ÎNTRE EXPRESIE ªI ADEVÃR - Editura Universitară · PDF fileEDITURA...

ÎNTRE EXPRESIE ªI ADEVÃR

Cugetãri ºi definiþii aforistice

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2016

ÎNTRE EXPRESIE ªI ADEVÃR

Cugetãri ºi definiþii aforistice

ALEXANDRA MIHALACHE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiMIHALACHE, ALEXANDRA

Între expresie ºi adevãr : cugetãri ºi definiþii aforistice /Alexandra Mihalache. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2016

ISBN 978-606-28-0505-0

821.135.1-84

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062805050

Colecþia FILOLOGIERedactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Monica BalabanTablou copertã semnat de artistul plastic Aidan AndonGrafica interioarã în peniþã este realizatã de artista Constanþa Abãlaºei-Donosã.

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice(C.N.C.S.) ºi inclusã de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor,Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoriaediturilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio partedin aceastã lucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2016Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

CALEA CUVÂNTULUI SPREÎNÞELEPCIUNE

Se spune despre cei ce trãiesc sub cerurile norduluicã, atunci când privesc spre feericele jocuri de luminiale aurorei, se bucurã ºi sunt convinºi cã zeii le vorbesc.Poate printre ei sunt ºi unii care chiar înþeleg graiurilezeilor iar asta ar fi ºi explicaþia pentru acele cunoºtinþela care nu am ajuns prin ºtiinþa experimentalã, ci numaiprin iluminare, pe cãile ºtiinþelor revelate.

Acestea erau gândurile care m-au înconjurat dupãa treia lecturã a volumului: Între expresie ºi adevãr, unvolum de cugetãri ºi definiþii aforistice, scris între anii2013–2016 de Alexandra Mihalache. Dar de ce a fostnevoie de trei lecturi? Aici ar fi câte ceva de povestit.Deºi nu am scris niciodatã aforisme sunt un cititorexersat în domeniu nu numai pentru faptul cã am cititzeci de volume de acest gen, dar ºi pentru cã în asociaþialiterarã din care fac parte am privilegiul de a fi coleg ºichiar bun prieten cu Dr. Dorel Schor, considerat pe bunãdreptate cel mai performant creator de aforisme pe planmondial. Cine nu mã crede poate verifica afirmaþia înaproape orice publicaþie de limba românã de pe oricare

6

6 Alexandra Mihalache

dintre meridianele sau paralele acestei planete. Oricum,faptul cã sunt în contact direct cu fenomenul, mã facesã fiu foarte prudent cu acest gen de creaþie. Un genaparent facil dar în realitate extrem de dificil deoareceautorul trebuie sã condenseze într-o singurã frazã, binegânditã ºi scrisã, o întreagã poveste de viaþã, ba, maimult trebuie sã încheie cu un învãþãmânt, o poantã cândvorbim de aforismul ironic, sau cu o concluziememorabilã, cu impact educativ, moral ori didactic.Greu, foarte greu, însã pentru cã, aºa cum am spus, eºtisedus de o anumitã aparenþã, o mulþime de condeieri îºiîncearcã norocul. Iar cum norocul în creaþie, vorbind lamodul general, nu este o condiþie definitorie, rezultatelesunt de cele mai multe ori absolut dezamãgitoare. Maiales pentru doamnele care pãºesc pe aceastã cale reuºindsã punã pe hârtie ºi, din pãcate, de multe ori ºi sub ochiicititorilor tot felul de platitudini siropoase, pseudo-intelectuale, de o banalitate exasperantã, dar foartepreþioase ºi pline de false dureri despre soarta crudã aomenirii. În fine, nu insist fiindcã mulþi dintre noi auavut deja neºansa de a citi aºa ceva.

Prin urmare, prima lecturã a cãrþii mi-a provocat ooarecare uimire. Nu credeam cã este posibil ca o tânãrãsã poatã scrie în acest fel profund, dovedind nu numaiculturã ci ºi mult spirit de analizã, o remarcabilã puterede sintezã dar ºi un fel, elegant ºi fermecãtor, de a puneîn cuvânt gândurile ei. A doua lecturã devenise necesarã,iar a treia la fel, pentru cã, biet om fiind, nu am pretenþiacã înþeleg totul fãrã un timp al gândirii pe subiect, ovreme de reflexie asupra temei. Dar nu mi s-a pãrut cã

7

7ÎNTRE EXPRESIE SI ADEVÃR

am pierdut nimic, dimpotrivã, am convingerea cã amavut multe de învãþat din paginile cãrþii.

