ONIX

Cătălin Neamţu:M-am apucat de actorie ca să mă trezesc târziu şi să n-am şefi

nr 2sept-octombrie 2009

Cel care nu e suficient de curajos să îşi asume riscuri nu va obţine nimic în viaţă

Muhammad Ali

“”

Educă-tE singur!

onix.onicEscu.ro

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment, realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

onixNumărul 2,

septembrie-octombrie 2009

Coordonatori:prof. Corina Popescu

Cosmin Epureanu

Redactori:Cosmin Epureanu

Monica DinuHoria Popescu

Corina MitricoaiaMarian Butucel

George DragneaSorin Niţă

Carmen SaghinMihaela Necula

Adrian IonGabriela Iordache

Cristina Mînăilă

Colaboratori:Camelia Roman

Loredana Odoroaga

Fotografii:Allan Youl

Deviantart.com

Grafică şi DTP:Cosmin Epureanu

Revista înfiinţată de:Cosmin Epureanu

Web:http://onix.onicescu.ro

eMail:onix@onicescu.ro

Colegiul Naţional “Octav Onicescu“

str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

onixRevistă online realizată de elevii

Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

INTROEditorial

ISTORIEMari erori ale istoriei

CIVILIZAŢIIMayaşii

AUTOPorsche - modele

TEHNICACe este un petabitRomânia, sub ochiul protector al lui Kaspersky

VOCABULARI love DEXMic dicţionar de cuvinte inexistente

BIOGRAFIEMuhammad AliVincent Van Gogh

GLOBETROTTERMuzee ciudate din lume

INTERVIUCătălin Neamţu

TEATRUTeatrul de improvizaţie

POEZIE - Liviu TănaseO luptă aparteViaţa pe care o trăim cu toţii

ZÂMBEŞTEFolosiţi protecţia solară

SUCCESOra de aur - de Brian TracyTime management

PAGINA CU PRIETENIPapagalul - o pasăre mică, dar un suflet mareZebra australiană

BUCĂTĂRIE DE LICEUSalate de sezonSuperlative culinare

SĂNĂTATESfaturi pentru îngrijirea tenului acneic adolescentin

MOTIVAŢIONALCe au făcut alţii la 14 ani

CARTESlamNew moon

FILMUnderworldTwilight

MUZICĂFaithlessAlizee

VIPO viaţă în fiecare meci: Elena Teodora Cadar

PĂRERI&PĂRERIBăieţii de cartieriExprimare liberă

LICEUA început şcoalaActivităţi în Onicescu, luna noiembrie

5

6

8

10

12

13

14

16

19

20

23

24

25

26

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

42

43

6

6

20

14

36

Mari erori ale istoriei

In 1897 aparea in limba engleza romanul “Dracula”, scris de Bram Stoker, dupa in-formatii luate de la un profesor maghiar budapestan, Arminus Vambery. In acest roman vampiric, Dracula este un ostas de-savarsit, un cavaler, un mare om de stat, un alchimist si un om de o inteligenta ex-ceptionala, dar de origine… secui...

Muhammad Ali

“Viata este un joc de noroc. Poţi fi rănit, dar oamenii mor în accidente de avion, îşi pierd picioarele şi braţele în accidente de maşină; oameni mor în fiecare zi. La fel şi luptătorii mor, sau sunt răniţi, dar alţii con-tinuă să lupte. Ideea e să încerci să te con-vingi pe tine însuţi că nu ţi se va întâmpla şi ţie acelaşi lucru”...

Seria «Underworld»

Ce de curiozităţi mai aveam şi noi cand ne uitam la desenele animate cu Scoo-by-Doo, aventurile cu mistere din acelea care includeau vampiri!... Era pentru prima dată cand auzeam termenul ăsta si eram foarte entuziasmaţi de fiecare dată cand rula episodul acela. Ei bine, ne-am mai mă-rit si noi şi, cu trecerea timpului, am aflat despre ei ca, apartinand unei comunitati de creaturi amatoare de sange uman, sunt foarte sensibili la lumina solară, au o forţă fizică si mentala covarşitoare...

14

36

Interviu cu actorul Cătălin Neamţu

“M-am apucat de actorie ca să mă trezesc târziu şi să n-am şefi”

20

4 | onix oniX | 5

onix.onicescu.ro

Fă ceva!

Jurnal de Liceuziar redactat de elevii

Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

citeşte online pe:

www.jurnaldeliceu.ro

Fă ceva!

trebuie să-ţi spun ceva. Ai o pro-blemă: stai degeaba. Acum îţi place că nu faci nimic, că te re-laxezi, că te simţi bine, că dormi

sau că te joci pe calculator. E bine să tră-ieşti clipa, însă tu în cazul ăsta nu trăieşti, tu stai degeaba. Şi mai grav este atunci când trebuie să faci ceva şi nu faci, sau amâni. Zici că o să faci mâine, sau în we-ekend, sau în ultima zi, şi până la urmă nu faci nimic şi eşti privit urât de cei din jur. Începi să inventezi scuze, însă fără folos. Dar ce te faci când trebuie să lucrezi pen-tru tine, pentru educaţia ta? Aici nu mai poţi inventa scuze, eşti pe cont propriu. Singurul pe care îl păcăleşti eşti tu.

Cu cât stai mai mult degeaba, fiind neproductiv, cu atât îţi va fi mai greu să te îndrepţi. Dacă până acum ai fost aşa, e timpul să te schimbi. Trebuie să fii pro-activ. Cum? Fă ceva în fiecare zi, ceva care să te ajute. Nu începe cu lucrurile mari, grele. Ia-le pe cele mai uşoare. Ia o ecua-ţie simplă de la matematică şi rezolvă-o. Foloseşte-te şi de principiul recompen-sei: după ce ţi-ai terminat treaba, oferă-ţi o recompensă, asta te va motiva să con-tinui. Dacă de la 16-17 ani te obişnuieşti să faci ceva în fiecare zi, aşa vei continua tot restul vieţii şi vei obţine rezultate din ce în ce mai bune. Urmează sfatul celor de la Nike: „Just Do It!”.

Din punct de vedere biologic, atunci când închei cu bine un proiect la care ai muncit foarte mult, creierul tău eliberează o cantitate de endorfină ce te face să te simţi bine, împlinit. Unii îl consideră un drog, drogul fericirii. Aces-ta este unul dintre motivele pentru care există cei mai buni sportivi, actori, cân-tăreţi sau scriitori. De fiecare dată când obţin un succes, ei se simt minunat şi vor din ce în ce mai mult.

Gândeşte-te că trăieşti într-o perioadă în care accesul la informaţie este foarte uşor. Pe Internet, în mai puţin de o secundă, Google îţi returnează sute de mii de siteuri din domeniul tău de interes. Dacă ai citi un articol pe zi despre ce te interesează pe tine, într-un an ar însemna peste trei sute de articole. Ai deveni foarte bun în domeniul tău. Site-ul ehow.com te învaţă pas cu pas cum să faci un anumit lucru. Mai mult de atât ce ţi-ai mai putea dori?

Trăieşte în prezent însă gândeşte-te şi la viitorul tău. La vârsta asta ai des-tulă energie interioară. Foloseşte-o inte-ligent. Nu te învinovăţi pentru ce ai fost, nu are rost. Contează ce eşti acum şi ce ai în minte. Fii pozitiv. Educă-te singur!

Cosmin Epureanucoordonator ONIX

onix • editorial

6 | onix oniX | 7

onix.onicescu.ro

neasca ori sud-slava. Deci, nici aici portretul lui Tepes nu confirma figura diabolica de-senata de sasi in pamfletele lor si de Bram Stoker. Cum a biruit totusi versiunea aces-tora din urma ?

Faptele istorice sunt greu de reconstituit, dar chiar in conditii de informatii lacu-nare, ele tot spun ceva. Dupa

greaua batalie cu turcii a lui Tepes, regele Matei Corvin s-a indreptat catre Tara Ro-maneasca pentru a-l ajuta pe domnul roman. Pentru ca aju-torul a venit voit prea tarziu, Tepes a fost luat prizonier iar Corvin, ironie sau nu, a recu-noscut pe domnul pus in lo-cul prizonierului de catre tur-ci (Radu cel Frumos). Gestul l-a costat insa pe rege, pen-tru ca Papa astepta, in urma investitiilor facute in lupta antiotomana, o alta atitudine. Astfel, acuzat pe baza a doua scrisori mistificate, de inte-legere cu turcii, Vlad Tepes a intrat intr-un prizonierat pre-lungit, urmand a fi, la presi-unile lui Stefan cel Mare, din nou domn, dar fara noroc. In aceste episoade trebuie cau-tata cauza diseminarii acelei imagini sangeroase a dom-nitorului. Legendele sasesti

prin spiritual comercial al studiului autorilor americani, nu dam un raspuns complet. La temelia lui stau vechile legende ale sasilor si ale ma-ghiarilor (nu era consultantul lui Stocker un maghiar ?), asa ca eroarea de aici pare sa pro-vina. A fost acest domn intr-atat de crud pe cat il prezinta sasii, romanului lui Stoker si cartile cuplului de autori americani ?

Cronicile turcesti, cronici ofi-ciale, de curte, pre-zinta confruntarile romano-turce de pe vremea lui Te-pes intr-un fel con-ventional, menit sa infatiseze invinci-bilitatea turca sau sa salveze aparen-tele acesteia. Din aceste cronici raz-bat insa uneori ca-racterizari care nu pot veni decat din istoria orala, din circulatia popula-ra a stirilor, care vadesc admiratia fata de calitatile exceptio-nale ale lui Tepes. Cronicile bizantine ale epocii il pre-zinta pe acesta cu admira-tie si sunt, dupa conclu-ziile ultimelor cercetari, ecoul marii audiente pe care ispravile politice si militare antiotomane ale domnitorului le aveau la popoarele din sudul Du-narii. Sub cronica se dis-tinge o legenda popula-ra a lui Tepes, provenita din teritoriile ocupate de turci.

O cronica in slavona a lui Tepes indica acelasi ecou favorabil al actiuni-lor domnului roman si infatiseaza un portret maiestuos al lui. Aceas-

ta cronica a circulat intens in Rusia medievala, desi ori-ginea ei este evident roma-

erau deja create si circulau, fara anvengura europeana contemporana.

Ceea ce a dat am-ploare fenomenului a fost necesitatea curtii de la Buda de a-si justifica, fata de pa-palitate si de Europa, gestul “injustificabil”. Cruzimea san-guinara a lui Tepes era astfel o buna masca pentru gestul

politic al lui Matei Corvin. Asadar, adevarul este sacrifi-cat pentru politica. Din nou !

Alte surse, poloneze, cotolice, fac un cu totul alt portret marelui voievod. Iar daca vom face bilantul nume-ric al izvoarelor favorabile lui Tepes, vom vedea ca ele sunt mai multe decat cele negati-ve. Puterea lor de fascinatie a fost insa mult mai mica. Aces-tea s-au impus intr-un proces propagandistic dirijat, prin “tiraj” si “reclama”, cu alte cu-vinte , ceea ce, daca analizam fondul lucrurilor, nu este de-loc un fenomen rar. Iata cum cruzimea unui mare domni-tor roman, in forme aberant si patologic amplificate, este o simpla diversiune politica, generatoare insa a unei ne-dreptati care a prins radacini in ignoranta occidentala si cu “ajutorul” fictiunii literare.

Ţepeş nedreptăţitul

Mari erori ale istoriei

Cartea lui Bram Sto-ker este inceputul marii Draculiade care va urma, in

special dupa 1990: carti si filme de groaza al caror erou este Dracula si care nu au de-cat o foarte mica asemnanare cu modelul lor, adica domni-torul roman Vlad Tepes. De la arta la kitsch, de la comertul cu suveniruri vampirice la vi-zite organizate in presupuse locuri de detentie a domni-torului, toate s-au constituit

intr-un adevarat fenomen pseudocultural, ajungand deseori in grotesc si ridicol. In balanta sunt doua atitudini - pe de o parte, istoriografia romana a scris, pe baza unor informatii din ce in ce mai nu-meroase, istoria lui Tepes, pe de alta – romanul si filmul oc-cidental au creat o cariera ex-traordinara lui Dracula, figura de o cruzime rara.

Tema a fost exploa-tata comercial si de Raymond McNally si Radu Florescu in-tr-o carte intitulata “In cau-tarea lui Dracula” (1971), in care legenda era amestecata cu documentul istoric, optiu-nea autorilor mergand catre legenda si catre trasatura san-

geroasa, “vapirica” a vo-ievoduoui roman. Stu-diul a avut succes urias. Lui Dracula i s-au atribu-it bunurile pamantesti ale lui Tepes, tara, dom-nia si razboaiele, iar lui Tepes trasaturile sangu-inare, patologice ale lui Dracula. Onest schimb, nu-i asa ? Imaginea lui Tepes a iesit deformata din aceasta intreprin-dere comerciala. Tenta-tiva acelorasi autori de

a restaura adevarul istoric in cartea “Dracula. O biografie a lui Vlad Tepes (1431-1476)” n-a mai avut acelasi succes, poate si pentru ca era doar o compilatie a celei dintai. Si aici insa, voievodul era pus sub semnul cruzimii bolnavicioase. Pentru a doua oara de la legen-dele sasesti din seco-lul al XV-lea, figura unuia dintre cei mai straluciti con-ducatori politici si militari ai evului mediu e u r o p e a n intra in Oc-cident, in plin se-col XX, d e -for-

mata pana la masca grotesca pe care o stim din ecranizari.

Daca explicam aceasta a doua eroare doar

Text: Monica Dinu

in 1897 aparea in limba engleza romanul “dracula”, scris de Bram stoker, dupa informatii luate de la un profesor maghiar budapestan, Arminus Vambery. in acest roman vampiric, dracula este un ostas desavarsit, un cavaler, un mare om de stat, un alchimist si un om de o inte-ligenta exceptionala, dar de origine… secui.

cultură • istorie

8 | onix oniX | 9

onix.onicescu.ro

Mayaşiidin sirul populatiilor ce au dominat teritoriul american din zona Americii cen-trale se numara si populatia mayasa. Mayasii se considerau urmasii unei popu-latii divine venite „dinspre rasarit” si scapata dintr-un tinut misterios, scufun-dat odinioara in oceanul rasaritean.

Desi toti mayasii au fost cuceriti, in Evul Mediu, de catre azteci, aces-

tia fusesera cei ce jucasera rolul civilizator pentru toate celelate civilizatiile indiene dezvoltate pe intreg teritoriul actual al Mexicului si Americii Centrale. Cand spaniolii au cucerit, in Yucatan, orasul ma-yas Tayasal, ei au avut surpri-za de a gasi printre indieni un om alb cu parul roscat. Era un

european care, ajuns acolo, dupa multe peripetii castigase prietenia bastinasilor; acesta a pastrat intr-un manuscris gros inventarul limbii, al scri-erii, al datinilor, al credintelor si a ritualurilor mayasilor. Dat fiind ca spaniolii il ameninta-sera, misteriosul roscat a fugit in luxuriantele paduri virgine luand cu el toate secretele mayasilor. Noii cuceritori au distrus sistematic orice rama-sita a unor marturii religioase considerandu-le idolatrii dia-bolice, dar odata cu aceasta distrugere s-au pierdut im-portante vestigii ce ar putea deslusi una dintre cele mai

prestigioase civilizatii a Ame-ricii Centrale; cele cateva ma-nuscrise cu greu pastrate au fost bine tinute si cercetate de catre episcopul Diego de Landa.

De la al doilea razboi mondial si pana in prezent cercetarile arheologice conti-nua cu descoperiri spectacu-loase facute in Yucatan si in Guatemala. Mayasii atinsese-ra un nivel de civilizatie foarte evoluat pe toate planurile; au realizat adevarate performan-te tehnice inaltand orase mari ce puteau adaposti mai multe milioane de oameni, aveau un sistem de canalizare si de aducere a apei potabile bine realizat, aveau o scriere hie-roglifa foarte complexa, cu-nostinte de matematica foar-te elaborate, fiind primii care au folosit cifra 0 in calcule, o astrologie bazata pe calcu-le astronomice de o precizie extrema stiind sa determine miscarile exacte ale plane-telor, sa prevada fazele lunii, eclipse, etc.

