OGLINDA CU VISE

Mariana Zavati Gardner

OGLINDA CU VISE

1 1

Mariana Zavati Gardner a fost distinsă pentru poezie cu:

4 Editor’s Choice Awards UK 1996, UK 1997, UK 1998, USA 2003

The Bronze Medal in The North American Open Poetry Competition USA 1998

The American Romanian Academy Award for Poetry Canada 2001

The Ionel Jianu Award for Arts Canada 2001Provincia Corvina - Diplomă de excelenţă pentru anul

2007, pentru dezvoltarea punţilor literare şi traduceri anglo-române România 2007

Outstanding Commendation at the International Competition of Romanian Poetry, Starpress România, Observatorul Magazine USA/ Canada, Radio România Internaţional 2008

Premiul Novalis pentru volumul de versuri Vise la Minut / Lob und Anerkennung für auβergewöhnliche Lyrik / Laudă şi recunoaştere pentru lirică de excepţie - Novalis Kreis für Literatur und Musik, München Germania 2008

Exiled Writers Ink/ Voices in a Strange Land Biannual Poetry Project participant prin concurs de versuri în limba maternă (10 finalişti)) UK 2008-2009 www.exiledwriters.co.uk

Nova Provincia Corvina - Diplomă de excelenţă pentru anul 2009, pentru opera sa poetică şi competenţa traducerilor în engleză a liricii româneşti România 2009 Premiul Ligii Scriitorilor din România pe anul 2011 pentru TRADUCERI : în limba engleză a volumelor semnate de Titina Nica Ţene, Gavril Moisa şi Iulian Patca. Premiul I la Concursul Internaţional de POEZIE PENTRU ROMÂNII DIN ÎNTREAGA LUME „STARPRESS 2012”, organizat de Revista Internaţională STARPRESS Premiul II la Concursul Internaţional de PROZĂ PENTRU ROMÂNII DIN ÎNTREAGA LUME „STARPRESS 2012”, organizat

2 2

http://www.exiledwriters.co.uk/

de Revista Internaţională STARPRESS

Mariana Zavati Gardner

OGLINDA CU VISE

Vise la MinutThe Remains of Julia May’s Dreams

Les Rêves de Julia May Erinnern Sie sich an Julia May?

POEZII

3 3

Editura ContrafortCraiova, 2012

Consilier editorial: Dumitru Velea

Copyright Mariana Zavati Gardner, 2012toate drepturile rezervate

Coperta de Fay Jacqueline Gardner, din seria de „Instantanee australiene” 2008

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiZAVATI GARDNER, MARIANAOglinda cu Vise/ Vise la Minut/ The Remains of Julia May’s Dreams/ Les rêves de Julia May/ Erinnern Sie sich an Julia May? – traducere în limba germană de Ute Schlichting ṣi Cezarina FischerpoeziiMariana Zavati Gardner. - Craiova : Editura Contrafort, 2012 ISBN

4 4

ISBN 978-606-545-473-6

5 5

MARIANA ZAVATI GARDNER ŞI „OGLINDA CU VISE”

„Închipuiri care avertizează plecarea eternă / Ale cui închipuiri, ale cui închipuiri?” – întreabă şi se întreabă Mariana Zavati Gardner la sfârşitul amplului poem Oglinda cu vise (Vise la minut / The Remains of Julia May’s Dream / Les Rêves de Julia May/ Erinnern Sie sich an Julia May?; Ed. Contrafort, Craiova, 2012). De unde vin şi ale cui sunt aceste „închipuiri” care vorbesc despre o călătorie, care „avertizează plecarea eternă”? „Închipuiri” dintr-o lume provizorie pentru o alta eternă? Cum să răspunzi, când în spatele întrebării multiplicate se află omul alunecat întru cunoaştere şi moarte şi când închipuirea, fie şi a sa, ţine mai mult decât propriul chip? Am numit-o pe Mariana Zavati Gardner, anterior, prin cărţile de poezie ca poetă a călătoriei, apoi prin cele de proză, ca prozatoare a călătoriei recuperatoare de sine. Acum se impune întrebarea: ce fel de călătorie este şi cine sau ce o determină? Închipuirile o avertizează, dar de unde vin şi ale cui sunt? – este întrebarea mai dinapoi, care ne îndeamnă să trecem prin reprezentări dincolo de ele. „Adevărat cum că poezia nu are să descifreze – formula Eminescu, încă din vârsta adolescenţei –, ci din contră are să încifreze o idee poetică în simboalele şi hieroglifele imaginelor sensibile – numai cum că imaginele trebuie să fie, să constituie haina unei idei, căci ele altfel sunt colori amestecate fără înţeles”, (Mss. 2257, fol. 6 Iv.). Sigur, amplul poem al Marianei Zavati Gardner este departe de inconsistentele jocuri metaforice de care sunt atât de mândri poeţii bastarzi de idee. El este susţinut poematic de o idee poetică, fapt ce impune urmărirea încifrării acesteia. Să ne aplecăm asupra a două versuri, continuu reluate şi subliniate de autoare:

6 6

„De departe oglinda cu vise / chema pe Julia May”.

Sub aceste puţine vorbe se întrevede o cale ce duce spre originea acestor închipuiri, poate spre principiul genetic al desfăşurării poemului. Ele se rostesc de şaptezeci şi unu de ori pentru şaptezeci de poeme, număr al vârstei omului, după David, mărturie a „jocului” simbolicităţii de sub întinderea unei săptămâni de decade şi creaţii, sau a unei decade de săptămâni, legate şi deschise prin ultima rostire pe o spirală a infinităţii. Oricum, de zece ori „ziua” sfântă a duminicii, de repaus a sufletului şi de bună împlinire, nesfârşită, a creaţiei! Fără să aducem determinări din marea dramă divină, să spunem că realitatea poematică, pe care omul o instituie, o urmează îndeaproape în călătorie cu om cu tot şi că un poem nu este altceva decât drumul spre poem şi împlinire a omului. Mariana Zavati Gardner pare a se supune acestei exigenţe şi „leagă” poeme din mai multe stadii şi orizonturi de creaţie într-un „lanţ” de factură epopeică. Sunt constrânse să-şi „răspundă” poeme din volumele anterioare, prelucrate, şlefuite, re-născute, trecute prin variante, altele noi, şi toate petrecute în două, parţial patru limbi: română-engleză, franceză ṣi germană. O imagine a casnei poetice, proprie celui ales, se poate deduce din privirea „în oglindă” a transformării lor şi, mai ales, din continua căutare şi împletire a câtorva nivele de realitate artistică. Se deconspiră două, apoi patru. Mai întâi, un nivel care oglindeşte partea de sus a lumii, cu veşnicia şi integralitatea ei de sub cupola mişcării universalului, de unde se naşte şi întrebarea privitoare la „închipuiri” (format în genere din cele douăzeci de poeme ale volumului Bequests / Moşteniri, Ed. Etnograph, Cluj-Napoca, 2003), şi un altul, care reflectă partea de jos a lumii, în care se vede fierberea individualurilor cu aparenţa şi inconsistenţa faptelor şi 7 7

actelor din istorie, târând după sine durerea căzută greu şi consistent asupra omului (nivel care adună poeme re-născute din celelalte volume, îndeosebi din Travellers / Călători, Criterion Publishing, USA, 2001, şi Şoapte, Ed. Fides Iaşi, RO, 2005). În acesta din urmă, al individualurilor de-o clipă, se disting trei zone: a „prezentului” (din deceniile roşii româneşti), pricinuind răni fără cicatrice, vizibile îndeosebi în peripeţiile femininului (de la viaţa privată, de familie, la cea socială a omului), a „trecutului” mijind de sub apele uitării (chiar dintr-un ev mediu românesc), şi a mişcării femininului pe traseul marelui „lanţ” al fiinţei, cinci generaţii de femei strânse într-una, în Julia May, situată la mijlocul seriei, ca mamă a mamelor. Aceste nivele sunt păstrate de „oglinda cu vise”, mai bine zis, vin din străfundul memoriei. La răsucirea celor două „fire” ale „lanţului”, cel în atingere cu veşnicia, ce pare o oglindă cu faţa în sus, cuprinzătoare a lumii cu creator cu tot, se împleteşte cu cel de-al doilea, lăsându-şi oglinda cu faţa în jos spre a face vădită creaţia cu însemnele Creatorului. Ce minune trebuie să fie fiinţa umană, purtătoare de abur divin şi păcat, de se vede din amândouă deodată!


Invocarea subiectivă din plăsmuirea epopeică lasă loc acum constatării obiective. Ambele trimit dincolo de poet, dar presiunea de dincolo se simte mai puternic în ipostaza a doua. Homer invoca zeiţa „cu degete trandafirii”, poeta zilelor noastre observă prezenţa unei oglinzi şi se apleacă asupra imaginilor, viselor ei. Se întâmplă, uneori, ca omul fiind în călătorie să fie trezit în el însuşi: să vadă ceea ce până atunci nu văzuse sau să audă cuvinte nespuse de nicio gură din jur, care vin ca din lăuntru, rostite de o fiinţă stăpânitoare. Se întâmplă să apară în câmpul percepţiei obiecte stranii, deşi fireşti, 8 8

obiecte cu o margine pierdută în ceaţa propriului izvor; ce este departe se poate atinge cu mâna şi ce este pierdut în umbrele timpului să vină alături ca un oaspete sau însoţitor. Se întâmplă ca omul să fie provocat, ori să-şi însuşească din experienţele provocatoare, el fiind doar partea vizibilă din şirul său de călători. Oglinda este aici provocatoare, ea este subiectul acţiunii. Cine n-a auzit de păţaniile lui Jacob Böhme, pantofarul din Gorlitz, „primul filosof german”, cum zice Hegel, care la 1600, în al 25-lea an al vieţii şi pe la jumătatea ei, a văzut în modesta locuinţă un vas de cositor alb, o oglindă plină de signaturi strălucitoare cu ajutorul cărora s-a despărţit de reprezentările sale obişnuite şi s-a trezit, ca dintr-un vis, păşind pe cărările naturii misterioase sub lumina ochiului divin? Într-o oglindă el a văzut signaturi ale divinităţii, luminându-se şi trecând, cu sens şi cuvânt, din lumea exterioară în cea interioară. Gravându-se în conştiinţă. Mai bine zis, din ceea ce le face pe acestea să se manifeste. Ori, mai înapoi, cine nu ştie de distincţia făcută de apostolul Pavel dintre cele două stadii ale cunoaşterii Divinităţii, după ce corelase cunoaşterea cu vârstele omului, unul „ca într-o oglindă” şi celălalt ca „faţă către faţă” (1 Cor. 13, 12)? Această distincţie a generat, de la traduceri la interpretare, exegeze ample şi s-a constituit în temeiuri trainice şi insesizabile pentru solide construcţii teoretice, de-ar fi să amintim în curgerea timpului desfacerea şi autonomizarea esteticului faţă de adevăr – însă cu implicitul corolar, de căutare continuă şi revelare a adevărului din estetic. Signaturi din cunoaşterea „faţă către faţă”, fie şi viitoare, trebuie să apară în cunoaşterea „ca într-o oglindă”, cel puţin în unele clipe faste, cu aură luminoasă, ivite prin vălurile prezentului, precum stelele pe bolta întunecoasă. Ele par să ne populeze memoria, să le percepem ca amintiri, ca reamintiri, cum s-a zis de cei vechi, venite de dincolo de 9 9

noi, din încercările şi participarea fiinţei omeneşti la marea dramă divină. Sau percepute drept „complexe”, unele tulburătoare din partea de jos, altele numinoase, încă neteoretizate, din partea de sus, ale fiinţei şi fiinţării sale. Mariana Zavati Gardner percepe din acestea odată ce, „prezentând” traseul vieţii Juliei May, începe cu naşterea acestei, nu sub semnul Ursitoarelor, care „erau înfăşate în haos”, ci al celor nouă Fiice ale memoriei. Ursitoarele ursesc, stabilesc ceea ce va fi, fiicele memoriei doar prezic, prorocesc, „Din întuneric se luptă / să se nască Julia May / în brazde străine şi ferecate / în preziceri zăpăcite şi copate”. Aceste vorbe simple sunt sus de tot. Filosofia noastră, la originea ei elenă, curge din acea „memorie” (mnemosyne), de negare a uitării (léthe), alétheia, cu toate desfacerile ei atât de minunat luminate de Heidegger; totodată, naşterea în acele „brazde străine” este în conjuncţie răsucită cu sensul descifrat de acelaşi filosof german privitor la versul lui Trakl, „Ceva străin este sufletul pe acest pământ”, de unde trebuie să-l facă propriu şi să-l întoarcă spre creator, iar adaosul „ferecate / în preziceri zăpăcite şi coapte” poartă ca „liber arbitru” şi necesitate asupra actelor dramei amintite. Poeta îi „expune” traseul Juliei May, ca un fragment fragmentat – pe latura femininului, a cuaternităţii şi întregirii – şi totuşi, de unde este „chemată” această făptură?


Acest sau acel „de departe” este un adverb ce desemnează un loc la mare distanţă, o prezenţă din depărtare, iar temporal, de depărtare în timp. Unde se află şi cât de departe este? Oglinda este în acel loc şi timp, sau din acel „de departe” o „cheama pe Julia May”? Se petrece o „spărtură” de orizont de lume pentru cuprinderea ca întreg a lumii. Prin poem sunt aşezate 10 10

zilele pline de întâmplări şi grele de sens ale Juliei de la naştere până la moarte. Dar ea este „dincolo”. Prin urmare, ea trebuie adusă din spaţiul „morţii” în spaţiul vieţii, viaţa în dimensiunea creştin-dialectică întemeindu-se pe recuperarea morţii. Culturile lumii înainte de creştinism, ori în rezonanţă cu acesta, au dat şi dau seamă asupra acestei conjuncţii dintre moarte şi viaţă, fără de care nu se poate nici măcar bănui calea salvării şi mântuirii omeneşti. Se crede cu tărie în dialectica ei. Despre posibilitatea chemării, s-au conspectat diverse semne, de la femeia din En-Dor, care i-l cheamă pe Samuel lui Saul, la călătoriile şamaniste, amplu cercetate de Mircea Eliade, ori prezenţa itinerariilor supraomeneşti în atâtea spaţii ale culturii. Aducerea poartă diverse sensuri, de la mărturisitor la salvator. La Mariana Zavati Gardner, „oglinda cu vise” este cea care o „chema pe Julia May” şi aducerea poematică a ei are sens mărturisitor, iar subtextual şi-n profunzime, salvator, adică de participator la încercările Divinităţii şi omului – femininul ca umbră materială a dramei spiritului. Oglinda este cea care determină pe acest „dincolo” şi-l face vădit dincoace.