Pe autoare am cunoscut-o anul trecut cu prilejulfestivalului de umor de la Brãila dar aceasta numai dinvina mea, deoarece ea fãcuse tot posibilul pentru a ficunoscutã ºi recunoscutã în lumea literarã începând cudebutul din anul 1999, la numai treisprezece ani, cu celetrei volume de poezie, cu prezenþa în culegeri ºi antologiicu multiplele colaborãri la reviste ºi publicaþii din spaþiulvirtual sau din cele clasice, editate pe din ce în ce mairestrictiva hârtie, dar ºi prin Premiul Fundaþiei NajiNaaman (Liban) pentru creativitate, mai, 2014 (grupajde aforisme!!). Un “amãnunt” de naturã sã mã convingãde faptul cã opiniile mele sunt împãrtãºite ºi de alþioameni, în mod sigur mai pricepuþi decât mine.

Nu voi spune nimic despre poeziile AlexandreiMihalache, deºi nu pot trece peste subiect fãrã sã îndemncititorii sã-ºi bucure sufletul citind mãcar una dintre ele.Sunt convins cã vor mai dori sã citeascã ºi dacã, la unmoment dat, devin dependenþi sã nu se teamã. Estesingura dependenþã de care poþi abuza pe tot timpul vieþiideoarece rezultatul este doar o înãlþare spiritualã, nu doarpârjolul de sete matinalã.

Dar oare despre ce ne vorbeºte autoarea în acestvolum de aforisme pe care l-a conceput, în limitele stricteale valorii, precum acel vestit recipient cu parfum decalitate care nu poate fi prezentat decât într-un recipientmodest ca volum. Simplu! Despre noi, despre viaþanoastrã aºa cum este ea, respectiv despre timp, oameni,credinþe, despre sfintele noastre pãcate cele de zi cu zi,

8


dar ºi despre cum am putea fi mai buni, mai înþelepþi,doar dacã ne-am dori aºa ceva. Hmm, dar acestea sunttemele filosofice abordate de la începuturile civilizaþieiºi despre care au vorbit marii înþelepþi ai acestei lumi,ar putea spune orice cârcotaº de serviciu! Eu unul însãnu-i consider ca fãcând parte din acest segment, alfilosofilor, pe acei creatori care au umplut mii de pagini,asasinând zadarnic pãdurile, cu inepþii învelite în cuvintepe care nici ei nu le înþeleg, asumându-ºi prin fraudãtitluri academice cu pretenþii.

Alexandra vorbeºte în cuvinte frumoase ºi simpledespre acele adevãruri fundamentale care neliniºtescspecia de la începuturile ei, folosind cu mãiestrie tehnicaaforismului, singura în mãsurã sã facã memorabilã oînvãþãturã, ba mai mult sã o implice ºi în planulemoþional, ceea ce îi dã un plus de greutate în balanþacunoaºterii.

Mã voi folosi doar de câteva exemple pentru a-miaugmenta spusele. Fãrã vreo selecþie specialã, fãrã oalegere, deoarece îndemn orice cititor care are noroculde a deschide aceastã carte sã o citeascã atent de la primala ultima filã.

Aflãm astfel în capitolul: Întunericul adevãrului(pãcatele omului pe care le ºtim foarte bine cu toþii,avariþia, alcoolismul, egoismul, viclenia, falsitatea,invidia, lenea, minciuna ºi multe altele) cã: Nu avaruleste stãpânul banului, ci banul este stãpânul avarului.Parcã am mai auzit asta prin scripturi deºi suna puþinaltfel: Unde îþi sunt averile acolo îþi afli ºi sufletul, darparcã nu era atât de explicitã, iar de respectat, hai sã fim

9


serioºi, cine mai ia în serios cuvântul biblic! Suntemdoar, iremediabil, liber cugetãtori iar interdicþiile nesubmineazã libertatea despre care ne place sã vorbimatât de mult. Numai cã, la înfricoºata judecatã nu vorbelevor atârna greu ci faptele, Iar ele…

În primul capitol, intitulat: Lumina expresiei putemciti: Fiecare om te vede în felul sãu. Dar sunt ºi oamenicare nu te vãd. Sã fie oare o loviturã nedreaptã datãparanoiei care ne bântuie clipã de clipã, sau doar oatenþionare asupra faptului cã un EU supra-gonflat nueste decât efectul trufiei cea repede zãmislitoare dedispreþ faþã de semeni devenind astfel pãcat fundamentalmenþionat ºi el în scripturi la pasajul despreauto-confecþionarea chipului cioplit. Avem prilejul sãne gândim…

Am citit tot în capitolul: Lumina expresiei, precumcã: Teama e starea care ne face prizonieri, iar curajulstarea care ne elibereazã. Doar pentru cã lecturiletinereþii mã mai însoþesc încã, mi-am adus aminte deDino Buzatti, cel care scrisese prin anii ’70 DeºertulTãtarilor una din acele cãrþi care te pun pe gândurinarând o poveste, un produs al ficþiunii, înspãimântãtorînsã prin mesajul sãu extrem de realist, subtil filtrat pringenialitatea textului. O fi vorba oare despre spaimeleinduse de propriile noastre slãbiciuni sau de celeinfiltrate cu perfidie în fiecare pe toate canalele media.Fiindcã ºi prima dar ºi celelalte au acelaºi efect:alienarea! Zãvorârea eu-lui într-o temniþã mai cumplitãdecât oricare alta, inclusiv cele prezentate în filmelefãcute de regizori sadici, frica de a fi tu însuþi ºi

10


transformarea fiinþei nãscutã liberã într-un sclav perfectmanipulabil în orice direcþie doreºte stãpânul.

Care stãpân? Dacã reuºeºti sã-þi pui întrebareaînseamnã cã nu ai citit zadarnic.

Cartea, inteligent structuratã pe capitole, ocoleºteastfel inerenta inhibiþie, de neevitat atunci când lecturãmmulte creaþii de acelaºi gen, permiþându-ne sã nefocalizãm pe subiecte diferite aflate în pagini diferite.Dar, pentru o mai bunã ºi absolut necesarã înþelegere atextelor ar fi bine ca lectura sã fie administratã precumacele misterioase remedii homeopatice, în doze foartemici, la intervale regulate de timp.

În final, recomand oricãrui fericit cititor cãruia îireuºeºte lecturarea întregului volum, sã memoreze unul,maximum douã, aforisme iar la prima întâlnire cuprietenii sã-l lanseze ca subiect de discuþie. Va constatacu uimire cã amicii îl vor privi cu invidie, iar soþia cualþi ochi. Iar dacã nu are soþie cu atât mai bine pentruel…

Mihai Batog-Bujeniþã

11


ALEXANDRA MIHALACHE,O DEFINIÞIE AFORISTICÃ

Este pentru prima datã când sunt pus în situaþiadelicatã de a-mi da cu pãrerea despre o carte de cugetãriºi definiþii aforistice. Grea treabã! Chiar foarte grea! Deaceea, ca sã nu mã fac de râs, am citit volumul Întreexpresie ºi adevãr de Alexandra Mihalache cu mareatenþie ºi în diverse feluri. De la cap la coadã, de lacoadã la cap, pe sãrite, din trei în trei, prin tragere lasorþi. În cele din urmã, am simþit nevoia sã-l mai citesco datã. L-am mai citit o datã ºi încã o datã ºi... în modparadoxal, nu m-am plictisit.

Dupã atâta lecturã, am început sã-mi fac probleme.Prima dintre ele a fost: dacã te întreabã cineva ce esteacela un aforism, ce vei spune? Am stat puþin pe gânduriºi mi-am rãspuns clar, rãspicat ºi ordonat:

- aforism înseamnã frumuseþe;- aforism înseamnã gândire profundã ºi maturã;- aforism înseamnã un grãunte de filozofie;- aforism înseamnã limpezime de cristal;- aforism înseamnã o concizie care spune multe;- aforism înseamnã culturã;

12


- aforism înseamnã ºtiinþa vieþii;- aforism înseamnã dragoste pentru oameni;- aforism înseamnã poezie;- aforism înseamnã chintesenþa prozei;- aforism înseamnã un sâmbure de roman;- aforism înseamnã sensibilitate;- aforism înseamnã talent indubitabil;- aforism înseamnã originalitate;- aforism înseamnã frumuseþe. În final, am mai privit o datã cartea ºi mi-am zis

ca un bãtrân cugetãtor care are o revelaþie: AlexandraMihalache este ea însãºi o definiþie aforisticã.

