UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

SPECIALIZAREA BIOLOGIE

PARCUL NAŢIONAL MUNŢII MĂCINULUI

-REZERVAŢIE NATURALĂ-

STUDENT:TOMESCU CLAUDIA ANUL 2

1

1. DefiniţieO arie naturală protejată este "o zona terestră, acvatică şi/sau subterană,cu perimetrul

legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante

şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice,

paleontologice, speologice sau de altă natură,cu valoare ecologică, şţiintifică sau culturală

deosebită".

2. ÎnfiinţareIn anul 1993 au fost îniţiate propunerile privind constituirea ariei protejate în Munţii

Măcinului din Podişul Dobrogean, propuneri care s-au concretizat în anul 2000 prin Legea nr.5

şi s-au finalizat în luna mai a anului 2004 prin înfiinţarea structurii de administraţie în cadrul

Direcţiei Silvice Tulcea şi atribuirea acestei arii statutul de parc naţional, având o suprafaţă de

11140,2 ha, din care 30 ha teren agricol şi 11.110,2 ha fond forestier pe raza Ocoalelor Silvice

Cerna şi Măcin din cadrul Directiei Silvice Tulcea .

Parcul Naţional Munţii Măcinului a fost constituit în scopul conservării şi valorificării

ştiinţifice şi turistice a acestei zone unice în Europa ca urmare a interferenţei tipurilor de

ecosistemice danubiano-pontice, submediteraneene, pontico-sarmatice şi central europene.

3. LocalizareParcul Naţional Munţii Măcinului este situat în sud-estul României, respectiv în partea de

nord-vest a Dobrogei şi a judeţului Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncăviţei şi Inseuarea

Cerna-Horia.

Reprezintă singura zonă din Europa în care ecosistemele caracteristice stepei pontico-

balcanice, pădurilor submediteraneene şi balcanice, împreuna cu numeroase specii ameninţate cu

dispariţia, se dezvoltă pe cei mai vechi munţi din România - munţi hercinici şi unii dintre primii

formati pe continent.

În partea de vest şi sud-vest a parcului accesul se face de pe drumul naţional 22 D, între

localităţile Măcin şi Horia. La nord se află drumul naţional 22, între localităţile Măcin-Jijila-

Luncăviţa. Drumul judeţean dintre comunele Horia şi Luncăviţa permite accesul în estul şi nord-

estul parcului. Parcul este impărţit în doua zone reprezentative : Culmea Pricopanului în zona

2

nord-vestică a parcului, slab împădurita, dominată de stâncării, versanţi abrupţi, ecosisteme

stepice Munţii Măcin - culmea principală, zonă în cea mai mare parte impădurită, prezentând în

partea nord vestică un relief înalt şi abrupt, coborând lin spre sud şi est sub forma unor versanţi

cu pante line, cu mari bazine hidrografice impădurite.

3

4. ReliefRelieful Munţilor Măcinului se prezintă sub forma unor culmi paralele orientate NV-SE,

mai numeroase şi mai fragmentate în parte se S-SV; îmbină culmi şi creste cu aspect alpin, culmi

şi platouri netezite prin eroziune dominate de vârfuri reziduale, câmpii de eroziune acoperite de o

cuvertură groasă de loess, vârfuri reziduale izolate şi martori de eroziune cu aspect neuniform şi

o mare varietate de forme.

În cuprinderea ariei montane se remarcă mai multe sectoare distincte, diferenţiate prin

masivitate, alcătuire geologică, altitudine şi grad de fragmentare, cărora li se adaugă ariile

depresionare şi inselbergurile din arealul lor. Între aceste subdiviziuni se deosebeşte o culme

principală(Culmea greci), separată prin curmături joase sau depresiuni de culmile secundare

(Culmea sau Pintenul buceacului, Culmea Pricopanului, Culmea Orliga, Culmea

Chervant-Priopcea, Dealurile Cernei, Dealurile Megina, Dealul Muchia Lungă, Dealul

Carapelit, Culmile Coslugea şi Boclugea).

