătea să captureze aeroportul internaţional Saddam. Corpul de marină se afla la 4 mile de porţile oraşului. Bagdadul nu avea electricitate. Totalul deceselor în rândul Coaliţiei era de 53, din care 41 erau ucişi în luptă. Forţele iraqiene din Karbala au lansat o rachetă SAM (sol-aer) pentru a doborî un aparat F/A 18C Hornet. De asemenea, ei au doborât un elicopter UH-60 Black Hawk. Iraqienii au imobilizat 5 tancuri MI-A2 Abrams. Ei au folosit rachete ruseşti Kornet-E, ghidate laser care pot distruge tancurile. Ministrul de externe al Ucrainei a negat implicarea în livrarea de către firme ucrainene a câtorva sute de astfel de rachete anti-tanc către Iraq. Pe 4 aprilie, Coaliţia a realizat 900 de atacuri aeriene. Trupele aliate au capturat 56 de rachete sol-sol la sud de Basrah, 2500 de membri ai Diviziei Bagdad a Gărzii republicane, care s-au predat corpului de marină. Divizia a III-a infanterie a SUA a ocupat aeroportul Internaţional şi l-a redenumit aeroportul Internaţional din Bagdad. Cancelarul german Gerhard Schroder a spus că, speră ca victoria Coaliţiei va fi câştigată rapid. Congresul american a aprobat un amendament pentru un buget suplimentar ce a exclus Franţa, Germania, Rusia şi Siria de la participarea la reconstrucţia Iraqului. Coaliţia a informat că Diviziile Gărzii Republicane, Medina şi Bagdad au fost zdrobite iar diviziile Nebuchennazer şi Adnan au fost atacate şi lovite sever. În ceea ce priveşte operaţiunile psihologice, rapoartele au afirmat că trupele alianţei au produs atât de mulţi fluturaşi încât “esenţa s-a schimbat atât pentru fluturaşii de propagandă a aliaţilor cât şi pentru iraqieni. Majoritatea au început să fie folosiţi ca hârtie de toaletă”. Aceasta este prima menţiune asupra fluturaşilor de propagandă iraqiană, apărută în vreo publicaţie. Ministrul informaţiilor, al-Sahhaf a declarat că, Coaliţia minte iar forţele acesteia sunt la

105



peste 100 mile de Bagdad. Saddam Husseim (sau o replică) se plimbă pe străzile Bagdadului, pentru prima dată de la primul atac asupra Iraqului. Pe 5 aprilie, a 17-a zi de război, regimul lui Saddam se află aproape în colaps; elemente ale corpului V al armatei SUA se apropia de centrul Bagdadului unde au întâlnit o rezistenţă sporadică. Ei au înregistrat 2000-3.000 de apărători ucişi. Forţele de coaliţie au spulberat Divizia al-Nida a Gărzii republicane. Trupele SUA au capturat cartierul general al Diviziei Medina, din Suwayah. De la începutul acestui război, Coaliţia a declarat lansarea a 725 rachete Tomahawk şi răspândirea a 12.000 de focoase cu ghidare. CENTCOM a anunţat că au fost distribuiţi deasupra Bagdadului în jur de 200.000 de fluturaşi prin care populaţia civilă iraqiană era sfătuită să rămână în casă; la acest moment, americanii înregistrau 57 morţi, 16 dispăruţi şi 7 capturaţi. Trupele britanice înregistrau 27 morţi. În nord, în apropiere de Mankubah, kurzii Peshmerga i-au atacat pe feyadeenii lui Saddam (cei care se autosacrificau pentru Saddam). Dintr-o eroare, un F-15 a lansat o bombă asupra unui convoi de luptători kurzi care erau însoţiţi de forţe speciale SUA. Preşedintele Franţei, Jacques Chirac a cerut scuze pentru profanarea făcută de vandalii antirăzboi asupra monumentelor aliaţilor care au murit pentru eliberarea Franţei, în cel de-al II-lea război mondial.

