NOTE DE CURS

DREPT ȘI LEGISLAȚIE

Capitolul 1.

Constituţia României din 2003

Studiul în materia drept și legislație poate fi deosebit de vast. În principiu inițiem

explicațiile pornind de la un domeniu important, acela al dreptului constituțional și al instituțiilor

politice, astfel încât, ulterior sa parcurgem si noțiuni generale de Drept civil dar și aspecte ce țin

explicit de legislația în vigoare, în domeniu.

a. Noţiuni generale

Societeatea este cea care a format omul modern, iar statul este acel concept care se

referă la teritoriu, populație și suveranitate. La acestea se adaugă noțiunea de drept și cea de

morală.

În explicarea problemelor teoretice și practice privind dreptul constitutional ca ramura a

dreptului trebuie să plecam de la elucidarea unor chestiuni terminologice.

b. Definiţii

Teritoriul reprezintă o suprafață definită sau delimitată care include porțiuni de teren

sau apă, considerată de obicei ca fiind în posesia unui animal, a unei persoane, a unei organizații

sau instituții sau întinderea de pământ delimitată prin granițele unui stat sau ale unei unități

administrative și supusă suveranității statului respectiv.

În politică, un teritoriu este o porțiune ce cade în jurisdicția unei autorități

guvernamentale. Un teritoriu poate cuprinde orice suprafață geografică, ce cade în jurisdicția

unei autorități, fără a avea diviziuni politico-administrative, iar în urbanism și în planificarea

teritoriului, este spațiul geografic referitor la zone urbanizate, agricole sau naturale, asupra cărora

se efectuează proiectarea, reglementarea și dezvoltarea ambientului construit. Marea sfidare a

planificării teritoriului este, în prezent, salvarea suprafețelor agricole de invazia asfaltului și

1

betonului, impulsionat de diverse cerințe economice, invazie care, având în vedere că producția

agricolă nu mai crește în alimente.

Populația reprezintă totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș.

Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea supremă politică

(legislativă, judiciară sau/și executivă) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau

asupra lor înșiși.

b. Principii generale

Din dispozițiile Constituție din 2003 se desprind următoarele principii:

Art. 1: Statul roman (1) Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.

(2) Forma de guvernamant a statului roman este republica. (3) Romania este stat de drept,

democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera

dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in

spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989,

si sunt garantate. (4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor

- legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale. (5) In Romania,

respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Art. 2: Suveranitatea (1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin

organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin

referendum. (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

Art. 3: Teritoriul (1) Teritoriul Romaniei este inalienabil. (2) Frontierele tarii sunt consfintite

prin lege organica, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului

international. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In

conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului roman nu pot fi

stramutate sau colonizate populatii straine.

Art. 4: Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni (1) Statul are ca fundament unitatea

poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai. (2) Romania este patria comuna si indivizibila a

tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de

religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.

2

Art. 5: Cetatenia (1) Cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile

prevazute de legea organica. (2) Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o

prin nastere.

Art. 6: Dreptul la identitate (1) Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand

minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice,

culturale, lingvistice si religioase. (2) Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea,

dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie

conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani.

Art. 7: Romanii din strainatate Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara

frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice,

culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt.

Art. 8: Pluralismul si partidele politice (1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si

o garantie a democratiei constitutionale. (2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara

activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a

cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si

principiile democratiei.

Art. 9: Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale Sindicatele, patronatele si asociatiile

profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit statutelor lor, in conditiile legii. Ele

contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale

ale membrilor lor.

Art. 10: Relatii internationale Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in

acest cadru, relatii de buna vecinatate, intemeiate pe principiile si pe celelalte norme general

admise ale dreptului international.

Art. 11: Dreptul international si dreptul intern (1) Statul roman se obliga sa indeplineasca

intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele

ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) In cazul in care un tratat la

care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui

poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.

Art. 12: Simboluri nationale (1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in

ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galben, rosu. (2) Ziua nationala a Romaniei

este 1 Decembrie. (3) Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane". (4) Stema tarii si

3

sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

Art. 13: Limba oficiala In Romania, limba oficiala este limba romana.

Art. 14: Capitala Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti.

Aspectele analizate anterior fac loc enumerării actelor normative care pot directiona

studiul spre ceea ce înseamnă normele juridice care se regăsesc și sunt aplicabile în domeniul

construcțiilor.

LEGISLAŢIE ÎN CONSTRUCŢII

Capitolul 2

Introducere în dreptul civil

a. Raportul juridic civil – Noţiune, caractere şi structură

Raportul juridic este definit ca fiind o relatie sociala reglementata de norma juridica,

raportul juridic civil poate fi definit ca fiind relatia sociala, patrimoniala sau personala

nepatrimoniala,reglementata de norma de drept civil.

Raportul juridic civil, ca orice raport juridic, nu este decat o relatie sociala,si anume o

relatie sociala cu caracter patrimonial (economic) sau personal nepatrimonial (neeconomic).

Pentru a fi raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma juridica de

drept civil. Cu alte cuvinte, relatia sociala devine raport juridic civil, patrunde in ordinea de

drept, numai in masura in care a facut obiectul de preocupare al legiuitorului, sub forma edictarii

unei norme juridice civile, care s-o reglementeze. Deci, daca orice raport juridic este o relatie

sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic. Sunt relatii precum cele de prietenie care nu

constituie obiect de reglementare pentru drept, in general, si, deci, nici pentru dreptul civil.

Asemenea relatii raman de domeniul moralei etc. Trasatura distinctiva, deosebitoare a unui

raport juridic fata de o relatie sociala care nu este reglementata de norma juridica (apartinand

4

moralei, de exemplu) consta in aceea ca, in caz de nevoie, realizarea unui asemenea raport juridic

este asigurata prin forta de constrangere a statului.

b. Conţinutul raporului juridic civil

Continutul raportului juridic civil cuprinde drepturile subiectului activ si obligatiile

subiectului pasiv.

Raporturile juridice civile de obligaţii cu pluralitate de subiecte pot fi de trei feluri:

- raporturile de obligaţii conjuncte (divizibile), stabilite între mai mulţi creditori (pluralitate

activă) sau mai mulţi debitori (pluralitate pasivă), în cadrul cărora creanţa sau datoria se divide

între creditori, respectiv între debitori. Astfel, dacă sunt mai mulţi creditori, fiecare dintre ei nu

poate solicita decât partea care i se cuvine, iar dacă sunt mai mulţi debitori, fiecare dintre aceştia

nu poate fi obligat decât pentru partea sa.

De exemplu, dacă A şi B împrumută lui C suma de 400 lei, fiecare dintre creditori nu

poate solicita debitorului la scadenţă decât suma de 200 lei, în lipsa unei prevederi exprese

contrare. În ipoteza în care D împrumută lui E şi F suma de 600 lei, fiecare dintre debitori nu

poate fi obligat, în lipsa unei prevederi exprese contrare, să restituie creditorului la scadenţă

decât suma de 300 lei.

Divizibilitatea reprezentând regula în cadrul raporturilor de obligaţii cu pluralitate de

subiecte, ea se va aplica în toate situaţiile, cu excepţia cazurilor în care se prevede în mod expres

că obligaţia este solidară sau indivizibilă. Aşadar, divizibilitatea se deduce, nefiind necesară o

prevedere expresă.

- raporturile de obligaţii solidare - dacă sunt mai mulţi creditori, fiecare dintre ei poate

solicita debitorului întreaga datorie (solidaritate activă), iar plata făcută unuia dintre creditori, îl

liberează pe debitor faţă de toţi ceilalţi creditori solidari. Creditorul care a primit întrega creanţă

are obligaţia de a o împărţi cu ceilalţi creditori solidari. Solidaritatea activă se poate naşte numai

dintr-un act juridic civil.

De exemplu, A şi B - creditori şi C - debitor au prevăzut solidaritatea activă în

contractul de împrumut al sumei de 400 lei. Aceasta presupune că fie A, fie B poate solicita lui C

5

la scadenţă suma de 400 lei. Dacă C restituie întreaga sumă către A, el este liberat şi faţă de B.

La rândul său, A este obligat să împartă cu B creanţa primită.

Dacă în cadrul raporturilor de obligaţii solidare sunt mai mulţi debitori, creditorul poate solicita

oricăruia dintre ei plata întregii datorii (solidaritate pasivă). Debitorul care a făcut o plată

integrală a datoriei, îi liberează şi pe ceilalţi debitori solidari faţă de creditor şi are dreptul de a

solicita celorlalţi debitori solidari partea datorată de fiecare dintre ei. Obligaţia celorlaţi debitori

faţă de debitorul care a plătit integral datoria este divizibilă şi nu solidară. Spre deosebire de

solidaritatea activă, care poate lua naştere numai dintr-un act juridic, solidaritatea pasivă poate

izvorî fie dintr-un act juridic (caz în care trebuie prevăzută în mod expres), fie din lege.

Astfel, dacă D împrumută lui E, F şi G suma de 600 lei, D poate solicita oricăruia dintre

debitori restituirea la scadenţă a întregii sume de 600 lei. Dacă E restituie întreaga sumă de bani,

îl liberează şi pe F şi G faţă de D, iar E, care a restituit integral suma împrumutată, are o acţiune

în regres împotriva lui F şi a lui G, având dreptul de a solicita fiecăruia dintre ei suma de 200 lei.

- raporturile de obligaţii indivizibile - nici creanţele şi nici datoriile nu pot fi împărţite

între creditori (indivizibilitate activă) sau între debitori (indivizibilitate pasivă), având în vedere

fie natura obiectului obligaţiei, fie voinţa părţilor.

Aşadar, poate exista:

- indivizibilitatea naturală - imposibilitatea de împărţire derivă din natura obiectului şi

indiferent de numărul de creditori sau de debitori, fiecare creditor poate solicita oricăruia dintre

debitori plata integrală a datoriei. Executarea integrală a prestaţiei de către unul dintre debitori îi

eliberează pe toţi ceilalţi debitori.

De exemplu, B, C şi D se obligă faţă de A să-i predea un automobil. Natura bunului îi

împiedică pe debitori să predea, fiecare dintre ei, câte 1/3 din automobil, ceea ce înseamnă că A

poate solicita oricăruia dintre B, C şi D, predarea automobilului.

- indivizibilitatea convenţională - deşi obiectul obligaţiei este divizibil prin natura lui,

părţile convin ca obligaţia să fie executată ca una indivizibilă. Astfel, dacă F, G şi H se obligă

faţă de E să predea o suprafaţă de teren, deşi bunul este divizibil, părţile pot stabili prin convenţie

ca E să poată solicita oricăruia dintre F, G şi H predarea întregii suprafeţe de teren.

În cazul raporturilor civile stabilite între persoane juridice de stat, atât indivizibilitatea cât şi

solidaritatea sunt admise doar în cazurile prevăzute de lege.

6

c. Obiectul raportului juridic civil - reprezinta conduita părţilor stabilită prin acel act,

respectiv acţiunile ori inacţiunile la care părţile sunt îndreptăţite sau de care sunt ţinute.

În doctrină problematica obiectului actului juridic a fost una controversata. Aceasta

deoarece nu toti autorii au fost de aceeasi parere cu privire la sensul notiunii de “obiect al actului

juridic civil”. Totusi, opinia majoritara considera ca obiectul actului juridic este insusi obiectul

raportului juridic civil nascut din acel act juridic. Obiectul actului juridic civil se delimiteaza de

continutul sau efectele actului juridic civil, de drepturile si obligatiile civile nascute prin acel act.

De exemplu, nu se poate pune semn de egalitate intre obligatia vanzatorului de a preda

cumparatorului lucrul si predarea insasi.

Altfel spus, deşi se află într-o strânsă legătură, nu trebuie confundate acţiunile ori

inacţiunile la care sunt îndreptăţite sau de care sunt ţinute părţile actului juridic civil – care

constituie obiectul actului juridic civil – cu drepturile subiective civile şi obligaţiile la care dă

naştere actul juridic – care formează conţinutul ori efectele actului juridic civil.

Obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale de

valabilitate:

să existe (1)

să fie în circuitul civil (2)

să fie determinat sau determinabil (3)

să fie posibil (4)

să fie licit şi moral (5)

Există şi condiţii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile:

în actele translative sau constitutive de drepturi, se cere ca transmiţătorul să fie

titularul acelui drept (6)

în actele intuitu persone obiectul trebuie să constea într-un fapt personal al

debitorului (7)

unele actele juridice necesita obţinerea unei autorizaţii administrative (8).

De asemenea, natura unor acte juridice impune ca obiectul lor sa priveasca numai

anumite bunuri. Ex: imprumutul de folosinta - numai bunuri neconsumptibile, imprumutul de

consumatie - doar bunuri fungibile si consumptibile potrivit naturii lor, gajul se refera la un bun

mobil, ipoteca se poate constitui numai cu privire la un bun imobil etc.

- Obiectul trebuie să existe

7

Aceasta este o condiţie primordială de valabilitate pentru că în măsura în care nu există

obiectul, nu se mai pune problema celorlalte condiţii.

Dacă obiectul actului juridic se referă la un bun sau un lucru, această condiţie implică

următoarele:

dacă bunul a existat, dar nu mai există la data încheierii actului, condiţia nu este

îndeplinită şi deci actul juridic este nul; Daca bunul piere numai in parte, conform codului civil,

cumparatorul poate renunta la contract sau pretinde reducerea pretului;

bunul care există în momentul încheierii actului juridic indeplineste condiţia in

discutie;

bunurile viitoare pot forma obiectul unor acte juridice (casa care se va construi, o

recolta viitoare, masina care se va fabrica, etc.). Exceptii: succesiunile viitoare nu pot forma

obiect nici pentru convenţie, nici pentru actul unilateral de renunţare la moştenire. De asemenea,

bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei conventii de ipoteca; in schimb, in

conditiile Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, ipoteca poate avea

ca obiect chiar imobilul ce se va construi sau cumpara cu creditul garantat (bun viitor).

- Obiectul trebuie să fie în circuitul civil

Această cerinţă se referă la bun, ca obiect derivat al actului juridic civil si este prevăzută

în mod expres de art.963 C.civ. : “numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui

contract”. De asemenea, conditia in discutie se regaseste si în materia vânzării, in cadrul art.

1310 C.civ : “toate lucrurile care sunt în comerţ pot să fie vândute, afară numai dacă o lege a

oprit aceasta”.

Bunurile aflate in circuitul civil sunt acelea care pot fi dobandite sau instraintate prin

acte juridice civile, indiferent ca pot circula neingradit sau in conditii restrictive.

Este nul absolut actul juridic incheiat cu incalcarea interdictiei de instrainare sau a

cerintelor restrictive de circulatie a anumitor bunuri. Totusi, bunurile scoase din circuitul civil

pot forma obiectul anumitor acte juridice (ex: bunurile proprietate publica pot constitui obiectul

derivat al

- Obiectul actului juridic să fie determinat sau determinabil

Obiectul este determinat când se precizează în act elementele care îl individualizează şi

determinabil când se prevăd suficiente elemente necesare determinării lui în viitor.

8

Condiţia obiectului determinat este prevăzută la art.948, pct.3 C.civ. printre conditiile

esentiale de validitate ale unei conventii. De asemenea art.964 C.civ., prevede că “obligaţia

trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa. Cantitatea obiectului poate fi

necertă, dar este posibilă determinarea sa”.

Cerinţa trebuie respectată în toate cazurile indiferent în ce ar consta obiectul conduitei

părţilor (acţiune, abstenţiune sau bun). Nerespectarea acestei conditii atrage sancţiunea nulităţii

absolute a actului juridic,

Când obiectul actului juridic consta intr-un bun individual determinat (res certa), cerinţa

de valabilitate a obiectului este îndeplinită.

Dacă este vorba de bunuri determinate generic (res genera), cerinţa poate fi îndeplinită

prin:

stabilirea precisă a cantităţii, calităţii, valorii (caz in care obiectul este determinat)

stabilirea numai a unor criterii de determinare care se vor folosi în momentul

executării actului juridic (caz in care obiectul este determinabil).

- Obiectul actului juridic să fie posibil

Regula de drept conform căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil (ad

impossibilium, nulla obligatio) sta la baza acestei cerinţe de valabilitate a obiectului actului

juridic. Imposibilitatea obiectului echivalează cu lipsa obiectului, fapt sanctionat cu nulitatea

absolută a actului juridic. Imposibilitatea trebuie să fie absolută (obiectivă), adică să existe

pentru oricine. Imposibilitatea rezultată din nepriceperea debitorului ori din cauze relative, este

irelevantă. Dacă imposibilitatea este relativă si obiectul este imposibil doar pentru debitor, se

considera ca obiectul actului juridic este posibil. Prin urmare, actul juridic ar fi valabil si daca

debitorul nu-l executa in mod culpabil, se va angaja răspunderea sa civilă.

Imposibilitatea poate să fie:

de ordin material - dacă obiectul actului juridic nu poate fi înfăptuit datorită unei

stări de fapt.

de ordin juridic - dacă se datorează unei împrejurări de drept.

Imposibilitatea se apreciază în raport de momentul încheierii actului juridic. Dacă în

momentul încheierii unui contract sinalagmatic obiectul era posibil, dar ulterior executarea lui

devine imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră, atunci se va pune problema

9

riscului contractului. Dacă executarea devine imposibilă din culpa părţii, atunci se va angaja

răspunderea sa civilă.

În cazul obligaţiei de a da un lucru cert (individual determinat), imposibilitatea

obiectului poate proveni doar din pieirea lucrului respectiv (imposibilitate fizică) sau din

scoaterea lui din circuitul civil (imposibilitate juridică). În cazul obligaţiei de a da lucruri de gen,

obiectul nu poate fi imposibil atât timp cât lucruri de genul respectiv există ori pot fi produse sau

procurate (genera non pereunt).

- Obiectul trebuie să fie licit şi moral

Conduita (acţiunea sau inacţiunea) părţilor actului juridic civil trebuie să fie în

concordanţă cu legea şi regulile de convieţuire socială (licit si moral). Aceasta cerinţa rezulta din

prevederile art. 5 C. civ..

Cand obiectul actului juridic este ilicit, sancţiunea care intervine este nulitatea absolută

sau relativă a actului respectiv, după cum norma imperativă încălcată este de ordine publică ori

privată. Interdictia rebuie să rezulte din lege, dar poate rezulta şi numai din spiritul ordinii de

drept. Intinderea aplicării unei norme nu este dată numai de litera legii, ci şi de scopul urmărit de

ea. În multe privinţe această condiţie se suprapune cu altele (obiectul să fie posibil, să fie în

circuitul civil, să existe, cauza actului să fie licită, morală etc.).

Actul juridic ce cuprinde un obiect imoral este sancţionabil cu nulitatea absoluta.

Este de menţionat că dacă obiectul actului juridic este imoral sau ilicit, atunci şi cauza

actului va avea aceste trasaturi. Totusi, viceversa nu este valabilă deoarece cauza poate fi ilicită

sau imorală, dar obiectul actului juridic să fie unul licit şi moral.

- În actele intuitu personae obiectul trebuie să fie un fapt personal al celui ce

se obligă

Cerinţa este necesară în cazul în care obiectul actului juridic constă într-un fapt ( o

actiune de a da sau a face). Ea are la baza un vechi principiu de drept roman potrivit căruia o

persoană nu poate fi obligată decât prin voinţa sa. Prin urmare, o parte poate promite într-un act

juridic numai propria sa faptă, nu si pe cea a alteia. O excepţie de la aceasta regula este cazul în

care promisiunea se face în calitate de reprezentant al acelei persoane. Altfel spus, sub aspectul

opozabilităţii, promisiunea faptei altuia este lipsită de eficienţă juridică în privinţa persoanei a

cărei faptă a fost promisă. In schimb, este valabil actul juridic prin care o parte se obligă să

depună toată diligenţa pentru a convinge un terţ să încheie ori să ratifice un act juridic (convenţie

10

de porte-fort) deoarece ar fi fapta proprie a celui ce şi-a asumat obligaţia, iar dacă terţul consimte

ulterior, el însuşi încheie un contract, aderă la un contract sau îl ratifică, prin voinţa sa.

In actele juridice cu caracter strict personal (intuitu personae) precum: contractul de

mandat, antrepriză, angajare a unui avocat etc., obiectul trebuie să fie un fapt personal al celui

care se obligă, deoarece cocontractantul a încheiat actul juridic în considerarea însuşirilor

acestuia. Actul promis se va încheia de către acel terţ care va deveni debitor prin propriul său

consimţământ la încheierea actului.

- Cel care se obligă să fie titularul dreptului

Această cerinţă este o aplicaţie a principiului de drept potrivit căruia nimeni nu se poate

obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult decât are (nemo dat quod non habet sau nemo

plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet). Indeplinirea acestei conditii este necesară

în cazul actelor juridice constitutive sau translative de drepturi. Ex: vânzătorul trebuie să fie

proprietarul lucrului vândut; cel ce subînchiriază un spaţiu locativ trebuie să fie cel puţin chiriaş

al acelui spaţiu, dar poate fi şi uzufructuar sau chiar proprietar.

Cerinţa pune in discuţie valabilitatea sau nevalabilitatea vânzării (înstrăinării) lucrului

altuia. Se pot deosebit următoarele situaţii:

a) lipsa calităţii de proprietar în momentul încheierii actului juridic nu atrage

nevalabilitatea acestuia dacă înstrăinarea priveşte bunuri de gen sau viitoare. Aceasta deoarece,

întrucât, în astfel de cazuri, dreptul de proprietate nu se transmite din momentul încheierii actului

juridic;

b) dacă vânzarea priveşte un bun individual determinat, se pot face următoarele

distincţii:

actul juridic este lovit de nulitate relativă pentru eroare asupra calităţii esenţiale a

vânzătorului atunci când părţile sau cel puţin cumpărătorul (dobânditorul) au fost de bună-

credinţă, crezând că bunul aparţine vânzătorului;

actul juridic este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită când ambele părţi

au fost de rea-credinţă, ştiind că lucrul vândut (înstrăinat) este proprietatea altei persoane

actul juridic este valabil în cazul înstrăinării unui bun mobil ce aparţine altuia, în

măsura în care sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a art. 1909 alin. (1) C. civ.

c) în cazul coproprietăţii sau indiviziunii, dacă unul dintre coproprietari (coindivizari)

înstrăinează bunul în materialitatea sa, nu se aplică, de la început, regulile de la înstrăinarea

11

bunului individual determinat al altuia. Soarta acestui act juridic va depinde de rezultatul

partajului (care are caracter declarativ si produce efecte retroactiv). Astfel, actul juridic rămâne

valabil şi dreptul dobânditorului se consolidează retroactiv dacă bunul este atribuit la partaj

copărtaşului înstrăinător. Insa, actul juridic de vanzare se va desfiinţa retroactiv pentru lipsa

calităţii de proprietar a înstrăinătorului dacă bunul vandut cade în lotul altui copărtaş.

- Existenţa autorizaţiei administrative sau judiciare prevăzute de lege

Anumite acte juridice prevazute de lege se pot încheia valabil doar cu obţinerea unei

autorizaţii administrative sau chiar judiciare. Sanctiunea civila a nerespectarii acestei conditii

este nulitatea absoluta.

Alte cerinţe privitoare la obiectul actului juridic condiţionează valabilitatea numai a

anumitor acte juridice civile. Astfel, obiectul unui contract de ipotecă poate fi doar un bun

imobil; obiect al unui contract de împrumut de folosinţă poate fi doar un bun neconsumptibil;

obiect al unui contract de împrumut de consumaţie poate fi doar un bun fungibil şi consumptibil

etc.

a. Bunurile: definiţie şi clasificare

Desi legea foloseste notiunea de "bun" ori cea de "lucru" nu da definitia acestuia. Astfel,

art .480 din Codul Civil prevede ca : "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a

dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege", în art. 963

dispune ca "Numai lucrurile ce sunt în comert pot fi obiectul unui contract".

De asemenea, art. 461 si art. 462 din Codul Civil se refera la "bunuri", chiar denumirea

Cartii a doua din acest cod este formulata "Despre bunuri si despre deosebitele modificari ale

proprietatii", iar titlul I din aceasta carte este formulat "Despre distinctiunea bunurilor".

În aceasta situatie notiunea de "bun" a fost circumstantiata de literatura juridica si

practica juridica. În sens economic, prin bun întelegem orice lucru care este util.

În sens juridic, notiunea de "bun" are doua acceptiuni. Sunt bunuri în sens restrâns

(stricto sensu) lucrurile care pot fi obiecte de drepturi si obligatiile patrimoniale, precum si

operele de creatie intelectuala si energia de orice fel, în masura în care pot fi obiecte de drepturi

si obligatii patrimoniale.

În sens larg (lato-sensu), prin bunuri se înteleg atât lucrurile, operele de creatie si

energia de orice fel, obiecte ale drepturilor si obligatiilor patrimoniale, cât si drepturile

12

patrimoniale si actiunile privitoare la bunuri în acceptiunea restrânsa. Sensul larg al termenului

de "bun" rezulta din art. 461-474 Cod Civil, care se refera la clasificarea bunurilor în mobile si

imobile. De asemenea, sensul larg al termenului rezulta din clasificarea bunurilor în corporale si

incorporale facuta în art.471 si 474 Cod Civil.

Lucrul este bun daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

a) este util - adica poate satisface o trebuinta de ordin material sau spiritual a omului;

b) este susceptibil de apropiere ori însusire sub forma drepturilor patrimoniale;

Aerul, spre exemplu, este necesar existentei omului, dar nu poate fi

apropiat, nu poate deveni obiect de drept patrimonial, nefiind un bun în sens juridic.

Prin urmare, bunul reprezinta o valoare economica sau un lucru util si care poate deveni

obiect al dreptului patrimonial. Fiind obiect al dreptului patrimonial, bunul nu se confunda cu

dreptul patrimonial. Într-adevar, dreptul patrimonial poate fi drept real sau drept de creanta.

Dreptul real are ca obiect un lucru. Dreptul de proprietate, ca drept real, se confunda cu lucrul,

cum s-a aratat, dar celelalte drepturi reale nu se confunda cu lucrul, prezentând importanta prin

prerogativele pe care le confera asupra lucrului si care sunt altele decât cele ale dreptului de

proprietate. De aceea dreptul real este un bun în masura în care avem în vedere lucrul care

constituie obiectul sau sau lucrul prezinta importanta prin drepturile reale care exista asupra lui.

Prin urmare, drepturile reale sunt asimilate bunurilor. Drepturile de creanta prezinta

importanta si sunt asimilate bunurilor prin valoarea lor economica. Drepturile de creanta nu se

confunda cu obiectele a caror folosinta tind sa o procure creditorului. Rezulta ca drepturile

patrimoniale - drepturi reale si drepturi de creanta - pot fi asimilate bunurilor dar nu sunt propriu-

zis bunuri.

Cu toate acestea art. 471 si art. 474 Cod Civil prevad ca drepturile patrimoniale si

actiunile privind valorile economice pe care aceste drepturi le prezinta sunt, împreuna cu aceste

valori economice, bunuri, în sens larg. În mod obisnuit, autorii considera ca sunt bunuri, lucrurile

dar si drepturile patrimoniale, desi ele se deosebesc, deoarece drepturile patrimoniale sunt bunuri

numai în masura aratata, adica daca le raportam la valoarea economica pe care o reprezinta.

Rezulta ca prin bun, cu precizarile facute se întelege orice element ce face parte din activul

patrimonial.

13

Într-o abordare exacta bunul este definit ca fiind o valoare economica ce este utila

pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropiere sub

forma dreptului patrimonial. Desprindem din aceasta definitie cele doua conditii precizate mai

sus :

- valoarea economica trebuie sa fie apta de a satisface o trebuinta de ordin material ori

spiritual a omului;

- sa fie susceptibila de apropiere (însusire) sub forma drepturilor patrimoniale;

Corelatia dintre notiunile de "bunuri" si "patrimoniu"

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au o valoare economica

si apartin unei persoane fizice sau juridice. Ca notiune juridica patrimoniul nu se confunda cu

drepturile si obligatiile ce fac parte din acesta, fiecare drept si fiecare obligatie ramânând

distincte de patrimoniu, astfel încât modificarile aduse în privinta lor nu altereaza identitatea

acestuia care apare ca o universalitate juridica.

Pe de alta parte, bunul este un element ce face parte din activul patrimoniului, pasivul

acestuia fiind format din obligatiile titularului, dar care au un continut economic.

În consecinta trebuie avuta în vedere relatia patrimoniu-fiecare drept si obligatie cu

continut economic si aceea de patrimoniu-bun, distincta sub un anumit aspect de prima, dar cu

precizarile facute.

Dupa cum se poate observa, între bun si patrimoniu exista corelatia de tip parte-întreg.

Rezulta ca termenii "bun" si "patrimoniu" au în dreptul civil un sens tehnico-juridic specific, iar

nu cel din vorbirea obisnuita (când se desemneaza si valori spirituale prin acesti termeni). Pentru

dreptul civil, expresia "bun patrimonial" constituie pleonasm.

Clasificarea bunurilor- Criterii de clasificare

Bunurile pot fi clasificate din mai multe puncte vedere. Clasificarile mai importante în

dreptul civil român sunt uratoarele:

1) În functie de natura lor si de calificarea data de lege bunurile se împart în mobile si

imobile (miscatoare si nemiscatoare conform Codului Civil).

2) În functie de regimul circulatiei lor juridice se deosebesc bunuri aflate în circuitul

civil si bunuri scoase din circuitul civil.

14

3) În functie de modul în care sunt dererminate, distingem între bunuri individual

determinate si bunuri determinate generic (res certa si res genera).

4) În functie de posibilitatea de a fi înlocuite sau nu în executarea unei obligatii civile,

distingem între bunuri fungibile si bunuri nefungibile.

5) Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea ori înstrainarea lor, distingem

bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile

6) Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, deosebim bunuri frugifere si bunuri

nefrugifere.

7) În functie de posibilitatea împartirii lor fara sa-si schimbe destinatia, deosebim bunuri

divizibile si bunuri indivizi

8) În functie de corelatia dintre ele , se deosebesc bunuri principale si bunuri accesorii.

9) În functie de modul lor de percepere, bunurile se împart în corporale si incorporale.

10) În functie de posibilitatea de a fi supuse urmaririi si executarii silite pentru plata

datoriilor, distingem între bunuri sesizabile si bunuri insesizabile.

- Bunuri mobile si bunuri imobile

Notiune: Bunurile imobile sunt acelea care au o asezare fixa si nu se pot muta dintr-un

loc în altul.

Bunurile mobile sunt acelea care nu au o asezare fixa si se pot muta dintr-un loc în altul.

Clasificarea bunurilor în imobile si mobile ar trebui sa se aplice numai bunurilor corporale; cu

toate acestea, toate bunurile imobile sau mobile (art.461 Cod Civil), deci si bunurile incorporale

pot fi imobile sau mobile. Dreptul civil român cunoaste trei categorii de bunuri imobile si mobile

astfel:

- Categorii de bunuri imobile:

a) imobile prin natura lor : fondurile de pamânt si cladirile (art.463 Cod Civil); morile

de vânt sau de apa asezate pe stâlpi (art.464 Cod Civil); recoltele care tin de radacini si fructele

neculese înca (art.465 Cod Civil);

15

În ceea ce priveste ultima categorie precizata, aceasta cuprinde si arborii netaiati si

vegetatia care se prinde de pamânt. Toate acestea sunt imobile prin incorporatiune sau prin

natura lor. Când sunt desprinse ori culese devin bunuri mobile. Se întâlnesc si situatii când, desi

sunt prinse de pamânt, recoltele, fructele, arborii sunt considerate mobile prin anticipatie, de

exemplu când se vând.

b) imobile prin destinatie: bunurile destinate ca accesoriu pentru serviciul sau

exploatarea unui imobil, desi prin Clasificarea bunurilor în mobile si imobile prezinta interes din

mai multe puncte de vedere astfel :

- înstrainarea imobilelor este supusa unor cerinte mai riguroase decât cea a mobilelor

(ex: terenurile se pot înstraina doar prin act autentic);

- publicitatea imobiliara difera de cea mobiliara;

- urmarirea si executarea silita difera dupa cum bunurile sunt mobile sau imobile;

- efectele posesiei difera, de asemenea, astfel: pentru imobile posesia poate conduce la

uzucapiune, pentru mobile simpla posesie de buna credinta valoreaza proprietate (art.1909 Cod

Civil);

- imobilele pot fi ipotecate, iar mobilele pot fi gajate;

- privitor la competenta jurisdictionala teritoriala - la imobile se determina dupa locul

unde se afla bunul, iar la mobile instanta competenta este cea a domiciliului pârâtului, ca regula;

- în ceea ce priveste drepturile reale accesorii;

- în ceea ce priveste dreptul international privat - imobilului i se aplica legea locului

situarii lui (lex rei sitae), iar mobilului i se aplica legea personala (lex personalis), care poate fi

legea nationala (lex patriae) ori legea domiciliului (lex domicilii) conform Legii nr. 105/1992;

- bunurile imobile nu pot fi furate;

- Bunuri aflate în circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil

Sunt în circuitul civil acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice civile (art. 963

Codul Civil). Acestea sunt alienabile, sesizabile si se pot dobândi sau pierde prin prescriptie.

Regula o formeaza aceste bunuri, în consecinta legea trebuie sa prevada expres

exceptiile. Majoritatea bunurilor private se afla în circuitul civil. În ceea ce priveste regimul

juridic al circulatiei bunurilor deosebim:

- bunurile care pot circula liber, neîngradit, putând fi dobândite de oricine;

16

- bunurile care nu pot circula decât în anumite conditii, deci pot fi dobândite, detinute

ori înstrainate conditional, în conditii restrictive, cum sunt: armele, munitiile, materialele

explosive, produsele si substantele toxice, deseurile toxice, metalele si pietrele pretioase si

semipretioase, obiectele de cult etc. Pentru toate aceste categorii exista reglementari specifice

care prevad conditiile în care pot circula bunurile respective.

Sunt scoase din circuitul civil acele bunuri care nu pot forma obiectul actului juridic

civil, fiind denumite bunuri inalienabile. Un astfel de bun este teritoriul României, conform art.3

alin.1 din Constitutie.

Bunurile scoase din circuitul civil si care fac parte din domeniul public sunt enumerate

cu caracter exemplificativ în anexa legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul

juridic al acesteia.

Astfel potrivit actualei legi, domeniul public al statului este alcatuit din urmatoarele

bunuri:

1) bogatiile de orice natura ale subsolului, în stare de zacamânt;

2) spatiul aerian;

3) apele de suprafata;

4) padurile si terenurile destinate împadurii, cele care servesc nevoilor de cultura, de

productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile pârâielor, precum terenurile reproductive

incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt

proprietate publica;

5) terenurile care au apartinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945;

terenurile obtinute prin lucrari de îndiguiri, de desecari si de combatere a eroziunii solului;

terenurile institutiilor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamânt agricol si

silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice

si de animale de rasa;

- Bunuri individual determinate si bunuri determinate generic

Sunt individual determinate (res certa) acele bunuri care, potrivit naturii lor sau

clauzelor unui act juridic se individualizeaza prin însusiri proprii, speciale, cum sunt unicatele

(tablouri, sculpturi, o anumita casa, un anumit autoturism, etc).Sunt generic determinate (res

genera) acele bunuri care se individualizeaza prin numar, greutate, sau alta masura, adica prin

17

caracterele comune categoriei din care fac parte (prin însusirile speciei ori categoriei din care fac

parte).

Importanta juridica a acestei clasificari consta în urmatoarele:

- momentul transmiterii dreptului real în actele translative de drepturi reale: în principiu,

când bunul este individual determinat, dreptul de proprietate se transmite în momentul realizarii

acordului de vointa; iar în situatia unui bun generic determinat dreptul de proprietate se transmite

în momentul individualizarii ori predarii (individualizarea în acest caz, se face prin numarare,

cântarire, etc).

- suportarea riscului contractului - pentru bunurile individual determinate riscurile se

transmit odata cu dreptul de proprietate - aceasta doar în situatia pieirii fortuite a bunului înainte

de momentul predarii când debitorul va fi liberat de obligatia predarii. În mod corespunzator,

pieirea unui bun generic determinat înainte de momentul predarii, nu va libera pe debitor de

obligatia predarii, ci va trebui sa procure alte bunuri de gen, deoarece genera non pereunt.

- locul predarii bunului, în cazul bunului individual determinat este acela unde se

gaseste în momentul contractarii în lipsa de alta stipulatie a partilor; bunul generic derterminat se

preda la domiciliul debitorului, deoarece plata este în general, cherabila, iar nu portabila

(art.1104 Cod Civil).

O problema larg dezbatuta în doctrina este aceea a regimului juridic al vânzarii

bunurilor de gen limitate - genus limitatum, mai exact, când se transmite proprietatea de la

vânzator la cumparator.

Prin bunuri de gen limitate întelegem acele bunuri de gen limitate la acele aflate într-un

loc determinant. Spre exemplu: se vând 100 de oi dintr-o turma de 1000, sau jumatate din sacii

de grâu aflati în hambarul vânzatorului.

S-a statuat ca daca genul nu piere, genul limitat piere - aceasta în ceea ce priveste

suportarea riscului pieirii fortuite, ceea ce este desigur o solutie diferita de principiul genera non

pereunt. În ceea ce priveste transferul dreptului de proprietate, acesta se face în momentul

individualizarii bunului. Este deci o asemanare de regim juridic între vânzarea de genus

limitatum si vânzarea în bloc.

18

S-a sustinut ideea nasterii unei proprietati indivize între cumparator si vânzator din

momentul acordului de vointa pâna în momentul individualizarii, situatie de neacceptat în lipsa

unei clauze exprese.

- Bunuri fungibile si bunuri nefungibile

Sunt fungibile acele bunuri care se pot înlocui unele cu altele pentru executarea unei

obligatii, ceea ce presupune, ca lucrurile (bunurile) sunt echivalente - au aceeasi valoare pentru

creditori - valabilitatea platii nefiind afectata. Sunt nefungibile acele bunuri care nu se pot înlocui

cu altele în executarea unei obligatii, astfel ca aceasta nici nu se poate executa decât prin

predarea bunului datorat. În principiu sunt fungibile bunurile de gen, deci cele determinate

generic, iar cele certe , individual determinate sunt nefungibile. Prin urmare, relatia bun de gen si

bun cert corespunde clasificarii bun fungibil si bun nefungibil. Caracterul fungibil sau nefungibil

al unui bun este dat atât de de natura bunului, dar poate fi dat si de vointa partilor.

De asemenea, bunurile fungibile sunt si consumptibile, dar nu întotdeauna, spre

exemplu ultima sticla de vin dintr-o recolta cunoscuta prin calitatea ei este consumabila, însa nu

fungibila. Se spune ca fungibilitatea bunurilor depinde de vointa partilor, iar consumptibilitatea

de natura bunurilor. Nu întotdeauna este asa: vointa partilor poate da lucrurilor un caracter de

neconsumptibilitate. Tot asa, uneori vointa partilor nu imprima întotdeauna bunurilor un caracter

de fungibilitate, deoarece sunt fungibile în general bunurile de gen. Deci, se poate concluziona ca

fungibilitatea depinde mai mult de vointa partilor, iar consumtibilitatea mai mult de natura

lucrurilor (cu exceptii în ambele sensuri).

Importanta clasificarii bunurilor în fungibile si nefungibile consta în aprecierea

valabilitatii platii, posibilitatea eliberarii debitorului de obligatia sa. Acesta se poate elibera în

cazul bunului fungibil, predând creditorului un bun de acelasi fel, iar în cadrul unui bun

nefungibil numai prin predarea acestuia.

- Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile

Sunt bunuri consumptibile acelea care nu pot fi folosite fara ca la prima lor întrebuintare

sa nu se consume sau sa nu se însraineze (astfel sunt hrana, bauturile, banii). Sunt

neconsumptibile acele bunuri care pot fi folosite de mai multe ori, fara a li se distruge substanta

fizica sau sa fie înstrainate (hainele, casele).

În mod exceptional clasificarea în bunuri consumptibile si neconsumptibile depinde de

vointa omului, în sensul ca bunul consumptibil poate fi considerat neconsumptibil si invers. Spre

19

exemplu, moneda la un anticariat care trebuie restituita este un bun neconsumptibil, fructele

pentru decorul unui magazin sunt neconsumptibile, mobila din magazinul de mobila este un bun

consumptibil, deoarece comerciantul o înstraineaza.

Importanta acestei clasificari rezida în urmatoarele:

- de regula, obiect al uzufructului pot fi bunurile neconsumptibile, deoarece

uzufructuarul este obligat sa conserve substanta bunului. Prin exceptie, uzufructul poate viza un

bun consumptibil (quasiuzufruct).

- obiectul împrumutului de folosinta (comodat) poate fi numai un bun neconsumptibil,

pe când obiectul împrumutului de consumatie îl formeaza bunurile consumptibile.

. Bunurile frugifere si bunuri nefrugifere

Sunt considerate frugifere acele bunuri care produc fructe, de exemplu terenul care

produce recolte. Sunt nefrugifere acele bunuri care nu produc fructe. Fructele nu se confunda cu

productele. Fructele se produc periodic, fara a consuma substanta bunului, pe când productele

sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale (piatra dintr-o cariera, nisipul dintr-

o albie).

Codul Civil distinge între :

-fructe naturale - acelea produse fara interventia omului, spre exemplu iarba pe o pasune

(art.522);

-fructele industriale - acele produse ca urmare a activitatii omului, spre exemplu -

recoltele si plantatiile (art.552);

-fructele civile - acelea obtinute ca urmare a folosirii bunului, de exemplu - chiriile,

dobânzile, arendele (art. 523);

Importanta juridica a acestei clasificari a fructelor rezida în modul diferit de dobândire

(de intrare în patrimoniu) a acestora, astfel:

- fructele naturale si industriale se dobândesc prin culegere, prin percepere.

- fructele civile se dobândesc zi de zi, prin simpla scurgere a timpului.

- Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile

20

Este sesizabil bunul care poate forma obiectul executarii silite a debitorului.

Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmarit silit pentru plata unei datorii. În ceea ce

priveste bunurile sesizabile, acestea pot fi determinate în functie de prevederile legale în vigoare,

cu observarea, în special, a art. 406-410, 463, 472, 474 ,482, 488-491din Codul de procedura

civila. Se urmareste prin aceasta reglementare, atât protectia creditorilor urmaritori, dar si

protectia debitorului, în sensul asigurarii acestuia unui nivel minim de subzistenta în caz de

executare silita.

-Domeniul public si domeniul privat

Aceasta clasificare se aplica doar statului si unitatilor administrativ teritoriale. Se

impune o delimitare a sferei proprietatii publice potrivit legislatiei în vigoare:

- potrivit Constitutiei, în art.135, alin.4 se enumera ca bunuri exclusive ale proprietatii

publice: "bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu

potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea

teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental".

- potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991: terenurile pe care sunt amplasate constructii

de interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si

aeroporturi, terenurile cu destinatie, albiile râurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes

public, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv

plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si

siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii, sau pentru

alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau

interes public (art.5, alin.1).

c. Norma juridică: definiţie, structură şi caractere juridice

Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie,

care exprimă voinţa electoratului, înfăţoşat de organul legislativ, regulă al cărei scop este de a

asigura ordinea socială şi care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală la nevoie prin

constrângere.

Obiectul de reglementare juridică îl constituie raporturile sociale.

21

Norma de drept este o normă tipică, caracterul ei tipic rezidă în aceea că această normă

formulează modelul, tipul de conduită. Norma de drept conţine în ea un raport între oameni.

Acest caracter rezidă în aceea că norma de drept privită ca regulă de conduită generală

şi obligatorie, reglementând o relaţie socială, creează un raport juridic abstract, un raport

intersubiectiv, întrucât stabileşte conduita omului în raport cu oamenii într-un cadru general

organizat.

Norma juridică este un element constitutiv al dreptului. Ea este o regulă de conduită

instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la

nevoie, prin forţa coercitivă a statului. Scopul normei juridice este acela de a asigura convieţuirea

socială în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor ce

guvernează societatea respectivă. Prin intermediul normelor juridice se reglementează în forme

specifice dreptului relaţiile interumane. Norma juridică este elementul constitutiv sau "celula de

bază" a dreptului. Prin natura sa, norma juridică are următoarea structură sau următoarele

trăsături:

a) Un caracter general din care decurge şi conduita tipică. Norma juridică devine un

criteriu unic de îndrumare şi apreciere a conduitei oamenilor, un veritabil etalon sau standard în

funcţie de care o anumită conduită este definită ca fiind licită sau ilicită. Acest criteriu nu are un

caracter abstract, ci el reprezintă o unitate de măsură stabilită în conformitate cu concepţiile

despre justiţie, dreptate, ordine, disciplină din societatea dată. Dar cu tot conţinutul stabil şi

peren, norma juridică cunoaşte o evoluţie, se poate schimba de la o epocă la alta într-o legătură

organică cu procesul dezvoltării istorice a ţării respective. Datorită caracterului său general,

norma juridică se aplică la un număr nelimitat de cazuri. Conduita prescrisă de norma juridică

trebuie urmată şi respectată ori de câte ori sunt prezente condiţiile şi împrejurările pe care le are

în vedere, iar dacă asemenea condiţii nu apar, ea nu se aplică.

b) Norma juridică este impersonală, ceea ce înseamnă că ea nu se adresează unor

persoane anume, ci îi vizează pe toţi oamenii sau o categorie de persoane, cum ar fi de exemplu

funcţionarii publici, chiriaşii, pensionarii etc.

Normele constituţionale care privesc drepturile omului şi libertăţile fundamentale se

adresează tuturor persoanelor fizice care trăiesc pe teritoriul unei ţări, atât autohtonilor cât şi

străinilor sau apatrizilor. Există norme juridice care se adresează unor categorii de cetăţeni în

funcţie de statutul lor civil. De pildă Codul familiei, Codul muncii sau normele care

22

reglementează situaţia pensionarilor. Prin urmare există grade diferite de generalitate a normelor

juridice.

Un caracter general şi impersonal îl au de exemplu normele juridice care reglementează

activitatea şi structura organelor statului şi prevăd anumite competenţe pentru preşedintele ţării,

pentru parlament şi guvern, preşedinţii celor două camere sau pentru primul ministru.

Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul sunt reglementate de Constituţie, ca instituţii,

indiferent de alcătuirea lor nominală.

c) Normele juridice sunt obligatorii. Normele juridice nu sunt simple doleanţe sau

indicaţii, ci reprezintă o poruncă, un ordin, o dispoziţie obligatorie. Ele sunt un comandament

impus de puterea publică, a cărui putere devine obligatorie, ele fiind prescriptive şi nu

descriptive. Ele asigură trecerea de la indicativ la imperativ, de la "sein", adică de la ceea ce este,

la "sollen", adică la ceea ce trebuie să fie. Fără caracterul general obligatoriu, norma juridică şi-

ar pierde chiar sensul existenţei sale ca normă socială distinctă, în varietatea şi multitudinea

normelor sociale. "Modul indicativ nu există în drept – scrie prof. G. del Vecchio – şi când este

folosit în coduri sau legi, el are în realitate un sens imperativ"

Norma juridică şi dispoziţiile individuale.

Pentru o mai bună înţelegere a conceptului de normă juridică este necesar să facem

distincţia între norma juridică şi actul juridic individual sau concret. Spre deosebire de norma

juridică care are un caracter general şi impersonal, actul juridic concret se referă la conduita într-

o situaţie dată a unei anume persoane fizice sau juridice identificate sau nominalizate. Exemplul

cel mai elocvent de act juridic concret îl constituie hotărârea judecătorească dată în soluţionarea

unei cauze. De asemenea actul de numire într-o funcţie a unei persoane sau actul prin care se

acordă o autorizaţie de construcţie sunt tot acte concrete sau individuale. Actul juridic este

obligatoriu şi garantat, la nevoie, de forţa coercitivă a statului. Hotărârile guvernului, de

exemplu, pot fi atât generale (stabilesc reguli cu caracter general), cât şi concrete (cum ar fi

numirea cuiva într-o funcţie). Actele juridice concrete sunt date în baza şi în executarea actelor

normative. Actele juridice concrete se deosebesc calitativ de actele normative, dar sunt legate

organic de acestea, deoarece prin ele se realizează şi se traduc în viaţă prevederile normelor

juridice. Actele juridice concrete sunt modalităţi de aplicare a actelor normative, un fel de

prelungire şi realizare a acestora în viaţa socială.

23

În concluzie: norma juridică poate fi definită ca o regulă de conduită generală şi

impersonală instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare

obligatorie este asigurată la nevoie de forţa coercitivă a statului.

Structura normei juridice.

Norma juridică are o structură internă şi o structură externă. Structura internă este de

fapt structura logico-juridică normei, iar structura externă este structura tehnico-juridică a

normei.

a) Structura internă sau logico-juridică este dată de cele trei elemente obligatorii prin

care se organizează în mod logic o normă juridică. Aceste elemente sunt: ipoteza, dispoziţia şi

sancţiunea.

Sintetic vorbind, orice normă juridică prescrie în mod necesar o conduită (dispoziţia)

care trebuie să arate în acelaşi timp împrejurarea (ipoteza) în care se aplică acea conduită precum

şi consecinţele nerespectării acestei conduite (sancţiunea). Un exemplu concret va fi edificator

pentru înţelegerea acestei componenţe trihotomice şi anume articolul 33 din Legea 50/1991 care

prevede că:

"Persoanele fizice şi juridice care beneficiază de teren în condiţiile prezentei legi

(ipoteza) sunt obligate să solicite emiterea autorizaţiei de construire şi să înceapă construcţia în

termen de cel mult 1 an de la data deţinerii actului de concesionare a terenului (dispoziţia). În caz

de încălcare a obligaţiei prevăzute la alin. 1, concesiunea îşi pierde valabilitatea (sancţiunea)."

Prin urmare: ipoteza stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se

cere o anumită conduită, precum şi categoria subiecţilor la care se referă prevederile dispoziţiei.

Dispoziţia este acel element al normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmată în

prezenţa ipotezei date, mai precis care sunt drepturile şi obligaţiile corespunzătoare ale

subiectelor vizate de norma juridică respectivă. Sancţiunea indică urmările nerespectării

dispoziţiei normei juridice. Sancţiunea este adusă la îndeplinire, la nevoie, cu ajutorul puterii de

stat. Sancţiunile sunt: penale, administrative, disciplinare şi civile. Există şi alte clasificări, după

alte criterii, ale sancţiunii, dar nu e cazul să le discutăm aici. De subliniat rămâne faptul că

sancţiunea este o latură foarte importantă a normei juridice, ea fiind aceea care asigură în ultimă

instanţă respectarea normei juridice, restabilirea ordinii juridice. Sancţiunea ţine de domeniul

general al constrângerii, dar ea nu trebuie identificată cu constrângerea statală. Aplicarea

sancţiunilor reprezintă un act de putere de mare răspundere şi într-un stat de drept ea trebuie

24

făcută de organele competente cu stricta respectare a prevederilor legale, a drepturilor şi

libertăţilor cetăţenilor.

b) Structura tehnico-juridică, spre deosebire de structura logică, se referă la forma

exterioară de exprimare a normei juridice, la redactarea ei care trebuie să fie clară, concisă,

concretă. Aşadar, structura tehnico-juridică are în vedere aspectul normativ, modul cum sunt

enunţate normele juridice în cadrul actelor normative!

Acţiunea actelor normative în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor

Stabilirea cadrului de acţiune în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor este deosebit de

importantă.

În privinţa acţiunii normative în timp este deosebit de importantă stabilirea datei exacte

a intrării în vigoare şi a încetării sau ieşirii din vigoare a actului normativ. Existenţa actului

normativ nu coincide cu durata acţiunii sau cu faptul de a fi în vigoare, adică de a avea eficienţă

juridică. Anunţarea intrării actului normativ în vigoare se face prin publicarea acestuia într-o

publicaţie oficială, cum este în ţara noastră Monitorul Oficial. Dar actul normativ poate intra în

vigoare şi din momentul adoptării lui, dacă organul emitent prevede expres acest lucru. Un

principiu fundamental al acţiunii legilor şi al altor acte normative în timp este cel al

neretroactivităţii lor. Acest principiu decurge din faptul că legea reglementează pentru viitor, că

ea se aplică conduitei şi relaţiilor sociale de la data intrării sale în vigoare, statul neputând

pretinde cetăţenilor să se supună unei legi ale cărei reglementări nu se cunosc, întrucât legea nu

există. "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", prevede Codul civil

român în art. 1.

În legătură cu încetarea acţiunii legii sau a altor acte normative, ceea ce echivalează cu

ieşirea lor din vigoare, menţionăm că legea şi celelalte acte normative se adoptă pe o perioadă

nedeterminată, urmând ca ulterior să se decidă asupra încetării acţiunii lor. Conceptul prin care

se exprimă încetarea acţiunii actului normativ, scoaterea sa din vigoare, poartă denumirea de

abrogare. Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare, ca de ex.: abrogarea expresă, abrogarea

tacită sau implicită etc., fără a intra însă în detalii privitoare la aceste aspecte ale aspectului

temporal. Abrogarea este totdeauna opera organului emitent.

Abrogarea nu se confundã cu urmãtoarele modalitãti de încetare a aplicãrii normelor:

a) Derogarea reprezintă o reglementare diferită, o abatere sau o excepţie de la

reglementarea existentă pe care însă nu o abrogă, ci îi îngustează sfera de aplicare.

25

b) Căderea în desuetudine. Stările de lucruri care au determinat necesitatea adoptării

unor acte normative au încetat să mai existe, astfel încât acţiunea lor nu-şi mai are nici o

justificare şi nici nu mai poate fi susţinută, fiind depăşită de noile realităţi ale vieţii. Ea are loc şi

nu poate fi evitată şi ignorată în perioada revoluţionară de trecere de la dictatură la democraţie,

pentru acele acte normative şi reglementări ale vechiului regim, care fără să fi fost abrogate în

mod expres, nu mai corespund nevoilor realităţii.

Acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor

Acţiunea actelor normative în spaţiu este condiţionată de competenţa teritorială a

organului de stat emitent. În ţara noastră, legea şi actele normative ale organelor centrale ale

administraţiei de stat acţionează în principiu pe întreg teritoriul statului. Prin teritoriul statului se

are în vedere conceptul general acceptat de teritoriu în ştiinţa juridică şi mai ales în dreptul

internaţional. Codul penal român arată că prin "teritoriul României" sau prin "teritoriul ţării" se

înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere cu subsolul şi spaţiul aerian,

precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian al acesteia. De asemenea, se

consideră ca săvârşită pe teritoriul ţării şi orice infracţiune comisă pe o navă ori aeronavă

română. Deosebit de complexă este acţiunea actelor normative în spaţiu şi cu privire la persoane

sub aspect internaţional. Locul încheierii unui act sau locul săvârşirii unei infracţiuni, calitatea

persoanei (străin, reprezentant diplomatic etc.) ridică probleme în legătură cu stabilirea legii care

se aplică: română sau străină.

Principiul teritorialităţii nu este însă unul absolut. Nevoia de a menţine şi

dezvolta relaţii politice, economice şi social-culturale între state a creat cu timpul anumite

excepţii de la acest principiu, pe care le numim excepţiile extrateritorialităţii, excepţii care nu

afectează cu nimic principiul suveranităţii de stat şi sunt menite să asigure dezvoltarea

multilaterală a relaţiilor internaţionale contemporane. Se impune însă condiţia ca aceste excepţii

să se aplice cu respectarea principiilor democratice ale dreptului internaţional şi al egalităţii

suverane a statelor, al reciprocităţii şi al liberului lor consimţământ. Între excepţiile

extrateritorialităţii găsim următoarele situaţii:

a) imunitatea diplomatică şi regimul juridic al consulilor; b) regimul juridic al

străinilor şi al persoanelor fără cetăţenie; c) regimul juridic al cetăţeanului aflat în străinătate; d)

recunoaşterea efectului juridic al unor acte săvârşite pe teritoriul unui alt stat sau aplicarea legii

unor fapte săvârşite în străinătate.

26

Imunitatea diplomatică constă în exceptarea personalului diplomatic şi a

persoanelor asimilate de la jurisdicţia statului de reşedinţă, constând în inviolabilitatea personală,

inviolabilitatea clădirilor reprezentanţei diplomatice şi a mijloacelor de transport. În cazul

încălcării legilor ţării de reşedinţă, reprezentantul diplomatic poate fi declarat persona non-grata,

lucru care atrage după sine rechemarea sa sau expulzarea.

Reprezentanţii consulari ai statelor străine sunt scutiţi de unele impozite,

prestaţii, sau li se aplică jurisdicţia instanţelor judecătoreşti a ţării de origine în cauzele privind

infracţiunile lor de serviciu etc., iar regimul juridic este stabilit pe bază de reciprocitate şi în

conformitate cu normele dreptului internaţional.

Cetăţenii străini beneficiază de trei forme de regim: regimul special, regimul

naţional şi regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate. În România, cetăţenii străini şi apatrizii

au drepturile fundamentale ale cetăţenilor români (excepţie: drepturi politice şi drepturi civile),

precum şi orice alte drepturi prevăzute prin lege sau prin acorduri internaţionale în care România

este parte.

Capitolul 3.

Actul juridic civil

A. Noţiunea şi clasificarea actelor juridice

Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in

doua sensuri cu valori diferite- intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu

intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul

constatator al acestei manifestari de vointa.

Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne

oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este omanifestare de vointa facuta cu

intentia de a produce efecte juridice, respectiv de anaste, modifica sau stinge un raport juridic

concret”.

Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de

abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza- Fata de

marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este necesar si util ca acest concept sa fie

privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut.

27

Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase-

Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii

sunt urmatoarele:

a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau

multilaterale;

b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu

gratuit;

La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii;

Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate;

c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative;

d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de

conservare, de administrare si de dispozitie;

e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale;

f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale;

g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si

actele pentru cauza de moarte (mortis causa);

h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele

subiective si actele - conditie;

i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si

simple si actele afectate de modalitati;

j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care

pot fi incheiate si prin reprezentare;

l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite

(atipice);

m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si

actele cu executare succesiva. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de

conditii si anume:

B. Conditiile de validate a actului juridic civil

28

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de

conditii si anume:

a- Capacitatea de a incheia actul juridic civil;

b- Consimtamantul valabil al partii care se obliga;

c- Un obiect determinat al actului juridic civil;

d-Existenta unei cauze licite.

a- CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a

capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice- Sediul materiei se regaseste in

principal in art- 948 pct- 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care

consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile

prin incheierea actelor de drept civil”De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice

civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea

trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art- 950

Cod civil si art- 6 alin- 1 din Decretul nr- 31/1954, dispozitii legale care sunt de stricta

interpretare si aplicare35.

b-CONSIMTAMANTUL

Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala, de fond si generala, a actului

juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.

Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele:

a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant, conditie care decurge

din caracterul constient al actului juridic civil.

In ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect,deoarece

reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.

Cat despre persoanele fizice, acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au

capacitate deplina de exercitiu- Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si

cei pusi sub interdictie judecatoreasca- intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in

curs de formare:

b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, adica

manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste,

in sensul producerii de efecte juridice- Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi

29

indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in

gluma, din prietenie, sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma

oblig daca vreau”) potrivt art.

1010 Cod civil.

c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat, exteriorizare care poate fi facuta printr-o

forma expresa sau tacita- Pentru anumite categorii de acte este necesara si valabila numai

manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este

valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art- 689 Cod civil care se refera la

acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”)- Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului,

evidentiem forma scrisa, verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care

se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic- Tacerea, in principiu, nu are valoare

de consimtamant exteriorizat38, daca legea nu prevede expres aceasta.

d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant, conditie negativa impusa

de caracterul constient, liber al actului juridic civil.

Intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte, care necesita o

prezentare distincta si detaliata, ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39, dolul

(viclenia), violenta41 si leziunea

- UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL

Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse

sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate.

In opinia majoritara, la care ne raliem si noi, se retine ca obiectul actului juridic civil

este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice, adica conduita partilor,

respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le

indeplineasca.

a. Efectele actelor juridice

Scopul pentru care se incheie un act juridic este producere de efecte juridice, acestea

desemnand drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le

stinge un asemenea act. Aceste efecte reprezinta continutul unui act juridic civil. De aici rezulta

30

ca a stabili efectele unui act juridic inseamna a cunoaste continutul acestuia, a cauzelor care

precizeaza drepturile si obligatiile civile nascute, modificate sau stinse.

Efectele actului juridic civil sunt reglementate de Codul Civil prin doua grupe de

norme:

• norme care reglementeaza efectele conventiilor sau contractelor, in general

• norme care reglementeaza efectele diferitelor contracte civile (ex. contractele de

vanzare-cumparare, schimbul, societatea, mandatul, depozitul, amanetul, tranzactia, donatia) dar

si efectele actului unilateral

Pentru a stabili efectele unui act juridic trebuie mai intai sa se stabileasca existenta

acestuia. Atunci cand exista mijloace de proba suficiente si concludente, dovedirea existentei

actului juridic atrage dupa sine stabilirea efectelor sale, acestea fiind clar exprimate. In practica,

insa, desi se poate dovedi existenta actului juridic sunt intampinate dificultati la stabilirea

efectelor acestora pentru ca acestea nu apar cu claritate, existand indoieli cu privire la continutul

acelui act. In astfel de situatii se pune problema calificarii actului, adica stabilirea daca acesta

este civil, comercial sau apartine altui domeniu.

Pentru stabilirea efectelor actului juridic in situatia prezentata mai sus se apeleaza la

reguli de interpretare a actului juridic civil. Aceste reguli sunt:

1. “Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in ele, dar la toate urmarile, ce

echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa.”

2. “Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul”

(art.981 C.civ)

3. “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu

dupa sensul literar al termenilor” (art.977 C.civ)

4. “Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga” (art.983

C.civ)

31

5. “Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce

poate avea un efect, iar nu in acela in care nu ar putea produce nici unul” (art. 978 C.civ)

6. “Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia

intelesul ce rezulta din actul intreg” (art.982 C.civ.)

7. “Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste

mai mult cu natura contractului” (art.979 C.civ)

8. “Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat

contractul” (art.980 C.civ)

9. “Conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a

contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat” (art.984 .civ)

10. “Cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se

poate sustine ca printr-acesta s-a restrans intinderea ce angajamentul ar avea de derept in cazurile

neexprese” (art. 985 C.civ)

Principiile efectelor actului juridic

Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii (reguli de drept civil), in

functie de care se stabileste cum si fata de cine se produc aceste efecte.

Principiul fortei obligatorii

Acest principiu este dat de art. 969 alin.1 din Codul Civil: “conventiile legal facute au

putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din

cauze autorizate de lege”.

32

Actul juridic odata incheiat nu este facultativ si este obligatoriu, adica da nastere la

drepturi si obligatii care se impun partilor precum legea. Astfel, principiul fortei obligatorii

reprezinta reflectarea in plan juridic a obligativitatii respectarii cuvantului dat.

Pentru contractele bilaterale, acest principiu este sinonim cu formularea: “contractul

este legea partilor”, acestea trebuind sa execute obligatiile pe care si le-au asumat contractual.

Libertatea contractuala presupune posibilitatea partilor de a incheia orice contract doresc, insa

odata acesta incheiat contractul trebuie respectat precum legea.

De la acest principiu exista si exceptii, si anume atunci cand efectele actului juridic nu

se produc asa cum au intentionat partile.

Principiul irevocabilitatii actului juridic

Art.969 alin.2 Codul civil: actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa unei

singure parti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capat prin simpla manifestare de

vointa a autorului actului.

In momentul incheierii unui act juridic se naste obligatia respectarii acestuia iar cel care

incheie un astfel de act nu se poate razgandi, nerespectandu-l. Daca actul este bilateral anularea

acestuia se poate face doar daca exista acordul ambelor parti, dar daca actul este unilateral

desfiintarea acestuia este imposibila.

De la principiul irevocabilitatii actului juridic exista doua exceptii ce vizeaza, prima,

actul juridic bilateral, iar a doua, actul juridic unilateral.

• Exceptii de la irevocabilitatea actelor unilaterale fac actele unilaterale in materie

contractuala (oferata poate fi revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar), testamentele

(sunt acte juridice revocabile prin natura lor) si renuntarea mostenirii.

• Exceptii de la irevocabilitatea actelor bilaterale sau multilaterale sunt donatiile intre

soti, contractele de locatiune pe durata nelimitata, stingerea manadatului, restituirea unui depozit.

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil

Art.969 alin.1 Codul civil spune ca puterea de lege a conventiilor legal facute au putere

numai intre partile contractante. Art.973 Codul civil: conventiile produc efecte numai intre

partile contractante nu si fata de al treilea.

33

Prin raportare la pincipiul obligativitatii un individ este obligat sa respecte actele

juridice incheiate de el dar nu si pe acelea incheiate de alte persoane. Conform acestui principiu,

actul juridic are efecte relative, adica nu ii poate afecta decat pe cei care il incheie.

Acest principiu presupune existenta a trei notiuni: parte, avanzi-cauza si terti. Parte este

persoana care incheie, personal sau prin reprezentant, un act juridic civil. Avanzii-cauza sunt

persoanele care nu sunt nici parti nici terti si care suporta efectele actului juridic din cauza

legaturii existente intre ei si parti.

Sunt trei categorii de avanzi-cauza, si anume: succesorii universali si cei cu titlu

universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari.

Succesorul universal este fie o persoana fizica ce dobandeste un patrimoniu la

decesul altei persoane fizice, fie o persoana juridica ce obtine un patrimoniu prin fuziune sau

absorbtie. Succesorul cu titlu universal este persoana fizica ce dobandeste o fractiune din

patrimoniul unei alte persoane fizice ce a decedat, sau este persoana juridica care dobandeste o

parte din patrimoniul unei persoane juridice divizate. Succesorii cu titlu particular sunt cei care

dobandesc un anumit drept individual. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au o

garantie reala pentru creanta lor, dar au drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor.

Tertii sunt persoanele care nu au incheiat nici personal, nici prin reprezentant un

act juridic civil. Asupra lor nu se produce nici un fel de efecte ale incheierii actului juridic.

Exceptiile de la acest principiu sunt acele cazuri in care actul juridic produce

efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat acel

act. Sunt doua tipuri de exceptii: reale si aparente.

Exceptiile aparente (sunt cele care numai la o prima vedere par ca se abat de la

acest principiu, efectele actului subordonandu-se insa acestuia) includ situatia avanzilor-cauza,

promisiunea faptei altuia (o parte se obliga sa determine un tert sa aiba o anumita conduita),

simulatia, reprezentarea.

Exceptiile reale sunt cele in care actul juridic civil produce efecte si fata de alte

persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat actul. Stipulatia pentru

altul, sau contractul in favoarea unei a treia persoane, este o astfel de exceptie: promitentul se

obliga fata de stipulant sa execute o prestatie in favoarea tertului beneficiar.

b. Nulitatea actelor juridice

34

Literatura juridica este cea care a formulat o definitie a nulitatii actului juridic civil,

spunand despre aceasta ca este sanctiunea de drept civil ce lipseste actul juridic civil de acele

efecte contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.

Nulitatea indeplineste doua functii: una preventiva si una sanctionatorie. Functia

preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il are asupra subiectilor de drept tentati sa incheie

un act juridic fara a respecta conditiile de validitate ale acestuia. Functia sanctionatorie intervine

in momentul in care s-a incheiat un act juridic ce nu respecta conditiile de validitate.

Nulitatea partiala este aceea care anuleaza numai anumite efecte ale actului juridic,

celelalte producandu-se doar daca nu contravin legii. Nulitatea totala anuleaza intregul act juridic

civil.

Nulitatea expresa este prevazuta intr-o dispozitie legala (Codul civil sau alt izvor de

drept civil), in timp ce nulitatea virtuala nu este prevazuta expres de lege, dar rezulta din

exprimarea normei legale sau din scopul ei.

Nulitatea de fond se aplica in cazul lipsei sau a nevalabilitatii unei conditii de fond a

actulu juridic. Nulitatea de forma intervine in cazul in care nu este respectata forma ceruta ad

validitatem.

Nulitatea absoluta este sactiunea aplicata in cazul in care este nerespectata o norma ce

apara un interes general. Cauzele ce conduc la aplicarea acestui tip de nulitate sunt lipsa unei

conditii esentiale a actului juridic; frauda legii; incheierea actului juridic cu incalcarea normelor

imperative ale legii, ordinii publice sau a bunelor moravuri.

Nulitatea relativa intervine in momentul in care nu este respectata o norma ce ocroteste

un drept privat. Cauzele acestui tip de nulitate pot fi: existenta unui viciu de consimtamant; lipsa

discernamantului uneia dintre parti; una dintre parti nu are capacitate de exercitiu.

c. Prescripţia actelor juridice

Prescriptia extinctiva nu este definita in legea civila totusi Decretul 167 / 1958 in art. 1,

alineatul 1, consacra efectul prescriptiei extinctive “dreptul la actiune avand un obiect

patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in temeiul stabilit de lege”. Putem

defini prescriptia extinctiva din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la actiune neexercitat in

termenul de prescriptie.

35

Reglementarea prescriptiei extinctive din dreptul civil.

Actele normative in vigoare, in care se gasesc normele ce formeaza institutia prescriptiei

extinctive, sunt urmatoarele :

• Decretul nr. 167 / 1958 , privitor la prescriptia extinctiva care este ”legea

generala” sau “dreptul comun” in materie 13758zyv32fli3p

• Codul civil ( in special titlul XX- “despre prescriptia din cartea a III-a “ ) in

masura in care a suferit modificari sau abrogari

• Alte acte normative, izvoare de drept civil, ca exemplu amintim Legea nr. 29 /

1990, privind contenciosul administrativ , Legea 105 / 1992, privind raporturile de drept

international privat.

Caracterul normelor care reglementeaza prescriptia extinctiva.

O problema strans legata de “reglementarea prescriptiei extinctive, este aceea a

caracterului – imperativ sau dispozitiv – al normelor ce formeaza aceasta institutie” .

Prescriptia extinctiva este calificata ca o institutie de ordine publica. Totusi problema

care se ridica, este aceea de a sti daca este bine sau nu sa se pastreze caracterul imperativ al

normelor prescriptiei extinctive si in viitoarea reglementare. Se considera ca solutia potrivita

( opinia profesorului Belein ) este aceea de a reveni la sistemul codului civil – prescriptia trebuie

aplicata daca cel interesat ( de regula paratul ) o invoca.

Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive.

Prescriptia extinctiva este cunoscuta de toate ramurile de drept , si de aici drept drept

consecinta – natura juridica a prescriptiei extinctive trebuie stabilita in cadrul fiecarei ramuri de

drept.

Din dreptul civil face parte prescriptia dreptului la actiune ( in sens material ) si pentru a

stabili natura juridica a prescriptiei extinctive, inseamna a raspunde la intrebarea ce este, pentru

dreptul civil, prescriptia dreptului la actiune ? Pentru a raspunde la intrebare este necesar sa

stabilim ce efect produce prescriptia extinctiva asupra dreptului subiectiv civil si pe cale de

consecinta, asupra obligatiei civile corelative.

Din chiar definitia data prescriptiei extinctive rezulta ca actiunea intentatade subiectul

activ , dupa actiunea prescriptiei extinctive, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu

refuzul concursului fortei de constrangere a statului.

36

Putem intelege efectul prescriptiei extinctive daca amintim prevederea art. 20, alin. 1

din Decretul nr. 67 / 1958 : Debitprul care a executat obligatia, dupa ce dreptul la actiune al

creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prescriptiei chiar daca la data

executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. Concluzia ce se desprinde este urmatoarea

: prescriptia extinctiva nu stinge nici dreptul subiectiv nici obligatia civila corelativa. Totusi se

realizeaza o transformare ori o schimbare

juridica :

1. dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe cale ofensiva a actiunii in justitie, ci

numai pe cale defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a executat voluntar obligatia sa

2. obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii

silite, dar este permisa executarea sa voluntara, adica de bunavoie.

Prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa din

perfecte in imperfecte. Sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune este un

mod de transformare a continutului raportului juridic civil.

Capitolul 4.

Subiectele în Dreptul civil

a. Persoana fizică

În cadrul unui raport juridic civil pot participa două categorii de subiecte de drept:

persoanele fizice şi persoanele juridice. Calitatea de persoană fizică o are orice fiinţă umană. Pe

lângă acestea, subiecte ale raportului juridic civil pot fi şi colectivităţile de indivizi, adică

persoanele juridice (persoanele morale). Pentru ca o colectivitate de oameni să aibă calitatea de

persoană juridică, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele trei condiţii:

a. să aibă o organizare proprie, adică să i se precizeze structura internă, modul de alcătuire a

organelor de conducere, de administrare şi de control, precum şi atribuţiile acestora, modul în

care ia fiinţă şi în care poate fi desfiinţată ca subiect de drept;

b. să aibă un patrimoniu propriu, distinct de al persoanelor fizice ce compun persoana juridică.

Patrimoniul persoanei juridice este folosit în vederea realizării scopului ei (obiectului ei de

activitate), astfel încât aceasta să poată participa la raporturile juridice civile ca subiect distinct,

37

titular de drepturi şi obligaţii civile.c. să aibă un scop determinat, în acord cu interesul general,

care corespunde obiectului de activitate al persoanei juridice.

b. Capacitatea de exercitiu a pesoanei fizice

Definiţia legală a capacitatii civile de exercitiu este data in art. 5 alin. (3) din Decretul

nr. 31/1954. Conform acestui articol, capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a

indeplini acte juridice prin care işi exercita drepturile şi işi asuma obligaţii.

De asemenea, conform unei definitii elaborate de doctrina, capacitatea civilă de

exerciţiu a persoanei fizice este acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea persoanei

fizice de a dobândi şt exercita drepturi subiective civiie, precum şi de a-şi asuma şi executa

obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice civile.

Premisele capacităţii civile de exerciţiu a persoanei fizice sunt existenţa capacităţii

civile de folosinţă si a discernământului, adică existenţa puterii individului de a realiza care sunt

consecinţele juridice ale manifestării sale de voinţă. Această premisă se apreciază în raport cu

vârsta, dar şi cu starea sănătăţii mentale.

Regulile referitoare la capacitatea civilă de exerciţiu se referă numai la încheierea

actelor juridice civile. Totusi, în materie delictuală, prezintă relevanţă numai existenţa

discernământului. De exemplu, lipsa discernamantului la savarsirea unei fapte va antrena lipsa

vinovăţiei.

Referitor la capacitatea civila de exerciţiu a persoanei fizice, pot exista urmatoarele

situaţii:

lipsa capacităţii civile de exerciţiu ;

capacitatea civilă de exerciţiu restrânsă;

capacitatea civilă de exerciţiu deplină.

Caracterele juridice ale capacitătii civile de exerciţiu depline şi restrânse a persoanei fizice

sunt: legalitatea (1), generalitatea (2), inalienabilitatea (3), intangibilitatea (4), egalitatea (5).

(1) Legea reglementează toate aspectele ce privesc instituirea, stabilirea

conţinutului şi încetarea capacităţii civile de exerciţiu. Deci, această capacitate tine exclusiv de

domeniul legii, nu de cel al voinţei individuale. De aceea, unul din caracterele juridice ale

capacitatii civile este legalitatea.

38

(2) Generalitatea este acel caracter care constă în faptul că prin capacitatea civilă

de exerciţiu a persoanei fizice se exprimă aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturile

subiective civile şi de a executa obligaţiile civile prin încheierea oricăror acte juridice civile, cu

excepţia celor pe care legea le interzice. Gradui de generalitate al capacităţii de exerciţiu diferă

după cum este vorba de capacitate de exerciţiu deplină sau restrânsă.

(3) Prin inalienabilitatea capacităţii civile de exerciţiu a persoanei fizice se

desemnează caracterul, instituit expres prin art. 6 din Decretul nr. 31/1954. Conform acestui

articol, nimeni nu poate renunţa la capacitatea de exercitiu, nici măcar parţial.

(4) Prin intangibilitatea capacităţii civile de exerciţiu a persoanei fizice se înţelege

acel caracter, consacrat expres de art. 6 alin. (1)din Decretul nr. 31/1954. Potivit articolului

precitat, lipsirea totală sau parţială de capacitate de exerciţiu poate interveni numai în cazurile şi

în condiţiile expres stabilite de lege.

(5) Egalitatea capacităţii civile de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată,

împreună cu egalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice, de art. 4 alin. (2) din Decretul

nr. 31/1954, de art. 3 şi art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale

omului, precum şi de art. 14 din CEDO.

c. Capacitatea de folosinta a pesoanei fizice

Asa cum rezulta din cele mentionate, fiecare persoana fizica are capacitate civila, în mod

egal si fara ca sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea sa aiba vreo

înrâurire (art. 4 din Decretul nr. 31/1954).

O parte componenta a capacitatii civile este capacitatea de folosinta. În definirea

capacitatii de folosinta a persoanei fizice, urmeaza a tine seama si de prevederile art. 5 alin. (d)

din Decretul nr. 31/1954: „Capacitatea de folosinta este aptitudinea unei persoane de a avea

drepturi si obligatii” (s.n.).

Pornind de la aceste premise, definim capacitatea de folosinta a persoanei fizice ca fiind

acea parte a capacitatii civile care consta în aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii

civile (Gh. Beleiu, Drept civil român, Casa de Editura si Presa „Sansa”, Bucuresti, 1992, p. 249).

În aceasta formulare sintetica se exprima, în ultima analiza, calitatea de subiect de drept a

individului, a oricarui individ fara nici un fel de deosebire. În cele din urma, capacitatea de

folosinta prefigureaza, potential, toate drepturile subiective pe care le poate dobândi o persoana

39

fizica. Capacitatea de folosinta nu se confunda cu dreptul subiectiv sau cu o suma de astfel de

drepturi. Ea exprima numai potential aceste drepturi, ca aptitudine generala, abstracta, ce

apartine fiecarei persoane fizice de a dobândi drepturi si de a-si asuma obligatii. Calitatea de

subiect de drept, privita în general, îngaduie persoanelor sa participe la viata juridica, intrând în

diferite raporturi juridice care tin de multiplele ramuri ce alcatuiesc sistemul dreptului.

Atunci când în cadrul cursului de drept civil ne ocupam de capacitatea de folosinta, ca expresie a

calitatii de subiect de drept civil, avem în vedere nu calitatea de subiect de drept în general, ci

calitatea de subiect de drept civil.

Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei fizice

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice înfatiseaza urmatoarele caractere juridice:

- Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Acest caracter consta în însusirea acestei

capacitati de a nu putea fi reglementata decât prin lege, sub toate aspectele sale: instituire,

început, continut, încetare.

Recunoasterea sau instituirea capacitatii de folosinta a persoanei fizice este realizata, în principal,

de catre: art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954: „Capacitatea civila este recunoscuta tuturor

persoanelor”; art. 5 alin. (1) din acelasi decret: „Persoana fizica are capacitatea de folosinta si, în

afara de cazurile prevazute de lege, capacitatea de exercitiu”. De asemenea, în art.15 din

Constitutie se prevede: „Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin

Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea”.

- Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Acest caracter consta în faptul ca, prin

capacitatea de folosinta a persoanei fizice, se exprima aptitudinea generala si abstracta a omului

de a avea toate drepturile si obligatiile civile. Dupa cum s-a precizat în literatura de specialitate,

„capacitatea de folosinta prefigureaza, potential, toate drepturile subiective pe care le poate

dobândi o persoana fizica. Ea nu se confunda cu aceste drepturi si exprima numai aptitudinea

generala, abstracta, de a le dobândi” (C. Statescu, Drept civil, 1970, p.14). Acest caracter rezulta

din definitia legala a capacitatii de folosinta data de alin. (2) al art. 5 din Decretul nr. 31/1954:

„Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii”.

- Inalienabilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice.

Prin acest caracter se întelege însusirea capacitatii de folosinta a persoanei fizice de a nu putea

forma obiect de renuntare, în tot sau în parte, si nici obiect de înstrainare. Legislativ, acest

caracter este consacrat de art. 6 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, astfel: „Nimeni nu poate

40

renunta, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinta (…)”. Vor fi, asadar, lovite de

nulitate absoluta, acele acte juridice prin care un subiect de drept renunta, partial sau total,

temporar sau definitiv, la capacitatea sa de folosinta.,

- Intangibilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Prin acest caracter se întelege

caracteristica acesteia de a nu i se putea aduce limitari, îngradiri decât prin texte exprese de lege.

Consacrând acest caracter, art. 6 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Nimeni nu poate fi

îngradit în capacitatea de folosinta (…) decât în cazurile si conditiile prevazute de lege”.

Respectarea acestei însusiri a capacitatii de folosinta a persoanei fizice este asigurata atât prin

mijloace de drept civil, cât si de drept penal. Potrivit art. 247 Cod penal, „Îngradirea de catre un

functionar a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a

unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu

închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

- Universalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice.

Acest caracter consta în însusirea capacitatii de folosinta de a fi recunoscuta, atribuita tuturor

oamenilor. Astfel, Decretul nr. 31/1954 dispune, în art. 5 alin. (1): „Capacitatea civila este

recunoscuta tuturor persoanelor”, iar în art. 6 alin. (1), ca „Nimeni nu poate fi lipsit de

capacitatea de folosinta”. Deci, daca persoanei fizice i se pot atribui anumite limite sau îngradiri

ale capacitatii de folosinta, prin dispozitii legale exprese, ea nu poate fi lipsita total de aceasta

capacitate, care exprima, în esenta, calitatea de subiect de drept civil.

d. Persoana juridică

Alaturi de persoanele fizice, persoanele juridice apar in circuitul civil ca subiecte de

drepturi si obligatii. In aceasta calitate, ele au aptitudinea generala si abstracta de a dobandi

drepturi si de a-si asuma obligatii si, in virtutea acesteia, pot dobandi drepturi si isi pot asuma

obligatii.

Daca in cazul persoanelor fizice capacitatea de folosinta are un continut identic pentru toate

persoanele, in cazul persoanelor juridice aceasta calitate difera de la o persoana juridica la alta, in

functie de scopul pentru care persoana a fost infiintata. Astfel, Decretul nr. 31/1954,

41

prevede:"Persoana juridica nu poate avea det acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit

prin lege, act de infiintare sau statut.

" Asadar, intinderea capacitatii de folosinta a persoanei juridice este limitata de principiul

specialitatii acestei capacitati,iar principiul se raporteaza la scopul persoanei juridice stabilit de

lege,act de infiintare sau statut.

Momentul dobandirii capacitatii de folosinta de catre persoanele juridice supuse inregistrarii

(inmatricularii Persoanele juridice supuse inregistrarii dobandesc capacitatea de folosinta de la

data inregistrarii (inmatricularii), indiferent de modul lor de infiintare.

d. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice

Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice este dobândită, potrivit Decretului

nr.31/1954, în funcţie de modul de înfiinţare a acestora, şi anume:

- persoanele juridice supuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinţă de la data

înregistrării lor;

- persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinţă în funcţie

de modul de înfiinţare, după caz: de la data actului de dispoziţie care le înfiinţează, de la data

recunoaşterii actului de înfiinţare de către organul competent să verifice numai dacă sunt

întrunite cerinţele legii pentru ca acea persoană juridică să poată lua fiinţă, de la data autorizării

înfiinţării din partea organului competent a aprecia oportunitatea înfiinţării ei sau de la data

îndeplinirii altei cerinţe pe care legea o prevede.

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinat de scopul

(obiectul de activitate) pentru care a fost înfiinţată. Cum scopul nu este acelaşi la fiecare

persoană juridică, rezultă că nici capacitatea de folosinţă nu este aceeaşi pentru toate persoanele

juridice, ci diferă după specialitatea fiecăreia.

Deci, capacitatea de folosinţă a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală şi

abstractă de a avea toate acele drepturi şi obligaţii care servesc realizării scopului pentru care

persoana juridică a fost înfiinţată.

42

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se sfârşeşte o dată cu încetarea acesteia

prin: reorganizare (absorbţie sau fuziune), dizolvare sau transformare.

e. Capacitatea de exerciţiu a pesoanei juridice constă în aptitudinea ei de a încheia

acte juridice civile şi ea se pune în valoare prin organele sale de conducere.

Decretul nr.31/1954 prevede următoarele:

- persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale

de conducere;

- actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost

conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi;

- faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică dacă

au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiilor lor;

- faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faţă de terţi,

cât şi faţă de persoana juridică.

Capitolul 5.

Legislaţia în construcţii

a. Abordare generală

Legislația în construcții reprezintă totalitatea actelor normative care se regasesc la un

moment dat în aplicare pe teritoriul statului român.

Legislația se poate modifica de la o etapă la alta funcție de condițiile generale, dar

principiile generale, instituțiile, termenii de specialitate si interpretarea acestota se perpetueaza

de la o etapă la alta.

b. Necesitatea studierii cadrului legislativ în domeniul construcţiilor

Absolvenții cursurilor din cadrul facultăților cu profil tehnic urmează sa intre în contact

cu domeniile pentru care s-au pregătit, ceea ce înseamnă că o cunoaștere a legislației în vigoare

este necesară și utilă.

43

Prin prizma celor studiate la curs vor reuți să analizeze, să înteleaga si să interpreteze

anumite aspecte din textele de lege cu care vor veni în contact.

c. Legislaţia în construcţii

1. Legislatie privind prevenirea si stingerea incendiilor, ianuarie 2008

2. Legislatie privind calitatea in constructii si atestarea conformitatii produselor

pentru constructii, mai 2009

3. Legislatie privind drumurile, martie 2010

4. Legislatie privind reducerea riscului seismic al constructiile existente, iulie 2008

5. Legislatie privind reducerea riscului seismic al constructiile existente, iulie 2008

6. Legislatie privind prevenirea si stingerea incendiilor, ianuarie 2008

7. Legislatie privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, iulie 2010

8. Legea 50 / 29 iulie 1991privind autorizarea executarii constructiilor şi unele

masuri pentru realizarea locuintelor

9. Norme metodologice de aplicarea legii 50 / 1991

10. Legea   85 / 22 iulie 1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie

construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

11. Ordonanta 25 / 24 august 1992   privind calitatea in constructii

12. Ordonanta   2 / 14 ianuarie 1994

13. Hotatarea 273 / 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de receptie a

lucrarilor de constructii şi instalatii aferente acestora

14. Legea   76 / 23 iulie 1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992

privind vinzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din

fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

15. Hotararea   728 19 octombrie 1994

16. Legea 10 / 18 ianuarie 1995 privind calitatea � n construcţii

17. Hotararea 925 / 20 noiembrie 1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare

si expertizare tehnica de calitate a proiectelor, a executiei lucrarilor si a constructiilor

18. Legea     7 / 13 martie 1996   privind cadastrul si publicitatea imobiliara

19. Legea 90 / 12 iulie 1996 a protectiei muncii

44

20. Legea   125 / 16 octombrie 1996   privind modificarea si completarea Legii nr.

50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor

21. Ordinul   201 / 14 februarie 1997

22. Legea 54 / 2 martie 1998 privind circulatia juridica a terenurilor

23. Ordinul   63 / 11 aug 1998 panou investitie

24. Precizari   nr. 178 / 30 martie 1999

25. Legea 190 / 14 dec 1999 - creditul ipotecar pentru investitii imobiliare

26. OUG 70 / 17 mai 2001 privind modificarea si completarea Legii cadastrului si a

publicitatii imobiliare nr. 7-1996

27. Legea 78 /   17mai 2001 privind aprobarea Ordonantei de urgent � a Guvernului

nr. 70/2001 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicit � tii imobiliare nr.