Printre cele mai impre-sionante constructii mayase trebuie mentionata celebra

piramida de la Chinchen Itza din Yucatan, inalta de douaz-aeci si opt de metri, si Templul situat pe platforma terminala ce constituia un observator perfectionat ce avea patru orificii indreptate in directia punctelor cardinale.

La Palenque, alt oras mayas din Yucatan, ruinele acopera peste opt kilometri patrati, dar astazi sunt domi-nate de padurea virgina tro-picala. Tot in Palenque, arhe-ologul mexican Alberto Ruiz Lhuillier, in 1949, a observat ca una dintre lespezile din pardoseala Templului putea fi miscata din loc, servind drept

cultură • civilizaţii

PUBLICITATE

Text: Monica Dinu

El Castillo in Chichen Itza

intrare a unei scari secrete; aceasta se termina intr-un zid, dar facand o sapatura in el, arheologul, a ajuns la o alta lespede ce se misca. In cursul unei noi campanii de sapa-turi, in iunie 1952, savantul a ajuns, ridicand o alta lespede, la o cripta stranie, lunga de noua metri, si a carei bolta tri-unghiulara avea o inaltime de peste sase metri; in centru, o lespede mare sculptata infa-tisa intr-un decor simbolic, un barbat pe jumatate culcat cu arborele vietii crescandu-i din trup, dar ridicand lespedea respectiva s-a gasit mumia unui om, un personaj foarte important, fara indoiala, pro-babil un mare preot, imbracat in cele mai frumoase haine de ceremonie, plin de bijuterii, si cu chipul acoperit de o mas-ca formata din asamblarea in

mozaic a doua sute de buca-tele de jad. Mormantul data, dupa estimarile lui Lhuillier, din jurul anului 700 d.Hr.

Desi brutal cucerite de catre spanioli, populatiile indiene gasite intacte au fost distruse partial de catre invadatori, dar si o buna parte din acestea a reusit sa fuga in zone numai de ei cunoscute; este cazul si populatiei mayase, despre care si acum se crede ca ar exista descendenti ce au continuat sa existe izolati pana mai recent cand au fost pasnic asimilati de catre autoritatile administrative ale Mexicului si Guatemalei. Chiar si azi mai exista circa doua milioane de indieni, lacadonii, urmasi ai mayasilor, dintre care doua treimi traiesc in Guatemala si o treime in Mexic, cu precadere

in peninsula Yucatan. Desi urmasi directi ai acelorasi mayasi, actualii indieni sunt incapabili sa descifreze hieroglifele stramosilor lor, iar ca sa construiasca asemenea edificii precum cele din Palenque si Chichen Itza nici nu incape vorba.

Desi atat de departati de noi si de necunoscuti, ma-yasii raman inca in viata prin vestigiile lasate prezentului, prin proprietatile halucinoge-ne a unor ciuperci si plante, dar cel mai probabil prin exis-tenta secreta a unui oras bine ascuns in inima Yucatanlui nedescoperit inca.

10 | onix oniX | 11

onix.onicescu.ro

viteză maximă de 252 km/h. Modelul de vârf, Cayenne Tur-bo, are un motor V8 de 4,8l ce dezvoltă 500 CP (368 kW) la 6.000 rpm şi 700 Nm între

2.250 - 4.500 rpm.

Boxster

Este cel mai mic şi mai accesibil Por-sche. Modelul este oferit cu două mo-toare, amândouă de tip boxer. Pri-mul este un boxer

cu 6 cilindri de 2,7l ce dezvoltă o pute-

re de 245 CP (180 kW) la 6.500 rpm şi un cuplu

motor de 273 Nm. Al doilea, disponibil pe Boxster S, are o cilindree de 3,4l cu o putere de 295 CP (217 kW) la 6.250 rpm şi un cuplu de 340 Nm. Performanţele sunt: accele-raţie 0-100 km/h în 6,1s şi o viteză maximă de 254 km/h pentru modelul de 2,7l re-spectiv 6,1s şi 272 km/h pen-tru Boxster S.

Cayman

Apărut in 2006, acesta se bazează pe modelul Boxster, având aceeaşi motorizare.

911 Carrera

Este disponibil cu 2 motoare, tracţiune integrală sau spate, coupe sau decapotabilă re-

zultând în 8 variante: Carrera, Carrera S, Carrera Cabriolet, Carrera S Cabriolet, Carrera 4, Carrera 4S, Carrera 4 Cabrio-let, Carrera 4S Cabriolet. Pri-mul motor este un boxer cu 6 cilindri 3,6l, identic practic cu motorul oferit pe prede-cesorul 996, ce dezvolta 325 CP (239 kW). Al doilea este un boxer 6 cilindri de 3,8l cu 355 CP (261 kW). Coupeul are o acceleraţie 0-100 km/h de 5,0s respectiv 4,8s pentru Carrera S şi o viteză maximă de 285 km/h respectiv 293 km/h. Performanţele varia-ză puţin pentru Cabriolet şi pentru varianta cu tracţiune integrală.

911 Targa

Are un acoperiş din sticlă re-tractabil, disponibil în varian-tele Targa şi Targa S.

911 Turbo

Modelul de vârf, 911 Turbo, este disponibil doar cu tracţi-une integrală în varianta Cou-pe şi Cabriolet. Motorul este un boxer cu 6 cilindri de 3,6l ce dezvoltă 480 CP (353 kW) la 6.000 rpm şi cuplu motor de 620 Nm. Acesta conferă turboului o acceleraţie 0-100 km/h de 3,9s respectiv 3,7s pentru cutia automată Tip-tonic S (3,7s şi 3,4s pentru 0-60mph) şi o viteză maximă de 310 km/h. Are unele modi-

ficări estetice faţă de Carrera printre care bara faţă modifi-cată, găurile de aer laterale şi altele.

911 GT3 si GT3 RS

Reprezintă un model de bază pentru unele echipe private de curse. Acesta este propul-sat de un motor boxer 6 cilin-dri de 3,6l aspirat normal ce dezvoltă 415 CP (309 kW), cu o gardă la sol scăzută şi 1395 kg.

911 GT2

Este cel mai puternic model până la Carrera GT. Are un motor de tip boxer de 3,6l cu 6 cilindri, supraalimentat, ce dezvoltă 530 cp (395 kW) la 6500 rpm. Acceleraţia de la 0-100km/h este de 3,7s şi vi-teză maximă de 329 km/h.

Carrera GT

În 2004 a demarat producţia modelului Carrera GT (motor de 605 CP, V10), este cel mai puternic model de serie fabri-cat vreodată de Porsche dar şi cel mai scump cu un preţ es-timat la 450.000 EUR. Accele-raţia de la 0-100km/h este de 3.5s, cu o viteza maximă de 330km/h.

Poate nu sunt ele cele mai rapide, însă cu siguranţă au un farmec aparte şi se impun pe multe şosele ale lumii. Un Porsche reuşeşte întodeuna să te atragă şi să te facă să în-torci capul, invadat de dorinta de a-l conduce pe-al tău.

Evoluţia Porsche

Configurează-ţi propriul tău

Porsche pe

www.porsche.com

cultură • auto

În urmă cu 78 de ani (1931), Ferdinand Porsche punea bazele companiei de automobile dr. ing. h.c. F. Por-sche Ag, prescurtat Porsche Ag. iniţial, compania nu construia automobile sub nume propriu, oferea doar servicii de consultanţă şi proiectare. Primul contract semnat a fost cu guvernul german pentru a proiecta o maşină populară, Volkswagen.

Text: Marian Butucel

Pas cu pas…

Primul model, Porsche 64, proiectat in 1939, foloseşte multe componente de la Vo-lkswagen Beetle.

Seria 365

Nu a durat mult şi compania a scos pe piaţă modelul 365 (construit de Ferry Porsche,

fiul cel mare al lui Ferdinand). În Germania de după război materialele erau, în gene-ral, greu de găsit aşa că 356 a folosit componente de la Volkswagen Beetle incluzând motorul, cutia de viteze şi suspensia. Modelul 356 a suferit câteva modificări pe parcursul producţiei A, B, C şi multe din componentele de provenienţa VW au fost înlocuite cu componente fa-bricate de Porsche. Ultimele modele 356 erau antrenate de motoare proiectate com-plet de Porsche.

« Emblema » 911

După unele succese în curse, compania lanseaza modelul 911 propulsat de un motor cu 6 cilindri în configuraţie boxer, montat în spate, racit cu aer. Acesta a fost cel mai bine vândut model, cu mult succes în curse şi raliuri.

Porsche 928

Este un coupe cu motor V8 plasat frontal. În ciuda perfor-manţelor şi a confortului su-perior nu a depăşit niciodată vânzările modelului 911.

Producţia s-a mai diversificat cu modele precum 924, 944, ajungându-se la construcţia primului SUV Porsche: Ca-yenne. Modelul de bază are un motor V6 de 3,6l de pro-venienţă Volkswagen care a fost însă modificat substanţi-al. Acesta oferă 290 CP (213 kW) la 6.200 rpm şi 385 Nm la 3.000 rpm. Performanţele sunt: acceleraţie 0-100 km/h în 8,1s şi o viteză maximă de 227 km/h. Cayenne S are un V8 de 4,8l capabil de 385 CP (283 kW) la 6.200 rpm si 500 Nm la 3.500 rpm cu o accele-raţie 0-100 km/h de 6,6s şi o

Porsche - modele

12 | onix oniX | 13

onix.onicescu.ro

iDEx

cultură • vocabular

Cu toţii ne amintim de la orele de limbă latină celebrul proverb “Erare humanum est”, fapt care exprimă un adevăr… omenesc, dar de neiertat şcolăreşte: a greşi e specific uman, dar a-ţi îndrepta greşelile aparţine

omului cunoscătorului. Suntem zilnic invadaţi de greşeli de tot felul, dar cele care ne violenteaza urechea, mai scârţâitor şi mai grav decât manelele urlate din maşinile cu mulţi cai putere, sunt greşelile de limbă (de la rostire şi până la cele mai complexe, de acord ori frazare). Tocmai de aceea, în numărul al doilea al revis-tei onix, onorăm promisiunea de a sesiza, cu speranţă fermă de a corecta, alte greşeli de limbă, care s-au propagat în ultima vreme în rândul vorbitorilor neglijenţi, cu viteza şi intensitatea unui virus. De exemplu:

Dragele* mele; ultimile* veşti; vroiam* ceva; mi-ar place* tea-trul; să aibe* noroc

De ce sunt forme greşite cele marcate cu asterisc ?

Adjectivul drag este variabil, cu trei forme: la singular drag, dra-gă şi o formă comună de feminine şi masculin plural: dragi. For-ma de vocativ feminin plural preia desinenţa pluralului: dragi. Aşadar, forma corectă este dragile mele.

Adjectivul ultim are patru forme: ultim, ultimă, ultimi, ultime. Deci la masculin plural forma este ultimi iar la feminin e ultime. Utilizarea corectă: ultimele veşti.

La modul indicativ, imperfect, forma corectă a verbului a voi este fără “r”. Formele cu “r” apar prin influenţa verbului a vrea, conju-gat vream, vreai etc. Este corect să se spună, deci, voiam ceva.

De asemenea, modul condiţional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea şi cu forma de infinitiv a verbului conjugat. Verbul în cauză aici este a plăcea (conjugarea a II-a), dând ca formă co-rectă mi-ar plăcea.

În sfârşit, forma de conjunctiv a verbului a avea este, pentru per-soana a III-a singular şi plural să aibă.

Încercaţi să respectaţi aceste prime principii, controlându-vă limbajul, şi veţi vedea că nu numai uzul limbii impune norme, ca în DOOM, ci normele reglează utilizarea corectă a limbii pentru a ne reflecta în întregime şi corespunzător gândul.

Dintotdeauna cuvantul, imbinarea banala (oare?) de sunete scurgandu-se linistit pe hartie ori sacadat acum, pe tastele calculatorului, a exer-citat o mare putere de fasci-nataie asupra omului. Miste-rul nasterii sale, ca semn al suprematiei umanului si for-ma superlativa a comunicarii, a preocupat deopotriva pe specialisti si pe simplii vor-bitori, astfel ca descoperim cu reinnoita uluire alte si alte cuvinte care sa ne exprime gandurile.

Iata ca oamenii de lite-re, in momente de dispozitie sufleteasca spre joc, au com-pletat dictionarele serioase cu o serie de cuvinte… inven-tate, menite sa exprime pei-saje noi, iesite din imaginatia lor permanent creatoare. De la Cantemir, care inventa hi-brizi animalieri precum Stru-tocamila pentru a satiriza personaje istorice si pana azi, procedeul a ramas valabil, ca si realitatile de criticat. Astfel, in eseurile sale, Andrei Plesu foloseste imbinari nastrus-nice substantivale, precum crocofant (crocodil + elefant) sau verbale, ca a se rinoceri-za (cu sensul de a se abrutiza, dupa piesa lui Eugen Ionescu, Rinocerii).

Formatiuni asemana-toare mai recente sunt si fra-gic/fragedie (tragic + fraged, o formula prin care scriitorul Radu Cosasu definea ames-tecul de duiosie si durere in articolul cu titlu si el original – Insisificarea la noi pe Botea-nu, din 1998), eulalii (eu, cu sensul de bine, frumos si lalia = vorba, in titlul volumului de poezii de Dan Botta), maneli-tate (fenomen nociv, de po-luare sonora sesizat de Radu

Stanca), motanica (formatiune originala a poetului Gheorghe Tomozei in titlul volumului din 1985, Tratat de motanica), scriitorinc (“specie” de scrii-tor de rangul al doilea, desco-perita de Dan C. Mihailescu), noptimist (iubitor de noap-te si optimist la un loc, cum spune Radu Paraschivescu), a valjarteji (dupa Macedonski, cu sens de amestec rapid), a morti (Ana Blandiana, pentru a muri, in volumul Coridoare de oglinzi).

Alte cuvinte sunt inte-gral inventate: uvedenrode (groapa cu gasteropode din poezia lui Ion Barbu), cirlilai (onomatopee a aceluiasi scri-itor), trimbulind (“necuvant”, asa cum ii spunea Nichita Stanescu vorbei ce exprima…inexprimabilul). Altele vin din domeniul stiintei (ROGVAIV desemnand initialele culorilor ce compun discul lui Newton) ori chiar din cinematografie (supercalifragelistic, in filmul “Mary Poppins”din 1964).

Mai mult chiar, au fost inventate, in joaca scriitori-ceasca, si “limbi” noi, cu pro-priile lor… gramatici imagina-re: limba kuta (Tudor arghezi, in Tablete din Tara de Kuty) ori limba sparga (in care a scris si poezii Nina Cassian) si limba poezeasca (Nichita Stanescu).

Iata cateva jocuri jocuri lingvistico-fanteziste care au facut voga in lumea literelor, conducand la nasterea a noi produse lingvistice, menite sa traduca imaginea literara, ilustrand posibilitatile infinit combinatorii ale limbii pentru a exprima cele mai extrava-gante si inedite ganduri.

Mic dicţionar de cuvinte... inexistenteCe este un petabit?

petabit

Există 1.5 miliarde de utilizatori de computere în toată lumea. În 2005 erau 888 de milioane, în 2000 erau 304 milioa-ne, iar în 1995 doar 16 milioane de utilizatori.

Hard-Diskurile noas-tre devin din ce în ce mai mari. În mai 2007 Hitachi a produs primul Hard-Disk de un terabit, ce deţine 1000 gigabiţi.