Mihai Frunzã

13


CUGETÃRILE TINEREI ÎNÞELEPTECÃTRE LUME.

PERLE DIN ªIRAGUL VIEÞII

Dupã ce a abordat cu succes poezia în volumeleanterioare, tânãra Alexandra Mihalache surprindecititorul cu un mãnunchi de cugetãri ºi gânduri aforisticeproaspete ºi bineplãcute auzului ºi minþii, dar mai alessufletului. Deºi cei mai mulþi tineri pun accent pegândirea superficialã ºi nu-ºi bat capul sã caute sensurilecuvintelor, mai ales în ziua de azi când abrevierile suntla modã ºi s-a redus simþitor bagajul lexical la câtevazeci de expresii stereotip pe care le repetã în oriceîmprejurare. A cãuta sensuri noi în expresii, în prover-bele cunoscute, în înþelepciunea milenarã a lumii, esteun lucru rar ºi Alexandra Mihalache a ales drumul –deloc uºor – al esenþelor de spirit care se gãsesc doar însipete de aur sau de alabastru.

Precum alchimiºtii odinioarã, ea amestecã înretortele sale sufleteºti aceste esenþe, le decanteazãîndelung, le combinã din nou, obþinând arome proaspetedin cuvinte vechi, nefolosite încã... Este meritul ei,incontestabil.

14


Începând de la adevãrurile simple, arhiºtiute,Alexandra Mihalache ajunge treptat la experimentareaunor probe inedite de gândire aforisticã specificã genuluiatât de gustat în ziua de azi – al definiþiilor ºi cugetãrilor,cu un titlu extrem de atrãgãtor: „Între expresie ºiadevãr”, beneficiind de un cuvânt înainte remarcabilsub semnãtura distinsului Mihai Batog-Bujeniþã,completat de o prezentare la obiect a cunoscutuluiumorist Mihai Frunzã, cel care o defineºte pe tânãrapoetã astfel: „Alexandra Mihalache este ea însãºi odefiniþie aforisticã”. ªi nu e departe de adevãr având învedere cã la aforism ºi în general, la vârsta cugetãrilorse ajunge cu mult mai târziu, dupã ce ai experimentatprincipalele forme de creaþie literarã. Excepþionalagraficã a artistei plastice Constanþa Abãlaºei-Donosãcompleteazã imaginea unei tinere poete de succes carebate la porþile afirmãrii.

Cartea este structuratã în douã capitole: Luminaexpresiei ºi Întunericul adevãrului. E limpede cãexpresia formulatã succint într-o frazã sau douã joacãun rol primordial în gândirea autoarei, slujind-o cufidelitate, dorind sã-i dea nuanþele cele mai potrivitepentru a exprima fructul gândirii sale. Între Luminã ºiÎntuneric, între expresie ºi adevãr, pe puntea subþire carele leagã. Nu poþi afla adevãrul dacã nu treci prinîntunericul necunoaºterii. Expresia este modalitatea princare el se afirmã în lume.

ªi, evident, pe primul plan este pusã iubirea subtoate formele ei: faþã de partener, faþã de oameni îngeneral, faþã de naturã, de patrie, de pãrinþi, de copii, de

15


pãmântul strãbun ºi de tot ce existã bun creat deDumnezeu pentru om. Iubirea pusã cap al celor treivirtuþi cardinale, alãturi de Credinþã ºi Speranþã.

ªi cât de limpede rosteºte Alexandra Mihalachedefiniþia iubirii: „Omul trãieºte pentru a iubi ºi iubeºtepentru a trãi”; „Iubirea. Fereastra cerului”;“Liniºteanu o gãseºti în singurãtate. Ea are ochii ºi braþele celuiiubit”;“Iubind stãpâneºti o întreagã lume. Cea din ochiipersoanei iubite”;”Destinul nostru este sã trãim doarprin iubire”. ªi, într-un fel, aceasta este esenþa vieþiipentru aceasta am fost creaþi.