4

5. ClimaMunţii Măcinului se situează într-un climat accentuat continental, cu influenţe

submediteraneene în zonele mai înalte şi cu evidente caracteristici stepice în sudul ariei protejate.

Clima se caracterizează prin veri foarte calduroase şi uscate, toamne lungi şi secetoase şi ierni

geroase şi cu pţină zăpadă.

Temperaturile medii anuale variază între 9 şi 10 grade C, iar precipitaţiile anuale sunt

situate în jurul valorii de 480mm, fiind cei mai arizi munţi din România. Condiţiile de vegetaţie

sunt mai favorabile în zona nordică şi centrală a parcului, unde precipitaţiile sunt mai abundente

şi zona are caracter forestier, fiind mai scăzute în sud şi sud-est, unde se întalneşte zona stepei.

Vânturile frecvente sunt predominante din nord şi nord-est, fară să producă doborâturi masive de

arbori.

6. HidrologiaReţeaua hidrografică are în general un caracter torenţial, cu viituri ce se propagă în scurt

timp şi duc la spălarea versanţilor şi la surpări de maluri.

Văil şi versanţii Munţilor Măcinului includ şase bazine hidrologice din care cinci cu apă

permanentă: Luncaviţa, Jijila, Recea, Cerna şi Taiţa, iar ultimul alimentează acviferul format

de versantul vestic al Culmii Pricopanului. Cursurile cu apă permanentă Luncaviţa, Jijila, Recea

şi Cerna se încadrează în bazinul hidrografic al Dunării, pe când Taiţa aparţine bazinului

hidrografic al Mării Negre.

7. FloraMarea bogăţie de floră şi vegetaţie a Munţilor Măcin este reprezentată de peste 1.770

specii de plante reprezentând aproximativ 50% din Flora României ce vegetează pe 1% din

suprafaţa ţării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27

specii sunt endemice pentru regiune.

Unele specii se află aici la limita extremă a arealului lor mondial: militeaua dobrogeană

(Silene compacta) este la limita nordică. Este o specie mediteraneană, perenă, cu o înălţime de

40-70 cm, cu flori reunite în buchet în vărful tulpinii, de culoare roz închis.Înfloreşte în iunie-

iulie. Se dezvoltă în zonele stâncoase din Munţii Măcinului; coada racului de stancă (Potentilla

5

bifurca) este la limita vestica.Este o specie euro-asiatică de culoare mov care creşte sub formă de

tufă.

Militeaua dobrogeană

Coada racului de stâncă

Valoarea internaţională este subliniată prin prezeţa a 6 specii incluse în ”Lista roşie

europeană’’ in categoria "vulnerabil’’ dintre care mentionam:

- clopotelul dobrogean (Campanula romanica): Este o plantă endemică, saxicolă,

xerofilă, cu un areal foarte restrâns, cunoscută numai în Dobrogea. A fost descoperită de savantul

Traian Săvulescu în al doilea deceniu al sec.XX. Are tulpini numeroase terminate cu 4-5 ramuri,

6

înalte de 10-40 cm, drepte sau uneori culcate la bază., crescute dintr-un rizom îngroşat

multicapitat. Frunzele tulpinale inferioare sunt de obicei uscate, cele superioare sunt liniare sau

linar lanceolate, netede. Florile au forma unui clopoţel îngust cu o lungime de 8-10 mm, de

culoare violet palid sau albastrui.

- merinana (Moehringia grisebachi): Plantă verde de obicei glabră, sau puberulă la

internodii şi la baza frunzelor. Frunzele bazale sunt lung peţiolate, cele tulpinale spatulat liniare,

submembranoase. Flori pentamere dispuse în inflorescenţe formate din axe principale terminate

cu flori având lateral mai multe axe secundare ramificate în acelasi fel. Seminţe nelucioase,

reniforme, rugoase.