1GB = 7 minute de film HD-TV2GB = 20 de iarzi de cărţi pe un raft4.7 GB = dimensiunea standard a unui DVD

Sunt 1 milion de gigabiţi într-un petabit.1024 megabiţi = 1 gigabit1024 gigabiţi = 1 terabit1024 terabiţi = 1 petabit

1PB = 20 de milioane de dulapuri cu patru sertare, umplute cu text.1PB = 13.3 ani de film HD-TV1.5PB = dimensiunea a 10 miliarde de poze de pe facebook.com20PB = cantitatea de date procesate de Google pe zi20PB = spaţiul de pe toate Hard-Diskurile fabricate în lume, în 199550PB = toate scrierile omenirii de la începutul istoriei, în toate limbile

Pentru a înţelege ce este un petabit trebuie să înţelegem mai întâi ce este un gigabit (GB).

Un petabit înseamnă multă dată

În lumea întreagă, folosirea de computere a crescut cu 342% din 2000 până în 2008.

Compania Colossal Storage prezic că vor avea primul Hard de 1.2 petabiţi pe piaţă în 2-5 ani. E posibil să coste în jur de 750$.

Data-centrele din toată lumea consumă la fel de multă energie ca Suedia.

Mai multă informaţie distribuită înseamnă mai mult spaţiu folosit. Din fericire, producătorii de Hard-Diskuri au ţinut pasul, producând Hard-Diskuri mai mari şi mai ieftine an de an. Preţul unui gigabit a scăzut de la 228$ în 1998, la 3.88$ în 2003, până la 0.88$ în 2007.1

cultură • tehnica

De ceva timp, Kas-persky, vestitul ativirus rusesc, îşi caută de lucru

prin România. Cică au auzit ei de ceva, gen piraterie pe aici şi vor să eradieze tot, bineîn-ţeles, contra-cost. Topul celor mai bune antivirusuri şi anti-

spam programs sună tentant, aşa că s-au hotarât să aleagă România ca unul din princi-palele “testing grounds” pen-tru noile versiuni Kaspersky. Aşadar, Eugene Kaspersky, şeful Kaspersky lab, a fost adus de vânt, la conferinţa WWW (Wild Wild West),

unde temele de discuţie au jubilat în jurul unor termeni foarte des folosiţi în ultima vreme, ca “cyber-criminali-tate” sau “internet-security”, toate fiind, desigur, subiecte aprinse pentru dezvoltatorii acestor soft-uri. Aşadar, 2010 va aduce noua versiune de

Kaspersky şi aşa cum spune şi Eugene: “antivirusul e la fel ca pâinea, detergentul sau oricare alt lucru aproape in-dispensabil vieţilor noastre”. Ave Kaspersky !

text: Horia Popescu

România, sub ochiul protector al lui Kaspersky

12 | onix

14 | onix oniX | 15

onix.onicescu.ro

“

cultură • biografie

Dacă visezi cumva că mă baţi, ai face bine să te trezeşti şi să îmi ceri scuze

Muhammad AliMuhammad Ali este unul dintre cei mai mari boxeri ai tuturor timpurilor şi unul din cele mai cunoscute personaje din lumea întreaga pentru activismul în politică şi sport. deţinător a 56 de victorii - dintre care 37 prin Ko - şi a numai 5 înfrangeri, ca profesionist, caştigător al medaliei olimpice de aur în 1960 şi a multor alte titluri şi campionate din lumea boxului, Muhammad Ali este pe deplină dreptate “cel mai mare campion la categoria grea a tuturor timpurilor”. un nume important în sport, o legendă pentru cei ce practică arta boxului.

născut pe 17 ianu-arie 1942, în Lou-isville, Kentucky, Muhammad Ali,

este fiul cel mai mare al lui Cassius Marcellus Clay Senior. Muhammad Ali preia numele întreg al tatalui său, Cassius Marcellus Clay, politician al secolului 19.

Încă din copilărie Clay a fost împins spre box de antrenorul său, poliţistul Joe E. Martin. Însă, fără ca Joe E. Martin să ştie, Clay se antrena concomitent sub îndrumarea lui Fred Stoner. Cu Stoner ca antrenor, Clay câştigă 6 titluri

Kentucky Golden Gloves, 2 ti-tluri naţionale Golden Gloves, iar în 1960 câstigă medalia olimpică de aur. Astfel, pal-maresul lui ca amator ajunge să fie de 100 de victorii şi doar 5 înfrângeri.

Naşterea Legendei

După câştigarea meda-liei olimpice, Clay se întoarce în orăşelul său natal, Louisvil-le, pentru a-şi începe cariera profesionistă.

În octombrie 1960 câş-tigă prima sa lupta ca profe-sionist împotriva lui Tunney Hunsaker, în şase runde.

Având înălţimea de 1.91 m, Clay poseda un stil foarte interesant de a boxa pentru

categoria sa: Îşi ţinea mâinile pe lângă corp, spre deosebire de stilul obişnuit care este cu garda la faţă. În schimb, se ba-zează pe viteză şi pe reflexe pentru a se apăra de loviturile oponenţilor săi. În plus, Clay lovea mult la faţă, ceea ce reprezintă o strategie riscan-tă, deoarece într-o luptă, pe periodă mai întinsă, loviturile la corp pot fi mai eficiente în obosirea adversarului.

Între anii 1960-1963 câştigă toate luptele sale, 19 la număr, majoritatea prin KO. Învinge nume importante ale acelor vremuri, ca: Tony Esperti, Jim Robinson, Don-nie Fleeman, Alonzo Johnson, George Logan, Willi Besma-noff, Lamar Clark, Doug Jones sau Henry Cooper.

În 1963 Clay câştigă disputa cu Doug Jones, dis-puta ce va fi numită “lupta anului”.

Clay câştigă luptă după luptă, şi astfel devine favorit pentru câştigarea tilului ce se va disputa pe 25 februa-rie 1964 în Miami, împotriva campionului Sonny Liston .

Înainte de meci, Clay îşi rezumă tactica printr-o afir-maţie ce îi va rămâne ca de-viză: Voi „pluti ca un fluture şi înţepa ca o albină” - “Float like a butterfly and sting like

a bee” - şi îi transmite lui Lis-ton că se va feri de atacurile sale prin jocul său de picoa-re foarte rapid - “Your hands can’t hit what your eyes can’t see” (pumnii tăi nu pot lovi ce ochii tăi nu pot vedea).

Primul titlu mondi-al

Clay obţine

primul său titlu mondial şi surprin-de pe toata lumea prin victoria obţinu-tă împotriva lui Sonny Liston, care a refuzat să mai iasă din colţul său după 8 runde, acu-zând o accidentare la umăr. Clay işi va putea rea-firma abi-lităţile, când î n

1965 l-a facut KO pe Liston în prima rundă a revanşei.

Între cele două meciuri însă, Clay decide să devină islamic, primid astfel numele de Muhammad (cel demn de laudă) Ali.

În 1964, Ali susţine tes-tele Armatei Americane, tes-te pe care iniţial nu le trece, însă, după o revizuire reuşeş-

te să obţină o notă mare şi astfel este chemat în armată. Armata Americană recrutează soldaţi deoarece doreşte să înceapă războiul din Vietnam,

însă Ali refuză să se alăture afirmând că războiul este

împotriva Coranului şi cum că vietnamezii

nu i-au spus nicio-dată “nigger” (cioa-

ră). În urma acestor declaraţii i se ridică licenţa de box şi titlul şi este condamnat la 5 ani de închisoare. Procesul din 20 Iu-lie 1967 durează doar 21 de minu-te ca juriul să îl considere pe Ali

vinovat şi să îl închidă. S-a re-venit însă asupra acestei de-cizii printr-un apel 3 ani mai târziu.

Lupta Secolului

În 1971 susţine “lupta secolului” împotriva lui Joe Frazier la Madison Square Garden. Ambii luptători sunt cunoscuţi pentru abilităţile lor ieşite din comun şi pen-tru faptul că au fost neînvinşi până acum. Acest lucru ur-mând să se întâmple, în mod cert, în această luptă. În urma a 15 runde, lupta se încheie, iar juriul decide prin unani-

mitate că victoria aparţine lui Joe Frazier. Astfel, Ali obţine prima sa înfrângere ca profe-sionist.

The Rumble in the Jungle

După înfrângerea în faţa lui Frazier, Ali primeşte următoarea sa şansă la titlu abia în 1974 în unul dintre cele mai mari evenimente din istoria boxului. Lupta împo-triva lui George Foreman, un boxeur tânăr şi neînvins până în acel moment. Această dis-pută avea să cimenteze repu-taţia lui Ali ca “The Greatest”, Ali boxând cea mai tactică partidă a sa. A reuşit să-l obo-sească pe adversarul său pe parcursul a şase runde, înca-sând majoritatea loviturilor şi trimiţând doar câţiva pumni.

La sfârşitul rundei a şasea, un croşeu de dreapta bine plasat al lui Ali l-a trimis la podea pe Foreman. În urma acestei lup-te Ali a fost premiat cu Hickok Belt ca cel mai bun atlet pro-fesionist al anului iar revista Sports Illustrated i-a acordat premiul “Sportsman of the Year”.

În 1975, Ali l-a învins din nou pe Joe Frazier în Thrilla In Manila, jucat în Filipine. Ală-turi de “Rumble”, luptele sale cu Frazier sunt considerate de marea majoritate ca fiind unele dintre cele mai bune din istoria boxului.

Îşi va păstra titlul până în 1978 când îl pierde în fa-voarea lui Leon Spinks. Îl va învinge pe Spinks într-o re-vanşă, devenind campion al greilor pentru a treia oara, stabilind astfel şi recordul. În urma acestei lupte a cedat ti-tlul şi s-a retras. A mai boxat încă o dată în 1980 pentru centura WBC în compania lui Larry Holmes, dar a pierdut prin KO în runda 11.

Retragerea

Ali s-a retras perma-nent în 1981 cu o carieră în-sumând un record de 56 de victorii, 37 prin KO, suferind

Mi-aş dori ca oa-menii să se iubeas-că între ei la fel cum mă iubesc pe mine. Ar fi o lume mai bună.- Muhammad Ali

Joe Frazier vs Muhammad Ali

Text: Horia Popescu

doar 5 înfrângeri.A fost diagnosticat cu

boala Parkinson în 1982, după care funcţiile sale motrice au început să se deterioreze. În ciuda acestui lucru, el rămâne un erou pentru milioane de oameni. În 1985, Muhammad Ali a fost chemat să negocieze eliberarea americanilor răpiţi în Liban, iar în 1996, pentru a aprinde flacăra olimpică la Atlanta, Georgia.

“Viata este un joc de no-roc. Poţi fi rănit, dar oamenii mor în accidente de avion, îşi pierd picioarele şi braţele în accidente de maşină; oameni mor în fiecare zi. La fel şi lup-tătorii mor, sau sunt răniţi, dar alţii continuă să lupte. Ideea e să încerci să te convingi pe tine însuţi că nu ţi se va întâmpla şi ţie acelaşi lucru”

- Muhammad Ali

Ilustraţie: Allan Youl

16 | onix

onix.onicescu.ro

16 | onix

cultură • biografie

Vincent Van GoghO biografie a dezamăgirilor, o eternitate a gloriei

unul dintre cei mai mari pictori ai modernitatii, Vincent van gogh s-a născut la 30 martie 1853. Ziua de 30 nu era o zi oarecare, era exact aceeaşi zi în care a venit pe lume şi fratele lui care nu supravie-ţuise în anul precedent. toata viaţa, Van gogh s-a considerat înlocuitorul fratelui său, acesta putând fi motivul identitatii confuze în care a trăit până în ziua sinuciderii.

Principala sursă de in-formaţii cu privire la viaţa şi modul lui de a gândi o repre-zintă scrisorile trimise de-a lungul vremii prietenilor sau rudelor si din care transpare o personalitate framantata de indoieli si nelinististi.

Până la vârsta de 15 ani studiază, apoi întrerupe scoa-la şi se angajează ca agent comercial la un unchi negus-tor de arta. Se îndrăgosteşte de Eugenie ( sau Ursula), fii-ca acestuia, însă refuzul ei îl aruncă într-o profundă depre-sie. Disperat din pricina traiul lipsit de culoare din cetoasa Londra in care hotarase sa lo-cuiasca, în sufletul lui Vincent

se naşte o atitudine mistică, transformată treptat într-o adevarată furie religioasă. Are diferite “meserii” monahale, de la ajutor de preot, asistent, la institutor pe lângă reveren-dul Jones. Este atras de reli-gie din ce in ce mai puternic si se hotărăşte să studieze teologia, ca si tatal sau. După numai un an însă renunţă şi are o temporară sarcină de evanghelist în Wasmes, apoi activează ca predicator neofi-cial. În această perioadă cre-ează primele sale desene.

Se indragosteşte de ve-rişoara sa, Kee Vos-Stricker, văduvă şi mamă a unui co-pil, dar nici aceasta nu îi îm-

Text: Corina Mitricoaia

oniX | 17

18 | onix oniX | 19

onix.onicescu.ro

Bata Shoe Museum Acest fascinant muzeu dacă îi pot spune astfel, se află în Toronto şi reprezintă o imen-să colecţie de pantofi cu o te-matică veche de 4500 de ani. Galeriile Muzeului te poartă printre culturi diferite: North American, Indian, Ethnologi-cal, Circumpolar şi History of Western Fashion. Iar, la sfarşit, ne readuce in zilele nostre cu o plimbare pe Walk of Fame. O colecţie de pantofi ce au aparţinut marilor personalităţi

din diferite arii ale vieţii publice: scri-itori, artişti, actori, chiar si politicieni.

Text: Camelia Roman

Muzee ciudate din lume

Muzeul creioanelor

Din Anglia atrage anual peste 80.000 de turişti. Aici există cel mai mare creion colorat din lume cu o lungime de 7,91 metri şi 446 kg, maşinării şi unelte folosite de-a lungul a 350 de ani în această indus-trie şi o impresionantă colec-ţie de cutii de creioane din-tre cele mai diferite.

Muzeul murdăriei sau mizeriei

Se află in Boston, Statele Unite, si numară peste 300 de exponate. Această trăz-nită idee îi aparţine lui Glen Johansen care s-a gândit să îşi prezinte hobby-ul întregii lumi. Probabil, vă aşteptaţi ca această idee să sufere un real eşec dar, lucrurile stau exact invers; muzeul se bucură de un adevărat succes.

Muzeul vrăjitoriei

Se află in Anglia s-a înfiinţat acum 50 de ani şi are cele mai numeroase exponate pe această temă. Vizitatorii pot afla totul despre vrăji, bleste-me, ritualuri magice, talisma-ne, instrumentele folosite în ritualuri de-a lungul timpului sau despre persecuţia vrăji-toarelor. În biblioteca muzeu-lui există peste 3000 de cărţi de vrăjitorie ce pot fi consul-tate de curioşi.

părtăşeşte sentimentele. Se preocupă de desen şi pictură dar şi de colecţionarea de xi-logravuri franceze şi engleze din ziare. De acum, va acu-mula numeroase experiente artistice si sentimentale, care il vor indrepta insa nu spre implinire, ci spre esec exis-tential.

Dupa numai un an, o întalneşte pe Clasina Matia Hoornik, numită Sien, o pros-tituată mai în vârstă decât el, alcoolică, mamă a unei fetiţe şi din nou însărcinată. Vin-cent o îngrijeşte şi ea devine un personaj al tablourilor lui însă, la insistenţele lui Theo, fratele care i-a vegheat in-treaga existenta, echilibrand excesele lui Vincent, tanarul pictor o părăseşte după un timp.

Se mută la Brabant şi are o perioadă fructuoasă a carierei. În acest timp,

Margot Begemann, o vecină cu care a avut o scurta relaţie sentimentală, încear-că să se sinucidă. Remuscari, sentimentul vinovatiei, fisura in constiinta pictorului ? Po-sibil ! Dupa o vreme e, totusi, gata sa se refaca sufleteste. Se izbeste insa de un alt zid - din cauza faptului că Gordina de Groot, femeia care fusese de multe ori modelul lui Vin-cent dă naştere unui copil ce se presupune că ar fi fost al lui, preotul le interzice eno-riaşilor să mai pozeze pentru pictor. Iata-l si paria,in conflict cu comunitatea religioasa si

cultură • biografie

nu numai !În 1885, in plina deruta

interioara, descoperă arta ja-poneză si cauta echilibrul in colectionarea stampelor din

aceasta noua cultura, cu care îşi decorează pereţii camerei pana la obsesie. În Paris, dra-gostea lui Van Gogh pentru arta japoneză diminueaza, artistul lasandu-se sedus de cafenele si de boema celebra a cetatii, pe care o cultiva asi-duu.

