Moza 11 - 2012 - revista-mozaicul.ro · munist român,€autor al cãrþii Spre o filosofie a...

www. revista-mozaicul.ro

Dintotdeauna au existatrebeli, opozanþi, con-spiratori, „cãuzaºi”,

proscriºi, fenomenul disidenþeidepãºind spectaculos definiþiiletranºant-restrictive de dicþionar.Însã nu din partea tomurilor lexi-cografice, fie ele oricât de presti-gioase, trebuie sã aºteptãm rãs-punsuri decisive în legãturã cudialectica individ – colectivitate.Dupã 1989, conceptul de disiden-þã condenseazã accepþii ce parireconciliabile în diversitatea lor,dar subsumându-se toate ideii deîmpotrivire la opresiune, manipu-lare, interdicþii de tot felul.

Apar, în ultima vreme, încercãride a se recunoaºte acestui feno-men – grevat de o anume ambi-guitate – diacronicitatea. Cerce-tãtorii dedicaþi domeniului vãdesco mai mare detaºare faþã de exi-genþele polemice, tentând astfelobiectivitatea. Se contureazã ºi ofilosofie a disidenþei, cu toate cãdestui inºi lipsiþi de uneltele inte-ligenþei teoretice se strãduiesc sãscoatã radical din sfera dezbateriiºi a reflecþiei critice o realitate cele produce iritare ºi, mai rar, e drept,coºmaruri, cu alte cuvinte sã-iconteste însãºi existenþa.

Miza studiului aplicat ar repre-zenta-o identificarea tipurilor dedisidenþã (ideologicã, politicã, li-terar-artisticã etc.) ºi nu aceea aindivizilor. Acelaºi lucru se întâm-plã în cazul percepþiei cetãþeanu-lui obiºnuit care, de cele mai mul-te ori, în loc sã-i recunoascã indi-vidual pe adevãraþii disidenþi, îiuitã pe toþi cu o suspectã uºurin-þã. Un astfel de disident cred cã afost ºi esteticianul Liviu Rusucare, în public, (sunt martor), lacursul sãu de Literaturã univer-salã ºi comparatã, dupã ce re-venise la catedra universitarã (nuºtiu cu ce preþ) în 1961, declaracã este adeptul filosofiei idealis-te ºi declanºa bãtãlia pentru re-considerarea lui Titu Maiorescu.

Formele de manifestare ale re-acþiilor umane în contextul regi-murilor totalitare demonstreazãprecaritatea diviziunilor pedante.Fiecare atitudine de viaþã reve-leazã un caz particular, poartãaccente proprii, de la nonconfor-mism, frondã, la disidenþã ºi in-surgenþã.

Semnificativã este, fãrã îndo-ialã, situarea în raport cu centrulde putere. Pe de o parte, notorie-tatea asigurã o marjã de protec-

morfologiadisidenþei

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 11 (169) • 2012 • 24 PAGINI • 2 lei

þie celui ce are curajul sã spunãnu, pe de altã parte, cei ce poartã„amprenta fecundã a marginali-tãþii” (Ioan Stanomir) beneficia-zã de o mai mare libertate de acþi-une, sustrãgându-se vigilenþeiorganelor represive. Numai cã încondiþiile României postbelicesupravegherea, urmãrirea, deten-þia, tortura ºi chiar suprimarea fi-zicã aparþin practicii curente a Se-curitãþii. Dan C. Mihãilescu vor-bea despre „inventivitatea diabo-licã” a acestei instituþii perversecare, în timp, ºi-a rafinat metode-le ºi mecanismele, punând în ope-rã malefica reþea de ofiþeri opera-tivi, agenþi, „surse” ºi informatori.Pentru cunoaºterea întreguluisistem, date concrete, ferite desupoziþii arbitrare, conþin cãrþilesemnate de Clara Mareº (Zidulde sticlã. Ion D. Sîrbu în arhive-le Securitãþii), Simona MariaPop (Adrian Marino. Obsesiatrecutului) sau Ioana Diacones-cu (Scriitori în arhiva CNSAS.Intelectuali urmãriþi informativ,arestaþi, condamnaþi, uciºi îndetenþie: 1946-1989). Cultivareasuspiciunii generalizate, presiu-nile exercitate asupra persoane-lor supravegheate, profanareaintimitãþii prin microfoane ascun-se, anchete menite intimidãrii, în-scenãri compromiþãtoare, false re-compense din categoria capca-nelor „traversãrii cortinei” apar-þin arsenalului agresivitãþii insti-tuþionalizate.

Cãderea omului în condiþia deobiect/„obiectiv” se perpetuea-zã ºi azi prin exerciþiul sinistru alinversãrii rolurilor, torþionarii re-trãgându-se în aburii inocenþei,iar victimele lor fiind acoperite deoprobiul unor vinovãþii confec-þionate abil, cea mai frecventã fi-ind aceea de colaboraþionism. Înacelaºi timp, actualitatea estebântuitã de confuzia întreþinutãcu bunã ºtiinþã între contracul-turã (Theodore Reszak) ºi aºa-zisa rezistenþã prin culturã, iar di-sidenþa la nivel popular, similarãîntr-un fel disidenþei ficþionale(Daniel Cristea-Enache descriamodul în care ideologia unicã semultiplicã ºi se ramificã politic,devenind literaturã, discursul ofi-cial fiind spart ºi fãrâmiþat în ade-vãrurile personale ale tuturor per-sonajelor), conduce la ambigui-zarea adevãrului despre destinecãrora li se refuzã chiar ºi o târzierãscumpãrare tragicã.

Marco Cugno: „la noi,în Italia, traducãtorulse numeºte l‘autoreinvisibile...”

Adunis - sufismºi suprarealism (I)

Colocviile Mozaiculcondiþia intelectualului

disident în Româniacomunistã

































l Nicolae Marinescul Gabriel Andreescul Ion Bogdan Lefterl Daniel Vighil George Popescul Aurelian Zisul Cosmin Dragostel Cezar Avraml Petre Opriº

Ion Iancuþ - Tatãl ºi fiul

2 , serie nouã, anul XV, nr. 11 (169), 2012

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Morfologia di-

sidenþeiIn his article, Constantin M. Popa ana-

lyses morphology of dissidence conclu-ding that each life attitude reveals a parti-cular case that carries its own accents fromnonconformity, rebelliousness, to dissentand insurgency. l 1

MIªCAREA IDEILOROur thematic pages are focused on

Dissident Intellectual’s State in Commu-nist Romania, the topic of 2012 “Mozai-cul” Colloquium. The essays are signedby Nicolae Marinescu, Gabriel Andreescu,Ion Bogdan Lefter, Daniel Vighi, GeorgePopescu, Aurelian Zisu, Cosmin Dragos-te, Cezar Avram and Petre Opriº. l 3-11

LECTURILuiza MITU: Claude Régy, de la pu-

nerea în scenã la jocul conºtiinþeiIn her article Luiza Mitu writes about

the representant of the contemporarytheatre - Claude Régy. Writer and direc-tor, he speaks through his works aboutthe unity of body and mind. l 13

Gabriel NEDELEA: Gellu Naum. Pre-mise pentru o lecturã ondulatorie

In his article Gabriel Nedelea proposesa distributive lecture and introduces theterm of „infrareality” as an intermediary sta-ge between the immediate reality and sur-reality in the poetry of Gellu Naum. l 14

Roxana ROªCA: DissidentiaIn her review Roxana Roºca writes

about Ana Maria Cãtãnuº’ blog, which isdedicated to the anticommunist dissiden-ce phenomenon, that occured in Centraland East Europe. l 14

Daniela MICU: Eventualitatea uneirealitãþi extensive

In her review Daniela Micu writes aboutIgor Ursenco’s book of short stories -S.T.E.P. l 15

Petriºor MILITARU: Moartea caOuruburos reificat

In his review Petriºor Militaru writesabout the fourth Aurelian Zisu’s poetrybook – Iubita lui Kirillov. l 15

Gheorghe GRIGURCU: Un elegiacIn his review Gheorghe Grigurcu wri-

tes about Teodor Preda’s poetry book –Exilul lãuntric. l 16

Lucian GRUIA: Freudism în variantãmioriticã

In his article Lucian Gruia writes aboutLiviu Andrei’s new novel – Gayzer. l 16

ALTFEL DESPRE FILMECãtãlin GHIÞÃ: Existenþa în trei cu-

loriIn his article Cãtãlin Ghiþã writes about

the trilogy Trois Couleurs directed byKrzysztof Kieœlowski, a movie about thepolitics ideals of the Revolution of 1789.l 17

SERPENTINEAlexandru Ovidiu VINTILÃ: Constan-

tin Nisipeanu. Despre Tristeþea firului deiarbã

In his review Alexandru Ovidiu Vintilãwrites about the Constantin Nisipeanu’spoetry book, the first book published af-ter his death, in 1999. l 17

Adrian MICHIDUÞÃ: Filosofia româ-neascã sub comuniºti (II)

In his essay Adrian Michiduþã aims toemphasize that after 23 August 1944 theRomanian world passed from a fascist mi-litary dictatorship to a truncated demo-cracy, leading inevitably to communist to-talitarianism. l 18

Florin COLONAª: Un moft caragia-lian: calendarele

In his article Florin Colonaº writesabout Caragiale’s antology of texts pu-blished in the weekly newspaper „Moftulromân” - Calendarul Moftului Român peanul 1902. l 19

Mihai GHIÞULESCU: O istorie nero-manþatã a Coroanei Române

The article „A Non-Romanticized His-tory of the Romanian Crown” presents thebook The Royal Crown Domains (1884-1948) authored by Narcisa Maria Mitu.l 19

ARTEGrid MODORCEA: Ori crãpaþi, ori

scãpaþiGrid Modorcea writes a review of the

theatre performance directed by MirceaCorniºteanu – O noapte furtunoasã byI.L. Caragiale. l 20

The International Music Festivalul„Craiova Muzicalã”

The International Music Festivalul„Craiova Muzicalã”: we present the time-table of the Festival organised from No-vember 9 to December 3, 2012. l 20

Gheorghe FABIAN: Debut de stagiu-ne la operã 21

In his article Gheorghe Fabian writesabout the Season 2012 / 2013 of the LyricTheatre „Elena Teodorini” that startedwith a premiere: „Bãrbierul din Sevilla” byG.Rossini. l 21

NNNNNooooo 1111111111 ( ( ( ( (169169169169169) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

ab

le o

f c

on

te

nts

Doina BERCEANU: La Teatrul Colibritoamna se numãrã festivalurile

In her article Doina Berceanu makes areview of the festivals held at the “Co-libri” Theatre. l 21

UNIVERSALIAMarco CUGNO: „La noi, în Italia, tra-

ducãtorul se numeºte l‘autore invisibi-le...”

Sandrino Gavriloaia transcribes his in-terview with the translator Marco Cugno,probably the latest interview taken befo-re his death. l 22

ARTEFlorin COLONAª: Duetul artei cu

naturaIn his article Florin Colonaº writes

about a visit at Ernst Barlach Haus Mu-seum where he saw interior and exteriorphotographies of German important archi-tects like Leon Freitag (1862- 1927), EmilRichter (1884-1969), Johann Kamps (1890-1943) or Martin Elsaesser. l 24

The poetry published in this issue issigned by Teodor Preda and prose byElena Alexandru. In our translation sec-tion we present a fragment from the workof Adonis – Sufism and surrealism (I)translated by Petriºor Militaru.

laureaþii revistei „Mozaicul”pe anul 2012

Ediþia a XV-a a Colocviilor revistei „Mozaicul” s-a încheiat, ca ºi în cei-lalþi ani, cu festivitatea de premiere, ce a cuprins urmãtorii laureaþi:

Premiul „Constantin Radulescu-Motru” pentru ideologie cultu-rala: Gabriel Andreescu, profesor la Facultatea de ªtiinþe Politice a ªcoliiNaþionale de ªtiinþe Politice ºi Administrative (SNSPA), disident antico-munist român, autor al cãrþii Spre o filosofie a dizidenþei (1992). Premiul „Adrian Marino” pentru întreaga activitate de director alInstitutului de Cercetãri Socio-Umane „C.S. Nicolaescu Plopºor”:prof.univ.dr.Cezar Avram. Premiul „Petre Pandrea” pentru literaturã – Ionel Ciupureanu (poe-zie) pentru volumul Miºcãri de insectã (2011). Premiul „Tiberiu Iliescu” pentru eseu (istorie/ criticã literarã)–Petriºor Militaru pentru volumul Prezenþe angelice în poezia românã(2012).

Premiul „Ion Zamfirescu” pentru cercetare în domeniul ºtiinþelorsocio-umane – Flori Bãlãnescu ºi Ana-Maria Cãtãnuº, membri ai cor-pului de cercetare din cadrul Institutului Naþional pentru Studiul Totalita-rismului.

Fotografiile de la Colocviile Mozaicul 2012au fost realizate de

Cosmin Militaru ºi Anca ªerban

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuPetriºor Militaru

Luiza MituGabriel Nedelea

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

3, serie nouã, anul XV, nr. 11 (169), 2012

În intervalul 26-27 octom-brie 2012 a avut loc ceade-a XV-a ediþie a Coloc-

viilor ºi Premiilor revistei „Mo-zaicul” ce a avut ca temã dezba-tere Condiþia scriitorului/ inte-lectualului disident în Româ-nia comunistã. Invitaþi de onoa-re au fost Gabriel Andreescu(SNSPA), Ion Bogdan Lefter(Universitatea din Bucureºti) ºiDaniel Vighi (Universitatea deVest din Timiºoara), alãturi decare au participat profesori uni-versitari, cercetãtori de la Insti-tutul Naþional pentru StudiulTotalitarismului ºi de la Institu-tul de Cercetãri Socio-Umane„C. S. Nicolaescu-Plopºor”.Fragmente din comunicãrile pre-zentate la Colocviile „Mozaicul”

condiþia intelectualului disidentîn România comunistã

vor fi prezentate în acest numãrºi în numãrul viitor al revistei încadrul rubricii „Miºcarea ideilor”.

Manifestarea organizatã deAsociaþia Prietenii ªtiinþei „Gheor-ghe Þiþeica” împreunã cu EdituraAius ºi revista „Mozaicul” s-abucurat ºi de parteneriatul a douãprestigiose instituþii craiovene:Institutul de Cercetãri Socio-Uma-ne „C. S. Nicolaescu-Plopºor” ºiUniversitatea din Craiova, Depar-tamentul de Istorie.

Evenimentul s-a putut desfã-ºura în condiþii bune ºi datoritãgenerozitãþii sponsorilor:

* Lions Club* S.C. Polisea S.A. - preºe-

dinte Dan Cherciu, consilier lo-cal al municipiului Craiova

* S.C. Reysol SRL - directorgeneral Pavel Badea, consilierlocal al municipiului Craiova

*Azalis Gaz - director gene-ral Cristi Berceanu

* Plus Hotel - Horaþiu Buzatu

Proiect cultural finanþat de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Contestarea sau trimiterea în derizoriu a disi-denþei anticomuniste

româneºti nu este inocentã. In-teresele, diverse, sunt încã maripentru mulþi dintre cei care nu potignora subiectul. Numeroºii su-pravieþuitori ai vechiului regim,insinuaþi în structurile de putereale democraþiei postdecembriste,au nevoie sã se legitimeze sal-vând sub orice formã valorileunui sistem declarat formal cri-minal, dar pe care le perpetueazãîn spatele demagogiei ºi al mimã-rii comportamentului liberal.Consecinþa o reprezintã manipu-larea populaþiei majoritare –„românii”, pe cât de invocaþi, peatât de ignoraþi sau/ ºi dispreþuiþi– lipsitã de suportul material ºieducaþional necesar unui auten-tic civism.

Cum disidenþa se manifestã caatitudine individualã în contradic-þie cu practica obiºnuitã a uneicomunitãþi, decurgând din asuma-rea unui cod etic inaccesibil ma-joritãþii conformiste, ea implicã in-evitabil sancþiunea, de la margi-nalizare la tot ce se poate imaginamai rãu ca formã de represiune.De aceea nu sunt puþini cei care,fãrã sã fi aparþinut aparatului deputere comunist, din comoditate,laºitate, oportunism sau amãgiþide propaganda comunistã, „bene-ficiari” ai sistemului opresiv rãmâncomplici la perpetuarea rãului din-colo de marginile lui, dintr-un sen-timent da culpabilitate conºtien-tizat sau nu.

Nu poþi cere unui popor sã fieformat din „disidenþi”, cum Bi-blia n-a imaginat un popor desfinþi, ca sã nu mai vorbim de unul

nnnnn NICOLAE MARINESCU

funcþia eticãa disidenþei

de sfinþi-martiri. Fiindcã sensuldisidenþei este viaþa, cu valorileei fireºti, care îngãduie fiecãreipersoane sã se împlineascã încompetiþie, dar ºi în armonie cusemenii. Umanitatea fiind un datcapabil sã evolueze în propria saparadigmã, recunoaºterea infle-xiunilor de personalitate ale disi-denþilor, producãtore de mutaþiiîn condiþia noastrã existenþialã,ne îmbunãtãþeºte propria poten-þialitate de înnobilare.

Propunând spre dezbatereCondiþia scriitorului/ intelec-tualului disident în România co-munistã, cea de-a XV-a ediþie aColocviilor Naþionale „Mozaicul”– 2012 a constituit un gest de re-cunoºtinþã pentru toþi cei care,cu o notorietate mai mare sau maimicã, au protestat public împo-triva unui sistem social care a dis-trus inutil ºi absurd destine ome-neºti ºi ne-a afectat fiinþa naþio-nalã. În egalã mãsurã s-a dorit ºiun îndemn pentru tinerii intelec-tuali români de a identifica repe-rele morale care singure dau sensdemnitãþii umane ºi faþã de caretoate celelalte rãmân subsidiare.Nu toþi românii sunt ªtefan celMare sau Constantin Brâncovea-nu. Deºi, ca oameni, au avut pro-priile lor neîmpliniri sau slãbiciuni,suntem cu adevãrat atât deumani ºi de români cât îi recu-noaºtem ºi le suntem alãturi.

Dimensiunea eticã a disiden-þei o reprezintã asumarea indivi-dualã a responsabilitãþii pentrubinele comun, atunci când aces-ta este uitat sau abandonat deprea mulþi pentru interese perso-nale efemere…

Sala Coloanelor


S-a discutat pânã acum,la Colocviile „Mozaicul”despre mass-media, de-

spre valori, despre artã ºi econo-mie, despre ce se întâmplã la por-þile Europei, aici în zona est-eu-ropeanã, sud-est-europeanã,central-europeanã, despre fizio-nomia spaþiului public românesc,despre multiculturalitate, despreEuropa – exigenþe ale integrãriiculturale, despre relativismul con-temporan, despre neopaºoptism,despre criza financiarã, de sistemºi de valori, ºi aºa mai departe.Tema de acum, „Condiþia intelec-tualului disident în România co-munistã”, nu este o simplã ope-raþiune arheologicã de flash-back, ci este o revizitare a trecu-tului apropiat, pentru ca sã pu-tem recupera de acolo lucruri decare avem nevoie în acelaºi sensal construcþiei de societate ce sepetrece sub ochii noºtri, recupe-rarea de valori etice ºi, mai exactspus, de eticã politicã, pentru cãdisidenþa a fost un fenomen in-separabil de politic, de conjunc-tura politicã a unui regim totali-tar.

Subiectul expunerii mele a ve-nit în ideea cã, înainte de a teore-tiza filosofico-ideologic ºi con-ceptual disidenþa, privim în urmãspre ce a fost ea, ca o acumularede factualitate, de întâmplãri deviaþã, de nume, de episoade dra-matice. Privind cãtre aceastã is-torie a disidenþei româneºti anti-comuniste, sunt destule de spus,au fost etape istorice, n-au fostpatruzeci ºi doi de ani omogeni,anii de istorie comunistã a Ro-mâniei, ºi în fiecare etapã lucruri-le s-au întâmplat altfel ºi s-aumanifestat, au simþit imboldul sãse revolte ºi sã protesteze ºi sãcritice regimul, persoane, gru-puri, liste, unele au fost organi-zaþii clandestine, în manierã des-tul de diferitã, încã o datã, înfuncþie de perioadã. Dar n-aº vreasã intru acum într-o istorie maidetaliatã.

De la un punct încolo au înce-put sã aparã programe politice,arãtând o gândire sistematicã ºi oanalizã cuprinzãtoare a ce este sis-temul comunist, putem face aici,bineînþeles, referire poate în pri-mul rând la textul din ’77 al lui PaulGoma, de raliere la Carta ’77 ceho-slovacã ºi în special în anii ’80 în-cep sã se adune ºi texte ºi asu-mãri nu doar ale unor gesturi deprotest, care, uneori, au avut mo-tivaþii strict individuale ºi au fostlegate de anumite situaþii concre-te de viaþã, de slujbã, de familie,asumãri intelectuale, putem sã lespunem chiar ºi culturale ale ges-turilor de disidenþã în faþa unuisistem, care parcursese deja o is-torie a sa ºi intrase într-o fazã dediminuare, de crizã progresivã,care a ºi dus cãtre implozia regi-mului. Regimul a fost erodat dininterior, evident, ºi de proteste ºide toate aceste lucruri, despre careºtim cu toþii, uneori i-am întâlnitpe aceºti oameni extraordinari,care au avut curajul sã proteste-ze, ºtiind cã îºi riscã la propriu viaþaºi cã îi aºteaptã durere fizicã, bãtãiºi aºa mai departe. Plus cã, poatece înspãimântã cel mai mult, un

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

prolegomene la o istorie a disidenþeiom obiºnuit – darea peste cap avieþii cotidiene. Sã ºtii cã dacã faciun anumit lucru de mâine, nu seºtie dacã te întorci acasã, dacã pemama, tata, copiii, soþia, îi mai vezi,nu îi mai vezi, ce pãþesc, ce se în-tâmplã cu ei la slujbele lor, ce-o sãdai de mâncare copiilor zilele ur-mãtoare, lunile viitoare ºi multeasemenea chestiuni, care par poa-te prea terre à terre, prea mãrunteºi care, totuºi, ne susþin psiholo-gic pânã la urmã pe fiecare. În fine,nu e uºor sã ne imaginãm cum estesã-þi asumi asemenea gesturi ºi sãle duci mai departe.