7/1996

28. Legea 453 / 18 iulie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea

locuinţelor

29. Ordonanta 5 / 2002 pentru modificarea si completarea art. 4 din Legea nr.

50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata

30. Hotatarea 448 / 16 mai 2002 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi

amenajări care se supun avizării/autorizării de prevenire şi stingere a incendiilor

31. Legea 493 / 11 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit

Capitolul 6

Legea nr.10/1995 privind calitatea in constructii, cu completarile si modificarile

ulterioare

Capitolul I - Dispozitii generale

45

Art. 1

Calitatea constructiilor este rezultanta totalitatii performantelor de comportare a acestora in

exploatare, in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor si

colectivitatilor. Exigentele privind calitatea instalatiilor si a echipamentelor tehnologice de

productie se stabilesc si se realizeaza pe baza de reglementari specifice fiecarui domeniu de

activitate.

Art. 2

Prevederile prezentei legi se aplica constructiilor de orice categorie si instalatiilor aferente

acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinatie - denumite in continuare constructii,

precum si lucrarilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare si de reparatii ale

acestora.

Sunt exceptate cladirile pentru locuinte cu parter si parter plus un etaj si anexele gospodaresti

situate in mediul rural si in satele ce apartin oraselor, precum si constructiile provizorii.

Art. 3

Prin prezenta lege se instituie sistemul calitatii in constructii, care sa conduca la realizarea si

exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare, in scopul protejarii vietii oamenilor, a

bunurilor acestora, a societatii si a mediului inconjurator.

Art. 4

Sistemul calitatii in constructii se aplica in mod diferentiat in functie de categoriile de importanta

ale constructiilor, conform regulamentelor si procedurilor de aplicare a fiecarei componente a

sistemului.

Clasificarea in categorii de importanta a constructiilor se face in functie de complexitate,

destinatie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul sigurantei, precum si dupa considerente

economice.

Art. 5

Pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si

mentinerea, pe intreaga durata de existenta a constructiilor, a urmatoarelor cerinte esentiale:

46

a) rezistenta mecanica si stabilitate;

b) securitate la incendiu;

c) igiena, sanatate si mediu;

d) siguranta in exploatare;

e) protectie impotriva zgomotului;

f) economie de energie si izolare termica

Art. 6

Obligatiile prevazute la articolul precedent revin factorilor implicati in conceperea, realizarea si

exploatarea constructiilor, precum si in postutilizarea lor, potrivit responsabilitatilor fiecaruia.

Acesti factori sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, verificatorii de proiecte, fabricantii si

furnizorii de produse pentru constructii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici

cu executia, expertii tehnici, precum si autoritatile publice si asociatiile profesionale de profil.

Art. 7

In contractele care se incheie ori, dupa caz, in dispozitiile sau in autorizatiile ce se emit, factorii

prevazuti la articolul precedent sunt obligati sa inscrie clauzele referitoare la nivelul de calitate al

constructiilor, corespunzatoare cerintelor, precum si garantiile materiale si alte prevederi, care sa

conduca la realizarea acestor clauze. In contracte nu se pot inscrie niveluri si cerinte, referitoare

la calitate, inferioare reglementarilor in vigoare, cu privire la cerintele prevazute la art. 5.

Capitolul II - Sistemul calitatii in constructii

Art. 8

Sistemul calitatii in constructii reprezinta ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati,

regulamente, proceduri si mijloace, care concura la realizarea calitatii constructiilor in toate

etapele de concepere, realizare, exploatare si postutilizare a acestora.

Art. 9

Sistemul calitatii in constructii se compune din:

47

a) reglementarile tehnice in constructii:

b) calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor;

c) agrementele tehnice pentru noi produse si procedee;

d) verificarea proiectelor, a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si a constructiilor;

e) conducerea si asigurarea calitatii in constructii;

f) autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in activitatea de constructii;

g) activitatea metrologica in constructii;

h) receptia constructiilor;

i) comportarea in exploatare si interventii in timp;

j) postutilizarea constructiilor;

k) controlul de stat al calitatii in constructii.

Art. 10

Reglementarile tehnice se stabilesc prin regulamente si proceduri si au ca obiect conceptia,

calculul si alcatuirea, executia si exploatarea constructiilor. Prin reglementarile tehnice se

stabilesc, in principal, conditiile minime de calitate cerute constructiilor, produselor si

procedeelor utilizate in constructii, precum si modul de determinare si de verificare a acestora.

Art. 11

Certificarea calitatii produselor folosite in constructii se efectueaza prin grija producatorului, in

conformitate cu metodologia si procedurile stabilite pe baza legii. La lucrarile de constructii se

interzice folosirea de produse fara certificarea calitatii lor, care trebuie sa asigure nivelul de

calitate corespunzator cerintelor.

Art. 12

Agrementele tehnice pentru produse, procedee si echipamente noi in constructii stabilesc, in

conditiile prezentei legi, aptitudinea de utilizare, conditiile de fabricatie, de transport, de

depozitare, de punere in opera si de intretinerea a acestora.

La lucrarile de constructii care trebuie sa asigure nivelul de calitate conform cerintelor se vor

folosi produse, procedee si echipamente traditionale, precum si altele noi pentru care exista

agremente tehnice corespunzatoare.

48

Art. 13

Verificarea proiectelor pentru executia constructiilor, in ceea ce priveste respectarea

reglementarilor tehnice referitoare la cerinte, se va face numai de catre specialisti verificatori de

proiecte atestati, altii decat specialistii elaboratori ai proiectelor.

Se interzice aplicarea proiectelor si a detaliilor de executie neverificate in conditiile alineatului

precedent. Verificarea calitatii executiei constructiilor este obligatorie si se efectueaza de catre

investitori prin diriginti de specialitate sau prin agenti economici de consultanta specializati.

Expertizele tehnice ale proiectelor si constructiilor se efectueaza numai de catre experti tehnici

atestati.

Art. 14

Conducerea si asigurarea calitatii in constructii constituie obligatia tuturor factorilor care

participa la conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor si implica o strategie adecvata si

masuri specifice pentru garantarea calitatii acestora.

Agentii economici care executa lucrari de constructii asigura nivelul de calitate corespunzator

cerintelor, prin personal propriu si responsabili tehnici cu executia atestati, precum si printr-un

sistem propriu conceput si realizat.

Art. 15

Autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in constructii se fac in

conformitate cu prevederile legale.

Art. 16

Asigurarea activitatii metrologice in constructii se realizeaza conform prevederilor legale privind

etalonarea, verificarea si mentinerea in stare de functionare a mijloacelor de masurare si control

utilizate in acest domeniu.

Art. 17

Receptia constructiilor constituie certificarea realizarii acestora pe baza examinarii lor

nemijlocite, in conformitate cu documentatia de executie si cu documentele cuprinse in cartea

49

tehnica a constructiei. Cartea tehnica a constructiei cuprinde documentatia de executie si

documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. Ea se intocmeste prin grija

investitorului si se preda proprietarului constructiei, care are obligatia sa o pastreze si sa o

completeze la zi; prevederile din cartea tehnica a constructiei referitoare la exploatare sunt

obligatorii pentru proprietar si utilizator.

Receptia constructiilor se face de catre investitor - proprietar, in prezenta proiectantului si a

executantului si/sau reprezentantilor de specialitate, legal desemnati de acestia.

Art. 18

Urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor se face pe toata durata de existenta a

acestora si cuprinde ansamblul de activitati privind examinarea directa sau investigarea cu

mijloace de observare si masurare specifice, in scopul mentinerii cerintelor. Interventiile la

constructiile existente se refera la lucrari de reconstruire, consolidare, transformare, extindere,

desfiintare partiala, precum si la lucrari de reparatii, care se fac numai pe baza unui proiect avizat

de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmite de un expert tehnic atestat,

si se consemneaza obligatoriu in cartea tehnica a constructiei.

Art. 19

Postutilizarea constructiilor cuprinde activitatile de dezafectare, demontare si demolare a

constructiilor, de reconditionare si de refolosire a elementelor si a produselor recuperabile,

precum si reciclarea deseurilor cu asigurarea protectiei mediului potrivit legii.

Art. 20

Controlul de stat al calitatii in constructii cuprinde inspectii la investitori, la unitatile de

proiectare, de executie, de exploatare si de postutilizare a constructiilor, privind existenta si

respectarea sistemului calitatii in constructii.

Controlul de stat al calitatii in constructii se exercita de catre Inspectia de stat in constructii,

lucrari publice, urbanism si amenajarea teritoriului, care raspunde de executarea controlului

statului cu privire la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul calitatii constructiilor.

Capitolul III - Obligatii si raspunderi

50

Sectiunea 1 - Obligatii si raspunderi ale investitorilor

Art. 21

Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanteaza si realizeaza investitii sau interventii

la constructiile existente in sensul legii si au urmatoarele obligatii principale referitoare la

calitatea constructiilor:

a) stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare si executie pe baza

reglementarilor tehnice, precum si a studiilor si cercetarilor efectuate;

b) obtinerea acordurilor si a avizelor prevazute de lege, precum si a autorizatiei de construire;

c) asigurarea verificarii proiectelor prin specialisti verificatori de proiecte atestati;

d) asigurarea verificarii executiei corecte a lucrarilor de constructii prin diriginti de specialitate

sau agenti economici de consultanta specializati, pe tot parcursul lucrarilor;

e) actionarea in vederea solutionarii neconformitatilor, a defectelor aparute pe parcursul executiei

lucrarilor, precum si a deficientelor proiectelor;

f) asigurarea receptiei lucrarilor de constructii la terminarea lucrarilor si la expirarea perioadei de

garantie;

g) intocmirea cartii tehnice a constructiei si predarea acesteia catre proprietar;

h) expertizarea constructiilor de catre experti tehnici atestati, in situatiile in care la aceste

constructii se executa lucrari de natura celor prevazute la art. 18 alin. 2 al prezentei legi.

Sectiunea 2 - Obligatii si raspunderi ale proiectantilor

Art. 22

Proiectantii de constructii raspund de indeplinirea urmatoarelor obligatii principale referitoare la

calitatea constructiilor:

a) precizarea prin proiect a categoriei de importanta a constructiei;

b) asigurarea prin proiecte si detalii de executie a nivelului de calitate corespunzator cerintelor,

cu respectarea reglementarilor tehnice si a clauzelor contractuale;

c) prezentarea proiectelor elaborate in fata specialistilor verificatori de proiecte atestati, stabiliti

51

de catre investitor, precum si solutionarea neconformitatilor si neconcordantelor semnalate;

d) elaborarea caietelor de sarcini, a instructiunilor tehnice privind executia lucrarilor,

exploatarea, intretinerea si reparatiile, precum si, dupa caz, a proiectelor de urmarire privind

comportarea in timp a constructiilor. Documentatia privind postutilizarea constructiilor se

efectueaza numai la solicitarea proprietarului;

e) stabilirea, prin proiect, a fazelor de executie determinate pentru lucrarile aferente cerintelor si

participarea pe santier la verificarile de calitate legate de acestea;

f) stabilirea modului de tratare a defectelor aparute in executie, din vina proiectantului, la

constructiile la care trebuie sa asigure nivelul de calitate corespunzator cerintelor, precum si

urmarirea aplicarii pe santier a solutiilor adoptate, dupa insusirea acestora de catre specialisti

verificatori de proiecte atestati, la cererea investitorului;

g) participarea la intocmirea cartii tehnice a constructiei si la receptia lucrarilor executate.

Sectiunea 3 - Obligatii si raspunderi ale executantilor

Art. 23

Executantul lucrarilor de constructii are urmatoarele obligatii principale:

a) sesizarea investitorilor asupra neconformitatilor si neconcordantelor constatate in proiecte, in

vederea solutionarii;

b) inceperea executiei lucrarilor numai la constructii autorizate in conditiile legii si numai pe

baza si in conformitate cu proiecte verificate de specialisti atestati;

c) asigurarea nivelului de calitate corespunzator cerintelor printr-un sistem propriu de calitate

conceput si realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu executia atestati;

d) convocarea factorilor care trebuie sa participe la verificarea lucrarilor ajunse in faze

determinante ale executiei si asigurarea conditiilor necesare efectuarii acestora, in scopul

obtinerii acordului de continuare a lucrarilor;

e) solutionarea neconformitatilor, a defectelor si a neconcordantelor aparute in fazele de

executie, numai pe baza solutiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului;

f) utilizarea in executia lucrarilor numai a produselor si a procedeelor prevazute in proiect,

certificate sau pentru care exista agremente tehnice, care conduc la realizarea cerintelor, precum

si gestionarea probelor-martor; inlocuirea produselor si a procedeelor prevazute in proiect cu

52

altele care indeplinesc conditiile precizate si numai pe baza solutiilor stabilite de proiectanti cu

acordul investitorului;

g) respectarea proiectelor si a detaliilor de executie pentru realizarea nivelului de calitate

corespunzator cerintelor;

h) sesizarea, in termen de 24 de ore, a Inspectiei de stat in constructii, lucrari publice, urbanism

si amenajarea teritoriului in cazul producerii unor accidente tehnice in timpul executiei lucrarilor;

i) supunerea la receptie numai a constructiilor care corespund cerintelor de calitate si pentru care

a predat investitorului documentele necesare intocmirii cartii tehnice a constructiei;

j) aducerea la indeplinire, la termenele stabilite, a masurilor dispuse prin actele de control sau

prin documentele de receptie a lucrarilor de constructii;

k) remedierea, pe propria cheltuiala, a defectelor calitative aparute din vina sa, atat in perioada de

executie, cat si in perioada de garantie stabilita potrivit legii;

l) readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor initiala, la terminarea executiei lucrarilor;

m) stabilirea raspunderilor tuturor participantilor la procesul de productie - factori de raspundere,

colaboratori, subcontractanti - in conformitate cu sistemul propriu de asigurare a calitatii adoptat

si cu prevederile legale in vigoare.

Sectiunea 4 - Obligatii si raspunderi ale specialistilor verificatori de proiecte, ale

responsabililor tehnici cu executia si ale expertilor tehnici, atestati

Art. 24

Specialistii verificatori de proiecte atestati raspund in mod solidar cu proiectantul in ceea ce

priveste asigurarea nivelului de calitate corespunzator cerintelor proiectului.

Responsabilii tehnici cu executia atestati raspund, conform atributiilor ce le revin, pentru

realizarea nivelului de calitate corespunzator cerintelor, la lucrarile de constructii pentru care

sunt angajati.

Expertii tehnici atestati, angajati pentru expertizarea unor proiecte, lucrari de constructii sau

constructii aflate in exploatare, raspund pentru solutiile date.

Obligatiile specialistilor atestati se stabilesc prin regulamente de aplicare a legii.

Sectiunea 5 - Obligatii si raspunderi ale proprietarilor constructiilor

53

Art. 25

Proprietarii constructiilor au urmatoarele obligatii principale:

a) efectuarea la timp a lucrarilor de intretinere si de reparatii care le revin, prevazute conform

normelor legale in cartea tehnica a constructiei si rezultate din activitatea de urmarire a

comportarii in timp a constructiilor;

b) pastrarea si completarea la zi a cartii tehnice a constructiei si predarea acesteia, la instrainarea

constructiei, noului proprietar;

c) asigurarea urmaririi comportarii in timp a constructiilor, conform prevederilor din cartea

tehnica si reglementarilor tehnice;

d) efectuarea, dupa caz, de lucrari de reconstruire, consolidare, transformare, extindere,

desfiintare partiala, precum si de lucrari de reparatii ale constructiei numai pe baza de proiecte

intocmite de catre persoane fizice sau persoane juridice autorizate si verificate potrivit legii;

e) asigurarea realizarii lucrarilor de interventii asupra constructiilor, impuse prin reglementarile

legale;

f) asigurarea efectuarii lucrarilor din etapa de postutilizare a constructiilor, cu respectarea

prevederilor legale in vigoare.

Sectiunea 6 - Obligatii si raspunderi ale administratorilor si ale utilizatorilor

constructiilor

Art. 26

Administratorii si utilizatorii constructiilor au urmatoarele obligatii principale:

a) folosirea constructiilor conform instructiunilor de exploatare prevazute in cartea tehnica a

constructiei;

b) efectuarea la timp a lucrarilor de intretinere si de reparatii care le revin conform contractului;

c) efectuarea de lucrari de interventie la constructia existenta in sensul prevederilor art. 18 alin.

2, numai cu acordul proprietarului si cu respectarea prevederilor legale;

d) efectuarea urmaririi comportarii in timp a constructiilor conform cartii tehnice a constructiei si

contractului incheiat cu proprietarul;

54

e) sesizarea, in termen de 24 de ore, a Inspectiei de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si

amenajarea teritoriului, in cazul unor accidente tehnice la constructiile in exploatare.

Sectiunea 7 - Obligatii si raspunderi in activitatea de cercetare

Art. 27

Unitatile care presteaza activitati de cercetare in constructii au urmatoarele obligatii principale:

a) efectuarea de cercetari teoretice si experimentale preliminare, in vederea fundamentarii

reglementarilor tehnice in constructii;

b) fundamentarea, elaborarea si experimentarea de solutii tehnice, produse si procedee noi pentru

constructii;

c) verificarea si controlul noilor produse si procedee la solicitarea producatorilor, in vederea

eliberarii de agremente tehnice, conform dispozitiilor legale.

Sectiunea 8 - Obligatii si raspunderi comune

Art. 28

Raspunderea pentru realizarea si mentinerea, pe intreaga durata de existenta, a unor constructii

de calitate corespunzatoare, precum si pentru indeplinirea obligatiilor stabilite prin procedurile si

regulamentele elaborate potrivit prevederilor prezentei legi, revine factorilor care participa la

conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea acestora.

Art. 29

Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricantii si furnizorii de materiale si

produse pentru constructii, executantul, responsabilul tehnic cu executia atestat, dirigintele de

specialitate, expertul tehnic atestat raspund potrivit obligatiilor ce le revin pentru viciile ascunse

ale constructiei, ivite intr-un interval de 10 ani de la receptia lucrarii, precum si dupa implinirea

acestui termen, pe toata durata de existenta a constructiei, pentru viciile structurii de rezistenta

rezultate din nerespectarea normelor de proiectare si de executie in vigoare la data realizarii ei.

Sectiunea 9 - Obligatiile si raspunderile Inspectiei de stat in constructii, lucrari publice,

urbanism si amenajarea teritoriului

55

Art. 30

Inspectia de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul

Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si inspectiile judetene si a municipiului

Bucuresti in constructii, lucrari publice, urbanism si amenajarea teritoriului subordonate acesteia,

precum si celelalte organisme similare cu atributii stabilite prin dispozitii legale raspund de

exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul

calitatii constructiilor, in toate etapele si componentele sistemului calitatii in constructii, precum

si de constatarea contraventiilor, aplicarea sanctiunilor prevazute de lege si, dupa caz, de oprirea

lucrarilor realizate necorespunzator.

Controlul de stat al calitatii in constructii pentru constructiile din cadrul obiectivelor cu caracter

secret, stabilite prin ordine ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne si

Serviciului Roman de Informatii, se realizeaza de catre organele proprii abilitate in acest scop.

Organizarea si functionarea Inspectiei de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si

amenajarea teritoriului vor fi stabilite prin hotarare a Guvernului in termen de 90 de zile de la

intrarea in vigoare a prezentei legi.

Capitolul IV - Sanctiuni

Art. 31

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 10 ani si interzicerea unor drepturi

proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei constructii ori executarea de modificari a

acesteia, fara respectarea reglementarilor tehnice privind stabilitatea si rezistenta, daca acestea ar

putea produce una sau mai multe dintre urmatoarele consecinte: pierderi de vieti omenesti,

vatamare grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, distrugerea

totala sau partiala a constructiei, distrugerea ori degradarea unor instalatii sau utilaje importante,

ori alte consecinte deosebit de grave.

Fapta prevazuta in alineatul precedent se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si

interzicerea unor drepturi, in cazul in care a avut drept urmare distrugerea totala sau partiala a

56

constructiei, moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai

multor persoane, distrugerea ori degradarea unor instalatii sau utilaje importante, ori alte

consecinte deosebit de grave.

Art. 32

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda

continuarea lucrarilor de constructii executate necorespunzator si oprite prin dispozitii ale

organelor de control, in toate cazurile in care acestea le afecteaza rezistenta si stabilitatea.

Art. 33

Constituie contraventie la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite

in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa constituie infractiuni si se sanctioneaza cu amenda:

I. de la 15.500.000 lei la 93.000.000 lei:

a) executarea de modificari la constructie ori demolarea acesteia cu incalcarea prevederilor

referitoare la autorizarea si executarea acesteia;

b) neexecutarea obligatiilor privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor de

complexitate si importanta deosebita, referitoare la stabilitate si rezistenta.

II. de la 15.500.000 lei la 77.000.000 lei:

a) realizarea de constructii fara proiecte sau pe baza de proiecte neverificate de specialisti atestati

conform prevederilor legale;

b) neexecutarea obligatiilor privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor, a lucrarilor de

intretinere, de reparatii si de consolidari;

c) realizarea de modificari, transformari, modernizari, consolidari care pot afecta cerintele, fara

proiect verificat de specialisti atestati conform prevederilor legale;

d) organizarea necorespunzatoare si neaplicarea sistemului de conducere si de asigurare a

calitatii, inclusiv realizarea de constructii fara responsabili tehnici cu executia atestati

corespunzator prevederilor art. 14.

III. de la 7.700.000 lei la 46.500.000:

57

a) elaborarea de proiecte incomplete sau continand neconcordante intre diferitele sectiuni ale

acestora, care pot determina nerealizarea nivelului de calitate al constructiilor corespunzator

cerintelor, precum si insusirea acestora de catre specialisti verificatori de proiecte atestati;

b) incalcarea prevederilor din reglementarile tehnice referitoare la cerintele constructiei;

c) receptionarea constructiei cu incalcarea prevederilor legale;

d) necompletarea si nepastrarea cartii tehnice a constructiei conform prevederilor legale;

e) stabilirea, in cadrul expertizei unor proiecte de executie sau lucrari de constructii, a unor

solutii care pot determina nerealizarea nivelului de calitate al constructiilor corespunzator

cerintelor;

f) neamenajarea terenurilor ocupate temporar pentru aducerea lor la starea initiala, la terminarea

lucrarilor de constructii;

g) neasigurarea verificarii executiei lucrarilor de constructii prin diriginti de specialitate sau

agenti economici de consultanta specializati, corespunzator prevederilor art. 21;

h) interzicerea sau obstructionarea efectuarii controlului calitatii in constructii, neprezentarea

documentelor si a actelor solicitate de persoanele cu atributii de control, conform prevederilor

legale.

IV. de la 3.000.000 lei la 12.500.000 lei:

a) neprecizarea in proiect a categoriei de importanta a constructiei si nestabilirea fazelor

determinante supuse controlului calitatii;

b) prevederea in proiect sau utilizarea unor produse necertificate sau pentru care nu exista

agremente tehnice la lucrari la care trebuie sa se asigure nivelul de calitate corespunzator

cerintelor;

c) nerespectarea prin proiecte a nivelului de calitate si a celorlalte clauze contractuale referitoare

la cerinte;

d) neexecutarea obligatiilor de intretinere si reparatii care revin proprietarilor potrivit legii si care

afecteaza nivelul de calitate corespunzator cerintelor;

e) neconvocarea factorilor care trebuie sa participe la verificarea lucrarilor ajunse in faze

determinante ale executiei si neasigurarea conditiilor de verificare.

V. de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei:

58

a) lipsa nemotivata de la verificarea lucrarilor ajunse in faze determinante, urmare convocarii

facute de executant, precum si convocarea nejustificata, de catre acesta, a factorilor interesati;

b) nesolicitarea de catre investitor sau executant a solutiilor de remediere a defectelor aparute in

timpul executiei, referitoare la cerinte;

c) neindeplinirea obligatiei proiectantului de a stabili solutii pentru remedierea defectelor

sesizate, referitoare la cerinte;

d) neaplicarea de catre executant a solutiilor stabilite de proiectant sau expert, pentru rezolvarea

neconformitatilor, defectelor sau neconcordantelor aparute in timpul executiei;

e) nesesizarea Inspectiei de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si amenajarea teritoriului

in cazul producerii unor accidente tehnice la constructiile in executie, precum si la cele in

exploatare;

f) neindeplinirea, la termenul stabilit, a masurilor cuprinse in actele de control.

Art. 34

Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 33 se aplica persoanelor juridice si fizice.

Art. 35

Constatarea contraventiilor prevazute la art. 33 si aplicarea sanctiunilor se fac de catre persoane

cu atributii de control din cadrul Inspectiei de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si

amenajarea teritoriului, iar in cazurile prevazute la art. 30, de catre persoanele imputernicite de

Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne si Serviciul Roman de Informatii.

Art. 36

Contraventiilor prevazute la art. 33 le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind

stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

Capitolul V - Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 37

Regulamentele si procedurile pentru clasificarea constructiilor in categorii de importanta si

59

pentru componentele sistemului calitatii in constructii prevazute la art. 9 se elaboreaza de

Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, cu consultarea organismelor cu atributii

stabilite prin dispozitii legale, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei

legi.

Art. 38

Regulamentele prevazute la art. 37 se aproba prin hotarari ale Guvernului.

Procedurile prevazute la art. 37 si normele pentru elaborarea si aplicarea componentelor

sistemului calitatii in constructii se aproba prin ordin al ministrului lucrarilor publice si

amenajarii teritoriului.

Art. 39

Autorizatia de construire pentru lucrarile prevazute la art. 3 lit. a), b), c), d) si e) din Legea nr.

50/1991 se va elibera numai pentru proiecte verificate de specialisti verificatori de proiecte

atestati, cu exceptia prevazuta la art. 2 alin. 2 al prezentei legi.

Art. 40

Investitorii sau proprietarii vor vira lunar catre Inspectoratul de Stat in Constructii - I.S.C. din

subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei o suma echivalenta cu o

cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea constructiilor si a lucrarilor prevazute la art. 2 si

pentru care se emit, in conditiile legii, autorizatii de construire, cu exceptia proprietarilor,

persoane fizice, care executa lucrari de consolidare si reparatii la locuintele din proprietate.

Calculul si virarea sumelor respective se fac esalonat, concomitent cu plata prestatiilor.

Inspectoratul de Stat in Constructii - I.S.C. utilizeaza 70% din fondul astfel constituit pentru

indeplinirea atributiilor, potrivit prevederilor legale, si vireaza 30% din acest fond in contul

Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, care il utilizeaza pentru:

a) elaborarea reglementarilor tehnice in constructii, urbanism, amenajarea teritoriului si habitat,

precum si a cercetarilor, testarilor, documentatiilor, studiilor, auditului, bancilor de date si

realizarii de prototipuri necesare fundamentarii reglementarilor specifice domeniului. Tipurile de

reglementari si de cheltuieli aferente se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul

Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei si aprobat prin hotarare a Guvernului;

60

b) executarea prin Compania Nationala de Investitii C.N.I. - S.A. a unor lucrari de interventie in

prima urgenta la constructii vulnerabile si care prezinta pericol public, in vederea asigurarii

cerintei de rezistenta si stabilitate, a prevenirii si atenuarii efectelor riscurilor naturale cauzate de

cutremure de pamant, inundatii, alunecari de teren, tasari si/sau prabusiri de teren si, dupa caz,

pentru expertizarea si proiectarea lucrarilor necesare. Criteriile si modul de alocare a sumelor se

stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si

Locuintei si aprobate prin hotarare a Guvernului.?

Intarzierile la plata a cotelor de catre investitor sau proprietar, prevazute la alin. 1, se penalizeaza

cu 0,15% pe zi de intarziere, fara a se depasi suma datorata.

Cheltuielile necesare efectuarii activitatii de atestare tehnico-profesionala a specialistilor in

constructii se suporta de catre partea interesata.

Disponibilitatile la finele anului din veniturile extrabugetare se reporteaza in anul urmator si au

aceeasi destinatie. Cheltuielile necesare certificarii calitatii produselor si procedeelor, eliberarii

de agremente tehnice pentru noile materiale, procedee si echipamente, autorizarii si acreditarii

laboratoarelor, verificarii proiectelor si executiei lucrarilor de constructii, conducerii si asigurarii

calitatii, verificarilor metrologice, receptiei lucrarilor, urmaririi comportarii in exploatare si

interventii in timp si postutilizarii constructiilor se suporta de catre factorii interesati.

Cheltuielile necesare certificarii calitatii produselor si procedeelor, eliberarii de agremente

tehnice pentru noile materiale, procedee si echipamente, autorizarii si acreditarii laboratoarelor,

verificarii proiectelor si executiei lucrarilor de constructii, conducerii si asigurarii calitatii,

verificarilor metrologice, receptiei lucrarilor, urmaririi comportarii in exploatare si interventii in

timp, precum si postutilizarii constructiilor se suporta de catre factorii interesati, cu exceptia

cheltuielilor efectuate potrivit alin. 1 lit. b).

Art. 41

Pe data intrarii in vigoare a prevederilor prezentei legi se abroga Legea nr. 8/1977 privind

asigurarea durabilitatii, sigurantei in exploatare, functionalitatii si calitatii constructiilor,

Ordonanta Guvernului nr.2/1994 privind calitatea in constructii, precum si orice alte dispozitii

contrare.