In orasul lumina, in care isi dorise atat de mult sa

ajunga, lucrează în atelierul pictorului Corman, unde întâl-neşte numeroşi artisti celebri precum: Renoir, Monet, Sisley, Pissaro, Degas, Signac. Se îm-prieteneşte apoi cu Paul Gau-guin, de care va ramane legat pe viata. Frecventează un ca-baret administrat de un fost model a lui Degas, Agostina Segatori, cu care are o scurtă relaţie, pansandu-si temporar ranile sufletesti.

În 1888, Van Gogh în-chiriază la Arles Casa galbe-na, în care pictează continuu. Împarte apoi casa cu Gaugu-in, cu care are o colaborare artistica roditoare, dar care se

termină prin bine-cunoscutul conflict violent în urma căruia Vincent îşi taie lobul urechii, îl împătureşte în ziar şi îl duce unei prietene prostituate “spre pas-trare”. Gest spontan, ex-presie a fu-riei, eruptie a vulcanului f r u s t ra r i l o r sale ? Putin sau mai mult din toate as-tea. Tocmai de aceea, picto-rul realizează cât este de aproape se afla de demenţă şi se internează la ospiciul din Saint- Remy.

De-a lungul vremii, sute de psihologi si medici psihiatri au pus diagnostice dintre cele mai diverse devi-erilor lui Van Gogh, mergand de la schizofrenie si pana la epilepsie. De asemenea, ob-

sesiile cromatice ale pictorului, in special cea pen-tru galben, au pri-mit ca explicatii consumul excesiv de absint, o ba-utura periculoa-sa a vremii, care continea o neu-rotoxina provoca-

toare a bolii numita xanthop-sie (vedere in galben), dar si consumul de digitalina (in tratamentul prescris de doc-torul Gachet). Asa se explica si desele crize de paranoia si halucinatiile “roscovanului nebun”, dupa care acuza pe toata lumea ca ar vrea sa-l otraveasca.

Ultimele zile le petre-ce într-o mansardă, deasu-pra unei cafenele din Auvers unde, în 70 de zile, pictează tot atatea tablouri. În ritmul infernal de lucru în care tră-ieşte nu mai poate rezista, astfel că iese din orăşel şi, prada unei crize de furie, se

împuşcă în piept. Se retrage cu greu în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa, dupa marturia ulterioara dureroasa a fratelui sau.

Moare in iulie 1890, in plina glorie creatoare, la vâr-sta de 37 de ani, din cauza ră-nii provocate de împuşcătură, pentru ca, dupa cum spunea obsedant, “durerea nu se sfarseste niciodata...”

În scrisorile către frate-le său declara: „Vreau să las în urmă o amintire sub forma desenelor sau picturilor, nu pentru a satisface un anumit gust în materie de arta, ci pentru a exprima un senti-ment uman, sincer.”

Chiar şi semnătura sa simpla de pe pânzele şi scri-sorile sale, „Vincent”, pare să sugerezecă picturile şi epis-tolele sunt o manifestare specială, deosebită, o dezvă-luire a interioritaţii sale. Iro-nic sau nu, tablourile lui se vand astazi in galerii cu sume uriase, in timp ce pictorul nu se bucurase de recunoastere si prosperitate in timpul vietii sale.

Vincent Van Gogh a murit ca un necunoscut, insă astăzi el este considerat unul dintre cei mai importanţi pic-tori ai secolului al XIX-lea si al intregii istorii a artei univer-sale.

20 | onix oniX | 21

onix.onicescu.rocultură • interviu

INTERVIU EXCLUSIV PENTRU ONIX

Cătălin Neamţu

Ce te-a determinat să te dedici actoriei ?

Încă din liceu am făcut parte din trupa de teatru a lice-ului Gheorghe Lazăr, şi am prins puţin gustul odată ce am câştigat nişte premii. La prima ediţie a festivalului de teatru pentru liceeni “George Constantin” am luat premiul pentru rol secundar. Eu eram Roza, servitoarea din “Five O’Clock” de Caragiale. Şi cum sunt eu grăsuţ aşa, îmbrăcat într-un capot… probabil că arătam într-un fel şi deasta mi-au dat şi premiu. Dup-aia am fost invitaţi în Franţa cu un spectacol, tot în timpul liceului, şi mi s-a mai deschis apetitul, plus că mătuşa mea e actriţă, Maria Buză, din gru-pul Vouă. Mă tot duceam pe

la ea, chiuleam de la şcoală în clasa a XI-a şi-a XII-a să o văd la repetiţii la Teatrul Naţional. Am ales actoria şi dintr-un motiv mai cinic, pentru că mie nu-mi place să mă trezesc dimineaţa. Actorii în general muncesc seara. Îmi place să nu am şefi. În actorie nu ai şefi, regizorul este un partener, nu este neapărat şeful tău. Atâta timp cât n-am fost angajat niciodată într-un teatru, că nu mi-am dorit lu-cru acesta, sunt propriul meu şef. De-aia m-am dedicat ac-toriei, ca să fiu propriul meu şef şi să mă trezesc târziu.

Este actoria o meserie bănoasă ?

Dacă ştii s-o faci, da. Dacă nu ştii s-o faci, nu. La ce mod: Dacă eşti în tipar nu faci bani. Pentru că în tipar înseamnă aşa: Pe vremea lui Ceau-şescu îţi dădea repartizare. Acum, cu vremurile noi, nu îţi mai dă nimeni repartizare, trebuie să te duci tu să te rogi de ei să te angajeze. Dai concursuri... în general 80% din concursuri sunt “fabrica-te” pentru oamenii lor, drept urmare sunt locurile luate. Şi când intri la teatru şi joci la teatru, joci Halebardierul XIV şi câştigi 6 milioane pe lună. Eu cu 6 milioane pe lună n-am ce să fac. Şi atunci am preferat să-mi fac trupa mea, “Trupa Improvizaţii”, şi să merg pe teatru de improviza-ţie. Este o meserie bănoasă. Eu din improvizaţie chiar fac

bani, din asta trăiesc.

Te mai ocupi cu altceva în afară de actorie ?

Da, mă ocup de tot felul de prostii. De exemplu, prin 2006, plăcându-mi mie mult la Vama Veche, m-am hotărât să fac primul festival cultural de 1 Mai. Ceea ce s-a numit “Gate to Freedom”. Eram noi, des-chideam festivalul cu Trupa Improvizaţii şi dup-aia cânta Mărgineanu. Ne-am aşteptat să avem un public de 3-4000 şi din întâmplare am fost cel mai puternic eveniment de pe li-toral, bătând Bergenbier, Cos-mote şi ce mai era pe acolo. Am avut 8500 de oameni. Şi de atunci a început să-mi placă. În afară de teatru fac lucruri care nu au legătură cu teatrul neapărat: evenimente, unde sunt MC, unde vorbesc la microfon, dau fel şi fel de premii, lansez de la maşini de spălat, medicamente, avioa-ne, maşini, benzine... lansez orice. Deci, cam da, mă ocup cu diverse, dar tot în aceeaşi zonă, tot în actorie.

Cum te-au sprijinit cei din jur în decizia ta ?

Cei din jur m-au sprijinit aşa: Întâi m-a sprijinit tata, care mi-a zis “Băi... termini clasa a XII-a, dă şi tu la o facultate serioasă”. I-am zis că vreau

să dau la teatru şi mi-a zis “– Ce să cauţi tu la teatru ? – Păi... că vreau să mă fac actor. – Păi ce ? Dă şi tu la drept, te faci şi tu notar, te faci avocat, faci o meserie serioasă. Ac-torii mor de foame”. I-am zis că mă voi descurca. Am dat la amândouă, şi la drept şi la actorie, am intrat la amândo-uă, l-am făcut pe tata fericit, am renunţat la drept, şi am rămas la actorie.

A existat un moment de cumpănă în decizia ta, vizavi de actorie ?

Niciodată. N-am vrut să renunţ niciodată. Pentru că latura asta spre care m-am dus eu foarte mult spre im-provizaţie e foarte permisivă şi în felul ăsta n-am când

să mă plictisesc. Pentru că deabia aştept să am

un nou spectacol ca să fac alte tâmpenii. Niciodată în momentul în care mă urc pe scenă nu ştiu ce o să fac. Şi astfel, fiind foarte fresh tot timpul şi foarte adevărat şi foarte actual, n-am când să mă plictisesc. Dacă mi-aş fi pus problema să renunţ, ar fi însemnat să îmi aleg altă meserie. Alegându-mi altă meserie ar fi însemnat să am şef şi program, ceea ce nu se “pupă” cu felul meu de a fi.

Sunt momente în care crezi că nu ai luat cea mai bună decizie ?

Nu, niciodată. Cred că am luat cea mai bună decizie. Dacă aş lua-o de la capăt aş face fix acelaşi lucru.

Ai luat contact cu artişti mai mari, poate internaţionali ?

Am avut nişte întalniri. Am jucat într-un film în care eram un student la arte plastice şi profesorul meu, cu care am avut replică, era personajul negativ din Titanic, Billy

Zane. Am ţinut neapărat să o cunosc pe Olga Tudorache, care îmi place şi ca actriţă, şi ca profesoară, şi ca tot. Am cunoscut-o ducându-mă le ea la uşă şi zicându-i că pe mine mă cheamă Cătălin şi că vreau să o cunosc. M-a trimis să-i plătesc factura la telefon,

să-i iau pomelo de la piaţă, şi-n felul ăsta ne-am împrie-tenit. Am mai jucat la Iureş, la teatru, timp de un an, în anul II de facultate, ne-am mai întâlnit pe acolo şi cu Dabija. Actorii, în general, sunt foarte prietenoşi unii cu alţii.

Ai vreun model in actorie ?

Nu. Aşa, am actori care îmi plac, dar nu pot să zic că sunt idoli, modele. Îmi place Ro-bert DeNiro foarte mult, îmi place şi pentru că-i beţiv... şi poate că şi eu sunt uneori.

E uşor să fi actor debutant în România ?

Nu e uşor. Trebuie să ştii cum să te strecori. Dacă şti ce vrei să faci, poţi să faci. Dacă îţi pui în cap că tu trebuie să mergi în fiecare zi la repetiţii la teatru şi să fii un angajat al teatrului, e foarte greu să avansezi. Altfel poţi să avan-sezi. Pe propria piele!

Este talentul suficient ?

Se zice că 99% muncă şi 1% talent. Eu cred că proporţia e nu neapărat inversă, dar orişicât, predomină talentul; şi nu neapărat talentul, cât dezinvoltura şi puterea de a fi natural şi de a fi tu sau, mă rog, personajul pe care îl întruchipezi în momentele

respective. Muncă... nu ştiu. Eu nu prea muncesc, sunt şi de fel puturos aşa.

De când ai devenit cunoscut ai observat o schimbare în atitudinea oamenilor faţă de tine ?

Da, se întamplă de multe ori, nefiind foarte cunoscut şi imaginea mea nefiind asociată neapărat cu numele, mi se întamplă foarte des pe stradă să mă salute lumea şi să rămână uitându-se lung la mine că nu ştiu de unde să mă ia. Ei mă salută ca pe un vecin, ca pe un prieten, mă ştiu de undeva dar ei cred că sunt din zona lor de prieteni, şi de-aia mă şi salută. Ca ac-tor eşti privit altfel în general în relaţiile cu instituţiile de stat. Când zici că eşti actor devin foarte deschişi. În rest... nu am primit niciodată un kil de mălai pe stradă sau ceva de genu’, n-am avut niciun folos material pe chestia asta. Dar aşa, ca apreciere... chiar astăzi mi s-a întamplat, mâncam o ciorbă liniştit, erau

doi băieţi la o masă lângă, doi băieţi pe la vreo 35-40 de ani, adică oameni maturi, în toată firea. Şi tot vorbeau ei acolo şoşoteau, se uitau la masă, se uitau la mine, la un moment dat unul dintre ei şi-a făcut curaj şi mi-a zis: “- Auziţi, nu vă supăraţi...”, zic “Da...” “ Mă iertaţi că vă de-ranjez, da’ tre’ să-mi spuneţi”, “da, vă spun, nicio proble-mă”, “Dumneavoastră sunteţi băiatul care a avut postu’ lu’ Julă la bloc ?”. Şti că era un serial demult la Pro TV „La bloc”, şi-am apucat eu de am jucat în vreo 5 episoade. Şi alea 5 episoade le-am jucat acum 5 ani. Şi după 5 ani încă mă mai întreabă lumea „Da’ tu eşti ăla de-acolo ?”

Şi cu Vacanţa Mare ai jucat...

La Vacanţa Mare, dincolo de umorul comercial pe care îl fac, băieţii sunt absolut senzaţionali. Am citit nişte texte pe care mi le-a dat Radu Pietreanu, eu care râd foarte greu, că dacă cu asta mă ocup - să fac oamenii să râdă - am râs de m-am împrăştiat, am râs cu lacrimi. Adică oamenii sunt foarte foarte talentaţi şi atmosfera în cadrul grupului este una senzaţională şi m-am simţit foarte foarte bine cu ei. Foştii mei profesori din facultate îmi reproşau atunci că ce caut eu la Vacanţa Mare. Dar iată că vremurile s-au întors şi acum îmi văd profesorii jucând în telenovele sau făcând reclamă la iaurturi, la cremă de pantofi, la deter-genţi ş.a.m.d. Probabil acum nu ar mai fi avut ce să îmi reproşeze.

Ce inseamna pentru tine un actor complet ?

Un actor complet este un actor care are mintea cu el, un actor care trebuie să fie dezinvolt, care n-are ruşini,

“Nu aş putea să joc în telenovele, nu sunt plângăcios de fel...”

Interviu: Cosmin EpureanuMarian Butucel

Cătălin, în Improvizaţi

22 | onix oniX | 23

onix.onicescu.ro

care n-are angoase, care n-are orgolii exagerate şi este un actor serios.

Câţiva mari actori au decla-rat că „A juca în reclame e înjositor”...

...şi dup-aia au jucat.

Cum vezi teatrul in raport cu televiziunea, atat ca actor cat si ca spectator ?

În raport cu televiziunea mi se pare foarte prost promo-vată. În mod normal, teatrul ar trebui să fie o formă de educare a populaţiei şi ar trebui susţinută la maxim, cu toate că sălile de teatru sunt pline. Adică oamenii vin la teatru.

Dar sunt puţini adolescenţi care vin la teatru...

Păi e Internetul... Pe Youtube găseşti absolut orice vrei. De ce să dai 200 de mii când nu te costă nimic acolo. Mai sunt odc-urile, torentele... Faţă de ce se întâmpla înainte s-au cam stricat treburile. Dar, ţi-am zis, cu toate astea vine lumea la teatru.

Ce părere ai despre acest val de telenovele in România ?

Atâta timp cât se câştigă niş-te bani, de ce nu? În momen-tul în care începi să filmezi la o telenovelă ştii că rămâi în ea. Pentru că o telenovelă e un fluviu în general, are n-şpe mii de episoade – vezi Tânăr şi neliniştit, în care şi-au crescut copiii, şi-au în-gropat părinţii... sunt prieteni de-o viaţă. Se filmează de 26 de ani la el. La telenovele în România mai e o treabă: dacă ai luat un rol, îl iei din unu-n

altu. Ai terminat telenovela asta, automat dacă regizo-rului i-a plăcut de tine, te ia şi în următoarea. N-am nicio problemă cu ei. Eu personal n-aş juca în telenovele, nu e genul meu. În afară de ironia pe care o facem la spectacole vizavi de acest gen, nu prea am tangenţe. Şi nu aş putea, nu sunt plângăcios de fel.

Există parteneriate pro-gramate pentru viitorul apropiat ?