Asupra Juliei May se exercită acţiunea oglinzii, ea fiind complimentul direct al acestei stranii propoziţii. Numai că această făptură feminină care suferă acţiunea va fi şi implicată în acţiune, indiferent din ce parte s-ar privi desfăşurarea viselor. Acestea o poartă, dar şi ea le poartă – fapt vădit fie din partea inconştientului colectiv, fie din partea istorică a „conştiinţei nefericite”, amândouă prinse de altfel în actele dramei divine. Se ştie că şi numele deschide asupra fiinţei. Julia vine de la gentilicul roman Iulla şi, mult mai înapoi, se atinge de supremul Jupiter, aducând sensuri de dragoste şi blândeţe, de-ar fi 11 11

să spunem pe cel ca dar încărcat de lumina divină a cerului. Ea este „personajul” invocat şi genetic al întinsului poem. Homer o chema pe zeiţa aurorei, dar avea ca participanţi eroi masculini. Mariana Zavati Gardner îşi invocă propria mamă. Mai exact spus, o lasă pe aceasta să-şi lumineze suferinţa proprie într-un flux şi reflux prin suflet de femeie şi, totodată, să adauge desfăşurării marei drame un fragment, un act din îndurarea femininului. Acest adaos poartă pulsul cuaternităţii în dialectica trinităţii. Cu vorbe mai spre înţeles, în urmele adâncite de Fiul Iisus pe calea Golgotei trebuie să vedem şi lacrimile Mamei sale Maria. Niciun cui nu trece prin mâna fiului fără să nu facă o rană şi-n inima mamei! Julia din acest poem este cea care desface din memorie, a sa şi implicit a omului dintr-un anumit timp şi loc, întâmplări, îndeosebi nefericite ca-n orice dramă, retrase în uitare, dar persistând ca durere până în marginile individualului; tot ea este cea care aduce şi pe cele ce se ating de corola universalului şi poartă reverberaţii dinspre eternitate. Prima cale este cea a inconsistenţei şi părelniciei, a ceea ce i s-a dat omului odată cu moartea şi conştiinţa acesteia, odată procreaţia, cu înmulţirea pe şirul încercărilor; a doua este cea a consistenţei, a ceea ce rămâne şi trece prin creaţie dincolo de moarte, ca integralitate a fiinţei lumii şi omului. Două căi, două şiruri de instituiri omeneşti, unul cu multe întâmplări şi peripeţii, celălalt cu constante şi simbolice sensuri, ce se împletesc spre a da imaginea participării la Marea Dramă. Amândouă, ca daruri poematice. Dar numai din perspectiva celei de-a doua se revelează ceea ce este de revelat. În mai toate poemele acestui întins poem se găseşte cuvântul himere. În pofida tehnicii „trompe l’oeil”, preluată din artele plastice, spre a păcăli ochiul, câmpul individualului este al iluziei şi părelniciei. Iar omul se află călător pe ambele căi, păşind dintr-un 12 12

spaţiu părelnic, împreună cu acesta, într-altul al participării la fiinţă. Din perspectiva acestuia se vede cum omului îi este dată lumea în arendă, printr-un contract ce trebuie să ştie să-l finalizeze, spre a nu repeta gestul „vierilor netrebnici”. În trei dintre Evanghelii ni se spune despre stăpânul care şi-a dat în arendă via unor vieri care, apoi, au refuzat să-i dea partea cuvenită din rod; şi-a trimis slujitorii şi i-au bătut, ba în cele din urmă, i-au omorât chiar pe fiul trimis, sperând ei, că astfel vor putea obţine moştenirea („veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastă!”, Marcu, 12, 7). Nimic mai detestabil şi fals! Iată şi cuvintele poetei, luminate când dintr-o parte, când dintr-alta, sau dintr-amândouă de-odată, cu spor de sens şi fiinţă, poematică: „De departe oglinda cu vise / chema pe Julia May / să se preumble prin Grădina Levitaţiei / Se terminase contractul arendei / primite de la Legiuitorul Lumii / Julia May atingea flori de ciuperci / cu palme deocheate şi sterpe, / şoptea frunzelor îmbătrânite / în nopţile întunecate din suflet, / brize şovăielnice de la Dunăre / alergau să-şi acorde vioara / în regatul celor netrecuţi şi pustii / nemenţionaţi în gazete de stradă, / în autobuze sau trenuri; petrecuţii, / din avioane, agăţaţi de telefoane mobile / asurzeau alternative planete şi ceruri / Julia May se încrunta în ierburi baroce / fierte în culori de măslin; invizibilii / treceau la lucru prin lanuri de orz / în alte lumi, un dingo se măsura / în oglinda de vise ale lumii”. O perspectivă după terminarea contractului, a Juliei May, dar poemul se scrie de Mariana Zavati Gardner, care şi-a însemnat numele pe contractul de arendă a lumii. Sarcina este de îngrijire a viei şi de întoarcere a părţii cuvenite Stăpânului. În această întoarcere consistă proprietatea omului şi nu în tentativa „vierilor netrebnici”.

Din întoarcerea arendei se văd acele: „Închipuiri care avertizează plecarea eternă”, a celui 13 13

înscris ca participant la marea dramă divină; iar întrebării: „Ale cui închipuiri, ale cui închipuiri? – i se poate acum răspunde: ale călătorului conştient de sensul preaomenesc şi divin al călătoriei. Ale omului păşind sub lumina de sus, în braţe cu partea de rod ce i se cuvine Stăpânului. Ale celui ce reuşeşte să facă din himere –„himere active” (s. n.), cum spune Mariana Zavati Gardner.

Dumitru VELEA

14 14

Vise la minut

15 15

De departe oglinda cu visechema pe Julia Maydin iatacuri de vorbedevenirea făcea ocolîn străzi sprâncenate...Pe atunci Julia May săreadin Gaură Neagră în Gaură NeagrăDegete de şarpe pe consolăMuzică lunară deformată-n cârligeAlgebrice umbre legate-n funiiStrâns înfăşată în olandă-apretatăpe munte din sticlăJulia May simţeaclădiri din fierclădiri din cărămidăpeste parcul presăratcu lămpi electrice şi excrement aviarStrâns înfăşatălăsată să se-nmoaieîn suflarea albastrăStrâns înfăşată nea în mâini diafanemiros de aliceJulia May vedeagălbenuş sub un castron de sinealăumbre de fiinţe treziteîn oraşul ei de himeră cu uşi din stejaro casă fără adresă pe insula ei de acum16 16

Strâns înfăşatăo gură gâfâindăsă soarbă din pământStrâns înfăşatăîn somn fluidun hohot prefăcut în piatrăStrâns înfăşatăo jucărie din argint alungată din loc în loc de boarea de la prânz

De departe oglinda cu vise chema pe Julia MayDin întuneric se luptă să se nască Julia Mayîn brazde străine şi ferecateîn preziceri zăpăcite şi coapteCalliope strângea în braţe-o TăbliţăÎşi închipuia că stăpâneşte lumina -Ursitoarele erau înfăşate în haos -Se gătea să-şi întâlnească surorilela o reuniune urgentă de familie Clio trebăluia pe acasăintentând bătălii p-un PergamentIstorii cu armăsari viguroşi -Nu izbutea nicicum să schiţeze soldaţii -în care Trădătorul ruinase bătăliaErato se dichisea la oglindaantică măiestrită la MuranoEra sora cea drăgălaşăUrma să acompanieze la LirăPoezia iubirii prin umbre sonore

17 17

Euterpe îşi regla barometrulprecis, cel de la uşa din faţăSe-mpiedecă şi căzu peste FlautDăruitoarea de Bucurii urma să-şi hrăneascăsurorile cu muzică lunară Melpomene contempla oglinzi nebuloasepe când scotocea prin garderobul ticsitsă aleagă o Mască Tragică potrivită

Interpreta îşi ascundea suferinţa,Tragedia iubirii pierdute pe veciPolyhymnia în Galeşă Stareera încurcată şi-afurisit înnodată Se îndrepta galeş spre piscina cea mutăsă se-mbăieze în Poezia cea Sacră Ea, Cea a Multor Imnuri se simţea prihănităTerpsichore n-avea chefsă plutească la o altă repetiţieUrma a Dansa cu Lira magică acoloîn Piruiete şi Hore medievale,Carusel înainte de reuniuneThalia arunca pietricelepeste prundul din faţa vilei Plănuia să-şi surprindă surorile iubite cu o Mască Comică Urania ţupăia dintr-o Gaură Neagră-n altacând mobilu-i ţârâi deodată – atunci când priveacătre ceruri cu instrumente Astronomice -Divinele pregăteau Globul Ceresc -prorocire @ reuniune fără cusur.

18 18

De departe oglinda cu visechema pe Julia May ÎnaltScundDinainteOmu-i da bineţeîn pridvorDincolo... doar umbreBătrânii înţelepţi şi meşterul cioplitorse-nţelegeau cum să facă înălţarea cea sacrăCa legendă sau ca semn heraldic -Ale tribului faimă şi obârșii -Bătrânii înţelepţi şi meşterul cioplitorPomeniri în cimitire de ţarăPe plaje cu maluri abrupteForme de tot felulForme stilizateCu trăsături ca de omCu înfăţişare de fiarăobservând cum se trece lumeaBătrânii înţelepţi şi meşterul cioplitorDecolorat, ce-a rămas pământesc din cineva cu rangul înaltNoaptea trecută, în noaptea asta, în noaptea de mâineîn fiecare noapte,Apropiaţii celui dus ṣi apusstau de pază lângă oase-albite;Apoi, se petrec... unul câte unul...

19 19

o fiinţă-ncremenită rămâne de vegheca să apere de jefuitori ce-a rămas pământesc...... doar o fiinţă-ncremenită să întâlnească spiritul cel dus ṣi apus

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayPoemul ca uscăciuneCeruri negre, vânturi apoase,Himere cu frunze-n direcţii adverseApe uscate, pământ din nisip,Somn copleşit, adânc de miresmeCeruri gata de ducă, vânturi bolnaveTei zăpăciţi cu flori spulberatePoemul ca roua uscată,Smiorcăită, uitată pribeagăMaree rigide, foame de plângeriSă fi sosit la Bâlci încurcatBuze uscate, elegie a minţiiTimpul să-şi adune sorocul,Când se vestea Cometa cea surdăPoemul ca vis prăfuitSperanţa să fie uitată-n iatacFără oglindă-n lacul uscatVoci să audă, o îndemnauGânduri sfinţite ori răposateAsurzită să fie în singurătateSămânţa în psalmi efemeriPoemul citit de-un scamatorCa pui de cuc în cuib străin să afleMireasma contenită, fructe coapte;

20 20

Să nu mai fie loc de vegheZi de pomană, planuri pe tăcutePluteau îndărăt, lumea era la SolstiţiuLa Bâlci venise Potcovarul cel Magic

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Prinzătorul de vise pluteadinspre codrii peste şesuri,dinspre faleze peste nisipuri,peste noroiuri înşelătoare,peste munţi şuierători,peste albii de ape curgătoare -Trecea peste ţărmuri de tainăpeste somon în fiorduri fără voceÎn cămine dănţuitori tainiciÎn Ceruri, vraci pricepuţidezlănţuiau himere magiceunde vânătorii exploraupreerii... după bivoli...după elani... după caribu,după vânat... colibemeṣterite din scoarţă de mesteacăn Amulete ṣi stâlpi de totem - în cercCăpetenii de trib cu magice măştinăşteau colierul de vrajădin cincizeci de sfori pentru prinzătorul de vise

21 21

De departe oglinda cu vise chema pe Julia MaySă se preumble prin Grădina LevitaţieiSe terminase contractul arendeiprimite de la Legiuitorul LumiiJulia May atingea flori de ciuperci cu palme deocheate şi sterpeŞoptea frunzelor îmbătrânite În nopţile întunecate din sufletBrize şovăielnice de la Dunărealergau să-şi acorde vioaraîn regatul celor netrecuţi şi pustiinemenţionaţi în gazete de stradă,în autobuze sau trenuri; petrecuţii,din avioane, agăţaţi de telefoane mobileasurzeau alternative planete şi ceruriJulia May se încrunta în ierburi barocefierte în culori de măslin; invizibiliitreceau la lucru prin lanuri de orzîn alte lumi, un dingo se măsuraîn oglinda cu vise a lumii

De departe oglinda cu visechema pe Julia May La gura apei curgătoareCanoe pitite se puneau laolaltăStrăvechi locuri de vânătoareCăi bătute de bouri... căi bătute de reniSpre alte lumi se pierdeau păşuni sub copite Stâlpi de totem şi măşti simţitoarePolonice meşterite din corn de capră

22 22

Imperturbabile cioplituri senzualeCăi bătute de bouri... căi bătute de reniSpre alte lumi se pierdeau păşuni sub copitePăduri nenăscute erau luate-n curenţiSe făceau la comandă o tundră precisăCăi bătute de bouri... căi bătute de reniSpre alte lumi se pierdeau păşuni sub copitePeste tot bâlbâială şi nesiguranţăNelinişti istorice întâmplătoareDănţuitori cu măşti şi văpăiCăi bătute de bouri... căi bătute de reniSpre alte lumi se pierdeau păşuni sub copiteBani din scoică, surle din scoicăDin muzici arcuşuri şi naiuriCăi bătute de bouri... căi bătute de reniSăgeţi şi broboade din peneSpre alte lumi se pierdeau păşuni sub copite

De departe oglinda cu vise chema pe Julia MayRugineau râuri în răsfăţDe-a lung de nisipuri albastreo preumblare lunară Înţepenite grămezi din lemn împletitînserate în şorţuri de frunzePe plajă-n arcuri dune mărunte, dune uriaşeînfricoşate la Nord de-o Cetatea-n ruinăO altă zi, o altă noapte

23 23

În maquis arţari se petreceau la mal tulburatAbalone absconse în nisipuri albastreDreptunghiuri din lemn chinuit erau reazem şi ţintăibisului conturat careciugulea prin şorţul din frunzeBolţi sprijineau dune mărunte pe plajăla porţi de Cetate lunarăO altă zi dinaintea turnurilor, o altă noapte

De departe oglinda cu vise chema pe Julia MayBancuri de umbreÎngrămădeală de oameni sporovăialăIarba era un strat subţire din argint înnegritPaşii ei deveneau petec luciospe-un covor cafeniuStăpânul cel tânăr parcă mestecase-o lămâieNereuşit la suflet în trup buhăit Al ei păr era o căpiţă cocoţată-n boltăFlămând oceanul rodea stânciGrădina era terminată la sfârşit de furtunăPutredă infiltraţie acvatică

24 24

Cor înfuriat contranăvalei de dimineaţăFunii-ncurcate în oreMişcătoare nisipuri nespus chinuite de gânduri Zâmbet de himere necoaptePrin conversaţii şoptite,vătămate în zoriUsturătoare buze rănitetulburau unghere de somnÎn atacuri, oceanul aspruPrivea suspendat în oglindă

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Lista cu activităţi menajerese-nşira pe aţa dimineţiiAleargă după autobuzÎn grabă pe aleealeargă, aleargă, aleargăAi uitat cheia în broascăŞi laptele la uşăÎn grabă aleargă pe aleealeargă, aleargă, aleargăTe-ai împiedecat de motanul cu blana pestriţă-n careuride la casa de-alăturişi de lăzile cu gunoi menajerpline vârf de săptămâna trecutăStai în picioareStampă rigidă, aşteptând

25 25

Negreşit în gânduri albastreAutobuzul lunar să deschidăUşi cauciucate spre centruSau spre marea cu rimePionier ţeapăn al orarelor băţoaseCine eṣti, cine eṣti?

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Şanţuri... plâns de frunze...în canionul albastru Păstrătorul Salbei îşi asuma stăpânirea pe cingătoriCascade cu bolovani suspendaţila încrucişare de hotareDin patru cingători... una lipsearătăcită prin păduri pe creste dănţuite,la izvorul vorbăreţ ṣi copaci înţelepţiDe demult în codrii cu fiareCând ziua se năştea bătrânii înţelepţiamintiră de văpaia păcii -De jur împrejur... stăpânii cingătorilorStânci suspendate... cascade răspundeau în ecouChemării cocoşului de munte la Soare-răsarePăstrătorul Salbei îşi asuma stăpânirea pe cingători..

De departe oglinda cu vise chema pe Julia MayÎn Sud-Est se află un târgMărunt cândva;Acum tentacularspre univers

26 26

Uitat ar spune unii -cu stopuri antice pentru autobuzecu afişe cât gardul cu drapelecu pavilion pentru muzica militarăîn grădina răposatei Regine Mame -La soare, în după-amiaza festivă,ecouri de muzică lovesc pereţiiCatedralei Normande, zidită din piatrăde râu când William Cuceritorulpreluase frânele puterii în 1066,ridicată în vremi cu domniţe-n rădvaneşi cavaleri cu armăsari şi armuri -În centrul oraşului cu creneluri,Strada Mare, cu prăvălii luminoaseetalează-n vitrine superlativeÎn profunzimea străzilor pietruite, Hotare între case din cărămidă.

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Balene asasineBalene ucigaşeBalene cu aripioare dubleAripioare de balenă ucigaşăHeraldice blazoaneFăpturi magice ale apelor sărateCetate tainică din alte lumiUn pescar între viaţă şi moarte... Mântuit de-o balenă ospitalierăSolemnităţi, incantaţii, bătrâni înţelepţi, zarvă, dănţuiri cu bătrâni,

27 27

drepturi tainice de a vâna baleneBalene enigmatice care ajung la ţărmsă se prefacă-n lup cripticLupul de mare înstrăinatUrs sur al apelor sărateBalene alegorice din cedru

28 28

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayEra între pereţi de himerătapetați demodat de bunica ElisaVolume lucioase dormeau legate în piele de zimbruCavaler naviga prin hârtii şi trofee câştigate la baluriÎmbrăcat în beige, moţăia tăcutla masa de lucru cioplită-n stejarCu ochii scăldaţi în antice tomuri -Sufletul ei se legăna lunatecde candelabrul pestriţ de Murano,răscoală peste obiecte spartane Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulceţuride vişine răscoapte din pomii seceraţifără veste în grădina Domnului IonFerecată-n mintea ei cea albastrăo curte răcorită de suflete pierduteunul câte unul la zaruri şi cărţi în oraşul himeră cu Râul Negel îmbufnatîn încăperea unde intrau şi ieşeau în galop persoane apretate pe aţăoarbe cu mâini efemere, fantome electrice, măscărici dormeau duşi în lumi ferecate.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayPăianjeni vărateci urzeaucuibăriţi în alcovuri de stâncă

29 29

Erau sub un castron de sinealăşi gălbenuş - pământul pluteaplesnind în lumina acutăumbre de aur prin bolovaniScorpioni şi şopârle înotau la soareprintre cactuşii care trosneau în spaţiiO libelulă se pierdea la Palatul cu Stâncăargint scrijelit pe-o tăbliţă de cerGreierii se scăldau pe boabe de ienupărîngânând melodii de demultCrengi rupte, mărgele din turcoazeFrunze şopteau despre legendeaflate-n imagini în nisip invizibilŢipăt de păsări în tocană de sufletefierbeau suspendate în ocrul torid.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎn himere activeîn somnul din curcubeiesecetă sau inundaţiiprintre acrobaţii din ceruriîn costume zadarnicepalmele ei conturau cuiburidin bagatele fragiledin osii trase de vedeniidin elastic algebricTinereţea lui dejaun crin ofilit, la licitaţieexpus fără apă, suspina exilatpe podeţul ridicat din suspine

30 30

în absolut, se figura un alt gândimposibil de definit

31 31

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayNu mai voia să asculteaceleaşi poveşti cu repetiţie de călătorii răsuflatepe Amazon sau în Ţara de Foccu imagini pe măsurăPrefera să nu mai ascultevocea lui cea dogitădându-i sfaturi desprediferite puncte de vederereferitoare la anatomia clădiriiNu mai era curioasăsă existe ca o trambulină de sunetNu mai afla haz în anecdoteledin noapţile cu ṣi fără lunăNu mai voia să discute intens despre zboruri transatlanticeNu mai făcea faţă entuziasmuluireplicilor lui zilniceCurios, nu mai dorea să audăticăitul pendulei din iataculcu gutui înşirate pe pervaz,regiment fără ranguri preciseNu mai dorea să-şi sorteze mai puţin sau mai mult delicatrufăria în public ori taxa de intrareNu mai voia să bea din pocaluldragostei sale nocturneRefuză în final să mai răspundă la telefon, la e-mail sau la uşă

32 32

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayCu luni în urmă, în grădina Elisei,cea dinspre gară - care nu mai există –plantată de Domnul Ionpentru Duduca Elisa -i s-a pus cununa de mireasăŞoapte zăpăcite şi pâraie de vorbeClevetiri, vorbărie sub soare, demultla Sfinţii Împăraţi, biserica veche pe calea dintre gară şi centruAlerga aerian, valuri sub zmeieîntr-un vis răsuflat despre Julia MaySpre toamnă, când vânătoarease domoleṣte - soarele şi luna se fugăreau cu viteză de caruselÎn grădina Elisei cireşi pârguiţiîşi plângeau frunzele peste băncuţacu antici motani dichisiţi sub fereastră -Una câte una, o mână de cireşe zbârcitestropeau uitate grădina dinspre gară -Preţioase organe demult-adunateoftau exilate în foişoare de nori

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiuluifugi muzicale din sălăţi cumpărate la piaţăporţii de brânză de la Jupâneasa Jipa din FântâneleUşa-ntredeschisă gata să-nghită intrusul – rochia spălată ṣi-apretată de Maria -

33 33

extrăgea expert bunătăţi din pachete, cu atenţie, ca să nu scape din mână maioneza sau condimentele peste dalele aspre ale bucătăriei faianţate cu măiestrie de tânărul John -Le aşeza delicat pe masa din pin de la mijlocSub lumini, o piramidă din produse-asortateîn castroane adânci aurite şi farfurii întinse pictatecu flori ṣi himere-ncurcate, cumpărate din târgcreionate din zbor în jurul planetei zbârcite,pe înserate când lumina se cere la lupă.Lădoiul, cu-n etanş cauciuc în jurul uşii masivealinta măruntaie la temperaturi de la PoliDin misterul rochiei, un tremur şi-un sughit galacticscutura nărăvaş frigiderul; îmbrăţişări igieniceînvăluiau comori neştiute sau bănuite...

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayAuzea prin iatacuriṣoapte în tonuri suave:Fă aşa, fă aşa!Deschide fereastraŞi închide uşaPune rufeleÎn maşina de spălatCând sunt gataÎntinde-le pe sfoarăCu poalele-n susDacă poţiNu uita Să spui „te rog”

34 34

Din când în cândAşează vasele cu grijăÎn maşina de spălat vaseŞi nu uita sareaTrebuie umplut recipientulMai presus de toate nu uitaCratiţa pe maşina de gătitŞterge-ţi pantofii la uşăNu uita Să spui „te rog”Din când în cândFă aşa, fă aşa!

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎngrămădite pe poliţele arteriale ale maşiniiexplozii de fugi, cârlige de artere şi foşnetpicioare greoaie pe rochia-apretată a domnişoarei bătrâneo neaşteptată boare de farfurii, tacâmuri şi crătiţi.crănţănitul vaselor lăsate la uscat în maşină.Uşa se deschidea flămândă - domnişoara bătrână extrăgeaprecum dentistul din Strada Mare dinţi veneticiUnul câte unul, instrumentele aburite reflectaureînvierea - mergeau liniştite pe rafturiîn dulapul multiplu schiţat de constructor.Lăsată de una singură, se simţea ca un şarpe prin ierburi crescute pe pante de muntecu chipuri de reverii cu bărbaţi dezgoliţişi femei ascunse sub glugă - când cineva sună la uşăşi lumina se strecoară în oase, cu-n aer posac -Maşina-şi relua legănarea în spasme de culori variatealintând apa în robinete interne precum mareele 35 35

din trupul domnişoarei bătrâne când se lăcomeala un banchet oarecare - cu resturi culinare demobilizateîn pubele igienice şi-n ecou de antice vase.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayViitor din ce estePrezent din ce-a fostArmăsari nemişcaţipe câmpiile artei ecvestreUrme de file-osteniteNoi cataloage şi mărciAdrese gratis de braşoave umflateNegustori de himereCostume de carnaval şi vorbe mobileGondole pe canale-mpuţiteGesturi şi ţipete muteDin mers echipaje Din carete-n drumArmăsarii din cursele verii trecuteSar zăpăciţi din file deCataloage nou apăruteLa vreme de carnavalFermecaţi clopoţei cu surprizePe arăturile artei ecvestreArmăsari nemişcaţiPrezent din ce-a fostViitor din ce este

36 36

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Ai bunicii Elisa pe veci ochi protectoriTrecea Soarele de-a curmezişul CeruluiRadia bunica...Soarele ajungea la soare-apune...Soarele era la soare-răsare...Ai bunicului Ion pe veci ochi protectoriTrecea Luna de-a curmezișul CeruluiCerc de lună-plinăSpartă iar în bucăţi...În lumea de dincolo deschisă...Ai bunicilor Paraschiva ṣi Constantinpe veci ochi protectoriDe-a Cerului curmeziş...Nelămurite luciri...Pe veci ochi protectori...

De departe oglinda cu visechema pe Julia MaySe făcea noapte în iatac.În iatacul cu jarşi saltimbanci pe pereţiochii plecaţi -Un şarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă -Bărbaţi goi ademeniţifermecaţi de copaciPloua cu poame de fulger -

37 37

Nimfe cu copite se scăldauîn izvoare halucinanteFemei învelite în criniŞerpi întârziaţi la mijloc de drumaproape zâmbind printre cuteLemne pluteau zăpăcitepe râuri de palavreȚesători dirijau înteţitşoapte de iubire sau pradăLa războiul de ţesut din iatacchinul suprafeței doineaprin plângerea firuluiin ochii larg deschişi,sprâncene aplecatedinţi încleştaţi în braşoaveSe făcea noapte în iatac.

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Cupola de gheaţă, iarnafără sfârşit, straturi îngheţatede cugetări în jurul grăsimii de balenăcare picura... peste lume...de la oceanul îngheţat de alăturiVântul măsura tacticos zăpadaSau o înghesuia cu turbare Eschimoşi şi mult lemn plutitorSacră scăldătoare şi ulei de focăAscunzişuri cioplite-n zăpadăCadră din fum şi din gheaţăTreceau canoele uşoare

38 38

Îşi strămutau trecutulDe-a lungul islazurilor de gheaţăEschimoşi, sanie şi câiniFurtuni sacre ṣi interdicţiiŞamani practicanţitămăduiau suflete în tranzitcadre de gheaţă ṣi fum -

39 39

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayCe-a rămas din ce-a fostEclipsa se cumpănea în grădinăLume la amurg în prognoză pe webTaifas sau plimbare prin colivii,Chei de ţintuit oameni în cuşcăSimţiri înecate în spumă,Se hotăra viaţa artificială sterilăDecizii isteţe în laboratoarePe sub pământ, pe sub oceanSă nu se ştie, să nu se vadă

De departe oglinda cu visechema pe Julia May O viziune avusese mătuşa Elvirapeste ocean hotarele să le atingăṣi sufletul „ Raţei Oacheşe”Pian avea mătuşaacordat în cadenţarâului cu toboşariPeste prerii adormiteAcolo şi-a dus fiul@soaţa peste pietre şi bolovaniAcolo şi-a dus nepoata în ţinuturile roşului aprinsAcolo şi-a dus nepotul O viziune avusese mătuşa Elvirapeste ocean hotarele să le atingăhotarele „ţinutului ticsit în curse”Pian avea mătuşa

40 40

dincolo de oţelul, dincolo de sticlaoraşului convenţionalO viziune avusese mătuşa ElviraSă atingă cele două inele ale speranţei

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayImpresii? Erori?Era totul pe dosHaos pe suprafeţeHaos în volumeÎn sfere şi cuburiTotul se arăta poleit de ciment,De pietre, de cărămizi circulareDe forme care înghit minotauriFlămânde sate naivePavajul din drum se-ncreţea...Suflete se adunau cuminţi în ţărână...Se stingeau secole prinse mână în mână,Plante şi stele se desfăceau ruginite.

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Retrase în mijlocul păduriipărăsite puterilor divinedouă făpturidoi bărbaţidouă femeidoi copilandriîntr-o canoe

41 41

la pescuitCanoe din nuiele fermecateCanoe lăsată ofrandă şi descântecsă împace puterile divinela serbarea dănţuirii soarelui pe câmpuri

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayPaiaţă prin cenzura de măruntaieSe ştie unde suntemImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniNe măsoară cum folosim timpulImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniSe ştie unde locuimImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniNe măresc productivitateaImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniNe introduc dispozitive în trupuriImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniGândesc că-i vădit potenţialulImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniCred în truda ieftină, cred în profituri masiveImplanturi pe animale de casă,Implanturi pe oameniPaiaţă prin cenzura de măruntaie

42 42

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Foci pârjolite de sufletulapelor din NordCaribou alergaîn sihăstria aceeaSufletul se strămutaunde orbeşte luminaŢipau focile din sufletul glacial al apelorÎnchipuiri, spiriduşi protectoriîn forme de animaleVracii urmăreauînvățături de tainăSufletul apelorse transforma mereucu fiecare zi din an

De departe oglinda cu visechema pe Julia MaySă-i facă dezlegare de pietreOşteanul bătea darabanaîn grădina cu flori de timppăzite de nisipuri şi prundAcolo nu mai erau anotimpuridoar ore-nşirate pe aţă în flăcări la celălalt capătNici bâlci ṣi nici carnavalla marginea târgului străinOşteanul aluneca în oglindăPe cărţi poştale punea vag

44 44

amprente de bocanci osteniţiMut aştepta orele să se petreacăÎn gânduri avea mumii de demultsecate ţipete înfipte în muntenăluci fluide ale celor rămaşiaşa departe, pe unde trecusetrimis la datorie de politicieni -

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Patru cercuriVăpăi şi dănţuirea din IarnăDin răposaţi renaştereÎn codru, la mijlocgospodărie solidă din lemn Rădăcini,Flori,Ierburi,Răşini,În gospodărie tabuuRidicată din lemn cioplitÎn codru, la mijlocEi venerează un canoe magicapa vieţii şi-un oaspete de sufletDuh ṣi-aducător de sfârṣitPatru cercuri, la mijloc văpăicu povârnişul veṣnic în faţăPatru cercuri şi-un oaspete de sufletDe jur împrejur, la mijloc văpăi -

45 45

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayExersa mereu la vioarăîn iatacul de la blocIscodea de după perdelejocuri cu câini maidaneziCu mâna beteagă aranjacâte-un ornament prăfuitAflat pe bufet de când era mititelşi măicuţa-l dezmierdaÎi punea notele pe portativO partitură zdrenţuităde mâini vineţite pe jocul cu clapecând reumatismul înşealăprin draperii stânjeniteExersa cântecele de leagăndupă cum îl învăţase măicuţaVedea copiii de la colţul de stradăcasa de dincolo, cea cu cerdacurmând dricul fără podoabe cu caiSe trecuse măicuţa; o petreceauDoi copii -Cireşul bunicii Elisa ploua cu petaleîn gradina cu pomi roditoriṣi pisici de pripas -Bunica încărcată cu daruriurcase în nouri înainte de hramDupă o demolare pripită ṣi stearpăcu năluci ca mirese pe mozaicul nins în oraşul cu plopi şi cale ferată

46 46

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Înainte de cununieUrsulMorunulVulturulCastorulMunţi cu păduriAur neprihănitla soare-răsareDănţuiescPeste fâşii azuriiDâre de animaleUrme de păsăriDe pază la intrareA ursului ţeastăCu pene de vultur FlancatăÎntreceri de canoeDupă cununie.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎn cadru după cadru la TVîn oraşul cu omiziunde se stropesc chimicaleÎn anotimpul uscatse aflau mlaştini secatecu hârtii aruncate şi cartoane zglobiila fiece mângâiere de aer

47 47

doage ruginite pentru butoaiedeşeuri menajere căzute din blocse hârjoneau mototol, se adunau aruncate orfane de la ferestretriste lângă borduri se grămădeauca solzii pe aţă în post;La tribune, învăţaţii politicise mândreau în vorbe sau pluteaupeste muritorii fără scaune fixemartori la măririle celor aleşi băsmuiau planeta cu sfaturi în cadru după cadru la TV

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Unde punteaîntâlnea iezerulnevestelepurtau mocasini în roṣ-aprinsṣi rochie de sărbătoare -Unde punteaîntâlnea iezerulbărbaţiipurtau mocasiniîn roş-aprinscămăşi ṣi pantaloni de zestre -Mocasinii cei noi eraupentru clericul cuinel din argint cu peruzeaca sa-l schimbe

48 48

pe-un inel cu mărgeleUnde punteaîntâlnea iezerul

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayViitor din ce estePrezent din ce-a fostArmăsari nemişcaţipe arăturile artei ecvestreUrme de file-osteniteNoi cataloage şi mărciAdrese gratis de braşoave umflateNegustori de himereCostume de carnaval şi vorbe mobileGondole pe canale-mpuţiteGesturi şi ţipete muteDin mers echipaje Din carete-n drumArmăsarii din cursele verii trecutesărind dintre filelecataloagelor nou apăruteLa vreme de carnavalFermecaţi clopoţei cu surprizepe arăturile artei ecvestreArmăsari nemişcaţiPrezent din ce-a fostViitor din ce este

49 49

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Ocrul ardea privireala orizonturi albastreVijelii şi insecte turbateIarna... tălpi pentru zăpadă... tobogan...Vara... canoe din scoarţă de mesteacăn...Ochii sorbeau singurătateaOcrul era pe azur de apedin lacuri… din cascade…Vijelii şi insecte turbateOcrul întâmpina privirea

De departe oglinda cu visechema pe Julia May DaruriPromisiune vie de nuntăDaruriPentru cei îndrăgostiţiDaruriFecioare-mpodobite-n cununi de pinDaruri Feciori la taina din amurg DaruriFecioare-acoperite-n pleduri de ţapDaruriFeciori la taina din zoriDaruriPleduri din păr de ţap de la munteDaruriÎnainte de nuntă

50 50

Daruri...De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎnvelişuri de iuţeală topităîn iureş continuu balsamicArşiţă tentaculară îngheţată în filmMotociclişti copleşiţi de capcanetalmeş-balmeş în grămezi Bondari gonind în şir indianDiferite direcţii, mânioase albineMaşini clasice după camioane fantomăViespi hărţuite printre motocicletedin timpuri apuse în salturise înecau în praful turbat

De departe oglinda cu vise chema pe Julia MayPaznicii de Soroc mestecau ore în bărci feudalemeşterite la şantiere navale de basmÎmpăratul cel Mare poruncise corabiecu vele şi tichie de mărgăritar de cea mai bunăcalitate pentru zilele dalbe încercuite pe calendarMenestrelul cel Orb, înfăşat în hârtie, din ghereta albastră de la intrare culegea încet, încet, din stiva orelor-muncă, praful sudat cu lespezi lunare - le aduna din ochi,le măsura alene în grămăjoare tăcutedin nisipuri şi prund cufundate în apeZiua se prefăcea în noapte şi noaptea în ziLuna stârnea valea cu lumina-i difuză Buruieni rânjeau pe cărări fără capăt

51 51

Furtuna jelea împovărate oglinzi Nouri biruiau pe Iepuroaica cea StearpăCiuperci de tot felul se adăpau din pâcla cereascăVânători sfărâmau pojghiţa tăcerii scrobiteLuna fugărea nimicuri prin făgaşuri sfioaseCăile se lichefiau - potecile se cutremurau -Se anunţa o noapte ca oricare alta

De departe oglinda cu visechema pe Julia May pustietate, cununi de brad şi pipirig,închipuiausingurătate lângă cascadă, sub umbrarposteau cu ierburi mai viguroase sau argumentau mutăribivoli alergau spre a lor soartăprin preriiprin păduri de taină ca să-ntâlneascăadevăruri

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayEmigrantul cu cheieNu eşti la fel ca noi…E clar, nu eşti la fel ca noi…Spuse funcţionarul cu jilţ cu iniţialeaprobat de-o funcţionară ofilită care, alături, adaugă cu-un surâs diafan: Mai sunt şi alte detalii -

52 52

Dreptatea le stătea ţeapănă pe birou;Avea creierul umflat de griji, de necazuriÎn zori, ochii-i jeleau după somnAbătuţi, peste zare, i se aflau părinţii,Copiii fără tată, soaţa bolnavă, Emigrantul însă … nu era la fel ca şi ei…Sta cu alţi opt sau zece într-o încăpereVenetic îi era accentul când tăceaCând folosea cuvinte din dicţionareRăspunde numai când eşti întrebat,Taci din gură şi nu vorbi fără rost,Nu ai nimic să ne spui.Nu eşti de-al nostru, nu eşti la fel ca şi noi Arăţi venetic, miroşi a „spaima păgubaşului”Culege recolta şi pleacă acasă-n vârtejIa-o la sănătoasa departe de bocetul zileiStinge-te-n orizontul de dincolo de câmpuri Şi-ai să fii menţionat în ştirile oarbe-ale zilei.