Iatã cum noþiuni aparent diferite, Liniºtea ºiSingurãtatea, se contopesc într-o alcãtuire de excepþie.Teme importante sunt supuse gândirii tinerei autoare,în afara Iubirii: Omul,Timpul, Taina, amintirea, sufletul,fericirea, raiul ºi iadul, valorile morale, bogãþia, puterea,natura, liniºtea, curajul, tinereþea, caracterul, pe o plajãlargã de manifestare, în multe nuanþe pastel. Sunt atâtealucruri ºi fiinþe din care se poate face poezie sau unsubiect de prozã! Ori o definiþie succintã care sã conducãla esenþa cuvântului.

De data aceasta, autoarea a ales stilul concis, redusla esenþe al aforisticii, încercând sã defineascã noþiuni,termeni, în felul ei tineresc ºi matur totodatã, copilãrescºi înþelept (dar cine nu a învãþat din înþelepciunea simplãa copiilor?).

De un interes aparte se bucurã etimologia ºisemantica unor cuvinte care dau cu totul alt înþelesmesajului: „Altruismul nu e deloc alt truism”.

16


Paradoxuri, sinonime, antonime, oximoroane, jocurilingvistice, alþi termeni literari antagonici sau în consens,folosiþi judicios, subtilitãþi lingvistice, conduc la acesteflori inefabile numite aforisme ºi cugetãri. Ex. „E binesã eviþi rãul ºi e rãu sã eviþi binele”.

Cã Alexandra Mihalache pune preþ pe sistemul devalori este limpede. Ea susþine cã: „Un om fãrã valorieste precum o floare fãrã petale”. E cel puþin curioscum, o fatã atât de tânãrã, gândeºte atât de profund. Câtde frumos a formulat aforismul despre copilãrie:„Copilãria este singura amintire care devine terapie”.

Îþi vine sã spui dupã fiecare rostire a sa: Aºa e! Aredreptate. Cum de nu m-am gândit?

Alexandra Mihalache invitã la reflecþie, la contem-plarea minunilor Creatorului care se gãsesc în noi ºiîmprejurul nostru, la gãsirea înþelesului fiecãrui lucruºi fiinþã în parte, ajutându-se de cuvinte. Cuvântul, aldoilea sistem de semnalizare, cea mai mare descoperiredin lume.

Cuvântul l-a scos pe om din peºteri ºi l-a ajutat sãse ridice vertical ºi sã priveascã spre Cer. ªi tot cuvântulcare l-a ajutat sã-ºi plece fruntea pânã la firul ierbii. Cuel în braþe ieºim în întâmpinarea oamenilor ºi tot el neajutã sã ne ferim de rãu ºi de primejdii.

Fãrã cuvânt omul nu este om, rãmânând la stadiulprimar, scoþând fel de fel de sunete ininteligibile.

Însã, „o punte cãtre soare” ne oferã cuvinteleadunate într-o carte. Un aforism despre iubire relevãcele douã faþete ale sale: fie putere, fie slãbiciune:„Iubirea este puterea celor slabi ºi slãbiciunea celorputernici”.

17


Aceasta este cartea de acreditare, cartea de vizitã,buletinul scriitoarei Alexandra Mihalache cu care se vaprezenta la sfârºitul timpului. O carte identitarã sub toateaspectele.

Un aforism foarte interesant îmbinã filozofia cuartele ºi cu ºtiinþele exacte: matematice ºi fizica, înîntregul sãu cuprinzând tot Universul: „Matematicaartei: forme ºi mãrimi care devin culori ºi simfonii întimp ºi spaþiu infinit”.

Ilustrarea acestor expresii aforistice cu deseneexecutate de o mânã de artist grafic profesionist,Constanþa Abãlaºei-Donosã, este o notã în plus defrumuseþe, valoare autenticã ºi expresivitate.

Aceste definiþii sunt, aparent, atât de simple încâtajung direct la inima oricui, fãrã opreliºti. ªi într-aceastaconstã valoarea, unicitatea ºi frumuseþea aforismului.

