Nevoile şi resursele
-
Upload
luci-plaiasu -
Category
Documents
-
view
5 -
download
0
description
Transcript of Nevoile şi resursele
Nevoile şi resursele
Activitatea economică privită prin trăsătura sa principală, ca activitate practică, este
circumscrisă raportului NEVOI – RESURSE.
NEVOILE ca reflectare a necesităţilor, declanşează acţiunea umană care pentru a avea
finalitate presupune atragerea resurselor şi transformarea lor în bunuri. Între nevoi şi resurse
trebuie să existe o asemenea corelaţie care să permită desfăşurarea normală a vieţii
economice în fiecare etapă istorică dată.
Raportul dintre nevoi şi resurse este de forma: N > R.
Clasificarea nevoilor:
1. Nevoile în funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane sunt:
- fiziologico – somatice (alimente, îmbrăcăminte, de locuinţă etc.) resimţite de fiecare
individ, indiferent de zona geografică şi mediul social în care trăieşte;
- spirituale – psihologice (instructive afective, morale etc.) care apar şi se amplifică
pe măsura dezvoltării societăţii;
- de grup (omul ca fiinţă socială) resimţite de oameni ca participanţi la anumite
sociogrupuri şi care pot fi satisfăcute numai prin acţiuni colective (educaţie, amenajări
teritoriale etc.).
2. După gradul de complexitate, nevoile pot fi:
- elementare (de bază sau fundamentale);
- complexe (superioare, elevate).
Caracteristicile nevoilor:
Nevoile au caracter dinamic. De la o perioadă la alta a evoluţiei societăţii, odată cu
dezvoltarea producţiei, se extinde sfera de cuprindere a acestora, apar nevoi noi, au loc
modificări în structura şi nivelul calitativ al cerinţelor de consum.
Nevoile sunt:
· nelimitate ca număr;
· concurente şi substituibile;
· limitate ca volum – saturabile;
· reproductibile;
· au caracter complementar.
Nevoile umane trebuie privite ca sistem, în interrelaţie, ţinând seamă de locul şi
importanţa fiecăruia, de legăturile şi influenţele reciproce.
În legătură indisolubilă cu nevoile se află RESURSELE, adică potenţialul material şi
uman ce stă la baza reluării şi dezvoltării producţiei de bunuri materiale şi servicii.
Prin cantitatea, diversitatea, calitatea şi eficienţa utilizării lor, resursele constituie
suportul activităţii economice şi al satisfacerii nevoilor.
Resursele pot fi:
a) resurse primare (materiale şi umane), adică potenţialul de resurse naturale
(minerale, gaze naturale, fondul funciar şi forestier etc.) şi potenţialul demografic (rezervorul
de resurse de muncă);
b) resurse derivate, cele create de om pe baza celor primare (ex: echipamentele tehnice,
maşini, utilaje, instalaţii, cunoştinţele ştiinţifice, experienţa şi deprinderile de muncă ale
oamenilor);
c) resurse intermediare (apărute mai târziu în mecanismul economic) care sunt formate
din mijloace băneşti şi capitalul necesar transferului, transformării sau consumului de resurse
materiale şi umane într-un anumit circuit.
Resursele naturale pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. Din punctul de vedere al duratei folosirii sau al rezervelor disponibile, resursele
naturale se împart în:
a) neregenerabile sau epuizabile (zăcămintele de combustibili fosili, minereurile
metalifere, minereurile nemetalifere etc.);
b) regenerabile (pământul, apa, aerul, ca factori de mediu).
2. Din punctul de vedere al posibilităţilor de recuperare sau de reutilizare în
procesele de producţie şi de consum, resursele naturale pot fi grupate în:
a) recuperabile, în care se includ unele materii prime (metal, masă lemnoasă, lână,
hârtie etc.);
b) parţial recuperabile în care sunt cuprinse în special, resursele biologice, care se
degradează treptat prin refolosiri succesive;
c) nerecuperabile în care se includ în special resurse ce se folosesc în scopuri
energetice.
Resursele sunt limitate, acest fapt acţionând restrictiv asupra activităţii economice.
Caracterul dinamic ş i nelimitat al nevoilor se loveşte de limitele fizice ale resurselor.
De aceea, capătă o însemnătate deosebită utilizarea raţională a resurselor, adică
obţinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate de cheltuială