Nr4 Noiembrie 2010

8
Nr. 4 / Noiembrie 2010 Publicaţie internă a Mechel East Europe Metallurgical Division Mechel în România Oţelu Roşu istoria uzinei – istoria metalurgiei istoria uzinei – istoria metalurgiei Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu 7 7 7 >> >> >> >> >> >> >> >> 3 3 3 3 > >> >> >> >> >> >> 6 6 6 6 6 6 > >> >> >> >> >> >> Cuptorul modernizat, aproape de finalizare Piaţa sârmei Producătorii se reorientează Producţia creşte la toate uzinele

description

>> Mechel în România Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Ductil Steel Oţelu Roşu Piaţa sârmei Cuptorul modernizat, aproape de finalizare >>>> >>>> >>>>>> Ductil Steel Oţelu RoşuDuctilSteelOţeluRoşu Nr. 4 / Noiembrie 2010 >>>>>>

Transcript of Nr4 Noiembrie 2010

Page 1: Nr4 Noiembrie 2010

Nr. 4 / Noiembrie 2010 Publicaţie internă a Mechel East Europe Metallurgical Division

Mechel în România

Oţelu Roşuistoria uzinei – istoria metalurgieiistoria uzinei – istoria metalurgieiOţelu Roşu

Ductil Steel Oţelu Roşu777777Ductil Steel Oţelu RoşuDuctil Steel Oţelu RoşuDuctil Steel Oţelu Roşu>>>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>>>>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>Ductil Steel Oţelu RoşuDuctil Steel Oţelu Roşu>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>>>>>>>>>>>>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>>>Ductil Steel Oţelu Roşu>>Ductil Steel Oţelu Roşu3333333333>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> 6666666666>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

44>>>>>>

Cuptorul modernizat, aproape de finalizare

Piaţa sârmeiProducătorii se reorientează

Producţia creşte la toate uzinele

Page 2: Nr4 Noiembrie 2010

2 Grupul Mechel Nr. 4 / Noiembrie 2010

Laminate la cald

Mechel Târgovişte: 268 761 tone

Ductil Steel Buzău: 199 848 tone

Mechel Câmpia Turzii: 145 222 tone

Oţel brut

Mechel Târgovişte: 327 132 tone

Ductil Steel Oţelu Roşu: 299 825 tone

Sârmă şi produse din sârmă

Ductil Steel Buzău: 67 232 tone

Mechel Câmpia Turzii: 47 428 tone

Profile laminate

Laminorul Brăila: 105 968 tone

Rezultate de producţie în primele 9 luni ale anului 2010

Combinatul Metalurgic din Beloreţka fost premiat de Guvernul Federaţiei Ruse

Ceremonia decernării diplomelor s-a desfăşurat pe data de 20 octombrie 2010 la Moscova, în sala de ceremonii a Casei Albe. Printre cele opt întreprinderi din Rusia laureate ale premiului Guvernului Federaţiei Ruse în domeniul calităţii s-a numărat şi Combinatul Metalurgic din Beloreţk.

Premiul Guvernului Federatiei Ruse în domeniul calităţii este cea mai înaltă distincţie care poate fi acordată astăzi în Rusia pentru întreprinderile care pun cel mai mare accent pe calitate, ca factor principal al competitivităţii.

Această competiţie se desfăşoară în Rusia de 13 ani iar Combinatul Meta-lurgic din Beloretsk a participat pentru prima dată la un astfel de eveniment. Prim-viceprim- ministrul Federaţiei Ru-se, Igor Shuvalov, a înmânat premiul directorului executiv al Combinatului Metalurgic din Beloreţk, Victor Kamelin. Diploma acordată laureatului premiului este semnată de către prim-ministrul Federaţiei Ruse, Vladimir Putin.

Directorul executiv al combinatului, Victor Kamelin, în discursul său a de-

clarat: “Într-un astfel de eveniment de rang înalt, Combinatul Metalurgic din Beloreţk reprezintă cu onoare domeniul siderurgic al Republicii Başkortostan şi compania Mechel. Decoraţia acordată a rezultat atât din munca metalurgiştilor din Beloreţk, cât şi din munca tutu-ror întreprinderilor companiei noastre. Produsele combinatului din Beloreţk reprezintă un lanţ întreg al fluxurilor de producţie din întreprinderile Mechel din domeniul minier, metalurgic şi de lami-nare. Noi suntem ultima verigă a aces-tui lanţ, ultimul nivel de procesare şi realizăm produse cu valoare adaugată mare. Această distincţie confirmă re-putaţia de producător de marfă de înaltă calitate. Mai mult decât atât, titlul de lau-reat al premiului Guvernului Federaţiei Ruse ne obligă să lucrăm mai bine”.

De asemenea, în luna iunie 2010, combinatul a primit titlul de “Cel mai bun exportator al Federaţiei Ruse”, şi în data de 21 octombrie a.c. a primit di-ploma concursului anual “Cel mai bun exportator al Republicii Baskortostan din anul 2009”.

Director executiv BMK, Victor Kamelin (în stânga fotografiei)Director calitate Anatolii Nosov (în partea dreaptă)

Înalta calitate a produselor fabricate de Combinatul Metalurgic din Beloreţk a fost confirmată de o disticţie acordată de către Guvernul Federaţiei Ruse. Premiul a fost acordat pentru

rezultatele deosebite în ceea ce priveşte calitatea produselor şi serviciilor şi pentru reuşita implementării strategiilor eficiente în managementul calităţii.

Compania Mechel pe un trend stabil pozitivÎn luna octombrie, compania Mechel a anunţat rezultatele de producţie pentru primele 9 luni şi rezultatele financiare pentru

primele 6 luni anului 2010. Acestea arată că grupul Mechel s-a înscris pe un trend stabil pozitiv.

La începutul anului, compania a in-trat într-un ritm rapid de producţie, fapt care este reflectat şi de indicatorii de producţie pentru primele 9 luni ale anu-lui 2010. Începând cu trimestrul al II-lea, volumurile de producţie ale cărbunelui au atins şi menţin în continuare nivelul anterior crizei. În total, în primele 9 luni ale anului 2010, producţia de cărbune cocsificabil a depăşit cu 66% nivelul afer-ent aceleaşi perioade ale anului trecut. Producţia de cărbune pentru metalurgie a înregistrat o creştere de 262%.

Divizia metalurgică a înregistrat re-zultate pozitive, înregistrând o creştere de producţie a oţelului, a laminatelor şi produselor cu valoare adăugată mare. În comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, poducţia de oţel a crescut cu 13%, la laminate cu 18%, la sârme şi produse din sârmă cu o treime, volu-

murile de producţie de feroaliaje sunt în creştere treptată.

Dinamica indicatorilor de producţie a întreprinderilor Mechel din România, în primele 9 luni ale anului 2010 este în corelare cu un trend pozitiv comun. Ast-fel, indicii de producţie pentru toate gru-pele de produse s-au înscris pe trenduri crescătoare.

În cadrul companiei au fost luate măsuri de amploare pentru reînnoirea bazelor de producţie la întreprinderile din grup. Segmentul metalurgic a fost consolidat prin achiziţiile noilor active şi darea în exploatare de echipamente noi. A continuat extinderea zonelor de prezenţă a reţelei de desfacere şi perfecţionarea structurii de manage-ment al activelor grupului.

De la începutul anului, conjunctu-ra preţurilor de pe pieţele impor-tante a fost, în general favorabilă, ceea ce a influenţat pozitiv rezultatele operaţionale şi financiare ale companiei. În general, până la sfârşitul anului se aşteaptă realizarea planului de creştere a volumurilor de producţie pe cele mai semnificative direcţii.