61

Capitolul 7

Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii,

republicata, cu completarile si modificarile ulterioare

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii,

versiunea actualizata la data de 18.05.2008.

CAPITOLUL I

Autorizarea executarii lucrarilor de constructii

Art. 1. - (1) Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de

construire sau de desfiintare. Autorizatia de construire sau de desfiintare se emite la solicitarea

detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - ori a altui act

care confera dreptul de construire sau de desfiintare, in conditiile prezentei legi.

(2) Constructiile civile, industriale, inclusiv cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor

tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de

construire, emisa in conditiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si

executarea constructiilor.

Art. 2. - (1) Autorizatia de construire constituie actul de autoritate al administratiei publice

locale pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege, referitoare la amplasarea,

proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.

(2) Autorizatia de construire se emite in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de

urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.

(3) Autorizatiile de construire pentru retele magistrale, cai de comunicatie, amenajari pentru

imbunatatiri funciare, retele de telecomunicatii ori alte lucrari de infrastructura, care se executa

in extravilanul localitatilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate

si aprobate potrivit legii.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizatii de construire si fara

documentatii de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrari de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare si de conservare a cladirilor de

orice fel, cu conditia mentinerii aceleiasi functiuni, a suprafetei construite la sol si a volumetriei

62

acestora;

b) lucrari de reparare privind cai de comunicatie, dotari tehnico-edilitare si altele asemenea, fara

modificarea traseului si, dupa caz, a functionalitatii acestora;

c) lucrari de reparare privind imprejurimi, mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri si

gradini publice, piete pietonale si celelalte lucrari de amenajare a spatiilor publice;

d) lucrari de cercetare si de prospectare a terenurilor - foraje si excavari -, necesare in vederea

efectuarii studiilor geotehnice, exploatarilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze si petrol,

precum si altor exploatari;

e) organizarea de tabere de corturi.

Art. 3. - Autorizatia de construire se elibereaza pentru:

a) lucrari de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinatie

sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum si a instalatiilor aferente acestora, cu

exceptia celor prevazute la art. 11;

b) lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare,

conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate

la constructii reprezentand monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protectie,

stabilite potrivit legii;

c) lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare

privind cai de comunicatie, inclusiv lucrari de arta, retele si dotari tehnico-edilitare, lucrari

hidrotehnice, amenajari de albii, lucrari de imbunatatiri funciare, lucrari de instalatii de

infrastructura, noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau

termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente;

d) imprejmuiri si mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri, piete si alte lucrari de

amenajare a spatiilor publice;

e) lucrari de foraje si excavari necesare in vederea efectuarii studiilor geotehnice, prospectiunilor

geologice, exploatarilor de cariere, balastiere, sonde de gaze si petrol, precum si alte exploatari

de suprafata sau subterane;

f) lucrari, amenajari si constructii cu caracter provizoriu necesare in vederea organizarii executiei

lucrarilor de baza, daca nu au fost autorizate o data cu acestea;

g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote;

h) lucrari de constructii cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere

63

situate pe caile si spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, precum si

anexele gospodaresti ale exploatatiilor agricole situate in extravilan;

i) cimitire - noi si extinderi.

Art. 4. - Autorizatiile de construire se emit de presedintii consiliilor judetene, de primarul

general al municipiului Bucuresti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti,

ai oraselor si comunelor pentru executarea lucrarilor definite la art. 3, dupa cum urmeaza:

a) de presedintii consiliilor judetene, cu avizul primarilor, pentru lucrarile care se executa:

1. pe terenuri care depasesc limita unei unitati administrativ-teritoriale;

2. in extravilanul comunelor, cu exceptia celor de la lit. f) pct. 3;

b) de primarii municipiilor, pentru lucrarile care se executa in teritoriul administrativ al acestora,

cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;

c) de primarul general al municipiului Bucuresti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului

Bucuresti, pentru lucrarile care se executa:

1. pe terenuri care depasesc limita administrativ-teritoriala a unui sector si cele din extravilan;

2. la constructii reprezentand monumente istorice, clasate sau in procedura de clasare potrivit

legii;

3. lucrari de modernizari, reabilitari, extinderi de retele edilitare municipale, de transport urban

subteran sau de suprafata, de transport si de distributie, pentru: apa/canal, gaze, electrice,

termoficare, comunicatii inclusiv fibra optica, precum si lucrari de modernizari si/sau reabilitari

pentru strazile care sunt in administrarea Primariei Municipiului Bucuresti;

d) de primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru lucrarile care se executa in teritoriul

administrativ al sectoarelor, cu exceptia celor prevazute la lit. c), inclusiv bransamente si

racorduri aferente retelelor edilitare;

e) de primarii oraselor, pentru lucrarile care se executa:

1. in teritoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;

2. la constructiile reprezentand monumente istorice clasate sau aflate in procedura de clasare

potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, in conditiile art. 10 lit. a) si ale art. 45 alin. (4) si

cu avizul arhitectului-sef al judetului;

f) de primarii comunelor, pentru lucrarile care se executa:

1. in intravilanul localitatilor componente, in vederea realizarii de locuinte individuale si a

anexelor gospodaresti ale acestora, precum si, cu avizul structurilor de specialitate din cadrul

64

consiliilor judetene, potrivit art. 45 alin. (3), in vederea executarii lucrarilor la celelalte categorii

de constructii;

2. la constructiile reprezentand monumente istorice clasate sau aflate in procedura de clasare

potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, in conditiile art. 10 lit. a) si ale art. 45 alin. (3) si

cu avizul arhitectului-sef al judetului;

3. in extravilanul comunelor pentru constructii reprezentand anexe gospodaresti, pana la 100 m2;

4. in extravilanul comunelor pentru constructiile reprezentand anexe gospodaresti ale

exploatatiilor agricole, a caror suprafata construita desfasurata este de maximum 5.000 m2.

Art. 5. - (1) In vederea simplificarii procedurii de autorizare, emitentul autorizatiei are obligatia

sa organizeze structuri de specialitate, in vederea emiterii acordului unic, respectiv a obtinerii, in

numele solicitantului, a avizelor legale necesare autorizarii, pentru:

a) racordarea la retelele de utilitati, in conditiile impuse de caracteristicile si de amplasamentul

retelelor de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament;

b) racordarea la reteaua cailor de comunicatii;

c) prevenirea si stingerea incendiilor, apararea civila, protectia mediului si a sanatatii populatiei.

(2) Pentru asigurarea functionarii structurilor de specialitate, consiliile judetene si locale pot

stabili taxe pe tipuri de lucrari, in raport cu numarul de avize necesare, in conditiile legii.

(3) In vederea organizarii structurii de specialitate pentru emiterea acordului unic, prevazuta la

alin. (1), regiile si societatile comerciale publice ori private care administreaza si/sau exploateaza

utilitati urbane au obligatia desemnarii unui reprezentant cu drepturi depline.

Art. 6. - (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile prevazute la

art. 4, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente

acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii,

fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor

si constructiilor existente la data solicitarii si stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie

indeplinite in functie de specificul amplasamentului, precum si lista cuprinzand avizele si

acordurile legale, necesare in vederea autorizarii.

(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritatile prevazute la art. 4, abilitate sa autorizeze

65

lucrarile de constructii, si se elibereaza solicitantului in termen de cel mult 30 de zile de la data

inregistrarii cererii, mentionandu-se in mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(3) Certificatul de urbanism se semneaza de catre presedintele consiliului judetean sau de primar,

dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de catre persoana cu responsabilitate in domeniul

amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul propriu al autoritatii administratiei publice

emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite

conform legii.

(4) In vederea eliberarii certificatului de urbanism solicitantul - orice persoana fizica sau juridica

interesata - se va adresa autoritatilor prevazute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atat

elementele de identificare a imobilului pentru care se solicita certificatul de urbanism, cat si

elementele care definesc scopul solicitarii.

(5) Certificatul de urbanism nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii.

(6) Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, si in vederea concesionarii de terenuri, a

adjudecarii prin licitatie a proiectarii lucrarilor publice in faza "Studiu de fezabilitate" si pentru

cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara atunci cand operatiunile

respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul realizarii de lucrari

de constructii, precum si constituirea unei servituti de trecere cu privire la un imobil.

Operatiunile juridice mentionate se efectueaza numai in baza certificatului de urbanism, iar

nerespectarea acestor prevederi se sanctioneaza cu nulitatea actului.

Art. 7. - (1) Autorizatia de construire se emite in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii

cererii, pe baza documentatiei depuse la autoritatile prevazute la art. 4, care va cuprinde:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada titlului asupra terenului si/sau constructiilor;

c) proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii;

d) avizele si acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;

e) dovada privind achitarea taxelor legale.

(11) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), pentru constructiile reprezentand anexele

gospodaresti ale exploatatiilor agricole termenul de emitere a autorizatiei de construire este de 15

zile de la data inregistrarii cererii.

(2) Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii este extras din proiectul tehnic

66

si se elaboreaza in conformitate cu continutul-cadru prevazut in anexa nr. 1, in concordanta cu

cerintele certificatului de urbanism, cu continutul avizelor si al acordurilor cerute prin acesta, si

se intocmeste, se semneaza si se verifica, potrivit legii.

(3) In situatia depunerii unei documentatii tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului

in termen de 5 zile de la data inregistrarii, cu mentionarea in scris a elementelor necesare in

vederea completarii acesteia.

(4) Executarea lucrarilor de constructii se poate face numai pe baza proiectului tehnic si a

detaliilor de executie.

(5) Autoritatea emitenta a autorizatiei de construire stabileste o perioada de valabilitate de cel

mult 12 luni de la data emiterii, interval in care solicitantul este obligat sa inceapa lucrarile. In

aceasta situatie, valabilitatea autorizatiei se extinde pe toata durata de executie a lucrarilor

prevazute prin autorizatie, in conformitate cu proiectul tehnic.

(6) Neinceperea lucrarilor ori nefinalizarea acestora in termenele stabilite conduce la pierderea

valabilitatii autorizatiei, fiind necesara emiterea unei noi autorizatii de construire. In situatia in

care caracteristicile nu se schimba fata de autorizatia initiala, se va putea emite o noua autorizatie

de construire, fara a fi necesar un nou certificat de urbanism.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), in cazul justificat in care lucrarile de constructii nu

pot fi incepute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita

autoritatii emitente prelungirea valabilitatii autorizatiei cu cel putin 15 zile inaintea expirarii

acesteia. Prelungirea valabilitatii autorizatiei se poate acorda o singura data si pentru o perioada

nu mai mare de 12 luni.

(8) Investitorul are obligatia sa instiinteze autoritatea emitenta a autorizatiei de construire,

precum si inspectoratul teritorial in constructii asupra datei la care vor incepe lucrarile autorizate.

In caz contrar, daca constatarea faptei de incepere a lucrarilor fara instiintare s-a facut in

termenul de valabilitate a autorizatiei, data inceperii lucrarilor se considera ca fiind ziua

urmatoare datei de emitere a autorizatiei.

(9) Autorizatia de construire se emite daca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute pentru

prezenta lege. Autoritatea emitenta a autorizatiei nu este responsabila pentru eventualele

prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe

rolul instantelor judecatoresti privind imobilul - teren si/sau constructii - apartinand exclusiv

solicitantului.

67

(10) Lucrarile de consolidare la cladirile incadrate prin raport de expertiza tehnica in clasa I de

risc seismic si care prezinta pericol public se autorizeaza in regim de urgenta, in conditiile

prevazute la alin. (16).

(11) In conditiile prezentei legi nu se emit autorizatii provizorii.

(12) Autorizatiile de construire/desfiintare se emit numai pe baza unei documentatii complete, in

conformitate cu continutul-cadru prevazut in anexa nr. 1, cu exceptia situatiilor prevazute la alin.

(16).

(13) Autorizatia de construire se semneaza de presedintele consiliului judetean sau de primar,

dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de persoana cu responsabilitate in domeniul

amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul propriu al autoritatii administratiei publice

emitente, responsabilitatea emiterii autorizatiilor revenind semnatarilor, potrivit atributiilor

stabilite conform legii.

(14) Valabilitatea autorizatiei se mentine in cazul schimbarii investitorului, inaintea finalizarii

lucrarilor, cu conditia respectarii prevederilor acesteia si a transcrierii actelor care confera

dreptul de construire.

(15) In situatia in care in timpul executiei lucrarilor, si numai in perioada de valabilitate a

autorizatiei de construire, survin modificari de tema privind constructia autorizata, care conduc la

necesitatea modificarii acesteia, titularul are obligatia de a solicita o noua autorizatie, potrivit

legii. Pentru obtinerea noii autorizatii de construire solicitantul va depune o documentatie,

elaborata cu conditia incadrarii noilor propuneri in prevederile documentatiilor de urbanism

aprobate si numai in limitele avizelor si acordurilor obtinute pentru autorizatia initiala. Nu este

necesara emiterea unui nou certificat de urbanism.

(16) Autorizatia de construire pentru lucrarile de interventie de prima necesitate in cazuri de

avarii, accidente tehnice, calamitati ori alte evenimente cu caracter exceptional, inclusiv la

constructiile prevazute la art. 3 lit. b), se emite imediat de catre autoritatea administratiei publice

abilitata, conform legii, urmand ca documentatia legala necesara sa fie definitivata pe parcursul

sau la incheierea executarii lucrarilor, cu respectarea avizelor legale.

(17) Primariile pot dezafecta constructiile, proprietate a unitatii administrativ-teritoriale, aflate in

stare avansata de degradare si care pun in pericol siguranta publica, cu exceptia constructiilor

monument istoric, pe baza de autorizatie de desfiintare emisa in conditiile alin. (16), cu obligatia

de a se intocmi documentatii specifice in conformitate cu prevederile cuprinse in anexa nr. 1.

68

(18) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire se calculeaza potrivit legii.

(19) Taxa pentru prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire se calculeaza la 30% din

valoarea initiala a taxei de autorizare.

(20) Institutiile abilitate prin lege sa emita avize si acorduri in vederea autorizarii lucrarilor de

constructii, altele decat cele prevazute la art. 5 alin. (1), au obligatia emiterii acestora in termen

de maximum 15 zile de la data inregistrarii cererii/documentatiei, dupa caz, direct structurilor

organizate de consiliile judetene si locale sau, dupa caz, solicitantului.

Art. 8. - (1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si

instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de

constructii de sustinere a acestora, inchiderea de cariere si exploatari de suprafata si subterane,

precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in

prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4.

(2) Autorizatia de desfiintare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in

conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit

legii, cu exceptiile prevazute la art. 11.

Art. 9. - (1) Proiectele pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, precum si proiectele

tehnice, pe baza carora se intocmesc acestea, se elaboreaza de colective tehnice de specialitate, se

insusesc si se semneaza de cadre tehnice cu pregatire superioara numai din domeniul arhitecturii,

constructiilor si instalatiilor pentru constructii, astfel:

a) de arhitect cu diploma recunoscuta de statul roman, pentru proiectarea partii de arhitectura

pentru obiective de investitii cuprinse la toate categoriile de importanta a constructiilor

supraterane si a celor subterane;

b) de ingineri constructori si de instalatii, cu diploma recunoscuta de statul roman, pentru partile

de inginerie in domeniile specifice, pentru obiective de investitii cuprinse la toate categoriile de

importanta a constructiilor supraterane si subterane, precum si la instalatiile aferente acestora;

c) de conductor arhitect, urbanist si/sau de subinginer de constructii, cu diploma recunoscuta de

statul roman, pentru cladiri de importanta redusa si aflate in afara zonelor protejate, stabilite

conform legii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica si pentru documentatia de executie.

69

(3) Semnarea documentatiilor de catre persoanele prevazute la alin. (1) angajeaza raspunderea

acestora in conditiile legii.

Art. 10. - Pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii in zonele asupra carora s-a

instituit, potrivit legii, un anumit regim de protectie prevazut in planurile de amenajare a

teritoriului si in documentatiile de urbanism aprobate, se va proceda dupa cum urmeaza:

a) in zonele construite protejate, in zonele de protectie a monumentelor istorice, definite potrivit

legii, si in ansamblurile de arhitectura si siturile arheologice, solicitantul va obtine avizul

conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza documentatiilor de urbanism avizate si

aprobate conform legii;

b) in cazul lucrarilor de interventii asupra constructiilor monumente istorice, pe langa avizul

Ministerului Culturii si Cultelor se vor obtine avizele specifice cerintelor de calitate a

constructiilor, potrivit prevederilor legale;

c) in zonele naturale protejate, stabilite potrivit legii, in zonele de siguranta si protectie ale

amenajarilor hidrotehnice de interes public, precum si in alte arii protejate solicitantul va obtine

avizul Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor si al Ministerului Agriculturii, Padurilor si

Dezvoltarii Rurale;

d) in zonele de siguranta si de protectie a infrastructurilor de transport de interes public, precum

si in zonele aferente construirii cailor de comunicatie, stabilite prin documentatiile de amenajare

a teritoriului si/sau de urbanism, se va obtine si autorizatia Ministerului Transporturilor,

Constructiilor si Turismului, conform prevederilor legale;

d1) in perimetrele limitrofe constructiilor reprezentand anexele gospodaresti ale exploatatiilor

agricole, delimitate prin planuri urbanistice cu respectarea distantelor prevazute de normele

sanitare in vigoare, in care s-a instituit un regim de restrictie privind amplasarea cladirilor de

locuit si a obiectivelor socioeconomice, solicitantul va obtine avizul directiei pentru agricultura

si dezvoltare rurala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

e) in zonele unde s-a instituit alt tip de restrictie solicitantul va obtine avizul organismelor

competente.

Art. 11. - (1) Se pot executa fara autorizatie de construire urmatoarele lucrari care nu modifica

structura de rezistenta, caracteristicile initiale ale constructiilor sau aspectul arhitectural al

70

acestora:

a) reparatii la imprejmuiri, acoperisuri, invelitori sau terase, atunci cand nu se schimba forma

acestora si materialele din care sunt executate;

b) reparatii si inlocuiri de tamplarie interioara si exterioara, daca se pastreaza forma,

dimensiunile golurilor si tamplariei, inclusiv in situatia in care se schimba materialele din care

sunt realizate respectivele lucrari, cu exceptia cladirilor declarate monumente istorice, in

conditiile legii;

c) reparatii si inlocuiri de sobe de incalzit;

d) zugraveli si vopsitorii interioare;

e) zugraveli si vopsitorii exterioare, daca nu se modifica elementele de fatada si culorile

cladirilor;

f) reparatii la instalatiile interioare, la bransamentele si racordurile exterioare, de orice fel,

aferente constructiilor, in limitele proprietatii, montarea sistemelor locale de incalzire si de

preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum si montarea aparatelor individuale

de climatizare si/sau de contorizare a consumurilor de utilitati;

g) reparatii si inlocuiri la pardoseli;

h) reparatii si inlocuiri la finisaje interioare si exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea -, la

trotuare, la ziduri de sprijin si la scari de acces, fara modificarea calitatii si a aspectului

elementelor constructive;

i) lucrari de intretinere la caile de comunicatie si la instalatiile aferente;

j) lucrari de investigare, cercetare, expertizare, conservare si restaurare a componentelor artistice

ale constructiilor prevazute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor si al

autoritatii administratiei publice judetene sau locale, dupa caz;

k) lucrari de foraje si sondaje geotehnice pentru constructii de importanta normala sau redusa,

situate in afara zonelor de protectie instituite pentru zacaminte acvifere;

l) lucrari de constructii funerare subterane si supraterane, cu avizul administratiei cimitirului.

(2) Se pot executa fara autorizatie de construire si lucrari pentru amplasarea de tonete, pupitre

acoperite sau inchise, destinate difuzarii si comercializarii presei, cartilor si florilor, care sunt

amplasate direct pe sol, fara fundatii si platforme, precum si fara racorduri si/sau bransamente la

utilitati urbane, cu exceptia energiei electrice.

(3) Daca lucrarile prevazute la alin. (1), cu exceptia celor prevazute la lit. e) si j), se executa la

71

constructiile mentionate la art. 3 lit. b), este obligatorie emiterea autorizatiei de construire.

Art. 12. - (1) Autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea prevederilor

legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea

autorizatiilor de construire sau de desfiintare poate fi ceruta, in conditiile legii, si de catre prefect,

inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii.

(2) O data cu introducerea actiunii se pot solicita instantei judecatoresti suspendarea autorizatiei

de construire sau desfiintare si oprirea executarii lucrarilor, pana la solutionarea pe fond a cauzei.

CAPITOLUL II

Concesionarea terenurilor pentru constructii

Art. 13. - (1) Terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-

teritoriale, destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate prin licitatie publica,

potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor de urbanism si de amenajare a

teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii de catre titular a constructiei.

(2) Terenurile apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale

se pot concesiona numai in vederea realizarii de constructii sau de obiective de uz si/sau de

interes public, cu respectarea documentatiilor de urbanism aprobate potrivit legii.

(3) Concesionarea se face pe baza de oferte prezentate de catre solicitanti, cu respectarea

prevederilor legale, urmarindu-se valorificarea superioara a potentialului terenului.

Art. 14. - Pana la reglementarea prin lege a situatiei juridice, nu pot face obiectul concesiunii

terenurile libere de constructii, aflate in administrarea consiliilor locale si care pot fi revendicate

de fostii proprietari.

Art. 15. - Prin exceptie de la prevederile art. 13 alin. (1), terenurile destinate construirii se pot

concesiona fara licitatie publica, cu plata taxei de redeventa stabilite potrivit legii, ori pot fi date

in folosinta pe termen limitat, dupa caz, in urmatoarele situatii:

a) pentru realizarea de obiective de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter social, fara

72

scop lucrativ, altele decat cele care se realizeaza de catre colectivitatile locale pe terenurile

acestora;

b) pentru realizarea de locuinte de catre Agentia Nationala pentru Locuinte, potrivit legii;

c) pentru realizarea de locuinte pentru tineri pana la implinirea varstei de 35 de ani;

d) pentru stramutarea gospodariilor afectate de dezastre, potrivit legii;

e) pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu acordul

acestuia;

f) pentru lucrari de protejare ori de punere in valoare a monumentelor istorice definite potrivit

legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza documentatiilor de urbanism

avizate potrivit legii.

Art. 16. - (1) Terenurile prevazute la art. 13, ce fac obiectul licitatiei, se aduc la cunostinta

publica de catre primarii unitatilor administrativ-teritoriale unde sunt situate, printr-o publicatie

afisata la sediul acestora si tiparita in cel putin doua ziare de larga circulatie, cu minimum 20 de

zile inainte de data licitatiei.

(2) Publicatiile privind licitatia vor cuprinde data si locul desfasurarii acesteia, suprafata si

destinatia terenului, stabilite prin documentatiile de urbanism, precum si taxa anuala minimala de

redeventa.

(3) Oferta solicitantilor va fi insotita de un studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate, dupa caz,

cuprinzand in mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru caracterizarea functionalitatii

si a capacitatii constructiei, a gradului de ocupare a terenului, precum si a celorlalte elemente

cuprinse in certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decat oferte care corespund prevederilor

documentatiilor de urbanism, aprobate potrivit legii.

(4) Licitatia se efectueaza, in conditiile legii, de comisiile instituite in acest scop, prin hotarare a

consiliilor locale si/sau judetene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in

conformitate cu competentele de autorizare stabilite la art. 4. Comisiile functioneaza la sediul

consiliilor locale in a caror raza administrativ-teritoriala sunt situate terenurile.

Art. 17. - Limita minima a pretului concesiunii se stabileste, dupa caz, prin hotararea consiliului

judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, astfel incat sa

asigure recuperarea in 25 de ani a pretului de vanzare al terenului, in conditii de piata, la care se

73

adauga costul lucrarilor de infrastructura aferente.

Art. 18. - Terenurile prevazute la art. 13, ce se concesioneaza pentru realizarea de locuinte si

spatii construite asociate acestora, in functie de prevederile regulamentelor locale de urbanism,

aprobate potrivit legii, vor avea urmatoarele suprafete:

a) in localitatile urbane:

1. pana la 450 m2 pentru un apartament intr-o cladire cu parter sau parter si etaj;

2. pana la 300 m2 pentru un apartament intr-o cladire cu parter si etaj, cu doua apartamente;

3. pana la 250 m2 pentru un apartament, in cazul cladirilor cu parter si mai multe etaje, avand cel

mult 6 apartamente;

4. pentru cladirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafata de teren va fi stabilita potrivit

documentatiilor de urbanism;

b) in localitatile rurale, pana la 1.000 m2 pentru o locuinta.

Art. 19. - Pentru realizarea unei case de vacanta se poate concesiona un teren in suprafata de

pana la 250 m2.

Art. 20. - Impotriva licitatiei, pana la momentul adjudecarii, se va putea face contestatie, de catre

orice persoana interesata, la judecatoria in a carei raza teritoriala are loc licitatia. Contestatia

suspenda desfasurarea licitatiei pana la solutionarea sa definitiva.

Art. 21. - Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitatiei sau a hotararii consiliului local,

respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pentru situatiile prevazute la art. 15, se

va incheia actul de concesiune, care se va inregistra de catre concesionar in evidentele de

publicitate imobiliara, in termen de 10 zile de la data adjudecarii sau emiterii hotararii.

Art. 22. - Concesionarea terenurilor prevazute la art. 13-19 se face in conformitate cu

prevederile legii, durata acesteia fiind stabilita de catre consiliile locale, consiliile judetene,

respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in functie de prevederile

documentatiilor de urbanism si de natura constructiei.

74

Art. 23. - (1) Intravilanul localitatilor se stabileste prin planurile generale de urbanism - PUG -,

aprobate potrivit legii.

(2) Ulterior aprobarii Planului General de Urbanism - PUG - pot fi introduse in intravilanul

localitatilor si unele terenuri din extravilan, numai in conditii temeinic fundamentate pe baza de

planuri urbanistice zonale - PUZ -, aprobate potrivit legii.

(3) Terenurile destinate construirii se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, potrivit

legii.

CAPITOLUL III

Raspunderi si sanctiuni

Art. 24. - (1) Constituie infractiuni urmatoarele fapte:

a) executarea, fara autorizatie de construire sau de desfiintare, ori cu nerespectarea prevederilor

acesteia, a lucrarilor prevazute la art. 3 lit. b);

b) continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control

competente, potrivit legii;

c) intocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum si a proiectelor pentru autorizarea

executarii lucrarilor de constructii pentru alte specialitati decat cele certificate prin diploma

universitara, in conditiile prevazute la art. 9.

(2) Infractiunile prevazute la alin. (1) se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu

amenda de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Art. 25. - In cazul savarsirii faptelor prevazute la art. 24, organele de control prevazute de

prezenta lege, care au constatat fapta, sunt obligate sa sesizeze organele de urmarire penala.

Art. 26. - (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de

conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni:

a) executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3,

cu exceptia celor mentionate la lit. b), de catre investitor si executant;

b) executarea sau desfiintarea, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului tehnic, a

75

lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor prevazute la lit. b), de catre investitor si executant;

c) aprobarea furnizarii de utilitati urbane, ca urmare a executarii de lucrari de bransamente si

racorduri la retele pentru constructii noi neautorizate;

d) mentinerea dupa expirarea termenului prevazut prin autorizatie sau dupa terminarea lucrarilor

autorizate ori adaptarea in alte scopuri fata de cele prevazute in autorizatie a constructiilor,

lucrarilor si amenajarilor cu caracter provizoriu;

e) neaducerea terenului la starea initiala de catre investitor, dupa terminarea lucrarilor prevazute

la art. 3 lit. c), precum si nerealizarea lucrarilor de curatare, amenajare ori degajare, dupa caz, a

amplasamentului si/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata executiei, o data cu

incheierea lucrarilor de baza;

f) impiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor

de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor si a actelor solicitate;

g) neanuntarea datei inceperii lucrarilor de constructii autorizate, in conformitate cu prevederile

art. 7 alin. (8), precum si depasirea termenului legal prevazut la art. 7 alin. (1);

h) emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu contin lista

cuprinzand avizele si acordurile legale necesare in raport cu obiectivul de investitii, sau

eliberarea acestora cu depasirea termenului legal;

i) emiterea de autorizatii de construire/desfiintare:

- in lipsa unui drept real asupra imobilului, care sa confere dreptul de a solicita autorizatia de

construire/desfiintare;

- in lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;

- in baza unor documentatii incomplete sau elaborate in neconcordanta cu prevederile

certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale continutului-cadru al proiectului pentru

autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care nu contin avizele si acordurile legale

necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

- in lipsa expertizei tehnice privind punerea in siguranta a intregii constructii, in cazul lucrarilor

de consolidare;

- in baza altor documente decat cele cerute prin prezenta lege;

j) neorganizarea si neexercitarea controlului privind disciplina in autorizarea si executarea

lucrarilor de constructii de catre compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al

76

consiliilor judetene si al primariilor, in unitatile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor

art. 27 alin. (3) si (4), precum si neurmarirea modului de indeplinire a celor dispuse de

Inspectoratul de Stat in Constructii, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (3);

k) neindeplinirea, la termenul stabilit, a masurilor dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii

la controlul anterior;

l) refuzul nejustificat sau obstructionarea sub orice forma a accesului persoanelor fizice sau al

reprezentantilor persoanelor juridice la documentele prevazute la art. 34 alin. (7);

m) depasirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor si acordurilor necesare in vederea

autorizarii lucrarilor de constructii, conform prevederilor art. 7 alin. (20).