Disidenþii sunt la urma urmeieroii noºtri, eroii post-comunis-mului românesc pentru cã atuncia putut sã le fie recunoscut ceeace fãcuserã înainte. ªi e vorbadespre oameni care au acþionatîn primul rând mai mult în perioa-da anilor ’70 – ’80 decât în anii’50-’60 când, de fapt, represiuneaa fost mult mai durã, protestele,poate, au fost ºi mai riscante, dara fost o perioadã pe care ºi în ’90,

cu atât mai mult astãzi, o perce-peam ceva mai îndepãrtatã. Erauoameni din generaþii care începu-serã sã se stingã ºi de asemenea,protestatarii anilor ’50 - ’60 câþiau fost, mulþi au ºi reuºit, dupãce au pãtimit mult pentru ce aufãcut, sã se exileze. Dar au fost ºioameni care trãiau printre noi ºicãrora a putut sã li se recunoas-cã imediat meritul acesta extraor-dinar: Doinea Cornea, GabrielAndreescu, Radu Filipescu, AnaBlandiana, Mircea Dinescu, DanPetrescu ºi tot grupul de la Iaºi ºialþii la fel de cunoscuþi. Este vor-ba despre meritul de asumarepoliticã ºi eticã a unor gesturi deopoziþie faþã de un sistem, urma-te în post-comunism de traiecto-rii individuale ºi de cariere indi-viduale care, uneori, au însemnatdemnitãþi publice (de exemplu,Doina Cornea ºi cu Ana Blandia-na ºi ceilalþi au fost invitaþi în pri-mul Consiliu al Frontului SalvãriiNaþionale). Cei tineri sau de vâr-stã medie nu ºtiu, fiindcã dacã

condiþia intelectualului disident în România comunistã

scãdem nu paisprezece, ci douã-zeci ºi trei de ani, trebuie sã fimdeja destul de copþi ca sã fi trãitºi sã ne mai amintim detaliile aces-tea. Dar mulþi dintre ei ºi-au datrepede seama dupã câteva zile,dupã o sãptãmânã-douã cã aco-lo ceva e în neregulã ºi s-au ºiretras.

Alþii au rãmas, unii au fãcutcariere uneori ºi cu beneficii des-tul de consistente, afaceri, alþii aurãmas marginali, despre doamnaDoina Cornea aflãm rar câte cevade la Cluj, dar intervine din cândîn când cu asumãri de opinii poli-tice funciarmente etice, ceea cemi se pare absolut admirabil dinpartea Domniei Sale, azi octoge-narã. Chiar ºi când devenise unfel de reper al disidenþei româneºtiîn partea a doua a anilor ’80, totaºa discretã era, o femeie de o bu-nãtate extraordinarã ºi care nuvoia sã se abatã de la ceea ce cre-dea ea cã e bine, în timp ce în jurcreºtea rãul. Alþii au fãcut carieremai mediatice sau, cum e cazul

domnului Andreescu, a avut ºi otraiectorie post-comunistã extra-ordinar de interesantã, parcur-gând poate douã etape, deºi exis-tã o continuitate ºi nu se poateface o segmentare foarte netã.Atunci când a început reconstruc-þia României, imediat dupã comu-nism, cei mai mulþi dintre intelec-tualii s-au implicat în special poli-tic ºi, eventual, sau de foarte mul-te ori, politico-mediatic, apãrândca intelectuali publici, scriind arti-cole, fãcând opinie, participând laemisiuni radio, de televiziune, întimp ce Gabriel Andreescu a alesani de zile o cale a unui alt tip dereconstrucþie complementarã po-liticului. ªi anume, el s-a implicatîn activismul civic, devenind încâþiva ani unul dintre principaliisau poate primul expert în dreptu-rile omului ºi drepturile minoritãþi-lor în România, cu o activitate ex-trem de laborioasã, despre care seºtie destul de puþin, participant întot felul de comisii de expertizã,de analizã în þarã, în strãinãtate,membru în diverse organizaþii cares-au ocupat de drepturile omuluiºi de alte teme conexe, precumdrepturile minoritãþilor de toate ti-purile (etnice, sexuale etc.).

Pe filiera drepturilor minoritã-þilor etnice, el s-a ocupat insis-tent de raporturile româno – ma-ghiare, în diverse forme, în Ar-deal, între România ºi Ungaria ºiaºa mai departe. Fiind ºi el un omde ºtiinþe exacte, ca formaþie pri-mã, dar asumându-ºi în anii ’80gesturile acestea de protest poli-tic ºi etnic ºi ocupându-se dupã’90 nu de meseria lui primã, ci deaceste lucruri esenþiale pentru osocietate în refacere, care aveanevoie sã conºtientizeze caresunt temele fundamentale alesocietãþilor deschise, avea nevo-ie sã-ºi asume valori, sã acceptediversitãþi, iar cu toatã aceastãenormã policromie pe care oricesocietate o conþine, el a mers maideparte ºi a intrat, sã zicem, într-o a doua etapã post-comunistã,ºi-a dat ºi un doctorat în drepturiale minoritãþilor ºi având, deci, ºiacreditive, de data aceasta. As-tãzi este profesor de ºtiinþe poli-tice la ªcoala Naþionalã de StudiiPolitice ºi Administrative, laSNSPA, specializat în zonele le-gate de drepturile omului, drep-turile minoritãþilor. Deci el a fãcutîntâi protest politic ºi atitudineeticã sub o dictaturã, suportândrepresiune, încasând-o, dupãcare, într-o lume care era liberã, aînceput sã se batã pentru ca drep-turile tuturor sã fie recunoscuteºi a fãcut aceasta prin civism,activând în organizaþii, în Comi-tetul Helsinki Român ºi aºa maideparte. Concluzionând, GabrielAndreescu este deci un practi-cian al disidenþei, apoi un mili-tant pentru drepturi ºi, într-o atreia ipostazã, un profesor ºi unteoretician al tuturor acestor fe-nomene.

A consemnatRoxana Ilie


nnnnn GABRIEL ANDREESCU

(fragment)


Despre disidenþi„buni” sau „rãi”

Din fericire pentru caracterullor, disidenþii nu au avut dupãrevoluþie o soartã special privile-giatã. Dupã scurta perioadã a in-cluderii (unora) în prima structu-rã de putere (Consiliul FrontuluiNaþional de Salvare Naþionalã), amanifestãrilor de recunoºtinþã ºientuziasm faþã de acþiunile lor, aurmat marea schismã din 1990:condamnarea de cãtre toþi disi-denþii a noilor structuri de puteresimbolizate de preºedintele deatunci, Ion Iliescu. Fiecare ºi-aconstruit apoi drumul lui, vieþicare au arãtat fiecare, în noilecondiþii, mai mult sau mai puþinfrumos. Ar fi o sãrãcire pentruînþelegerea fiinþei umane dacã amreciti atitudinile disidenþilor dedinainte de revoluþie în funcþiede parcursul lor dupã 1990, sauinvers. Acþiunile lor sunt de apre-ciat sau de criticat, ca ale oricãreialte personalitãþi publice. „Carie-rele” fiecãruia au fost de altfelatât de diferite. Doina Cornea acontinuat impecabil slujirea ade-vãrului. Nu-mi plac nici cuvinte-le mari, cu atât mai puþin cele „îm-bisericite”, dar în cazul ei voi faceo excepþie spunând: a continuatcu sufletul ºi vigoarea unei sfin-te. Mircea Dinescu, autorul unortexte anticeauºiste devastatoare,a jucat un rol cheie, în prima par-te a anului 1990, în situarea Uni-unii Scriitorilor împotriva manifes-tãrilor anti-maghiare. De atunciînsã a fost implicat în afaceri de-loc limpezi (tipografia destinatãUniunii Scriitorilor) ºi într-o con-tinuã bãtãlie cu principiile (vezitoatã prestaþia lui de la CNSAS,începând cu intrarea frauduloa-sã în Colegiu, implicarea în cam-panii politice neconforme cu sta-tutul sãu, pânã la situarea în ulti-mii ani în poziþii de incompatibili-tate). Radu Filipescu a rãmas opersonalitate luminoasã, DanPetrescu s-a retras în scrieri careau valorificat stilistica lui formi-dabilã pentru cauza libertãþii ºiluciditãþii. Paul Goma, care a des-chis istoria disidenþei româneºtiºi a scris romanele esenþiale aleprotestului anticomunist insistãastãzi în cruciade pentru care nuare cultura necesarã. Meritelesale în istoria societãþii româneºtinu-i scuzã diatribele batjocoritoa-re la adresa oamenilor care l-auajutat sau i-au arãtat respect, lim-bajul care merge de la persiflareaintimitãþilor pânã la falsificareafaptelor.

Despre unicitateacazurilor de disidenþã

Traiectoria atât de neaºtepta-tã a disidenþilor dupã anul 1990confirmã o realitate care nu cereaverificarea post-revoluþie: fieca-re disident are o istorie ireducti-bilã la o alta. Susþinerea nu vreasã „valorizeze”, sã sugereze cineºtie ce excepþionalitãþi. Pur ºi sim-plu, au trebuit sã existe prea mul-te lucruri desfãºurate simultan cacineva sã îmbrace costumul disi-denþei. Revoltatul avea nevoie sãcomunice cu lumea liberã, ceeace restrângea mult numãrul ama-torilor. Nu e deloc întâmplãtor cãdisidenþii din România au trãit înmarile oraºe. Era mai uºor sã fii

Unele dintre texte se aflã maiaproape de o filozofie asupra di-sidenþei. Este cazul eseului inti-tulat „Spectrul culpei”, dialog cuvolumul lui Karl Jaspers despreculpa germanã, ºi cu o scriere alui Vladimir Bukovski, Et le ventreprends ses tours. Cartea lui Jas-pers era foarte cunoscutã, abso-lut faimoasã în cultura post-na-zistã. Nu ºtiu cât se mai citeºteastãzi. Jaspers distingea proble-ma culpei germane în patru ter-meni: culpa criminalã (este culpacelor care erau responsabili di-rect de crimã), culpa politicã (cusensul comun), culpa moralã (ceþine de atitudinea individualã) ºiculpa metafizicã (e legatã de soli-daritatea comunitãþii). Iatã cum îifoloseam textul pentru a vorbidespre noi ºi România lui Ceau-ºescu:

Suntem obiºnuiþi sã reacþio-nãm la auzul sintagmei crimã derãzboi ºi sã gândim criminalulde rãzboi drept stadiul extremal abjecþiei omeneºti. Am fi pro-babil indignaþi dacã un crimi-nal de rãzboi ar fi lãsat sã seplimbe liber printre noi. Câþi arsimþi dorinþa sã vorbeascã de-spre eventualele sale calitãþi?Emoþia esteticã pe care ar pro-duce-o eventual Wagner sauMonet ucigaºului a sute de miide nevinovaþi ne face sã reali-zãm cu atât mai bine natura per-versã, boala de neiertat a sufle-tului sãu.

Textele sunt patetice, dar aºatrãiam atunci ce se întâmpla cumine ºi cu cei din jurul meu. Con-tinui:

Demnitarii de stat strãini nuar face greºeala de a trimite fe-licitãri sau de a strânge mânacelor pe care colectivitatea îirespinge cu mânie din rânduri-le ei. Dar unanimitatea, care înfond înseamnã standardizareaacestui comportament dovedeº-te numai într-o anumitã mãsurãposibilitatea condiþiei noastremorale, poate mai imperios mo-dul în care suntem supuºi semi-oticii colective; altfel cum amputea explica lipsa de sensibili-tate a populaþiei româneºti ºi alumii diplomatice faþã de trage-dia care ne înconjoarã? În Ro-mânia paranoicã nu putem vorbidespre crime de rãzboi, dar exis-tã în schimb crime de pace; cri-minalii de pace nu sunt cu ni-mic mai puþin reprobabili decâtcriminalii de rãzboi. ªi dacã to-tuºi trebuie sã aducem un amen-dament care sã asigure distinc-þia, rãzboiul pare mai curând ocircumstanþã atenuantã. Caresunt criminalii de pace ai Ro-mâniei? Dacã ar fi sã egalãmcumva numai fermitatea celorcare au judecat Germania na-zistã, ar urma sã includem ºefiiorganizaþiilor criminale, orga-nizaþiile însãºi, iniþiatorii ºiparticipanþii importanþi la pro-iectarea ºi organizarea unorcrime în timp de pace. Deci, Ni-colae Ceauºescu ºi unii membriai familiei, conducerea Partidu-lui Comunist Român, membriiguvernului, personaje cheie alesecuritãþii sunt criminalii depace ai acestei epoci.

Am fãcut o „teorie” privindstatutul de sclav al oamenilor în

singur sau, dacã erai înconjuratde o familie, aceasta trebuia sãaibã o minimã înþelegere pentruaventura în care o târai. Erau detrecut mai multe teste pe care Se-curitatea le pregãtise refractari-lor: sã nu te înfricoºezi, sã nu poþifi ºantajat, sã nu poþi fi pãcãlit,sã nu oboseºti pe parcurs.

ªi exerciþiul teoretic, ºi celpractic, m-au convins cã fiecarecaz de disidenþã a fost extrem deindividualizatã. Iatã ºi de ce, ni-meni nu poate sã vorbeascã înnumele disidenþilor „în general.”

Despre cei care auparticipat discret laactele de disidenþãNu era suficient sã fii indig-

nat, sã fi renunþat la viaþã. Eranecesar sã gãseºti o cale ca pro-testul tãu sã devinã public. ªi sãse repete. În condiþiile regimuluitotalitar, aducerea unui mesajpersonal la condiþia de act pu-blic presupunea intervenþia mul-tor persoane. Trebuia sã existeun mare numãr de oameni care,din umbrã, sã permitã disidenþi-lor sã comunice, sã primeascãsprijin, sã fie apãraþi. Sunt deamintit, mai întâi, cei din proximi-tate, membrii familiei, colegii iaruneori necunoscuþi care ºi-aumanifestat solidaritatea. Pentrumine, ºi cred cã pentru toþi, aucontat enorm gesturile de priete-nie, atât de riscante pentru auto-rii lor. Am fost înconjurat de aten-þia Ginei Vieru ºi a lui Sorin Vieru,Marianei Macri, a lui Elmano Cos-tiner, Costina ºi Vasile Fulga, Pris-cila Banu º.a.

Se adaugã mesagerii, exemplude opoziþie clandestinã ºi efica-ce împotriva regimului. Fiecaredintre cei care au dus cu ei unbilet, un mesaj cãtre lumea liberã,riscau ani de închisoare. În aceas-tã categorie au intrat mai mulþidecât bãnuim. Amuzantã, retro-spectiv, povestea celei ce mi-atrecut peste graniþã hârtia minus-culã ce avea sã circule în Occi-dent cu titlul „Le droit d‘ingéren-ce” – desigur, ingerinþa umanita-rã în afacerile interne ale regimu-rilor totalitare. Se afla ascunsãîntr-o þigarã, þigara într-un pachetpus neglijent pe bordul maºinii.Împreunã cu ea (Nora) se aflaudouã cunoºtinþe. La Viena, au datcu toþii cãrþile pe faþã: fiecare avu-sese ceva de trecut „dincolo.”

Urmeazã pe aceastã listã pro-motorii drepturilor omului din lu-mea întreagã care valorificau ges-turile de protest în strãinãtate.Fãrã ei, nu existai ca disident. Uniiîºi fãceau meseria, precum redac-torii postului de radio EuropaLiberã. Alþii erau voluntarii, co-respondenþii tãi din exil cu ace-laºi crez. Ei trebuie consideraþi co-autorii protestului. Despre meri-tele lor s-a scris prea puþin.

A contat ºi apãrarea asigura-tã de autoritãþile occidentale di-sidenþilor, mecanism central pen-tru multiplicarea contestaþiei înEuropa Centralã ºi de Est ºi în

Uniunea Sovieticã, începând cusfârºitul anilor ’70, adicã dupãconferinþa din 1975 de la Helsin-ki. Nu doar pentru cã a uºuratluarea deciziei de cãtre protesta-tari. Dar aceºtia nu au dispãrutpur ºi simplu în închisorile comu-niste dupã primul lor gest. ªi-auputut repeta acþiunile, devenindastfel sursã de inspiraþie pentrusemeni. Avem astãzi de gânditelaborat despre oamenii din um-brã al cãror rol în susþinerea acti-vitãþilor de disidenþã a fost hotã-râtor. Prin ei, vocile disidente auputut fi auzite în Vest, dând legi-timitate marilor democraþii. Fãrãastfel de voci, luptã mondialã în-tre totalitarism ºi democraþie ar fiurmat alt curs.

Despre familiePentru disidenþii care aveau

familie, aceasta a însemnat unfactor critic, ºi în multe feluri. Înanii ‘70-‘80, represaliile asuprafamiliei refuznicilor erau limitate– cum ar fi târârea soþiei la intero-gatorii -, ºi în primul rând, indi-recte. Iatã o mare diferenþã întreperioada stalinistã, ori maoistã,ºi cea a comunismului ultimelordecenii. În zorii totalitarismuluiroºu, familiile „vinovaþilor” dis-pãreau cu ei, în Gulag. Iar despreîmpuºcarea duºmanilor poporu-lui în China, bãrbaþi, femei ºi co-pii, ce ar fi de adãugat? O spun înciuda a tot ce am scris cu privirela „datoria” subiectivã a disiden-þei: dacã ar fi fost ameninþatã gravfamilia, nu aº fi urmat drumul pecare l-am parcurs. Poate aº fi re-nunþat sã am o familie.

Rãmâne o întrebare: cum augândit disidenþii, câþi au fost ºicum au fost, consecinþele protes-telor lor asupra celor din imedia-ta apropiere? Doamna Cornea l-aimplicat pe fiul ei, Leontin Iuhas,într-o activitate care l-a trimis laînchisoare, dar reprezintã o ex-cepþie. A contat faptul cã doam-na Cornea era un om religios.

Ce a contat?Din adolescenþã ºtiam cã nu

mã voi acomoda sistemului tota-litar. În cartea, L-am urât pe Ceau-ºescu Ani, oameni, disidenþã, amrememorat acele detalii care arexplica comportamentul necon-formist de la sfârºitul anilor ‘70 ºiacþiunile anti-regim din anii ‘80.Am avut ºansa sã nu fac nicio-datã nici cel mai mic compromis,de genul aplauzelor la vreo mani-festaþie. Am refuzat sã vorbesccu apelativul „tovarãºe”, deºi lainstitutul unde lucram mi s-a ce-rut la un moment dat. Pe la 20 deani, îmi închipuiam viaþa în raportcu viitorul protest, cu înfrunta-rea regimului crud ºi nedrept încare trãiam. Acceptarea nebunieidin jur mi s-a umilitoare, de nesu-portat.

La sfârºitul anilor ‘70 aveamdeja contacte care erau urmãritede Securitate. A trebuit sã rãs-pund unor interogatorii în 1979ºi 1980. La începutul anilor `80,am început sã trimit informaþii la

Europa Liberã. Am cunoscut-ope fosta disidentã Carmen Popes-cu, dupã ieºirea ei din închisoa-re. Cel mai serios demers a fostscrierea unor radicale texte anti-ceauºiste, anti-comuniste ºi tri-miterea lor în strãinãtate (la Eu-ropa Liberã ºi prietenului meuajuns în Statele Unite, TeodorVulcan) pentru a fi publicate. Câteceva a fost citit ºi tipãrit dupãarestarea mea în 1987. Zece din-tre aceste texte au fost adunatedupã revoluþie în cartea Spre ofilozofie a disidenþei.1 Exprimãjudecata mea, atunci, asupra ace-lei lumi ºi atitudinea care se do-rea explicit un act de disidenþã.Ele reflectã ºi starea subiectivã acuiva care, privind în zare, nu zã-reºte decât un zid.

Oamenii din generaþia mea, înimensa majoritate, ºi eu printre ei,nu-ºi închipuiau cã vor trãi într-oaltã lume decât în cea comunis-tã; cã acest sistem atât de binecontrolat de monstrul politicpoate sã se prãbuºeascã. Nici nucred cã prãbuºirea era inevitabi-lã. S-a întâmplat sã cadã. Maiputea dura încã 20-30 de ani, cumsupravieþuiesc ºi astãzi regimu-rile din Cuba ºi Coreea de Nord.În acea vreme, gândeam cã maiam un an, doi, trei, zece în faþãpentru a da vieþii un sens. La mij-locul anilor ‘80 intrasem pe dru-mul care ducea rapid spre pro-testul public, deci spre disiden-þã. Încercam sã legitimez, pentrumine ºi pentru ceilalþi, în termeniiunei filozofii despre viaþã, viito-rul meu statut. Dezvoltam raþio-namente, dar nu era doar atât. Amfost obsedat ca nu cumva sã mãopresc la vreun punct în care maiexista întoarcere.

spre o filozofie a disidenþei

ð


regimul comunist, pentru a con-cluziona:

…societatea româneascã dinperioada cultului lui NicolaeCeauºescu posedã caracteristi-cile unui sistem neosclavagist,intolerabil la finele secoluluiXX. Regãsirea întocmai a celorpatru criterii definiþionale þinede un reducþionism obiectiv: re-ducþionismul societãþii în caretrãim. Cultul personalitãþii dinanii ‘80 a dus la degenerarearelaþiilor sociale pânã la o sã-rãcie infamantã: relaþiile dintreo populaþie de sclavi ºi câþivastãpâni. Aceasta este marea cul-pã împotriva societãþii de care,în oglinda adevãratei istorii,Nicolae Ceauºescu ºi mandari-nii sãi nu vor fi absolviþi.

Dialogul cu Jaspers era che-mat sã explice ce anume avem defãcut, ce are de hotãrât persoanaindividualã care trãieºte într-unsistem totalitar. Dar el explica maicurând motivaþiile. Legitimareaacþiunii a gãsit mai multe resurseîn volumul lui Vladimir Bukovskiamintit, interzis desigur la noi, darîmprumutat, alãturi de altele, dela Sorin Vieru. Vladimir Bukovskiironiza teoria pasivitãþii pe care otot auzea repetatã jurul lui. Pre-luasem lunga lui serie de argu-mente ce legitimau supunerea.Reproduc o parte:

Ce aº putea face eu singur?(Dacã toatã lumea ar face-o,atunci ºi eu…) Dacã nu sunt eu,va fi un altul (Iar cu mine, e maibine; voi face mai puþin rãu).Pentru a salva esenþialul trebu-ie fãcute compromisuri, conce-sii ºi sacrificii… Trebuie servitãRusia (evident se putea înlocui:România). Comuniºtii vor dis-pãrea de la sine, într-o zi saualta. (Aceste argumente eraurãspândite mai ales între savanþiºi militari.) Este necesar sã fiepãstrate valorile eterne, sã fiecreate valori nepieritoare aleºtiinþei ºi culturii ºi toate acesteproteste nu fac decât sã ne înde-

pãrteze de scop. Nu trebuie înniciun caz protestat în mod des-chis: este o provocare care nupoate decât sã irite autoritãþileºi asta va duce la pedepsireainocenþilor. Protestele publicefac jocul partizanilor liniei durea Biroului Politic (putem spu-ne: incitã la duritate familiaCeauºescu) ºi împiedicã „po-rumbeii” sã încerce o liberali-zare. Protestele publice îngroa-pã progresele liberalizãrii cares-ar putea realiza numai cu aju-torul marii politici ºi a diplo-maþiei secrete. A protesta pen-tru fleacuri, nu înseamnã decâtsã te demaºti. Trebuie sã te as-cunzi. Când va veni momentuldecisiv, atunci da! Dar, aºteptân-du-l, sã ne camuflãm! Da, dar nuacum, acum este cel mai rãumoment: soþia este însãrcinatã,copiii îmi sunt bolnavi, trebuiemai întâi sã-mi susþin teza, fiulmeu trebuie sã intre la universi-tate …(ºi aºa mai departe…pânã la sfârºitul vieþii.) Cu câtva fi mai rãu, cu atât e mai bine.Este necesar ca toate inepþiileregimului sã fie duse pânã laabsurd. Atâta timp cât nu se vaumple paharul, poporul nu vaînþelege ce se întâmplã.

Sintetiza lui Bukovski privin-du-i pe ruºi fãcea parte din folclo-rul întregii lumi comuniste. O au-zeam ºi eu, adaptatã la context, înjurul meu. Încercam sã-i rãspund:

Evident, acþiunea individua-lã poate sã parã, ºi este de celemai multe ori, asemenea uneipicãturi de apã care are de în-fruntat un ocean … ªi totuºi, is-toria se face prin individuali-tãþi… Nu existã un motiv abso-lut care sã facã din eficienþã ocondiþie a implicãrii individua-le. Acþiunea individualã este opremisã a rezultatului. Indivi-dul are de luptat cu dilema da-toriei datã de posibilitate, nu(sau nu neapãrat) cu cea faþãde certitudine. De ce aderãm lacerinþele determinismului?

Condiþia umanã ne obligã sãrãspundem solicitãrilor ºansei.

Un fel de concluzie:Nu existã dinamicã socialã,

în afara implicãrii individuale.Privind detaºat peste umerii is-toriei, vom descoperi mase deoameni în rolul unor simpleanexe, de simpli spectatori, darîn noi se joacã drama asumatãde oricare dintre cei care au tre-buit sã existe pentru ca istoriasã nu rãmânã pe loc.

M-am luptat cu pretenþia de alegitima pasivitatea în numelevalorilor eterne, a creaþiilor nepie-ritoarelor din culturã ºi ºtiinþã.„Rezistenþa prin culturã”, cum i-am spune astãzi. Citez gândurilede atunci:

Cum îºi poate justifica uncercetãtor român concesiile înnumele ºtiinþei când umilirea in-suportabilã a lumii ºtiinþifice ro-mâneºti a compromis activitateaacesteia pentru zeci de ani deacum înainte? Cum sã oferim în-credere artistului care reclamãretragerea în turnul de fildeº, caapoi sã asculte timid de capri-ciile puterii? Ce satisfacþie rã-mâne unui arhitect a cãrui con-strucþie poate fi în orice momentpulverizatã de iresponsabilita-tea unui cârpaci?

Sau:Protestele împotriva confis-

cãrii de cãtre un regim politic alibertãþii de expresie, a libertã-þii de comunicare, de iniþiativãºi cooperare, protestele împotri-va imixtiunii în viaþa personalãºi în viaþa de grup condiþionea-zã direct ºansa perpetuãrii ma-rilor valori. Ele însele indicã dealtfel prezenþe ale surselor pe-rene, reuºita lor sprijinã crea-þia ºtiinþificã ºi culturalã. Truis-me ºi condiþionãri asupra cãro-ra apãrãtorul liniºtii publice nuse poate înºela. Îi rãmâne atuncisã mistifice. Dar evident, pentrufoarte mulþi problematica eticã,

pe care am discutat-o, nu se poa-te pune. Nu are nici mãcar for-ma aceasta pregãtitã pentruautoînºelare. Reflexul autocon-servãrii în sensul cel mai strâmtal actualitãþii biologice rãmâ-ne pentru ei principalul impuls.Activismul lor social, expresiafoamei de a fi, adânca chemarede a exista, în ciuda a orice ºiîmpotriva a orice, se lasã uºorpervertite în labirintul tenebroscreat de regizorii puterii. Ceicare nu vãd ºi ceilalþi care nupot, trãiesc în tãcere dezastrul.Tãcerea a fost ºi ea o formã deprotest. Alte popoare ºi-au în-gropat în ea conducãtorii ne-trebnici, poporul român s-a în-gropat în tãcere pe sine însuºi.

Astãzi, gândind problema pa-sivitãþii, a culpei colective, aº in-tra probabil în dialog cu operaunui admirabil gânditor maghiar,István Bibó. I-au apãrut ºi în ro-mânã câteva texte, dar au trecutneobservate, deºi ar fi trebuit sãfie tradusã în întregime. Un pro-iect de operã integralã, începutprin anii ‘90, finalizat acum circacinci ani, circa o mie de pagini înromânã, a bãtut pasul pe loc. Afluastãzi cã volumul va apãrea laeditura „Curtea Veche”. Îl invocpe István Bibó cu privire la eseulsãu despre problema evreiascã înUngaria, înaintea ºi în timpul rãz-boiului. Pasajul, de o mare gene-rozitate, reflectã atitudinea unuiumanist. Nu doar pentru cã au-torul iubeºte oamenii, dar îi adau-gã înþelegerea complexitãþii fiin-þei umane ºi a societãþii. Citez:

…ºtim ºi constatãm cu toþii cãaceastã societate, aceastã þarãnu este în fond nici de rea cre-dinþã, nici indiferentã, nici lipsi-tã de inteligenþã, ba mai mult, înciuda tuturor aparenþelor nicimãcar laºã. În schimb umanita-tea, compãtimirea ºi curajul nusunt calitãþi în sine ºi individua-le, ele depind în mare mãsurã desituaþia socialã.

István Bibó, filosof ºi jurist, amarcat cu competenþã tema difi-cilã pe care ºi-a asumat-o.

Este exclusiv o imagine ro-manticã faptul cã umanismul saucurajul unei þãri, societãþi saucomunitãþi constã în multitudi-nea sfinþilor altruiºti care sfi-dând orice pericol, pot fi trimiºiîn luptã. Desigur, umanitatea ºicurajul implicã ºi trãsãturi in-dividuale, dar posibilitatea, evi-denþierea acestora depinde decondiþiile oferite de comunita-te, de faptul cã reputaþia activãa acelei comunitãþi este sau nuîn stare sã impunã norme de con-duitã, cu o solidã valoare mo-ralã în locul forþelor de deza-gregare sau a celor haotice,norme care sunt obligatorii,având rol de direcþionare, pri-vind atitudinea structurilor vi-zibile sau invizibile ale comuni-tãþii, dacã este sau nu în staresã asigure elanul pasiunilormorale pentru pornirile ofensi-ve ale celor curajoºi, din punctde vedere fizic, iar pentru ceibine intenþionaþi dar indeciºi,pentru tinerii timizi ºi comozi,ariergarda privind consimþã-mântul, sprijinul ºi solidaritateacomunitãþii.

În anii ‘80, când vroiam sãvorbesc despre o filozofie a disi-denþei, nu aveam nici competen-þele, nici înãlþimea intelectualã alui Bibó, nici nu puteam sã mãraportez la subiectul disidenþei dela distanþã. Gândirea despre caream vorbit anterior era esenþial-mente o formulã acuzatoare, deatitudine, îmbrãcatã într-un cos-tum excesiv intelectual. Cred as-tãzi cã atunci era mai importantsã fii disident, decât sã faci teo-ria disidenþei. O autenticã filozo-fie a disidenþei poate fi construi-tã de abia acum.

1 Gabriel Andreescu, Spre ofilozofie a disidenþei, EdituraLitera, Bucureºti, 1992.

Nicolae Marinescu, Mihai Ghiþulescu, Gabriel Andreescu, Ionel Buºe

ð


Intenþionez în studiul defaþã cartografierea ideolo-gicã ºi culturalã a deceniu-

lui 1975-1985 din Timiºoara dinperspectiva unei abordãri speci-fice studiilor culturale. Epoca îndiscuþie aparþine ºi manifestãri-lor literare, ideologice ºi atitudi-nale a grupãrii AktionsgruppeBanat care s-a exprimat în naþio-nal-comunismul ceauºist al cãruidebut în forþã l-a constituit dis-cursul lui Nicolae Ceauºescu înfaþa Comitetului Executiv al Par-tidului Comunist Român pe datade 6 iulie 1971. S-a scris despreacest moment cã ar marca înce-putul istoric al naþional-comunis-mului autohton. Înclin sã cred cãdebutul acestei schimbãri la faþãideologice dateazã imediat dupãanul plecãrii trupelor sovietice(vezi Opriº, 2003, pg. 391-398).Succesul public al respectivuluitratat ºi creºterea în imagineapublicã a lui Gheorghe Gheor-ghiu Dej a fost semnalul pentruideologii partidului cã oricândasemenea gesturi politice pot fiexploatate în favoarea leadershi-pului politic autohton prin ex-ploatarea a cel puþin douã tradiþiipolitico-ideologice bine ancora-te în mentalul colectiv: naþiona-lismul antebelic ºi, legat strânsde acesta, antirusismul subsec-vent. Aceastã paradigmã menta-lã a fost mai degrabã intuitã deNicolae Ceauºescu prin instinctpolitic, decât însuºitã pe temeiuriistorice asumate în deplinãtateacunoºtinþelor acestora.

În acelaºi areal al instinctuluipolitic al puterii, noul secretarexecutiv al partidului a avut de labun început înscris în programulnescris al politicii sale acapara-rea totalã a puterii în beneficiulsãu ºi al familiei. Vizita sa în Chi-na ºi Coreea de Nord este vãditcã i-a oferit, o datã expresia ritua-lic-propagandisticã a cultuluipersonalitãþii dar ºi pilonii maisubtili ºi susþinuþi de aparatul dinsecuritate prin mijloace specificeºi anume naþionalismul voievo-dal pe de o parte ºi, de cealaltãparte, dinastia comunistã de fa-milie. Cele douã vizite au oferitprilejul nimerit pentru acest vii-tor parcurs: China oferea prinpolitica sa disidentã faþã deURSS, prilejul agitaþiei emoþionaleantiruseºti (mai puþin antisovie-tice) în cadre naþionaliste, iarCoreea de Nord oferea modelprogramului nescris al lui Ceau-ºescu pentru consolidarea pute-rii dinastice. Cea dintâi direcþiede dezvoltare propagandisticã afost expusã public prin oficine aleSecuritãþii de rãspândire a „ade-vãratelor dorinþe ºi idei” ale par-tidului. S-a dovedit mai apoi cãun asemenea curs politic era fa-vorabil României ºi în relaþia sacu þãrile occidentale care auajuns sã o perceapã ca pe „ele-vul indisciplinat”. Teza aceasta afost încurajatã de comuniºtii ro-mâni prin acte politice care sãconfirme ºi sã încurajeze aceastãtezã: e de amintit în acest context

nnnnn DANIEL VIGHI

„stabilirea, pe 30 ianuarie 1967, arelaþiilor diplomatice între Româ-nia ºi Republica Federala Germa-nã”. Gestul respectiv a avut laacea vremea o semnificaþie depolitica externã majorã: „Avândsusþinerea ministrului german fe-deral, Willy Brandt, unul dintrefondatorii “Ostpolitik”, aceastãdecizie a reprezentat un demerssemnificativ pentru dezvoltarearelaþiilor bilaterale ºi a suscitat,în acelaºi timp, un interes deose-bit în acel context internaþional.

În acest context politic vomscruta sintetic treptata degrada-re a politicii de independenþã ºide pericol extern din perspectivaculturalã. Aº vrea sã afirm de labun început cã rezistenþa princulturã a fost o formã de acomo-dare reciprocã, partidul ºi securi-tatea au perceput cã o anume re-zistenþã culturalã este beneficãpentru imaginea externã a tezeielevului indisciplinat. Era profi-tabil sã avem ºi noi rezistenþanoastrã în anume limite totuºi.Limitele acestea era stabilite deorganele construite dupã cuvân-tarea din iulie printre care cel maiproeminent a fost Consiliul Cul-turii ºi Educaþiei Socialiste, suc-cesor al vechiului Comitet de Statpentru Artã ºi Culturã. Descen-tralizarea cenzurii a creat, para-doxal, o augmentare a acesteiaprintr-o responsabilitate difuzã ºidescentralizatã. Factorii de su-praveghere culturalã din judeþeerau mai pe linie decât aceia din

capitalã, frica de a fi în afara voin-þei cultural-propagandistice apartidului era cu atât mai mare cucât decidentul era mai mic în func-þie. Adãugaþi la asta ºi nivelulcultural al activiºtilor mult maiscãzut în judeþe decât la Bucu-reºti. Rezistenþa prin culturã eramai puþin permisã în provincie,iar zonele de graniþã vesticã, înspecial Timiºoara ºi Arad au avutparte de o intensã supraveghereculturalã ºi muncã propagandis-ticã. De ce aºa, era simplu de aflatla o privire sociologicã, oricât desuperficialã: relaþiile de graniþã cuIugoslavia, prezenþa sârbilor laiarmaroace cu produse de con-sum occidentale, emigrarea ºva-bilor, mai apoi posibilitatea de aurmãri posturi de televiziune dinþãrile învecinate care s-a mãritconsiderabil odatã cu apariþiaantenelor parabolice satelitare.Un rol extrem de important l-aavut în aceste margini vestice aleRomâniei rezistenþa la cultura ofi-cialã, dar ºi diferenþa faþã de cul-tura înaltã de tip „arta pentruartã”, „turnul de fildeº” sau „re-zistenþa la culturã” prin fenome-ne de tip subculturã ºi contracul-turã. Cea dintâi nu presupuneneapãrat, în accepþiunea largã aantropologilor, o formã coerentãºi pe deplin asumatã de împotri-vire faþã de cultura oficialã, cutoate acestea rolul ei în disidenþaºi împotrivirea faþã de autoritãþipot deveni potenþial primejdioa-se. Structurile specifice din ca-

drul poliþiei politice intuiau acestlucru, în jargonul de partid zone-le de frontierã vesticã a Româ-niei erau „cu probleme”. Rãspun-sul structurilor judeþene de con-ducere a fost în permanenþã ina-decvat: pe de o parte înãsprireacontrolului de partid, de miliþie ºide securitate numai cã în perime-trul subculturii o serie de mani-festãri nu se puteau circumscriestrict unui delict politic, aºa cumerau iarmarocurile unde se vin-deau mãrfuri din Occident pro-venite mai ales de la rudele ple-cate în strãinãtate. Acestea aveaupotenþial politic ºi propagandis-tic extrem de ridicat datoritã cali-tãþii produselor faþã de cele au-tohtone, a diversitãþii colorate ºispectaculoase a ambalajelor, aunor alimente precum celebracafea Jacobs sau þigãrile Kentsau Marlboro care deveniserã înimaginarul public mãrci ale unuilumi libere, dar ºi simbol al statu-sului social asumat ºi de nomen-claturã ºi de ofiþerii de securitatecare au sfârºit prin a cãdea pradãmirajului acestora.

O componentã de tip contra-culturã, adicã mai ferm contra ste-reotipului cultural propagandis-tic a fost miºcare muzicalã Phoe-nix de pânã la apariþia cenacluluiFlacãra, singurul rãspuns inspi-rat al puterii la ofensiva simboli-cã cu potenþial politic a subcul-turii ºi contraculturii muzicale.Aceastã rezistenþã a contracul-turii rock s-a deosebit esenþial de

tradiþia maiorescianã a rezisten-þei autonomiei esteticului carealimenta cultura mainstream pecare partidul a sfârºit prin a oadopta pentru efectul de vitrinãpropagandisticã faþã de lumeademocraticã, mai ales cã activiº-tii ºi ofiþerii de la departamentelede supraveghere a culturii dinSecuritate au realizat faptul cãrezistenþa prin culturã nu aveapotenþialul distructiv antisistempe care-l reprezentau simbolurilesubculturale, de la antenele pa-rabolice la pantalonii blugi origi-nali. Pe de altã parte în raport cuscriitorii tineri din literatura ger-manã din România, dificultateaSecuritãþii ºi a activiºtilor dinpropagandã în combaterea loreficientã era ºi aceea a sincereilor plasãri pe stânga politicã de-mocraticã, în acord cu marile miº-cãri de tineret din miºcãrile six-ties american sau din perioadarevoltelor europene din 1968. Înmainstreamul cultural românesc,elita culturalã citea mai ales Noi-ca, Heidegger sau tratatele de is-torie a religiilor, pe când lecturileºi credinþele tinerilor scriitori ger-mani erau alimentate mai degra-bã de Elias Canetti cu studiulMasele ºi puterea sau scrierilelui Herbert Marcusse. Aici poeþiiaceºtia se întâlneau parþial cusensibilitatea contraculturii dinvestul românesc, care erau destânga asemenea marilor sensi-bilitãþii ale fenomenelor hippiefãrã ca acest lucru sã fie perce-put conºtient de aspiraþiile tine-rilor din contracultura estuluieuropean.

contracultura, subculturã ºi undergroundpolitic românesc în Timiºoara perioadei

„Aktionsgruppe Banat“



nnnnn GEORGE POPESCU

În acest eseu propun o cla-rificare a dihotomiei disi-denþã/ rezistenþã care pare

subînscrisã, din pãcate, în ace-eaºi serie opoziþionistã, în careprotagoniºtii, de ambele pãrþi, seaflã într-o relaþie de excludere re-ciprocã, miza fiind ºi de dataaceasta (la fel de perdantã) un actde auto-determinare, civicã ºimoralã – atunci când invocareacriteriului estetic pare sã nu maifie îndestulãtor –, în raport curegimul totalitar. Iar dacã, pentruactorii disidenþei, cei reali ºi do-cumentaþi biografic, pretenþia re-cunoaºterii este superfluã, pen-tru susþinãtorii poziþiei de rezis-tenþã pretenþia aceasta nu doarcã e evocatã ºi invocatã cu o os-tentaþie prin ea însãºi generatoa-re de suspiciuni, dar e uneori su-pralicitatã pânã spre riscul de a-ºi pierde legitimitatea. Câteva ideiportante pornind de la o investi-gare lexico-semanticã a concep-tului de disidenþã ºi a familiei salelexicale îºi verificã utilitatea îndecelarea fenomenului pe care îlsubînscrie.

Pornind de la ceea ce pare laprima lecturã doar un simplu exer-ciþiu lexicografic, vom încerca,apoi, sã probãm cel puþin douãdintre aspectele ce alimenteazãcu o nemeritatã risipã de energielatura controversatã a problema-ticii circumscrise disidenþei ºideopotrivã raportul, nu mai pu-þin controversat, dintre disiden-þã ºi rezistenþã prin culturã. Încãºi mai precis, în chiar termeniidezbaterilor ce-au excelat în ulti-mele douã decenii, este vorba dea opera, pe cât posibil cu obiecti-vitate, sau cu acel survol pe careun ideocritic de talia ºi discernã-mântul lui Starobinski îl recoman-da actului estetic evaluator.

O operaþie care ni se pare cuatât mai necesarã cu cât, ca înatâtea alte dezbateri ce ne-au în-soþit, nu o datã chinuitor ºi, dinnefericire, chiar infertil în ultimiidouãzeci de ani, ºi cea consacra-tã disidenþei ºi actanþilor ei a sfâr-ºit, datoritã unor varii motive, într-un fel de disertaþie goalã, turnatãîntr-o retoricã de cele mai multeori neobiºnuit de inflamatã. Avemîn vedere, printre motivele deevidenþã, unghiurile aprehensiveincorecte ori doar inadecvate, darîndeosebi veritabilul rãzboi al or-goliilor angajând supra-dimensi-onal patimi ºi pasiuni ce-au con-dus dezbaterea într-un punctmort, golind-o astfel de un conþi-nutul ce s-ar fi putut constitui,alãturi de altele compromise larândul lor, în repere de ieºire dintopica unei societãþi post-totali-tare cãreia tocmai disidenþa ºiprotagoniºtii ei îi indicaserã în-treagã cazuisticã bolnavã ºi bol-navã în sensul cel mai frust ºi freu-dian al termenului.

Douã premise ale intervenþieinoastre apar ca utile încã la acestpunct:

i) disidenþa – ºi actorii ei – nureprezintã un fenomen recent,redus la opoziþia fãþiºã, progra-maticã ºi structuralã ori nu, la re-gimurile totalitare din ultima sutãde ani; cu întreg riscul unei ge-

disidenþã vs. rezistenþã prin culturã(fragment)

neralizãri circumstanþiale, ea aco-perã istoria umanitãþii ºi, id est,istoria Omului, ca fiinþã dotatã cuvocaþia interogaþiei despre sineºi despre celãlalt, despre comu-nitatea ºi societatea în care trã-ieºte, condamnat, în sens sartri-an, s-o trãiascã, pe care se simtedator s-o judece cu scopul emi-namente virtual de a o ameliorapotrivit cu propriile nevoi, dorin-þe, deziderate etc. În aceastã per-spectivã, disidenþa devine ocomponentã structuralã a fiinþeiumane, egalã, prin statut ºi acþi-une, componentei opoziþionalecare ar fi, cu un termen ce pare înmod nedrept ieºit din uz, concor-dia;

ii) cu referire la disputa în ju-rul disidenþei din spaþiul nostrucultural, considerãm cã, în absen-þa unor abordãri ghidate de prin-cipialitate ºi rezistenþã la ispitaunei zarve, pe alocuri nãucitoa-re, s-a ajuns, exact pe acelaºi ra-þionament schismatic ce era dedenunþat, la o altã schismã, numai puþin periculoasã, a deschi-derii a douã fronturi antagonice:de o parte, disidenþii autentici,consacraþi ca atare prin istoria lorbiograficã ºi culturalã în regimultotalitar, iar de cealaltã parte ceicare, acuzând propria absenþã depe acel front activ al opoziþiei, ausfârºit prin tentative, deschise orimai curând voalate, sã minimali-zeze ori chiar sã compromitã sen-sul ºi importanþa puþinelor miº-cãri de disidenþã asumatã.

Mai înainte de a articula pro-priile noastre puncte de vedereîn raport cu aceste premise ne-lipsite de bune doze dilematice,sã revenim la ipoteza de la caream pornit ºi sã procedãm, aºa-dar, pe cât posibil metodic, cer-cetând, aºa cum anticipam, „is-toria” familiei lexicale ce porneº-

te de la acel substantivul „dissi-dium” ºi, mai ales, de la verbul„dissedere”, ambele prezente la

autorii latini spre a ajunge, prindisiparea unor derivaþii în sincro-nia semanticã a termenului, cãtrenucleul pe care acelaºi termenurmeazã sã-l asume în anii ºaizeciºi care, fireºte, intereseazã în modnemijlocit dezbaterea noastrã.