Rezultate financiare OAO Mechel

Venituri: $ 4,3 miliardeEBITDA: $ 781 milioaneProfit Net: $ 121 milioane

Produse 9 luni 2010,mii tone

9 luni 2010în comparaţie

cu primele 9 luni 2009, %

Concentrat cărbune cocsificabil 8 296 +66 Cărbune pentru metalurgie 1 712 +262 Cărbune energetic 6 403 -9 Concentrat minereu de fier 3 145 -1 Concentrat minereu de crom 171 +23 Nichel 13 +10 Ferosiliciu (65% şi 75%) 67 +2 Ferocrom (65%) 62 +18 Cocs 2 899 +29 Fontă 3 075 +13 Oţel 4 496 +13 Laminate la cald 4 560 +18 Laminate plate 317 +34 Laminate lungi 2 608 +5 Ţaglă 1 635 +43 Sârmă şi produse din sârmă 633 +32 Piese forjate 55 +58 Piese matriţate 70 +64

Page 3: Nr4 Noiembrie 2010

ŞtiriNr. 4 / Noiembrie 2010

Numiri în funcţie

Sergey Fedorov a fost numit în funcţia de director general al întreprinderii Mechel Câmpia Turzii. A absolvit studiile la Insti-tutul de Minerit şi Metalurgie din oraşul Magnitogorsk (Rusia), cu specializarea inginer metalurgist. Este angajat al companiei Mechel din anul 2002. A ocupat diferite funcţii de conducere în cadrul Uzinei de sârmă şi produse din sârmă din oraşul Viartsili (Rusia), ultima funcţie ocupată de domnul Fedorov fiind cea de director general al întreprinderii.

Victor Dyshlevich - de un an la conducereaDiviziei Metalurgice Est-Europene a companiei Mechel

În octombrie 2009, domnul Victor Dyshlevich a fost numit în funcţia de director general al Diviziei Metalurgice Est - Europene a companiei Mechel. De atunci, domnul Dyshlevich a urmărit în primul rând îndeplinirea celor mai importante obiective Mechel în România, şi anume: păstrarea nivelului de producţie şi asigurarea volumului de vânzări corespunzător.

De la numirea în funcţie, domnul director general îşi alocă mult timp între Târgovişte, Oţelu Roşu, Câmpia Turzii, Brăila şi Buzău. Domnului Dyshlevich nu-i place să vorbească despre sine, considerând că orice conducător este caracterizat prin rezultatele companiei pe care o conduce, nu prin vorbe.

În data de 1 noiembrie 2010 a avut loc o întâlnire între reprezentanţii AVAS (Au-toritatea de Valorificare a Activelor Statu-lui) şi conducerea întreprinderii Laminorul Brăila. Întâlnirea s-a desfăşurat în cadrul pregătirii pentru încheierea contractului de privatizare. Printre subiectele discutate au fost situaţia curentă a întreprinderii şi planurile pentru viitor.

Laminorul Brăila a fost privatizat în anul 2006. Contractul de privatizare semnat pe o perioada de 5 ani include obligaţiile asu-mate de către cumpărător şi îndeplinirea acestora - fapt deja confirmat oficial încă din anul 2009. La momentul actual, până la

încheierea acestui contract de privatizare, întreprinderea se află sub monitorizarea statului pentru a verifica îndeplinirea obli-gaţiilor contractuale.

Deşi la momentul de faţă Mechel nu are obligaţii investiţionale asumate faţă de AVAS, în 7 luni de activitate s-au investit în tehnologia şi protecţia mediului peste 800 mii de euro. Scopul principal al investiţii-lor este creşterea volumului de producţie a profilelor laminate şi scăderea costurilor de producţie. De asemenea, se va pune ac-cent pe lărgirea ariei geografice a pieţelor de desfacere. Primele rezultate din realiza-rea acestei strategii sunt evidente: între-

prinderea a atins un volum de producţie record – în primele 9 luni ale anului 2010 au fost produse 92 mii de tone de profile laminate, ceea ce este de 3 ori mai mult în comparaţie cu rezultatele aceleeaşi pe-rioade a anului 2009.

Reprezentanţii Autorităţii au apreciat rezultatele proiectelor investiţionale reali-zate şi de cele planificate, agreând corecti-tudinea strategiei alese. În aceeaşi ordine de idei, AVAS a susţinut politica socială sta-bilită la întreprindere. În luna octombrie a anului curent a fost semnat un act adiţio-nal la Contractul Colectiv de Muncă.

“Pentru noi este foarte importantă susţi-nerea din partea AVAS a strategiei noastre . Grupul Mechel este prezent în România de mai mulţi ani şi este văzut ca un inves-titor de încredere”, - a declarat directorul general al întreprinderii Laminorul Brăila, Sergey Sokirkin. “Sunt mulţumit de rezul-tatele întâlnirii – am reuşit să ne înţelegem şi am văzut din partea Autorităţii un viu in-teres în dezvoltarea întreprinderii, ceea ce este foarte important, intrucât noi facem un lucru de interes comun, şi anume, con-tribuim la relansarea sectorului industrial al economiei.”

AVAS agreează politica grupului Mechella Laminorul Brăila

Boincean Eduard Simion a fost numit în funcţia de director control risc la Ductil Steel punct de lucru Oţelu Roşu. În anul 1992 a absolvit studiile la Facultatea Juridică a Universităţii de Stat a Republicii Moldova, cu specializarea jurist. A lucrat în ca-drul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova timp de zece ani. Ultimii trei ani a lucrat ca Şef Departament Securita-te Economică, Fizică şi Pază la întreprinderea Red Union Fenosa S.A. din Republica Moldova.

De la preluarea conducerii a trecut un an. Situaţia pe piaţa produselor metalurgice din România înca rămâne complicată: proiectele mari de infrastructură şi cele industriale sunt în conservare, numărul de insolvenţe şi faliment în rândul companiilor de construcţii a atins un nivel record. Cu toate acestea, indicatorii de producţie ai Diviziei arată îndeplinirea obiectivelor stabilite cu un an în urmă.

În primele nouă luni ale anului 2010, volumul de producţie al întreprinderilor Diviziei a crescut la toate grupele de produse: la oţel brut şi laminate la cald a crescut de 1,5 ori în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2009, sârma şi produsele din sârmă au înregistrat o creştere cu 130%. În octombrie 2010 s-a înregistrat o producţie lunară record de oţel brut: 45 de mii de tone, fiind performanţa cea mai mare din ultimii trei ani. Trebuie remarcat faptul că la Mechel Târgovişte, s-a modificat structura producţiei de oţel în sensul creşterii ponderii oţelurilor speciale în volumul

total al producţiei. Producţia oţelurilor aliate în primele 9 luni ale anului 2010 a crescut de 5,8 ori în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2009 şi de 3 ori în comparaţie cu anul 2008. Se aşteaptă păstrarea acestei tendinţe de creştere treptată a ponderii oţelurilor speciale în volumul total al producţiei de oţel.

În ceea ce priveşte sortimentul produselor din sârmă, schimbarea în acest sector de producţie este legată de majorarea cotei de produse cu valoare adăugata mare în volumul total al producţiei. Întreprinderile de acest profil ale companiei, Mechel Câmpia Turzii şi Ductil Steel Buzău au în vedere creşterea cantităţilor de produse finite care au cerere sporită pe piaţă: plasă sudată, fibră metalică, sârmă zincată, evitând vânzările de produse cu prelucrare simplă la preţuri scăzute. Această tendinţă a devenit posibilă odată cu punerea în funcţiune a echipamentului modern pentru producţia de plase sudate la Mechel Câmpia Turzii şi lărgirea ariei geografice a distribuţiei acestui produs.