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Dincolo de heleșteiele cu nuferiunde cerbul şi elanul petreceauŞarpele cu clopoţei aluneca pierdutAscundea scoarţa de anin ocaraScotocea pentru femeia-vraci cununi de cedruPentru foc vânătoresc, o scoarţă de mesteacănŞi crăci de arţar zburlite grămadă Scoarţă de ulm pentru canoeunde cerbul şi elanul petreceaudincolo de heleșteiele cu nuferi

53 53

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayCând el ar sosi, mlaştini i-ar putea contopidescompuse-n miresme de cărnuri trecuteCând el ar sosi, peştii ar putea să dispară pesteţărmuri să-i oglindească solzii-n nisipuriCând el ar sosi, mlaştinile i-ar destăinuitulburarea nedesluşită-n nisipuri dospiteCând el ar sosi, s-ar rătăci de-a lungde drumeag cu măslini şi oleandri bătrâni Când el ar sosi, vor depăna lângă apeNeghioabe reverii de adolescenţă târzieCând el ar sosi, ziua fără culoare o să fie febrilă,desuetă răcoare prin buruieni muribundeCând el ar sosi, mlaştinile vor fi uscatese vor împiedeca prin ape cu deşeuri puhoiCând el ar sosi, visele s-ar sparge-n nouri şi clopote vor suna-n după-amiaza cu tâlcuri

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Pe pământuri himeră bătutăÎn tufişuri bătea tobaÎn pădure bătea tobaÎnchipuiri se doreau împreunăÎn nesfârşite zile de varăÎn tufişuri bătea tobaÎn pădure bătea tobaVisări hăituie de zimbriPrelungi nopţi ale ierniiPe pământuri himeră bătută

55 55

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayStăteau in jurul mesei dreptunghiulareEra dimineaţă - ţeseau cu gândul un vis înnodat în speranţă şi întâmplări viitoareStăteau în jurul mesei dreptunghiulareCaseta Pandorei cu capacul etanş fierbea paşii ce urmau să se afunde-n luminăStăteau în jurul mesei dreptunghiulareîntr-o gospodărie cu etajere umplute cu temeriZilnic până-n plafon de adulţi zăpăciţiStăteau în jurul mesei dreptunghiularetăcuţi urmărind cum se-ncinge planetade pălăvrăgeală şi zero acţiuneStăteau în jurul mesei dreptunghiularetot mai străini în tăcerea din casăurmărind cum timpul se făcea mai bătrân

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Străbătând puhoiul în canoesă hăituie somonulStrăbătând câmpia în şasă hăituie caribuStrăbătând codrii pe josîn hăţiş să-nfrunte ursulStrăbătând potecile la Soare răsaresă întâmpine cărările la Soare apuneStrăbătând veşnic... străbătând veşnic...

57 57

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎn ceruri răposaţii se petreceau în rădvaneSe strămutau prin nouri boiţi în curcubeuÎn cercuri se năruiau în himere cereşti - o tresărire în nimic...Se-împreuna ziua cu noaptea în anotimpuri Calendare despre tinereţe şi bătrâneţeSe scuturau crinii în Grădina Domnului Ioni frunzeleṣ din livada cu nuci de la Gura Văii

Doamna Elisa trecea-n rădvan cu armăsariAlbi, deocheaţi de Moaşa de la Hălmăcioaia

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayLa Insula-de-pe-Râu neamuri dănţuiauhora cea din urmă în zbor liber spre nouriInsularii erau prinşi într-un joc cadenţatAltundeva, jucătorul de golf cu femeia bărbaterau la consiliu - ea uitase să se radă pe faţăla umbra şalupelor pentru schiul nauticFundături cu obiecte-adunate pe vremuri Vorbe cioplite de falşi colectori virtualiStăpânul Timpului clădea ascunzişuriunde păsări de pradă ascundeau cuiburiColb de sosiri, colb de plecări în stive de vorbe strânse-n plumb

58 58

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayGlasul ei era prins în himereferecat fără ton acordatpârâu se zbătea în imagini,în întrebări şi răspunsuriMâini vorbăreţe, şovăielnice degeteOchi furtunoşi copleşiţi de-ntunericHimere rănite de văpaia din ziuăLicitaţie, balanţa din praf botosAdormit lângă iubirea solarăbalansoar în tentacule de piaţă

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayMuzicanţi nupţiali ţeseau valuriîn păduri din pini tăcuţicu antice drumuri romaneunde maree loveau în tambureerau râuri vestejite, deşarte şi sureunde toamnele făceau matriţe din oameni

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayO stradă cu noroi şi pietrecase disciplinat aliniateBătrânii pliveau straturi în grădiniBătrânele smulgeau buruieni

59 59

la margine de trotuareCopiii jucau fotbal nechezândîn strada cu praf sub săgeţi solareCasele aveau hârtie albastră la ferestrepentru odihna sforăitore de după-amiazăMai târziu, o ploaie nărăvaşă, nemiloasăşi tropicală copleşea totul la oră -Oamenii se trezeau din adânci reveriiTotul se punea în mişcare, absorbinde munci menajereîn aşteptarea răcorii de noapteTot mai mulţi oameni erau la plimbarepe bulevarde, până când miezul de noapteîi trimetea la casele lor unde ferestrelerămâneau deschise în întuneric.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayVis fluid şi fragil de nourimelancolică mireasmă din tei aliniaţi,să împiedece trecutul să mai fiePrivirile li s-au atins în himere sau zâmbet neştiut, neauzitcând ploaia îmbrăţişa florile recicând lumina se îneca în întuneric, Tineri ţanţoşi ieşeau la vedere de-a lungul zidului de promenadăNeştiutor, el aluneca printre zidurisă dispară în volume cu praf bizantinpăşea pe mozaic din năluci de ocazieîn Sala Paşilor Pierduţi...

60 60

De departe oglinda cu visechema pe Julia May Căluţul de legănat meşterit din lemnCăluţul de legănat meşterit din ipsosSunătoarea cocuţei meşterită în argentSunătoarea cocuţei meşterită în plasticÎmprăştiate pe podeaua ceruităA iatacului cu dulapuri despărţitoareTapetată cu frunze galben-portocaliuDe Domnul John tatăl celor mici -Era la vedere o cutie mecanică cu muzicăMagic meşterită în Munţii AlbaştriElfi din carton urmăreau nemişcaţiPloaia adormită pe geam agitatÎntre fotoliul cu arcul zurliuŞi canapeaua din pânza de sacO furtună de jucării cu ochii din sticlăO vidră din pluş cu privirea pierdută Mobile plutind pe termaleLuptându-se cu umbreleNăscute pe chipuri de ziCu jucării multe grămadăAdunate în podul casei cu pini

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayMă jucam de-a v-aţi ascunselea Înainte ca măicuţa să plece-n oraşPrinţesa purta coroniţădin plastic şi mărgele lipiteMăicuţa împingea landoul

62 62

cu surioara glăsuind mofturoasăMăicuţa era tânără, îmbrăcată de toamnăGândea cu voce tareTânăra Jacqueline se joacăde-a v-aţi ascunselea în iatacuri secreteunde tapiserii agonizează de-a lungulsălilor de aşteptare, cusute în petit pointDupă-prânzuri, cu mişcări lentede dimensiuni, din alte lumiîn pregătire, pajiştile serii căutau şi scăpaude iubirea care-ar fi fostvorbe de dor la gura sobeistejari flămânzi să ascundălebede muribunde de gripa aviarăpe apele putrezinde din canalele urbeiemoţii uscate de voci iritateîn ecou din alte iatacuri -o petrecere la aniversareazilei de naştere ar fi fost mai dorităNeliniştea măicuţei se urca în slăvio gheruia dis-de-dimineaţăziua se năştea indiferentă, cariatăgata să se-nece -neaşteptate erori şi schimbăridocumente treceau din mână în mânăîn aleea victorianălăsată deoparte pentru pietonialeea pietruită ducea spre teiiproaspăt plantaţigata-gata să-mboboceascătimid sub coroane de frunzereclamând imunitate vis-à-vis de adulţi

63 63

În mintea ei măicuţagândea la iubirea eternăa cavalerilor din hrisoave cu praf,la iubirea imaterială născutăîn formatul pe care-l ştia -În tăcere-aştepta metalul coclitpentru costume din zale.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayGata să iasă din casă, Domnişoara Jackieera acră ca o agrişăCu ochi-ncrucişaţi măicuţa-i spuseseAzi ai examen, să nu fii cu capul în nori!În pragul uşii de la intrare, Domnişoara Jackie-şi amintică-i trebuiau stiloul şi geantatelefonul mobilcalculatorul de buzunarportofelul cu banicartea bancarăşi alte nimicuriera ca şi cumar fi căutat un ac în carul cu fânDomnişoara Jackie n-avea habarunde i se afla geantaîn iatacul ei magiccu exploraţii de-un oarecare pericolera ca şi cum măicuţa eiar fi trebuit să extragă apă din piatră

64 64

Examenul Domnişoarei Jackie era programat după pauza de dimineaţăCeasul cu cuc de perete, cumpărat de Domnul John, tatăl Domniṣoarei Jackiedin Munţii Pădurea Neagrăîntr-un extravagant moment de uitare,domina biblioteca pe doi pereţi tapetaţi -Domniṣoara Jackie era gata să explodeze într-o moţoacă obiṣnuităMăicuţa Domnişoarei Jackie se întoarse şi murmură cu vocea ca mierea Fii bună şi stai calmă!În ciuda tuturor obstacolelor,geanta de mână era calmă pe biroul Domnişoarei JackieMăicuţa o privea ca pe-o cadrăDin zbor, scutură un praf rebel de pe jacheta Domnişoarei JackieÎi ură succes şi o îndemnă cu blândeţesă fie cu ochii în patru pe lucrurile eiîn călătoria cu autobuzulsă aibă grijă să coboare la destinaţieiar în timpul examenului de dimineaţăsă fie atentă la fluenţa eseului eiîn combustie spontană, Domniṣoara Jackie fu auzităde vecinii curioṣi de a fi la curentDomniṣoara Jackie explodă fără rezervăTaci! Taci! Taci!Ştiu ce am de făcut!Măicuţa ei o privi pierdutăŞi replică cu răsfăț:Eşti perfectă, dar nu te lăsa pe lauri!65 65

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayMăicuţa Juliei May se lăsă hopa pe-un taburetUn picior în copacUn picior pe lemn migdalatNici un zgomot printre ienuperiCordica albastră prinsă-n leagănSudoare-n bucătăria cu pisici viagerePurtată de curent peste livada cu nucisădită la Gura Văii de Domnul Ion Măicuţa Juliei May vru să prindă un fluturecurios prin borcanele cu dulceţuriinventate, amestecate şi topiteîn crătiţi de virtuali alchimiştiAtunci, fratele măicuţei Juliei May, mai târziu ajuns General Brigadier se apropiase pe vârfuriprin jungla grădinii model inventată de Domnul Ion - director de şcoală rurală de băieţi -ṣi cu o mişcare dibacetrăsese taburetul meşterit din stejarchiar de stăpânul grădiniiVisând un vis de pe vremurimăicuţa Juliei Mayse lăsă cu credinţă pe taburetulsolid din stejarÎl simţi din piatră în casa ei cea nouăde peste drumMăicuţa Iuliei May ar fi vrutsă ia ceașca cu ceai aromatCa să nu-i fie în drum, soţul ei înţelept,

67 67

Profesorul trase taburetul deopartesă-şi facă drum către dulapul cu bunătăţiMăicuţa Iuliei May se trezi uimităpe podeaua din visul ei de demult

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayEra întuneric - spaţiu în conversaţiebătrânul se petrecea mai bătrânmusafirii stăteau în picioare,musafirii stăteau pe canapea sau la masă,indiferenţi la cursul orelormăsurate de clepsidra albastrădin bufetul nupţial cu geam moṣtenităde la o ruda de pe alte meleaguride pe pervazul ferestrei,lângă chiuveta din porţelan cu modelbătrânul devenea mai bătrântânjind după vânătoarea cu zimbriifurtuni în sufletul ierniiglasuri din păduricu urşi grizzly rătăciţiglasuri din preriioceane aparte şi medici empiricinumărând pahare şi farfuriilinguri şi linguriţeîn ordine, cum se cuvineaşteptând Miezul Nopţii cu daruribătrânul se petrecea mai bătrân

68 68

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎn inimă cicatrice de demultcireşi pârguiţi şi doruri acuteo casă tihnită în drum către garăṣi de-aici către lumelivada cu cireşi pârguiţihăituire, selectare, ţipete răguşitelivada tăcută, via zglobieuşi tainice, coridoare cu mitătainice strângeri de mânăfalsuri, iscoade, porunci, lăcomiteDărâmaţi! Năruiţi!hornuri, cărămizi şi faianţălemn de stejar, tencuială în ton de lumini, forme distinctehimere distruse în vreme de paceîn nopţile cele mai negre din sufletDărâmaţi! Năruiţi!ploaie de cireşe, fantasme-n furtunăbeton, buncăre, uitare...

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayŞoapte ascunse, iluzorii domniţe Sperietoarea osoasădin grădina cu stupiCerul de culoarea viespilorunde odinioară îşi făcea drum Râul Negelunde tritonii se adunau să se stingăla sfârşitul verii albastre

69 69

Julia May simţea şoapte în rădăcinipomi cu palma morţii pe crengiSimţea melcii muşcânddin flori ofilite şi sterpeNu fusese o vară-mplinităpentru cei invizibili şi fără identitateZiua se pierdea scrâşnind din dinţiAnotimpul se isprăvea nechematUn oarecare-şi adulmeca prada divinălângă Sperietoarea cea oarbădin Livada cu muzică a Domnului IonSe ridicau bulgări lăudaţi de noroi, noroi din cel proaspăt la îndemânăsă fie gheare în jocul de sacrificiu

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayDincolo de fereastra cu ţurţuricrăpată de demulterau lungi coridoare de zăpadănimeni nu era ispitit s-o repareapartamentul tainiccu prea multe pisicitreierând printre scaunealergând la galopsub paturi, peste paturipeste bufetul cu ceai ṣI cafea peste vitrina cu amintirice-ar fi trebuit reparatebecurile cu lumina prea slabăde abia vedeai ca să coşi

70 70

sau să repari rufăriaîn nopţi generoase cu crivăţcu basme cu fiare dezlănţuitece-ar fi cârmuitde demult pe moşieplanuri şi himerede călătorii prin locurilacustre... distante...himere ofilitebătrânul curăţa cartofipisicile arhaice torceau firul vieţiibătrâna şi mai bătrână încercasă zărească pisicile copilecare împleteau urmăriricu vânători de fantasmeochii bătrânei încercausă prindă înţeles din epistole -soseau o dată pe săptămânădin ţinuturi năucitoareunde emigranţii nu-s bine veniţi,unde proprietarii locuiesc în maree

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayPloua cu nisip iarpe alocuri cu piatrărespiraţie de stâncăîn gheața vâscoasăOameni, despre care ştia că există,se ascundeau prin case diversela preţuri distincte

71 71

de mărimi variateOameni, care duceau un trai insularînconjuraţi de ape,care atingeauţărmuri joase,ţărmuri înalte,care petreceaucu anotimpuri distincteîmpreună,câteodată,Aceşti oameni făceau salturiîntr-un fel de negre abisurila expirarea timpului Uluite maree afectateîşi trăgeau sufletul dincolo de orizontul fără cuvinte

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayMătuşa căzuse din poddurerea plouadurerea se topealumina muriseo balta de nemişcaretreptele scăriiatinse lucioase furtună de muşchitornadă de oasepicurau calmÎşi terminase misiunea

72 72

în negura nopţiiîn cătunul cu teivii şi cepe pe sfoarăacolo să topeascăinimi solitareîn cimitirul cel veselpe al cărui zidbărbaţi tineri se înşirausă bârfească sau să strigetinere fete la vedereîmbrăcate în mode din magazine comunisteSacii cu zahar erau agăţaţi albidin podul cel vechiÎn curte, cucoşul cel magicîşi scuturase penele de trei orilângă iazul cu peşti din argintLuna îṣi mânjea plumbul peste norii grădiniiNoaptea zbiera tăcere în podul mătuşii

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayCu ochii în gol pe peron aştepta să se treacă şi ṣopteaun nume de femeie, pierdut în aerul acru, ca borşul coclitNatalia... Natalia...Oameni cu şi fără biletetreceau indiferenţi cu privirile şterse

73 73

pe lângă bătrânul atins de trenul rapidprea fragil să se smulgă din ghearele azilului de bătrâniîn Câmpia Bărăganuluiscuturat de furtunăfugi încet... fugi încet...picioare clătinânde ... tălpi nesigure...dincolo de ceruri fără norimoşia furată cu forţapământuri duse pe apa sâmbeteiconacul lui dus pe apa sâmbeteisufletul lui îngheţat în negurălumina se stingea mută...