Încã o precizare preliminarã.În ciuda unor afirmaþii care

periodizeazã conceptul de disi-denþã relativ recent, corelându-lcu evenimente ºi acþiuni preciseînregistrate pe la începutul ani-lor ºaizeci în fosta URSS ºi înunele þãri satelit, termenul, chiarîntr-una din semnificaþiile salesupralicitate astãzi, este destul devechi; însuºi etimonul latin îi de-nunþã aproape cu exactitate po-vara semanticã survenitã în dez-baterea din ultimele decenii: ca„dissideo/ dissedere”, verb, „a staafarã”, „a sta deoparte”, substan-tiv „discidium”, „separare”, „cear-tã”, „dezacord”, „rupere în afarã”;de fapt, se poate cu uºurinþã con-stata din chiar structura cuvântu-lui (prefixul „dis-” disjunctiv, ºiverbul „sedere”, „a sta”).

E adevãrat, dacã la romani, aºacum se poate proba prin mai toþimarii autori latini, aceastã sepa-rare, stare de-o parte, mergândpânã la divorþ, indica un deza-cord, aºadar o disjungere în planemoþional ºi în spaþiu public, se-mantica se va modifica ulterior –ºi cel puþin o datã într-o manierã

oarecum esenþialã, dacã nu chiarradicalã – într-un proces evolu-tiv pe care l-aº identifica circular.Mai precis: în miezul Renaºterii,se resuscitã sensul latin, de dez-acord, separare, disjungere de oopinie aºa-zicând canonizatã,potenþându-se, astfel, embrionulsemantic de opoziþionalitate; dincâte am putut constata, termenulde disidenþã ca atare nici nu seconstituise, fiind substituit deadjectivul „disident”, consacrat înitalianã pe la 1619 ºi derivat dinsubstantivul „dissidio” (fãrã uncorespondent în românã, dar în-semnând, fireºte, disensiune, dez-acord, conflict, neînþelegere etc.).

În italianã, deci, „dissidenza”,înregistrat în 1798, în sfera vieþiiclericale (una din consecinþele,cred, ale cartezianismului), mar-cheazã disocierea dintre credin-þã ºi raþiune, opþiunea în favoa-rea celei din urmã calificând, aºa-dar, atitudinea de opoziþie, decontrast faþã de norma civico-eti-cã ºi nu numai pe care o impuse-se ºi o apãra instituþia religioasã.În mod oarecum straniu, antoni-mul disidenþei va fi, în acelaºicontext istorico-social, ortodoxia,fireºte în semnificaþia strict eti-mologicã a termenului, ºi deaceastã datã, religios, de cale,poziþie, opinie înscrise în ordineacelor drepte.



Definitã, în general, caopoziþie faþã de un re-gim concentraþionar,

disidenþa a creat întotdeaunapsihologii diverse, unele atinsechiar de aripa nefastã a comple-xelor freudiene, altele de iluzia luiHercule cã monºtrii pot fi nimi-ciþi, fie ºi când raþiunea nu doar-me. Îngrijorarea puterii totalitarede a nu-ºi pierde torþionarii a cre-at, fireºte, complexul lui Nero,adicã spaima de disidenþã. De aiciºi pânã la instaurarea unei lumipe dos, în care cei care luptã pen-tru libertatea omului sunt vânaþiiar cei care îngrãdesc libertateasunt adulaþi, n-a fost decât unpas, în numele unui principiu in-chizitorial. Pe de altã parte, spiri-te prometeice, disidenþii, cu ris-cul morþii, crezând într-o lume maibunã, hai sã-i spunem democra-þie, au refuzat inerþia tãcerii ºi li-niºtea laºitãþii, cu gândul cã ni-mic din ce ne este uman nu ar fibine sã ne fie strãin.

Lumea pe dos continuã sã exis-te, de parcã aºa a vrut-o Dumne-zeu. Dacã în lumea noastrã co-munistã, pe care am crezut-o ter-minatã acum vreo 20 de ani, apa-riþia vreunui opozant al regimu-lui declanºa urgent represiuneaaparatului torþionar iar simpla ros-tire a cuvântului disident stârneapanica „poporului vegetal”, as-tãzi, când bãnuim cã trãim altfel,mai liber sã zicem, disidenþa adevenit o adevãratã lecþie deanatomie cu bisturie tocite, cumicroscoape sparte, cu doctoriimaginari, cu vrãjitoare active saureactivate, care cautã petele înbiografii considerate subþiri. Hâr-tii inventate1 , sinistre ºi biete„compromisuri” cu Securitatea,mãsluite ori în condiþii de forþã,delaþiuni descoperite de foºti slu-jitori ai realismului socialist ori ailui Ceauºescu, scornitori de du-zinã care se cred cercetãtori înscame ºi þin conferinþe pe strãzivopsite la colþuri, apologeþi aibârfei ºi zvonului, complotiºti aibubei, cum le-ar fi zis Hasdeu,toate acestea ºi toþi la un loc vinsã-ºi lase mâzga în marea de amara disidenþei româneºti. Disiden-þii de ieri sunt astãzi marginali-zaþi, ba, mai mult, vinovaþi cã auexistat. De aceea, îmi este greus-o spun, disidentul este singu-rul om tragic din realitatea noas-trã imediatã.

Au existat, simplificând lucru-rile, trei tipuri de disidenþã în co-munismul românesc: disidenþa peviu, fãþiºã, angajantã, a revolteila vedere, disidenþa interioarã, pecare aº numi-o utopia tãcerii ºidisidenþa prin exil. Cele trei tipuride disidenþã au impus trei tipuride disidenþi: oamenii curajului,oamenii fricii ºi oamenii însingu-rãrii. Lor le aparþin trei categoriiale tragicului: tragicul antigonic,tragicul absurd ºi tragicul danai-dic. Antigonicii, precum eroina luiSofocle, s-au împotrivit, fãrã in-hibiþii, unui sistem satrapic, înnumele drepturilor omului, asu-mându-ºi marile riscuri: închisoa-rea ºi condamnarea la moarte(dintre scriitori: Ion Caraion, Con-stant Tonegaru, Dinu Pillat, Con-stantin Noica, Alexandru Paleo-logu, Paul Goma; dintre intelec-tuali (a nu se înþelege cã scriitoriinu sunt intelectuali): Radu Fili-pescu, Gabriel Andreescu, LiviuAntonesei, Mihai Botez, DoinaCornea, Gheorghe Ursu; dintre

nnnnn AURELIAN ZISU

tragicul disidenþei(fragment)

muncitori: Vasile Paraschiv oriminerii anonimi din Valea Jiului(1977), muncitorii de la Braºov(1987)2 . Unii antigonici au ales ºicalea exilului, exprimându-ºi dinspaþiul însingurãrii protestul, înspecial Paul Goma ºi Ion Cara-ion. Oamenii fricii au întruchipat

dentã a exilului, rostitã la EuropaLiberã, Vocea Americii, BBC,Deutsche Welle4 prin MonicaLovinescu, Virgil Ierunca, EmilHurezeanu, Ion Negoiþescu, IonCaraion a fost ºi vocea de sprijina tragicilor antigonici din þarã.Unite, toate cele trei categorii ale

neºti ºi Criza omului. Caraion s-aconvins repede (bãuse ºi el întoamna lui 44 din iluzia „vremuri-lor noi”, altele, se credea, decâtcele din timpul fascismului) cãputerea sovietizatã care se in-staura în România va duce la undezastru social, uman, de îngrã-

veche: „conflictul între genera-þii”8 . Dar ºi conflictul rãmâne sus-pendat, de vreme ce atât „bãtrâ-nii” cât ºi „tinerii” sunt niºte „im-postori” în faþa avântului revo-luþionar.

Altfel vede criza Ion Caraion.El este „cel dintâi care dezvãluiecauzele ºi manifestãrile crizei întoate sectoarele culturii.”9 Ziare-le care gãzduiesc, înfruntândcenzura ºi atacurile „Scânteii”,sunt, în 1946, „Jurnalul de dimi-neaþã” ºi „Adevãrul”, apoi, din1947, „Dreptatea”.

o singurã categorie, a celor în-chiºi în tãcere, deºi insulele desubversivitate, azvârlite prin tex-te care amãgeau cenzura, deschi-deau, fie ºi ca pe niºte firide, fe-restre de respiraþie cãtre un citi-tor deprins cu tehnica subînþele-sului, cu insinuãrile camuflãrii.Tãcerea cauzatã de fricã nu tre-buie blamatã, cãci ea n-a însem-nat nici laºitate, nici servilism,nici închinare la idolii propagan-dei, nici acceptarea vreunei re-compense din partea regimului.Tãcerea a stat întotdeauna pemarginea ratãrii. Or, pentru unscriitor, a-ºi asuma riscul ratãrii,când alþii ºi-au ridicat statui devii ºi au omagiat crima, prostia,mistificând pânã ºi frigul ºi foa-mea, omagiind paranoia ºi-nsomn, slãvindu-l pe conducãto-rul gângav ºi pe consoarta luianalfabetã, însemna o autocon-damnare la anonimat, o sinucide-re lentã, în fond. Protestul lor nuera unul al muþilor, ci unul al ce-lor care refuzau compromisul. Deaceeea, foarte mulþi critici literaris-au refugiat în studii despre li-teratura veche (vezi cazul lui Eu-gen Negrici)3 , iar romancieriimomentului ceauºist ºi-au fixatinvestigaþia politicã pe „era ticã-loºilor” din „obsedantul dece-niu”: Marin Preda, ConstantinÞoiu, Augustin Buzura etc. Mulþiau tãcut, cu riscul de a dispãreaîn literatura neantului ºi au apã-rut abia dupã 1990, deºi debuta-serã publicistic prin anii ’70-’80.Cenzura ºi lehamitea i-a descura-jat, transformându-i în idoli ai luiSisif. Exilul a fost o cale de salva-re a celor care erau puºi la zid înþarã. Disidenþii exilului nu ºi-auregãsit în Occident liniºtea. Pro-testul a fost însã mai larg, ecouri-le din þarã au fost de un mare im-pact ºi preziceau apropiata cã-dere a comunismului. Vocea disi-

disidenþei româneºti au dus lacãderea regimului comunist. A nuvedea rolul disidenþei în cãdereacomunismului ºi a cãuta azi prin-tre deinuþii politici, condamnaþiila moarte sau chiar printre morþiturnãtori, securiºti, calomniatori,detractori, trãdãtori, fugari saumai ºtiu eu ce alte spoituri defãi-mãtoare pe mahalaua noastrã decancanuri s-or mai inventa estecurat meºteºug de orbire. Audreptul sã vorbeascã cei care ausuferit sau cei deprinºi cu ade-vãrul, în nici un caz cei care austat la aceeaºi masã cu torþiona-rii, propangandiºtii ori demnitariisistemului represiv, împotrivacãruia au luat atitudine doar disi-denþii.

Unul dintre disidenþii uluitorde calomniaþi la sfârºitul secolu-lui XX (nici acum, dupã interven-þiile de prestigiu ale lui PaulGoma, Dr. Ion Solacolu, MarianaSipoº, Gheorghe Grigurcu, Ni-colae Florescu, Geo ªerban º.a.,mâniile declanºate de revista„Sãptãmâna” în 1982, de MihaiPelin ºi Doina Jela ºi de insecteletovarãºului Hitler nu s-au estom-pat) ºi care a trecut prin toate fa-zele tragice ale disidenþei, de laantigonic la danaidic, prins, pen-tru puþin timp ºi în sârma ghim-patã a tragicului absurd, a fostIon Caraion, un scriitor cãruia i-am dedicat o monografie în cincivolume (primele douã au apãrutla editura Aius din Craiova). Unportret succint al disidenþei salear impune o reconsiderare a va-lorilor ºi, de ce nu?, a istoriei noas-tre, pe care, observ, ne place s-ofrãmântãm ºi astãzi. S-o frãmân-tâm tulbure.

Ne vom ocupa aici de douãarticole care au deschis calea nunumai a disidenþei lui Caraion, ciºi a disidenþei româneºti de subcomunism: Criza culturii româ-

dire a drepturilor omului. Celedouã articole publicate în „Jur-nalul de dimineaþã” al lui TudorTeodorescu-Braniºte, în 1946,sunt acte de disidenþã anticomu-nistã. Miºcarea crizistã din aniiimediat postbelici are tot atât demare importanþã în istoria disi-denþei româneºti cât o va aveamiºcarea Goma declanºatã în1977. Criza a însemnat în primulrând refuzul noii puteri. În timpce alþii coborau sau se înãlþau înstindardul compromisului, criziº-tii se împotriveau. Deºi s-a cre-zut cã miºcarea crizistã (cred cã oputem defini astfel, þinând sea-ma de impactul politic provocat)a fost declanºatã de articolul luiVirgil Ierunca, Existã o crizã aculturii româneºti, publicat în„România liberã”, ziar de stânga,nr. 658/30 sept.1946, lucrurile nustau întocmai, spre dezamãgireatardivã a autorului, exprimatã într-un interviu5 . Criza era privitã deVirgil Ierunca doar ca o problemãa „maturitãþii în culturã” ºi nici-decum ca un caz ideologic. Înexcelenta sa carte, Trãdarea in-telectualilor6 , Ana Selejan ob-servã, cu surprindere, caracterulnecrizist al articolului lui VirgilIerunca: «Aº fi tentatã sã intitu-lez aceastã operaþie a lui Virgil Ie-runca de punere în ecuaþie, în ter-meni valabili, a conceptului decrizã a culturii, ca primã expresiea crizismului, iar pe autorul arti-colului discutat, drept primul cri-zist. Nu este aºa. Mã împiedicãnu numai temele abordate în pu-blicistica acelor ani, chiar dupãacest „accident crizist”, dar, maiales, douã ample articole publi-cate tot în „România liberã”, înplinã campanie a ziarelor „Drep-tatea” ºi „Liberalul” privind „hi-bele” culturii comuniste, cu in-tenþia certã de contrabalansa-re»7 . Virgil Ierunca relua o temã

1 În 1963, lui Caraion, deþinutpolitic, condamnat mai întâi la moar-te, apoi la muncã silnicã pe viaþã, is-a propus eliberarea cu douã lunimai devreme (fiindcã despre elibera-rea deþinuþilor politici se ºtia din alte„pacte” cã va avea loc înspre sfârºi-tul anului 1963 ºi primãvara lui 1964– v. Joel Kotek & Pierre Rigoulot,Secolul lagãrelor, prezentare ºi tra-ducere de Magda Ispas, în „Luceafã-rul”, nr.40 (486)/2000, pp. 12-13),cu condiþia sã ofere aparatului în careunii sunt atotºtiutori date despreVirgil Ierunca, aflat la Paris de de-mult. Caraion a refuzat, drept care afost eliberat printre ultimii, dacã nuultimul, în aprilie 1964. Dacã ar fioferit acele date, poate ºi-ar fi gãsitmama în viaþã. În rest e tãcere.

2 Pentru o prezentare succintã adisidenþei româneºti vezi articolul„Disidenþã” în Octavian Roske (co-ordonator), România 1945-1989.Enciclopedia regimului comunist: re-presiunea, vol. I, A-E, Institutul Na-þional pentru Studiul Totalitarismu-lui, Bucureºti, 2011, pp. 567-580. In-tereseazã aici tipologia disidenþei ro-mâneºti: disidenþa ºtiinþificã/ tehno-cratã, disidenþa religioasã, disidenþa cuvalenþe morale, disidenþa din mediulliterar, disidenþa de facturã etnicã.

3 Eugen Negrici, „Sunt creaþia fri-cii politice”, în „România literarã”,nr.50/ 15-21 decembrie, pp.12-13.

4 Un studiu pertinent asupra„vocilor” exilului românesc: Eva Be-hring, Scriitori români din exil(1945-1989), Editura Fundaþiei Cul-turale Române, Buc., 2001.

5 Nicolae Florescu, Dialoguriesenþiale. Cu Monica Lovinescu ºiVirgil Ierunca recapitulând exilul, în„Jurnalul Literar”, an XI, nr. 13-14 /iulie 2000, p.6.

6 Ana Selejan, România în tim-pul primului rãzboi cultural (1944-1948), vol. 1. Trãdarea intelectuali-lor, Editura Transpres, Sibiu, 1992.

7 Idem, ibidem, p.163.8 Idem, ibidem, p.208.9 Idem, ibidem, p.169.



nnnnn COSMIN DRAGOSTE

[...] Începuturile Aktionsgrup-pe Banat nu marcheazã dorinþade opoziþie sau disidenþã. Conec-taþi la scena literarã apuseanãdatoritã limbii comune care îi ra-corda la marea literaturã de ex-presie germanã din Apusul Eu-ropei, au, la început, conºtiinþade a marca un nou început al lite-raturii germane din România (oconcepþie în care se citeºte, pelângã o atitudine uºor infatuatãºi rebelã, cauzatã de vârstã, ºi omare dozã de naivitate): „Trebu-ia sã o luãm de la capãt ºi cu noitrebuia sã reînceapã literaturagermanã din România. Aºa cre-deam noi.”1 Astfel, tinerii autorise situeazã pe poziþii disidentefaþã de întreaga tradiþie a litera-turii de expresie germanã din Ro-mânia, de care se detaºeazã radi-cal. Modele literare (Brecht, Wie-ner Gruppe, Kafka, Nouveau Ro-man etc.) sunt cu totul altele de-cât la generaþiile anterioare Opo-ziþia faþã de literatura de expresiegermanã din România de pânã laei, însemna disidenþã manifestãºi faþã de comunitãþile germanedin România, faþã de un mod degândire retrograd, închistat învalori care nu mai corespundeaumodului de fi al tinerei generaþii.Muzicii tradiþionale de suflãtori,tinerii scriitori îi preferã rock-ul,aspectului cazon ºi îngrijit tipicaparþinãtorilor minoritãþii germa-ne, li se opun pletele ºi bãrbileautorilor Grupului de acþiune.„Tabuurile literare tocmai se prã-buºeau, realismul socialist nu maiera obligatoriu. Fiecare poate sãscrie cum vrea, anunþau oameniilui Ceauºescu, iar scriitorii erauatât de entuziasmaþi, încât au ui-tat sã întrebe dacã au voie sãscrie ºi ceea ce vor.”2 Ei erau „pri-ma generaþie nãscutã în vremeasocialismului.”3 „Nu ne era fricã,aºa cum le era celor mai în vârstã.Nu ne temeam de comunism.Eram, în acelaºi timp, copiii pre-vãzãtori, dar ºi nerãbdãtori aipoststalinismului. Eram în staresã discutãm ºi chiar sã propagãmfãrã pãrtinire ideile socialismului.Dacã pentru generaþiile de di-naintea noastrã intrarea în partidera oportunism pur, pentru o par-te a micului nostru grup putea fio opþiune. […]Eram marcaþi decultura comunistã, educaþia co-munistã a lãsat pânã astãzi urmeîn gândirea noastrã. Teama era opoveste a pãrinþilor.”4 „Declaramsus ºi tare cã suntem marxiºti ºichiar ne consideram a fi. Ceea cegândeam din punct de vederepolitic era un amestec de socia-lism cu faþã umanã, Che Gueva-ra, Marcuse ºi citate din Lenindin vocabularul nostru din tim-pul ºcolii […] Îi citeam pe: Brecht,Bobrowski, Heißenbüttel, VolkerBraun, Wiener Gruppe.”5 „La în-ceput, nu am fost disidenþi ºi nicinu voiam sã fim. Disidenþi ne-afãcut regimul lui Ceauºescu. Ori-

„când mã plimb/ suntem întotdeauna trei“.configurãri literare ale disidenþei scriitorilor

de expresie germanã din România(fragment)

cum, a avut nevoie de ceva timpºi nici n-a precupeþit vreun efortde a ne înfrânge opoziþia încãpã-þânatã.”6

Membrii Aktionsgruppe Ba-nat au fost, de la bun început, învizorul Securitãþii, au fost urmã-riþi, au avut dosare de urmãrire.Textele lor au fost mereu traduseºi comentate de cãtre organelerepresive, încercându-se gãsireaunor dovezi incriminatorii privindo presupusã destabilizare a ordi-nii de stat. Reacþiile literare ºiconfigurãrile disidenþei nu se lasãmult aºteptate nici din partea ti-nerilor autori bãnãþeni: „IstoriaAGB – o poveste în poveste, pefundalul literaturii germane dinRomânia – duce apoi rapid cãtreradicalizãri de ambele pãrþi: atitu-dinii rebele a tinerilor scriitori, încare se puteau uºor întrezãri vii-toarele proteste politice, viitoa-rea dizidenþã, Securitatea regimu-lui i-a rãspuns cu urmãriri, infil-trãri de informatori, anchete ºiarestãri.”7 „ªi tot timpul Securi-tatea asculta; în camera directo-rului mergea un magnetofon, careînregistra fiecare cuvânt. Noi

ºtiam acest lucru ºi nu ne þineamgura.”8 Sau, cum spune J. Lippetîn poemul sãu: „Când mã plimbseara,/ suntem întotdeauna trei:/Umbra mea luminoasã / umbramea întunecatã/ ºi Eu./ Când mãplimb/ suntem întotdeauna câtetrei./ Umbra mea luminoasã înfaþã,/ umbra mea întunecatã înspate/ ºi Eu”. Sau în varianta luiRichard Wagner: „Îmi beam veº-nicele-mi ºapte beri/ Rãsfoiamfãrã chef prin pâsla ziarului/ Nuera încã nici mãcar trei ºi jumãta-te/ Nu conteazã care secol, fireº-te/ Eram morocãnos, dar încãaici/ Lângã mine, controlul iubit/Spuneam bancul cu fata din Trier/Au râs pânã ºi vameºii/ Cu voceneagrã cânta Amanda Lear/ Îno-tam spre casã împreunã cu BabaIarnã”9

Faza polemic-prescriptivã aexistenþei Grupului de acþiuneBanat marcheazã ºi perioada iro-nic-ludic a disidenþei tinerilorscriitori. În special Rolf Bosserteste un adevãrat maestru al uneidisidenþei lirice ironic-amare. Iro-nia ca armã funcþioneazã din plinla Bossert, care destructureazã

faþada nu doar a unui limbaj delemn inept, distorsionant la nive-lul gândirii, ci ºi a unui limbajuzat, forþând limitele poeziei în-sãºi. Pentru a „fenta” cenzura,limbajul trebuie sã se închidã, darîn aºa fel încât, dupã ce trece decontrolul oficial, sã ajungã intactla cititor, care sã poatã sã decele-ze sensurile. Emblematic este uncatren al lui Bossert: „caut câine/cu douã boturi/ care sã nu tacã/atunci când muºcã”.10 „comba-tem/ºabloanele ºi lozincile”//dupã acest ºablon / ne vom for-mula toate/ lozincile”11; „sã nulauzi ziua înaintea nopþii/ sã nulauzi seara/sã lauzi zi ºi noap-te”12 . ªi R. Wagner scoate în evi-denþã dorinþa tinerilor autori de aevidenþia, în scopul corijãrii, aaspectelor sociale problematice.Rolul care îi revine scriitoruluidisident este esenþial în acest dia-log cu „stãpânirea”: „curajul spu-se poetul/ curajul de a prelucraliterar ºi aspectele negative/ ac-centuã poetul/care nu sunt în niciun caz reprezentative pentru osocietate/ mãrturisi poetul/ ciapar doar disparat ºi spontan/