Este o plantă saxicolă, heliofilă, ce se dezvoltă pe stâncării calcaroase.Formează populaţii

dense, în formă de perniţe în lungul fisurilor, precum şi pe micile poliţe unde s-au acumulat

pietrişuri de mici dimensiuni în amestec cu praf adus de curenţii de aer dau de scurgerea apelor

în perioadele cu precipitaţii.

7

- ghiocelul cu frunze îndoite (Galanthus plicatus): Plantă erbacee, perenă, care creşte

dintr-un bulb globulos sau ovoidal, tunicat, brun, din care pornesc rădăcini fasciculate. Tulpina

aeriană este lungă de 15-30 cm, cu doua frunze liniare la bază înconjurate de o teacă

membranoasă. Floarea ghiocelului este alb’, solitară, aşezată în vârful tulpinii, aplecată, în formă

de clopot.

- garofita pitica de stanca (Dianthus nardiformis): Este o specie perenă, rezistentă la

uscăciune, cu înălţime redusă şi flori roşii-violet. Înfloreşte în iunie-august.

8

Se remarcă prezenţa unică şi viguroasă a fagului dobrogean (Fagus taurica), cu caractere

intermediare între Fagus silvatica şi fagul oriental (Fagus orientalis).

Pădurile sunt constituite majoritar din arborete de foioase de amestec, în care specia de

bază este gorunul în nord şi stejarul brumăriu sau stejarul pufos în sudul parcului.

8. FaunaFauna Munţilor Măcinului se caracterizează printr-o mare diversitate şi importanţă

deosebită datorită prezenţei unor specii rare şi protejate prin reglementările internaţionale.

Dintre acestea mentionam urmatoarele specii:

- FLUTURII : Polia cherrug, Chersotis laeta macini, Chersotis fimbriola niculescul

Polia cherrug

- REPTILELE : ţestoasa de uscat (Testudo graeca ibera), balaurul dobrogean (Elaphe

quatorlineata), vipera cu corn (Vipera ammodytes)

Balaurul dobrogean

9

- PASARILE : dumbrăveanca (Coracias garrulus), şoimul dunărean (Falco cherrug);

Dumbrăveanca

- MAMIFERELE: popândăul (Citellus citellus), dihorul pătat (Vormela peregusna),

pisica sălbatică (Felis silvestris), Jderul de piatră (Martes foina).

Jder de piatră

Alături de speciile de mai sus se pot enumera speciile de interes vânătoresc:

- cerbul carpatin (Cervus elaphus), prezent în Dobrogea numai în Munţii Măcinului;

- Căpriorul (Capreolus capreolus);

- Mistreţul (Sus scrofa);

- Iepurele (Lepus europaeus);

- Fazanul (Phasianus colchicus);

- Vulpea (Vulpes vulpes);

10

Cerbul carpatin

Căpriorul

9. RezervaţiiPădurea Valea Fagilor - rezervaţie naturală botanică, situată la 10 km sud de

comuna Luncaviţa, la aproximativ 2 km în amonte de locul numit ”La Scapeţi”, unde

se află şi cantonul silvic Cetăţuia. Se întinde pe o suprafaţă de 154 ha şi ţine de ocolul

silvic Măcin.

Punctul fosilifer Dealul Bujoarele -rezervaţie naturală geologică situată pe

versantul de vest al dealului Bujorul Mare, într-una din mâncăturile în care apare

substratul din covorul compact al ierbii ce acoperă solul.