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayAuzi livada bunicii scâncind în noapte? Auzi frunzele rupându-se în furtuni electrice în noapte?Păianjeni văduva-neagră sugând vlaga pomilor din umbra lor născătoare?Auzi cum ţărna se întoarce pe dos?Cum livada Domnului Ionse preface într-o pătură cu găuri?

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayCavalerii mărşăluiauîn bătătura cea vechecastelul se sfărâma

74 74

în himere de plumbVânătorii de găini plantaserăfoişoare de grâuvoci şi seminţeṣi crengi de măslinenclavă de putoride o putreziciune finăLa banchetul fantasticMasca Principeseiatârna apretatăla Poarta de la Răsăritdin Turnul de Vegheunde turniruri se petrecuserăcu mult timp în urmăpe când cavalerii erau paji în armurăşi măslinul era îmbobocitlângă Fântâna CântătoareFurtuni certăreţeîn curtea castelului ofilitTufe uscate împletite în noduriestompate pe pereţii-n ruină

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayStol de vise-i zboară peste casăCasa ei fără ferestreCasa ei cu uṣi ferecateCasa ei de la barierăÎntre paranteze de timpUn stol de tăceri îi trece peste casă.

75 75

În întuneric lipitoriIau cu asalt du umeleṣMe terite din lemn plutitorṣŞi coajă din ouă stricatePa ii-i tăbăcesc scândurile.ṣÎn iatacul cu pianChei sâcâie zgomoteSă prinda-n ghiare vidulÎntre pereţii ferecaţi.

De departe oglinda cu visechema pe Julia MayÎnchipuiri despre hăituirea ursuluiDespre ursul ascuns în tufişO închipuire bolnavă Despre un urs invizibilDespre ursul întunericuluiDespre un urs colosalÎn tufişuri fantastice în noapteÎnchipuiri despre hăituirea ursuluiÎnchipuiri despre visul cu vulpeÎnchipuiri despre vulpea care ţipăDespre nenorociri iminenteÎnchipuiri despre ghionoaiaGhionoaia care zdrobeşte gospodăriaÎnchipuiri despre plecarea eternăAle cui închipuiri, ale cui închipuiri ?În oglinda cu vise a lumiiDe departe oglinda cu visechema pe Julia May

76 76

The Remains of Julia May’s Dreams

77 77

In her dream of absoluteJulia May was leaping In and out of Black Holes;Snake fingers on the laptopLunar music twisted in claspsRoped algebraic shadowsWrapped tightIn icy linenOn the glass mountainJulia May was able to feelHouses of ironAnd houses of brickOver a park, pepperedWith electric lamps and bird droppingsWrapped tightLeft to soakIn alabaster breathWrapped tight Snow on airy handsThe smell of leadJulia May was able to seeEgg yolk under a bowl of blueShadows of people awakeIn her dream city with heavy locksA town house, on her now islandWrapped tight

78 78

A gasping mouthTo suck the earthWrapped tight In fluid sleepA scream turned into stoneWrapped tightA silver toy hunted From place to placeBy storms at noon

In her dream of absoluteJulia May called the MusesCalliope was clasping a Writing TabletShe believed she was steering the light -The Fair Voices were wrapped in chaosShe was due to visit her sistersFor a family reunion of some sortClio was busy at her homeSketching battles on a ScrollHer History with bulky horses -She was unable to draw soldiers -The Proclaimer had flattened the battleErato was in front of her mirrorAntique from MuranoShe was The Lovely one of the sistersShe was going to play on her LyreLove Poetry for her algebraic shadowsEuterpe was adjusting her barometerSharp by the entrance doorShe stumbled and fell on her FluteThe Giver of Pleasure was due to playHer lunar music in front of her sistersMelpomene contemplated nebulous mirrors79 79

As she went to her walk-in-wardrobeTo select an apporpriate Tragic MaskThe Songstress was hiding her grief,Her Tragedy was about her departed loverPolyhymnia in Pensive LookWas muddled in wicked knotsShe was on her way to the poolTo bathe in Sacred Poetry, forShe of Many Hymns was feeling dirtyTerpsichore was in no moodTo go to another rehearsalWhere she would Dance with LyreThe Whirled, The Dancing,The merry-go-round before their reunionThalia was throwing pebblesOn the shore, in front of her villaShe was planning to surpriseHer sisters, unaware of her Comic MaskAnd The Flourishing ComedyUrania was leaping in and out of Black HolesWhen her mobile rang - she was searchingThe Heavens with her Astronomy toolsThe Heavenly got ready The Celestial Globe:The time was right for their sisterly reunion.

In her dream of absoluteJulia May’s dream catcherwas floating above Julia May’s bedover river basins,woodlands and plains,cliffs and sandy coasts

80 80

deluding mud flats,whistling mountains;Julia May’s dream catcherwas floating above Julia May’s bedacross armoured hidden banksacross salmon in silent fiordsover secret dancers with dreamsmedicine men in the skyclaiming immortal powersover sick tribal huntersJulia May’s dream catcherwas floating above Julia May’s bedacross prairies … chasing buffalo…chasing elk… chasing caribou,chasing moose… wigwams made from birch-barkritual totem poles and amuletssachems with magical masksThe wampum circle masteredOf fifty pendant stringsJulia May’s dream catcher was guarding her roomand her dreams in the night

In her dream of absoluteJulia May walked into the Levitation Gardenas the lawgiver’s lease came to an endJulia May’s hands touched the wild fungi,she whispered to the aging leaves aboutruffled breezes coming from the Danube; She had run away to play the violin -

81 81

Beyond the realm of the un-deadJulia May’s eyes met the triptych In the baroque grassland of boiled colours,a barouche drove past the barley field; Down under, a dingo ran past the polished side of the looking glass

82 82

In her dream of absoluteRunning grasslands at the mouth of the riversheltered hidden canoes Ancient hunting groundsBison routesReindeer routesRunning grasslands beyondTotem polesSensitive masksLadles made of goat’s hornCool carvings quarried outBison routesReindeer routesRunning grasslands beyondDrifting unborn forestsCustomized tundraBison routesReindeer routesRunning grasslands beyond Odd hesitation FiresDancers and masksBison routesReindeer routesRunning grasslands beyondShell moneyShell trumpetsPanpipes Musical bowsArrows Featherhead dresses

83 83

Bison routesReindeer routesRunning grasslands beyond

In her dream of absoluteJulia May was listening to the sounds of the fountainadorned with plastic leaves in formula cement,Dim lights were stressing the marshes On the edge of the city bordered with orchardsThe valiant were to be born in the city of promiseThey were to be given names by their parentsFoxes in love were screaming in the high grasses,footprints in the sands bordering the city of promiseIn her dream, Julia May could see the University wallthe clock with melting hearts made of plasterher bedroom window, as viewed from the streetwith lamenting linden trees and promenading lovers the linden trees in flower under the dried up skyYoung students of divinity sat on the University walltheir chatter and call directed to the passing young girlsdressed in clothes sent in parcels from abroad,noses in the air, pretending to be deaf

In her dream of absoluteJulia May’s dream catcherwas floating above her bedover river basinswoodlands and plainscliffs and sandy coastsdeluding mud flats

84 84

whistling mountains -Julia May’s dream catcherwas floating above her bedacross armoured hidden banksacross salmon in silent fiordsover secret dancers in lovemedicine men in the skyclaiming immortal powersover sick tribal hunters –Julia May’s dream catcherwas floating above her bedacross prairies, chasing buffalo,chasing elk, chasing caribou,chasing moose - wigwams made from birch-barkritual totem poles and amuletssachems with magical masksThe wampum circle masteredOf fifty pendant stringsJulia May’s dream catcherwas floating above her bed

In her dream of absoluteJulia May was staring at the poster ofThe Emperor who was playing the violinin the White Tower, with burning lipsShivering shadows in the lemon treeWalls the colour of errant ghostsHis body was hunting a prophecymade by Tyco Brahe when the pastwas his future - he could not recall

85 85

His lieges descended into eternal lifewere alive in his musical dreamplayed on the violin of the Bohemian KingsHe was getting ready for his flightFate was in his making The eclipse was counting There was erosion of spaces,Machines locally built -shelving away, blinding, mutating -were being carried inside the castlefor the exhibition - the Emperor’s poster stood guarded by horses and men

In her dream of absoluteThe Master Carverbegan to carve In a house made of woodAs The Elders began the ceremonyA single story A heraldic crestabout the origins of the clansSilent memorials on the shoresFigures withthe arms outstretchedFigures withthe arms downHuman like featuresAnimal like featuresWatching the world go by

86 86

Bleached remains Last night, Tonight, Tomorrow nightEvery night,Friends of the departedkeep watch over the bonesOne person would be left behind,to battle with any grave robbersOne person would be left behindto meet the spirit of the dead

In her dream of absoluteJulia May was in Ion’s Gardenwhispers were hiddeninside the Scarecrow by the river with snakesby the river with snailswhere the barouche driver had his abode and a stablewhere newts assembled to diewithout oxygen tubesat the end of each summer -Julia May could hear roots, grasses and trees breatheShe could feel snails feed on the flowers of a lesser seasonfor people who could not fit in -The day was about to surrenderThe season was deadThe Time Keeper was searching

87 87

for an untimely preyby the blind Scarecrowin Julia May’s Rose Garden

88 88

In her dream of absoluteThe ever watchful eyesof Julia May’s grandmotherShe would take the Sun across the skyShe would glow The Sun would setThe Sun would riseThe ever-watchful eyes of Julia May’s grandfatherHe would take the Moon across the skycircle its full facefragmentedlooking beyondThe ever-watchful eyes of Julia May’s grandparentsacross the skyundefined raystheir ever-watchful eyes

In her dream of absoluteLeft behind on the marshes,swans would weep the hoursin stagnant mediaeval waters,screams to the perishing fungias they were nursing the young -The Emperor’s ceremonial boat would turn into a Time Keeperto measure the quick sandsPreoccupied, Julia May would boil

89 89

a free-range egg in the morning,for her lover’s breakfastOutside she could seehunters with melting eyes in the bushes planted by her lover,wolves from the garden centremade of plaster of Paris -At the time of her promiseJulia May, the virginal doewould dowse the divining-rodon the Eve of the Feast Dayas weeds showered the Earth in their terrestrial progress -Above, clouds would cough andthe flowers of the fungi would drink the acid dew The hunters would breakJulia May’s looking-glass Starched silence, sifting moonThe paths were meltingthe paths were movingJulia May would dig ona tunnel of immortal rootsin the clouds of her dreams

In her dream of absoluteWhales everywhere -heraldic crestscreatures of darknessHushed underwater city

90 90

Someone hurt would be saved by a hospitable whaleCeremonies of fastingHumming elders in initiationsRitual dances and hullabalooRooted rights of whalingHusky whalersThe mystical whale ashorelike a cryptic wolflike an estranged sea wolf the grizzly bear of the seaCedar made whales -Wishes of a starving human

In her dream of absoluteThe moon was sifting broken glass Silence was deaf in Ion’s GardenJulia May was in her attic roomShe had left the keys in the lock of her treasure chest -The Time Keeper embraced Julia May as her train departed into cloudsJulia May ran inside the fogThe fungi were dry and exhausted -Her moon devoured the skyThe Queen of the Night was reborn

91 91

In her dream of absoluteWindows of iceAn igloo in winterWind over frozen layersThoughts round drippingBlubber by the frozen oceanFrenzy of snowEskimos Heaps of driftwoodCeremonial bath Seal-oilShelters carved in snowWindows of ice Windows of smokeTrying to take off Slender travelling canoesMoving from the pastPastures of iceSled, dogs and EskimoStorms and taboosPracticing shamansHealing errant soulsWindows of glass

In her dream of absoluteJulia May would walkup the path to the hot springs.Rustling buds would wake upwhen the May Fair openedat the onset of summer Outside the walls of the City,

92 92

the Magical Farrier would makebolts for the Wheel of FortuneOn the flats of Podu Paloşanu that incensed spring disturbed the airGalloping mares kept screaming andtheir bath of joy steamed the windowsOf carriages, of caravansset at various prices by their retailersJulia May believed she could hearthe dry trot of the blossomJulia May believed she could smellthe scent of the moving bark…She could taste atoms in the airas her mother, the pharmacist didas a very young girl,when she fell from her chair as she was playingtrains with her brother, the Brigadier-GeneralJulia May thought she could seeThe Magical Farrier transcendinto Ion’s Garden amongstthe spirit of flowers and ghosts of trees

In her dream of absoluteHer aunt had a visionTo touch the boundariesOf The Black Duck’s soulJulia May’s aunt had a pianoIt was tuned to the rhythmOf the drumming river

93 93

Over grasses, Over boulders, Over stonesShe brought there her sonand his wife and their daughterHer grandson followed next;Julia May’s aunt had a visionTo touch the boundariesOf the land full of pitsThe land of crimson colourJulia May’s aunt had a pianoBeyond glass, Beyond steelIn the powering city

In her dream of absoluteJulia May was seeking eternal loveHe was about to arrive when the marshes next to the Clock Tower dried upThe putridly fragrant flower, which blooms once in a hundred years according toscholars from the botanical garden,was about to open in Julia May’s greenhouse -He was about to arrive when fish smellswere chasing muddy river shores to mirror their scales in ochre sands -He was about to arrive humming on the path defended by olive trees and pink oleandersHe was about to arrive hunting Julia May’slove that was dying in her daydreams

94 94

In her dream of absoluteEffigies from her pastwere secluded in the midst of woodsLeft to be found by their gods two men,two women,two children;in a canoeready to go fishingA canoe made of twigsin times of plentySun-Dance festival on the plainscanoes as offerings canoes as incantationscanoes to make peace with the gods

In her dream of absoluteJulia May went to lock the gatesof her castle of dreamsScent of things to happenIn her future, prophesiesset according to sizesSweat of bones locked in un-irrigated fields aroma of ripening quinces

95 95

laughing summer applesIon stored on top of his wardrobeand in his treasure trunkfor the Harvest FestivalJulia May was able to hearthe ice-cream seller’s lamentpersistent in the street

In her dream of absoluteThe Soul of the Watersemerged to the surface Where seals were scorchingSoul of Northern WatersCaribou on the moveThe Sun returningto the wilderness Migrating Soul of Southern WatersBlinding heat MosquitoesInquisitive fliesSeals calling the frozen Soul of the WatersDreams… guardian spirits in animal shapeMedicine men followinginner instructions

In her dream of absoluteJulia May would open her puzzle box:

96 96

compact prophesies about sharpglobal warming and other predictionsas seen on TV or printedin newspapers & on line -Above, merry people would drink teamerry people would play gameson tranquil lawns as the lightclosed shop for the dayFrom her room in the attic,Julia May could see how,below, sorry people would roam the streets with crackedtarmac and no pavementsAbove, merry people would mingle with other merry people with serene memories of plenty -They would meet above to set new rules for the sorry people below

In her dream of absoluteFour circlesRound a fire Winter DanceResurrection From the DeadIn the middle of the woodsHouses made of fir branches.Houses made of roots,Houses made of flowers,Houses made of herbs,Houses made of resins,

97 97

Taboo in the house Made of fir branchesIn the middle of the woodsTreasures A magic canoeThe Water of lifeThe Guest of lifeDeath - bearer A flying ghost Resurrection from the DeadFour circles Round a fireEverlasting

In her dream of absoluteJulia May checked the marketson the web - an alien activityshe decided to take as a hobbyThe paths were meltingThe paths were movingThe paths were chasing the ill-fated of that day Storms were kept silentThe Earth was still on its axis The Time Keeper was MasterThe Keeper of BalanceThe past was resting in bushes of figuresThe paths were sinking Mirrors were crackingmelting and reflecting

98 98

her past into her future

In her dream of absoluteWhere the bridge crossed the river,womenhad put on their moccasins,and their festive dresses,Where the bridgecrossed the river,menhad put on their moccasins,their scarlet Pow-wow ribbon shirts,and their prêt-à-porter trousers.For the priest, they got readya silver ring with turquoise,a beaded ring to exchange.