Cu sensibilitate, spontaneitate, umor dozat,candoare, adâncime de spirit, Alexandra Mihalache îºidescoperã ºi ne descoperã în fiecare noþiune un înþelesnou sau îi reînnoieºte vechile înþelesuri trecute prinprisma propriilor trãiri. Nu existã adevãruri universalvalabile decât existenþa istoricã a lui Iisus Cristos.Fiecare om poate avea adevãrul sãu, inclus în adevãrulprimordial. De aceea existã diversitate printre oameni.

Alexandra Mihalache, o tânãrã conºtientã derezultatul gândurilor ºi acþiunilor sale, ºi-a formulat unset de principii dupã care-ºi conduce viaþa, conformminþii ºi inimii sale, dar evitând excesele de orice fel.Felul plãcut, admirabil în care a ales sã trãiascãinvitându-i ºi pe alþii la o astfel de trãire, autentic

18


creºtinã, este, pe cât de rar, pe atât de necesar în zilelenoastre când generaþia tânãrã ºi-a pierdut reperele ori ainversat valorile aºa încât rãul cel mai rãu se preface înbine ºi, dimpotrivã, binele e blamat sau nu e luat înseamã de nimeni.

Rafinate, incitante, subtile, adânci atât cât trebuie,aforismele Alexandrei Mihalache constituie gura de aerproaspãt de care avem nevoie într-o lume îmbâcsitã devulg, de prostie, de sete de putere, de corupþie ºi deminciunã. Ele sunt ºerveþelul parfumat care-þi umezeºtefruntea când alergi pe nisip pe o arºiþã insuportabilã întoiul zilei. Oaza la care adastã omul sã respire, sã-ºiîntindã mãdularele ºi sã-ºi rãcoreascã obrajii. Depindedoar de noi sã sorbim din apa fântânii rãsãritã-n pustiudupã ce am îngenuncheat de foame, sete ºi obosealã.Zor de primenire continuã. Acestea sunt doar spicuiridin grãdina înfloritã a gândurilor unei tinere contem-porane cu noi, a cãrei frumuseþe de caracter ar putea fiun exemplu pentru generaþiile de azi ºi chiar cele demâine.

Mã gândesc cã dacã fiecare om, tânãr sau bãtrân, arciti zilnic mãcar o cugetare de acest fel ºi ar încerca sãºi-o însuºeascã, aºa, ca un punct important într-unprogram de viaþã, ar fi un bun câºtigat, iar la sfârºit,îmbogãþit cu astfel de virtuþi ale minþii, se poate prezentacu fruntea sus în adevãrata viaþã, cea care pe toþi neaºteaptã. De aceea, cartea Alexandrei Mihalache esteun Îndreptar necesar de Terapie divinã ºi moral-cetãþeneascã, pentru noi, semenii ei, fiecare. Se ºtie,cuvântul naºte cuvânt ºi e izvor de înþelepciune ºi de

19


vise. Cuvintele poetei ºi panseistei AlexandraMihalache, nasc la rându-le, seminþe de înþelepciune.Sã le sãdim în pãmântul nostru de suflet, reavãn, bogatîn sãruri minerale, proaspãt arat ºi semãnat, ca sã putemaºtepta, cu seninãtate ºi speranþã, încolþirea plantei.

Am citat în foarte micã mãsurã din perlele ºiraguluielegant cu care s-a împodobit poeta ºi scriitoareaAlexandra Mihalache. Dacã ar fi fost dupã mine, aº ficitat toatã cartea. ªi dacã toate acestea nu au convinscititorul, el este invitat sã compunã mãcar un astfel deaforism ºi sã trãiascã cele scrise în conformitate, adicãsã dea viaþã cuvântului.

Dupã spusa Alexandrei Mihalache, “Sunt oamenicare ºi-ar da viaþa pentru a trãi”. A trãi, dar nu oricum,ci dupã normele demnitãþii umane. Ceea ce Alexandraface din plin, împãrtãºindu-ne ºi nouã acest MODUSVIVENDI.

CEZARINA ADAMESCU24 Octombrie 2016

20


ÎNTRE EXPRESIE ªI ADEVÃR - Editura Universitară · PDF fileEDITURA...

Documents

Transcript of ÎNTRE EXPRESIE ªI ADEVÃR - Editura Universitară · PDF fileEDITURA...