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1), savarsite de persoanele fizice sau juridice, se

sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza:

- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevazute la lit. a);

- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. f);

- de la 3.000 lei la 4.000 lei, cele prevazute la lit. c);

- de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. b), d) si e);

- de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevazute la lit. h) si i);

- de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevazute la lit. j) si k);

- de la 1.000 lei la 2.000 lei, cele prevazute la lit. l) si m);

- de 1.000 lei, cele prevazute la lit. g).

(3) Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.

(4) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si reprezentantului persoanei juridice.

(5) Sanctiunea amenzii pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. h) si i) se aplica functionarilor

publici responsabili de verificarea documentatiilor care stau la baza emiterii certificatelor de

urbanism si a autorizatiilor de construire sau de desfiintare, precum si semnatarilor, potrivit

atributiilor stabilite conform legii.

Art. 27. - (1) Presedintii consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul

autoritatilor administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca respectarea

disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor lor

administrativ-teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa

se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz.

77

(2) Arhitectul-sef al judetului si personalul imputernicit al compartimentului de specialitate din

subordinea acestuia urmaresc respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor

de constructii pe teritoriul administrativ al judetului, precum si respectarea disciplinei in

urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a constructiilor.

(3) Contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1), cu exceptia celor de la lit. h) - m), se constata si

se sanctioneaza de catre organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor

municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, pentru faptele savarsite in unitatea lor

administrativ-teritoriala sau, dupa caz, in teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului

Bucuresti, potrivit competentelor de emitere a autorizatiilor de construire/desfiintare.

(4) Contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) si j) se constata si se sanctioneaza de

catre organele de control ale consiliului judetean, pentru faptele savarsite pe teritoriul judetului

respectiv, si, dupa caz, de catre cele ale municipiului Bucuresti.

(5) Procesele-verbale de constatare a contraventiilor, incheiate de organele de control ale

administratiei publice locale, se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului

compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau,

dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrativ-teritoriale sau al

sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a savarsit contraventia.

(6) Contraventiile privind executarea sau desfiintarea constructiilor fara autorizatii, prevazute la

art. 26 alin. (1) lit. a), c) si e), pot fi constatate si de organele de politie. Procesul-verbal de

constatare a contraventiei se trimite de indata autoritatii administratiei publice pe teritoriul careia

s-a savarsit contraventia, care va aplica sanctiunea potrivit legii.

Art. 28. - (1) O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a)

si b) se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a

acestora in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu

nerespectarea prevederilor acesteia, intr-un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a

contraventiei.

(2) Decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau

cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre autoritatea administratiei publice

competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in

conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta. Pentru lucrari ce se executa la cladirile prevazute la

78

art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si Cultelor.

(3) Masura desfiintarii constructiilor se aplica si in situatia in care, la expirarea termenului de

intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei, contravenientul nu a

obtinut autorizatia necesara.

Art. 29. - (1) Controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii

lucrarilor de constructii se exercita de Inspectoratul de Stat in Constructii, pe intregul teritoriu al

tarii, si de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun masurile si sanctiunile prevazute de

prezenta lege.

(2) Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executarii

lucrarilor de construire sau de desfiintare, dupa caz, atunci cand constata ca acestea se realizeaza

cu incalcarea dispozitiilor legale, a cerintelor privind asigurarea calitatii in constructii, fara

proiect tehnic ori pe baza unor autorizatii nelegal emise.

(3) Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale incunostinteaza autoritatea

administratiei publice pe teritoriul careia s-a efectuat controlul asupra constatarilor si masurilor

dispuse. In aceasta situatie organele de control ale consiliilor judetene sau locale, dupa caz, au

obligatia sa urmareasca modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat in

Constructii.

Art. 30. - (1) Cheltuielile pentru controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si

autorizarea executarii lucrarilor de constructii se suporta de catre investitori, in valoare

echivalenta cu o cota de 0,1% din valoarea lucrarilor autorizate, cu exceptia celor prevazute la

art. 3 lit. b) si a lacasurilor de cult.

(2) Virarea sumelor stabilite conform dispozitiilor alin. (1) se face in contul inspectoratelor

teritoriale in constructii, judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, dupa caz, o data cu

transmiterea instiintarii privind data inceperii lucrarilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8).

Intarzierea la plata a cotei prevazute la alin. (1) se penalizeaza cu 0,15% pe zi de intarziere, fara

a se depasi suma datorata. Disponibilitatile la finele anului din veniturile extrabugetare se

reporteaza in anul urmator si au aceeasi destinatie.

(3) Cota stabilita la alin. (1) se aplica si diferentelor rezultate din actualizarea valorii lucrarilor

autorizate, care se face o data cu receptia la terminarea lucrarilor.

79

Art. 31. - Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se

prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.

Art. 32. - (1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea

lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a

contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza

instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:

a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;

b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.

(2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor

prevazute la alin. (1).

(3) In cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta, in conformitate

cu prevederile alin. (2), se vor duce la indeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de

politie, cheltuielile urmand sa fie suportate de catre persoanele vinovate.

(4) In situatiile prevazute la art. 24, organele de control vor putea cere instantei sa dispuna, prin

hotararea de condamnare, masurile mentionate la alin. (1). Organele de control competente,

potrivit legii, pot cere organelor de urmarire penala sesizate si, dupa caz, instantei sa dispuna

oprirea temporara a executarii lucrarilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5) Persoanele care au beneficiat de subventie pentru construirea unei locuinte si pentru care s-a

dispus masura prevazuta la alin. (1) lit. b) vor restitui subventiile primite, cu plata dobanzilor

legale pentru perioada in care le-au folosit.

Art. 33. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de

construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiintate

pe cale administrativa de autoritatea administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-

teritoriale unde se afla constructia, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala

contravenientului.

(2) Procedura prevazuta la alin. (1) se poate declansa din oficiu de autoritatea administratiei

publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia sau la solicitarea

proprietarului ori a administratorului legal al terenului apartinand domeniului public sau privat al

80

statului.

(3) In cazul neindeplinirii de catre autoritatea administratiei publice competente a procedurii de

desfiintare, in termen de 15 zile calendaristice de la data solicitarii prevazute la alin. (2),

proprietarul sau administratorul legal al terenului apartinand domeniului public ori privat al

statului va putea trece de indata la desfiintarea constructiilor executate fara autorizatie de

construire.

(4) Prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de construire pe

terenuri apartinand domeniului public sau privat al judetelor, oraselor ori comunelor vor putea fi

desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei publice competente, fara sesizarea

instantelor judecatoresti si pe cheltuiala contravenientului.

(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritatile publice competente pot contracta

efectuarea acestor servicii cu societati comerciale specializate in astfel de lucrari, in conditiile

legii.

Art. 34. - (1) Studiile de teren si documentatiile elaborate pentru realizarea investitiilor de orice

fel, a elementelor de infrastructura, de gospodarie comunala, precum si a lucrarilor de amenajare

a teritoriului si de urbanism - studii si proiecte de sistematizare elaborate inainte de 1990 la

comanda fostelor consilii populare sau a altor institutii ale statului - sunt si raman proprietate

publica a judetului sau a municipiului Bucuresti.

(2) In intelesul prezentei legi, prin studiile si documentatiile mentionate la alin. (1) se intelege

exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale si pe

specialitati, breviare de calcul, avizele si acordurile obtinute, precum si piesele desenate.

(3) Arhivele cuprinzand studiile si documentatiile mentionate la alin. (1), intrate, la constituire,

in patrimoniul societatilor comerciale infiintate pe structura fostelor unitati de proiectare

judetene si din municipiul Bucuresti, se gestioneaza, potrivit legii, de catre consiliile judetene,

respectiv de Primaria Municipiului Bucuresti.

(4) Inventarierea arhivelor se face de catre comisii constituite in acest scop prin hotarari ale

consiliilor judetene, respectiv ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(5) Refuzul inventarierii si/sau al predarii studiilor si documentatiilor se sanctioneaza potrivit

prevederilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile ulterioare.

(6) In situatia refuzului predarii arhivelor, consiliile judetene si/sau Primaria Municipiului

81

Bucuresti, dupa caz, se vor adresa in termen de 90 de zile instantelor judecatoresti, care vor

solutiona cererile in procedura de urgenta, potrivit legii. Actiunea in instanta este scutita de taxa

de timbru.

(7) Accesul persoanelor fizice sau al reprezentantilor persoanelor juridice la arhivele cuprinzand

documentatiile prevazute la alin. (1), precum si la documentatiile de urbanism elaborate ulterior

acestora si gestionate de administratiile publice locale, in vederea intocmirii documentatiilor de

executie, se stabileste prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al

Municipiului Bucuresti.

Art. 35. - (1) In conditiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contraventie se face cu

indicarea locului, datei si orei constatarii, in conformitate cu dispozitiile art. 31.

(2) Impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se poate face

plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Plangerea suspenda

executarea sanctiunii amenzii, dar nu suspenda masura de oprire a executarii lucrarilor, dispusa o

data cu aplicarea sanctiunii contraventionale, in conditiile art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (2).

(3) In masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile

Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu

modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu exceptia

dispozitiilor art. 28 si 29.*)

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 36. - (1) Persoanele fizice si juridice, care beneficiaza de teren in conditiile prezentei legi,

sunt obligate sa solicite emiterea autorizatiei de construire si sa inceapa constructia in termen de

cel mult un an de la data obtinerii actului de concesionare a terenului.

(2) In caz de incalcare a obligatiei prevazute la alin. (1) concesionarea isi pierde valabilitatea.

Art. 37. - (1) Persoanele fizice si juridice care realizeaza lucrari de constructii in conditiile

82

prezentei legi au obligatia de a executa integral lucrarile pana la termenul prevazut in autorizatie.

(2) Lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele

prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor. Efectuarea receptiei

la terminarea lucrarilor este obligatorie pentru toate tipurile de constructii autorizate, inclusiv in

situatia realizarii acestor lucrari in regie proprie. Receptia la terminarea lucrarilor se face cu

participarea reprezentantului administratiei publice, desemnat de emitentul autorizatiei de

construire.

(3) La terminarea lucrarilor, beneficiarul autorizatiei de construire are obligatia sa regularizeze

taxa pentru autorizatia de construire, potrivit legii.

(4) O data cu regularizarea taxei prevazute la alin. (3), beneficiarii autorizatiilor de construire vor

regulariza si celelalte cote prevazute de lege.

(5) Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor

acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se

considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situatie se aplica in

continuare sanctiunile prevazute de lege.

Art. 38. - (1) Sunt de utilitate publica lucrarile privind constructiile care nu mai pot fi finalizate

conform prevederilor autorizatiei de construire, inclusiv terenurile aferente acestora.

(2) In vederea realizarii lucrarilor prevazute la alin. (1), autoritatea administratiei publice locale

pe teritoriul careia se afla constructiile va aplica prevederile Legii nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauza de utilitate publica, iar imobilele pot fi trecute din proprietatea publica

in proprietatea privata si valorificate, in conditiile legii.

Art. 39. - Toate constructiile proprietate particulara, realizate in conditiile prezentei legi, se

declara, in vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unitatile subordonate

acestora, dupa terminarea lor completa si nu mai tarziu de 15 zile de la data expirarii termenului

prevazut in autorizatia de construire.

Art. 40. - (1) In cazul cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete

locative cu alta destinatie, proprietarii acestora dobandesc si o cota-parte de proprietate asupra

83

tuturor partilor de constructie si instalatii, precum si asupra tuturor dotarilor care, prin natura lor,

nu se pot folosi decat in comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situata

proprietatea lor.

(2) O data cu dreptul de proprietate asupra constructiilor, in situatia celor realizate in cladiri cu

mai multe apartamente, proprietarul dobandeste si o cota-parte din dreptul de concesiune asupra

terenului apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.

(3) Cotele-parti prevazute la alineatele precedente se determina proportional cu suprafata

construita a locuintelor, a caselor de

vacanta ori a suprafetelor cu alta destinatie din cladire, dupa caz.

Art. 41. - Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite in caz de succesiune sau de

instrainare a constructiei pentru a carei realizare acesta a fost constituit. In aceleasi conditii se

transmite si autorizatia de construire.

Art. 42. - (1) Autorizatia de construire pentru lucrarile de interventie in scopul asigurarii

cerintelor de rezistenta, stabilitate si siguranta in exploatare a constructiilor asupra carora au

intervenit factori distructivi de origine naturala sau umana se emite pentru consolidarea intregii

constructii.

(2) Emiterea autorizatiei de construire in vederea executarii lucrarilor de interventie pentru

consolidarea constructiilor cu destinatia de locuinte, a monumentelor istorice inscrise in listele

oficiale, indiferent de proprietar, cu exceptia celor in care se desfasoara activitati comerciale,

precum si a lacasurilor de cult este scutita de taxa de autorizare.

Art. 43. - Autorizarea constructiilor cu caracter militar se face in conditiile stabilite de Ministerul

Transporturilor, Constructiilor si Turismului impreuna cu ministerele si celelalte organe de

specialitate ale administratiei publice centrale interesate.

Art. 44. - (1) In conditiile prezentei legi, in vederea realizarii unui cadru legislativ unitar privind

autorizarea lucrarilor de constructii, toate reglementarile tehnice - norme, normative, instructiuni

-, cu aplicabilitate in domeniul constructiilor si urbanismului, elaborate de ministere si de alte

organe centrale, se transmit in mod obligatoriu spre avizare Ministerului Transporturilor,

84

Constructiilor si Turismului.

(2) Ministerele si celelalte organe centrale care au elaborat reglementari tehnice, potrivit

prevederilor alin. (1), au obligatia de a le transmite Ministerului Transporturilor, Constructiilor si

Turismului, in vederea avizarii in termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei legi, sub

sanctiunea incetarii aplicabilitatii acestora.

Art. 45. - (1) In termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi, consiliile judetene, Consiliul

General al Municipiului Bucuresti, precum si consiliile locale municipale, orasenesti si ale

sectoarelor municipiului Bucuresti vor organiza, in cadrul aparatului propriu, structuri de

specialitate pentru indeplinirea atributiilor aflate in responsabilitatea arhitectului-sef, functionar

public cu functie de conducere, seful compartimentului/structurii de specialitate, cu atributii in

domeniul urbanismului, amenajarii teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii, si

pentru:

a) avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si urbanism, precum si eliberarea

certificatelor de urbanism;

b) obtinerea avizelor solicitate prin certificatul de urbanism, necesare in vederea emiterii

acordului unic;

c) intocmirea si eliberarea autorizatiei de construire/desfiintare;

d) organizarea si exercitarea controlului propriu privind disciplina in constructii.

(2) Consiliul local al comunei poate organiza structuri de specialitate la nivelul aparatului

propriu, in conditiile prevazute la alin. (1), in baza unei hotarari adoptate in acest sens.

(3) Structurile de specialitate constituite in cadrul consiliilor judetene acorda asistenta tehnica de

specialitate, analizeaza si avizeaza documentatiile depuse pentru certificatele de urbanism si

autorizatiile de construire din competenta de emitere a primarilor comunelor care nu au

constituite structuri de specialitate, in conditiile prevederilor alin. (2) si ale art. 4 alin. (1) lit. f),

la cererea acestora.

(4) In cazul in care, din cauza lipsei de specialisti, nu se pot constitui structurile de specialitate

prevazute la alin. (1) la nivelul oraselor sau al municipiilor se vor aplica in mod corespunzator

prevederile alin. (3).

(5) Functia de arhitect-sef, prevazuta la alin. (1), se inscrie in nomenclatorul functiilor de

conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor judetene si locale si se echivaleaza dupa

85

cum urmeaza:

a) sef de departament sau director general, pentru arhitectul-sef al municipiului Bucuresti,

respectiv pentru arhitectul-sef al judetului, arhitectii-sefi ai municipiilor, precum si ai sectoarelor

municipiului Bucuresti;

b) sef serviciu, pentru arhitectii-sefi ai oraselor;

c) sef birou, pentru persoanele cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului,

urbanismului si al autorizarii executarii lucrarilor de constructii din cadrul primariilor de

comuna, sefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, in conditiile prevazute

la alin. (2).

(6) Pentru constituirea bancii de date, toti posesorii de retele tehnico-edilitare, supra- si subterane

sunt obligati sa transmita administratiei publice judetene si a municipiului Bucuresti planurile

cadastrale cuprinzand traseele retelelor existente pe teritoriul judetului si al localitatilor, respectiv

al municipiului Bucuresti. Aceste planuri vor fi puse de Primaria Municipiului Bucuresti la

dispozitie primariilor de sector.

Art. 46. - Abrogat.

Art. 47. - Anexa nr. 1 privind continutul-cadru al proiectului pentru autorizarea lucrarilor de

constructii si anexa nr. 2 privind definirea unor termeni de specialitate utilizati in cuprinsul legii

fac parte integranta din prezenta lege.

Art. 48. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea

constructiei de locuinte si vanzarea de locuinte din fondul de stat catre populatie, publicata in

Buletinul Oficial nr. 46 din 31 martie 1973, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 880 din 16 iulie

1973 pentru stabilirea masurilor de executare a dispozitiilor Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea

constructiei de locuinte, vanzarea de locuinte din fondul de stat catre populatie si construirea de

case de odihna proprietate personala, publicata in Buletinul Oficial nr. 108 din 20 iulie 1973,

Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire, reparare si

desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la instrainarile si impartelile terenurilor

cu sau fara constructii, publicat in Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958, Decretul nr.

545/1958 privind reglementarea amplasarii constructiilor, precum si a trecerii in proprietatea

86

statului a terenurilor si constructiilor necesare efectuarii unor lucrari sau unor actiuni de interes

de stat, publicat in Buletinul Oficial nr. 41 din 30 decembrie 1958, Hotararea Consiliului de

Ministri nr. 2.490/1969 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind

amplasarea si autorizarea construirii, repararii si desfiintarii constructiilor si a altor lucrari,

publicata in Buletinul Oficial nr. 158 din 31 decembrie 1969, precum si orice alte dispozitii

contrare prezentei legi se abroga.

Capitolul 8.

Legea nr. 261/07.07.2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a

Guvernului nr.214/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea

executarii lucrarilor de constructii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 493 din

16.07.2009

Articol interesant (21)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. I. — Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214 din 4 decembrie 2008 pentru

modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de

constructii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008,

cu urmatoarele modificari si completari:

1. La articolul I punctul 2, alineatul (2) al articolului 2 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

„(2) Autorizatia de construire se emite in baza documentatiei pentru autorizarea executarii

lucrarilor de constructii, elaborata in conditiile prezentei legi, in temeiul si cu respectarea

prevederilor documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.”

2. La articolul I punctul 3, alineatul (2 1 ) al articolului 2 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

87

„(2 1 ) Procedura de autorizare a executarii lucrarilor de constructii incepe odata cu depunerea

cererii pentru emiterea certificatului de urbanism in scopul obtinerii, ca act final, a autorizatiei de

construire si cuprinde urmatoarele etape:

a) emiterea certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului pentru

investitiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

c) notificarea de catre solicitant a autoritatii administratiei publice competente cu privire la

mentinerea solicitarii de obtinere, ca act final, a autorizatiei de construire, pentru investitiile la

care autoritatea competenta pentru protectia mediului a stabilit necesitatea evaluarii impactului

asupra mediului si a emis indrumarul conform legislatiei privind evaluarea impactului anumitor

proiecte publice si private asupra mediului;

d) emiterea avizelor si acordurilor, precum si a actului administrativ al autoritatii pentru protectia

mediului competente privind investitiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra

mediului;

e) elaborarea documentatiei tehnice necesare pentru autorizarea executarii lucrarilor de

constructii, denumita in

continuare documentatie tehnica — D.T.;

f) depunerea documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea

administratiei publice competente;

g) emiterea autorizatiei de construire.”

3. La articolul I, dupa punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 3 1 , cu urmatorul

cuprins:

„31. La articolul 2 alineatul (4), dupa litera a) se introduc trei noi litere, literele a1), a2) si a3), cu

urmatorul cuprins:

«a 1 ) lucrari de supraetajare a cladirilor cu inca un nivel, o singura data, in suprafata de

maximum 20% din suprafata construita desfasurata a cladirilor, cu conditia situarii acestora in

afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protectie a monumentelor, dupa caz;

a 2 ) lucrari de extindere a cladirilor sociale, de invatamant, de sanatate, de cultura si

administrative apartinand domeniului public si privat al statului si unitatilor administrativ-

teritoriale, daca extinderea se incadreaza in prevederile regulamentului local de urbanism aferent

88

planului urbanistic general — PUG sau planului urbanistic zonal — PUZ, aprobat, in vigoare;

a 3 ) schimbarea folosintei constructiilor existente, daca noua folosinta corespunde prevederilor

regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general – PUG sau planului

urbanistic zonal — PUZ, aprobat, in vigoare;»”.

4. La articolul I, punctul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„4. Articolul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«Art. 3. — (1) Constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si

utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza

numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si

executarea constructiilor, pentru:

a) lucrari de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de

destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum si a instalatiilor aferente acestora,

cu exceptia celor prevazute la art. 11;

b) lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare,

conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate

la constructii reprezentand monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate in

acelasi imobil — teren si/sau constructii, la constructii amplasate in zone de protectie a

monumentelor si in zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la constructii cu valoare

arhitecturala sau istorica deosebita, stabilite prin documentatii de urbanism aprobate;

c) lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare

privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de arta, retelele si

dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati, lucrarile hidrotehnice,

amenajarile de albii, lucrarile de imbunatatiri funciare, lucrarile de instalatii de infrastructura,

lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport, distributie

a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente;

d) imprejmuiri si mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri, locuri de joaca si agrement,

piete si alte lucrari de amenajare a spatiilor publice;

e) lucrari de foraje si excavari necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice si a prospectiunilor

geologice, proiectarea si deschiderea exploatarilor de cariere si balastiere, a sondelor de gaze si

petrol, precum si a altor exploatari de suprafata, subterane sau subacvatice;

89

f) lucrari, amenajari si constructii cu caracter provizoriu necesare in vederea organizarii

executarii lucrarilor, in conditiile prevazute la art. 7 alin. (1) si (1 3 );

g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote;

h) lucrari de constructii cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere,

corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine si pergole situate pe caile si spatiile

publice, anexe gospodaresti, precum si anexele gospodaresti ale exploatatiilor agricole situate in

extravilan;

i) cimitire — noi si extinderi.

(2) in vederea simplificarii procedurii de autorizare a executarii lucrarilor de constructii

provizorii prevazute la alin. (1) lit. d), g) si h), autorizatia de construire se emite in baza

documentatiilor tehnice – D.T. cu continut simplificat in raport cu continutul-cadru prevazut in

anexa nr. 1.»”

5. La articolul I, dupa punctul 4 se introduc patru noi puncte, punctele 4 1 , 4 2 , 4 3 si 4 4 ,

cu urmatorul cuprins:

„41. La articolul 4 litera a), punctul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«2. in extravilanul comunelor ale caror primarii nu au organizate structuri de specialitate;».

42. La articolul 4 litera c), punctul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«2. la constructiile prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b);».

43. La articolul 4, partea introductiva a literei e) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«e) de primarii oraselor si comunelor pentru lucrarile care se executa:».

44. La articolul 4, litera f) se abroga.”

6. La articolul I punctul 5, alineatul (2) al articolului 4 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

„(2) Pentru lucrarile care se realizeaza pe amplasamente ce depasesc limitele judetului, respectiv

ale municipiului Bucuresti, in vederea armonizarii conditiilor de autorizare pentru intreaga

investitie, autoritatea administratiei publice centrale competente, potrivit legii, va emite un aviz

coordonator in baza caruia

presedintii consiliilor judetene implicate, respectiv primarul general al municipiului Bucuresti

vor emite autorizatii de construire pentru lucrarile amplasate in unitatile administrativteritoriale

90

din aria lor de competenta.”

7. La articolul I punctul 5, alineatul (4) al articolului 4 se abroga.

8. La articolul I, dupa punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 5 1 , cu urmatorul

cuprins:

„51. La articolul 4, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul

cuprins:

«(5) Pentru lucrarile de foraje si prospectiuni submarine, precum si de construire a retelelor

submarine de transport energetic si de comunicatii, amplasate in marea teritoriala, zona contigua

sau zona economica exclusiva a Marii Negre, dupa caz, autorizatia de construire se emite de

catre autoritatea administratiei publice centrale competenta.»”

9. La articolul I punctul 6, articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Art. 5. — (1) Avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicita de catre

investitor/beneficiar si se obtin de la autoritatile competente in domeniu inaintea depunerii

documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatile administratiei

publice competente pentru:

a) asigurarea si racordarea/bransarea la infrastructura edilitara, in conditiile impuse de

caracteristicile si amplasamentul retelelor de distributie/transport energetic din zona de

amplasament;

b) racordarea la reteaua cailor de comunicatii;

c) securitatea la incendiu, protectia civila si protectia sanatatii populatiei;

d) cerintele specifice unor zone cu restrictii stabilite prin reglementari speciale.

(2) Actele de autoritate emise de autoritatile competente pentru protectia mediului prevazute la

art. 2 alin. (2

1 ) lit. b) si d) se solicita si se obtin de investitor/solicitant in conditiile legii.

(3) Avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, impreuna cu punctul de vedere al

autoritatii competente pentru protectia mediului sau, dupa caz, actul administrativ al acesteia,

obtinute potrivit prevederilor alin. (1) si (2), se anexeaza si devin parte integranta din autorizatia

de construire.”

91

10. La articolul I punctul 7, alineatul (1) al articolului 6 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

„Art. 6. — (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile prevazute la

art. 4:

a) fac cunoscute solicitantului informatiile privind regimul juridic, economic si tehnic al

terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii, in conformitate cu prevederile planurilor

urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale

planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii;

b) stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul

amplasamentului;

c) stabilesc lista cuprinzand avizele/acordurile necesare in vederea autorizarii;

d) incunostinteaza investitorul/solicitantul cu privire la obligatia de a contacta autoritatea

competenta pentru protectia mediului, in scopul obtinerii punctului de vedere si, dupa caz, al

actului administrativ al acesteia, necesare in vederea autorizarii.”

11. La articolul I punctul 8, alineatul (1 1 ) al articolului 6 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

„(1 1 ) Punctul de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului reprezinta

documentul scris emis de aceasta dupa etapa de evaluare initiala, respectiv dupa etapa de

incadrare a investitiei in procedura de evaluare a impactului asupra mediului, iar actul

administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului este, dupa caz, acordul de mediu

sau avizul Natura 2000.”

12. La articolul I, punctul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„9. La articolul 6, alineatele (4) si (6) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

«(4) in vederea eliberarii certificatului de urbanism, solicitantul — orice persoana fizica sau

juridica interesata — se va adresa autoritatilor prevazute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde

atat elementele de identificare a imobilului pentru care se solicita certificatul de urbanism,

respectiv localitate, numar cadastral si numar de carte funciara, unde este cazul, daca legea nu

dispune altfel, cat si elementele care definesc scopul solicitarii.

92

(6) Certificatul de urbanism se emite si in urmatoarele situatii:

a) in vederea concesionarii de terenuri, potrivit legii;

b) in vederea adjudecarii prin licitatie a proiectarii lucrarilor publice in faza de „Studiu de

fezabilitate”, potrivit legii;

c) pentru cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara atunci cand

operatiunile respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul

realizarii de lucrari de constructii, precum si constituirea unei servituti de trecere cu privire la un

imobil. Operatiunile juridice mentionate, efectuate in lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite

de nulitate.»”

13. La articolul I punctul 11, literele b) si d) ale alineatului (1) al articolului 7 se modifica si

vor avea urmatorul cuprins:

„b) dovada, in copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii si, dupa caz,

extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara de informare actualizat la

zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;

d) avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autoritatii

competente pentru protectia mediului si, dupa caz, actul administrativ al acesteia;”.

14. La articolul I punctul 11, litera e) a alineatului (1) al articolului 7 se abroga.

15. La articolul I punctul 11, litera f) a alineatului (1) al articolului 7 se modifica si va avea

urmatorul cuprins:

„f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism si a autorizatiei de

construire.”

16. La articolul I punctul 12, alineatul (1 2 ) al articolului 7 se modifica si va avea

urmatorul cuprins:

„(1 2 ) Documentatia pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii se depune si se

inregistreaza la autoritatea administratiei publice competente numai daca solicitantul prezinta

93

toate documentele prevazute la alin. (1).”

17. La articolul I, dupa punctul 14 se introduc trei noi puncte, punctele 14 1 , 14 2 si 14 3 ,

cu urmatorul cuprins:

„141. La articolul 7, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«(3) in situatia depunerii unei documentatii tehnice incomplete, acest lucru se notifica in scris

solicitantului, in

termen de 5 zile de la data inregistrarii, cu mentionarea elementelor necesare in vederea

completarii acesteia.»