Apreciem că pentru anul 2010 volumul de producţie va depăşi nivelul anterior crizei. Astfel, producţia cumulată de oţel brut la întreprinderile Mechel Târgovişte şi Ductil Steel Oţelu Roşu va depăşi 910 mii de tone, ceea ce va fi cu 135 mii de tone mai mult decât în anul 2008. Producţia cumulată la sârmă şi produse din sârmă la întreprinderile Mechel Câmpia Turzii şi Ductil Steel Buzău la finele anului 2010 se estimează că va depăşi cu 8-10% nivelul producţiei anului anterior crizei.

Creşterea volumului de producţie este posibilă datorită politicii tehnice şi investiţionale corecte, optimizării fluxurilor de producţie, şi consolidării sistemului de distribuţie. De asemenea s-a avut în vedere încărcarea la nivelul maxim al capacităţilor oţelăriilor de la Târgovişte şi Oţelu Roşu. Prin turnarea la lingou a oţelurilor care se pretează la această tehnologie de turnare. Astfel, producţia de oţel va creşte cu 35 - 40 mii de tone pe lună.

În afara indicatorilor de performanţă din sectorul de producţie, trebuie

subliniate şi alte realizări în acest an: uzina de întreţinere Mechel Reparaţii Târgovişte, a cărei activitate a fost suspendată pe o perioadă de doi ani, şi-a reînceput activitatea în anul 2010. În cadrul uzinei a fost relansată producţia de cilindri de laminor şi lingotiere, care sunt folosite în procesul de producţie de către întreprinderile Diviziei. Mai mult decât atât, majoritatea lucrărilor, mai ales în cadrul proiectelor de investiţii derulate la întreprinderile Diviziei, sunt efectuate de către specialiştii uzinei.

Evoluţia producţiei cumulate a întreprinderilor Mechel din România

Page 4: Nr4 Noiembrie 2010

Oţelu Roşu este situat în Nord Estul Judeţului Caraş-Severin, într-o zonă bogată în zăcăminte

feroase. Preocupări legate de extracţia şi prelucrarea fierului sunt menţionate pe aceste meleaguri încă de la începutul mileniului trecut, dar despre o industrie organizată putem vorbi abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Astfel in anul 1778 existau 13 ateliere cu 26 de cuptoare de extragere si prelucrare a fierului, iar în anul 1796 în satul Ohaba-Bistra, la poalele Dealului lui Ferdinand (Ferdinandsberg), Frantz Martinschitz a construit o forjă cu atelierul aferent. Acest atelier este punctul de plecare al uzinei pe care astăzi o cunoaştem sub numele de Ductil Steel Oţelu Roşu. Urmărind istoria uzinei putem să aflăm cu precizie evoluţia mondială a procedeului tehnologic de obţinere a oţelului.

Fierul produs în forja lui Martinschnitz era folosit la confecţionarea cercuri-lor metalice pentru protecţia roţilor de căruţă. Fabricarea acestora era o me-serie raspândită în zonă. Construirea forjei a fost justificată si prin existenţa

în regiune a instalaţiilor de extragere a fierului din minereu prin intermediul cuptoarelor catalane. Astfel, materia primă furnizată de zăcămintele de fier bogate şi uşor exploatabile din apro-priere au sustinut dezvoltarea uzinei.

În anul 1804, întreprinderea face următorul pas în dezvoltare şi dă în ex-ploatare cuptoarele cu vatră de afânare, care mai târziu, prin 1830, au fost supli-mentate cu trei cuptoare de pudlaj, cali-tatea oţelului obţinut prin pudlaj fiind superioară celui obtinut în vetrele de afânare.

In 1823, toate instalaţiile metalurgice din Ferdinandsberg (Oţelu Roşu) erau vândute unei mari societaţi, Societatea Unită Bistra-Ruschiţa, care dispunea de resursele necesare pentru dezvoltarea uzinei: finanţe, dreptul de a exploata zăcăminte de minereu din zonă, precum şi pădurile. La scurt timp după achiziţionare, pentru prelucrarea oţelului produs, la Uzina de Fier din Ferdinansberg (Oţelu Roşu) a fost construit un laminor. Ţaglele obţinute la acest laminor au fost prelucrate la atelierul de forjă în bandaje de roţi

pentru căruţe. Deşi uzina s-a dezvoltat destul de bine, nu a putut ţine pasul cu metalurgia europeană. În deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea, industria Transilvaniei a rămas în urmă cu tehnologiile folosite în metalurgie. În timp ce, în apusul Europei, producţia metalurgică era în creştere din punct de vedere calitativ (vetrele de afânare au fost înlocuite în totalitate cu cuptoarele de pudlaj, forjarea fierului – cu laminarea, roţile hidraulice – cu puterea aburului) în unităţile metalurgice ale Societăţii Bistra-Ruşchiţa s-au menţinut procedeele vechi. Folosirea tehnologiilor de producţie învechite a condus la un nivel ridicat al costurilor de producţie. Astfel, nemaiputând face faţă concurenţei de pe piaţă, Societatea Unită Bistra-Ruşchiţa se lichidează şi în 1857 îşi vinde toate unităţile sale metalurgice, inclusiv Uzina din Ferdinandsberg.

După această etapă, instalaţiile metalurgice din Ferdinandsbeg (Oţelu Roşu) poartă denumirea oficială de Uzina de Fier Ferdinandsberg, aparţinând acum unei companii mari - Asociaţia Braşoveană de Mine si Metalurgie. Aceasta a fost o perioadă prosperă şi benefică pentru uzină. Pe vremea respectivă uzina prelucra anual 600 de tone de fontă. Proprietarii au investit mult în modernizarea capacităţilor, diversificarea producţiei şi dezvoltarea forţei de muncă experimentată în metalurgie. În 1868 a fost dat în exploatare un nou laminor de semifabricate şi şine de cale ferată. Prin lansarea acestui echipament modern pentru perioada respectivă, Uzina de Fier Ferdinandsberg (Oţelu Roşu) a devenit a doua unitate siderurgică din ţară care producea şine de cale ferată, după combinatul de la Reşiţa. Şinele produse de acest laminor erau destinate construirii reţelei de cale ferată din România. Când cererea de linii de cale ferată a scazut, ca răspuns la tendinţele pieţei, în anul 1881, la Uzină se dă în folosinţă un nou laminor de tablă subţire, produs solicitat de piaţă la acel moment.

În perioada aceea cerinţele mereu crescânde ale consumatorilor de oţel nu mai puteau fi satisfăcute de calitatea oţelului pudlat. De exemplu, şinele de cale ferată obţinute din oţel pudlat, odată cu punerea în funcţiune a locomotivelor mari, cu viteze sporite, au început să producă fisuri.

Descoperirea tehnologiei Siemens - Martin la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost de bun augur pentru uzină. Oţelul produs în cuptoarele Siemens-Martin a fost de calitate mai bună în comparaţie cu cel produs prin pudlaj. La Uzina de fier Ferdinandsberg, primul cuptor Siemens-Martin de 6,5 tone / şarjă a fost construit şi dat în exploatare în 1891.

Alături de acest cuptor au mai fost realizate şi alte investiţii. Totuşi, cheltuielile pentru transportul fontei de la Călan şi cele făcute pentru investiţii, împreună cu scăderea preţurilor de piaţă a produselor fabricate de uzină, au condus la o rentabilitate scăzută. Astfel, în anul 1897, Uzina de Fier

Istoric4 Nr. 4 / Noiembrie 2010

Oţelu Roşu: istoria uzinei – istoria metalurgieiDacă putem vorbi despre o întreprindere din România care

a fost martoră la întreaga evoluţie a industriei metalurgice pe plan mondial, urmând toate etapele dezvoltării, de la ciocane

acţionate de forţa apei unui râu, până la tehnologia turnării con-tinue a oţelurilor speciale, cu siguranţă că această întreprindere este Ductil Steel Oţelu Roşu.