In her dream of absoluteJulia May sat at the rectangular tablewhen the light was about to be bornin chimerical expectations.Julia May sat round the rectangular tablewith Pandora’s Box on her generous lap - a birthday present she was about to open.Julia May sat round the rectangular tablein her house of dreams, with the promiseof a garden for her children.

99 99

All sat round the rectangular tablesilent melting lights with acrobatsto touch on the wall paper.

In her dream of absoluteRed ochre met her eyesin infested woodlandsbeyond tortured horizonsfurious storms raging insectsin winter, snow-shoes – toboggan in summer and birch-bark canoeHer eyes met wild desolationRed ochre against the blue watersSerene lakesscreaming waterfallsstorms and raging insects

In her dream of absoluteJulia May was in Ion’s GardenWhispers were lying hiddenruffling the Scarecrow Disguised in Elisa’s Gardenthat was by the rivernewts had assembled to dieat the end of that summerJulia May could hear scream of rootsfrom the dying trees fighting to breatheShe felt snails feeding on flowersshrivelled at the stem, with falling petals

100 100

It had not been a successful summerfor the people who did not fit in -The day was about to surrenderThe season felt exhaustedwith foxes searching for prey

In her dream of absoluteNo children; Dreams with mosquitoes,Blue tent placed by the screaming waterfallFasting in grasses Oven in ochreBuffalo at the crossingWoods everywhere

In her dream of absoluteJulia May’s solar love was asleepwrapped in forlorn tentaclesShe could remember the stone streetwith well-disciplined lined housesold people pulling weeds and grassthat grew by the side of the pavementslittle children playing footballin the deserted street when the Sunwould unfold its burning screamsHouses had blue paper at the windowsto protect the siesta of summer afternoonsIn the evening, a rapturous rain, mercilessand tropical would wash all for one hour or lessPeople would wake from their brisk reverie101 101

Everyone would move to indulge in choresExpecting the cool of the nightMore and more people would walkalong the boulevards, till midnightwould send them home, where windowsstayed open till the following dawn

102 102

In her dream of absoluteShe was there at the Birch-bark Lodgeto Cleansebefore her betrothalthe Birch-bark Lodgedecorated with animal symbolsthe bearthe sturgeonthe eaglethe beaverWooded mountainsyellow sunrisesdanceover the Blue AcresStripesAnimal tracksBird tracksguarding the entranceThe skull of the beardecorated with eagle feathersand canoe races to followher betrothal

In her dream of absoluteMists were flowing, interruptingher lover’s vanishing image along the Copou Boulevard melancholic scent of linden trees

103 103

lined to prevent the past from running awayTheir eyes met at the edge of timeHe was older - she was youngertheir love was runningwritten on paperoutside their mindsleaves in the coollight swallowed by darknessYoung men and young womenwere in view along the University promenadeor sitting on the University wallalong the Copou BoulevardThey would glide past one anotherin the hours set by the Time KeeperJulia May adored his vanishing imageshe would remember the faded mosaicthat looked Byzantine in folded stepsThe Hall of the Forgotten StepsPainted on the walls of her Alma Matereminent ghosts, floating memories of the University wallsin the Iaşi of her dreamsNight and day - drops in the ocean of time

In her dream of absolutePast the water-lily ponds -Moose searched for a mateDear screamed startled

104 104

Rattlesnakes journeyed Alder bark covered the scoldingfor cedar boughsPast the water-lily ponds -The medicine woman searched for the elusive birch bark Memories of hunters’ firesBrick red of maple treeElm bark for canoesPast the water-lily ponds -

In her dream of absoluteWith quick moving sands - Julia May’s mother was by the phone She lived in Bacău - landlocked -at crossroads of little interestfar away from exciting locationsDeserted shelled shores view of storm-wiped causeways love reflected at high tidesisland subdued to some vanitywith images repeated on & onvanishing quick moving sands -Julia May felt he had been therehis footprints were dead in the sand roaring sounds in her heart

In her dream of absoluteHer summer visit was in the mountainsThe desert was coughing dust

105 105

The sun was biting and cracking the lightThe mid-afternoon was preparing to dieAbove the Music Mountain lizardsand cacti were fighting for spacesCaged grasshoppers were singingThe sky was burning an oven displaySpaces of stone - spaces of sand -Stone and sand to spare and no waterDisplays of turquoise beads were on viewand sand pictures from legendsabout some people who vanishedleaving their thoughts behindsome in stone, some under the soilred from the iron ore, souls to seeand feel at Little Bighorn and beyond

In her dream of absoluteMerry rivers rust at the shoreAnother walk along the blue sandsRigid lumps of woven woodInserted into the apron of leavesArched over the beach, little driftersNorth of the boarded City aghastAnother day, another nightMaples in the maquis merry at the shoreAbstract abalone on the blue sandsRectangles of woven wood are reevesFor the infused ibis pecking at the apron of leavesArches abide little drifters on the beachThey stopped at the gates of the CityAnother day outside the towers, another night

106 106

107 107

In her dream of absoluteYoung dreams stamped on mirrorsharm of worried conversationsacrid wounded lips, solid pretencechambers of ventilating oceansdisturbed the corners of their sleep -His glare persisted in her thoughts

In her dream of absoluteKnights in the old courtyardof the crumbling castle wherehen hunters had plantedturrets of wheat and other seeds – Their voices welcomed the only leaf leftin the olive tree, enclave of smellsof fine rot, the season’s fantastic supper,the only mask of the principessahanged at the oak gates…no sight of Julia Mayin the Watch Tower, where ritualshad happened years ago, when the knightswere pages in armour and the olive treewas in fruit - by the Singing Wellstorms quarrelled for hoursCourtyard & bushes dried andknitted in loops, blurred against the walls -The knights were rehearsing the ancient birthday ceremonyof the delicate missing principessaby the name of Julia May, as engravedon the steeple of the crumbling castle

108 108

In her dream of absoluteAn early betrothalGifts before birthGiftswhile still youngGiftsfor girls wearing fir-boughsGiftsfor girls covered in goat wool blanketsGiftsFor boys initiated at dusk or at dawnGifts of blankets of wild mountain goatGiftsbefore a betrothal

In her dream of absoluteIon woke up at dawnbusy amongst his beehives The sky was the colour of waspsThe old man put on his maskAll day he toiled amongst his beesThe sky was the colour of waspsHe was proud of his beesThe season was coolThe sky was the colour of waspsHis bees were settled His bees were fragileThe sky was the colour of waspsAt teatime, Ion took his mask off With masses of bees in pursuit

109 109

The sky was the colour of waspsHe speeded up the stepsof his house with the Italian façade The sky was the colour of waspsmasses of beesbecame like a ball of thunderThe sky was the colour of waspsThe grand steps aheadIon lost his balanceThe sky was the colour of waspsHe slept - his hairless head tight to the edge of the stepsThe sky was the colour of waspsThe front of the house with the Italian FaçadeThe sky was the colour of waspsThere…the large front doors carved in oak by Mr PlatonThe sky was the colour of wasps

In her dream of absoluteThere was Julia May’s townsmall then, now expandingbeyond the universewith antique bus sheltersand posters with the Union Jackand a bandstandin the Queen Mother’s GardenIn the sunlighton a Sunday afternoonsounds reflected

110 110

on the stone wallsof Saint Nicholas, the Norman ChurchIn the middle of the townin the town squarewith the Christmas tree and in the High Streetthere were the best of Britaindisplays growing from the depthof the cobbled streetsthat bordered the houses of brick

In her dream of absoluteShe was on show within the four walls of a dreamthe wallpaper in fashion, come and gone,humming volumes in leather, glossed in light creamstudying the papers and trophies he won -Dressed in beige, he was sitting at his desk, quiethis moon eyes submerged in ancient texts -Her soul balanced on the Murano light, a riotagainst sparse furniture, swift feelings, nextto hide inside the locked cupboards of her blue minda courtyard of lost souls in her dream towna room where starched people open and shut blind doors with airy hands, electric ghosts, clownswho fall asleep under tight anaestheticon her bridge of counting squares -

In her dream of absoluteTraces of the sour smell of borscht,the foggy liquid her grandma used to add

111 111

to the broth - she would buy it from the Manole sisters, two spinsters sittingon the boundaries of time: they alwayslooked old to her - their garden had substance -Inside, a cabinet with treasures displayed,if she asked, they would allow herHave a look! Have a look! they would say -The moment gone, she would go down the longpath of their humming garden with the orchard,the singing Negel stream that flew down the slope -The thrashing sun was above the Universe -Julia May would go on the easy go roadShe would take a sip, now and then,from the magical mixture, from the foggy liquid called borscht –Two streets away -Her grandma would stand in the porchof her grand house with the Italian façadeshe would look at the half-empty bottleeternal patience in pursuit -

In her dream of absoluteThe fantastic cherry tree from Ion’s Gardenwith the house in the middle, with geraniumsin jardinières in painted flower pots -The mechanical limbs of Julia May’s grandmastopped as did the impulse of her soulto climb upward within a forty day limitHer grandma was resting in her blue dream to return to her birth village of Mărăşti -The ultimate justice occurred and her soul

112 112

climbed the branches of the ripe cherry tree -Elisa’s tomcat stunned by the silence of the occasionGrandma’s mechanical limbs embedded in the airwere drifting to the place she wished to seeonce more before her Universe closed inunder a shower of ripe cherries -

In her dream of absoluteThe troubled pretenders from the dance listmoved numbers for the débutante principessain a remote bungalow with high steps,Italian façade and cherry trees -The troubled pretenders, avalanche of headaches, issue of family conferences,discussions on the effects of future professions -relatives fuelling open-ending viewscredible dilemmas into the insensitivityof any evidence or warning regardingthe debutante principessa’s dance list -

In her dream of absoluteA stew of souls -Spiders were weavingnestled in cliff alcovesunder a bowl of blueAn egg yolk, the earth was sailingslapping her with the lightGolden shadows on stonesSwimming lizards pouncingon cacti for spaces, devouring

113 113

a crane fly lost on the Cliff PalaceSharp silver in the airGrasshoppers on juniper berrieswere humming a songsnapping of twigsTurquoise beadsRustling of leavesSand pictures from legendsCawing of birdsBoiling stew of souls suspended in ochre

In her dream of absoluteIn Elisa’s Gardenby the railway station, which was bulldozed in the eighties,a man held Julia May’s bridal crownConfused whispers, streams of wordsgossip under the sky, many moons agoat the old church, between the railway station and the centre,light-headed, her lover chased wavesmade by kites in her bridal dreamAs the leaves fell and the chaseslowed down, the sun and the moon,burned the earth one last time,at carousel speed, round and round -In Elisa’s Garden, cherry trees in fruitweeped their leaves over the benchwhere antique tomcats wereexiled in the turrets of clouds

114 114

In her dream of absoluteBoxed amongst the arterial shelves of the cratefugues of lettuces from the marketArterial clasps of freshly sliced lamb Fresh cream rustled in paper boxes amidst the stamping feet of breezing ParmesanThe door was ready to eat the intruder - the frockextracted the parcelled delights, one by one,careful not to drop the spices and the mayonnaise.She placed them on the table, in the middle.over the harsh tiles of the old kitchen.Under the lights, a pyramid of producein tall vessels and on flat platesdecorated with twisted dreams of ivystencilled like a flight round the Globewhen light required magnifying lenses.The crate with its tight rubber round its doorwould nurture the viscera of arctic temperaturesFrom the inside body of the frock, a shiver anda kind of messianic burp erupted:it shook the crate – earthquake in the kitchen -

In her dream of absoluteJulia May’s instructions had been left for her childrenon the kitchen tableDo this, do that!Open the windowAnd close the doorLoad the washing

115 115

In the washing machineWhen it’s ready, Hang it on the lineUpside down, If you canMust not forgetTo say ‘please’From time to timePlace the dishesIn the dish washerDon’t forget the saltIt’s time to fill in the containerMost of all don’t forgetThe saucepan on the hobWipe your shoes on the matMust not forgetTo say ‘please’From time to timeDo this, do that!

In her dream of absoluteBoxed amongst the arterial shelves of the machineexplosions of fugues, arterial clasps and rustleAmid the stamping feet of the old girl’s starched frocka sudden gust of plates, cutlery, and saucepans.The rustle of dishes left to dry in the dishwasher.The door opened in hunger - the old girl extractedlike the dentist in the High Street, alien teethone by one, the steaming implements reflectingtheir rebirth - they went quietly on the shelvesof the many cupboards the builder had designedLeft on its own, it felt as if a snake tried to find its way in the tall grasses of a slope in the hills

116 116

that bore faces with dreams of naked menand hooded women- if anyone knocked at the doorthe lighting was dim in the house with spicesThe dishwasher was about to resume its violent swingsrocking water from its internal taps like the tidesfrom inside the old girl’s body when she over-eatsa festive feast - with demobbed leftoversin hygienic dustbins - a repeated chuckle of dishes.

In her dream of absoluteJulia May took Jackie for a walkI was playing hide and seek before mum wanted to go into townThe princess was wearing a crownof plastic and beads stuck with glueJulia May was pushing the perambulatorwith little sis voicing displeasuremum was young, dressed for autumnshe was thinking aloud,Young Josephine, she playshide and seek in secret chamberswhere tapestries agonize along waiting roomswoven in needlepointduring slow moving afternoonsof another kindmeadow-ed evenings to seekand escape from would-belove thoughts by the fireravenous oak to hidedying swans of bird fluon the waters of the town canaldry feelings from crossed voices

117 117

echoed from other rooms –a birthday party would have been properJulia May’s perched anguishwas clawing her thoughts at nightEvery morningthe day was diseased, indifferentand ready to drownsudden lapses and changesvouchers exchanged handsin the Victorian alleyfor pedestrian use onlya bricked path with linden treesAbsent-minded, Julia Maywould dream her dream of love

In her dream of absoluteBefore leaving the house, Miss Jackielooked as sour as a gooseberryCross-eyed, Julia May said to her,You have an exam, look before you leap!At the front door, Miss Jackie rememberedshe needed a pen and her bag withher mobile phone,her pocket calculator,her purse with the money,her bankcard,her little bits and piecesIt was like…looking for a needle in a haystackMiss Jackie did not have a cluewhere her handbag might be in her room of deep 118 118

and dangerous explorationIt felt like Julia May wasgetting water from a flintMiss Jackie’s exam was after the morning breakThe Black Forrest clockfrom above the long bookcasewas about to fly into a tantrumJulia May turned to Miss Jackie and… she uttered in a honey like voiceBe a good soul and keep calmAgainst all odds, the bag was calm on Miss Jackie’s deskJulia May turned to Miss Jackie,she removed a speck of invisible dustand uttered a sweet farewell, asking herto keep a close watch over her thingsas she travelled by bus,to make sure she got off at the right stop;and during the morning exam,to keep a check onthe flow of her essayMiss Jackie turned in spontaneous combustionand she blasted it out,Shut up!Shut up!Shut up!I know what I am doing!Julia May looked at her,endearingly, and said in return,You are perfect my darling, but

119 119

Do not repose on your laurels!