O să jucăm (Trupa Improvi-zaţii) de pe 21 octombrie, în fiecare miercuri, de la ora 21, la club Tribute de pe Calea Victoriei. De aseme-nea, m-am apucat de cântat. Mi-am făcut o formaţie, care se numeşte Brifcor, în cinstea şi amintirea sucului de pe vremea lui Ceauşescu. Totul e construit pe caterincă. Am luat toate piesele româneşti ale anilor ‘50-’60-’70 , genul „O lume minunată”, „Strada speranţei”, „Portocala”, le-am reorchestrat şi le pregătim pentru evenimente. Suntem doi solişti, eu şi cu Cosmin Seleşi. Cam într-o lună sun-tem gata cu show-ul.

Cum te vezi tu peste 20 de ani ?

Peste 20 de ani ? Adica pe la 50... Puţin senil, la fel de idiot, plus/minus 10-15 kile, haios, sclavul copiilor mei... Acum am o fetiţă, deja ei nu pot să îi refuz nimic şi mă gândesc că o să mai vină şi-al doilea, poate şi-al treilea. Cu siguranţă la 50 de ani, ei fiind de 17-18 ani, o să fiu sclavul lor. Mă văd într-o familie. Vreau să-mi iau o maşină sport, să merg pe autostradă cu 300 la oră.

Dar pe plan profesional mai continui după 20 de ani ?

Eu îmi făcusem un plan că

până la 35 de ani vreau să-mi fac primul milion de euro. Asta mi-am propus la 23 de ani. Făcând acum 28 de ani şi văzând că în 5 ani n-am adunat nici 10%... şi mai am şi un obicei prost: când fac

rost de bani, mă duc să fac cinste prietenilor. M-am gân-dit la 35 de ani să las tot şi să trăiesc din dobânzi. Numai că nu cred că o să pot. Atât de tare e în mine microbul ăsta al actoriei, încât probabil şi la 50 de ani o să fac acelaşi gen de teatru, improvizaţie, fără niciun fel de problemă, poate chiar mult mai haios. E caterincă să-l vezi pe unu de 50 făcând lucrul ăsta.

Cum vezi viitorul teatrului românesc ?

Teatrul românesc, după ce se mai curăţă de ce trebuie să se cureţe, îl văd ieşind din teatre. Văd o proporţie egală între teatrul de stat şi cel underground. Foarte mulţi actori tineri merg în under-ground, merg în cluburi, în beciuri, în spaţii neconvenţi-

onale, se joacă peste tot. Şi e un lucru bun. Fiind un mijloc de educare el trebuie să fie prezent oriunde. Deci îl văd puţin externalizat.

Ce ai vrea să îmbunătăţeşti în peisajul teatruluiu româ-nesc ?

Aş vrea să fie mai multe trupe de improvizaţie. Nu mă tem de concurenţă pentru că oricum suntem cei mai buni, asta am dovedit-o şi anul trecut când a fost campiona-tul naţional de improvizaţie, pe care l-am câştigat. Aş vrea să prindă mai mult cheag genul ăsta de teatru în rândul populaţiei din România. Deocamdată e un fenomen drăguţ, pe care îl vezi, îţi pla-ce, şi merge din gură-n-gură, dar nu-i promovat la nivel naţional. Aş vrea să nu se mai cânte pe scenă, adică actorii să-nceapă să vorbească între ei, şi să fie o relaţie normală între doi oameni. Adică aş vrea să se mai umanizeze puţin pe alocuri. Şi în rest, lucrurile bune să rămână aşa.

Ce sfat le poţi da elevilor care vor să dea la actorie ?

Să dea, şi să aibă foarte mare grijă în facultate. Să mun-

cultură • interviu

Nu mă tem de con-curenţă, suntem cei mai buni

Nu aş putea să joc în telenovele, nu sunt plângăcios de fel...

cească foarte mult în faculta-te şi în perspectivă, în viitor, să îşi facă relaţii. Să nu pună la suflet supărările profeso-rilor că n-au niciun rost. În general dacă zice un profesor că eşti prost, e nasol. Mai ales într-o meserie atât de sensibilă. Să dea la actorie că e o meserie frumoasă. Un lu-cru foarte important, dacă au vreo urmă de îndoială vizavi de a da la actorie, o singură urmă de îndoială, mai bine să nu dea. Pentru că e o meserie în care trebuie să te implici din plin şi, atâta timp cât o faci, îţi merge bine, când nu te implici, îţi dă peste bot, pentru că superficialitatea se plăteşte.

Ai un mesaj pentru liceeni din Octav Onicescu sau pen-tru revista ONIX ?

Având în vedere că sunteţi la al doilea număr, să vă meargă bine în continuare, e foarte mişto ce faceţi şi e foarte bine. M-aş bucura ca colegii voştri să citească revista. Dacă îţi acorzi 5 minute într-o zi să intri şi să vezi un articol despre ce te intere-sează e perfect. Păcat că nu se întâmplă în toate liceele. Să citească, să se bucure de ce se întâmplă acolo, să tragă învăţămintele de rigoare...

Mulţumim Cătălin pentru Interviu.

Cu plăcere, mă bucur că v-am cunoscut.

PUBLICITATE

Teatrul de improvizaţieText: Cosmin Epureanu

Motivat de faptul că teatrul devi-ne din ce în ce mai pretenţios,

britanicul Keith Johnstone a conceput în 1977 un nou tip de teatru, “teatrul de impro-vizaţie”. În acest tip de teatru nu există scenarii, actorii fiind nevoiţi să improvizeze pe loc anumite situaţii la cererea pu-blicului.În România, teatrul de impro-vizaţie a început să capteze atenţia tinerilor, astfel că s-au nascut câteva trupe, ba chiar există şi un campionat naţi-onal de improvizaţie. Printre trupele de teatru deja cele-bre care fac improvizaţie se numară “Trupa Improvizaţi”, “Improvisneyland”, “Deko” sau “Just Push Play”.

Keith Johnstone a introdus 400 de probe de improviza-

ţie, fiecare mai dificilă şi mai amuzantă decât cealaltă. Trei dintre ele sunt descrise mai jos:

Maşina de scrisUnul dintre improvizatori este povestitorul, el stă la maşina de scris şi deţine toată pu-terea asupra scenei. Ceilalţi improvizatori sunt persona-jele povestirii lui şi bineînţe-les fac exact ce le spune el. Au voie să vorbească numai atunci când povestitorul spu-ne “două puncte”.

Poveste în patruSe alege un titlu din public şi se dă drumul povestirii. Ac-torii vorbesc pe rând, atunci când prezentatorul le dă cu-vântul, iar în momentul în care se încurcă sau pierde firul poveştii trebuie huiduiţi de către public.

Discurs cu traducătorAceastă probă este o scenă între doi improvizatori. Unul rosteşte un discurs într-o lim-bă străină, iar traducătorul se pare că habar nu are ce zice şi traduce cum vrea el...

FOTO: Trupa Improvizati

FOTO: Trupa Improvizati

24 | onix oniX | 25

onix.onicescu.ro

o luptă apartede Liviu Tănase

iar nu mai aveam nimic în minteiar m-am transformat în bloc de plumbatunci când ţi-am văzut numele pe ecranultelefonului mobiltu esti altfelstiu astanu te-am mai văzut de nu-stiu-cândam simţit multe lucruri de atunciinclusiv repulsiasi m-ai făcut să simt chiar siindiferenţadoar că astăzi am simţit plumbulgreutateaforţa aia care mă trage în joscare-mi spune că de fapt te iubescsi-as scrie asta în ziar de-as mai avea putereadoar c-as strica multeas prăbusi un univers din careîn mod realnu facem parte niciunuldecât iluzia existenţei noastre

viaţa pe care o trăim cu toţiide Liviu Tănase

te-am aşteptat mult.se făcuse deja seară si oameniiîncepuseră să plece de la muncăumplând tramvaie si metrourivorbind neîncetat la telefoanesi toţi treceau pe lângă minesi toţi aveau gânduri care mai de caresi probleme, si griji, unii ar fi trebuitsă cumpere ceva de mâncare...te-am asteptat până s-a făcut iarnăsi-am mers să bem ceai la cărturestisi te-am strâns de mână, ţi-am dăruit o cartesi m-am întins pe jos în zăpadă;eram fercit că râdeaisi că aveam cele câteva clipe ale noastreasa cum aveam un nume si carneîn trupurile pe care le târam după noi.apoi te-am asteptat până ai terminat liceulsi până te-ai înscris la facultatesi până ţi-ai dat seama că fericireae viaţa pe care o trăim cu toţii,că e visul supurând din ea,că fiecare clipă ce ni se scurge printre cuvintene este întreg destinul.apoi te-am asteptat până m-ai strigat pe nume,până ţi-ai dat seama cu adevărat cine sunt,si-n tot timpul ăsta am scris jocul nebunilorsi-o groază de alte chestii, multe dintre ele irosite,aruncate, sterse, uitate prin foldere, bibliorafturi,pentru că până la urmă te-am asteptatpână în clipa în care ne-am întâlnit, cu ceva ani în urmă,si-am constientizat că suntem străini,născuţi din vise diferite, clădiţi din cuvinte diferite,si că pentru noi nu există alăturare mai maredecât îmbrăţisarea tăcută, secretă, mută,aruncată în întunericul nopţii,în noapte, în noi.

onix • poezie

ilustraţie: arghavan.deviantart.com

26 | onix oniX | 27

onix.onicescu.ro

Folosiţi protecţia solară

de Baz Luhrmann

Doamnelor şi dom-nilor, din promo-ţia ‘99:

Folosiţi protecţia sola-ră. Dacă aş putea să vă ofer un singur sfat pentru viitor, acesta ar fi protecţia solară. Beneficiile pe termen lung ale protecţiei solare au fost dovedite de oamenii de ştiin-ţă, pe când sfatul meu nu are altă bază de încredere în afa-ra propriei şi sinuoasei mele experienţe. Aşa că vă dau sfa-tul meu acum.

Bucuraţi-vă de puterea şi frumuseţea tinereţii voas-tre. Hm, nu contează. Oricum nu veţi înţelege puterea şi

despre viaţă • zâmbeşte

frumuseţea tinereţii până când acestea nu s-au stins. Dar crede-mă, în 20 de ani, vei privi pozele din tinereţe şi îţi vei aminti într-un fel pe care nu îl poţi înţelege acum, câte posibilităţi ţi se arătau şi ce grozav arătai. Nu eşti atât de gras pe cât îţi imaginezi.

Nu-ţi fă griji în privinţa viitorului, sau fă-ţi griji, dar să şti că a fi îngrijorat este la fel de eficient ca şi când ai încerca să rezolvi o problemă de algebră mestecând gumă. Adevăratele probleme din viaţa ta sunt probleme care nu ţi-au trecut niciodată prin mintea îngrijorată, genul ăla de probleme care îţi provoacă

o privire fixă într-o zi stupidă de marţi.

Fă în fiecare zi un lucru care te sperie.

Cântă.Nu te juca cu sentimen-

tele oamenilor, nu te pune cu oameni care se pot juca cu ale tale.

Relaxează-te.Nu-ţi pierde timpul fiind

gelos, uneori eşti înainte, al-teori eşti în urmă. Cursa este lungă, iar în cele din urmă este o cursă cu tine însuţi.

Reţine numai compli-mentele pe care le primeşti, uită insultele. Dacă reuşeşti să faci asta, spune-mi şi mie cum reuşeşti.

Păstrează vechile scri-sori de dragoste, aruncă ve-chile declaraţii bancare.

Întinde-te.Nu te simţi vinovat dacă

nu şti ce să faci cu viaţa ta. Cei mai interesanţi oameni pe care îi cunosc nu ştiau la 22 de ani ce doreau să facă cu viaţa lor. Unii din cei mai interesanţi oameni de 40 de ani pe care îi cunosc, încă nu ştiu.

Ia calciu din belşug.Fii îngăduitor cu genun-

chii tăi, o să le duci dorul când se vor duce.

Poate te vei căsători, poate nu. Poate vei avea co-pii, poate nu. Poate vei fi di-

vorţat la 40 de ani, poate vei dansa „The funcky chicken” la cea de-a 75-a aniversare a căsătoriei. Orice ai face, nu te felicita sau mustra singur prea mult. Alegerile tale sunt de fapt şanse pe jumătate, şi aşa este la oricine.

Bucură-te de corpul tău. Foloseşte-l în câte moduri poţi. Nu-ţi fie frică de el, sau de ce cred alţi oameni. Este cel mai tare instrument pe care o să-l ai vreodată.

Dansează, chiar dacă nu o poţi face altundeva decât în camera ta.

Citeşte instrucţiunile, chiar dacă nu le vei urma.

Nu citi reviste de fru-museţe, ele te vor face doar să te simţi urât.

Încearcă să-ţi cunoşti părinţii, niciodată nu ştii când se vor duce pentru totdeau-na. Fi amabil cu fraţii şi suro-rile tale, ei reprezintă cea mai bună legătură cu trecutul tău şi totodată sunt oamenii care cel mai probabil îţi vor rămâ-ne aproape pe viitor.

Înţelege că prietenii vin şi pleacă, în afară de cei câţi-va preţioşi, pe care ar trebui să-i păstrezi.

Munceşte mult, ca să umpli golurile din geografie şi din stilul de viaţă. Pentru că cu cât îmbătrâneşti, cu atât mai mult vei avea nevoie de oamenii pe care îi cunoşteai când erai tânăr.

Trăieşte în New York o dată, dar pleacă înainte să te facă un dur. Trăieşte o dată în California, dar pleacă înainte să te înmoaie de tot.

Călătoreşte!Acceptă unele adevă-

ruri inalienabile. Preţurile vor creşte, politicienii vor flirta şi tu vei îmbătrâni. Şi când asta se va întâmpla, vei visa la când erai tânăr, când preţurile erau rezonabile, politicienii erau nobili, iar copiii îi res-pectau pe cei în vârstă.

Respectă-ţi bătrânii.Nu te aştepta ca altcine-

va să te sprijine. Poate o să ai un fond mutual, poate o să ai o soţie bogată, dar nu vei şti niciodată când oricare din ele va dispărea.

Nu te juca prea mult cu părul tău, sau până când vei ajunge la 40 de ani îţi va arăta ca la 85.

Ai grijă ale cărui sfaturi le urmezi, dar fi răbdător cu cei care ţi le dau. Sfatul e o

formă de nostalgie, răspân-direa lui e o cale de a pescui trecutul din coşul de gunoi, curăţindu-l, acoperindu-i cu vopsea părţile urâte, şi re-ciclându-l pentru mai mult dacă merită.

Dar ai încredere în mine, în ceea ce priveşte protecţia solară...

TOATĂ LUMEA E LIBERĂ

28 | onix oniX | 29

onix.onicescu.ro

Ora de aur

Devii ceea ce gân-deşti în majoritatea timpului. Şi cea mai importantă parte a

fiecărei zi este ceea ce gân-deşti la începutul acelei zile.

Porneşte ziua cu dreptul

Rezervă-ţi 30 de minute în fiecare dimineaţă pentru a sta liniştit şi a reflecta asu-pra obiectivelor tale. Vei afla atunci când vei citi biografiile şi autobiografiile oamenilor de succes că aproape toţi şi-au început drumul spre reuşi-tă atunci când au început să se trezească devreme şi să petreacă timp cu ei înşişi.

Hrăneşte-ţi mintea cu idei pozitive

Aceasta este numită “Ora de Aur”. Prima oră stabi-leşte tonul pentru întreaga zi. Lucrurile pe care le faci la pri-ma oră îţi pregăteşte mintea şi te formează pentru toată ziua. De-a lungul primelor 30-60 de minute, ocupă-ţi timp să te gândeşti şi să-ţi verifici planurile pentru viitor.