Auschnitt cu avionul personal

Colonia veche Oraşul Oţelu Roşu azi

Actualul oraş Oţelu Roşu este constituit prin unirea a patru localităţi, devenite astăzi cartiere. Prima este Ohaba Bistra, atestată documentar din 1430 sub nume-le de “Bisthere”. A doua este localitatea Cireaşa, atestată documentar din 1480 sub numele de “Cseresee”. A treia este localitatea Mal, atestata documentar din 1561. A patra localitate este chiar vatra oraşului Oţelu Roşu şi este atestată din anul 1796 sub numele de “Colonia Veche”, fiind la origine o colonie muncitorească locuită de forţa de muncă strămutată în această regiune pentru industria metalurgică. Colo-nia îşi schimbă numele în anul 1807 devenind Ferdinandsberg (în traducere dealul

lui Ferdinand). Sub dominaţia imperiului Austro-Ungar, între anii1867 şi 1918 nu-mele localităţii devine Nandorhegy, o traducere în maghiară a numelui Dealul lui Ferdinand. În 1918 se revine la vechea denumire de Ferdinandsberg, pentru ca în 1924 să se numească Ferdinand. În anul 1945, localitatea Mal se uneşte cu oraşul Ferdinand. În 1948, după sosirea la putere a regimului comunist în România, nu-mele localităţii devine Oţelu Roşu. Titulatura de oraş a localităţii Oţelu Roşu este obţinută abia în anul 1960 când se uneşte cu localităţile Ohaba Bistra şi Cireaşa. Din 1960 şi până în prezent oraşul s-a extins, construindu-se noi cartiere de locuinţe.

Colonia Veche

Scurtă istorie a oraşului Oţelu Roşu

Ciocane hidraulice

Page 5: Nr4 Noiembrie 2010

Istoric 5Nr. 4 / Noiembrie 2010

Oţelu Roşu: istoria uzinei – istoria metalurgiei

Ferdinandsberg (Oţelu Roşu) este vândută Societăţii Anonime pe Acţiuni de Mine şi Metalurgie Călan. A început o nouă etapă în viaţa Uzinei – liniile vechi de laminare a profilelor uşoare au fost demontate şi înlocuite cu o nouă linie de acelaşi profil, a fost instalată o cajă degrosisoare şi una pentru laminarea tablei subţiri de acoperiş. În perioada următoare - pana în 1924, uzina a parcurs cea mai controversată etapă în dezvoltarea sa. La începutul perioadei societatea a beneficiat de modernizări majore, de forţă de muncă calificată – ceea ce a condus la un nivel ridicat al producţiei. Însă sfârşitul acestei perioade a fost afectată de primul Război Mondial, când majoritatea utilajelor din Uzină au fost demontate şi transferate în Ungaria.

Industria României, ca şi a altor ţări participate la Razboiul Mondial a fost distrusă. În aceste condiţii pe data de 9 martie 1924 Societatea Anonimă pe Acţiuni de Mine şi Metalurgie Călan a vândut uzinele sale (inclusiv Oţelu Roşu) unei companii înfiinţate de către Max Auschnitt – Societatea Uzinele Metalurgice Titan, Nădrag, Călan SAR. Până în anul 1948 când Uzina Fierdinand a apartinut lui Max Auschnitt, a fost o

perioadă interesantă, cuprinzând mai multe etape caracterizate printr-un ritm accentuat de dezvoltare şi condiţii economice dificile, caracteristice crizei anilor `30 precum şi printr-o perioadă de adaptare tehnologică la producţia de război. Uzina producea diferite sortimente de tablă (neagră, zincată, plumbuită, ondulată), profile uşoare, cuie, sârmă ghimpată. În acestă perioadă, Uzina Ferdinand, în premieră în România, a reuşit să adopte procedeul de turnare a cilindrilor din fontă cu crustă dura pentru laminoarele de tablă. În 1948, Uzina a fost naţionalizată, schimbându-şi denumirea în Uzina Oţelu Roşu. A urmat o perioadă de peste 50 de ani când aceasta a fost în proprietatea statului Român. Atunci s-a investit mult în retehnologizare în contextul programului naţional de industrializare: s-a instalat prima maşină de turnare continuă a oţelului din România, s-a pus în funcţi-une Oţelăria Electrică, au fost asimilate 75 de mărci noi de oţeluri, au fost mo-dernizate echipamentele vechi şi instalate unele noi. Îmbunătăţirile intervenite s-au concretizat într-o permanentă creştere a producţiei, însă la începutul anilor ‘90, situaţia economico-financiară a unităţii se degradează

accentuat ca rezultat al schimbărilor geo-politice dar şi din necesitatea de a se adapta noilor cerinţe economice ale tranziţiei spre economia de piaţă. Transformarea uzinei în societate pe acţiuni, (H.G. nr. 29/1991) a condus la schimbarea numelui în Socomet S.A. Oţelu Roşu. Aceasta a trecut prin mai multe etape de privatizare, mai mult sau mai puţin reuşite. Prima privatizare a avut loc în perioada 1991 - 1992, când acţionarii majoritari au devenit fraţii Busseni din Italia. Apoi, pachetul majoritar de acţiuni al uzinei a fost cumpărat în 1999 de către fraţii Gavazzi, ambele privatizări fiind eşecuri pentru combinat. După lichidarea acesteia în 2005, noul proprietar devine Ductil Steel Buzău, care intră în componenţa grupului Mechel începând cu anul 2008.

Oameni care au construit Oţelu Roşu

Timp de 200 de ani, evoluţia uzinei a caracterizat spiritul creator şi inova-tor al muncitorilor locali, priceperea cu care aceştia au conferit valori inestima-bile metalului românesc, fapte de mân-drie şi respect ale generaţiilor trecute şi prezente.

Populaţia oraşului Oţelu Roşu a cres-cut în anii ‘70, ca urmare a dezvoltării industriei siderurgice din această locali-tate care, necesitând forţă de muncă calificată şi necalificată, a atras un număr mare de muncitori, veniţi şi din alte zone ale ţării. Majoritatea celor veniţi s-au stabilit în oraş. La recensământul din 1985, oraşul avea 14.910 locuitori.

Pentru locuitorii urbei, Combinatul metalurgic reprezintă inima oraşului. Întreaga lor viaţă gravitează, direct sau indirect în jurul combinatului.

1796 - Frantz Martinschnitz construieşte o forjă cu un atelier de fierărie. Este punctul de plecare al uzinei.

1823 - Uzina avea cuptoare cata-lane, vetre de afânare, un atelier de bandaje cu patru ciocane hidraulice, şi un atelier de lăcătuşerie.

1830 - Se instalează primele trei cuptoare de pudlaj, tehnologie de ultimă oră în acea vreme.

1842 - Se construieşte primul lami-nor pentru obţinerea ţaglelor de oţel, cu un cuptor de tip Schweissofem.

1868 - Se construieşte un laminor de semifabricate şi şine de cale ferată cu 5 caje, acţionat de o turbină hidraulică de 80 C.P.

1881 - Se construieste primul lami-nor de tablă subţire.

1891 - Se construieşte primul cup-tor Siemens Martin de 6.5 tone pe şarjă.

1903 - Se construieşte un nou lami-nor de tablă subţire dotat cu două caje degrosisoare şi două finisoare acţionat de o turbină hidraulică de 350 C.P.

1912 - Se scot din uz cuptoarele de pudlaj, Uzina fiind ultima din ţară care a folosit această tehnologie. Se construieşte un al doilea cuptor Sie-mens Martin de 15 tone pe şarjă.

1914 - Se construieşte un nou pod peste Bistra, şi se trage linie de cale ferată cu ecartament normal de la gara oraşului până la uzină.

1948 - Uzina este naţionalizată.1951 - 1968 Se realizează impor-

tante modernizări ale capacităşilor de producţie, se racordează uzina la reţeaua de gaz, se construieşte linie de cale ferată pănă în depozitul de fier vechi.

1975 - Se dă în exploatare primul cuptor electric de 50 de tone/şarjă.

1977 - La Oţelu Roşu se construieşte prima maşină de turnare continuă din România.

1989 - După revoluţie şi căderea regimului comunist, uzina se trans-formă în societate pe acţiuni sub nu-mele de Socomet SA Oţelu Roşu.

1991- A încetat activitatea Oţelăriei Siemens-Martin.

1991 - 1992 Prima privatizare a combinatului cu fraţii Busseni, prin constituirea unei societăţi mixte

1999 - A doua privatizare: uzina este cumpărată de investitorii ita-lieni, luând numele de Gavazzi Steel.

2005 - Uzina este cumpărată de către Ductil Steel Buzău, luând nume-le pe care îl are şi în ziua de azi, Ductil Steel Oţelu Roşu.

2008 - Uzina intră în componenţa grupului Mechel o dată cu Ductil Steel Buzău.

Repere importantedin istoria uzinei

Ductil Steel Oţelu Roşu

Cuptor Siemens Martin

Muncitori de la Uzina Ferdinand, 1933

”Meseria de oţelar o ai în sânge. Se transmite din tată în fiu. Odată ce te-ai molipsit de această meserie, nu mai poţi alege alta. Pentru mine e ca un sport extrem în care se îmbină curajul de a te confrunta zilnic cu balaurul care varsă foc pe nări (cuptoarele în care se topeşte metalul de culoarea focului) şi plăcerea de a vedea că eşti în stare să domoleşti acest balaur şi să-l supui voinţei tale,” spune un oţelar de la Oţelu Rosu cu mândrie.

Page 6: Nr4 Noiembrie 2010

Pieţe de profil6 Nr. 4 / Noiembrie 2010

Noi tendinţe în piaţa sârmeiMechel este astăzi cel mai mare producător de sârmă şi produse din sârmă din România. Gama produselor fabricate la uzinele Mechel Câmpia Turzii şi Ductil Steel Buzău este foarte diversificată

şi include atât produse simple, tradiţionale, cum sunt caielele, până la cele mai moderne produse de ultimă generaţie, cum este fibra metalică.

Vorbind despre tendinţele generale ale pieţei româneşti de sârmă şi pro-duse din sârmă în anul 2010 compa-

rativ cu anul 2008 (an de vârf în ceea ce priveşte consumul) piaţa nu şi-a revenit de-ocamdată la nivelul anilor anteriori crizei. Însă, în comparaţie cu alte produse siderurgice, cum este oţelul beton, producă-torii de sârmă au suportat scăderea pieţei interne mai uşor. Se observă o tendinţă a producătorilor de a se ori-enta mai mult spre export, pentru a putea comercializa produsele mai puţin solici-tate de către piaţa internă, păstrând totodată nivele de producţie rezonabile.

O consecinţă a acestui trend este pătrunderea pro-ducătorilor români pe pieţe-le externe, care, până atunci, nu erau atât de atractive. Avantajul cel mai mare al acestei strategii se va vedea în mo-mentul în care cererea internă de produse siderurgice va creşte. În acel moment, pia-ţa va impune creşterea producţiei la un ni-vel care să asigure un randament şi o efici-enţă economică sporită. Luminiţa Grigore,

director vânzări Ductil Steel Buzău spune că, în principal, uzinele Mechel au urmat tendinţele generale ale pieţei.

În primele nouă luni ale anului 2010 producţia de sârmă şi a produselor din sârmă la Ductil Steel Buzău a crescut cu

140%, iar la Mechel Câmpia Turzii cu 125% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2009. Astfel, producţia me-die lunară a sârmei şi pro-duselor de sârmă la Mechel Câmpia Turzii este de circa 5200 tone, iar la Ductil Steel Buzău – 12 000 tone.

Dintre toate produsele fabricate la Ductil Steel Bu-zău, cea mai mare creştere a fost atinsă la sârma zinca-tă. În această perioadă s-au fabricat 13 500 tone – o cantitate aproape dublă în comparaţie cu anul 2009.

Mechel Câmpia Turzi a produs 24 700 tone de sârmă zincată, astfel împreună atingând o cotă semnificativă pe piaţa românească la acest produs. La Mechel Câmpia Turzii, cea mai mare creştere s-a înregistrat la producţia plaselor sudate, lansată aici la sfârşitul anului precedent.

“Plasa de Buzău”Marca unui producător este ca un

stindard: acesta poate fi ridicat, cobo-rât sau pur şi simplu purtat cu modestie. Ductil Steel Buzău este un exemplu al primei variante. Uzina nu este doar cel mai mare producator al plaselor sudate pe piaţa românească, dar este şi singu-rul tradiţional. Denumirea uzinei a de-venit un brand, un apelativ pentru acest produs în România. În ciuda faptului că sunt mulţi producători autohtoni, plase-le sudate în România se numesc „plase de Buzău”. Acest lucru este determinat de faptul că Ductil Steel Buzău este pro-ducător tradiţional şi lider incontestabil pe piaţă. Pentru metalurgie este un caz şi mai rar, datorită limitării în identificarea produsului (nu exista ambalaj special, know-how în proces tehnologic sau ca-racteristici deosebite).

Ductil Steel Buzău deţine o cotă de piaţă substanţială – 30% din totalul pro-ducţiei autohtone. Pe piaţa românească mai exista câţiva producători mari dar şi foarte mulţi producători mici de plase sudate care folosesc sârmă achiziţionată în cele mai multe cazuri din import (în principal din Ucraina).

Plasa sudată este folosită în construc-ţii civile şi industriale, pentru armarea elementelor din beton plane sau curbe şi consolidarea zidăriei de cărămidă, pardo-seli, producerea de panouri prefabricate, pavaje, în agricultură pentru construirea de sere, carcase şi garduri decorative, pentru fabricarea de ţarcuri, cuşti şi coli-vii necesare în sectorul zootehnic.

Materia primă de bază pentru produ-cerea plaselor sudate este sârma lamina-tă cu conţinut redus de carbon, cu dia-metrul între 5,5 şi 11 mm, în totalitate de fabricaţie proprie. Complexul de pro-ducţie a plaselor sudate de la Ductil Steel

Buzău include zece instalaţii de sudură. Capacitatea cumulată a acestor instalaţii este de 150 - 250 tone pe zi, în funcţie de dimensiunea sârmei, a panoului şi a ochiurilor plasei. În present, Ductil Steel Buzău produce în medie lunar între 3 500 şi 4 500 de tone, însă, pentru o eficienţă ridicată, producţia lunară trebuie să de-păşească 5 000 de tone.

Calitatea acestor produse este recu-noscută şi autorizată pe piaţa internă şi internaţională de instituţii specializate în aprecierea siguranţei în construcţii.

Din dificultăţile pe care le ridică pla-sele sudate, menţionăm costul destul de ridicat al transportului şi condiţiile speciale în care se transportă. Conform cerinţelor pieţei, Ductil Steel şi-a adaptat producţia pentru transportul cu autoca-mioane, care este mai avantajos şi mai operativ faţă de cel vagonabil. Într-un au-tocamion se pot încărca 22 tone de plase sudate doar în condiţiile în care dimensi-unile plaselor sudate sunt adaptate pen-tru valorificarea la maximum a spaţiului de transport disponibil.

Aceste probleme determină şi distri-buţia geografică a vânzărilor. În cele mai multe cazuri, livrarea plasei sudate la distanţe mari nu este avantajoasă. Ast-fel, aria de acoperire a Ductil Steel Buzău este Moldova, Muntenia şi Dobrogea. Pentru îmbunătăţirea logisticii, şi opti-mizarea producţiei, în noiembrie 2009 a fost pus în funcţiune un complex de pro-ducere de plase sudate şi la Mechel Câm-pia Turzii. Acesta include două instalaţii de fabricare de plase sudate marca LIMA 1 şi LIMA 2, cu o productivitate generală de 18,5 mii de tone pe an. Sârma folosită ca materie primă, este de asemenea de producţie proprie.

Mechel Câmpia Turzii este unul dintre pionerii în producţia de fibră metalică pentru armare a betonului în România. În noiembrie 2009, la această întreprin-dere a fost lansat un complex nou pentru producţia fibrei metalice. Capacitatea in-stalată a acestui complex este de 1 200 tone pe lună.

Simultan a fost lansată şi o linie nouă pentru împachetarea fibrei metalice. În primele nouă luni ale anului 2010, Me-chel Câmpia Turzii a produs 2 000 tone de fibră.

Fibra metalică – reprezintă bucăţi de sârmă, obţinute prin tăierea sârmei din oţel cu un conţinut scăzut de carbon. Bine amestecate, acestea contribuie la obţinerea unui beton armat omogen. Fiecare fibră are rol de vergea de armătură în construcţia de beton, iar toate fibrele în beton creaza un material compoziţional nou – fibrobeton.

Fibra metalică se foloseşte în căptuşi-rea de tuneluri, realizarea de pardoseli industriale, pavarea de autostrăzi, la plă-cile de beton pentru acoperirea pistelor din aeroporturi, construcţii antiseismice. Fibra metalică prezintă o serie de avan-taje faţă de oţelul beton clasic, utilizat acum în lucrările de construcţii din Ro-mânia.

Introducerea fibrei în structura de be-ton îmbunătăţeşte calităţile construcţiei respective prin:

• creşterea rezistenţei la îngheţ (până la 35%)• creşterea impermeabilităţii la apă (până la 50%)• reducerea semnificativă a formării crăpăturilor (până la 90%)• creşterea rezistenţei la uzură a suprafeţei (până la 70%)• împiedicarea segregării amestecului de beton (până la 25%)Utilizarea fibrei metalice în construcţii

aduce beneficii economice în comparaţie cu armătura clasică:

• reducerea consumului de oţel şi beton în construcţii prin micşorarea grosimii stratului de beton• reducerea timpului de realizare a

construcţiei• reducerea costurilor cu forţa de muncă datorită procedurii mai simple de betonare manuală sau automată• creşterea termenului de exploatare a construcţiilor

“Fibra metalicăde la Mechel Câmpia Turzii”

Luminiţa Grigore

Evoluţia producţiei de sârmă şi a produselor din sârmă pentru primele 9 luni ale anului 2010

Page 7: Nr4 Noiembrie 2010

Cum am anunţat şi în numerele prece-dente, cea mai importantă investiţie din acest an în cadrul grupului Mechel din Ro-mânia, este în curs de finalizate la Oţelu Roşu.

Este vorba despre cuptorul electric mo-dernizat cu sistem COSS (utilizarea căldurii gazelor reziduale pentru încălzirea prea-labilă a fierului vechi). Acesta va fi primul cuptor cu sistem COSS din Europa şi al trei-lea din siderurgia mondială. Lider mondial în fabricarea şi implementarea ultimelor tehlonogii metalurgice, compania germa-nă Fuchs a furnizat aceste echipamente. La ora actuală, lucrările sunt pe ultima sută de metri.

Pe 20 octombrie s-au încheiat operaţi-unile de turnare a fundaţiei cuptorului. A fost o etapă foarte dificilă, având în vede-re că aceasta este proiectată să suporte o greutate de peste 400 de tone. La înce-putul lunii noiembrie, au demarat lucră-rile de montaj şi instalare a cuptorului pe fundaţie. Toate componentele instalate au fost transportate cu ajutorul macaralelor şi a podurilor rulante în cadrul unor ope-raţiuni cu grad înalt de dificultate. În data de 10 noiembrie s-au montat primele com-ponente ale sistemului COSS. Acestea cân-

tăresc 120 de tone şi au fost transportate din locaţia unde au fost asamblate până la destinaţia finală, aflată la peste 50 de metri distanţă, cu ajutorul podurilor rulante din hală şi apoi, cu o precizie milimetrică, au fost amplasate pe poziţie.

Specialiştii companiei Fuchs au sosit deja pentru a începe un instructaj cu echipa de la Oţelăria Electrică. În paralel cu această

acţiune, tot pe data de 10 noiembrie a fost oprită activitatea maşinii de turnare conti-nuă în vederea modernizării. Moderniză-rile sunt planificate să se desfăşoare pe o durată de aproximativ 10 zile, timp în care oţelul va fi turnat în lingouri. Se estimea-ză că toate lucrările se vor finaliza până la sfârşitul lunii noiembrie.

Investiţii şi oameni 7Nr. 4 / Noiembrie 2010

În data de 14 octombrie 2010, la Mechel Târgovişte a fost dat în exploa-tare noul cântar pentru autotrenuri. Acest nou utilaj are o capacitate de 60 de tone şi o platformă de 18 metri lun-gime pe 3 metri lăţime.

Lucrările pentru noul cântar au fost realizate în mai puţin de o lună: în data de 20 septembrie 2010, s-au de-marat lucrările la fundaţie, în data de 14 octombrie au fost finalizate toate lucrările, iar cântarul a fost omologat şi dat în folosinţă.

În comparaţie cu cântarul vechi, noul utilaj aduce avantaje multiple: au crescut capacitatea, lungimea plat-formei cât şi viteza de măsurare. Ve-chiul cântar, cu o capacitate de 50 de tone, avea platforma mai scurtă. Din această cauză, camioanele cu remorcă trebuiau cântărite în doi paşi, întâi ca-mionul apoi remorca. Noul cântar per-mite cântărirea simultană a maşinilor cu remorcă, ceea ce scurtează timpul de cântarire. Încă un efect pozitiv adus de noul cântar este mărirea capacităţii de trecere a porţii şi a vitezei de pro-cesare a actelor.

Cântar noula Mechel Târgovişte

Lucrările sunt pe ultima sută de metri

Sa fii oţelar inseamna sa te ocupi cu întreg procesul tehnologic, pornind cu topirea fierului vechi, continuând cu evacuarea şarjei şi terminând cu alierea si îmbogăţi-rea oţelului în funcţie de calitatea care trebuie obţinută. Eu sunt specializat în LF. Mai exact LF–ul este locul unde se face efectiv alierea şarjei. Acolo “se boteaza” şarja cum spunem noi. Metalul topit este adus si noi îl îmbo-găţim cu diverse aliaje pentru a-l aduce la marca dorita.

Meseria de oţelar este o meserie grea dar, dacă este susţinută de pasiune, devine o meserie foarte frumoasă.

Aurel GrigoreOţelarMechel Târgovişte

Ocupaţia mea de bază este aceea de a repara utilaje industriale din domeniul metalurgiei.Sunt in funcţia de maistru mecanic din 2009. În acest atelier lucrez de când am terminat liceul, din 1985. În ultimii 10 ani am fost şef de echipă în cadrul acestui atelier de reparaţii.

Aici ne ocupăm în afară de reparaţiile curente ale uti-lajelor şi de implementarea noilor tehnologii şi utilaje. Aş putea spune că la un moment dat, fiecare întreprin-dere Mechel depinde de serviciile noastre.

Lucian SimoiuMaistruMechel Reparaţii Târgovişte

Divizia metalurgică Est Europeana Mechel are şapte mii de angajaţi în şase întreprinderi distribuite geografic în cinci judeţe ale României. Pe toţi aceşti oameni atât de diferiţi care lucrează la cuptor sau laminor şi la panoul de comandă, în secţie şi în biro-uri, cei care produc oţelul şi cei care îl vând, pe cei cu experienţă

şi pe cei tineri, îi unesc nu doar locul de muncă, ci şi devotamen-tul faţă de profesia aleasă. Această întrebare am adresat-o unui număr de şase oameni din cele şase companii ale grupului. Noi am pus aceaşi întrebare celor şase oameni din diferite uzine: “De ce vă iubiţi meseria?”

Meseria mea este frumoasă dar grea. O meserie că-reia trebuie sa îi dedici pasiune şi muncă pentru a avea reuşita asigurată. Sunt direct răspunzător de realizarea producţiei planificate la nivelul calitativ cerut de stan-darde pe de o parte şi de realizarea programelor de în-treţinere şi reparaţii în vederea asigurării şi funcţionării utilajelor la întreaga capacitate. Pe scurt, mă asigur ca totul să se desfăşoare normal în secţie.

Îmi iubesc meseria, altfel nu aş fi rămas atâta timp aici. Am şi o tradiţie în familie. Metalurgişti au fost şi părinţii mei şi numeroase rude.

Dan RadŞef Secţie LaminorMechel Câmpia Turzii

Îmi place ceea ce fac. M-am specializat la locul de muncă şi îmi fac cu constiinciozitate meseria. Sunt ca o rotiţă mică într-un ceasornic mare şi bine reglat.

Sunt maşinist pe un utilaj care prelucrează sârmă bru-tă şi produce cuie. Desi ceea ce fac eu aici o să vă pară prea simplu faţă de ceea ce fac alţi colegi, nu este lipsit de importanţă. Sunt în funcţia asta de 20 de ani. Am ab-solvit liceul metalurgic şi direct de pe băncile şcolii am ajuns aici.

Dacă aş avea posibilitatea de a alege o altă meserie aş alege-o tot pe aceasta pentru ca mi-e dragă.

Constantin LeonardMaşinistDuctil Steel Buzău Îmi place ceea ce fac, altfel nu ajungeam la vârsta

pensionării în acelaşi loc. Lucrez la pupitrul de comandă al cajei numărul doi al laminorului 4 (560). Este o muncă de răspundere unde experienţa şi rapiditatea execuţiei sunt vitale.

O mare bucurie pentru noi a fost momentul când am intrat in grupul Mechel. Mai exact bucuria că lucram pentru o companie solidă si că viitorul poate fi şi pen-tru noi mai bun. Sentimentul general este unul pozitiv, de încredere. Cel mai important pentru mine acum este că am siguranţa locului de muncă, ceea ce înseamnă enorm în condiţiile actuale de criză. Un om motivat este un om mai productiv.

Maria BuligaLaminatorLaminorul Brăila

M-am angajat în societate în anul 1973. Îmi iubesc meseria şi întotdeauna am practicat-o din pasiune. Sunt inginer electromecanic. Din ciclul gimnazial am luat de-cizia să devin inginer electromecanic. Mi-am urmat visul cu pasiune şi perseverenţă.

După ce societatea a fost preluată de Grupul Mechel am obţinut siguranţa locului de muncă şi sentimentul că fac parte dintr-un colectiv unit.

Silviu SpaiaInginer ElectromecanicDuctil Steel Oţelu Roşu

Intrebarea ediţiei: “De ce îmi iubesc meseria”

Modernizarea oţelăriei la Ductil Steel Oţelu Roşu

Page 8: Nr4 Noiembrie 2010

LA MULŢI ANI!

Ne puteţi contacta la numărul :021.305.59.00

Aşteptăm mesajele dumneavoastră la :str. Puskin 10-12

Sector 1, Bucureşti 011996,România

[email protected]

ANIVERSĂRI DE MUNCĂ ÎN LUNA

NOIEMBRIE2010

40 de ani

Vasilica Grigorescu, MT

30 de ani

Dumitru Moise, MTFlorin Ursache, MTMaria Petre, MTMihai Iuga, MRTMaria Marcu, MRTVasilica Jalbă, DSBAurel Vlad, DSBMaria Arsim, DSBDumitru Cheţan, MCTGabriela Urs, MCTGheorghe Şerbănescu, LBVasile Vasilache, LBMarin Grosu, LB

25 de ani

Nicolae Datu, MTTitus Ilie, MTŞtefanache Pintilie, MTLiviu Marian Dumitrescu, MTOlga Kalai MTMarinică Dascălu, MTGabriela Iuliana Trandafir, MTEleonora Manta, MTIon Ionaşcu, DSBLiliana Necula, DSBCorneliu Cîmpian, MCTCorneliu Eugen Boandă, MCTIoana CorinaBondor, MCTSorin Răduţ, MCTFlorin Rus, MCTSorel Dănilă, LBIrimia Posnai, LBCătălin Dumitru, LB

20 de ani

Mihail Militaru, MTLaurenţiu VasilePinţoiu, MTStelian Tudor, MTCristian Ionaş, MTDaniela Ion, MTMihai Barbu, MTValentin Barbu, MTHaralambie Dumitrache, MTMarian Moraru, MTGheorghe Vasile, MTDumitrescu Alexandru, MTCristian Samoilă, MTAurora Ştefan, MTLetiţia Nicolae, MRTCristina Berar, MCTIoan Prumb, MCT

Ioan Rus, MCTTudor Tertea, MCTGabriel Bucur, MCTIlie Dancio, MCTMihai Covaci, MCTRozalia Bortuş, MCTIuliu Banyai, MCTIoan Corpodean, MCTCălin Crihălmeanu, MCTCornel Stelian Iuoraş, MCTElena Rendeş, MCTGheorghe Cîmpian, MCTViorel Creţu, LB

15 ani

Ionuţ Costache, MTMihaela Toader, MTDumitru Neacşu, MTEduard Mircea Păunescu, MTFlavius Leonard Aculov, MTIlie Roşca, MCTMaria Raza, MCTDinu Ţelină, MCTPetre Constantin Andreica, MCTEftimie Pirciulescu, LBCristian Marghiru, LB

10 ani

Constantin Pană, MTIon Savu, MTRadu Cristian Sima, MTElena Piticu, MTFlorin Oprea, MTIonuţ Ioniţă, DSBStelian Paşca, MCTEmilia Ciortea, MCTMarius GabrielMatei, MCTIoan Bulgarea, MCTIoan Fănel Gheţi, MCTAlin Ambrosie Roşca, MCTAdrian Florin Manciu, MCTIoan Bozdog, MCTNechifor Marinca, MCTLevente Dobi, MCTIuliu Gabriel Szabo, MCTIulian Teofil Deteşan, MCTEmil Cozac, MCTEmil Ioan Creţiu, MCTFlorin Sebastian Cocan, MCTGheorghe Biriş, MCTGligor Plăcintar, MCTAlexandru Bandula, MCTAnca Petre, MCT

Social8 Nr. 4 / Noiembrie 2010

Vă invităm la meditaţieBijuterii spirituale şi zone cu peisaje unice

prin frumuseţea şi sălbăticia locurilor, unele aflate în proximitatea întreprinderilor Mechel

sau altele la care trebuie să osteneşti ca să ajungi, toate aflate în România. Nu trebuie decât să îndrăzniţi.