10.Activităţi nepermise în parcSunt intezise:

- orice formă de recoltare, capturare, ucidere sau distrugere;

11

- deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere sau de odihnă;

- recoltarea florilor şi fructelor, culegerea, tăierea sau distrugerea acestor plante;

- deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop fară autorizaţie;

- paşunatul este interzis cu desăvârşire şi se supune reglementărilor Legii 31/2000

privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice şi Legii 26/1996 - Codul

Silvic;

- comercializarea de produse alimentare pe teritoriul parcului;

- campărea în alte locuri decât cele desemnate şi semnalizate de administraţia parcului;

- aprinderea şi folosirea focului în afara vetrelor special amenajate în acest scop din

campinguri;

- abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul parcului;

- folosirea, distrugerea bârlogurilor, cuiburilor păsărilor sau colectarea ouălor acestora

în parc;

- radiourilor, casetofoanelor, şi a oricăror alte instrumente muzicale la un volum care

poate perturba liniştea faunei prin poluare fonică;

- circulaţia autovehiculelor după limita stabilită prin bariere pe drumurile forestiere

autorizate din perimetrul parcului;

- orice activitate susceptibilă de a genera impact negativ asupra patrimoniului natural

din perimetrul parcului.

11.Trasee turisticeTraseul “Dealul cu drum”

Lungimea: 14 km.

Marcaj: triunghi rosu.

Timp: 6 ore.

Ruta: Greci-Valea Racova-Dealul cu Drum-Valea Piatra Roşie-Valea Curaturi-Poiana Mitrofan-

Valea Taita-Nifon.

Traseul “Tutuiatu”

12

 Lungimea: 20 km. Marcaj: triunghi albastru. Timp: 6-7 ore. Ruta: Greci-Valea Morsu-Izvorul Italienilor-Vârful Tutuiatu-Valea Piscului Înalt-Valea Seacă-Valea Fagilor-Cetaţuia-Luncaviţa.

12.Activităţi care vor fi iniţiate pe viitor Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului va iniţia pentru viitorul

apropiat urmatoarele activităţi:

- conservarea speciilor şi a diversitătii genetice;

- menţinerea funcţiilor ecologice ale ecosistemelor naturale pentru protecţia mediului

inconjurător;

- cercetare stiinţifică în folosul conservării biodiversităţii;

- promovarea unor programe de educaţie ecologică în şcoli;

- promovarea zonei munţilor Măcinului ca destinaţie ecoturistică la nivel naţional şi

internaţional;

- promovarea programelor de ecoturism şi turism rural;colaborări cu agenţii de turism;

- implicarea unor reprezentanţi ai comunităţilor locale în schimburi de experianţă

interne şi internaţionale cu parcuri similare;

- implicarea tinerilor în diverse programe educative organizate de către administraţia

parcului;

- cercetarea ştiinţifică cu diseminarea rezultatelor pe întelesul publicului.

13

13.Bibliografie ecomuntiimacinului.wordpress.com/relieful/

ecomuntiimacinului.wordpress.com/apele

www.turismland.ro/muntii-macin-dobrogea/

www.gradinamea.ro/Parcul_National_Muntii_Macin_9721_588_1.html

www.carpati.org/ghid_montan/muntii/macin-28/flora/

www.filmedocumentare.com/parcul-national-muntii-macinului/

www.studentie.ro/campus/parcul_national_muntii_macinului/c-647-a-27210

ecomuntiimacinului.files.wordpress.com/2011/03/parcul-national-muntii-

macinului.jpg

14

Contents1. Definiţie...............................................................................................................................................2

2. Înfiinţare..............................................................................................................................................2

3. Localizare.............................................................................................................................................2

4. Relief....................................................................................................................................................4

5. Clima....................................................................................................................................................5

6. Hidrologia............................................................................................................................................5

7. Flora.....................................................................................................................................................5

8. Fauna...................................................................................................................................................9

9. Rezervaţii...........................................................................................................................................11

10. Activităţi nepermise în parc...........................................................................................................11

11. Trasee turistice..............................................................................................................................12

12. Activităţi care vor fi iniţiate pe viitor.............................................................................................13

13. Bibliografie.....................................................................................................................................14

15