Foloseşte-ţi timpul eficient

Iată patru lucruri pe care le poţi face de-a lungul acelui timp special diminea-ţa. În primul rând verifică-ţi planurile pentru îndeplinirea obiectivelor şi fă schimbări

dacă este cazul.În al doilea rând, gân-

deşte-te la căi mai bune pen-tru îndeplinirea obiectivelor. Ca un exerciţiu, presupune că drumul pe care mergi este total greşit si imaginează-te mergând diferit. Ce ai face diferit pentru a schimba situ-aţia ?

Al treilea lucru pe care îl poţi face dimineaţa este să te gândeşti la lecţiile valoroase pe care le-ai învăţat şi pe care le înveţi îndreptându-te spre îndeplinirea obiectivelor.

Practică vizualizarea zilnică

În ultimul rând, vizua-lizează obiectivul tău ca rea-litate. Închide ochii, relaxea-ză-te, zâmbeşte şi priveşte-ţi obiectivul ca fiind deja reali-tate. Rescrie obiectivele tale majore în fiecare zi la timpul prezent. Rescrie-le ca şi cum ar exista deja. Scrie ceva de genu „Câştig X dolari pe lună”, „Am X prieteni”, „Cântăresc X kilograme”. Acest exerciţiu de scriere şi rescriere al obiec-tivelor în fiecare zi este unul dintre cele mai puternice pe care le vei învăţa vreodată.

Pune-ţi centura de siguranţă

Viaţa ta va porni la o aşa viteză încât va trebui să-ţi pui centura de siguranţă. Reţine, punctul de start în realizarea succesului reprezintă dezvol-tarea unei atitudini de încre-dere de sine de neclintit şi în abilitatea ta de a-ţi îndeplini

obiectivele. Tot ce am discu-tat până acum este o cale de a-ţi constitui şi dezvolta un sistem de convingere până când, într-un final, vei ajun-ge la un punct în care eşti absolut convins că nimic nu te poate opri din obţinerea a ceea ce vrei să obţii.

Orice lucru conteazăNimeni nu porneşte

cu acest fel de atitudine, dar îl poţi dezvolta folosind le-gea acumulării. Orice lucru contează. Niciun efort nu e pierdut vreodată. Fiecare re-alizare extraordinară este re-zultatul a mii de realizări or-dinare, pe care nimeni nu le-a apreciat. Marea ta provocare este de a-ţi concentra mintea asupra unui obiectv, iar prin legea acumulării vei atrage inevitabil în viaţa ta oamenii, circumstanţele şi oportunită-ţile de care ai nevoie pentru a-ţi îndeplini obiectivul.

Devino un magnet viuO dată ce ai început

să te stăpâneşti pe tine şi să-ţi stăpâneşti gândirea, vei deveni un magnet viu ce atrage idei şi oportunităţi pentru a ajunge bogat. A mers pentru mine şi pentru fiecare om de succes pe care îl ştiu.

Va funcţiona şi pentru tine dacă vei începe astăzi, acum, chiar în acest minut, să te gândeşti şi să vorbeşti despre visele tale şi obiectivele tale ca şi cum sunt deja realitate. Când îţi vei schimba gândirea, îţi vei schimba viaţa. Te vei pune singur pe drumul spre libertatea financiară.

ExerciţiiAcum, iată două lucruri

pe care le poţi face în fiecare zi pentru a-ţi păstra mintea concentrată asupra obiecti-velor tale:

Primul, trezeşte-te în fiecare dimineaţă un pic mai devreme şi planifică-ţi ziua în avans. Ocupă-ţi un timp pen-tru a te gândi la obiectivele tale şi la cea mai bună soluţie pentru a le îndeplini. Astfel îţi setezi tonul pentru întreaga zi.

Al doilea, gândeşte-te la lecţiile de valoare pe care le înveţi în fiecare zi în timp ce lucrezi la obiectivele tale. Fi pregătit să îţi corectezi tra-seul şi să îţi adjustezi acţiuni-le. Fi absolut convins că te în-drepţi rapid spre îndeplinirea obiectivelor tale, nu contează ce se întâmplă temporar în exterior. Doar ţine-te bine !

Învaţă de la cei mai buni despre SUCCESUL ÎN VIAŢĂ

cu Brian Tracy

despre succesul în viaţă

cu Brian tracy

despre viaţă • succes

www.briantracy.com

DEsPRE BRIAN TRACY

Brian Tracy este cel mai ascultat autor de cărţi audio pe teme de succes personal şi în afaceri din lume. Este autorul bestseller-ului „Goals” şi a altor 40 de cărţi precum şi 300 de programe video şi audio. Seminarile sale de vânzări, de conducere, management şi strategie în afaceri sunt încărcate cu idei puternice, dovedite, şi strategii pe care oamenii le pot aplica imediat pentru a obţine rezultate bune în orice domeniu. Pentru mai multe informaţii vă rugăm vizitaţi www.briantracy.com

Zilnic suntem puşi in situatia de a lua decizii: mai mari, mai mici, ba mai importante ba mai insignifiante, cu diferite grade de impact asupra vieţii noastre. ne grăbim să le luăm sau, din contră, le analizam exagerat de mult şi le amânam.

Text: Adrian Ion

Cum putem înainta dacă nici măcar nu putem ţine pasul?

Toţi avem această pro-blemă, insa nu toţi ştim să trecem peste ea? Aşadar totul ţine de cum ştim fiecare să ne organizăm un program, şi să ne stabilim prioritaţile.

Ai avut vreodată ganduri de genul: “NU am timp”, ”Sunt ocupat”, ”NU îmi mai văd ca-pul de probleme”, ”NU mai am DELOC timp pentru mine” ş.a. . Ştiu că da, iar cauza a fost cu siguranţa programul prost

(sau deloc) organizat.

Cum rezolvi problema? Ei bine… nu există un

medicament minune pentru asta, dar în schimb poţi pre-veni situaţiile jenante în care amâni un lucru pentru altul urmând urmatorii paşi:

1. Stabileşte-ţi priori-tătile

Stabileşte ce urmează să realizezi în ziua respectivă. Aşeazăle în ordinea importan-ţei lor şi încearcă să estimezi cât timp ţi-ar lua fiecare.

2. Ţine evidenţaNotează-ţi într-un car-

neţel toate activităţile duse la bun sfarsit.

3. Schiţeaza-ţi un plan de lucru in fiecare zi

Poţi petrece 10-15 mi-nute la începutul fiecărei zile planificandu-ţi un program. Programul poate fii modificat cate puţin în timpul zilei in funcţie de oportunitaţile care apar.

4. Grupează sarcinile asemanătoare

Programează sarcinile care necesită eforturi sau re-surse similare în acelaşi inter-val de timp.

5. Controlează factorii care te distrag

Cu toate că intrerupe-

rile în timpul muncii sunt inevitabile,impactul lor poa-te fi limitat.Incearcă să re-zişti tentaţiei de a-ţi verifica e-mailurile sau de a răspunde imediat unui mesaj, cel puţin până termini ce ţi-ai propus.

6. Nu mai amânaÎn loc sa amani un pro-

iect de amploare, separă-l in paşi mai mici, uşor de reali-zat.

E simplu nu? Şi chiar functionează! În acest fel poţi trăi o viaţa mult mai organiza-tă şi vei avea timp suficient la dispoziţie. De asemenea, nu va mai fii nevoie sa iei decizii de ultim moment sau să su-prapui anumite sarcini, ca în final totul să iasa prost.

Time management…sau cum să îţi organizezi timpul eficient

30 | onix oniX | 31

onix.onicescu.rodespre viaţă • pagina cu prieteni

O pasăre mică, dar un suflet mare

PAPAGALUL

Contrar unei idei preconcepute, con-form careia pasa-rile nu-si recunosc

stapanul, aceste mici vietati inaripare se ataseaza foarte repede de cel care le ingri-jeste, preferand copiii si ma-nifestandu-si afectiunea prin triluri si ciripituri.

Iata, in continuare, cate-va date despre micutii papa-gali de apartament, care ne pot ajuta sa-i intelegem si sa-i intrijim cat mai bine.

Perusii scot tipete stri-dente daca nu le acordam destula atentie, disting din-tr-o privire strainii de per-soanele cunoscute si fac pe “mutii” in fata invitatilor, pu-

nandu-ne in situatii penibile uneori, fiind chiar suspectati de fabulatie.

Trebuie sa vorbim zilnic cu ei, altfel se plictisesc si, de disperare, isi smulg penele.

Papagalii sunt pasari de stol, de aceea se simt depri-mati daca sunt lasati singuri in colivie.

Daca ne face placere ci-ripitul lor, trebuie sa ne luam un mascul, pentru ca femela este – contrar obiceiului ome-nesc – mai tacuta !

Daca ne dorim o pasare cantatoare, putem alege pe-rusii, singurii papagali carora le place sa fie ascultati cand se exprima.

Cand plecam in vacan-ta si suntem obligati sa ne incrd intam p r i e t e n u l altcuiva, cel mai binees-te sa alegem o persoana cunoscuta , daca nu, el ar putea refuza hrana, mu-rind astfel de foame si de dorul stapa-nilor.

Parusii nu supor-ta soarele puternic si curentul,, co-livia trebuie

curatata des, iar apa si man-carea schimbate de cateva ori pe zi.

Pentru piciorusele lor, crengile de pomi fructiferi sunt mai sanatoase decat barele din plastic sau lemn, facandu-i sa se simta ca in li-bertate.

Pentru unul sau doi papagali, o colivie obisnuita este suficienta, dar pasarile sunt mai fericite daca au spa-tiu sa-si desfasoare aripile.

Daca nu putem sa le oferim o voliera, solutia este sa-i lasam din cand in cand sa zboare prin camera, dupa ce ne-am luat cateva masuri de siguranta: perdele trase, usi si ferestre inchise, radio si televizor stinse pentru a nu fi zgomot.

Masculii sunt elevi mai buni (!), fiind mai usor de im-blanzit (daca pasarea se asa-za de bunavoie pe degetul stapanului, putem spune ca nu-i mai e frica de om).

Poate fi invatat perusul sa vorbeasca ? Ei bine, da ! Este insa esential ca un singur om sa lucreze cu papagalul si cu multa rabdare. Primele lec-tii incep cand puiul (de circa 7 saptamani) este deplin aco-modat cu stapanul. Pasarea este adusa la nivelul fetei (fiind deja asezata pe dege-tul stapanului) si i se spune in mod repetat cuvantul ales pentru a fi invatat.

O data ce a fost invatat primul cuvant, vor urma alte-le…De asemenea, trebuie sa stim ca pasarile care locuiesc cate doua in colivie vor inva-ta sa vorbeasca mult mai greu (poate din solidaritate… pasa-reasca ?).

Asadar, iata cateva sfaturi din proprima noas-tra experienta de crescatori amatori. Speram sa va fie fo-lositoare pentru a va trans-forma pasarea intr-un simptic partener de “discutii”.

Este o pasăre de companie perfecta, în cazul în care papagalul nu ar putea fii o opţiune.

Text: Gabriela Iordache

Zebra australiană, ori-ginară din Ţinuturile exotice ale Africii, M a d a g a s c a r u l u i ,

Noii Guinee, sud-es-tul Asiei, Australiei si insulelor din Pa-cific. Denumirea sa provine de la colori-tul penajului. Dato-rită ingrijirii relativ uşoare, a rezisten-ţei si a altor calităţi, zebra australiană este considerată atât de crescători, cât şi de iubitori, o pasăre ideală. Este o pasare foarte ac-tivă, jucăuşă şi care cântă mult pe tot parcursul vieţii sale. Datorită vivacitaţii sale, zebra australiană ajunge sa fie îndragită de iubitorii de păsări de toate vârstele.Pasărea prezintă un colorit de

la rosu până la gri şi ciocola-tiu, cu alb. Coloritul nu diferă foarte mult între mascul şi femelă, dar diferenţierea se-xelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele pre-zintă ciocul de culoare porto-calie, iar masculul, de culoare rosie.

Confortul de care au nevoie si comporta-mentul lor:Zebrele australiene sunt pă-sări foarte sociabile, astfel

că întotdeauna este bine să achiziţionaţi un cuplu de la început, pentru că aşa se vor adapta şi mai uşor. Cu toate că sunt nişte păsări foarte mici, acestea au nevoie de un spaţiu destul de mare şi de materiale pentru a-şi con-struii cuibul (de exeplu: iarbă uscată). Zebrelor australiene se hrănesc cu seminţe pentru păsări de talie mică. De ase-menea, sunt consumatoare de mei, gălbenuş de ou fiert, coji de ouă (bine sfărâmate), verdeţuri (frunze de salată, de păpădie) bine spălate, morcov ras, viermi de făină, brânză dulce, etc. Nu le place să bea apă stătută.Stresul si condiţiile inadecva-te de creştere, poate deter-mina apariţia îmbolnăvirii. La pasărea sănătoasă, penajul este lucios şi strălucitor, com-pact si bine ataşat de corp, iar la pasărea bolnavă, penajul este zburlit, cu aspect neîn-grijit, prăfuit şi în regiunea cloacei poate fi murdărit cu materii fecale.. Procentul cel mai mare de mortalitate la păsările de apartament este

determinat de afecţiu-nile diges-tive, bolile infecto-con-tagioase şi t raumatis-me.Media de viaţă a ze-brelor aus-traliene este de 8-10 ani, în captivita-te, şi un pic mai mare

(12-15 ani), în libertate.

Zebra australiană

32 | onix oniX | 33

onix.onicescu.rodespre viaţă • bucătărie de liceu

De sezon... Sfaturi pentru îngri-jirea tenului acneic adolescentin

de: Carmen Saghin

toamna e in toi, o toamna frumoasa,cu piete pline de fructe si legumeE o bucurie pentru ochi, care

percep o armonie de culori, dar si pentru alte… simturi. sa dam o raita prin piata si vom constata ca, din cateva fructe de sezon si cu multa imaginatie, vom putea rea-liza o multime de retete simple si delicioase. salatele de fructe pot ilustra principiul matematic al combinarilor de elemente luate cate… vreti ori cate puteti. rezul-tatul insa e intotdeauna multu-mitor cand vorbim despre fructe. iata cateva combinatii simple, dar reusite.

SALATA DE FRUCTE ‘CURCU-BEU’

Ingrediente necesare: 1 mar, 1 para, 1 ciorchine de strugure negru, 1 mandarina, 1 kiwi, 2 banane, 4 rondele de ananas din compot, miez de nuca ras, frisca, ciocolata rasa (cantitati dupa gust), piscoturi

Mod de preparare: Se taie fructele in cuburi mai mari, se amesteca intr-un vas incapator (castronul bunicii, eventual), obtinandu-se un amestec multicolor – rosu (marul cu coaja), galben (para si bananele), violet (boabele de struguri), oranj (manda-rina), verde (kiwi), galbui translucid (ananasul). Se iau cu lingura cantitati mici de fructe taiate din vas si se pun in castronele mici sau boluri (chiar pahare mai mari, cu picior), adau-gandu-se deasupra frisca. In final, se presara peste frisca (alb) miezul de nuca ras (maron) si ciocolata rasa (ne-gru), dupa care se adauga imprejurul cupei piscoturi taite in jumatati. E un regal de fructe, cu efect cromatic si gustativ garantat!MILK SHAKE

Necesar: 50 g inghetata de vani-lie, 10 ml sirop de capsuni, 100 ml lapte, capsune pentru ornate

Preparare: Se amesteca toate componentele bine, pan ace devin spumoase, exceptand cap-sunele, destinate garnisirii finale. Se pune apoi compozitia astfel obtinuta intr-un pahar mare, se taie fructele in doua si se orneaza cu diferite forme, servindu-se imediat, cu lingurita alaturi. Optio-nal, puteti adauga frisca.

COCKTAIL DE FRUCTE – BANANA ALBA

Ingrediente: 1 banana, 250 ml de lapte, 2 pliculete cu zahar vanilat, cuburi de gheata

Prepararea: Se taie banana marunt si se amesteca bine cu laptele si zaha-rul intr-un blender (merge si mixerul din bucataria familiei). Se adauga cuburile de gheata, dupa preferinta. Se serveste cu pai lung, viu colorat.

rezultat final? o bunatate dar si o victorie personala – ati scutit un drum la fast-food. continuati!

superlative culinare

Cea mai complicata mancare pre-parata vreodata este camila la frigare, care se serveste la casatoriile beduinilor: se umplu cativa pesti cu oua fierte, pes-tii se introduc apoi in pui fripti, acestia in oi fripte, iar cu oile fripte intregi este umpluta o camila intreaga, perpelita pe jar, in protap.