ºopti poetul/ se repercuteazã fãrãîndoialã pozitiv sublinie poetul/ºi nu invers adãugã repede poe-tul/ asupra dezvoltãrii societãþii/conchise poetul.”13 . În volumulHotel California 1 (1980), Wag-ner va reveni pe poziþii mult maisceptice, recunoscând dificulta-tea extremã, vecinã cu imposibi-litatea, de a lupta cu dictatura depe poziþii egale: „Strâns uniþi, cuposibilitãþi de ºedere/ de a scrie,culcuºuri, locuinþe/ ºi libertate demiºcare se încãpãþâneazã sã rã-mânã în aceste oraºe/ care func-þioneazã bine. Liniºtea-i soarbe/încet.”14 În volumul Hotel Cali-fornia 2, Wagner revine cu o cri-ticã extrem de durã la adresa po-eþilor oficiali ai regimului: „ierifrunzãream din nou prin rimeletale artistice/ scufundã-le în la-cul titicaca/ sunt atât de cruntadormitoare/ atât de constructivadormitoare/ ele schimbã viaþapeºtilor// nicãieri o grosolãnie/nici mãcar o bâlbâialã/ numai cur-cubeie/ groaznicã/ ideea/ de amerge fãrã sã te împiedici vreo-datã/ cã nu eºti atent la nimic/ne-a atras nouã atenþia/ citind/þi-am frunzãrit cãrþile cap-coadã/ºi ne-am speriat/ din cauzã cã suntatât de vulgar/ plicticoase/ ce sã-nveþe oamenii de la tine/ am în-cercat sã ne imaginãm/ cum trã-ieºti/ dacã trãieºti precum scrii/dragul meu/ dar/ dacã nu trãieºti/precum scrii/ nu am dus la capãt/acest gând/ ºedeam nervoºi/ înfotolii/ beam tãrie/ ne gândeam/cã/ aºa/ nu/ mai/ merge”.15

Poate cã una dintre cele maipenetrante imagini ale unui stataflat în colaps sunt regãsibile încelebrul catren al lui Bossert:„Piticul de grãdinã-n câmpuri cla-re./ Alãturi tropãie industrialabazã/ Pe deal, sintetic laþ, spân-zurãtoare./ O þarã-ncet, încet, în-genuncheazã”16

1 Wichner (1992), p.82 Wagner (1992), p.2243 ibid., p.2234 ibid., p.2245 ibid.,p.2236 ibid.,p. 2257 I.B. Lefter (2012), p. 138 Wichner (1992), p.99 R. Wagner (1983), Schöner

Nachmittag, p.2510 R. Bossert (2006), kleiner

anzeiger, p.5511 ibid., erklärung, p.1612 ibid., gebot, p.1713 R. Wagner (1977), dichterwor-

te, p.814 R. Wagner (1980), Die Poe-

ten, p.5815 R. Wagner (1981), brief an ei-

nen unter uns lebenden dichter,pp.10-11

16 R. Bossert (2006), Vierzeiler,p.121. Traducerea acestui poem:Tartler, Grete, „Ritmul aforismului”,în România literarã, nr.36, 6 sept.1984, p.5. Toate celelalte traduceri îiaparþin autorului acestui articol



În luna septembrie 1971, ge-neralul-locotenent Ionªerb a fost prins în flagrant

delict de ofiþerii Direcþiei a IV-a(contrainformaþii militare) a De-partamentului Securitãþii Statului,apoi a fost condamnat la ºapteani de închisoare de cãtre un tri-bunal militar deoarece a deþinutilegal, la domiciliul sãu, mai mul-te documente (printre care s-auaflat douã hãrþi cu însemnãri) ºi adivulgat secrete de stat (spionajîn favoarea URSS). Din condam-narea respectivã, generalul ªerba efectuat doar patru ani de în-chisoare – probabil datoritã do-rinþei lui Nicolae Ceauºescu de anu tensiona ºi mai mult relaþiiledintre Bucureºti ºi Moscova1 .

Prima ºtire de presã desprecazul generalului Ion ªerb a apã-rut la 28 februarie 1972 în publi-caþia britanicã „Time”.

Trei ani mai târziu, dupã sem-narea Acordurilor de la Helsinki(1 august 1975), cazul generalu-lui Ion ªerb a fost menþionat dinnou în paginile acelei publicaþii –într-un articol dedicat analizeipoliticilor promovate de ErichHonecker, Iosip Broz Tito ºi Ni-colae Ceauºescu faþã de UniuneaSovieticã, precum ºi faþã de Oc-cident – astfel: „The Soviets triedat least once to penetrate theRumanian army and encourageanti-Ceauçescu elements; but theeffort ended in failure and embar-rassment in 1972, when Mos-cow’s apparent man in the Ru-manian army, General Ion Serb,was caught and court-martialed”.

Câteva date privind soartageneralului Ion ªerb, dupã ieºi-rea sa din închisoare, se regãsescîn lucrarea lui Ion Mihai Pacepa,publicatã în anul 1987, în StateleUnite ale Americii, precum ºi învolumul generalului Tiberiu Ur-dãreanu. Potrivit mãrturiei lui IonMihai Pacepa, generalul Ion ªerbera „ºeful Garnizoanei MilitareBucureºti când a fost contactatde fosta lui amantã din Mosco-va […] Celor de la GRU le placesã batã fieru’ cât e cald. La primalui întâlnire cu ªerb, în timp ceNastasia îi strângea picioarele luiªerb între genunchii ei, sub masã,[colonelul F. A.] Musatov i-a ce-rut niºte documente secreteaparent inofensive […] Musatovs-a miºcat foarte repede. A pre-tins cã are nevoie de toate aces-tea pentru o tezã de doctorat.Da’ el a scris ceva despre apã-rarea unei capitale est-europe-ne împotriva unui atac NATO încare se folosesc arme convenþi-onale. A folosit ca exemplu Bu-cureºtiul, iar planurile de apã-rare ale Bucureºtiului îi vor fide mare ajutor […] Când Musa-tov a cerut planurile, Direcþia aIV-a [a Securitãþii] le-a scos însecret în noaptea aia din seifulpersonal al lui ªerb ºi le-a înlo-cuit cu o versiune falsã, menitãsã dezinformeze, pe care bãieþiio au întotdeauna la îndemânã[…] Moscova s-a prins în joc sin-gurã […] [Nicolae Ceauºescu] Avrut ca ªerb sã fie nimicit. Darabia se anunþase public cã Ro-mânia nu mai are deþinuþi politici,

nnnnn PETRE OPRIª/ CEZAR AVRAM

cazul generalului Ion ªerb:dizidenþã sau trãdare?

(fragment)

astfel cã Tovarãºul a hotãrât sãfie drastic pedepsit pentru în-cãlcarea legii cu privire la se-cretul de stat. Documentele fal-se, pregãtite de cãtre Direcþiaa IV-a, au fost ascunse în casalui în timpul unei descindericlandestine, iar el a fostarestat imediat când au fostgãsite.

Din acel moment, cunoº-team cazul ªerb în detaliu. A fostjudecat de curtea marþialã înspatele uºilor închise pentrunerespectarea secretului destat, degradat ºi condamnat laºapte ani de închisoare. La câ-teva zile dupã proces, Ceauºes-cu mi-a ordonat sã organizezo operaþiune de dezinformareîn Occident, rãspândind zvo-nul cã ªerb era primul gene-ral din blocul sovietic care afost condamnat ca spion sovi-etic. Cu greu s-ar putea gãsiceva mai convingãtor decâtchestia asta, pentru a sprijini[operaþiunea] „Orizontul” înOccident, a spus atunci Ceau-ºescu. Ca prim rezultat al opera-þiunii de dezinformare, în februa-rie 1972 Occidentul a aflat ºti-rea cã s-ar putea ca ªerb sã numai fie general. Peste câteva zile,ªerb a devenit un caz internaþio-nal, iar mass-media occidentalã apublicat diverse rapoarte cum cãgeneralul român Ion ªerb fusesearestat ºi executat pentru cã afurnizat informaþii militare Uniu-nii Sovietice […] Ceauºescu aordonat ca situaþia realã a luiªerb, cunoscutã numai de omânã de oameni, sã fie pãstratãca unul dintre cele mai mari se-crete ale României. În august1976, la întoarcerea sa din Crime-ea dupã o întâlnire conciliantã cuLeonid Brejnev, Ceauºescu a or-donat ca ªerb sã fie silit sã sem-neze un acord secret, iar apoisã fie eliberat din închisoare ºitrimis la muncã într-o gospodã-rie agricolã departe de Bucu-reºti (subl.n.)”2 .

Fostul ºef al Direcþiei Tancuriºi Auto din ComandamentulInfanteriei ºi Tancurilor (în pe-rioada 1979-1989) a confirmatdoar parþial versiunea lui IonMihai Pacepa. Astfel, generalulTiberiu Urdãreanu a relatat fap-tul cã s-a întâlnit la 21 februarie1979, la sediul Direcþiei Tancuriºi Auto, cu inginerul Cernescu ºigeneralul Ion ªerb, care îndepli-nea în acel moment funcþia dedirector al Întreprinderii de me-canizare a lucrãrilor din cadrulCombinatului minier de la Rovi-nari (judeþul Gorj). Iatã cum a fostconsemnatã întâlnirea respectivãîn jurnalul generalului TiberiuUrdãreanu:

„21.02 [1979] […] Ora 11.30.Primesc vizita unui director dinMinisterul Aprovizionãrii Tehni-co-Materiale, inginerul Cernes-cu, care vine într-o problemã deserviciu. Solicitã pentru bazinulminier Rovinari niºte autocamioa-ne cu trei diferenþiale. A venit în-

soþit de directorul Întreprinde-rii de mecanizare a lucrãrilor,generalul-locotenent în rezervãIon ªerb. Cu acesta din urmã esteo întreagã istorie:

Cândva a fost comandantulgrãnicerilor, pe când aceºtia þi-neau de ministerul de Interne. Lapuþin timp dupã ce grãnicerii autrecut la armatã, a fost destituitpentru imoralitate, s-a spus. Într-adevãr, era foarte tânãr ºi prezen-tabil. A fost apoi numit locþiitorulcomandantului la Armata de Bu-cureºti. Când generalul IonGheorghe a ajuns ºeful MareluiStat Major, ªerb a fost promovatcomandant de armatã.

În anul 1969, când a luat fi-inþã Comandamentul Infanterieiºi Tancurilor, a fost numit prim-locþiitor al comandantului. Am

lucrat împreunã câþiva ani buniºi am colaborat foarte bine,pânã când a fost scos, judecat ºicondamnat, se zice, pentru spio-naj. Dupã un oarecare timp afost eliberat. L-am regãsit apoidirector la o întreprindere im-portantã, la Rovinari, [în jude-þul] Gorj (subl.n.)”3 .

La rândul sãu, generalul Nico-lae Pleºiþã, fost ºef al Direcþiei aV-a Securitate ºi Gardã, a decla-rat în anul 1999 astfel: „Genera-lul ªerb a fost demascat ca agental ruºilor. [Românii] l-au închisla Aiud. Când l-am arestat, erareprezentantul nostru în cadrulcomandamentului Tratatului dela Varºovia. [ªerb] A fost pus sãsustragã documente, hãrþi ºi sãle dea ruºilor. L-am prins în fla-grant. [Nicolae] Ceauºescu s-a

explicat cu Brejnev, iar la procesi s-a reproºat lui ªerb doar în-cãlcarea regulilor de folosire adocumentelor secrete. Era o mãs-luire ca sã nu se cunoascã ade-vãrata cauzã. Ruºilor le-a conve-nit sã nu-i demascãm printr-unproces, dar n-au încetat activitã-þile contra noastrã (subl.n.)”4 .

De asemenea, analistul ameri-can Larry L. Watts s-a strãduitsã descrie cazul de spionaj al ge-neralului Ion ªerb, astfel: „El fu-sese recrutat în timp ce era pri-zonier în URSS ºi antrenat caofiþer de securitate, în perioadarãzboiului; s-a întors în Româ-nia cu Divizia „Tudor Vladimi-rescu” ºi a continuat sã fie in-struit în „academia militarã”sovieticã. Mai mult, pentru cãurmase cursuri de instruire îndomeniul informaþiilor în UniuneaSovieticã, el a fãcut carierã înSecuritate, ajungând pânã lafuncþia de adjunct al ºefului Con-siliului pentru Securitatea Statu-lui (sic!), precum ºi ministru-ad-junct de interne, sub AlexandruDrãghici, înainte de cãderea aces-tuia în dizgraþie, dupã care a fostreîncadrat ca ofiþer, în forþele ar-mate române.

1 Ionel Gal, Raþiune ºi represiu-ne în Ministerul de Interne, 1965-1989, vol. I, Editura Do-minoR, Iaºi,2001, p. 231-232; Larry L. Watts,Fereºte-mã, Doamne, de prieteni…Rãzboiul clandestin al Blocului So-vietic cu România, Editura RAO,Bucureºti, 2011, p. 523.

2 Ion Mihai Pacepa, OrizonturiRoºii. Amintirile unui general de se-curitate, Editura Venus, Bucureºti,1992, p. 227-229.

3 Tiberiu S. Urdãreanu, Jurnal1978-1988, Editura Militarã, Bucu-reºti, 2004, p. 76; Petre Opriº, Cuma fost adoptat Regulamentul de func-þionare a Direcþiei de Contrainfor-maþii, în „Document. Buletinul Ar-hivelor Militare Române”, an VIII,nr. 4 (30)/2005, p. 37.

4 Marian Oprea, Viorel Patrichi,În culisele Securitãþii cu ºi fãrã ge-neralul Pleºiþã, Editura LUMEAMagazin, Bucureºti, 2004, p. 86-87.

lllll comparativul de superioritate lllll

ISPOVED HULIGANA. „Înziua în care am murit, legile au fostîncãlcate cu bunã ºtiinþã, / mag-noliile au înflorit, s-au uscat ºi aucãzut într-o singurã zi, / cometas-a înclinat, cârtiþa a orbit,Hölderlin a înnebunit, / Orfeu aîntors capul, neantul a progresat,ea purta o rochie nouã”. LUCIANSCURTU, Mâna siamezã, Ora-dea, Biblioteca Revistei Familia,2012.***

VIITORUL. „vorbele noastre/lumini subþiri mângâind univer-sul// paºii noºtri/ când pânzecând ancore / ciugulind câþiva anidin viitor”. FLORIN DAN PRO-DAN, Poem pentru Ulrike, Su-ceava, Zidul de Hârtie, 2012.**

RÂUL STRÃZII. „Urechileacelea specializate ale celor cuochi albaºtri ºi cu tresele pe subhaine, prezenþi ºi acum printrenoi, ar putea sã profite, comuni-când unde trebuie cele auzite înstradã, pentru siguranþa statului,a partidului pe care cu onoare îlservesc, dar ºi a celor mulþi, claus-traþi de bunã voie în legalitate”.TOMA GRIGORIE, Marile în-tâmplãri ale omului, Craiova, Ed.MJM. 2012.***



Dupã o perioadã s-aumai obiºnuit, nici numã mai cãutau, eram

cu vreo carte de poveºti pe crean-gã în nuc, savuram rãcoarea frun-zelor verzi. Dacã nu eram în nuc,cu siguranþã eram de partea cea-laltã a gardului, pe coteþ sub nuc...toatã copilãria mea a avut iz defrunze de nuc ºi miros de veºni-cie.

ªi ºtiu cã mã numãr printre lun-gul ºir de oameni care spun astadar, Doamne, ce dor îmi e de co-pilãria mea! Ce dor îmi e de ea maiales când îi frig afarã...

Când strãnut simt cã un auto-buz vechi trece cu toate fiareleprin mine si brusc, iese prin gurã!La final îi simt urmele roþilor prinstomac - la fel ca o umbrã rece.Am strãnutat azi de vreo ºapteori, în ºir dureros ºi mi-am amintitcã mã prinsese ploaia. Mi-a plo-uat în ghete ºi în suflet ºi l-amsimþit pe Bacovia pânã în strã-fundul coastelor.

În satul T. ploaia nu e aºa deacutã totuºi, nu rãceºti atât derepede, trebuie doar sã nu uiþi sãiei rufele repede de pe sârmã ºi încaz cã e furtunã, sã bagi repejorghivecele înflorite în casã. Tataºi mama considerã ploaia ca pemoment de respiro, vreme de nu-mãrat banii (care bani?) ºi de þi-nut câinele în casã (în cazul nos-tru de þinut pisicile în casã, deoa-rece câinele se nãmoleºte ca unporc ºi murdãreºte tot).

Ce ne preocupã cel mai taresunt umbrelele. Niciodatã nuavem umbrele la îndemânã. Eu ºimama le uitãm frecvent pe unde-va, iar tata spune cã el nu arenevoie.

Acum vreo trei ani fina mea avenit în vizitã pe o ploaie torenþi-alã. Fina mea are zece aniºori.Avea la ea o umbrelã roz, cu ochi-ºori mari ºi urechi reliefate de pi-sicã, o umbrelã delicioasã, trebu-ie sã recunosc. Pe vremea infa-mã, sunã telefonul fix (biatã relic-vã mov, cu taste înfundate la caretata nu vrea sã renunþe pentru cãsunã tare). Omul necãjit de pe fircere desigur cu pãrintele. I-l pa-sez pe tata, care ne spune la sfâr-ºitul conversaþiei cã a murit bu-nicul lui Horia cizmarul, mama ºtiedespre cine e vorba, în fine, eltrebuie sã se îmbrace sã îi deamolifta (da, tata e preot). Ce faceel, ce nu face, cã la un momentdat, tot stând noi de vorbã ca în-tre fete ºi întrecându-ne la de-gustat prãjituri cu cremã de lã-mâie si foi albe pufoase, fina ziceca e momentul sã meargã ºi eaacasã. Când dã sã plece,

- Nãºica, aþi vãzut umbrelamea?

- Nu, draga naºei, nu am va-zut-o ºi dupã o pauzã de câtevazeci de secunde o aud pe mama:ooo, Doamne, a plecat naº-tu cuea!

Desigur cã tata plecase cuumbrela finei, a ajuns la mort cuumbrela roz cu urechi de pisicã,de a râs juma’ de sat de el pe drum,ºi cealaltã jumate acasã la mort.Un singur om a îndrãznit sã îl în-trebe: Ce-i, bre, cu umbrela aia?

Vã daþi seama cã tãticu a fostcrema ilaritãþii în sat. Îl arãtaucopiii cu degetul pe ºosea - Iauite la popa, a luat-o popa raz-na! ªi parcã-l vãd mergând hotã-rât ºi serios, cu reverenda nea-

nnnnn ELENA ALEXANDRU

lasã fata!grã ºi cu umbrela de un roz fuc-hsia... tãticu impune un nou trendfashion.

ªi amintirea asta mã face sãrâd, parcã mai anuleazã din im-presia pe care mi-o face suita deumbrele infirme ce se înºirã lungde-a lungul bulvardului M., par-cã anihileazã din starea de frig ceîmi zdruncinã oasele ºi nu maisimt mica baltoacã în care îmimusteºte ºoseta stângã.

Sunt în siguranþã la T. ºi îmiîntind micile tãlpi pe soba de te-racotã din camera alor mei. Cânderam micã acolo dormeam cu mã-mica mea, încã nu mã mutasem labucãtãrie. Dormeam cu mãmicamea ºi când era frig frig, mã întor-ceam cãtre sobã, care era cumvapoziþionatã în partea unde þineamcapul pe pernã, deci mã suceambiniºor ºi îmi rãsfãþam tãlpile cuargilã fierbinte ºi sãnãtoasã. Ah,ce n-aº da sã îmi încãlzesc acumbietele picioare secãtuite de dru-muri zilnice ºi reci!

?i seara înainte de culcare,dupã ce mã îmbrãcam cu pijãmã-luþa verde din bumbac, cea caresemãna cu o rochiþã lungã denoapte un pic despicatã de la ta-lie în jos într-un fald sobru, deparcã aº fi fost o micã domniºoa-rã de la curtea vreunui comitatdin Anglia, îmi împleteam codiþe-le ºi începeam un mic joc. Aveamo serie de obiecte care aduse îm-preunã compuneau o categoriecel puþin bizarã, dar utilã ºi tãmã-duitoare de plictis în lipsa Anu-cãi, prietena copilãriei mele.Aveam o mini cratiþã (adicã o mã-surãtoare din aceea cu un fel decoadã, ca o linguriþã, sau ca uncancioc în miniaturã - pe care ocolectasem dintr-o trusã de me-dicamente de rãcealã), o linguri-þã de plastic verde-gãlbui (pãs-tratã cu sfinþenie dupã consuma-rea îngheþatei la pahar) ºi o cutiegoalã de chibrituri, cu rolul desertar pentru ingrediente. Alãturide toate era Irina, pãpuºa blondãdolofanã, din colecþia pãpuºilorgroase de plastic care aveau ca-pul mare ºi restul corpului mic ºilipit. Irinei îi gãteam meniul serii,pe care i-l serveam pe pernã, casã se simtã ca o prinþesicã. ApoiIrina dormea pe masã, tãticul stin-gea lumina, ºi ne culcam fericiteºi încãlzite uitând de orice sunetal ploii, fãrã sã ºtim, nici eu nicipãpuºa, ce drame ne vor aºteptaîn viitor.

Biata Irina a rãmas micã ºi inu-tilã, s-a micºorat de-a lungul ani-lor incredibil de mult, aproape cãa devenit invizibilã pentru mineºi i-am dãruit-o lui Dennis, cãþe-lul nostru drag, în primele sale zilede stat la noi în bucãtãrie. (Ca sãse simtã în siguranþã, ca sã îi þinãde cald micului guguºtiuc ºi sãnu îi fie teamã în nopþile ploioa-se). Dennis o pãzea cu sfinþenie,ne mârâia straºnic dacã încercamsã i-o luãm ºi o þinea într-un col-þiºor al lãdiþei lui de lemn. Da,chiar lãdiþa aceea în care primã-vara tata pune rãsadurile de ro-ºii, vinete ºi ardei, aliniate ca laarmatã în aºteptarea întâlnirii cubrazda. Revenind la câine ºi lasoarta dramaticã a Irinei, Dennisa luat mult prea în serios rolul depaznic al pãpuºii, pãzind-o strânsîn colþii sãi, Irina a ajuns sã fiesfâºâiatã ºi cred cã a plâns biatade ea, dar eu nu eram acolo sã o

aud, intrasem în clasa a X-a ºiemoþiile adolescentine mã cople-ºeau, cum aº fi putut sã îmi amin-tesc de o pãpuºã, fie ea ºi pãpu-ºa prietenã a serilor ploioase dela T.

