NeuronulNeuronul

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și un număr mare de prelungiri.

StructuraStructura Neuronii au o formă unică. Au trei regiuni distincte: corpul celular,

dendritele şi axonul.Corpul celularCorpul celular Corpul celular (pericarionul) este partea centrala a celulei, care contine

material genetic si  organite celulare, toate componente ale unui corp celular normal:

ribozomi (există grupuri de ribozomi, numiţi „corpusculi Nissl”, specializaţi în sinteza proteinelor)

reticul endoplasmatic rugos (specializat în transportul proteinelor) mitocondri (specializaţi în producţia energiei) aparatul Golgi (specializaţi în transportarea substanţelor chimice către

alte celule).DendriteleDendritele Dendritele sunt  prelungiri scurte ale corpului celular, iar numărul lor

variază de la un neuron la altul. Ele sunt responsabile pentru primirea impulsului şi trimiterea semnalelor către corpul celular.

AxoniiAxonii În general, fiecare neuron are doar un axon, care este tot o prelungire a

corpului celular, însă este mult mai lung decât dendritele. Axonul este cel care conduce semnalul de la corpul celular către dendritele si corpul celular ale altui neuron.

Unii axoni sunt infăşuraţi într-o teacă albă, groasă – numită teacă de mielină. Această teacă izolează axonul, astfel încât semnalele nu sunt trimise, în mod eronat, către alte celule. Axonii înveliţi în această teacă transmit semnalele mult mai rapid. Teaca este formată din celule numite „celule Schwann”. Membrana acestor celule este mare şi se infasoara de multe ori in jurul axonului. Între fiecare celulă Schwann, există un gol, numit „strangulatie   Ranvier”. Un impuls este capabil să treacă de la o strangulatie la alta  (motivul pentru care semnalul trece mai repede prin axonul invelit în teaca de mielină) . Teaca Henle este o teacă continuă ce însoțește ramificațiile axonice până la terminarea lor, formată din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen și reticulină, dispusă într-o rețea fină care acoperă celulele Schwann pe care le separă de țesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase. Rolul acestei teci este de a nutri și proteja.

Zona de conectare a  axonului unui neuron cu dendritele altui neuron se numeşte „sinapsă”, la nivelul căreia se realizează comunicarea între neuroni.

Conectivitate

Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.

Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un

număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a 40 de miliarde,sau și mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.

La capătul fiecărui axon se găseşte o parte mai lată, numită „buton terminal axonal”. Acesta prezintă un număr mare de cavităţi foarte mici numite vezicule sinaptice, care conţin substante chimice complexe, numite „neuromediatori”. Când semnalul electric ajunge la butonul terminal al axonului veziculele migreaza spre membrana axonului, confluiaza cu aceasta si ca rezultat neuromediatorii sunt eliberaţi în spaţiul dintre axon si dendrite, cunoscut sub numele de „fanta sinaptică”.  Neuromediatorii traverseaza fanta sinaptica prin difuzie si ajung la suprafata dendritelor, unde  se leagă de receptorii specializaţi ai acestora.  In functie de tipul neuromediatorului cuplarea cu receptorul poate avea doua efecte: fie depolarizeaza membrana dendritei (adica modifica incarcatura negativa de pe surafata ei in una pozitiva) creand un impuls electric care se va propaga in continuare pe suprafata urmatorului neuron, fie hiperpolarizeaza membrana dendritei (adica va creste incancatura negativa de pe suprafata dendritei si blocheaza receptorii) si in consecinta nu se va crea un impuls electric, ci dimpotriva, membrana va fi o perioada insensibila la actiunea altor neuromediatori, iar neuronul urmator va fi inhibat.

Cercetările în domeniul crearii medicamentelor bazate pe blocarea actiunii neurotmediatorilor au fost un succes. De exemplu, imaginează-ţi că semnalele durerii sunt trimise către creier prin o anumită reţea neuronală.  Se administrează un medicament ce blochează legăturile receptorilor neuromediatorilor din această reţea. Impulsul este primit, insă, când neurotransmiţătorii sunt eliberaţi în deschizătura sinaptică, nu există nicio celulă de care aceştia să se lege, deoarece receptorii sunt deja legaţi de medicament. Aşadar, semnalul este oprit, iar animalul nu poate simţi durerea.

ClasificareClasificareDupă numărul de prelungiri:După numărul de prelungiri:

neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei au o formă stelată, cu nucleu mare și sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.

neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Au formă fusiformă, iar nucleul este ovalar și de obicei excentric. Se găsesc de exemplu în retină.

neuroni unipolari, cu o singură prelungire axonică. De exemplu: celulele cu bastonaș sau celulele cu con din retină.

neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea inițială se desparte în două. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se găsesc în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.

După funcționare:După funcționare:

neuroni senzitivi(receptori), care primesc excitațiile de la stimulii mediului extern - neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii presiunii și receptorii durerii. Astfel de functii indeplinesc neuronii pseudounipolari si cei bipolari.

neuroni motori(efectori), care transmit impulsul nervos prin axon pană la organele efectoare (muschi, glande). Majoritatea neuronilor motori sunt multipolari.

neuroni de asociație(intercalari), care preiau informatia de la neuronii senzitivi, o analizeaza si elaboreaza o reactie de raspuns, pe care o transmit neuronilor motori.

neuroni secretori - neuronii hipotalamusului, care secretă neurohormoni.

Proprietăți funcționaleProprietăți funcționale Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub

acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei.

Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60–120 m/s în cele mai groase, 3–14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5–2 m/s).

Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului.

Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.

Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse.