Părintele Paulin de la Putna – Iubire, spovedanie, libertate...
Notiunea de Libertate
-
Upload
camelia-tudor -
Category
Documents
-
view
37 -
download
0
Transcript of Notiunea de Libertate
Notiunea de libertate,comportament deviant,delicventa
Notiunea de libertate face obiectul framantarilor umane inca din cele
mai vechi timpuri, dar cu toate acestea nimeni nu poate sa dea o definitie
completa, unanim acceptata de toate popoarele lumii.
Conceptul de libertate (libertas) reprezinta un drept al omului ce trebuie
dirijat si stapanit cu mare atentie de acesta.
“Omul este liber, este libertate (...) .Suntem lăsaţi singuri, fără de scuză.
Asta vreau să spun atunci când afirm că omul este condamnat să fie liber.
Condamnat, pentru că el nu s-a creat pe sine, şi totuşi se găseşte în
libertate, şi din momentul în care este aruncat în această lume el e
responsabil de tot ce face.” (Jean Paul Sartre, Existeţialismul este un
umanism)
Spinoza si Hegel afirmau ca :”libertatea este necesitatea inteleasa”.
Libertatea poate fi definita ca miscarea prin care trecem de la abandonul
fata de determinatiile constrangatoare asupra alegerilor, deciziilor si
actiunilor noastre la alegeri,decizii si actiuni creatoare fondate pe dominarea
umana a acestor determinari, pe promovarea constienta a valorilor.
De asemenea, pentru Dostoievski, tema omului si a destinului sau
inseamna mai presus de orice libertate. Libertatea este pentru el
antropodicee şi teodicee totodată, în ea trebuie căutată justificarea omului,
dar şi a lui Dumnezeu. .Este clar ca nu exista o libertate, ci doua : prima si
ultima, libertatea optiunii binelui si raului si libertatea intru bine, altfel spus
libertatea intru ratiune si libertatea irationala.
Nu putem vorbi de libertate fara a tine cont autoritate; pentru libertate
masura este autoritatea.
Libertatea presupune autoritate, la nivelul existentei sociale ele nu pot fi
întelese complet decât prin prisma corelatiei. Autoritatea intervine în situatia
în care un individ are de facut o alegere.
După anul 1990, problematica devianţei sociale a început să fie abordată
sistematic, existând preocupări pentru elaborarea şi fundamentarea
unui cadru teoreticşi metodologic.În plan teoretic-conceptual s-au reelaborat
şi redefinit noţiuni şi concepte de bază ale criminologiei, fundamentându-se
un cadru general etiologic al infracţionalităţii, iar înplan metodologic s-au
elaborat şi validat metode de investigaţie a diferitelor tipuri de manifestari
şi comportamente antisociale, identificând şi evaluând factorii şi
mecanismele care le generează sau favorizează, atât ca fenomen de grup,
cât şi camanifestare specifică a comportamentului individual.
Împreună cu celelalte ramuri ale ştiinţelor sociale, psihologia judiciară îşi
propunesă contribuie la aprofundarea cunoaşterii structurii şi funcţionalităţii
microgrupurilorinfracţionale, a zonelor vulnerabile ale acestora, pentru preve
nirea, contracararea şi destrămarea lor.
Comportamentul deviant desemnează non-conformitatea, încălcarea
normelor şi regulilor sociale.Comportamentul deviant este un comportament
„atipic” care se îndepărtează în mod sensibi de poziţia standard(medie)şi
transgresează normele şi valorile acceptate şi recunoscute din cadrulunui
sistem social.
Delicventa (infracţionalitatea sau criminalitatea) reprezintă ansamblul
actelor şi faptelor care, încălcănd reguile juridice penale, impune adoptarea
unor sancţiuni negative, organizate, din partea agenţilor specializaţi ai
controlului social( poliţie justiţie etc).