142. La articolul 7, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu urmatorul

cuprins:

«(3 1 ) Persoanele fizice cu atributii in verificarea documentatiilor si elaborarea/emiterea

autorizatiilor de

construire raspund material, contraventional, civil si penal, dupa caz, pentru nerespectarea

termenelor prevazute la alin. (1) si (3).»

143. La articolul 7, alineatele (9) si (10) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

«(9) Autorizatia de construire se emite daca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute prin

prezenta lege. Autoritatea emitenta a autorizatiei nu este responsabila pentru eventualele

prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe

rolul instantelor judecatoresti privind imobilul — teren si/sau constructii — apartinand

solicitantului, responsabilitatea revenind exclusiv acestuia.

(10) Lucrarile de consolidare la cladirile incadrate prin raport de expertiza tehnica ori prin nota

tehnica justificativa in clasa I de risc seismic si care prezinta pericol public se autorizeaza in

regim de urgenta, in conditiile prevazute la alin. (16).»“

18. La articolul I punctul 17, alineatul (15 2 ) al articolului 7 se modifica si va avea

urmatorul cuprins:

„(15 2 ) Verificarea incadrarii lucrarilor corespunzatoare modificarilor de tema in limitele

avizelor si acordurilor obtinute pentru autorizatia de construire initiala se realizeaza de catre

structurile de specialitate ale autoritatii administratiei publice competente, precum si de

verificatorii de proiecte atestati in conditiile legii, pentru fiecare cerinta esentiala de calitate in

94

constructii, cu participarea reprezentantilor institutiilor avizatoare.”

19. La articolul I punctul 18, alineatul (16) al articolului 7 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

„(16) Cu respectarea legislatiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private

asupra mediului, in cazul constructiilor care prezinta pericol public, autorizatia de construire

pentru executarea lucrarilor de interventie in prima urgenta, care constau, in principal, in

sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate, demolari partiale si consolidari la

structura de rezistenta, obligatorii in cazuri de avarii, accidente tehnice, calamitati ori alte

evenimente cu caracter exceptional, se emite imediat de catre autoritatea administratiei publice

competente potrivit prezentei legi, urmand ca documentatiile tehnico-economice corespunzatoare

fiecarei faze de proiectare — expertiza tehnica, studiu de fezabilitate/documentatie de avizare,

documentatie tehnica D.T., proiect tehnic — P.T., detalii de executie D.E. — sa fie elaborate si

aprobate pe parcursul sau la incheierea executarii lucrarilor, cu respectarea avizelor si

acordurilor, precum si, dupa caz, a

actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului.”

20. La articolul I, dupa punctul 18 se introduc trei noi puncte, punctele 18 1 , 18 2 si 18 3 ,

cu urmatorul cuprins:

„181. La articolul 7, dupa alineatul (16) se introduce un nou alineat, alineatul (161), cu urmatorul

cuprins:

«(16 1 ) Prevederile alin. (16) se aplica in mod corespunzator si constructiilor prevazute la art. 3

alin. (1) lit. b) care prezinta pericol public.»“

182. La articolul 7, alineatul (20) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«(20) Institutiile/Operatorii economici abilitate/abilitati prin lege sa emita avizele/acordurile

prevazute la art. 5 alin. (1) au urmatoarele obligatii:

a) sa stabileasca continutul-cadru al documentatiilor specifice necesare pentru emiterea

avizelor/acordurilor, precum si lista altor documente si conditii specifice necesare, pe care le pun

la dispozitia publicului si autoritatilor administratiei publice competente pe pagina proprie de

internet si prin afisare la sediu;

b) sa emita avizele/acordurile, in termen de maximum 15 zile de la data inregistrarii

95

cererii/documentatiei specifice complete, sub sanctiunea aplicarii prevederilor legale privind

aprobarea tacita, fara alte proceduri prealabile.»

183. La articolul 7, dupa alineatul (20) se introduce un nou alineat, alineatul (201), cu urmatorul

cuprins:

«(20 1 ) Prevederile alin. (20) lit. b) nu sunt aplicabile actelor de autoritate emise de catre

autoritatile pentru protectia mediului competente, respectiv punctului de vedere si actului

administrativ al acestora, care se emit potrivit legislatiei privind evaluarea impactului anumitor

proiecte publice si private asupra mediului.»“

21. La articolul I punctul 19, alineatul (21) al articolului 7 se modifica si va avea urmatorul

cuprins:

„(21) Autorizatia de construire si anexele acesteia au caracter public si se pun la dispozitia

publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autoritatii administratiei publice

emitente sau prin afisare la sediul acesteia, dupa caz.”

22. La articolul I, dupa punctul 19 se introduce un nou punct, punctul 191, cu urmatorul

cuprins:

„191. La articolul 8, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul

cuprins:

«(3) Prin exceptare de la prevederile art. 2 alin. (2 1), pentru emiterea autorizatiei de desfiintare a

lucrarilor/constructiilor nu este necesara emiterea punctului de vedere al autoritatii competente

pentru protectia mediului ori a actului administrativ al acesteia.»“

23. La articolul I punctul 20, partea introductiva a alineatului (1) al articolului 9 se

modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Art. 9. — (1) Documentatiile tehnice — D.T. si proiectele tehnice se elaboreaza de colective

tehnice de specialitate, se insusesc si se semneaza de cadre tehnice cu pregatire superioara numai

din domeniul arhitecturii, urbanismului, constructiilor si instalatiilor pentru constructii, astfel:”.

24. La articolul I punctul 22, litera h) a alineatului (1) al articolului 11 se modifica si va

avea urmatorul cuprins:

96

„h) lucrari de reparatii, inlocuiri ori reabilitari fara modificarea calitatii si formei arhitecturale a

elementelor de fatada, daca aceste lucrari nu se executa la constructiile prevazute la art. 3 alin.

(1) lit. b), astfel:

1. finisaje interioare si exterioare — tencuieli, placaje, altele asemenea;

2. trotuare, ziduri de sprijin ori scari de acces;

3. lucrari de reabilitare energetica a anvelopei si/sau a acoperisului — daca nu se schimba

sistemul constructiv al acestuia, respectiv terasa/sarpanta — la cladiri de locuit individuale cu cel

mult 3 niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau in curs de clasare, respectiv situate

in afara zonelor de protectie a monumentelor si/sau a zonelor construite protejate stabilite

potrivit legii;”.

25. La articolul I, dupa punctul 22 se introduce un nou punct, punctul 221 , cu urmatorul

cuprins:

„221. La articolul 11 alineatul (1), dupa litera l) se introduce o noua litera, litera m), cu urmatorul

cuprins:

«m) lucrari de compartimentare provizorie nestructurala.»“

26. La articolul I, dupa punctul 23 se introduc doua noi puncte, punctele 231 si 232, cu

urmatorul cuprins:

„231. La articolul 24 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera d), cu urmatorul

cuprins:

«d) refuzul emiterii certificatului de urbanism.»

232. La articolul 24, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

«(2) Infractiunile prevazute la alin. (1) se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu

amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.»”

27. La articolul I, punctul 25 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„25. La articolul 26 alineatul (1), literele g) si h) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

«g) neanuntarea datei inceperii lucrarilor de constructii autorizate, in conformitate cu prevederile

art. 7 alin. (8);

h) neemiterea certificatelor de urbanism in termenul prevazut la art. 6 alin. (2), precum si

97

emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu contin lista

cuprinzand avizele si acordurile legale necesare in raport cu obiectivul de investitii, sau

eliberarea acestora conditionat de elaborarea prealabila a unei documentatii de urbanism sau a

oricaror documentatii tehnice de definire a scopului solicitarii, cu depasirea termenului legal, sau

refuzul nejustificat ori conditionarea furnizarii informatiilor de interes public prevazute la art. 6

alin. (1);»”.

Capitolul 9.

HG 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului aspra

mediului pentru anumite proiecte publice si private

Hotarire nr. 1213 din 06-09-2006

stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite

proiecte publice si private

Publicatie: Monitorul Oficial nr. 802 din 25-09-2006

Emitent: Guvernul

Avand in vedere prevederile Conventiei privind accesul la informatie, participarea

publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25

iunie 1998, ratificata prin Legea 86/2000,

in temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 11 alin. (3) din O.U.G.

195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari si completari prin Legea 265/2006,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Art. 1.

(1) Prezenta hotarare stabileste procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru

proiectele publice si private care pot avea efecte semnificative asupra mediului.

(2) Evaluarea impactului asupra mediului este parte integranta din procedura de

emitere/respingere a acordului de mediu.

(3) Autoritatile competente pentru aplicarea prevederilor prezentei hotarari sunt, dupa caz,

autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia

Mediului, agentiile regionale si locale pentru protectia mediului.

98

Art. 2.

(1) In intelesul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) acord de mediu - act tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului,

din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu reprezinta decizia

autoritatii competente pentru protectia mediului, care da dreptul titularului de proiect sa realizeze

proiectul din punctul de vedere al protectiei mediului;

b) drept vatamat - orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce

o atingere printr-un act administrativ;

c) evaluarea impactului asupra mediului - procesul menit sa identifice, sa descrie si sa

stabileasca, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si

indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii

oamenilor si mediului, finalizat prin raportul evaluarii impactului asupra mediului;

d) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii

unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;

e) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii

unui drept fundamental care se exercita in colectiv ori, dupa caz, in considerarea apararii unui

interes public;

f) procedura de evaluare a impactului asupra mediului - parcurgerea etapelor ce au ca obiect

stabilirea necesitatii supunerii unui proiect evaluarii impactului asupra mediului, evaluarea

impactului asupra mediului, consultarea publicului si a autoritatilor publice cu responsabilitati in

domeniul protectiei mediului, luarea in considerare a raportului evaluarii impactului asupra

mediului si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra

deciziei luate;

g) proiect - executia lucrarilor de constructii sau a altor instalatii ori amenajari, alte interventii

asupra cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale;

h) public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in concordanta cu legislatia ori cu

practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile acestora;

i) public interesat - publicul afectat sau posibil a fi afectat de ori care are un interes in procesul

de luare a deciziilor de mediu; organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia

mediului si indeplinesc conditiile cerute de legislatia in vigoare fac parte din publicul interesat;

99

j) titularul proiectului - solicitantul acordului de mediu pentru un proiect privat sau autoritatea

publica ce initiaza un proiect.

(2) Definitiile prevazute la alin. (1) lit. b), d) si e) se interpreteaza in sensul acordarii accesului

larg la justitie publicului interesat.

(3) Dispozitiile alin. (1) lit. h) se aplica persoanelor fizice, indiferent de cetatenie, nationalitate

sau domiciliu, iar in cazul persoanelor juridice, indiferent de locul unde sunt inregistrate ori in

care se afla centrul efectiv al activitatii lor.

Art. 3.

(1) Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorita, printre altele, naturii,

dimensiunii sau localizarii lor fac obiectul evaluarii impactului asupra mediului inainte de

emiterea acordului de mediu. Aceste proiecte sunt prevazute la art. 8 si 9.

(2) Evaluarea impactului asupra mediului identifica, descrie si evalueaza, in mod corespunzator

si pentru fiecare caz in parte, in conformitate cu prevederile prezentei hotarari, efectele directe si

indirecte ale proiectului asupra urmatorilor factori:

a) fiinte umane, fauna si flora;

b) sol, apa, aer, clima si peisaj;

c) bunuri materiale si patrimoniu cultural;

d) interactiunea dintre factorii mentionati la lit. a), b) si c).

(3) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care intra sub incidenta legislatiei

privind prevenirea si controlul integrat al poluarii include cerintele specifice acelei legislatii.

(4) Evaluarea impactului asupra mediului stabileste masurile de prevenire, reducere si, unde este

posibil, de compensare a efectelor semnificative adverse ale proiectului asupra factorilor

prevazuti la alin. (2) si contribuie la luarea deciziei de emitere/respingere a acordului de mediu.

(5) Evaluarea impactului asupra mediului se efectueaza in faza de pregatire a studiului de

fezabilitate a proiectului.

Art. 4.

(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizeaza in etape, dupa cum

urmeaza:

a) etapa de incadrare a proiectului in procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

100

b) etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a raportului evaluarii impactului asupra

mediului;

c) etapa de analiza a calitatii raportului evaluarii impactului asupra mediului.

(2) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului incepe prin depunerea solicitarii de

emitere a acordului de mediu in faza de studiu de prefezabilitate a proiectului.

Art. 5.

(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusa de autoritatile competente

pentru protectia mediului, cu participarea autoritatilor publice centrale sau locale, dupa caz, care

au atributii si raspunderi specifice in domeniul protectiei mediului.

(2) Participarea autoritatilor prevazute la alin. (1) se realizeaza in cadrul unui colectiv de analiza

tehnica constituit la nivel central prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru

protectia mediului, la nivelul fiecarui judet, al municipiului Bucuresti, prin ordin emis de prefect,

conform legislatiei in vigoare privind prefectul si institutia prefectului, iar la nivelul

Administratiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", prin ordin emis de prefectul judetului

Tulcea.

(3) Autoritatile prevazute la alin. (1) exprima puncte de vedere in cadrul colectivului de analiza

tehnica cu privire la informatiile prezentate de titularul proiectului in etapele procedurii de

evaluare a impactului asupra mediului.

(4) In scopul aplicarii prevederilor prezentei hotarari, autoritatile competente pentru protectia

mediului asigura transmiterea informatiilor relevante autoritatilor prevazute la alin. (1) si

organizarea sedintelor colectivului de analiza tehnica.

Art. 6.

Autoritatile competente pentru protectia mediului percep taxe in cuantum de 100 lei la emiterea

acordului de mediu.

Art. 7.

(1) Prevederile prezentei hotarari nu se aplica:

a) proiectelor destinate apararii nationale, daca autoritatea publica centrala pentru protectia

mediului stabileste, printr-o analiza caz cu caz, ca aplicarea procedurii de evaluare a impactului

101

asupra mediului poate afecta negativ apararea nationala;

b) proiectelor ale caror detalii sunt adoptate printr-un act normativ specific, daca cerintele

prezentei hotarari, inclusiv cele referitoare la furnizarea informatiei, sunt indeplinite in timpul

procesului legislativ respectiv.

(2) In cazuri exceptionale, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului poate excepta, in

totalitate sau in parte, de la procedura de evaluare a impactului asupra mediului un anumit

proiect prevazut in anexa nr. 1 sau 2. In acest caz, autoritatea publica centrala pentru protectia

mediului are urmatoarele obligatii:

a) sa stabileasca daca este necesara o alta forma de evaluare;

b) sa puna la dispozitia publicului interesat informatiile dobandite ca urmare a aplicarii metodei

de evaluare prevazute la lit. a), precum si informatii privind decizia de exceptare si motivele

acordarii acesteia;

c) sa informeze Comisia Europeana, anterior luarii deciziei de emitere/respingere a acordului de

mediu, despre motivele care fundamenteaza acordarea exceptiei si sa transmita acesteia

informatiile puse la dispozitia propriului public, conform legislatiei in vigoare privind accesul la

informatia privind mediul.

(3) Decizia de exceptare se comunica titularului de proiect, anterior informarii Comisiei

Europene potrivit prevederilor alin. (2) lit. c).

(4) Prevederile alin. (2) si (3) se aplica, dupa caz, cu respectarea procedurii prevazute la art. 17.

Art. 8.

(1) Autoritatile competente pentru protectia mediului analizeaza proiectele publice sau private

supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului conform prevederilor prezentei

hotarari.

(2) Proiectele publice sau private prevazute in anexa nr. 1, precum si orice proiecte propuse a se

realiza pe un amplasament situat in perimetre de protectie hidrogeologica prevazute de legislatia

privind caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica se supun evaluarii

impactului asupra mediului.

(3) Proiectele publice sau private pentru care trebuie stabilita necesitatea efectuarii evaluarii

impactului asupra mediului sunt cele:

a) prevazute in anexa nr. 2;

102

b) realizate in cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta sau necesare pentru

managementul ariei naturale protejate care, fie individual, fie impreuna cu alte proiecte, pot avea

efecte semnificative asupra ariei naturale protejate, avand in vedere obiectivele de conservare a

acesteia, asa cum sunt prevazute in legislatia privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3) lit. a), toate proiectele prevazute in anexa nr. 2 ce

urmeaza a fi realizate in zona costiera se supun evaluarii impactului asupra mediului.

Art. 9.

(1) Proiectele prevazute la art. 8 alin. (3) se supun etapei de incadrare in procedura de evaluare a

impactului asupra mediului. Aceasta etapa se realizeaza cu consultarea autoritatilor din colectivul

de analiza tehnica prevazut la art. 5 alin. (2).

(2) Autoritatea competenta pentru protectia mediului decide asupra necesitatii efectuarii evaluarii

impactului asupra mediului prin examinarea, caz cu caz, a oricarui proiect prevazut la art. 8 alin.

(3), folosind criteriile prevazute in anexa nr. 3 si, dupa caz, anumite valori de prag.

(3) Autoritatea competenta pentru protectia mediului informeaza si pune la dispozitia publicului

decizia etapei de incadrare.

Art. 10.

(1) Analizarea proiectelor conform prevederilor art. 9 se realizeaza de catre autoritatile

competente pentru protectia mediului, luand in considerare informatiile furnizate in cadrul

solicitarii de emitere a acordului de mediu, depusa de titular.

(2) Solicitarea cuprinde cel putin:

a) descrierea si caracteristicile amplasamentului propus;

b) descrierea si caracteristicile proiectului si ale activitatilor care urmeaza a fi desfasurate:

marime, tehnologii si materiale propuse a fi folosite si utilizarea resurselor naturale;

c) descrierea activitatilor specifice perioadei de realizare a proiectului;

d) descrierea sumara a potentialului impact al proiectului asupra mediului.

Art. 11.

(1) Dupa stabilirea obligativitatii evaluarii impactului asupra mediului pentru un proiect se trece

103

la etapa de definire a domeniului evaluarii impactului asupra mediului. In acest scop, autoritatea

competenta pentru protectia mediului pregateste si transmite titularului de proiect un indrumar

referitor la problemele de mediu care trebuie tratate in raportul evaluarii impactului asupra

mediului si la gradul de detaliere a acestora.

(2) In vederea elaborarii indrumarului prevazut la alin. (1), autoritatea competenta pentru

protectia mediului:

a) analizeaza memoriul de prezentare a proiectului depus de titular care detaliaza informatiile

prezentate in solicitare;

b) consulta titularul de proiect, publicul interesat si celelalte autoritati publice implicate in

procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul respectiv.

(3) Indrumarul se pune la dispozitia publicului interesat, spre informare.

(4) Indrumarul transmis titularului de proiect nu exclude posibilitatea solicitarii de catre

autoritatea competenta pentru protectia mediului a unor informatii suplimentare.

Art. 12.

(1) Pentru toate proiectele supuse evaluarii impactului asupra mediului titularii acestora au

obligatia de a furniza in cadrul raportului evaluarii impactului asupra mediului informatiile

prevazute in anexa nr. 4.

(2) Autoritatile publice, in special cele prevazute la art. 5 alin. (1), care detin informatii relevante

pentru evaluarea efectelor directe si indirecte ale proiectului, au obligatia sa puna aceste

informatii la dispozitia titularului de proiect.

(3) Autoritatile competente pentru protectia mediului verifica daca titularul proiectului a furnizat,

intr-o forma adecvata, informatiile prevazute in anexa nr. 4.

(4) In indeplinirea atributiilor prevazute la alin. (3), autoritatile competente pentru protectia

mediului tin seama de urmatoarele aspecte:

a) sa fie solicitate si furnizate informatii relevante etapei respective din procedura de evaluare a

impactului asupra mediului, caracteristicilor specifice proiectului sau tipului de proiect, precum

si elementelor de mediu care pot fi afectate;

b) sa fie solicitate informatiile pe care titularul de proiect le poate furniza avand in vedere,

printre altele, nivelul actual al cunoasterii si al metodelor de evaluare.

104

Art. 13.

Informatiile furnizate de titularul de proiect, conform prevederilor art. 12 alin. (1), includ cel

putin urmatoarele:

a) descrierea proiectului, cuprinzand date referitoare la amplasament, solutii tehnice propuse si

marimea proiectului;

b) descrierea masurilor avute in vedere pentru a evita, a reduce si, daca este posibil, a remedia

efectele adverse asupra mediului;

c) datele necesare pentru identificarea si evaluarea principalelor efecte pe care proiectul le poate

avea asupra mediului;

d) prezentarea generala a principalelor alternative studiate de titularul de proiect, cu indicarea

motivelor alegerii sale, avandu-se in vedere efectele asupra mediului;

e) un rezumat fara caracter tehnic al informatiilor prevazute la lit. a)-d).

Art. 14.

(1) Elaborarea raportului evaluarii impactului asupra mediului se realizeaza pe baza indrumarului

prevazut la art. 11 alin. (1) de catre persoane fizice sau juridice, atestate in conditiile legii, si

independente de titularul proiectului.

(2) Raportul evaluarii impactului asupra mediului, al carui continut respecta prevederile art. 12

alin. (1), se inainteaza autoritatii competente pentru protectia mediului.

(3) Raportul evaluarii impactului asupra mediului este supus comentariilor publicului interesat,

ale carui observatii sunt luate in considerare in etapa de analiza a calitatii raportului.

(4) Autoritatea competenta pentru protectia mediului, impreuna cu autoritatile participante in

colectivul de analiza tehnica, analizeaza calitatea raportului evaluarii impactului asupra mediului

si decide acceptarea sau refacerea raportului.

Art. 15.

(1) In procedura de evaluare a impactului asupra mediului autoritatile competente pentru

protectia mediului aduc la cunostinta publicului, din timp si cel mai tarziu imediat ce informatia

poate fi furnizata intr-un termen rezonabil, prin anunt public si prin afisare pe pagina proprie de

web, urmatoarele aspecte:

a) orice solicitare de acord de mediu;

105

b) faptul ca proiectul face obiectul evaluarii impactului asupra mediului, indicand, dupa caz, si ca

proiectul intra sub incidenta prevederilor art. 17;

c) datele de contact ale autoritatilor competente pentru emiterea/respingerea acordului de mediu,

ale autoritatilor de la care pot fi obtinute informatii relevante, ale autoritatilor unde se pot inainta

comentarii sau adresa intrebari, precum si termenul pentru transmiterea acestora;

d) tipul deciziilor posibile sau, in cazul in care exista, proiectul deciziei respective;

e) faptul ca informatiile din etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a raportului

evaluarii impactului asupra mediului sunt puse la dispozitia publicului;

f) locul, orarul si mijloacele prin care informatiile relevante sunt puse la dispozitia publicului;

g) modalitatile de participare a publicului, in conformitate cu art. 16 alin. (2) lit. a) si b).

(2) Autoritatea competenta pentru protectia mediului pune la dispozitia publicului interesat, spre

consultare, intr-un interval de timp rezonabil, urmatoarele:

a) orice informatie obtinuta in urma parcurgerii etapei de definire a domeniului evaluarii si de

realizare a raportului evaluarii impactului asupra mediului;

b) rapoartele si recomandarile relevante emise catre autoritatea competenta pentru protectia

mediului la momentul informarii publicului interesat, potrivit prevederilor alin. (1);

c) alte informatii decat cele prevazute la alin. (1), care sunt relevante pentru luarea deciziei si

care devin disponibile dupa momentul informarii publicului interesat in conformitate cu

prevederile alin. (1), cu respectarea dispozitiilor H.G. 878/2005 privind accesul publicului la

informatia privind mediul.

Art. 16.

(1) Publicul interesat are posibilitatea de a participa efectiv si din timp la procesul de luare a

deciziilor de mediu, de a se documenta si a transmite comentarii si opinii autoritatii competente

pentru protectia mediului, cand toate optiunile sunt deschise si inaintea luarii deciziei de

emitere/respingere a acordului de mediu.

(2) Informarea si participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra mediului

sunt coordonate de autoritatile competente pentru protectia mediului si cuprind:

a) modalitatea de informare a publicului: prin afise pe o anumita zona teritoriala, publicatii in

presa centrala si/sau locala, organizarea unor expozitii cu planuri, schite, tabele, grafice, modele

referitoare la proiectul respectiv si altele asemenea;

106

b) modalitatea de consultare a publicului interesat prin informari scrise sau dezbateri publice;

c) perioade de timp corespunzatoare pentru etapele procedurii, cu scopul de a asigura timp

suficient pentru informarea publicului si pentru ca publicul interesat sa se pregateasca si sa

participe efectiv la procesul de luare a deciziilor de mediu.

Art. 17.

(1) In situatia in care un proiect poate sa aiba un efect semnificativ asupra mediului altui stat sau

cand un alt stat posibil sa fie afectat semnificativ solicita informatii asupra proiectului,

autoritatea publica centrala pentru protectia mediului transmite autoritatii centrale de mediu din

acel stat, cat mai curand posibil si nu mai tarziu de momentul cand este informat propriul public,

cel putin urmatoarele informatii referitoare la proiect:

a) o descriere a proiectului impreuna cu orice informatie disponibila asupra posibilului impact

transfrontier al acestuia;

b) informatii privind tipul deciziei care urmeaza sa fie luata.

(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului indica statului prevazut la alin. (1) un

interval de timp suficient in care sa precizeze daca doreste sa participe la procesul de luare a

deciziilor de mediu.

(3) Daca statul care a primit informatiile prevazute la alin. (1) comunica intentia sa de participare

la procesul de luare a deciziilor de mediu, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului ii

transmite informatiile despre proiect prevazute la art. 15 alin. (1) si pe cele care se pun la

dispozitia publicului interesat, conform prevederilor art. 15 alin. (2) lit. a) si b).

(4) In cazul in care Romania este stat potential afectat, autoritatea publica centrala pentru

protectia mediului are obligatia:

a) sa puna la dispozitia autoritatilor implicate in procesul de luare a deciziilor de mediu si

publicului interesat, intr-un termen rezonabil, informatiile prevazute la alin. (1) si (3), primite de

la statul de origine;

b) sa asigure autoritatilor implicate in procesul de luare a deciziilor de mediu si publicului

interesat posibilitatea de a inainta autoritatii centrale pentru protectia mediului din statul de

origine opiniile cu privire la informatiile prevazute la alin. (1) si (3), intr-un interval rezonabil de

timp, inainte de emiterea deciziei finale.

(5) Statele interesate initiaza consultari privind, printre altele, efectele potentiale transfrontiere

107

ale proiectului si masurile avute in vedere pentru a reduce sau a elimina astfel de efecte si se

inteleg asupra unui interval de timp rezonabil privind durata consultarilor.

(6) Ministerul Afacerilor Externe sprijina demersurile autoritatii publice centrale pentru protectia

mediului prevazute la alin. (1)-(5), astfel incat publicul interesat de pe teritoriul statului afectat sa

participe efectiv la procesul de luare a deciziilor de mediu, inclusiv in cazul proiectelor cu

posibile efecte semnificative pe teritoriul Romaniei, initiate in alte state.

Art. 18.

Rezultatele consultarilor si informatiile obtinute conform prevederilor art. 5, art. 11-13, art. 15-

17 alin. (1)-(3) si (5) se iau in considerare in procedura de emitere/respingere a acordului de

mediu pentru proiectele publice sau private care fac obiectul prezentei hotarari.

Art. 19.

(1) Autoritatea competenta pentru protectia mediului, cu consultarea colectivului de analiza

tehnica, ia decizia de emitere/respingere a acordului de mediu pe baza analizarii raportului

evaluarii impactului asupra mediului, a comentariilor si opiniilor exprimate de publicul interesat

si a altor informatii relevante, dupa caz.

(2) Acordul de mediu pentru proiectele care fac obiectul legislatiei privind prevenirea si

controlul integrat al poluarii include cerintele prevazute de acea legislatie.

Art. 20.

(1) Acordul de mediu pentru proiectele prevazute la art. 8 alin. (3) lit. b) se emite numai daca

proiectul nu afecteaza in mod negativ integritatea ariei naturale protejate respective.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul in care evaluarea impactului asupra mediului

releva efecte negative asupra ariei naturale protejate si, in lipsa unor solutii alternative, proiectul

trebuie totusi realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv din ratiuni de

ordin social sau economic, autoritatea publica pentru protectia mediului competenta emite

acordul de mediu numai dupa stabilirea masurilor compensatorii necesare pentru a proteja

coerenta retelei nationale de arii naturale protejate sau cea globala a retelei Natura 2000, in cazul

siturilor de interes comunitar.

(3) In situatia in care siturile incluse in reteaua Natura 2000, identificate conform legislatiei in

108

vigoare, adapostesc un tip de habitat natural prioritar si/sau o specie prioritara, singurele

considerente care pot fi invocate sunt cele legate de:

a) sanatatea sau siguranta publica;

b) anumite consecinte benefice de importanta majora pentru mediu; sau

c) alte motive imperative de interes public major, asupra carora s-a obtinut punctul de vedere al

Comisiei Europene.

(4) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului informeaza Comisia Europeana despre

masurile compensatorii adoptate pentru a proteja coerenta globala a retelei Natura 2000.

Art. 21.

(1) Autoritatile competente pentru protectia mediului fac publica decizia de emitere/respingere a

acordului de mediu si pun la dispozitia publicului urmatoarele informatii:

a) continutul deciziei, care include toate conditiile necesare a fi indeplinite de titularul

proiectului;

b) principalele motive si considerente pe care se bazeaza decizia de emitere/respingere, inclusiv

informatii cu privire la desfasurarea procesului de participare a publicului;

c) descrierea, dupa caz, a principalelor masuri pentru evitarea, reducerea si, daca este posibil,

compensarea efectelor adverse majore.