Poster cu instrucţiuni de predare

Pe 6 aprilie, coaliţia a continuat împresurarea Bagdadului. Forţele americane au blocat toate căile de acces în oraş. Blindatele americane au invadat sectoare ale Bagdadului. Un cargo C-130 hercule a fost primul avion care a aterizat pe noul aeroport internaţional din

106



Bagdad. Secretarul departamentului apărării SUA, Paul Wolfowitz a afirmat că poate dura 6 luni crearea noului guvern al Iraqului. Ali Hassan al-Majid, persoană apropiată lui Saddam a fost ucis în momentul în care casa i-a fost bombardată. Britanicii au distribuit postere de propagandă în jurul oraşului Basra. Unele afişe înfăţişau trei poze cu soldaţi iraqieni. În prima poză, îşi lăsau puşca jos, în a II-a poză îşi ridicau mâinile goale în sus, în cea de-a treia poză se simţeau în siguranţă alături de camarazii lor. Textul este, “Descărcaţi armele şi aşezaţi-le în grămadă. Ridicaţi-vă mâinile şi îndepărtaţi-vă de arme. Aşteptaţi ca soldaţii Coaliţiei să vă dea noi instrucţiuni”. Pe 7 aprilie, Pentagonul a informat că Ahemd Chalabi, lider al opoziţiei, Congresul Naţional Iraqian (INC) şi 750 de luptători vor asista forţele Coaliţiei în sudul Iraqului. Tatăl lui Chalabi a fost preşedintele Senatului iraqian în 1958. Forţele coaliţiei au ocupat două palate ale lui Saddam, din interiorul Bagdadului. O formaţiune iraqiană POW a condus trupele Coaliţiei la Albu Mahawish, o locaţie unde erau containere cu gaz paralizant sarin şi tabun cât şi agenţi de levizită. Testările au indicat că depozitul conţinea pesticide. A existat o informaţie neconfirmată după care trupele Coaliţiei au găsit 20 rachete de distanţă medie ce conţineau agenţi paralizanţi. Un bombardier B2 a lansat patru rachete de 2000 pounzi de tip GBU-24 ghidate laser, asupra restaurantului Al Saa din districtul Mansour, Bagdad deoarece surse de informaţii îl considerau locul de întâlnire al lui Saddam Husseim, doi fii şi lideri superiori ai regimului Iraqului.. SUA a înregistrat 80 morţi iar britanicii 30.

EZD 45-41

Purtătorul de cuvânt al Coaliţiei a ilustrat un fluturaş în timpul unei conferinţe de presă de la Camp As Sayliyah în Doha, Qatar. Acesta atenţiona poporul iraqian să nu deţină arme. Pe o faţă, fluturaşul înfăţişa un iraqian ce poartă armă şi simbolul “interzis” desenat peste această figură. Textul este, “Cetăţeni iraqieni! Pentru siguranţa voastră nu purtaţi arme! Puteţi fi confundaţi cu forţele militare sau de securitate ale lui Saddam”. Pe spate se vede un pistol mitralieră AK 47 cu acelaşi simbol. Textul este, “Coaliţia nu doreşte vătămarea poporului iraqian. Pentru siguranţa voastră cât şi a celorlalţi NU PURTAŢI ARME! Rămâneţi în casele voastre”. (cod EZD 45-41) Pe 8 aprilie, Coaliţia a continuat atacul Bagdadului pe cale aeriană. Ei au bombardat Ministerul Planificării şi Informaţiilor cât şi sediile Gărzii Republicane speciale. Corpul de marină a capturat aeroportul militar Rasheed (estul Bagdadului). De asemenea, corpul

107



de marină a luat 100 de prizionieri (tineri care au fost încarceraţi deoarece au refuzat să se înroleze în brigăzile lui Saddam).

Două jurnale britanice au afirmat că Saddam şi fii săi au supravieţuit bombardamentelr şi ar fi încercat să fugă în Siria. Prin străzile din Basra au apărut două noi afişe de propagandă. Primul conţine un text şi drapelul britanic deasupra. Textul este, “Suntem aici ca să lucrăm cu tine într-un mod cooperant pentru a face lucrurile să meargă. Încearcă să revii la obiceiurile ale zilnice. Ascultă sistemul de legi. Sprijină noua administraţie. Nu purta arme pe stradă. Urmează Instrucţiunile forţelor Coliţiei. Ascultă radio Nahrain 100,4 FM pentru a afla noi ştiri şi informaţii”.

108



Un al II-lea afiş arată pe coloane verticale, caricaturi ale iraqienilor aflaţi în maşini şi care întâlnesc soldaţi ai Coaliţiei. Steagul britanic apare iarăşi în partea de sus a afişului. Textul este, “Forţele Coaliţiei vă conduc spre un viitor mai bun. Încearcă să revii la obiceiurile tale. Ascultă ordinele. Sprijină administraţia interimară. Nu purta arme pe stradă. Urmează instrucţiunile forţelor de Coaliţie. Şederea noastră este tremporară, când vom termina lucrarea, vom pleca. Ascultă radio Nahrain 100,4 FM pentru ştiri importante”. Iraqienii au doborât un avion A-10 Warthog ce zbura la joasă înălţime, în apropierea aeroportului Bagdad. Pilotul a fost salvat. De asemenea, iraqienii au doborât un aparat F15. În Basra, cetăţenii au jefuit banca naţională a Iraqului. Guvernul Coaliţiei care va conduce probabil Iraqul va tipări o nouă monedă a ţării.

109



Bibliografie

1. ADAMS, Psychological Operations in Bosnia (Operaţii psihologice în Bosnia). În: Military Review, SUA, vol. 78, nr. 6, dec.-ian. 1999.

2. Beto D. Mark, Soviet Prisoners of War in the Airland Battle. Military Review, Dec.1984.,

3. Cathala H.P., Epoca dezinformării. Editura Militară.Bucureşti, 1991

4. Th CLAVET, F., Las operaciones psicológicas en las misiones de paz (Operaţiile psihologice din cadrul misiunilor de pace). În: Ejército, Spania, an 57, nr. 678, dec. 1996.

5. Cioloca I., Psihosociologie şi pedagogie militară. Editura Militară. Bucureşti, 1992. 6. Cloşcă I., Suceavă I., Tratat de Drept Internaţional Umanitar. Ed.Bucureşti, 2000. 7. Culda L., Agresiuni informaţionale, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare,

8. DABEZIES, P.,Guerre psychologique, guerre politique (Război psihologic, război politic). În: Défense Nationale, Franţa, an 53, nr. 5, mai 1997, p. 46-56.

9. DOMINGUEZ, J., Los medios de las operaciones psicológicas (Mijloacele utilizate în operaţiile psihologice). În: Ejército, Spania, an 57, nr.678, dec.1996.

10. Dragoman I., Streinu I., Arme interzise. Arme neletale. Ed IESPU-FOCUS, Bucureşti, 2002. 11. Ctin Hariuc, Identificarea agresiunilor informaţionale, Ed. Licorna, 2002. 12. Juncu I (coord.), Agresiune şi apărare psihologică. Edit. Academiei de Înalte Studii militare. Bucureşti, 1994 13. Knowlton W.A., jr., Cohesion and the Vietnam Experience. Military Review, mai 1986.

14. MATEOS, A., Las operaciones psicológicas en la guerra del Golfo (Operaţiile psihologice în războiul din Golful Persic). În: Ejército, Spania, an 57, nr. 678, dec. 1996, p. 68-72.

15. MATEOS, M. V., Introducción a las operaciones psicológicas (Operaţiile psihologice). În: Ejército, Spania, an 57, nr. 678, dec.1996, p. 47-52.

16. MATYSCHOCK, A., FOLKERTS, H.-J, Nicht jeder kommt psychisch gesund zurück. - Einsatznachbereitung: Geringer Aufwand - hoher Nutzen (Nu toţi militarii se întorc sănătoşi psihic dintr-o misiune - Evaluarea operaţiunilor militare: cheltuieli reduse, câştig ridicat). În : Truppenpraxis, Germania, an 41, nr.11, nov. 1997, p.716-719.

17. Mitea M., Mihai V. (coord.), Acţiunile psihologice – Dincoace de mit şi legendă. Ed. Militară. 2002 18. SALVAN, J., Pourquoi les guerres? (De ce războaie?). În: Géopolitique, Franţa, nr. 65, mar. 1999, p. 101-

107. 19. THIÉBLEMONT, A. Les recherches sur le combattant (Cercetările privind luptătorul). În: Défense

Nationale, Franţa, an 51, nr. 11, nov. 1995, p. 95-108. 20. Tihan E. (coord.), Operaţiuni psihologice. Ed. IESPU-FOCUS, Bucureşti, 2002. 21. WILLIAMS, J., On Killing: The Psychological Cost of Learning to Kill in War and Society (Despre

ucidere - preţul psihologic al învăţării uciderii în război şi în societate). În: U.S. Naval Institute Proceedings, SUA, vol.122, nr.11, nov.1996, p.82.

22. Zamfir C, Vlăsceanu L., Dicţionar de sociologie. Editura Babel, 1993

23. wwwpsywarior.com

110



Operatiunile psihologice in cadrul armatei

Documents

Transcript of Operatiunile psihologice in cadrul armatei