• • •

Cele mai multe feluri de manca-re se pot repara din papaya, un soi de fructe foarte raspandite in Africa. Prin forma si gustul lor, aceste fructe amin-tesc de pepenele galben, dar din ele se prepara atat salate, cat si supe,, ciorbe, fripturi, compoturi, prajituri si siropuri.

• • •

Cel mai mare consum de dul-ciuri se inregistreaza in Scotia – 255 g/saptamana sip e cap de locuitor. Re-corudul mondial la consum de dulciuri il detine Jean Foulby din SUA, care a mancat in 72 de minute 5 torturi mari de cofetarie. Cei mai mari consumatori de zahar se gasesc in Costa Rica, unde statisticile indica o medie de 60 kg de persoana pe an.

• • •

Tortul cel mai mare din lume a fost preparat de o cofetarie din Seattle, SUA. Tortul cantarea 12 tone, era inalt de 6,9 m si avea un diametru de 6,3 m. Pentru prepararea lui s-au folosit, printre altele: 18000 de oua, peste 1,8 tone de zahar, 3,1 tone de stafide, 5 tone de faina si 45 kg de frisca.

• • •

Ati reusit sa realizati toate salatele de fructe si sucurile pe care vi le-am re-

comandat ? Felicitari ! Dar ce faceti cu restul de fructe, care n-a mai incaput in boluri si in pahare ? Simplu – nimic nu se pierde, totul se transforma. Le puteti folosi cu brio, dupa uzul...”intern”, pentru cel ex-tern, ingrijindu-va tenul cu probleme. Tenul gras si acne-ea sunt printre cele mai mari probleme estetice ale ado-lescentilor de azi. Poluarea, alimentatia haotica, bogata in grasimi si produsele fast-food, stresul, noptile pierdute in fata monitorului de calcu-lator, toate ne fac sa contabi-lizam la sfarsitul zilei noi “vul-cani” activi pe harta cu relief tot mai accidentat a propriei noastre fete. Iata o noua utilizare, inedita, a unui fruct pe care vi l-am recomandat alaturat, nu-mai ca acum el e un calmant al pielii noastre neascultatoa-re.

Masca naturala cu por-tocala pentru tenul ac-neic

Recuperati de la sucul preparat pentru micul dejun o jumatate de portoca-la, pe care o stoarceti intr-un recipient in care ati rasturnat un borcanel de iaurt, apoi intindeti pe fata pasta astfel obtinuta, lasand-o sa actione-ze timp de 5-10 minute. Inde-

de: Luiza IlioiuMădălina Ilioiu

partati cu putina apa minerala (tot ramasa de la prima masa a zilei), dupa care tamponati fata cu un prosop curat sau, daca nu trebuie deja sa ple-cati spre scoala, lasati-o sa se usuce de la sine. Iaurtul regleaza ni-velul de hidratare a pielii, portocala e un bun astringent, “strange” porii si diminueaza punctele negre, uscand co-surile si reducand excesul de

sebum. Fiti creatori si, in lo-cul portocalei, puteti folosi alte fructe ramase, cu aceleasi proprietati – lamaile, strugurii sau pepenele rosu. Acum, nu va mai ra-mane decat sa straluciri fru-mos, ca soarele de toamna.Succes!

34 | onix oniX | 35

onix.onicescu.rodivertisment • carte

Slam New moon

O carte uşoară, care cucereşte prin umor, despre şi pentru ado-

lescenţi, neîncărcată cu fi-guri de stil. Nu spun că cele foarte beletristice nu sunt interesante(unele) dar cele fără prea multe cuvinte expre-sive, cu sens figurat sau figuri de stil se apropie mult mai mult de limbajul de zi cu zi al unui adolescent, plus că sunt mai uşor de citit, totul petre-cându-se foarte rapid. Este extrem de captivantă deşi subiectul poate fi considerat unul banal. De ce? Pentru că e scrisa la persoana I, iar asta sporeşte atenţia cititorului. Deşi sunt fragmente unde ramaneai cu gura căscată în-trebăndu-te „ Oare ce o zice X” sau „Acum ce o urma?”, in-tervin, exact în punctele cul-minante, replici care te obligă să zâmbeşti sau chiar să râzi. Vorbim despre cartea scrisă de Nick Hornby, „ SLAM”, edi-tura: Humanitas fiction, colec-ţia: Cocktail, roman tradus în 26 de ţări şi în curs de ecra-nizare. Ca personaj principal – un puştan de saisprezece ani, pasionat de skateboarding şi desen, care-l are idol pe Tony Hawk, faimosul skateboarder, vorbind cu acesta, sau ma rog, cu posterul acestuia din camera sa. Deşi viaţa lui nu a fost uşoară niciodata, aceas-

ta ia o întorsătura neaşteptat de urată când află că iubita sa, Alicia, este însărcinată. De aici totul deraiază de la viaţa normala a unui adolescent.

Bine spun cei de la „The Times” pe coperta carţii: „Sam, eroul romanului, face exact chestia aia de care se tem îngrozitor toţi parinţii.”

Text: Mihaela Necula

Pentru că filmul nu a apa-rut înca, m-am gândit să fac prezentarea celui de al doilea album al seriei “Amurg”(Twilight), şi anume “Luna Noua”( New Moon) de Stephenie Meyer. Ecranizarea primei părţi a avut loc deja în anul precedent şi nu mă în-doiesc că mulţi dintre voi aţi avut curiozitatea să o urma-riţi, tocmai pentru că subiec-tul este unul ieşit din comun şi mai deloc previzibil. A doua parte, dupa cum ne asteptam, este la fel de captivantă, plină de suspans şi de mister; poa-te acum gândiţi că aşteptaţi filmul pentru a nu vă pierde timpul citind aproximativ 500 de pagini, dar după câteva pagini veţi constata că vi s-a instalat o oarecare depen-denţă şi curiozitate să aflaţi amănunte legate de expri-marea autoarei, viziuni dar în special de întamplările prin care trec cei doi, Bella şi Ed-ward. Voi face un rezumat mai restrâns pentru că nu vreau să stric surpriza şi încântarea din momentul lecturării. Acţiunea începe când Bella, aflată la aniversarea sa, ală-turi de întreaga familie de vampiri Cullen, se taie într-o hartie, iar fratele lui Edward, Jasper, neputând să reziste tentaţiei sângelui, încearcă să o atace. Din dorinţa lui Ed-ward de a o proteja, acesta

hotărăşte să se mute împre-una cu familia sa din oraşul Forks. Descoperind că situa-ţiile periculoase îi produc ha-lucinaţii cu vocea lui Edward, Bella începe să faca lucruri total nebuneşti în căutarea unor astfel de halucinaţii, dar este salvată de Jacob, despre care a aflat lucruri uluitoare. Ei bine… dupa neînţelegeri, confuzii, întorsături neaş-teptate, mister şi o cantitate mare de suspans, cartea se termină cu momentul în care cei din familia Cullen decid că Bella va trebui transformată în vampir. Cum au ajuns la o ast-fel de hotărâre (tragică), veţi afla strabătând filele carţii. Sentimentele puternice, iu-birea imposibilă, straniul din jurul şi “viaţa” vampirilor dar şi faptele pline de curaj ale celor doi eroi fac din această carte, o altă lume.

despre viaţă • motivaţional

14la

ani

Ansel Adams a făcut prima lui fotografie a cu o cameră Kodak vrând să surprindă frumuseţea parcului Yosemite. Dez-amăgit de rezultat el l-a convins pe proprietarul unui centru de develo-pare al fotografiilor să-l accepte ca ucenic.

Woody Allen a început să studieze muzica după ce a auzit o emisiune la radio despre un minu-nat cântăreţ de clarinet şi saxofon.

Cary Grant a intrat într-o trupă de acrobaţi.

Wynton Marsalis a apărut pe scenă alături de Filarmonica New Orleans.

Lucille Ball a jucat singură o scenetă din “Charley’s Aunt”.

Pictorul Rousseau şi-a început pregătirea în pictură.

Gimnasta româncă Nadia Comaneci a devenit prima gimnastă din istoria Olimpiadelor care a obţinut un 10 perfect. Ea a reuşit să-l mai obţină de încă 6 ori în următorii ani.

Scriitorul James Bal-dwin, fiul unui preot, a devenit predicator într-o mică biserică din Harlem.

Compozitorul Franz Schubert a început să scrie cântece.

Boxeur-ul Sugar Ray Le-onard a început să lupte ca amator.

Boxeur-ul Rocky Marci-ano a renunţat la şcoală pentru a-şi ajuta familia.

Politicianul şi coman-dantul militar Sam Ho-uston a fugit de acasă ca să trăiască cu indienii Cherokee.

Scriitorul danez de basme Hans Christian Andersen a plecat la Copenhaga şi a devenit ucenic la Teatrul Royal.

W. R.Grace, fondatorul rutelor maritime “Gra-ce”, a fugit pe mare.

Generalul revoluţionar si trădător Benedict Arnold avea o slujbă de ucenic de farmacist, dar a fugit pentru a servi în armata colonială.

Un copil, cunoscut sub numele de “Alcatraz” a creat un canal de chat pe mIRC ce a ajuns unul dintre cele mai de succes canale de pe ser-ver. El chiar este şeful adulţilor de pe canal şi le spune ce să facă.

Pictorul Salvador Dali a distrus vioara unui coleg pentru a demonstra superioritatea picturii asupra muzicii.

Jake a scris un cantec si multora din tabara lui le-a placut.

Scriitorul irlandez Brendan Behan a intrat în Armata Republicană irlandeza ilegală.

Filozoful indian Krish-namurti a fost numit o incarnaţie a lui Maitreya, profesorul lumii.

Ce au făcut alţii la 14 ani

În nr viitor: ce au făcut alţii la 15 ani

oniX | 37

onix.onicescu.ro

Underworld

Ce de curiozităţi mai aveam şi noi cand ne uitam la desenele animate

cu Scooby-Doo, aventurile cu mistere din acelea care includeau vampiri!... Era pen-tru prima dată cand auzeam termenul ăsta si eram foarte entuziasmaţi de fiecare dată cand rula episodul acela. Ei bine, ne-am mai mărit si noi şi, cu trecerea timpului, am aflat despre ei ca, apartinand unei comunitati de creaturi amatoare de sange uman, sunt foarte sensibili la lumina solară, au o forţă fizică si men-tală covarşitoare. Producătorii de la Hollywood au realizat cateva filme care s-au bucu-rat de succes sau au fost ra-sunatoare esecuri. Fiind o fire optimista, prefer sa vorbesc despre cele care au avut suc-

ces de-a lungul timpului. Unul dintre acestea este « Interviu cu un vampir » si are o distri-butie de invidiat: Tom Cruise, Antonio Banderas, Brad Pitt, Kirsten Dunst. Filmul a rulat prima dată in 1994 si con-turează viaţa unui bărbat ta-năr, care a fost transformat in vampir de catre Lestat,un mai vechi membru al clubului. Ei

vanează împreună si adoptă o fată, pe care o transformă, de asemenea, intr-o fiinta a nop-tii. Este primul film de gen pe care l-am văzut însă, mai spre zilele noastre, prin 2003, s-a turnat un film cu vampiri, ab-solut genial. El se numeşte Underworld- regia Len Wise-man, si prezinta războiul de 1000 de ani dintre Vampirii Aristocraţi si Varcolaci (Ly-cans) . Vampirii sunt conduşi de Viktor, cel mai bătran si

mai puternic dintre vampiri, iar Lycanii il au ca lider pe Lu-cian, cel mai crud si mai puter-nic dintre aceştia. Filmul are 3 parţi, insa acestea nu sunt cronologice. Dacă am aşeza faptele in ordinea desfasura-rii, partea a treia ar fi prima, urmand celelalte două parţi. Ceea ce mi s-a părut absolut original ca solutie de scenariu

cinematografic a fost faptul ca Varcolacii au incercat (şi au reuşit) să combine sangele celor doua specii cu ajutorul unei grupe unice de sange, aparţinand lui Michael. Partea a doua il are in prim-plan pe Marcus, adevaratul prim-vam-pir, The Powerful Elder. El il eliberează din inchisoarea pe care Viktor a construit-o pen-tru fratele lui geaman, Wil-liam, primul Lycan, o specie de varcolaci sangeroasă. In

fine, partea a treia, preferata mea, ii are in prin plan pe Lu-cian, primul lycan care revine la forma umană, şi pe Sonja, fiica lui Viktor. Acestia traiesc o poveste de dragoste interzi-să, condamnată.

Regizorii au dorit sa păs-treze calităţile „traditionale”, consacrate de mirajul pelicu-lei, ale vampirilor. Aceste re-guli de convieţuire pe care le instituisera, limbajul pe care il folosesc - o engleza veche, numele personajelor, decorul, toate ne fac sa credem ca fil-mul a fost făcut parca in urma cu un mileniu. In ziua de azi, filmele cu vampiri propun specimene care se imbracă la moda, ies la lumina zilei, se duc la şcoală, absolva, au ma-sini sport performante, nu au colţi, ci doar bani multi si obi-ceiuri burgheze.. Nu constest „Twilight”, este un film bun, insa eu prefer sa răman la tra-diţionalism. Mai multe vă las pe voi sa aflaţi. Pană la urmă, dragi colegi, vampirii sunt doar un mit. Atat, dupa cum spunea cineva. Dar ce sursa inepuizabila de inspiratie... Si a propos de vampiri, pentru ca tot e sezonul, Happy Hal-loween tuturor ! Pe numarul viitor !

Text: George Dragnea

“We will deal with the Wolves as we always had...”

divertisment • film

În acest film este vorba despre o adolescenta a carei viata ia o directie diferita, din momentul

in care se muta in oraselul Forks-Washington, pentu a locui cu tatal ei. Initial, totul i se parea deprimant, pentru ca trebuia sa se acomodeze cu noua locuinta si cu noii co-legi, insa la scurt timp il intal-neste pe misteriosul si sedu-

catorul Edward Cullen. Acesta se indragosteste de ea, insa are un mare secret de ascuns, care le pune in pericol relatia: el si familia lui sunt vampiri care au renutat la vanatul oamenilor. Bella afla secretul lui, dar nu realizea ca isi risca viata continuand aceasta re-latie. Totul se complica atunci cand dusmanii vampiri ai fa-miliei Cullen apar si vor sa o vaneze pe Bella. Va putea oare Edward sa o protejeze si sa se abtina el insusi de pofta pe care i-o provoaca mirosul ei? Eh… iata ca v-am spus pe

TwilightText: Cristina Mânăilă

scurt despre ce este vorba in acest film minunat si iubit de multi adolescenti din ziua de azi. Unii cred ca a te uita la Twillight este o moda, insa nu e chiar asa. A te uita la un film niciodata nu va fi o moda, ci o placere, o pasiune, si daca te vei uita doar pentru ca este la moda si nu iti va placea este ca si cum te-ai uita degeaba si ti-ai sacrifica zeci de mi-nute, doar pentru a fii si tu la moda. Anul acesta pe data de 21 Noimbrie, va aparea ce-a de-a doua parte The Twilli-ght Saga “New Moon”. Exista

si patru carti despre aceste filme, dar, cel de-al cincilea nu se stie daca va mai aparea deoarece s-a divulgat pe net o parte din el, iar scenarista Stephenie Meyer s-a suparat. Ei bine, vom astepta si vom vedea, pana atunci, cine stie, timpul ne va aduce multe sur-prize in viata.