Ploaia asta mã duce cu gân-dul departe departe. Tocmai învremea când navetiºti fiind cutoþii, mergeam duminicã seara,dupã ce coboram din tramvai, lacofetãria Leonora sã ne cinsteas-cã tata cu prãjituri. Eu fiind ceamai micã din trib, aveam voie sãcer ce vreau cu o singurã condi-þie. ªi acum îmi rãsunã voceamustãcioasã a lui tãticu în urechi:îþi cumpãr Ora 12, dar o mã-nânci!... Of, da, abia dacã ciugu-leam din ea, ºi mama trebuia me-reu sã deschidã geanta (lumeanedescoperitã ºi de diminesiuniinfinite a genþii mamei) în careavea vreo pungã rãtãcitã pentrudepozitarea prãjiturii cu ciocola-tã, ciugulitã ºoriceºte pe o latu-rã, ºi cu glazura aceea de zahãr ºicacao întãrit, ronþãitã în întregi-me. Mâncam aproximativ trei ziledintr-o prãjiturã de cofetãrie, dardacã o mânca mama ºi nu o maigãseam în frigider, plângeamdupã ea cam acelaºi numãr apro-ximativ de zile.

Ce era ciudat la mine, era fap-tul cã nu schimbam niciodatãprãjitura, nu aveam curaj sã în-cerc altceva, mereu aceeaºi prãji-turã, niciodatã friºcã, niciodatãeclere, savarine sau diplomat, cutoate îmbierile mãmicii. Eram fer-mã pe poziþii. ªi în prezent mãconfrunt cu aceeaºi teamã de nouºi netestat. Nu îndrãznesc nicio-datã sã încerc altceva.

Dupã prãjiturele, se deschi-deau din nou umbrelele ºi traver-sam intersecþia spre casã cu to-þii, eram perfect protejatã subumbrela dreaptã þinutã ferm demama mea.

ªi încã plouã, dar nu poate sãºteargã copilãria mea dragã cuplitã, cu nuc ºi coteþ de gãini caree tot pe-aici, e undeva suspen-datã ca un moment etern, nu poatefi ºtearsã de nimeni ºi nimic. Co-pilãria mea rãmâne mereu aceeaºiºi eu sunt mereu acolo, mereu înnuc, sau bine poate sunt doar cucapul izvorând din albul unui norºi mã privesc pe mine însãmi ºida, sunt mereu aceeaºi, am me-reu cartea cu poveºti în mânã ºideseori mama mã pierde, mã cau-tã repede sau doar mã sunã pemobil ºi mã întreabã dacã mi-ebine, dacã am mâncat ceva cald,în timp ce vocea lui tata se audemai groasã pe-acolo prin bucãtã-rie, aranjând un vraf de lemne ºispunând printre dinþi: lasã fã fataîn pace!

Visul dintr-unschelet de crin

întârzierile ne-adunã spremarginispre zidul coloratde-o tainã

extaziazã-tecât aerul te rãsfaþãTimpul e atât de cumsecadeîncât te recunoaºte ºi teînsoþeºtecredincios ca un câinece moare odatã cu tinedeparte de casãîntr-o pãdure din copilãrie

ce crezi tu cã ar fi o simulareeste de fapt liniºtea ultimuluisomnce-a rãtãcit în ochii tãi închiºiimaginea coloratãa cerului ce te-a rãsfãþat destul

nezugrãvit ai rãmas

(ochii verzui-maroniisinguratici)ºi-nveþi în etercum trebuie sã fiiun vis ce se regãseºteîntr-un schelet de crin

Superbedestrãmãri

moara vântuluitrece în mãciniºul plin depromisiuniºi aºa cum ºtimtotul se rostogoleºte prinpulberiîn cãutarea liniºtii desãvârºite

pasãrea e-n zborul împlinitcu formele ce nu s-au definitºi-n visele nopþiise petrec superbele noastredestrãmãri

zboruldin cerul de dincolo de noria fost inventat pentru greºelilenoastrecu puterea inocenþei din ochiicopiilor

orice intuiþieprovine din remuºcãriºi din cãutãrile fiecarelui nostruintimpânã murim

sã dãmdestrãmându-ne cãtre cevaprezenþa noastrã de aicice ne-a cotropit

stângace ºi promiþãtoare

Iluzoria hranãlumea e a lora celor mulþineîmpãcaþi în veci cu soarta lorpentru cã s-au neglijatºi nu mai ºtiu acumunde s-aºeze suferinþa zilnicãa iluziei

sau cine ar putea sã treacãcu bagaje cu totîn neliniºtea personalãa fiecãruia

un fir de iarbã se poate oglindiîn strãlucirea ochilor obosiþice l-au privit pentru prima oarã

pentru cã timpul nu existã(toate se aflã)ceasurile instabile ale apelor

interesate de noua caleºi-au ales în vis

poeme de Teodor Predaun alt timp dintr-o luminãce nu-l mai intereseazãcum se poate rata

singularitatea primãverii

albul carierelor de vareste-n pudoarea câmpieide pe capacul funerar al crinuluial cãrui sânge incolorinspirã coroana-mpãtimitã ainfinituluice-n sine abia de se mairecunoaºte

pãsãrile în zbor se hrãnesccu cãptuºeala vântuluiºi-o ciugulescinspirându-ºi calea spre sudsau cum ar fi depãrtarea morþiilorîn fricã ºi însingurare

eu prefer strãlucirea ruguluimobil ºi caldjoc al peºtilor noctambulice se ascund în umbra apeide undã fãrã de sfârºit

iluzoria hranã a sufletuluieste pudoareace ne ajutã sã trecem prin noicând suntem sãraci ºi fãrãsperanþã

Holografia noastrã

Jiulneliniºtit ºi þâfnosprin alaiurile mele adolescentine

noapteas-a înfrãþit cu sângele meude visãtor rãzvrãtit ºi naivpeste somnul lichenilorce doreausã-nveºniceascã legãnarea lorstatornicãcu boarea târzie a toamnei

sunt fericitpentru cã firul de iarbãºi-a amintit de minecã am întârziatîn vara lui secetoasãºi cu tupeul sãu inocentm-a luat de mânã ºi mi-a ºoptitcum o sã facemsã izbândim împreunãpânã la Moarte

imaginile melesunt rãspândite peste totºi-n sufletul firului de iarbãsensuri partajate de infinitîn holografia noastrã

Undelepe aicitrecereaeste o umbrã plinã de temeriiar eu sunt vulpeamirosind mãruntaielece m-au îmbolnãvitºi m-au pãrãsitpuþin câte puþin

cum sã participi ºi sã fii activcând pregeþi ca o stâncãîntr-un regret al dublei împãcãri

aºtept învierileºi eu printre ele sunt o ranã pecerul siniliuce ºtie cum vindecarease trage dintr-o durere pãrãsitã

undele aºteaptã Marele Târziuîn palide treceri comune

ostrovul meutãcut ºi sfâºiatce-ncearcã nãucitpe toate-n sine sã le copiezesã nu le mai pãstreze

ele

tris

tic

ă


ec

tu

ri

nnnnn LUIZA MITU

„Trebuie sã ai încrederesã te arunci în vid.

ªi ceva va apãrea”.(Claude Régy, Dans le

desordre, 2011)

Nu este uºor sã scrii despre Claude Régy fãrãsã-i fi vãzut niciunul

dintre spectacolele regizate. Estefãrã îndoialã o formã de trãdare.Dar scriitura sa este ea însãºi unspectacol, un spaþiu în care men-talul creeazã imaginaþia, o explo-zie a tãcerii, a vidului, a cuvântu-lui, a respiraþiei dintre umbrã ºiluminã. Nu gãsesc mai potrivitpentru ceea ce spun acum decâtstarea contradictorie, de exaltareºi mâhnire, care o face pe Made-leine Renaud sã refuze de a mairepeta experienþa propriului roldin L’Eden-Cinema; rolul-mut pecare Marguerite Duras îl scriespecial pentru ea; figura mameivãduvã ºi omniprezentã. A muritfãrã sã fi descoperit forþa tãce-rii. Teama ei de tãcere fusese tea-ma ei de moarte (Claude Régydespre Madeleine Renaud înDans le désordre, Actes Sud,2011, p. 121).

„Nu sunt un intelectual”,afirmã Régy în cartea Dans ledésorde. „Am început sã citescDostoievski la 27 de ani”. Régyse naºte în 1923 la Nîmes. Men-torii lui au fost Charles Dullin,Michel Vitold ºi Tania Balacho-va. Realizeazã prima punere înscenã în 1952 cu un text de Fede-rico Garcia Lorca. Abandoneazãstudiile în drept ºi ºtiinþe politicede la Alger ºi Lyon ºi fuge la Pa-ris (Parisul era ocupat. Peste totsoldaþi, uniforme, bariere. Totulera interzis. Germanii încã bom-bardau cartierul de la Chapelle,povesteºte Régy în Dans ledésordre) cu o carte de identita-te falsã. Îi trimite tatãlui sãu oscrisoare pe când acesta era mili-tar prizonier dupã rãzboiul din’40, în care îi cere acordul de aface teatru. Primeºte un rãspunsnegativ printr-o scrisoare trimisãmamei sale ºi îi este retrasã susþi-nerea financiarã. Îºi câºtigã exis-tenþa practicând diferite slujbe.Începe sã regizeze piese ale scri-itorilor contemporani, gust carea venit din necesitate, mãrturi-seºte Régy. În anii ’60, când vro-ia sã facã teatru, în vogã erau Be-ckett, Ionesco1 ºi mai târziu Ge-net ºi Adamov, dar aceºtia aveaudeja scenariºti. Refuzã sã monte-ze teatrul politic al lui Brecht sauteatrul angajat al lui Sartre. Des-coperã întâmplãtor pe o pancar-tã a unui teatru din Paris douãtexte de Harold Pinter L’Amantºi La Collection ºi hotãrãºte sãle monteze. Nefiind vorbitor delimba englezã obþine traducereatextelor ºi permisiunea de a lepune în scenã la Teatrul Herber-tot cu sprijinul lui Delphine Sey-rig, Michel Bouquet, Jean Roche-fort ºi Bernard Fresson. France-zii cred cã este debutul lui Pinter

Claude Régy, de la punereaîn scenã la jocul conºtiinþei

la Paris (prima piesã a lui Pinter,pusã în scenã la Paris la Théâtrede Lutèce este Le Gardien). Seduce vestea cã Régy pune în sce-nã autori contemporani strãini ºiîncepe sã primeascã o mulþime demanuscrise anglo-saxone. Creea-zã piese de Saunders, Stoppard,Bond, Osborne, Storey, toatãgeneraþia de autori britanici carese autointitulau „tinerii colerici”,stare pe care o împãrtãºea ºiRégy la acea vreme. Apoi se ori-enteazã spre scriitorii germani:era epoca lui Werner Schroeter,Wim Wenders, pentru Régy epo-ca lui Peter Handke, dar ºi spreautorii ruºi ºi americani iar apoispre autorii nordici: GregoryMotton, Jon Fosse (cu care are olegãturã aparte), Tarjei Vessas2 .Creeazã douã piese ale lui Mau-rice Maeterlinck. Lucreazã cu Lon-sdale, Delphine Seyrig, Sami Freyla Theatre Antoine, Depardieu(cu el colaboreazã de trei ori înSauvés de Edward Bond, Homede David Storey, Isma de Natha-lie Sarraute), Jeanne Moreau.

Claude Régy considerã cã li-niile de forþã care i-au determinatmunca sunt: L’Amainte anglai-se de Marguerite Duras, La Che-vauchée sur le lac de Constan-ce de Peter Handke, (înainte caRégy sã creeze La Chevauchéevede la Paris o reprezentare a pie-sei Gaspard de Petre Handkepusã în scenã de Peter Brook,însã nu reuºeºte sã vorbeascã deacest spectacol cu Brook) tradu-cerile din Biblie: Paroles du sageºi Comme un chant de DavidHenri Meschonnic, Quelqu’unva venir de Jon Fosse, 4.48 Psy-chose de Sarah Kane.

A scris: L’ordre des morts,1999; Espaces perdus, 1998;L’état d’incertitude, 2002; Au-

delà des larmes, Claude Régy,Les solitaires intempestifs, 2007;Dans le désordre, 2011.

Scriitura, corpul,teatrul

Mirarea permanentã îl carac-terizeazã pe Régy. Cãutarea mis-terului lumii. Pentru Claude Régypiesa de teatru este o scriiturã. Ascrie o imagine înseamnã a scrietãcerea – legea scriiturii pentruRégy. (Un cuvânt pe o paginã ºiiatã teatrul, spune Sarah Kane;Meschonnic vorbeºte despre oteatralitate inerentã scriiturii).Interesul lui Régy este ca spec-tatorii sã-ºi imagineze piesa de te-atru pe scenã ca ºi cum ar avea înfaþã textul scris, de a ajunge lamultitudinea de stãri diferite pecare le poate capta sau inventaconºtiinþa spectatorului. Margu-erite Duras vorbeºte de masaneagrã a scriiturii. Pentru Régyteatrul este aceastã masã neagrã,masa necunoscutului, un soi deneant primordial, ceea ce scapãnivelului nostru de percepþietulbure, un spaþiu al incertitudi-nii (explozia permanentã a spa-þiului incertitudinii – Salman Rus-hdie) din care se naºte ritmul in-terior al scriiturii ºi care pune înmiºcare gândirea. Teatrul este un

spaþiu al incertitudinii. Ceea cerãmâne potenþial în scriiturã de-vine spaþiul în care actorul joacã.A pãtrunde acolo unde conºtiin-þa ºi inconºtientul au uitat sã sesepare. A locui virtualitatea per-mite creºterea exprimãrii comple-xitãþii.

Rolul actorului în viziunea luiRégy nu este acela de a interpre-ta un personaj într-un decor, ciactorul trebuie sã gãseascã di-mensiunea unde nu se aflã acestpersonaj. Este un vid infinit. Vi-dul de care vorbeºte fizica cuan-ticã ºi care nu este un gol. În else agitã toate potenþialitãþile. Noirespirãm forþa vidului. Actorultrebuie ºi nu trebuie sã fie acestpersonaj. Aceastã dualitate cre-eazã spaþiul. Actorul se aflã laintersecþia echilibrului ºi dezechi-librului. Intersecþia este locul încare contradictoriile coincid. Ac-torul nu se poate miºca, nu poa-te vorbi cu adevãrat fãrã sã fi tre-cut mai întâi prin imobilitate ºiprin liniºtea interioarã. Imobilita-tea este asemenea scriiturii, o sta-re de ascultare (Jon Fosse). As-cultarea privilegiazã pasivitatea,relaxarea.

Actorul este ecoul senzaþieicare a precedat scriitura, sonori-tatea cuvintelor, ritmul, respira-þia, vibraþia vocii, toate fiind înlegãturã cu partea subteranã aconºtiinþei.

Régy este împotriva teatruluideclamatoriu, în care se vorbeº-te tare, în care actorii se agitã pescenã. A vorbi tare, a se agita în-seamnã pentru Régy a lucra pen-tru ochi, pentru ureche. Trebuiesã inventãm un ochi pentru o altãviziune, ochiul spiritului careschimbã raportul nostru cu rea-lul, sã miºcãm alte praguri.

Régy lucreazã cu aceste pra-guri. Pragul unui altfel de ochi,unui altfel de auz, pragul conºtiin-þei. Nespusul, liniºtea, lumina,umbra care sunt transmise altfeldecât prin cuvânt ºi altfel decât

prin sens. Este o transmisiunesecretã de care sunt capabili oa-menii, crede Régy.

Régy lucreazã asupra frontie-rei fragile a unui spatiu-timp undetotul se poate bascula în umbrãsau în luminã. Umbra favorizeazãposibilitatea schimbãrii între ele-mente aparent opuse. Lumina neajutã sã ne întrebãm asupra natu-rii realului. Umbra este un pasajde la o stare de luminã la o altãstare de luminã. Partea invizibilãde luminã pe care umbra o conþi-ne. Prin alternanþa ºi melanjul lu-minii ºi obscuritãþii se opereazãfuziunea contrariilor. Împlinireamarelui mit moarte-renaºtere.

Gândirea singurã nu are ob-iect de reprezentare, spune Régy.De aceea este nevoie de unifica-rea corpului ºi a gândirii. Spiritulfuncþioneazã prin memoria corpu-lui. Corpul simte aceastã emana-þie a spiritului ºi o reconstituie.Deci îºi imagineazã. Sã percepi uncorp, corpul actorului ca ºi cumar fi unul imaginat.

Régy lucreazã asupra realitã-þii virtualului. Modul în care sãredãm subtilitãþile, senzaþiile mul-tiple ºi instabile. În fecunditateainvizibilului se aflã o imensã ma-terie.

În teatru Régy cautã o exten-sie a inteligenþei aflatã la antipo-dul raþiunii. Ca ºi cum am fi puºiîn faþa unui zid ºi am cãuta miº-carea unde înceteazã credinþa înrealitate, aºa cum este perceputãde simþurile noastre ºi atunci zi-dul începe sã tremure.

Se aflã în noi un dublu careopune rezistenþã acestei reali-tãþi. Spaþiul în care se joacã, spu-ne Régy, trebuie sã fie mai maredecât cel rezervat publicului;nicio separare între public ºi sce-nã. Apropierea public-scenã estemai importantã decât decorul.Singurul spaþiu între scenã ºispectator este imaginaþia.

Corpul T

Numãrul 3/2012 al revistei deliteraturã „Corpul T” are în cen-tru o dezbatere cu tema „Cerce-tarea literaturii în mediul univer-sitar”, la care au participat An-drei Bodiu, Rodica Ilie, Alexan-dru Muºina, Dragoº Varga, Geor-ge Ardeleanu, Caius Dobrescu,Ion Simuþ, Andrei Terian ºi Vasi-le Spiridon, având ca mizã trans-formarea scrierii creatoare ºi a tra-ducerilor literare, într-o oportu-nitatea educaþionalã, care sã poa-tã dezvolta chiar ºi un doctorat,aºa cum se întâmplã în alte þãri. Oparte consistentã a revistei o re-prezintã recenziile ºi cronicile lavolume nou apãrute, precum Per-vertirea de Cristina Nemerovschi

(roman, Ed. Herg Benet, 2012)sau gringo al lui Radu Neniþes-cu (poezie, Ed. Casa de pariuri li-terare, 2012). La pagina 59 îºi faceloc un interviu inedit cu poetaDoina Ioanid despre concreteþeapoeziei: „Mi se întâmplã sã adunfrânturi de poveºti, imagini, sen-zaþii ºi sã le las sã stea acolo înã-untrul meu. Convieþuim o vreme,pânã când are loc declicul ãla carele transformã în poeme.” (D.M.)

Tribuna

Revista bilunarã „Tribuna”promoveazã în numãrul 244 edi-þia îngrijitã ºi prefaþatã de Simo-na Popescu Opere - Gellu Naum(volumele Poezii, 2011 ºi Prozã,2012). La acest demers au contri-buit Ion Pop, Ovidiu Pecican ºi

ocheanul întorsocheanul întorseditorul însuºi: „Avem acum, însfârºit, un ansamblu restituit îndimensiunile ºi structurile saleoriginare, lãmuritor ºi pentru „va-riaþiunile” propuse de poet pelungul parcurs al operei, care acunoscut atâtea permutãri ºi re-contextualizãri în sumarele cãrþi-lor succesive.” Pe Ovidiu Peci-can îl întâlnim în acelaºi numãr,de data aceasta ca autor al volu-mului Acorduri ºi dezacorduricritice: întâmpinãri ºi comenta-rii (Ed. Ecou, 2012) recenzat deCezar Boghici. La rubrica „Meri-dian” avem un grupaj de poemede Appolinaire în traducerea re-marcabilã a lui ªerban Foarþã. Vir-gil Stanciu ne prezintã premiulNobel pentru literaturã, ce i-a re-venit anul acesta scriitorului chi-nez Mo Yan. (D.M.)

Claude Régy este un Anubisal teatrului contemporan. Figuralui Anubis îl pasioneazã pentru cãreprezintã cãutarea naturii ambi-gue între umbrã ºi luminã. Miºca-rea creatã între stãrile de existenþãaparent opuse. O lume în acelaºitimp celestã ºi subteranã.

1 La pagina 153 din Dans le de-sorde Régy face precizarea cã JeanJacques Gautier s-a înºelat în pri-vinþa tuturor autorilor apãruþi sub„domnia” lui, în special Beckett, Io-nesco (târziu recunoscut-prea târ-ziu), Genet ºi Pinter.

2 Pe 3 noiembrie 2012, în cadrulFestivalului de toamnã de la Paris, lateatrul Odeon s-a jucat Voguer parmiles miroirs, fragmente din romanulLa Barque le soir de Tarjei Vesaas,adaptare dupã Claude Régy, tradu-cere din norvegianã de Régis Boyer;cu Yann Boudaud, Olivier Bonnefoy,Nichan Moumdjian.


ec

tu

ri

Dissidentia, blogul AneiMaria Cãtãnuº (disi-dentia.blogspot.ro),

este dedicat fenomenului disiden-þei anticomuniste în Europa Cen-tralã ºi de Est, temã care, deºi pri-meºte în continuare toatã atenþiadin partea specialiºtilor, nu estesuficient de supusã dezbaterii ºianalizei în rândul opiniei publiceºi al mass-media. Utilizând mate-riale publicistice ºi istorice (Ar-hivele Naþionale ale României,lucrãri specializate, interviuri),Ana Maria Cãtãnuº aduce citito-rilor, fie ei familiarizaþi cu istoriadisidenþiei sau mai puþin con-ºtienþi de aceasta, portrete ºi bi-ografii ale celor mai mari repre-zentanþi ai disidenþei române ºiest-europene: Mihai Botez, Ana-toli Marcenko, Doina Cornea,Gheorghe-Calciu Dumitreasa ºimulþi alþii.