120 120

In her dream of absoluteThe Equestrian Art ExhibitionFuture into presentPresent into pastHorses standing stillIn the fields of equestrian artTrack of tired pagesNew catalogues and brandsFree addresses of magic spinRetailers of dreamsMoving words and fancy dressGondolas on infested canalsPetrified cries and gesturesfrom moving carriagesfrom rolling on coachesLast summer racing horseswere jumping from the pagesof brand new cataloguesduring burlesque carnival dayswith shining bells and surprises

121 121

In her dream of absoluteJulia May’s mum sat on a chairone foot on a branchone foot in the airHush amongst the junipersRed ribbon on the swingWords from the kitchenwere drifting over the apple treeMiss Iulia touched a butterflyflying towards the preservesmixed, melted and inventedin old alchemist pots,by Miss Elisa, her motherMiss Iulia’s brother,the future Brigadier, on tiptoes,was exploring the junglein Mr Ion’s show Garden With one pull, he movedthe chair mastered in oak,by their father, the headmaster,the year before lastDreaming a dreamfrom her past, Miss Iulia lowered herself with a hard bumpit felt of stoneIn her new houseover the roadMiss Iulia went to get a cup of teaCostel, her husband believed, it might have been in her way, and he moved her chair,

122 122

to get to the dressera sound from the beginning of timefollowed next…

In her dream of absoluteEyes bent - a serpent bittersweet, a woman’s mouth -entangled naked men charmed by the treeswith raining berries - Nymphs with hooves bathingin empty springs Women enveloped in liliesSerpents half-delayed in half-smiling foldsWoods that flow on river-beds of gossipWeavers timing amorous whispers on their mediaeval loomsTorment on the surface Grief of the thread

In her dream of absoluteIn the evening, a labyrinth of snapshotsof a woman with no lineagefrom dawn to dusk - she did her dutythen Maria was young, though she dressed old

123 123

She washed clothes for a livinga form of service, insecure, aloneShe washed clothes for Miss Elisa, at the grand housewith the Italian façadeShe washed clothesfor Miss Iulia,at the apartment nearbyHanging icicled treesDripping blossomed bushesScreaming flowers in the rainalong a faded cobbled streetThe young washerwomanlodged in a summer shedShe was short and youngdressed in several layersof muted charcoalShe had an apronthe colour of stormsWhen she opened her mouthShe had bad teeth no dentist would touchHer face was wrinkledto match worn sore clothes and ill-fitted shoes discardedspares, items not needed by people of substanceThe washerwoman’s voice whispered, apologeticShe would bathe late at night,once a week, at the public bath,

124 124

as her late mother had taught her when she was a little girlshe would drink to forget -

In her dream of absoluteThe dairy woman would come once a week, on a WednesdayWednesdays and Fridays were Lent daysShe would come by a cartpulled by her two oxenover woodlands and plainsnot too far from Bacău Citywith chimneys and steam from logskept in large shedsShe would bring the cheeseat the doorIt was covered in leavesfrom her garden picked up before dawnMy grandma would take the wrapped up cheeseand put it in the cold cupboardShe would pencil the dateand the number of portions on the white frame of the oak doorThe dairy woman would tie her scarf,walk down the grand steps of the house with the Italian façadeand through the gateto her cart pulled by oxen -

125 125

126 126

In her dream of absoluteWe got up at dawnThe cart was readyOur horses we sparedWe harnessed our two oxenThe journey was longover the woodlandneighbouring Bacău Citywith the football teamWolves might track usI asked my man to takehis hunting gunThe woodland was denseOnce we passed the streamand the church on the hillWe were nearly therein the City of dreamswith wood burning stoves,Dwellers unable to look after themselveswith lawns instead of vegetable bedswith flowering bushes instead of fruit treeswith pedigree cats instead of farm animalsWe brought them the cheese we had madewrapped in leavesfresh, picked up before dawncream and eggs from our free-range hensThe journey is bumpy in the cart with hard boards and no springsThe first stop, Miss Elisa -She pencis in what she buys

127 127

on the oak frame of the door -she pays me at the end of the monthalways on a Wednesdayit makes sense, Wednesdays and Fridays are Lent days.Wednesday is Miss Elisa’s dairy dayI suppose they eat fish on Fridays I go up the high steps of the grand houseI knock at the door, hand inthe cheese and the cream then… down the stepsMy scarf becomes undoneI tie it up I open the gate with a jerkI close the gate with a squeakI climb onto the cart andWe are off againTo the next customer!

128 128

In her dream of absoluteMr Ion, the aging former headmaster was sitting next to his wedded wife,from Mărăşti villageMiss Elisa recalled An alien stormthat ravaged the floatingflowers of their cherry treesand how Miss Elisa’s mother, Miss Anica,whom she couldn’t remember,fell from the atticThe pain rainedThe pain meltedThe light dieda puddle of stillnessThe steps of the ladderShiny to touchStorm of bones Tornado of musclesDripping tranquilHer mission had endedin the depth of the nightin a hamlet with linden trees,vines and hanging onionsfor lonely hearts to be meltedand a happy churchyardwhere young men would siton its wall at lunchtimeto chatter and call out loudyoung passing girls

129 129

dressed in store clothesRiding horses in lanesBefore melting in meadowsthe sun was carving shadowsBags of sugar hung white from Miss Anica’s ancient atticThe cockerel shuffledits plume in the troughAn acid rain collapsedin piercing lead over the villageDarkness was screamingits silence over in the attic.

In her dream of absoluteHe was there on the platformwaiting to die and he calledNatalia… Natalia… Natalia…A woman’s name, lost in the mist of that afternoonSome people with tickets Ignored him, others glanced at the man in the winterof his vanishing life, escapedfrom the old people’s hometouched by the fast trainin the steppe, swept by the stormHe slowly ran…he slowly…he…Shaking legs…shaking soles…under lead like skiesHis lands seized by forceHis lands gone and his homeHis heart left to cradle icicles130 130

Fading light…no sounds…In her dream of absoluteTwo months have blinkedJuly and AugustThrobbing to overcomeHe decided to callHe asked her to be theresome early afternoonShe said five would be betterand she arrived at sixThe room - a white vaultwith flat dead wings for a bedShe floated in, a dancer on a stagePeople looked like peopleSome were lying on starched linenOthers were sitting on chairsSome were standingleaning on impersonal wallsSome were drinking cups of weak teaThe great divide -In that centre of excellenceBetween open and shut doorsthe quick and the connectedto wires, needles and dripsHer throat felt electricShould she undress or lie therein her town clothes?She was stirred, overcomeby the ghost of a graphon starched linenwrapped round plastic devicesto lift or to lower

131 131

the dead or the dyingHe made me fall asleepin his blue room, on the black leather trolleyThink happy thoughtsHe said -Tight, she was holding the bridgeHer eyes were still counting:white squares on the ceiling

In her dream of absoluteThick rope between death and nightFragile dreams of drought and waterHoly memory of chokingCoffins displayed in algebraic formatCrosses shrieking like a windowHe made her sleepamongst the pewsHer palms made nests for growing batsHe made her cells vainly stirand bagatelles overcomewires, needles and dripsshafts of ghosts in absolutesubtle crafts and graphsHis definition of the quickand the dead, vainlyin acrobats’ costumesHis rose looked downfrom its waterless vaseexiled on his bridge of sighsThe absolute, another thought…

132 132

133 133

In her dream of absoluteDo you understand?The drumming in the bushThe drumming in the woodsDreams are coming togetherin the long days of summer Dreams are huntingthe long nights of winterDancing by the Blue AcresAll is meant to be -

In her dream of absoluteThey know where we areChip implants on pets,Chip implants on peopleThey measure time-keepingChip implants on pets,Chip implants on peopleThey find our whereaboutsChip implants on pets,Chip implants on peopleThey estimate efficiencyChip implants on pets,Chip implants on peopleThey increase productivityChip implants on pets,Chip implants on peopleThey insert devices into our bodiesChip implants on pets,Chip implants on peopleThey believe potential is obviousChip implants on pets,Chip implants on people

134 134

They promote cheap labourChip implants on pets,Chip implants on peopleThey believe in big profitsChip implants on pets,Chip implants on people

In her dream of absoluteIt was dark - gaps in conversationThe old man was getting olderPeople were standing, indifferentto the flow of the hoursmeasured by an old egg-timer,a wedding gift from a relative abroadon the window-sill, next to the sinkThe old man was getting olderhomesick for the buffalo hunta storm in the soul of that winterVoices from the forestswith roaming grizzly bearsVoices from the prairiesOceans apart and medicine menCounting the plates and the glassessetting the forks and the knivesand the spoons in the right orderwaiting for the Holy MidnightThe old man was getting older

In her dream of absoluteA flock of dreams flies over her homeHer home has no windows135 135

Her home has closed doorsHer home is at the crossroadsbetween the brackets of timeA flock of silence flies over her houseLeeches of darknessStorm the floorsMade of driftwoodAnd ancient eggshellsHis footsteps stitch the boardsIn her piano roomNoises hurl from his keysWhen he clutches the emptinessLocked within its walls.

In her dream of absoluteSharp dreams about hunting the bearThe bear hiding in the tall bushesA dream to dream about the bearAbout the bear of the nightAbout a harlequin bear Julia May couldn’t seein the thick bushes of that nightA dream about hunting the bearA dream about dreaming of the foxBearer of bad omenA dream about the woodpeckerA woodpecker pounding the homeA warning dream of death!

136 136

Les rêves de Julia May

137 137

Rêve no. 1 : Mi- été

Calme, est la chaleur huiléeQui sillonne la surface de la merÀ Southwold, le point le plus Est de l’Angleterre

Des collines de chaises-longuesBrisent la vue des cabanes au long du littoral Qui s’ondulent dans les couleurs de la mer

À travers les rayons du soleilLa dentelle rose à motifs cherche la sagesseDes mouettes qui découpent l’air en boucles fortes.

Sur le quai, le compte à rebours en forme de baignoireSonne l’heure et la demi-heurePendant que ses roues tournent avec la chansonnette de l’eau propulsée

Pas de retour pour les mamans habilléesAux couleurs de l’azurTandis que leurs progénitures gorgent l’eau gazeuse réfrigérée

Épuisés sur les chaises-longues ouvertesHommes, femmes et enfants s’évadent à la sieste

138 138

Pendant que le ciel rougit encore plus espiègle

Pour les ombres mouvantes et les vagues cachéesTout est comme d’habitude ; au long de la jetéeDes pêcheurs amateurs scrutent l’horizon

Le ciel blanchit son bleuSur le labyrinthe d’hommes, femmes et enfantsAssis sur des chaises-longues à motifs animaliers

Ils n’ont rien à faire, sauf de se reposer et acheter Des seaux, des pelles et des barquettes de frittesContre les cuirassés des mouettes

Rêve no.2 : La photographie

L’automne dernier, une décision a été prise :la silhouette en culotte et bottes en peau de vachedont la maison se trouvait à la fin de la routeen descendant la colline mouillée en riz

Dégringolé à la distance, bruit de poids lourdscreuseurs qui étaient sur le point d’écraserla confusion de l’horizon natureloù les fossés rauques marquaient l’eau dure

Dans la chaleur de midi le flou métallique de son fusils’est arrêté à la mi- air sous les mangeoires balancées,les nuages endormis et les corbeaux silencieuxdans la photographie oubliée de l’an dernier

139 139

Rêve no.3 : J’écris

quand il pleut, des bluets écrasés,entourent les murs tapissés de mon bureaudans mes rêves d’hommes nus

où les yeux des chevaux descendentd’un tableau au-dessus de mon bureau piédestalacheté à l’Exposition d’Art Equestre à Holtà la fin de l’automne dernier

observés par des secrets verrouillés, serrés dans l’un des tiroirs oùle jeu de bagatelle repose abandonné.

Rêve no.4 : Vanité

Haut les rames, bas les rames La Reine des maraisne peut pas dormirElle flotte réveilléeà travers le labyrinthe des canaux

Haut les rames, bas les ramesLa Reine des eaux à la couleur verte ardoiseexplore la beauté des maisons en tuile La Reine des bêtes âgéesglisse, rôde et s’envoleà travers les places, les palais et les marées

140 140

La montée des marées, la descente des marées La Reine de la Mer d’Argentguide les arches et les colonnesla Reine des ténèbresse réfugie sous la voûte les pontsà travers des rêves dans le vent

Rêve no. 5 : Repos

Ils étaient assis autour des pierres,Créant des silhouettes colorées en orangesuspendues entre deux mondespiégées dans leur rêveatomes de sa faim

ombres attrapées dans un rire invisibleentourées d’herbes, de buissons et de bâtonsles cendres aveugles du jourétaient verrouillées dans une guerrecontre un ciel sourd le feu coulaitles couleurs fusionnaientverticalement dans les mèches des cheveuxpoussière sous les paupières,du sable dans la bouche

ils surfaientun labyrinthe de silencecascadeurs dans une rêverie

141 141

la chaleur était mêlée à leur faimatomes luttant contre l’air

Rêve no.6 : La Faim

elle portait du bois pour le feule long d’un voyage nostalgiquedans son monde de rêve

avec de la poussière sous ses paupières,du sable était dans sa bouche,la chaleur était malade de la faim

avec sa langue bleue,elle allaitait ses filsenfants dessinés dans la poussière

atomes du bois pour le feusubmergeaient dans un rire invisibledes herbes, des buissons et des bâtons

avec sa langue bleueelle battait les atomesavec des bâtons anciens

ses fils se battaient avec l’airpiégés dans leurs rêverieles atomes de sa faim

Rêve no.7 : Une autre façon de passer sa journée

142 142

J’attendsque la lagune se sècheet que la pluie déchire les canaux

J’attendsque l’arc-en-ciel plonge dans les eauxembrassant l’écorce des arbres

J’attendsque les racines explorent les troncs d’arbres flottantet les empreintes de la marée

J’attendsque les roussettes étirentà travers la forêt d’images mourantes.

J’attendsque les mouettes étirentles nuages de pluie sur les rochers de couleur ocre.

Rêve no.8 : Le Cri

Serré dans du lin glacédes sables glissants se rassemblentà l’embouchure de la rivièreoù les bateaux trouvent refugeMaman, prends ma mainJe le ferais, si je pouvais

Serré dans le souffle d’alabastre

143 143

des maison d’antanpendent en-dessousde lourdes sculptures dans l’eau

Maman, J’ai froidJe t’envelopperais, si je le pouvais.

Serré dans les mains aéréesles rafales de pluie donnent naissanceà une désolation en dérive.jusqu’à l’horizon.

Maman, mes pieds sont mouillésJe les sécherais, si je le pouvais.

Serré dans l’immensité du cielles nuages de plomb bombardentles prairies qui disparaissentau-delà de l’horizon.

Maman, mon pantalon est mouilléJe changerais tes vêtements, si je le pouvais

Serré la bouche béante des eauxbascule, en dérive, un jouet en argent d’un endroit à un autre.

Rêve no. 9 : Rêves

Des rêves agités au sujet de la chasse à l’Ours,L’Ours qui se cache dans les hauts buissons

144 144

Un rêve à rêver au sujet de l’OursL’Ours de la nuitÀ propos d’un Ours arlequinQue Julia May ne pouvait pas voirDans les buissons épais de la nuitUn rêve au sujet de la chasse à l’OursUn rêve à rêver à propos du renardPorteur d’un mauvais présageUn rêve au sujet d’un oiseau,Cet oiseau qui martèle la maisonUn rêve qui présage la fin

Rêve no.10 : Julia May endormie

Julia May glisse dans sa forteresse ferméeOù elle s’enfuit dans son rêveElle ne craint plus

La brèche dans la palissade De ses rêves de jeune filleDes ombres sur son visage

Elle marche toute seuleElle ne touche à rienL’au-delà lui échappe

145 145

Erinnern Sie sich an Julia May?

Übersetzt ins Deutsche von

Ute Schlichting und Cezarina Fischer

146 146

Am Strand von Southwold

Stille ölige Hitze Glasur auf dem Meeresspiegel Bei Southwold, dem östlichsten Punkt von England

Stapel von Liegenstühlen unterbrechen den glühenden Strandwelcher in den Farben des Meeres gewellt

Rosa Stickerei zeichnet MusterDie herunterstürzenden Möwen schneiden die Luftüberqueren die Strahlen der Sonne

Auf der Mole, eine tickende Uhr geformt wie eine Badewanneschlägt eine ganze Stunde und eine halbe

147 147

Ihre Räder drehen sich vom angetriebenen Wasser des Meeres

Es ist keine Muße für bekleidete Mütterin den Farben Azurblau und des reifenden ObstesDie Ungezogenen satt vom eisgekühlten Mineralwasser

Erschöpft auf offenen Liegenstühlen Männer, Frauen und Kinder widmen sich der RuheDie Kuppel des Himmels färbt sich wie ein Krebs

Die sich bewegenden Schirme und die verdeckten Wellenalles ist wie vorher entlang des KaisAmateurangler erforschen den Horizont

Im Labyrinth von Männer, Frauen und Kindernauf Liegestühlen mit tierischen MusternDer Himmel bleicht das Alabasterblau

Alle ruhen sich, machen Einkäufe von Eimern, Schaufeln und fish and chipsOder sie schützen sich vor den kreisenden Möwen

Sommer Besuch Ihr Sommerbesuch ging in die BergeDie Wüste hustete Staub Die Sonne biss und brach das LichtDie Mitte des Tages bereitet sich vor auf das Ende Auf dem Magischen Berg Eidechsen

148 148

Und Kakteen kämpfen um einen Platz Eingefangen Grillen sangenDie Sonne brannte wie ein Ofen Plätze mit Steinen … Plätze mit Sand Sand und Stein und kein WasserAusstellungen mit Türkisfarbe waren im BlickBilder aus Sand von den Legenden Der Menschen, die gewesen und vergangen sindUnd dort ihre Gedanken zurückließen Einige in Stein, einige unter der ErdeRot aus Eisen, Seelen zu sehen und zu fühlen was dort in Littel Bighorn war

Spiegel der Träume

Sie war im Blick innerhalb der Wände eines Traums Nicht mehr nach der Mode tapeziertGlänzende Bände ruhen im Leder der Auerochsen gebundenin Schränken an den Wänden der SchimäreKavalier sucht durch Papiere Trophäen gewonnen bei Maskenbällen gekleidet in der Farbe beige, leicht eingenickt an seinem aus Eiche geschnitztem Schreibtisch Seine Augen badend in alten Bänden Aufstand der spartanischen GegenständeIhre Seele sah ihn, schaukelte wie mondsüchtig auf dem bunten Murano-Leuchterversteckend in ihrem blauen Gedanken kalter Hof der verlorenen SeelenEiner nach dem anderen zum Würfeln und SpielenEin Raum in den sie ein und ausgehen

149 149

Im Galopp, steife Menschen wie Marionettenblind mit verschwindenden Händen, elektrische GespensterIn Schlaf gefallene Clowns in versteckten Welten

Die Flut

Ein weiterer Tag, eine weitere NachtFlüsse überschwemmend das Ufer ein weiterer Spaziergang entlang blauen Sandes steife Klumpen aus geflochtenem Holz aneinandergereiht in den Schürzen der Blätter