O zicală sufi suna cam aşa: “Cunoaşterea este mai bună de-cât bogăţia, pentru că bogăţiei trebuie să-i porţi de grijă, pe când cunoaşterea îţi poartă ea ţie.”

Cu aceste cuvinte vă propunem un alt mod de a vă petrece timpul liber. Lăsaţi-vă fascinaţi de obiectivele cultural-religi-oase răspândite în întreaga ţară, petrecând într-o atmosferă plină de istorie şi spiritualitate, momente înălţătoare pentru suflet.

Bisericile cu pictură murală din nordul Moldovei, ansam-blul bisericilor din lemn din Maramureş sau bisericile for-tificate din Transilvania sunt doar câteva situri româneşti de o valoare culturală excep-ţională pentru umanitate şi care aparţin patrimoniului mondial, fiind recunoscute ca atare de către UNESCO, orga-nizaţie la care România a ade-rat în anul 1990.

În proximitatea fiecărei întreprinderi Mechel, la dis-tanţă rezonabilă, găsim am-plasate aşezăminte valoroase din punct de vedere cultural, la care putem ajunge desco-perind locuri încântătoare cu peisaje unice.

Dacă aţi ajuns la Câmpia Turzii sau poate chiar lucraţi la în-treprinderea Mechel de aici, trebuie sa ştiţi că, relativ aproa-pe, la circa 50 km, se află Mănăstirea Râmeţ, una dintre cele mai vechi aşezaminte ortodoxe monahale din Transilvania – construită înainte de anul 1377, aşezată pe valea îngustă, să-pată de apa Geoagiului, în Munţii Trascăului.

Frumuseţea şi valoarea acestei mănăstiri o dau elementele arhitectonice din exterior şi din interior, precum şi pictura, cu un colorit sobru şi luminos. Totul creează în sfântul lăcaş o atmosferă de evlavie, meditaţie şi rugăciune. Aici, ca la orice manastire din ţară, sunteţi primiţi să înnoptaţi dupa posibi-lităţile lăcaşului, cu bani puţini sau numai cu credinţa dum-neavoastră. Astfel, rămânând o zi, două printre trăitorii de acolo, vă veţi îmbogăţi sufletul şi viaţa.

Pelerinajul poate continua printre nestematele noastre de patrimoniu la mănăstirile din judeţul Dâmboviţa. Dacă ajungi la aşa-numita Vale a Voievozilor de la marginea Târ-goviştei şi începi să urci dealul apărut în cale, trecând pe sub o clopotniţă, te vei afla faţă în faţă cu silueta stranie şi impu-nătoare a bisericii Mănăstirii Dealu, ctitorie a lui Radu cel Mare – domnitor al Ţării Ro-mâneşti de pe la 1500.

În judeţul Caraş Severin, în zona uzinei de la Oţelu Roşu, putem să poposim la o mă-

năstire unică în ţară şi în Europa, deoarece este singurul aşe-zământ cu slujire medicală şi laborator propriu. Mănăstirea Nera, căci despre ea este vorba, este unul dintre aşezămintele noi din ţinutul Banatului. Prin eforturile depuse şi dăruirea măicuţelor de aici, au fost amenajate şi doua ateliere de pic-tură, un atelier de sculptură în lemn şi unul de muzică psaltică, fapt ce contribuie la redescoperirea permanentă şi indispen-sabilă a valorilor culturale autentic ortodoxe şi a tradiţiei răsă-

ritene a bisericii.Despre frumuseţea acestor

locuri nu se poate vorbi în cu-vinte, ci trebuie să le vezi. Pe cărări accesibile doar cu pasul se poate îmbina o incursiune spirituală cu una turistică. Aici aşteaptă să fie descope-rite Cheile Nerei – Beuşniţa, cu parcul ce are o suprafaţă de 36.758 hectare şi care cu-prinde cinci rezervaţii natu-rale. Valoarea şi frumuseţea peisagistică de aici o dau atât cheile în sine, cât şi cascade-le, peşterile şi sălbăticia vege-taţiei.

În ansamblul mănăstiresc din Buzău, lângă Ductil Steel, se remarcă Mănăstirea Ciola-nu, veche aşezare monahală

din judeţ, atestată documentar înca din sec al XVI-lea. Tot aici găsiti şi cea mai cunoscută atracţie turistică buzoiană, care te înfioară la fel la fiecare revedere, şi anume “Vulcanii Noro-ioşi”. Pe doua platouri cu aspect selenar, foarte spectaculoase şi care se întind pe câteva hectare avem de-a face cu nişte vulcani în miniatură, de forma unor conuri mai ascuţite sau mai plate, de culoare gri-pământiu, din care ţâşneste noroi.

Nu departe de Brăila în direcţia Deltei Dunării (delta româ-nească se află şi ea pe lista patrimoniului mondial UNESCO), avem un important aşezământ de rugăciune, Mănăstirea Co-coş. Complexul arhitectural de la Cocoş este declarat „Mo-nument de arhitectură”. Aici sunt adăpostite într-un muzeu

de artă medievală şi modernă colecţii de carte veche, icoa-ne, textile, precum şi argintă-rie din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Cutreierând şi zăbovind prin locuri ascunse de lume, dar şi unele cu strălucire recu-noscută, devenim mai bogaţi în cunoaştere şi mai înţelepţi prin trezirea binelui din noi.

Încheiem aşadar scurta noastră incursiune, o călăto-rie de suflet şi meditaţie, cu vorbele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: “În pelerinaj, Dumnezeu şi omul se caută reciproc şi se întâlnesc în mod spontan şi misterios. Călă-torind cu Dumnezeu, găseşti drumul către sufletul tău.”

Ca de fiecare dată, alegerea câştigătorilor ne-a pus în di-ficultate. Compunerile voastre au fost atât de originale şi de interesante, încât ne-a fost foarte greu să deliberăm. Locul în-tâi a fost câştigat de Diana Gabriela Oprea din Buzău, locul al doilea de Dan Alexandru Drilea din Bucureşti, iar locul al treilea de Alin Bodea din Câmpia Turzii. Le mulţumim tuturor celor care ne-au trimis scrisori. Toate au fost minunate !

Noul concurs pe care vi-l propunem este unul legat de sărbătorile de iarnă. Trimiteţi-i prin intermediul nostru o

scrisoare lui Moş Crăciun. Autorii celor mai originale scrisori vor fi premiaţi de ziarul nostru cu surprize. Aşteptăm scrisorile voastre până pe 1 decembrie la adresa poştală a redacţiei. Puteţi trimite scrisorile şi la adresa de email: [email protected] sau la cutia poştală a redacţiei noastre, aflată în fiecare întreprindere. Nu uitaţi să menţionaţi alături de numele şi vârsta voastră - numele părintelui angajat la Mechel şi întreprinderea la care lucrează. Aşteptăm cu nerăbdare să citim scrisorile voastre.

„O scrisoare pentru Moş Craciun”

Concurs pentru copii

Comitet redacţional :

Director general Divizia Metalurgică Est Europeană Mechel: Victor Dyshlevich

Olga ChumakovaIrina Şiman

Carolina Bigu

Redactor Şef :Cristian Drilea

Coordonator teritorial :Grigore Farcaşiu

Machetator :Ciprian Stănilă

ISSN 2068-9497Tiraj: 6000 exemplare

Mechel preţuieşte statorni-cia angajaţilor săi şi doreşte să le mulţumească tuturor pen-tru răbdarea şi priceperea cu care muncesc zi de zi şi lună de lună. Aceştia sunt colegii care serbează în luna noiem-brie un număr rotund de ani în unităţile unde lucrează. Le mulţumim şi noi şi le urăm suc-ces în continuare.

Mănăstirea Râmeţ, secolul al XIV-lea

Mănăstirea Dealu, ctitorită în anul 1500