(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului informeaza orice stat care a fost

consultat conform prevederilor art. 17 alin. (1)-(3) si (5) si transmite acestora informatiile

prevazute la alin. (1).

(3) In cazul in care Romania este stat potential afectat, autoritatea publica centrala pentru

protectia mediului asigura punerea la dispozitia propriului public interesat, intr-o maniera

corespunzatoare, a informatiilor prevazute la alin. (1), primite de la statul de origine.

Art. 22.

(1) Prevederile prezentei hotarari nu aduc atingere obligatiei autoritatilor competente pentru

protectia mediului de a respecta restrictiile impuse de legislatia in vigoare in legatura cu

confidentialitatea comerciala si industriala, inclusiv proprietatea intelectuala, si protejarea

interesului public.

(2) In cazul aplicarii art. 17, transmiterea informatiilor catre alte state si primirea informatiei de

109

la alte state fac obiectul restrictiilor prevazute de legislatia in vigoare a statului de origine.

Art. 23.

(1) Orice persoana care face parte din publicul interesat si care se considera vatamata intr-un

drept al sau ori intr-un interes legitim se poate adresa instantei de contencios administrativ

competente pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substantial, actele, deciziile sau

omisiunile autoritatii publice competente pentru protectia mediului, care fac obiectul participarii

publicului in procedura de evaluare a impactului asupra mediului, prevazute de prezenta

hotarare, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificarile ulterioare.

(2) Actele sau omisiunile autoritatii publice competente pentru protectia mediului, care fac

obiectul participarii publicului in procedura de evaluare a impactului asupra mediului, se ataca

odata cu decizia etapei de incadrare sau cu decizia de emitere/respingere a acordului de mediu,

dupa caz.

(3) Se poate adresa instantei de contencios administrativ competente si orice organizatie

neguvernamentala care indeplineste cerintele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. i), considerandu-se

ca acestea sunt vatamate intr-un drept al lor sau intr-un interes legitim.

(4) Solutionarea cererii se face potrivit dispozitiilor Legii 554/2004, cu modificarile ulterioare.

Art. 24.

(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoanele prevazute

la art. 23 trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data aducerii

la cunostinta publicului a deciziei etapei de incadrare sau a deciziei de emitere/respingere a

acordului de mediu, revocarea, in tot sau in parte, a respectivei decizii.

(2) Autoritatea publica emitenta are obligatia de a raspunde la plangerea prealabila prevazuta la

alin. (1) in termen de 30 de zile de la data inregistrarii acesteia la acea autoritate.

(3) Procedura administrativa prealabila prevazuta la alin. (1) si (2) este gratuita si trebuie sa fie

echitabila si corecta.

Art. 25.

Autoritatile competente pentru protectia mediului au obligatia ca in decizia etapei de incadrare si

110

in decizia de emitere/respingere a acordului de mediu sa includa informatii concrete despre

procedura de contestare administrativa si contencios administrativ prevazuta la art. 23 si 24.

Art. 26.

(1) Titularul proiectului are obligatia de a notifica in scris autoritatea competenta pentru protectia

mediului despre orice modificare a datelor/informatiilor care au stat la baza luarii deciziei etapei

de incadrare sau a deciziei etapei de emitere/respingere a acordului de mediu, dupa caz.

(2) Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste, cu consultarea colectivului de

analiza tehnica, daca modificarea sau extinderea adusa proiectului poate avea efecte

semnificative asupra mediului, conform prevederilor prezentei hotarari, si informeaza publicul in

mod corespunzator. In caz afirmativ, autoritatea competenta pentru protectia mediului solicita

elaborarea sau, dupa caz, refacerea evaluarii impactului asupra mediului, cu aplicarea in mod

corespunzator a prevederilor art. 11-25.

(3) In urma aplicarii prevederilor alin. (2), acordul de mediu se revizuieste in mod corespunzator.

Art. 27.

(1) Este interzisa realizarea fara obtinerea acordului de mediu a proiectelor prevazute la:

a) art. 8 alin. (3), pentru care s-a stabilit necesitatea evaluarii impactului asupra mediului;

b) art. 8 alin. (4);

c) anexa nr. 1.

(2) Titularii proiectelor au obligatia respectarii conditiilor prevazute in acordul de mediu.

Art. 28.

(1) Constituie contraventie si se sanctioneaza dupa cum urmeaza, urmatoarele fapte:

a) incalcarea obligatiei prevazute la art. 26 alin. (1) si la art. 27 alin. (1), cu amenda de la 5.000

lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice;

b) incalcarea obligatiei prevazute la art. 27 alin. (2), cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei, pentru

persoane fizice, si de la 25.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice.

(2) Pentru incalcarea obligatiilor prevazute de art. 27 se aplica si sanctiunea complementara de

desfiintare a lucrarilor si aducerea terenului la starea initiala.

111

(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se realizeaza

de personalul imputernicit din cadrul Garzii Nationale de Mediu si al Administratiei Rezervatiei

Biosferei "Delta Dunarii", conform reglementarilor legale in vigoare.

(4) Dispozitiile referitoare la contraventii prevazute la alin. (1) se completeaza cu prevederile

O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin

Legea 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

(5) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii

procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii

prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in

procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Art. 29.

Proiectele transmise unei autoritati competente pentru protectia mediului in vederea obtinerii

acordului de mediu si supuse evaluarii impactului asupra mediului, inainte de intrarea in vigoare

a prezentei hotarari, se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a

acordului de mediu aflate in vigoare la momentul depunerii solicitarii.

Art. 30.

(1) Metodologia de aplicare a procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului,

continand competentele, durata etapelor procedurale si dispozitii privind informarea si

participarea publicului, se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru

protectia mediului in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari.

(2) Metodologia de aplicare a prevederilor art. 17 se aproba prin ordin al conducatorului

autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in termen de 60 de zile de la data intrarii in

vigoare a prezentei hotarari.

Art. 31.

Anexele nr. 1-4 fac parte integranta din prezenta hotarare.

Art. 32.

(1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului informeaza Comisia Europeana cu

112

privire la aplicarea prezentei hotarari si asupra criteriilor si/sau valorilor de prag adoptate in

vederea aplicarii prevederilor art. 9.

(2) Autoritatea centrala pentru protectia mediului transmite Comisiei Europene actele normative

nationale care asigura conformarea cu prevederile Directivei 85/337/CEE privind evaluarea

efectelor anumitor proiecte publice sau private asupra mediului, modificata si completata prin

Directiva 97/11/CE si prin Directiva 2003/35/CE.

Art. 33.

Prezenta hotarare intra in vigoare la 60 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei,

Partea I, cu exceptia prevederilor art. 7 alin. (2) lit. c), art. 20 alin. (3) lit. c) si alin. (4) si ale art.

32, care intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Art. 34.

In situatia in care printr-un act normativ anterior prezentei hotarari se face trimitere la H.G.

918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru

aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri ori generic la procedura

de evaluare a impactului asupra mediului, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile

corespunzatoare din prezenta hotarare.

Art. 35.

(1) Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga H.G. 918/2002 privind stabilirea

procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor

publice sau private supuse acestei proceduri, publicata in M.Of. 686/17 septembrie 2002, cu

modificarile ulterioare.

(2) Actele normative emise in baza H.G. 918/2002, in masura in care nu contravin dispozitiilor

prezentei hotarari, raman in vigoare pana la data abrogarii lor.

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei Consiliului 85/337/CEE privind evaluarea

efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului, publicata in Jurnalul Oficial al

Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 175 din 5 iulie 1985, modificata si completata prin

113

Directiva Consiliului 97/11/CE, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE)

nr. L 73 din 14 martie 1997, si Directiva 2003/35/CE privind participarea publicului cu privire la

elaborarea anumitor planuri si programe in legatura cu mediul si modificarea, in ceea ce priveste

participarea publicului si accesul la justitie, a directivelor Consiliului 85/337/CEE si 96/61/CE,

publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 156 din 25 iunie 2003.

ANEXA 1

LISTA

proiectelor supuse evaluarii impactului asupra mediului

1. Agricultura:

1.1. instalatii pentru cresterea intensiva a porcilor, cu o capacitate cel putin egala cu:

a) 900 de locuri pentru scroafe;

b) 3.000 de locuri pentru cresterea porcilor mai mari de 30 kg;

1.2. instalatii pentru cresterea intensiva a pasarilor, cu o capacitate cel putin egala cu:

a) 85.000 de locuri pentru cresterea pasarilor de carne;

b) 60.000 de locuri pentru pasari ouatoare.

2. Industria extractiva a petrolului, gazelor naturale, carbunelui si turbei:

2.1. extractia petrolului, cand cantitatea extrasa depaseste 500 t/zi;

2.2. extractia gazelor naturale, cand cantitatea extrasa depaseste 500.000 m^3/zi;

2.3. extractia carbunelui in exploatari miniere de suprafata, cand suprafata amplasamentului

depaseste 25 ha;

2.4. extractia turbei, cand suprafata amplasamentului depaseste 150 ha.

3. Industria energetica:

3.1. termocentrale si alte instalatii de ardere, inclusiv instalatii industriale pentru producerea

energiei electrice, energiei termice, a aburului sau a apei calde, cu o putere de cel putin 300 MW;

3.2. centrale nucleare si alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea ori scoaterea din functiune

114

a acestora, sau reactoare^1) (cu exceptia instalatiilor de cercetare pentru producerea si conversia

materialelor fisionabile si a celor radioactive, a caror putere maxima nu depaseste 1 kW putere

termica continua);

3.3. instalatii pentru reprocesarea combustibilului nuclear iradiat;

3.4. instalatii pentru:

a) producerea sau imbogatirea combustibilului nuclear;

b) procesarea combustibilului nuclear iradiat sau pentru procesarea deseurilor cu nivel ridicat de

radioactivitate;

c) depozitarea finala a combustibilului nuclear iradiat;

d) depozitarea finala a deseurilor radioactive, exclusiv;

e) stocarea, planificata pentru o perioada mai mare de 10 ani, a combustibilului nuclear iradiat

sau a deseurilor radioactive, pe un amplasament diferit de cel de productie, exclusiv;

3.5. construirea liniilor aeriene de tensiune electrica, cu o tensiune de cel putin 220 kV si o

lungime de cel putin 15 km.

4. Producerea si prelucrarea metalelor:

4.1. instalatii integrate pentru producerea fontei primare si a otelului;

4.2. instalatii pentru obtinerea metalelor brute neferoase din minereuri, concentrate sau din

materiale secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice.

5. Industria materialelor minerale de constructii:

5.1. instalatii pentru extractia azbestului si pentru prelucrarea si transformarea azbestului si a

produselor care contin azbest:

a) instalatii pentru produsele de azbociment, cu o productie anuala de cel putin 20.000 t produs

finit;

b) instalatii pentru materiale de frictiune, cu o productie anuala de cel putin 50 t produs finit;

c) instalatii pentru alte utilizari ale azbestului, cu un consum de cel putin 200 t anual;

5.2. cariere si exploatari miniere de suprafata, cand suprafata amplasamentului depaseste 25 ha.

6. Industria chimica si petrochimica:

6.1. instalatii chimice integrate, cum sunt instalatiile pentru producerea substantelor pe scara

115

industriala folosind procese de conversie chimica, in care mai multe unitati tehnologice alaturate

sunt legate functional una de cealalta si sunt utilizate pentru:

a) producerea substantelor chimice organice de baza;

b) producerea substantelor chimice anorganice de baza;

c) producerea ingrasamintelor pe baza de fosfor, azot sau potasiu (ingrasaminte simple sau

complexe);

d) obtinerea produselor de baza pentru protectia plantelor si a biocidelor;

e) obtinerea produselor farmaceutice de baza folosind procese chimice sau biologice;

6.2. producerea explozibililor;

6.3. rafinarii de titei (cu exceptia celor care produc numai lubrifianti din titei);

6.4. instalatii pentru depozitarea petrolului, a produselor petrochimice sau chimice, cu o

capacitate de cel putin 200.000 t;

6.5. instalatii pentru gazeificarea si lichefierea a cel putin 500 t de carbune sau sisturi

bituminoase pe zi;

6.6. conducte pentru transportul gazelor, petrolului sau al substantelor chimice, avand un

diametru mai mare de 800 mm si o lungime de cel putin 40 km.

7. Industria lemnului si a hartiei:

7.1. instalatii industriale pentru producerea celulozei din cherestea sau materiale fibroase

similare;

7.2. instalatii industriale pentru producerea hartiei si a cartonului, cu o capacitate de productie

mai mare de 200 t/zi.

8. Proiecte de infrastructura:

8.1. constructia de linii pentru traficul feroviar de lunga distanta;

8.2. construirea aerodromurilor^2) dotate cu cel putin o pista de decolare-aterizare mai lunga de

2.100 m;

8.3. construirea de autostrazi si de drumuri expres^3);

8.4. construirea drumurilor noi cu cel putin 4 benzi sau realinierea si/sau largirea unui drum

existent de doua ori mai putine benzi pana la 4 sau mai multe benzi, in cazul in care aceste

drumuri noi sau realinierea lor si/sau sectiunea largita a acestora este de cel putin 10 km lungime

116

continua;

8.5. cai navigabile interioare si porturi pentru traficul fluvial interior, care permit trecerea vaselor

mai mari de 1.350 t;

8.6. porturi comerciale, cheiuri pentru incarcare si descarcare legate de uscat si porturi exterioare

(exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea vaselor de cel putin 1.350 t.

9. Alte tipuri de proiecte:

9.1. sisteme de captare a apelor subterane, acolo unde volumul anual de apa captata este de cel

putin 10 milioane m^3;

9.2. sisteme artificiale de reincarcare a acviferului, acolo unde volumul anual de apa reincarcata

este de cel putin 10 milioane m^3;

9.3. lucrari de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, executate in scopul

prevenirii deficitului de apa, pentru un volum anual de apa transferata de cel putin 100 milioane

m^3/an; se excepteaza transferul prin conducte al apei potabile;

9.4. lucrari de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, pentru un debit mediu

multianual al bazinului de captare de cel putin 2.000 milioane m^3/an si pentru o cantitate de apa

transferata de cel putin 5% din acest debit; se excepteaza transferul prin conducte al apei

potabile;

9.5. baraje si alte instalatii proiectate sa retina sau sa stocheze permanent apa, cu o capacitate

noua ori suplimentara de apa retinuta sau stocata de cel putin 10 milioane m^3;

9.6. statii pentru epurarea apelor uzate de cel putin 150.000 echivalenti locuitor^4);

9.7. depozite pentru deseuri periculoase sau instalatii pentru eliminarea deseurilor prin incinerare

ori tratare chimica, operatiune definita in anexa nr. IIA pct. 9 din O.U.G. 78/2000 privind

regimul deseurilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea 426/2001, cu modificarile

ulterioare;

9.8. instalatii cu o capacitate mai mare de 100 t/zi pentru eliminarea deseurilor nepericuloase prin

incinerare sau tratare chimica, operatiune definita in anexa nr. IIA pct. 9 din O.U.G. 78/2000,

aprobata cu modificari si completari prin Legea 426/2001, cu modificarile ulterioare;

10. orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate in prezenta anexa, daca o asemenea

modificare sau extindere intruneste ea insasi valorile de prag stabilite, dupa caz, in aceasta anexa.

117

1) Centralele nucleare si alte reactoare nucleare inceteaza a mai fi considerate ca atare atunci

cand tot combustibilul nuclear si alte elemente contaminate radioactiv au fost indepartate

definitiv de pe amplasamentul instalatiei.

2) Aerodrom - aeroport care se conformeaza definitiei din Conventia de la Chicago (1944)

privind infiintarea Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (anexa nr. 14).

3) Drumuri expres - drumuri care se conformeaza definitiei din Acordul european privind

arterele principale de trafic international din 15 noiembrie 1975.

4) Echivalenti locuitor exprima incarcarea cu poluanti a apelor uzate, conform definitiei din H.G.

188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare in mediul acvatic a

apelor uzate, cu modificarile

si completarile ulterioare.

ANEXA 2

LISTA

proiectelor pentru care trebuie stabilita necesitatea efectuarii evaluarii impactului asupra

mediului

1. Agricultura, silvicultura si acvacultura:

a) proiecte pentru restructurarea exploatatiilor agricole;

b) proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafetelor partial antropizate in scop

agricol intensiv;

c) proiecte de gospodarire a apelor pentru agricultura, inclusiv proiecte de irigatii si desecari;

d) impadurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetatie forestiera sau desfrisare in

118

scopul schimbarii categoriei de folosinta a terenului;

e) instalatii pentru cresterea intensiva a septelului, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

f) crescatorii pentru piscicultura intensiva;

g) recuperarea/imbunatatirea terenurilor neagricole, inclusiv a celor din mare.

2. Industria extractiva:

a) cariere, exploatari miniere de suprafata si de extractie a turbei, altele decat cele incluse in

anexa nr. 1;

b) exploatari miniere subterane;

c) extractia mineralelor prin dragare fluviala sau marina;

d) foraje de adancime, in special:

(i) foraje geotermale;

(ii) foraje pentru depozitarea deseurilor nucleare;

(iii) foraje pentru alimentarea cu apa, cu exceptia forajelor pentru investigarea stabilitatii solului;

e) instalatii industriale de suprafata pentru extractia carbunelui, petrolului, gazelor naturale si

minereurilor, precum si a sisturilor bituminoase.

3. Industria energetica:

a) instalatii industriale pentru producerea energiei electrice, termice si a aburului tehnologic,

altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

b) instalatii industriale pentru transportul gazelor, aburului si apei calde; transportul energiei

electrice prin cabluri aeriene, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

c) stocarea la suprafata a gazelor naturale;

d) stocarea subterana a gazelor combustibile;

e) stocarea la suprafata a combustibililor fosili;

f) brichetarea industriala a carbunelui si lignitului;

g) instalatii pentru prelucrarea si stocarea deseurilor radioactive, altele decat cele incluse in

anexa nr. 1;

h) instalatii pentru producerea energiei hidroelectrice;

i) instalatii cu care sunt echipate centralele eoliene in scopul producerii energiei.

119

4. Producerea si prelucrarea metalelor:

a) instalatii pentru producerea fontei sau otelului prin fuziune primara sau secundara, inclusiv

turnare continua;

b) instalatii pentru prelucrarea metalelor feroase:

(i) laminoare la cald;

(ii) forjerii cu ciocane;

(iii) acoperiri metalice de protectie prin topire;

c) topitorii de metale feroase;

d) instalatii pentru forjarea, inclusiv alierea metalelor neferoase, cu exceptia metalelor pretioase,

sau instalatii pentru revalorificarea produselor (finisare, turnare in forme etc.);

e) instalatii pentru tratarea suprafetelor metalice si a materialelor plastice prin procese chimice

sau electrolitice;

f) fabricarea si asamblarea de autovehicule si fabricarea motoarelor pentru autovehicule;

g) santiere navale;

h) instalatii pentru constructia si repararea aeronavelor;

i) fabricarea echipamentelor feroviare;

j) forjare la cald prin explozie;

k) instalatii pentru coacerea si sinterizarea minereurilor metalice.

5. Industria mineralelor:

a) cuptoare de cocs (distilarea uscata a carbunelui);

b) instalatii pentru fabricarea cimentului;

c) instalatii pentru producerea azbestului si fabricarea produselor din azbest, altele decat cele

incluse in anexa nr. 1;

d) instalatii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticla;

e) instalatii pentru topirea substantelor minerale, inclusiv productia fibrelor minerale;

f) fabricarea produselor ceramice prin ardere, in special a tiglelor, caramizilor, caramizilor

refractare, placilor, gresiilor ceramice sau portelanului.

6. Industria chimica:

a) tratarea produselor intermediare si producerea substantelor chimice, altele decat cele incluse in

120

anexa nr. 1;

b) producerea pesticidelor si a produselor farmaceutice, vopselelor si lacurilor, elastomerilor si

peroxizilor, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

c) instalatii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice si chimice, altele decat cele

incluse in anexa nr. 1.

7. Industria alimentara:

a) fabricarea uleiurilor si a grasimilor vegetale si animale;

b) ambalarea si conservarea produselor animale si vegetale;

c) fabricarea produselor lactate;

d) fabricarea maltului si a bauturilor alcoolice;

e) fabricarea produselor de cofetarie si a siropului;

f) abatoare;

g) instalatii industriale pentru fabricarea amidonului;

h) fabrici de faina si ulei de peste;

i) fabrici de zahar.

8. Industria textila, a pielariei, a lemnului si hartiei:

a) instalatii industriale pentru producerea hartiei si a cartonului, altele decat cele incluse in anexa

nr. 1;

b) instalatii pentru pretratarea (operatii ca spalare, inalbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori

textilelor;

c) instalatii pentru tabacirea/argasirea pieilor si blanurilor;

d) instalatii de producere si prelucrare a celulozei.

9. Industria cauciucului:

- fabricarea si tratarea produselor pe baza de elastomeri.

10. Proiecte de infrastructura:

a) proiecte de dezvoltare a unitatilor industriale;

b) proiecte de dezvoltare urbana, inclusiv constructia centrelor comerciale si a parcarilor auto;

121

c) constructia cailor ferate, altele decat cele incluse in anexa nr. 1, a instalatiilor de transbordare

intermodala si a terminalelor intermodale;

d) constructia aerodromurilor, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

e) constructia drumurilor, porturilor si instalatiilor portuare, inclusiv a porturilor de pescuit,

altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

f) constructia cailor navigabile interioare, altele decat cele incluse in anexa nr. 1, lucrari de

canalizare si lucrari impotriva inundatiilor;

g) baraje si alte instalatii proiectate pentru retinerea sau stocarea apei pe termen lung, altele decat

cele incluse in anexa nr. 1;

h) linii de tramvai, cai ferate subterane si de suprafata, linii suspendate sau linii similare

specifice, utilizate exclusiv sau in principal pentru transportul de persoane;

i) instalatii de conducte pentru gaze si petrol, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

j) instalatii de apeducte de lungime mare;

k) lucrari pentru combaterea eroziunii costiere si lucrari maritime ce pot modifica profilul costier

prin constructia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere sau alte lucrari de aparare

marina, exclusiv intretinerea si reconstructia unor astfel de lucrari;

l) instalatii de extractie a apei subterane si de reincarcare artificiala a rezervelor de apa subterana,

altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

m) lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazine hidrografice, altele decat cele incluse in

anexa nr. 1.

11. Alte proiecte:

a) piste permanente de curse si testare a vehiculelor cu motor;

b) instalatii pentru eliminarea deseurilor, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

c) statii pentru epurarea apelor uzate, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;

d) amplasamente pentru depozitarea namolurilor provenite de la statiile de epurare;

e) depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deseuri de vehicule;

f) bancuri de proba pentru motoare, turbine sau reactoare;

g) instalatii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale;

h) instalatii pentru recuperarea sau distrugerea substantelor explozive;

i) centre de ecarisaj.

122

12. Turism si recreere:

a) partii de schi, instalatii schilift, telecabine si amenajarile aferente;

b) amenajari marine de agrement;

c) sate de vacanta si complexuri hoteliere in afara zonelor urbane si amenajarile aferente;

d) campinguri permanente si amplasamente pentru caravane;

e) parcuri tematice.

13. a) Orice modificari sau extinderi, altele decat cele prevazute la pct. 10 din anexa nr. 1, ale

proiectelor prevazute in anexa nr. 1 sau in prezenta anexa, deja autorizate, executate sau in curs

de a fi executate, care pot avea efecte semnificative adverse asupra mediului

b) Proiectele prevazute in anexa nr. 1, efectuate exclusiv sau in principal pentru dezvoltarea si

testarea de metode sau produse noi si care sa nu fie utilizate pe o perioada mai mare de 2 ani.

ANEXA 3

CRITERII DE SELECTIE

pentru stabilirea necesitatii efectuarii evaluarii impactului asupra mediului

1. Caracteristicile proiectelor

La identificarea caracteristicilor proiectelor se iau in considerare urmatoarele aspecte:

a) marimea proiectului;

b) cumularea cu alte proiecte;

c) utilizarea resurselor naturale;

d) productia de deseuri;

e) emisiile poluante, inclusiv zgomotul si alte surse de disconfort;

f) riscul de accident, tinandu-se seama in special de substantele si de tehnologiile utilizate.

2. Localizarea proiectelor

Se ia in considerare sensibilitatea mediului in zona geografica posibil afectata de proiect,

avandu-se in vedere in special:

123

2.1. utilizarea existenta a terenului;

2.2. relativa abundenta a resurselor naturale din zona, calitatea si capacitatea regenerativa a

acestora;

2.3. capacitatea de absorbtie a mediului, cu atentie deosebita pentru:

a) zonele umede;

b) zonele costiere;

c) zonele montane si cele impadurite;

d) parcurile si rezervatiile naturale;

e) ariile clasificate sau zonele protejate prin legislatia in vigoare, cum sunt: zone de protectie a

faunei piscicole, bazine piscicole naturale si bazine piscicole amenajate etc.;

f) zonele de protectie speciala, mai ales cele desemnate prin O.U.G. 236/2000 privind regimul

ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice, aprobata

cu modificari si completari prin Legea 462/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, sau

zonele in care se efectueaza determinari pentru includerea lor in zone clasificate de ordonanta de

urgenta mentionata anterior, zonele desemnate prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate, zonele de protectie instituite

conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare;

g) ariile in care standardele de calitate a mediului stabilite de legislatie au fost deja depasite;

h) ariile dens populate;

i) peisajele cu semnificatie istorica, culturala si arheologica.

3. Caracteristicile impactului potential

Se iau in considerare efectele semnificative posibile ale proiectelor, in raport cu criteriile stabilite

la pct. 1 si 2, cu accent deosebit pe:

a) extinderea impactului: aria geografica si numarul persoanelor afectate;

b) natura transfrontiera a impactului;

c) marimea si complexitatea impactului;

d) probabilitatea impactului;

e) durata, frecventa si reversibilitatea impactului.

ANEXA 4

124

INFORMATII

solicitate titularului proiectului pentru proiectele supuse evaluarii impactului asupra mediului

1. Descrierea proiectului, incluzand, mai ales:

a) descrierea caracteristicilor fizice ale intregului proiect si a cerintelor de amenajare si utilizare a

terenului in timpul fazelor de constructie si functionare;

b) descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de productie, de exemplu natura si

cantitatea materialelor utilizate;

c) estimarea, pe tipuri si cantitati, a deseurilor preconizate si a emisiilor (poluare in apa, aer si

sol, zgomot, vibratii, lumina, caldura, radiatii etc.) rezultate din functionarea proiectului propus;

2. rezumatul principalelor alternative studiate de titular si indicarea principalelor motive pentru

alegerea finala, luand in considerare efectele asupra mediului;

3. descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate in mod semnificativ de proiectul propus, in

special a populatiei, faunei, florei, solului, apei, aerului, factorilor climatici, bunurilor materiale,

inclusiv patrimoniul arhitectural si arheologic, peisajul si interconexiunile dintre factorii de mai

sus;

4. descrierea^1) efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra mediului,

rezultand din:

a) existenta proiectului;

b) utilizarea resurselor naturale;

c) emisiile de poluanti, zgomot si alte surse de disconfort si eliminarea deseurilor;

si descrierea de catre titular a metodelor de prognoza utilizate in evaluarea efectelor asupra

mediului;

5. descrierea masurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea si, unde este posibil,

compensarea oricaror efecte semnificative adverse asupra mediului;

6. un rezumat fara caracter tehnic al informatiilor furnizate la punctele precedente;

7. indicarea dificultatilor (deficiente tehnice sau lipsa de know-how) intampinate de titularul

proiectului in prezentarea informatiei solicitate.

1) Aceasta descriere trebuie sa acopere efectele directe si indirecte, secundare, cumulative, pe

125

termen scurt, mediu si lung, permanente si temporare, pozitive si negative ale proiectului asupra

mediului.

Capitolul 10.

Regulamentul de Organizare si Functionare a Inspectoratului de Stat in Constructii -

Decizia Primului Ministru Nr. 164/2008

Avand in vedere dispozitiile art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 63/2001 privind

infiintarea Inspectoratului de Stat in Constructii - I.S.C., aprobata cu modificari prin Legea nr.

707/2001, cu modificarile ulterioare,

in temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului

Romaniei si a ministerelor, cu modificarile si completarile ulterioare,

in baza art. 2 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor

masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificarile si completarile

ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 99/2008,

primul-ministru emite urmatoarea decizie:

Art. 1. - Se aproba Regulamentul de organizare si functionare a Inspectoratului de Stat in

Constructii - I.S.C., institutie publica cu personalitate juridica, aflata in subordinea Guvernului si

in coordonarea primului-ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru, prevazut in anexa care face

parte integranta din prezenta decizie.

Art. 2. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei decizii se abroga Decizia primului-ministru nr.

147/2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectoratului de

Stat in Constructii - I.S.C., publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 350 din 23

mai 2007.

PRIM-MINISTRU

CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:

126

---------------

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

Bucuresti, 18 august 2008.

Nr. 164.

127