Gewölbt über dem Strand eine kleine Düne, eine große Düneim Norden erschreckend von einer Burg in RuinenEin weiterer Tag, eine weitere Nacht

Fest gewickelt im eisigen Leinen Schwimmsand sammelt sich an der Mündung des Flusseswo Boote zu Haufen liegen

- Mama, halte meine Hand - Ich würde, wenn ich könnte

Fest gewickelt in alabaster Atem Häuser festgebunden drängen sich gepeitscht unter tiefem, zerteilenden Wasser

- Mama, mir ist kalt- Ich würde dich einwickeln, wenn ich könnte

150 150

Fest eingewickelt in luftige Hände soweit die Augen sehen könnentobende Winde verschlingendVerwüstungen geschlagen durch den Wind

- Mama, meine Kleidung ist nass- Ich würde sie wechseln, wenn ich könnte

Fest gewickelt in einem fließenden SchlafDie Schatten sind in Schnüren der Knoten befestigtin der Nähe des Wassers, das wild beißtHaus aus Backstein

- Mama, ich bin nass bis zum Hals- Ich hätte dich herausgezogen, wenn ich könnte

Fest eingewickelt Ein weit aufgerissener Mund des Wassers gleitet ein silbernes Spielzeug von hier bis dort…. Von Ort zu Ort

Ahornbäume in der Macchia feiern am trüben Ufer Versteckte Muschelnauf blauem SandRechtecke aus gequältem Holz waren Stütze und Ziel der aufgeplusterte Ibispickend an der Schürze der Blätter Himmel trägt kleine Dünen am Strandan dem Tor der StadtEin anderer Tag vor den Türmen, eine weitere Nacht

151 151

Eitelkeit

Ruder oben, Ruder unten Königin des Sumpfeskann nicht einschlafenSie schwebt munterdurch das Labyrinth der Kanäle

Ruder oben, Ruder unten Königin der Wasser mit der Farbe des Toneserforscht die Seele der Häuser mit Ziegeln gedecktKönigin der alten Tiererutscht, kreist und fliegt über den Plätzen, Palästen und Sümpfen

Die Flut kommt, die Flut gehtKönigin des silbernen Seeszeichnet die Säulen und Arkaden Gewählte Träume vom Wind genommenKönigin der Dunkelheit entdeckt die Zuflucht unter den Arkaden der Brücke

Dunkelheit

Tropfen des Schweigens

Herabfließend in die Furchen Aggressive Fische an dem UferFormen unter aufgewühltem Wasser

152 152


Angehäuft in WeidenkörbenUnter dem schweigenden Lebensbaum Ecken von erschreckenden Gedanken


Stille

Sitzen im Kreishängende Schatten in Ockerzwischen verschiedenen WeltenAtome des Hungers in einer Hirngespinstfalle Waren zusammen geschweißtunter dem glühenden Himmel getaucht in dem unsichtbaren Lachenverbrannte Erde, unfruchtbare Büsche und Stöcke blinde Asche des genauen Tages

Feuer warf Funken Farben sich vermischten senkrecht durch LeuchterStaub wimmerte in den Augen Sand formte sich in dem Mund

Die dort schweben durch das Labyrinth des Schweigens Stuntmen der Hirngespinste Hitze war krank vom Hunger Atome bekämpfen die Luft

153 153

Julia May eingeschlafen

Schwarm von Träumen fliegt über dem HausIhr Haus ohne Fenster Ihr Haus mit geschlossenen TürenIhr Haus an Wegkreuzungen in einer begrenzten Zeit

Schwarm von Schweigen fliegt über das HausIn der Dunkelheit die Blutegel erstürmen die Fussböden Gebastelt aus schwebendem HolzEierschale von verdorbenen Eiern

Seine Schritte gerben die Holzbretter In dem Zimmer mit Klavier und SofaGeräusche machen LärmEingefangen von Krallen der Leere Eingeschlossen zwischen den Wänden

Nichts zu befürchten

Ein Tag wie der andere Im Spiegel Das Zimmer mit der Tapete Die abgegriffenen Anekdoten

Sehe die LaguneAus dem offenen Fenster

154 154

meiner Fensterbank mit dem kleinen Kissen

Kann hören in dem Hausvon brennenden Wortengeschlossen in lauter Fragen

Spüre die wachsenden BüscheIn einem Spiel erfunden beim SurfenÜber den grauen Feldern

Rieche den Geruch des Schweißes des Schmerzes Hebt sich wie ein gebogener Nebel Braun werdend in dem Wasser des Meeres

Ich kann probieren was verloren ist Aus dem Traum aus den Kissen Auf dem Grund der roten Zungen

Eine Form wie die andereIn einem gelähmten Spiegel Von tiefen Stimmen ohne Laut

Ohne Anfang ohne Ende

Einbildung

Einbildung über die Bärenhetzjagd Der Bär hält sich verborgen in dem BuschEine kranke Einbildung Über den Bären, von dem Bären der Dunkelheit

155 155

Über einen unsichtbaren gewaltigen Bären In den wunderbaren Büschen unter dem Dach der Nacht Einbildung über die Bärenhetzjagd Einbildung über einen Traum mit dem FuchsEinbildung über den Fuchs der bellt Überbringer des bevorstehenden Unglücks Einbildung über den Specht Der Specht der das Haus vernichtet Einbildung die vor der Ewigen Abreise warntWelche Einbildung, welche Einbildung ?

Cuprins

Mariana Zavati Gardner si „Oglinda cu vise” – Prefaţă de Dumitru Velea ...................................5

Vise la Minut.......................................................14

The Remains of Julia May’s Dream.....................91

Les Rêves de Julia May......................................173

156 156

Erinnern Sie sich an Julia May? - Traducere în limba germană de Ute Schlichting ṣi Cezarina Fischer...........................................................181

157 157

Mariana Zavati Gardner, MSc, PGCE, Dip LCWPoetă, prozatoare, eseistă i traducatoareṣ

A publicat poezii i povestiri în UK, USA, Germania,ṣ Italia, două romane în UK, precum şi articole, recenzii, proză scurtă şi versuri în reviste literare din România.

A făcut parte din colegiul de redacţie al revistelor ALMA MATER/ DIALOG – Universitatea „Al. I. Cuza” Ia iṣ RO, ARA JOURNAL USA/CA/RO, PROVINCIA CORVINA RO, NOVA PROVINCIA CORVINA RO i AL CINCILEA ANOTIMPṣ RO, ORIGINI/ROMANIAN ROOTS USA. Este colaboratoare permenată la revista de poezie OU POETS UK i PRO-ṣSAECULUM RO, editor asociat la revista STARPRESS RO, redactor asociat la revista CONSTELATII DIAMANTINE RO, membră de onoare în colectivul redacţional al revistei ARMONII CULTURALE RO, corespondentă din străinătate la revista AGORA LITERARA RO, redactor asociat la revista REGATUL CUVÂNTULUI RO, redactor la revista de cultură CARPATICA RO.

Colaborează la revistele AGERO Germania iṣ OBSRVATORUL Canada.

Este membră a Uniunii Scriitorilor RO, Royal Society of Literature UK, The Poetry Society of the Open University UK, The American Romanian Academy of Arts and Sciences USA/CA/RO, National Geographic USA, membră de onaore al cenaclului de poezie online www.Lira21.ro, Presedinte Filiala Anglia - Liga Scriitorilor RO.

158 158

http://www.Lira21.ro/

A publicat volumle de versuri:

WHISPERS 2 ediţii UK 1998, THE JOURNEY UK 1999, WATERMARKS 2000, POEZII Germania 2000, 2001, 2002, 2004, TRAVELLERS/ CĂLĂTORI USA 2001, THE SPINNING TOP: SNAPSHOT POEMS UK 2001, PILGRIMS/ PELERINI RO 2002, THE REMAINS OF THE DREAM CATCHER UK 2002, BEQUESTS/MOŞTENIRI RO 2003, SEASONS UK 2003, SKETCHES UK 2005, ŞOAPTE RO 2005, THE REMAINS OF JULIA MAY’S DREAMS UK 2008, 2009, VISE LA MINUT RO 2008, 2009, 2010, POEMS volum publicat de www.exiledwriters.co.uk sub egida Arts Council England UK 2009.

Versurile i-au fost incluse în antologii de poezie în UK, USA, Germania, Italia i România:ṣ

BETWEEN A LAUGH AND A TEAR UK 1996, LIGHT OF THE WORLD UK 1997, THE SOUNDS OF SILENCE USA 1998, THE SECRET OF TWILIGHT UK 1998, A BLOSSOM OF DREAMS USA 1998, THE LYRE’S SONG USA 1998, THE DEFINITIVE VERSION UK 1998, A CELEBRATION OF POETS USA 1998, HONOURED POETS OF 1998 USA 1999, LAST GOOD-BYES USA 1999, SUNRISE AND SOFT MIST USA 1999, SPRINGBOARD. UK 1999, POEZIA PĂDURII volumul V RO 1999, MEMORIES OF THE MILLENNIUM UK 2000, NATURE’S ORCHARD UK 2000, LIFELINES UK 2000, SCIENCE FRICTION. UK 2001, EASTERN VOICES 2001 UK 2001, FAMILY TIES UK 2001, SUNKISSED UK 2001, REFLECTIONS OF TIME UK 2002, THE BEST POEMS AND POETS OF 2002 USA 2003, SEARCHING FOR PARADISE UK 2003, PICTURED VISIONS UK 2003, POETICAL

159 159

http://www.exiledwriters.co.uk/

REFLECTIONS UK 2003, WATERS OF THE HEART UK 2003, CENTRE STAGE UK 2003, GIVE A LITTLE TIME UK 2003, TIME STANDING STILL UK 2004, DAYDREAM BELIEVER UK 2004, JOURNEY THROUGH LIFE UK 2004, SUNSHINE THROUGH THE RAIN UK 2004, THE BEST POEMS AND POETS OF 2004 USA 2005, THE WAY OF LIFE UK 2005, DAILY REFLECTIONS UK 2005, INTERNATIONAL NOTEBOOK OF POETRY/ CAIETELE INTERNAŢIONALE DE POEZIE 1/2000, 2/2001, 3/2002, 4/2003, 5/2004, 6/2005, 7/2006, 8/2007, 9/2008, 10/2009 Norcross GA USA, THE AMERICAN ROMANIAN ACADEMY JOURNAL No. 23-24 USA 1999, ARA JOURNAL No. 25-27 Editorial Board (editor invitat) RO 2002, ARA JOURNAL No. 29 RO 2004, BODY AND SOUL UK 2005, THE BEST POEMS AND POETS OF 2005 USA 2006, FORWARD PRESS CELEBRATIONS – 15 YEARS OF THE PEOPLE’S POETRY UK 2005, UK 2006, DAILY REFLECTIONS UK 2006, A POEM FOR EVERY OCCASION UK 2006, INSPIRED WORLDS UK 2006 , WINDOWS TO THE WORLD UK 2006, FLIGHT OF FANCY UK 2006, MY SMALL WORLD UK 2006, NATURAL BEAUTY UK 2006, THE THOUGHT THAT COUNTS UK 2006, EASTERN ENGLAND POETS UK 2006, MIDLANDS & EAST ANGLIA POETS UK 2007, HOME THOUGHTS UK 2007, TRANQUIL MOMENTS UK 2007, TAKE A LOOK UK 2007, POPPY FIELDS UK 2007, COUNT OUR BLESSINGS UK 2007, MEMORIES ARE MADE OF THIS UK 2007, UK 2008, EASTERN VERSES UK 2007, NATURE’S PARADISE UK 2008, MAJESCTIC MINDS UK 2008, TO SMILE AWAY/ THE HOURS UK 2008, OU POETS UK 134/ 2007, 135/ 2007, 136/2007, 137/2007, 138/2007, 139/2008, 140/2008, 141/2008, 142/2008, 143/2008, 144/2009, 145/2009, 146/2009, 147/ 2009, 148/2009, 149/2010, 150/2010, 151/2010, 152/2010,

160 160

153/2010, 154/2011, 155/2011, 156/2011, 157/2011, 158/2011, 159/2012, 160/2012, 161/2012, The Poetry Society of the Open University Anthology UK OPENINGS 25/2008, OPENINGS 26/2009, OPENINGS 27/2010, OPENINGS 28/2011, 29/2012, ATENEUL SCRIITORILOR - Uniunea Scriitorilor din România/ Filiala Bacău RO 2008, FREE SPIRIT UK 2008, YOUNG HEARTS UK 2008, LYRICS OF LIFE UK 2008, POETS OF THE YEAR UK 2008, WHISPERS ON THE BREEZE UK 2009, LINES OF LIGHT AND SHADE UK 2009, FORWARD PRESS POETS UK 2009 - EXPRESSIONS FROM THE UK 2009, CONFLICT ZONES - exiled ink, autumn - winter 2009/ issue 12, London UK 2009, POETRY RIVALS’ COLLECTION UK 2010 – THE PASSIONS OF THE POET UK 2010, LIFE’S TAPESTRY UK 2010, POETRY RIVALS’ COLLECTION UK 2011 – SUSPENDED IN INK UK 2011, FORWARD POETRY REGIONALS UK 2011, THE MIDLANDS & THE EAST UK 2011, ANTOLOGIA STARPRESS RO 2011, ANTOLOGIA STARPRESS RO 2012, A TREIA CARTE/ POEZII www.Lira21.ro RO 2012

A publicat două romane în limba engleză:

MISS MARIANA IN BLACK AND WHITE Daily Mail Publishers UK 2006, THE CHRISTMAS ORANGE Book Deal/ www.penpress.co.uk 2007

A publicat volumul de proză scurtă în limba romană:

BACĂU-LONDON, ÎNAINTE ŞI-NAPOI RO 2010

161 161

http://www.Lira21.ro/

A colaborat la colecţiile de proză scurtă:

AM FOST CA ÎNTR-O FAMILIE RO 1996, No.1 POLICE HOUSE în THE UNEXPLAINED UK 2004, CASA DE LA NUMĂRUL 1 RO 2004, AMINTIRI DIN BACĂUL DE ALTĂDATĂ Germania 2004, THE BEES în MYSTERIES OF THE WORLD UK 2004, GRĂDINA CU STUPI RO 2004, THE SWEETS în TALES WITH A TWIST UK 2004, MARIA’S CATS în THE UNFORGETTABLE UK 2004, PISICILE MARIEI RO 2005, COSTEL’S DAY în ECHOES ON THE WIND UK 2005, ZIUA DOMNULUI COSTEL RO 2006, MY MOTHER’S STREET în LIFE’S SCRIBES DAWN UK 2006, ASPECTS OF JEAN-MARIE PERRET’S POETRY UK 2007 , WHO’S THE COOK IN YOUR HOUSE UK 2007, COCK-O-DOODLE NOODLE UK 2008, MISS JACKIE’S EXAM în AS THE STORY GOES… UK 2007, MARUKA’S BITS AND PIECES în TWISTING FATE UK 2008, THE END STORY în FABRICATION & IMAGINATION UK 2009, EXAMENUL LUI JACKIE RO 2009, MISS JACKIE’S EXAM RO 2009, PROBLEMELE MARUCĂI RO 2009, BOMBONELE RO 2009, THE HOUSE ON THE HILL în THE COOL OF THE DAY UK 2010, THE HOUSE ON THE HILL în READ BETWEEN THE LINES UK 2010, FRAGMENTE DIN ROMANUL THE CHRISTMAS ORANGE RO 2010, MR CONSTANTIN’S DAY în DAYS LIKE THESE UK 2010, ZIUA DOMNULUI CONSTANTIN RO 2010, CASA DIN DEAL RO 2010, FIRST DAY AT WORK în AS THE STORY GOES UK 2011, MAMAN LA TELEFON în COMORI DE VISE RO 2012,PORTOCALA DE CRĂCIUN în COMORI DE VISE RO 2012

A facut traduceri literare:

din limba română în limba engleză, din autorii:

162 162

Valeriu Bârgău, Ozana Budău, Ion Luca Caragiale, Eugen Evu, Dr. Iulius Iancu, Gavril Moisa, N.N.Negulescu, Iulian Patca, George Nicolae Podi or, Viorel Savin, Magdalenaṣ Constantinescu-Schlesak, Gheorghe A. Stroia, Nicolae Szekely, Al. Florin Ţene, Titina Nica Ţene, Dumitru Velea.

din limba engleză în limba română, din autorii:

Fleur Adcock, Al Campbell, Cate Cody, Barbara Cumbers, Peter Godfrey, Adrian Green, John Haines, Jenny Hamlett, Alice Harrison, Lem Ibbotson, Carol Ann Lintern, Nina Mattar, Katrina Porteous, Denise Riley, Will Rushton, William Shakespeare, Sam Smith, Sue Spiers, Julie Stamp, Rosa Thomas.

din limba franceză în limba română, din poezia lui

Stéphane Mallarmé

Biografia i-a fost inclusă în dicţionare biografice din UK, USA i România.ṣ

163 163

164 164

165 165

OGLINDA CU VISE

Documents

Transcript of OGLINDA CU VISE