Pe lângã biografiile bine do-cumentate ºi minuþios alcãtuite,sunt aduse la cunoºtiinþã ºi câ-teva noutãþi editoriale legate desubiectul disidenþei, studii spe-cializate, conferinþe, precum ºiarticole ce dezbat influenþa inte-lectualilor din anii comunismului.Contestarea principiilor impuseideologic nu a rãmas fãrã rãs-puns, iar implicarea oamenilor de

dissidentiaculturã în denunþarea metodelorpolitice nu a beneficiat din pãca-te de toatã atenþia meritatã. Înarticolele sale, Ana Maria Cãtã-nuº reuºeºte sã sublinieze acestaspect ºi sã aducã mai multe in-formaþii despre felul în care per-sonalitãþile culturale au acþionatîn condiþiile oprimãrii: „Uneori, ochemare tardivã este un act dehar divin care opereazã în noi cuo forþã invincibilã. Ea ne împingela acte de eroism, care, pentruomul comun, par acte de nebu-nie. ªi sunt privite sub specia lu-mii, cãci înþelepciunea lumii aces-teia, cuminþenia ei se reduc ladeclararea principiului conservã-rii ca suprem principiu de exis-tenþã” (Gheorghe Calciu Dumi-treasa). Autoarea blogului în-deamnã la (re)descoperirea aces-tor intelectuali ºi aprecierea acti-vitãþii lor disidente care, de mul-te ori, a fost recunoscutã ºi deOccident.

Biografiile disidenþilor, fie eidin România, Polonia, Ungariasau Cehoslovacia, sunt foartebine alcãtuite, Ana Maria Cãtã-nuº prezentând atât viaþa ºi acti-vitatea acestora dinaintea instau-rãrii comunismului, cât ºi lucrãri-

le prin care aceºtia au intrat înatenþia partidului, încercând înacelaºi timp sã explice controver-sele legate de condiþia lor ºi res-pectul pe care îl meritã. O mareatenþie este acordatã lui MihaiBotez ºi Doinei Cornea, douã dinfigurile cele mai emblematice aledisidenþiei anticomuniste în spa-þiul românesc: „Mã mai întrebdacã într-o societate avem oaredreptul sã ramânem indiferenþi laoprimare, minciunã, nedreptate.

A nu le denunþa ar însemna oare-cum a participa la consolidarea,dacã nu chiar la sãvârºirea lor, caautori morali” (Doina Cornea)

Chiar dacã în România amploa-rea disidenþei nu a atins nivelulaltor state europene, contribuþiaoamenilor de culturã care au ac-þionat în aceastã direcþie nu tre-buie minimizatã ori ignoratã. Defapt, personaje precum PaulGoma, Doina Cornea sau DorinTudoran ºi-au exprimat în mod

nnnnn GABRIEL NEDELEA

Gellu Naum. premise pentruo lecturã ondulatorie

Roland Barthes credeacã „literatura, oricare arfi ºcolile de la care se

revendicã, este absolut ºi cate-goric realistã: ea este realitatea,adicã lumina intrinsecã a realu-lui”1 . Sugestia mijlocirii realuluiprin literaturã ºi realitate deschi-de perspectiva unei stratificãrisau a unei configuraþii fractale cepoate fi foarte ofertantã pentru acoordona interpretarea unui textsuprarealist. Cei doi termeni dintitlul acestui capitol, infrarealita-te ºi suprarealitate, sunt vertebre-le unei lecturi ce are reflexul coa-gulãrilor de imagini purtãtoare defreneziile trãirilor ºi de frumuse-þea convulsivã a cotidianului.Putem spune ºi cã sunt douã vi-ziuni complementare, douã su-prafeþe care se reflectã una încealaltã pe o verticalã ce descrietendinþa ascensionalã ºi, totoda-tã, de interiorizare manifestatã înpoezia lui Gellu Naum – acel inte-rior-exterior invocat de poet ºi deunii dintre exegeþii sãi.

Probabil, cel mai uºor ºi cel maicorect din punct de vedere teo-retic ar fi sã descriem periplul dela realitatea imediatã la suprarea-litate, prin infrarealitate, folosin-du-ne de analogia cu drumul strã-bãtut de la „vedere” la „viziune”.În acest sens, Cãtãlin Ghiþã, înurma unor ample sugestii biblio-grafice, conchide cã „vederea nupresupune decât ordonarea rea-lului, includerea acestuia într-unsistem referenþial, pe când viziu-nea înseamnã, în cel mai înalt

grad, modificare existentului,chiar substituirea completã aacestuia (între-o primã fazã a in-terpretãrii; ulterior viziunea vadesemna ºi perceperea totalitãþiifenomenologice a universu-lui)”2 .

Însã problema este mult maicomplexã în cazul suprarealismu-lui. Infrarealitatea nu se suprapu-ne cu vederea dar o conþine înanumite doze, în timp ce supra-realitatea cunoaºte vederea nu-mai prin intermediul hazarduluiobiectiv. Este ciudat sã observãmcã în sânul aceluiaºi text coexistãdouã tipuri de poezie total anta-gonice: „poezia fotograficã cetinde spre observarea ºi analiza-rea obiectului, fãrã ca acesta sãfie dinamizat” ºi „poezia cinema-ticã ce surprinde o dinamicã aformelor (ultimele având ca esen-þã alteritatea)”3 . Poate cã înaceastã ordine de idei ar trebuiurmãritã desfãºurarea autobio-graficã din poeziile lui GelluNaum. Revenind la problema ini-þialã, luãm cunoºtinþã ºi de câte-va din sugestiile lui Jean Burgoscare realizeazã o amplã poeticã aimaginarului aplicabilã universu-rilor supararealiste, plecând de lafertila opoziþie dintre cuvintele înlibertate ale lui Marinetti ºi cu-vintele care fac dragoste ale luiBreton4 – dihotomie ce poate fiextrapolatã ºi la nivelul imaginilor.

Trecerea de la infrarealitate lasuprarealitate este continuã ºidiscontinuã în acelaºi timp, exactca în cazul particulelor de lumi-nã. În consecinþã, opþiunea noas-trã nu poate fi decât pentru o lec-turã ondulatorie bazatã pe o aten-þie distributivã, pe o atenþie si-

multanã ce deconspirã resorturi-le celor douã dimensiuni pe carele-am enunþat. Pentru ce bun oastfel de distincþie? Dezvãluireaacestui spaþiu intermediar al tex-tului ºi al lecturii ( în speþã infra-realitatea) ne apropie de „realul”ultim aºa cum îl percepe GelluNaum în textele sale din Întrebã-torul ºi Calea ºearpelui, un realce ascunde de realitate un spaþiuimens (al inconºtientului) reve-lat numai prin vis ºi poezie. Con-siderãm cã termenul de infrarea-litate apare ca o treaptã premer-gãtoare suprarealitãþii, ca o dis-ponibilitatea liminarã.

Termenul de infrarealitate afost folosit în critica româneas-cã, însã nu a fost teoretizat în nici-un fel, ci s-a considerat cã se în-þelege de la sine care este sensulpe care îl are sau cã se pliazã dupãuniversul cãruia îi este atribuit.Marin Mincu, în cãutarea zone-lor inedite pe care le acceseazã

Gellu Naum din sferele încã ne-exploarate pânã la el ale realului,afirmã: „Metoda oniricã vizeazão infrarealitate cum spune IonBarbu, prin intensificarea haluci-natorie a realului ºi forþarea aces-tuia ca obiect la fel de real carealitatea visului. Poetul e preo-cupat sã transfere asupra cu-noaºterii noua operaþie transfor-matoare, ca supremã tentativã apoeticului de a-ºi apropia terito-rii limitrofe; el investigheazã me-diumnitatea cosmoticã a elemen-telor”5 . Criticul nu face decât sãocoleascã termenul de „supra-realitate” pe care îl înlocuieºte cucel nou, acesta neavând funcþiade aplanare a acelui univers carese rupe de cotidian ºi de realitatepãstrând însã aceeaºi vedere lu-cidã, fenomenologicã – dupã cumam numit-o. Mincu vede în oni-rism singura cale de acces spreacest „spaþiu”, însã schema saeste simplistã întrucât nu existãelemente ale visului de fiecaredatã când eul este plasat în acestplan, nici mãcar ale reveriei sauale somnului. Sunt poeme în carevederea se transformã în viziunefiind declanºatã de ceva din rea-litatea datã ºi printr-o stare inter-mediarã de „dereglare” a meca-nismelor obiºnuite se ajunge într-o suprarealitate care se structu-reazã dupã propriile reguli, auto-generându-se din particule derealitate disparate în real.

Aceeaºi suprapunere între ceidoi termeni apare ºi la Alistair IanBlyth care îºi numeºte prefaþa lavolumul bilingv Vasco da Gama,apãrut la Editura Humanitas,chiar „Suprearealul ca infra-real”fãrã a explica aceastã mutaþie.

Dacã s-a observat o schimba-re majorã în poezia lui GelluNaum odatã cu volumul Athanoracest lucru a fost posibil tocmaipentru cã în acel moment poetulîºi reconfigureazã „geometriapersonalã”, îºi îmblânzeºte „ge-ografia” cu toate straturile ºi su-prafeþele sale. Însã, în continua-re simpla emergenþã a textuluieste încãlcatã de o reordonare dintoate încheieturile, iar spaþiul tex-tului este absorbit de cel al „acþi-unilor” propriu-zise. Anul 1968nu este un prag în creaþia nau-mianã. Scrierile în „prozã”, ante-rioare chiar anului 1950, relevã oorganicitate e viziunii sale carese limpezeºte odatã cu trecereasimbolicã prin „cuptorul alchi-mic”. A devenit deja un cliºeu înexegeza naumianã sã vorbeºtidespre alchimie, însã poetul aprivit în concret latura ezotericãa cunoaºterii, iar cãutãrile ar tre-bui sã aibã loc nu la nivelul for-mei ci în intimitatea suprarealitã-þii sale, în acel spaþiu al textuluiunde infrarealitatea se întretaiecu suprarealitatea.

Parcã urmãrit de spaima cã nuva mai gãsi drumul spre „supra-realitate”, Naum duce povaraunei rememorãri care uneori sepreface în recapitulare propriu-zisã. În aceastã ordine poate fianalizatã ºi reluarea unor poemeanterioare sau ideea antologiilorîntocmite chiar de poet în careordinea este schimbatã dar tex-tele sunt aceleaºi, cum este cazulvolumului Athanor care se înche-ie cu „fragmente” din Vasco daGama.

1 Roland Barthes, Plãcerea tex-tului. Roland Barthes despre RolandBarthes. Lecþia, traducere de SorinaDãnilã, Ed. Cartier, Chiºinãu, 2006,p. 209.

2 Cãtãlin Ghiþã, Lumile lui Argus.O morfologie a poeziei vizionare, Ed.Paralela 45, Piteºti, 2005, p. 17.

3 Idem., p. 47.4 Jean Burgos, Pentru o poeticã

a imaginarului, Traducere de Gabrie-la Duda ºi Micaela Gulea, Ed. Uni-vers, Bucureºti, 1988, p. 52.

5 Marin Mincu, op. cit., p. 47.

public dezacordul faþã de doctri-na comunistã, fapt pentru care ausuferit pedepse ce doar în formalor cea mai indulgentã au inclusinterzicerea publicãrii. Arestul ladomiciliu sau în închisorile comu-niste, urmãrirea ºi recurgerea laemigrare sunt doar o parte dincondiþia intelectualilor disidenþiromâni. Ana Maria Cãtãnuº evi-denþiazã foarte bine impactul so-cial ºi cultural pe care aceºti scri-itori l-au avut într-o Românie con-strânsã de regulile Partidului.

Roxana Roºca


ec

tu

ri

nnnnn DANIELA MICU

Igor Ursenco, S.T.E.P., HergBenet Publishing, Bucureºti,2011.

Igor Ursenco (n. 9 februa-rie 1971), scriitor, traducã-tor, scenarist ºi critic de în-

tâmpinare este membru al Uniu-nii Scriitorilor din Republica Mol-dova. Multiplele sale valenþe,atât în sfera filologicã, cât ºi încea realã (trader de instrumentemobiliare), culmineazã cu cea deactor, într-un rol din pelicula „Oneof the Hollywood Ten”, apãrutãîn anul 2000, în regia lui Karl Fran-cis. Culegerile sale de eseuri, Teo-e-retikon ºi apoptosium, au fostnominalizate în 2009 ºi 2010 prin-tre „Cãrþile anului” de cãtre site-ul boom-lit.com. Anul acesta apublicat douã volume, unul deeseuri trans-culturale, EgoBes-TiaR, ºi altul de prozã scurtã,S.T.E.P.

S(finþi).T(eroriºti). E(pilepti-ci).P(oeþi). a apãrut la edituraHerg Benet, înfiinþatã în 2010,care i-a publicat ºi pe scriitoriigeneraþiei tinere, Aleksandar Stoi-covici, ªtefan Bolea, Sorin-MihaiGrad ºi Cristina Nemerovschi.Cele 23 de proze scurte, câte arevolumul, prezintã situaþii even-tuale, la fel de diferite în conþinut

eventualitatea unei realitãþi extensiveºi stil, ca ºi experienþele autoru-lui din variile domenii în care aîncercat sã se impunã. Sunt lega-te însã de firul roºu al neologis-melor ºi al multiplelor lecturi evi-denþiate extatic, ce creeazã o oa-recare indispoziþie a lecturii, pre-cum ºi prin o atitudine atrasã deocult ºi suprarealism. Igor Ursen-co încearcã sã ajungã la bazã princrearea expresã a unor termeni„vizionari” (S.T.E.P.) precum ºi aunor formule matematice de cal-culare a „imaturitãþii masculine”printre altele, „dar cui i se poateincrimina faptul cã îºi aduce îm-bunãtãþiri propriei sale fundaþiiexpuse vulnerabilitãþilor de totfelul” (proza scurtã, ce dã titlulcãrþii). Astfel, sfinþii, teroriºtii,epilepticii ºi poeþii (S, T, E ºi P)sunt jertfe pentru a ajuta la cu-noaºterea ADN-ului existenþial ºi„spargerea codului mistic” alacestuia, iar „P(A+B)=P(A)+ P(B)-P(AB)” este formula de calcul aprobabilitãþii naºterii unui „loser”pe lume. Alte proze „cârcotesc”gratuit pe marginea problemelorde cuplu ale lui Brad Pitt ºi aleAngelinei Jolie, sau despre rela-þia extraconjugalã a „preºedinte-lui” cu blonda „ministrã ecologi-cã” : „cel care venise primul din-tre toþi era Ministrul turismuluisau cel al Mediului ºi Ecologiei.Mai exact «ministra ecologicã»,amanta neoficialã a Preºedinte-lui de care toþi erau extaziaþi într-un hal fãrã de hal.” (Pastel eco-logic).

Dupã porþia de cancan ºi eco-logie este abordatã o temã maiprofundã, ce þine de evoluþia su-fletului. Autorul anunþã printr-unmemento din Infernul lui Dantereinterpretarea cãlãtoriei sufletu-lui prin cele ºapte vãmi. Cãlãtoriase face palpabil, cu un autocarmodern, dotat inclusiv cu spaþiuseparat, închis ermetic, pentrufumãtori, alãturi de alþi pasagericare se pierd pe rând la câte unadin vãmi. Trupurile lor sunt ridi-cate de Cerberi mafioþi, iar Styxuleste reprezentat de Marea Nea-grã. Cãlãtoria are însã un(ne)aºteptat happy-end în sala dereanimare, unde se revine în lu-mea realã, în urma unui tragic ac-cident rutier, ai cãrui supravieþui-tori erau povestitorul ºi un copil,cu care se simte îngemãnat în

urma tragediei: „Ne-am zâmbit,aproape în acelaºi timp, exact caGemenii primordiali de la facereaoriginarã a Lumii!” (Vãmile).

Colecþionarul (mini-detectivesoteric) are un uºor iz deSüskind. Este povestea unui vio-lator care ucide pentru a-ºi creapropriul bestiar, în centrul cãruiasã se afle un animal nemaivãzut„un monstru vivid, similar unuisfinx uriaº dar care, în locul în caretrebuia sã i se profileze burta,avea un clopot transparent, um-plut cu tot felul de animale ºi pã-sãri, chiar insecte”. Pe lângã pre-zenþa suprarealistã apar o mulþi-me de elemente freudiene - ºar-pele ca reprezentare falicã, lovitpânã la golire de carapacea uneiþestoase, explicatã ca fiind defapt „o placentã femininã, secþi-onatã ºi tãbãcitã pânã la densita-tea unei carapace de þestoasã”;„organele genitale ale unei gra-vide, mãrunþite pânã la dimensi-unile furnicilor” etc.. La acestepãrþi ale corpurilor victimelor,procesate astfel încât Cassandracea oarbã sã le simtã la atingereca pe niºte animale, se adaugãintervenþii ce amintesc de magie(numele violatorului, Hoody, caredupã cum specificã însuºi auto-rul, ar putea veni de la Houdini)sau care se vor a crea un sus-pans de tip horror.

Un motiv comun în câteva dinprozele scurte ale lui Igor Ursen-co este astrologia. În Venus încasa mea (mai mult noroc decât

miopie) ºi Mercur în miºcareretrogradã ne sunt arãtate efec-tele pe care le are prezenþa aces-tor douã planete în casele zodia-cului ºi se încheie fiecare cu câteo remarcã entuziasmatã: „Doam-ne, în uºa casei mele stã Venus!”ºi „Iar Venus, se ºtie, acceptãgarantat cardul Visa, valabil petoate planetele cu eliptica de sân-ge.”. Nici prozele, în care suntprezente teme obiºnuite, cum arfi o banalã searã în care un cuplupriveºte serialul Baywatch, nusunt lipsite de prezenþe ºi întor-sãturi fantastice – femeia îl pãrã-seºte pe bãrbatul cu care estecãsãtoritã de doisprezece ani,pentru cã acesta gãseºte „impre-sionanþi” sânii Pamelei Ander-son ºi surpriza apare atunci cândPamela Anderson se scaldã chiarîn apele apartamentului bãrbatu-lui, iar (dozã de ironie) aceºtiabeau împreunã ºampania, pe careex-soþia, plecatã la mama, o pre-gãtise pentru soþul sãu pentru asãrbãtori aniversarea cãsniciei.Din aceastã diversitate de temeºi motive, nu scapã nici mãcarMoº Crãciun, care are ºi el po-vestea sa neoficialã.

Igor Ursenco, se joacã la vâr-sta maturitãþii sale biologice, saupoate chiar artistice, face experi-mente ºi foloseºte arsenalul expe-rienþelor sale literare, cinematogra-fice, trans-culturale ºi de viaþã,pentru a aduna aceste proze într-o culegere omogenã tocmai prindiversitatea scrierilor sale.

nnnnn PETRIªOR MILITARU

„Death makes angels of usall and gives us wings

where we had shoulderssmooth as ravens claws...”

Jim Morrison

Dacã în romanul Demo-nii (1872) a lui F.M.Dostoievski inginerul

Kirillov este adeptul concepþieipotrivit cãreia dacã existã Dum-nezeu atunci totul este cu voiasa, iar dacã Divinitatea nu existã,omul este cel care trebuie sã îºiasume propriul destin afirmându-ºi voinþa ºi libertatea aºa cumcrede el de cuviinþã, în volumulde versuri Iubita lui Kirillov per-sonajul omonim este cel care seelibereazã de moarte retrãind-o:„Kirillov îºi luã pe umeri moarteaºi plecã în lume./ […] ªi uitându-se în juru-i sã nu-l vadã Dumne-zeu,/ Kirillov ºi-omoarã moartea,ucigându-se mereu”. Personajullui Dostoievski crede cã omuluiîi e fricã de moarte fiindcã iubeº-

moartea ca Ouruburos reificatte viaþa, moartea fiind cea maimare fricã a omului dintotdeau-na. Pentru Jim Morrison thana-tosul devine o formã de extaz,ceea ce ne aminteºte de mitolo-gia indianã unde apare înfricoºã-toarea zeiþã Durga (ca polaritatea Mamei Divine pline de compa-siune întruchipatã în Orient dezeiþa Tara). La Aurelian Zisu toc-mai aceastã fricã ºi mai ales de-pãºirea ei în plan poetic devineun fundament al sacrificiului desine fiindcã orice creaþie poeti-cã este o moarte continuã, unOuruburos reificat, un Osiris re-înviat, un pheonix îmbogãþit înplanul experienþei interioare cuîncã o moarte. De aceea perso-najul feminin din Iubita lui Ki-rillov va avea pentru ochiul obo-sit al poetului (a se citi lipsit decapacitatea de transfigurare) unchip hidos, decãzut, ocultat, darcare nu putea lipsi din universulpoetic al scriitorului craiovean,fiind un element definitoriu pen-tru acest volum. Opinia ne esteîntãritã de faptul cã, în alt poem,eul liric personificã moartea prinochii poetului din Trieste ideali-zând-o ºi ironizând-o în acelaºitimp: „... dar Umberto Saba spu-ne/ Sã te laºi iar dezbrãcatã ºi sã-mi scrii cu un cãrbune:/ «Nu mãduceþi iar la moarte, auziþi-o: e fru-moasã!»” (Ruga lui UmbertoSaba). Astfel, în viziunea celui ce

a debutat în poezie cu volumulScrisori cãtre Neant (1999) tha-natosul este cealaltã faþã a mo-nedei, substanþa afectivã dincare lirismul îºi trage seva – ceeace accentueazã dinamismul,schimbul, lupta dintre viaþã ºimoarte, dintre miraculos ºi hidos,dintre actualizare ºi potenþializa-re – ºi care animã permanent cor-pul poemului.

Existã în cel de-al patrulea vo-lum de versuri al lui Aurelian Zisudiferite referinþe intertextualeeminesciene („Universul fãrãmargini e în degetul ei mic”, Iubi-ta lui Kirillov; „Trece lebãda peape ºi cu aripa cãscatã,/ Fiindcãdoarme între trestii un poet ana-horet.”, O noapte de dragoste;„Vede-n vis femei de-o seamã cunimicnicia lumii./ Doar femeia demoloz arde lângã el – ivoriu,/Ghemuit într-o sudalmã ºi mai micca boaba spumii.”, Omul tãu ºifemeia de moloz, sau chiar în ti-tlul poemului Odã. În metru ro-mantic), barbiene („...recitã-mi larâpa Uvedenrode,/ Vierme de-odulceaþã finã, rarã, mândrã, cualunã...”, Altar) sau care trimit ladramaturgia americanã („Agãþatpe toþi pereþii roºi la tãlpi de ºori-cime -/ O betealã, o mãnuºã, untramvai numit dorinþã...”, Altar).Pe lângã stãrile afective asociateacestei sfere semantice, diferiteipostaze ale marginalului se in-

carneazã în personaje emblema-tice din poeme precum Beþivi lân-gã foc, Cerºetori adormind, Or-bul, Diavol ºi nebuni etc. Iardacã ar fi sã privim prin prismacriticii arhetipale (pornind de laimaginea Marilor Arcane din Ta-rot) se poate spune cã aceastãvârstã liricã stã sub semnul a treilame: Moartea (Inocenþe, În mi-zeria de moarte, Plimbare prinoraº, Est etc.), Nebunul (Diavolºi nebuni, Rabie) ºi Spânzuratul(poemele Drum sau Rai, mânã ºinimic). În aceeaºi ordine de idei,se cuvine amintit aici poemul încare imaginea sufletului capãtã oputernicã încãrcãturã brâncuºia-nã: „Dar sunt mort. Îmi calcã um-bra pe asfalt o domniºoarã./ ªi

nu-i umbra mea… E umbra uneipãsãri care zboarã” (Inocenþe).Desigur cã existã ºi alte trimiteri,aluzii ºi jocuri textuale pe carepoetul le mânuieºte cu îndemâ-nare, dar îl vom lãsa pe cititor sãle descopere în spiritul paradisia-co-borgesian al lecturii.