Regia: Catherine HardwickeAnul: 2008Gen: dramă, fantezie, romanticCuvinte cheie: vampiri, dragoste, liceu, sânge, adolescenţiPremii: 19 câştigate şi 4 nominalizăriDistribuţia:Kristen StewartRobert PattinsonBilly BurkeAshley Greene Nikki ReedJackson RathboneKellan Lutz Peter Facinelli

38 | onix oniX | 39

onix.onicescu.ro

FAITHLESSALIZEE

FAITHLESS « I HOPE »

(lyrics)

I hope you understand what fear is before you have to feel it.

I hope my neurosis don’t rub off on you.I hope you always have enough to eat.

I hope you’re never bullied and I hope you never bully others.

I hope you find love.I hope you don’t die before your time.

I hope you don’t blame yourself for things that are not your fault.

I hope you’re always playing your tape and I hope you’ll visit me when I’m old.

I hope you are true to yourself.I hope that rejection doesn’t stop you loving.

I hope you never experience war.

What, are you come to teach me?Well, would you want ‘Philosophy’ or

‘The New Wayne Rooney’ ?Will it be poetry that lights your eyes?

Mine are shining and my tears flow free...Oh my son, what have I done?

Brought perfection to this world of confusion heedlessly...

Now you’re the one feeding me,Because I never knew love like this, endlessly

reaching back through eternity that I can clearly see in your face when you smile at me and grab my

finger.

I hope you outlive your parents.I hope you never bury your children.

I don’t mind whether you’re a boy or a girl, I just want you to be healthy.

I hope we enjoy every minute of you growing up.I hope you lead your world to victory.

ALIZEE« MOI... LOLITA »

(lyrique)

Moi je m’appelle LolitaLo ou bien Lola

Du pareil au mêmeMoi je m’appelle Lolita

Quand je rêve aux loupsC’est Lola qui saigne

Quand fourche ma langue,j’ai là un fou rire aussi fou

Qu’un phénomène Je m’appelle LolitaLo de vie, lo aux amours diluviennes

[Repeat Refrain]

C’est pas ma fauteEt quand je donne ma langue aux chats

Je vois les autresTout prêts à se jeter sur moi

C’est pas ma faute à moiSi j’entends tout autour de moi

Hello, helli, t’es A (L.O.L.I.T.A.)Moi Lolita

Moi je m’appelle LolitaCollégienne aux basBleus de méthylène

Moi je m’appelle LolitaColéreuse et pas

Mi-coton, mi-laineMotus et bouche qui n’dis pas

À maman que je suis un phénomèneJe m’appelle Lolita

Lo de vie, lo aux amours diluviennes

Écoute la chanson sur Youtube.com (click)

divertisment • muzică

Text: Cosmin Epureanu

Listen the song on Youtube.com

(click here)

Maxi Jazz and Sister Bliss became well-known in the world due to their gratest hits “Insomnia”, “God is a DJ” and “We Come One”. The two british, leads by their producer, Rollo, approach a mixed gender of house, trance and trip-hop. Themes vary, from social, politics, to love or nature, and their melody can be taken both as relaxing and clubbing. Since 1995, Faithless released 5 albums and 20 singles, including „Insomnia”, “Take The Long Way Home”, “I Want More” or “Bombs”.As featuring, Faithless works with Dido (Rollo sister), Cass Fox, Estelle and Robbie Williams.

Alizée est une chanteuse française née le 21 août 1984 à Ajaccio. Elle fut découver-te par la chanteuse Mylène Farmer grâce à l’émission de télévision Graines de star, qui lui écrivit deux albums avec Laurent Boutonnat. Son pre-mier single, “Moi... Lolita”, fut un des tubes de l’été 2000 en France et connut un grand

succès en Europe et en Asie.En 2007, elle devient sa propre productrice pour son troisième album, Psychédéli-ces, composé en grande par-tie par son mari Jérémy Cha-telain. L’album lui a permis d’asseoir sa renommée au Mexique, où elle a donné une série de concerts à succès en juin 2008.

40 | onix oniX | 41

onix.onicescu.ro

Iar cand reperele zilnice sunt tenis, scoala, masa, somn, pe scurt – multa munca, nu se poate sa nu reusesti, sa ajungi acolo unde iti doresti.

Pentru a atinge un nivel inalt de joc, este nevoie de sacrificii. Si nu este vorba de o saptamana sau de o luna, ci de o munca indarjita, de ani intregi. Nu te poti opri. Esti obligat sa te gandesti ca viata ta va fi asa, timp de 15 – 20

de ani. Sacrificii face si fami-lia, pentru ca puteti fi siguri: in afara de cei apropiati, ni-meni nu-ti ofera nimic.

Eu am ajuns aici si dato-

rita implicarii familiei mele. Nu am avut niciodata un sponsor in adevaratul sens al cuvantu-lui, nu am avut sustinere din partea nimanui. Daca urc zi de zi in clasamente si imi ridic nivelul tehnicii de joc este si meritul parintilor mei. Ei m-au ajutat sa fiu fara griji in afara tenisului, fapt care ma ajuta sa ma concentrez, astfel ca, dupa 10 ani, am ajuns numa-rul 1 in clasamentul european de tenis juniori.

Multa lume ma intreaba care este secretul succesului. Daca munca este un secret, atunci acesta este. In vara asta am participat la doua circuite te tenis, unul de patru turnee, in Italia si Franta, cu echipa Romaniei, si celalalt de patru turnee, cu echipa Federati-ei Internatioanle de Tenis, in Germania si Austria.

A fost o vara cu adeva-rat extraordinara pentru mine. Am trait momente unice, am cunoscut sportive deosebite, dornice sa faca inalta perfor-manta. Datorita rezultatelor bune obtinute, in luna de-cembrie voi participa la doua turnee in Statele Unite, iar in februarie-martie 2010, la pa-tru turnee, in Chile, Argentina, Paraguay si Brazilia. Nu cred ca as fi putut mai mult. A fost un an pe care n-am sa-l uit prea curand !

Si scoala este una dintre prioritatile mele. Voi termina cu tenisul la 30 – 35 de ani, iar viata continua pana la 70 si ceva, de aceea trebuie sa pun bazele acum pentru ceea ce voi face timp de 50 de ani si sa contrazic teoria despre sportivii care nu stiu decat sport. Incerc sa-mi pun min-tea la munca, la fel cum fac cu trupul. Am nevoie de asta pentru echilibrul meu in via-ta. Citesc, vad filme, merg cu placere la cate o piesa de tea-tru, ma intalnesc cu prietenii, destul de rar, e adevarat. Imi place sa calatoresc, iar tenisul imi ofera aceasta sansa. Imi

O viaţă în fiecare meciElena Teodora Cadar

Am rasarit intr-o zi friguroasa de fe-bruarie 24, in 1994. Toate combinatiile

norocoase ale Bucurestiului mi-au fost ursitoare, ajutate de blandetea si incapatana-rea unui tata ardelean, dar si hotararea si rigoarea unei mame din campia Giurgiului.

Primii pasi i-am sprijit pe racheta de tenis iar o min-ge galbena mi-a tinut loc de lumina langa pat. Parintii mei, pasionati de sport, stiau, desi n-au vrut niciodata sa-mi spu-na, ce mi-au prezis astrele. Asefel ca, la 6 ani, m-am dus spre terenul de tenis, pentru ca la 10 sa particip la primele turnee pentru copii. Sigur, in aceasta perioada am avut un

idol care atunci nu putea fi alta decat marea campioana Martina Hingis, pentru ca mai tarziu sa aflu ca istoria tenisu-lui a fost scrisa de multe alte talente exceptionale.

Sansa mea a fost ca tata m-a facut sa inteleg din copi-larie ca scopul nu este de a imita un anumit campion si nici de a copia un scenariu spor-tiv. Cei mai multi tineri se identifica unui idol, zeu al stadionului. Faptul ii impiedica insa sa vada eroarea pe care o as-cund, caci in spatele admira-tiei, putem vedea refuzul de a se lua pe sine in serios.

Cred ca, decat sa vi-sezi, e mai bine sa-ti iei visul in serios. Si, decat sa copiezi calitatile si stilul altcuiva, e mai bine sa pornesti de la propriile calitati, pentru a-ti gasi stilul personal. Pentru ca cei care au reusit nu au avut intotdeauna numai harul, ci si-au luat in serios munca si si-au respectat talentul.

A te lua in serios nu inseamna insa aroganta, ci curajul de a rezista judecatii celor care nu indraznesc sa se ia pe ei insisi in serios si care nu-i vad cu ochi buni pe cei care o fac. Apoi tenisul e un sport atat de complet, incat

onicescu • VIP

mi-e foarte greu sa-l compar cu un altul.

Trebuie sa-l faci cu cor-pul, dar in acelasi timp si cu capul, si in asta consta far-mecul lui – iti aduce mintea si trupul in balanta, intr-un

echilibru perfect.In fiecare zi, in tenis se

intampla ceva extraordinar, fiecare meci in acest joc este diferit de oricare altul,, me-reu se petrece ceva care ma stimuleaza. Performanta in sport insa, si cu atat mai mult in tenis, cere multe sacrificii.

Pentru a realiza ceva maret, esti nevoit sa-ti calci uneori pe suflet, sa renunti la lucruri care, pe langa te-nis, ti-au luminat copilaria, dorinta de a deveni medic, in cazul meu. La noi nu e ca in cazul altor sporturi – castigi o medalie la olimpiada sau la campionatul mondial si sar-batoresti o jumatate de an. La tenis, esti campion o sap-tamana, nu mai mult. De luni incep alte competitii, apar alti

competitori.Stiu foarte bine ca sunt

la varsta la care se face selec-tia. Acum se poate vedea cine va face ceva in viata si cine nu.

place foarte mult sa zbor si cred ca nimic nu se compara cu fascinatia de a fi la zece mii de metri altitudine, sa tra-versezi Atlanticul sau jungla Amazonului, gandindu-te la noi victorii. Te simti parca sta-panul lumii.

In sfarsit, cred ca in-tr-o infruntare sportiva, intre doi jucatori sau chiar echipe care nu ajung sa se departe-ze, exista toate ingredientele tragediei umane. In cursul unui meci plin de schimbari de situatii, vedem defiland intreaga gama a sentimente-lor omenesti, ca in viata – fri-ca, abandonare a inhibitiilor, incredere, indoiala uneori, demnitate, neputinta, orgo-liu, toate trairile puternice sunt prezente aici, in spatele punctelor castigate, permi-tand tenisului sa ia parte la marea aventura umana care suntem.

O viata intr-un meci, acesta este tenisul pe care il simt eu!

42 | onix oniX | 43

onix.onicescu.ro

“

onicescu • liceu

păreri păreri&

sorin niţă | loredana odoroagă

Băieţii de cartier

Există ei oare? Nu mai târziu de ieri m-a oprit un băiat pe strada, să mă roage să îi dau nişte bani să îşi cumpe-re şi el o mică parte din moartea albă. Acum vă întreb pe voi, există? După părerea mea, ei sunt oamenii cărora nu le face plăcere decât să stea în faţa scării, cu o sticlă de alcool lângă ei şi “distrându-se” o zi întreagă, aşa zişii oameni slabi. Dar despre acei oameni care doar se cred astfel, genul de om care se comportă nu mai diferit de un neandertal, dar totuşi, când părinţii lor află ce sa întâmplat şi sunt luaţi de urechi şi pedepsiţi de către aceştia? Despre ei ce credeţi? Să fie victime ale mass-mediei?Sau să fie de vină doar o educaţie proastă dată de cei de acasă? Sunt convins că mulţi dintre voi sau întâlnit cu nişte evenimente de acest gen. Oare e mai bine să încerci să fii aproape de ei? Sau să încerci să-i eviţi.

În urma unui sondaj realizat de o companie de cercetare mulţi au spus că aşa zişii prieteni sunt primii care te abandonează atunci când ai nevoie de sprijin. Cu astfel de situaţii ne vom întâlni întotdeauna. Oare tu ce vrei să faci? Să fii ca ei, sau să fii pur şi simplu tu?

Părere: Sorin Niţă

Exprimare liberă

Acum este momentul să vorbim despre unele amanunte pe care oamenii in general le evita.

E vorba de o formaţie hip hop, din generaţia ’94, care a castigat an de an din ce în ce mai multi fani în special tineri ce s-au regăsit în versurile lor.

Formaţia compusă din Cheloo, Freaka DaDisk şi Ombladon se numeste ‘’Parazitii’’. Ei sunt un exemplu pentru mulţi oameni care acum refuză să creadă asta şi sustin că piesele lor sunt doar nis-te cuvinte vulgare.

Unii judecă după aparenţe fără să asculte măcar o piesă de-a lor; piesele lor conţin întradevăr cuvinte foarte vulgare dar pe lânga astea contin nişte versuri care, parcă iti dau puterea să vezi ade-varul despre oamenii din România, şi să mergi mai departe.

Un exemplu concret, câteva versuri care spun lucrurilor pe nume:

Vrei bani , banii n-o să cadă degeaba din cer!

Vrei prieteni , învaţă să vorbeşti sincer Vrei respect , învaţă să respecţi Să oferi , tre să meriţi tot ce ai Să câştigi , nu să ceri...

Împreună cu Televiziunea Romana, Para-ziţii au lucrat la o campanie de educare a tinerilor, şi au scris o melodie legată de acest subiect.

Părere: Loredana Odoroagă

Mesajul e clar şi nu se-ndreaptă către Marte,

De dragu’ diversităţii, Citeşte-o carte!

Dacă vrei să faci lumină când e pentru tine noapte,

Educă-te singur, frate, Citeşte-o carte!

(Paraziţii - “Instigare la cultură”)

A inceput scoala!! Bine… a inceput de ceva timp, dar tot e un inceput. In pri-

mul rand vreau sa le urez bo-bocilor un calduros “BUN VE-NIT!”. Si ca tot veni vorba de “caldura”… asa e ca timpul s-a racit un pic? Gata cu hainele scurtute, colorate, bratari si cercei de vara, culorile de vara ale unghiilor, frizuri de

vara, evantaie, apa si suc rece de vara, soare de vara, timp de vara... gata cu vara! Acum jeansii ti se vor murdarii din cauza baltoacelor, parul ti se va strica din cauza ploii si a vantului, aerul rece iti va in-gheta picioarele, iar norii vor sta ingramaditi deasupra ta. Altadata mi-ar fi placut tim-pul si anotimpul asta... dar nu si acum (mai sus am amintit

doar de “minusurile” aduse fetelor, baietii oricum au mai putine pretentii). Am revenit la liceu si, deci, la uniformele alb-bleu! Nu-i asa o mare su-parare pentru ca deja ne-am obisnuit si cred ca au inceput sa-mi placa… cel putin asa am impresia acum la inceput de an cand fortele sunt inca noi. Toata chestia asta cu toamna, cum ziceam si mai devreme, m-a afectat mai tare ca in orice an; si chiar nu e din ca-uza ca merg la scoala, sau ca e materia mai grea sau ceva legat de aspectul scolar; pur si simplu simt ca batranul anotimpul mi-a rapit ceva… ceva din mine. Nu vreau sa fac din articolul acesta un jur-nal, poate chiar pare, dar sunt

sigura ca au mai simtit multi dintre colegii mei ce simt eu si e o faza aproape inevitabi-la. Oricum de acum trebuie sa ne obisnuim cu cerul gri si posomorat, uitand de posi-bilitatile verii. Se intoarce ea peste un an, la urma urmei. Imi va fi dor! Imi va fi dor de cerul senin!

A început şcoala!

Calendarul activităţilor şcolare şi extraşcolare din Colegiul Naţional “Octav Onicescu” - noiembrie 2009

Text: Mihaela Necula

16 noiembrieZiua diversităţii - masă rotundă şi seminarii

21 noiembrieBalul Bobocilor - Club Player

noiembrieVizite la muzeul de geologie

Tinerii şi siguranţa pe Internet (10A, 10C şi 10F)

“Internetul nu poate înlocui biblioteca“ - ple-doarie pentru biblioteci

PUBLICITATE

Parerea ta este importantă!Ajută-ne să facem revista mai bună. Trimite-ne sugestiile tale pe adresa de email onix@onicescu.ro sau completează formularul de feedback pe onix.onicescu.ro/feedback

Îţi mulţumim!