În acelaºi timp, originalitateadiscursului poetic al lui AurelianZisu vine ºi din faptul cã reali-zeazã prin discursul sãu poetic –ce pãstreazã, în mod surprinzã-tor, o parte din rigorile ºi farme-cul poeziilor cu formã fixã – unmelanj în care medievalismul detip Radu Stanca (poemele Medie-valã sau Prinþ), fiorul romanticanunþat în titlurile antinomice(Cap ºi dragoste, Dumnezeu ºiom sau ªoareci ºi oglinzi), auto-ironia discretã parcã venitã încontinuitate sorescianã, Schimo-nosita – din poemul omonim – ceaminteºte de Reparata lui EmilBrumaru, dar ºi muzicalitatea ºitrimiterile la regnul vegetal ceamintesc de ludicul barbian („Se-mãnatã moartea iese ameþitã prinoraº./ [...] Goalã ca buricul luniiºi frumoasã ca un crin...”, Iubitalui Kirillov, ori „...pielea ei demãtrãgunã/ Va fi dusã la alcooliciºi întinsã pe o sârmã”, Diavol ºinebuni) se îmbinã într-un tot ar-monios ce îi incitã pe cititori ºi i-ar putea provoca pe criticii lite-rari.


ec

tu

ri

Urmaºi ai lui Esculap,care au o prezenþã li-terarã, sunt, la noi ºi

în lume, destui. Dar n-am cunos-cut niciun medic veterinar într-oatare posturã pânã nu l-am întâl-nit pe domnul Teodor Preda. Bãr-bat între douã vârste, respirândrobusteþe, cultivând o conversa-þie animatã, acest craiovean stru-neºte cu osârdie lira poeticeas-cã, îmi venea sã spun în orele li-bere, dar nu ºtiu de fapt ce raportexistã în conºtiinþa sa între prac-tica profesionalã ºi cea a scrisu-lui. Oricum reflexul celui ce aregrijã de necuvântãtoare e puþinrelevant în versuri. Bestiarul arinclude totuºi evocarea câinelui(„Timpul e-atât de cumsecade/încât te recunoaºte ºi te însoþeº-te/ credincios ca un câine/ cemoare odatã cu tine/ departe decasã/ într-o pãdure din copilã-rie”), a pãsãrilor („Pãsãrile în zborse hrãnesc/ cu cãptuºeala vân-tului/ ºi-o ciugulesc/ inspirându-ºi calea spre sud”), a peºtilor („euprefer strãlucirea rugului/ mobilºi cald/ joc al peºtilor noctambuli/

nnnnn GHEORGHE GRIGURCU

un elegiacce se ascund în umbra apei”).Predominã în aceastã producþieo tonalitate mai curând analiticãdecât afectivã, o neliniºte stãpâ-nitã scormonind în diversitateaînfãþiºãrilor lumii tâlcuri ºi semneale unor prezumate adâncimi.Desfoliind apoi înþelesurile pecare bardul crede a le fi surprinsîn variante, detalii ºi nuanþe, caºi cum ar avea în mânã un bulbde plantã cu foi nesfârºite. Deºise defineºte într-un loc drept un„visãtor rãzvrãtit ºi naiv”, Teo-dor Preda nu mi se pare tocmai„naiv”, iar „visãtor” doar pânã laun punct. E mai curând un ele-giac cogitabund, care cautã unechilibru moral într-un peisaj derelativitãþi deprimante: („moaravântului/ trece în mãrãciniºul plinde promisiuni/ ºi aºa cum ºtim/totul se rostogoleºte prin pulberi/

în cãutarea liniºtii desãvârºite”),dar ºi „culoarea” unei expresivi-tãþi îndeajuns de complicate: „lun-trea ce lunecã peste ape/ îºi cau-tã culoare protectoare/ sub bolþibaroce pline de frumuseþi”. Oriîntr-o notã hieraticã: „chipul/tristeþea filtratã/ de o icoanã bi-zantinã”. O încordare pânditoareîn faþa misterelor lumii identifica-tã cu „un zid transparent întreþi-nut de-o tainã” constituie stareade spirit caracteristicã a acestuiautor. Puþine sunt momentele derelaxare ce ºi le îngãduie: „exta-ziazã-te/ cât aerul te rãsfaþã”. Caºi: „Existãm ºi încercãm/ sã nuuitãm încântarea”. Majoritateasecvenþelor poeziei în cauzã aucaracterul unor meditaþii fin vã-lurite de emoþia concentrãrii for-male, având un sâmbure intuitiv.Nu peste tot cu rezultatele scon-

tate, însã cu suficiente momenteremarcabile. Ca de pildã: „cuvin-tele ce nu sunt asemãnãtoare/ mãatrag în nimicul profund”. Sau:„cuvintele pe care nu le pronunþ/mã urmãresc plângând/ în fãptui-rea de lume viitoare”. Sau: „dure-rea pretutindeni/ e o promisã fe-ricire”. Sau: „Lumea e a lor/ acelor mulþi/ neîmpãcaþi în veci cusoarta lor/ pentru cã s-au negli-jat/ ºi nu mai ºtiu acum/ unde s-aºeze suferinþa zilnicã/ a iluziei”.Sau: „pãrãsim/ acceptând pânã laurmã orice/ naivi/ pe coridoarelesinguratice ale uitãrii/ ce vor fide noi încântate/ ca rudele ce neaºteaptã de mult”. Pe alocuri seproduce o norocoasã fuziune în-tre ipostaza speculativã ºi dispo-ziþia sensibilã, ducând la o des-chidere spre temele existenþeicare frãgezeºte discursul. Iatã un

text ce dã mãsura înzestrãrii luiTeodor Preda: „aºtept învierile/ºi eu printre ele sunt o ranã pecerul siniliu/ ce ºtie cum vinde-carea/ se trage dintr-o durere pã-rãsitã// undele aºteaptã MareleTârziu/ în palide treceri comune/ostrovul meu/ tãcut ºi sfâºiat/ ce-ncearcã nãucit/ pe toate-n sine sãle copieze/ sã nu le mai pãstreze”.

Liviu Andrei este reîncar-narea lui ZigmundFreud în variantã miori-

ticã/balcanicã/carpato-danubia-noponticã. Aceasta pentru cãsexul dominã întregul comporta-ment al personajelor reprezenta-te de Aurelian Doncaº (Ciot) ºisoþia sa Ginuþa, Ceorge Cernat(director de bancã poponar) ºiSimona soþia care-l înºalã la greu,Sandu Bugeac, Eugen Borþa,Ovidiu Sensibilu (sursã informa-tivã pentru ofiþerul Auricã)... Totce se întîmplã e tradus în trãirierotice. Chiar ºi Bachelard afirmacã omul se conduce dupã plãce-re nu dupã necesitate. De ce freu-dism în variantã mioriticã? Pen-tru cã personajele se conducdupã maxima desprinsã din urmã-torul dialog pe care l-am auzitodatã pe stradã: „Ce faci Ioane?”„Orice numai sã nu muncesc.” Separe cã lenea a devenit trãsãtura

freudism în variantã mioriticãnoastrã specificã de caracter as-tãzi în jungla capitalistã postde-cembristã. Iatã cum apare axiomamenþionatã în cartea lui LiviuAndrei: „- ... ca sã fii pe placul luiDumnezeu ãsta românesc, care efolosit în scop comercial, nu tre-buie sã faci nimic. Chiar nimic. Dinmomentul în care ai acþionat ºi aifãcut ceva – cã e bine sau cã erãu – eºti în slujba lui Lucifer.” –spune marele maestru al lojeimasonice, muribundul Dienes.Tot el dezvãluie secretul învãþã-turii masonice, conform cãreiaLucifer este femeie: „Supremuladevãr e în femeie pentru cã mi-afost dezvãluit cã Lucifer a fost ºieste femeie. Ca sã ai parte de câtmai multe fãrâme de energie luci-fericã, trebuie sã fii poligam. Cândîþi laºi sãmânþa în amantã e unsemn divin. Lumina coboarã înpântecele ei. De aceea toþi preo-þii religiilor astea dumnezeioase

sunt bãrbaþi.” E aici o luare în rãs-pãr postmodernist a cunoaºteriiluciferice blagiene ºi a transcen-dentului coborâtor.

ªtiind cã femeile se excitã înfaþa misterului, axioma dupã carese conduc constã în faptul cã tre-buie sã devinã masoni, ofiþeri desecuritate sau biºniþari. Nu con-teazã sã se ocupe serios de aces-te activitãþi ci doar sã le mimezeîn faþa femeilor sau bãrbaþilor (încazul homo sau heterosexualilor).Bãtrânul Oliviu Racz – paznicultemplului masonic arde chiloþiiprostituatelor pe care le plãteºteºi împrãºtie cenuºa pe trepteletemplului, ca ºi cum ar oficia oslujbã esotericã, Aurelian Don-caº (Ciot) – ofiþer de securitatevrea sã devinã ºi mason ºi îºicumpãrã un ºorþ esoteric care sãdovedeascã faptul, Eugen Borþae biºniþar de halucinogene etno-botanice.

Cartea e postmodernistã, cei7 c prin care Daniel Corbu (Post-modernismul pe înþelesul tutu-ror) caracterizeazã acest curentliterar se regãsesc din plin în ro-man: citadinismul (Aradul e oSodomã balcanicã), cotidianul(întâmplãrile se petrec în perioa-da postdecembristã când valori-le sunt rãsturnate), colocvialita-tea (limbajul în argou), cinismul,cinematografismul (s-ar puteaturna o duzinã de filme pornoumoristice ca de pildã scenele:ghicitului în spermã, arderii chi-loþilor ºi împrãºtierii cenuºii petreptele templului masonic), con-structivismul (construcþia roma-nului modularã, gen puzzle). Aiciputem detecta citirea pe mai mul-te nivele: postmodernist, trans-modernist, textualist. Construc-þia nu apare la prima vedere, înprimele capitole avem o viermu-lialã de nedescris. În capitolulPrinþul Mulþumesc, intitulat aºadupã un salut masonic, Aurelajunge în situaþia de a ucide ri-tualic pe ºeful muribund al ma-soneriei ºi astfel sãrim în punctulculminant. Dupã ce amânã crimape motiv cã e homosexual decinu om întreg, ca sã poatã înde-plini ritualul, se rãzgândeºte ºi-lasasineazã pe bãtrân apãsându-io pernã pe faþã. concupiscenþa(sexualismul acaparator). Maiputem adãuga cloaca, curvãsã-raia.

Capitolul Educabilii, textua-list. Fragmentele din manualulofiþerului operativ sunt abstrac-te, pe când gândurile personaju-

lui Aurelian sunt concrete, car-nale, el se gândeºte cum sã-ºiposede informatorii ºi chiar reu-ºeºte, cel puþin cu Ovidiu Sensi-bilu pe care-l bagã ºi la puºcãriepentru a-i îmbogãþi experienþaexistenþialã. Transmodernismul arputea fi cercetat cam aºa. Theo-dor Codreanu ºi Ion PopescuBrãdiceni considerã cã dupãpostmodernism urmeazã trans-modernismul dacã sunt îndepli-nite câteva condiþii cum ar fi: abor-darea interdisciplinarã, transfor-marea arhetipului în anarhetip,anulându-i specificitatea ºi trans-formarea acestuia, prin noi cono-taþii, în transarhetip. În cazul ro-manului Gayzer, arhetipul princi-pal ar fi naºterea, vasul germina-tor, actul procreaþiei. Imagineaacestui arhetip ar fi vaginul ge-nerator de viaþã. În anarhetip,acestui act i se anuleazã sacralita-tea, iar ca transarhetip ºi i se con-ferã plãcere antropomorfizatã.

Comicul de moravuri, de situa-þie, de limbaj ºi de nume sunt ha-lucinante. Terapia prin râs ºi sco-pul moral, supralicitând perver-sitãþile. Personajele nu vor sã sevindece, se complac în viicile lorpe care le savureazã. Dacã totromânul s-a nãscut poet, nu e maipuþin adevãrat cã tot românul în-jurã greþos de pitoresc. Tot a tre-ia propoziþie e o înjurãturã. LiviuAndrei este un maestru/cavaleral înjurãturilor tandre, fãrã rãuta-te. În argou, aceste înjurãturi numai supãrã pe nimeni, sunt defu-lãri de alint. Marca stilistã speci-ficã lui Liviu Andrei este origina-litatea. Autorul este inventatorde cuvinte hilare, înjurãturi spu-moase etc. Stãpâneºte deplin lim-ba românã inclusiv argourile.Toate întîmplãrile vieþii trãite se-xual. Masoneria îþi seduce sufle-tul prin imagini fizice ºi nu maiscapi. Aurelian descoperã sem-ne masonice pânã ºi în secven-þele desenelor animate cu Fred ºiBarney. Preluând aceastã manie-rã aº zice cã ºi lectura unei cãrþisemnificã dezvirginarea acesteia.Aºa cã vã îndemn: cititorilor dez-virginaþi romanul lui Liviu Andrei.Umorul descoperit vã va descreþifrunþile.

nnnnn Lucian Gruia


„Simt cã în jurul meuse întâmplã

ceva important.ªi aceasta mã sperie”.

Valentine,3 Couleurs: Rouge

Krzysztof Kieœlowski adevenit celebru în Oc-cident ºi, în urma aces-

tui fulgerãtor succes de imagine,în întreaga lume graþie unei trilo-gii apãrute pe parcursul a doardoi ani, 1993 ºi 1994. Am în vede-re, desigur, seria Trois Couleurs,integrând filmele, cu titluri purcromatice, Bleu, Blanc ºi Rouge.Totuºi, pentru a fi complet fidelrealitãþii, trebuie sã punctez fap-tul cã adevãraþii cinefili îl desco-periserã pe maestrul polonez cucâþiva ani înainte, odatã cu apa-riþia serialului Dekalog (1988) ºia peliculei La Double vie deVéronique (1991), ambele pre-miate la festivalurile de la Vene-þia ºi Cannes.

Beneficiind de aportul unorcunoscute actriþe franceze (Bleuo are în centru pe Juliette Bino-che, Blanc – pe Julie Délpy, iarRouge – pe Irène Jacob), filmele

pun fiecare dintre cele trei pãrþiale producþiei sunt plasate înacord cu tema dominantã a res-pectivelor segmente. Concret,spectatorul atent poate observacã obiectele din Bleu sunt scãl-date, discret, în tonuri variind dela cobalt la ultramarin, cã o lumi-nã alburie, când clarã, când pâ-

cloasã, strãbate, ca un miraculosfir al Ariadnei, întreaga acþiunedin Blanc ºi cã detaliile de vermi-lion sau de ocru sunt detectabileîn mai multe cadre din Rouge.

Din nou în opoziþie cu tema-tismul transparent – cele trei cu-lori din titlu sunt redate în succe-siunea tricolorului revoluþionar

T risteþea firului de iar-bã, Bucureºti, CarteaRomâneascã, 1999, este,

din câte ºtim, primul volumpostum al lui Constantin Nisipea-nu. ªi în acest op remarcãm pre-zenþa „poeziei neîntrerupte” (PaulÉluard), practica unui discurs carepoartã amprenta unei poetici aconfesiunii nicicând epuizate.

Lecturând cartea de faþã, ob-servãm tendinþa autorului origi-nar din urbea banilor Craioveispre o comunicare cât mai com-pletã a sinelui, la fel ca la supra-realiºtii din mantaua cãrora a des-cins în lirica mare. În viziunea luiConstantin Nisipeanu, poezia tre-buie sã reflecte existenþa în inte-gralitatea ei, autobiografia ºi fic-þiunea contopindu-se într-uncontrapunct deplin.

Din subterana în care se aflã,autorul Tristeþii firului de iarbãne transmite o serie de mesajeprin intermediul cãrora ne înfãþi-ºeazã lumea sa, universul celorcare nu se mai simt liberi. În do-rinþa de a se elibera, oamenii urcãîn copaci, adicã fac apel la poe-zie, însã realitatea, simbolizatã decâine, îi trage în jos. Singura spe-ranþã este „ora minunilor” saualtfel spus, mai direct, moartea,aceasta fiind privitã de Nisipea-nu, la fel ca ºi Heidegger, drepteveniment al libertãþii, eliberare:„Þine minte Pe aici nu mãrºãlu-iesc iluzii alpine Doar câinii/ mailatrã de cade vreun om din copacºi nici un/ arbore cât de vicleannu-þi va mai trece pragul iar/ ºipo-tul de la rãspântie te va privi cuinima rece/ ca o stanã de piatrãcu poalele în brâu ºi gura ta/ vadeveni amarã ca un ºarpe sofisti-

despre Tristeþea firului de iarbãcat ca un iepure/ care aleargã printoate ºanþurile lumii fãrã nici un/strop de speranþã deºi în zori ºipo-tul i-a dãruit un sac de/ nãdejdiLa revedere doamnã Am pornitspre ora minunilor” (O diminea-þã ca o ploaie cu cerul senin).

Arhetip vegetal, copacul sauarborele, omniprezent în poeziileacestui tom, la Constantin Nisi-peanu poate fi identificat cu „axismundi”. Trecerea fiinþei în natu-rã este înfãþiºatã de autor maimult ca o transformare a omuluiîn elementele prin care sã poatãinteracþiona cu esenþa. Odatãdevenit pãdure, poetul se simtemai aproape de Dumnezeu. Deaici ºi invocaþia sa: „O, Doamne!De ce nu mã ajuþi Doamne sã de-vin mãcar/ într-o singurã noapteo nesfârºitã pãdure care/ poatesã alerge pe cer cu luna în bra-þe!?...” (De-aº fi pãdure). De re-marcat faptul cã nu acum Nisi-peanu se adreseazã pentru primaoarã divinitãþii, ci încã de la de-butul acestui volum. Un exempluîn acest sens este unul dintre pri-mele poeme, Rugãciunea de di-mineaþã, incluse în tomul Triste-þea firului de iarbã. Poemulamintit se constituie ca o rugã-ciune în douã pãrþi, pe parcursulacesteia fiind incluse rugãciuneade cerere ºi rugãciunea de mul-þumire, lipsind, dupã cum lesnese poate sesiza, partea a treia, ceade slavã. Într-o primã instanþã, înaºa numita rugãciune de cerere,semnatarul poemului menþionatva face recurs la transcendenþã,crezând în capacitatea poeziei dea intermedia între uman ºi divin:„Dãruieºte-mi Doamne ºi o fe-reastrã puþin mai mare Numai/

atât de mare cât aº putea s-o tragpe mânã ca pe o mãnuºã/ Cândnorii de plumb din zare vor pã-trunde în casa mea/ s-o deschidca sã inhalez cât mai mult aer ne-viciat” (Rugãciune de diminea-þã). Sau: „Dãruieºte-mi Doamneºi o fereastrã mult mai mare/ pecare aº purta-o în spinare ca pe oraniþã Dacã/ se face cumva întu-neric în sufletul meu s-o deschid/ca umbra bisericii Fiului Tãu sã-mi lumineze viaþa” (Ibidem).Apoi, Constantin Nisipeanu, îm-pãcat ºi totodatã mulþumit cu re-spiraþia magicã a poeziei ce i s-adat, în ultima parte a „rugãciunii”sale, îºi va clama sentimentul pecare-l trãieºte în acel moment:„Mulþumesc Doamne pentru totce mi-ai dãruit Pentru viaþã/ pen-tru arborii care prin oxigenul ce-lrãspândesc în aer/ întreþin viaþapentru pâine pentru izvoarele deapã/ cristalinã pentru fructe ºipentru florile ce fac/ zilele noas-tre tot mai frumoase ºi mai plinede poezie/ Mulþumesc Doamnepentru tot ce mi-ai dãruit Amin”(Ibidem). Prezenþa dumnezeirii nemai este mãrturisitã ºi în timp cepoetul se aflã în cãutarea propriu-lui sine. Tot acum, el participã lao suitã de evenimente onirice,însã nimic, nici o experienþã nu îlface sã afle cine este. Dezabuzat,în finalul poemului intitulat O ciu-datã alternativã, va ajunge laconcluzia cã: „n-am sã pot ieºiniciodatã din aceastã dilemã”.

În mod firesc, titlul poemuluiNumai copac sã nu fii poate firescris prin sintagma Numai poetsã nu fii. Fuga copacilor prin pã-dure, o imagine insolitã prezentãîn textul liric dezbãtut, este un

semn de rãzvrãtire al poeþilor, caredeºi au rãdãcini, adicã le este rã-pitã libertatea, ies din natura lorfireascã, se elibereazã revoltân-du-se. Din pãcate, gestul de re-beliune al copacilor este aspruplãtit prin pierderea frunzelor, avieþii: „În astfel de cazuri numaicopac sã nu fii/ pentru cã rãmâivãduv de frunze […]” (Numaicopac sã nu fii). Mai mult, strofafinalã a poeziei lasã cititorilor ungust amar acreditându-se ideeacã libertatea este doar un vis:„Copacii mei dragi semenii mei dinpãduri/ când deveniþi neastâm-pãraþi eu vã admir/ ºi îmi scot deprin buzunare câte o pãdure/ pecare v-o dãruiesc ca pe o prãjitu-rã/ sã gustaþi farmecul ei apoi sãvã spãlaþi pe ochi/ de orice visfie oricât de cutezãtor oricât defrumos” (ibidem).

Prin urmare, tristeþea firului deiarbã este proprie omului ºi, înspecial, poetului înzestrat cu luci-ditate. În acest context îl citãm peCamil Petrescu: „Câtã luciditate,atâta dramã”. Este cumplit sã îþidai seama cã orice ai face te afli înpoziþia damnatului, închis într-unanumit teritoriu, fãrã de libertate.Este limpede cã alãturi de copac,firul de iarbã este, pentru Constan-tin Nisipeanu, simbolul omului lip-sit de libertate, fragil, mereu situatîn bãtaia vântului, în proximitateatuturor rãutãþilor.

Din acest motiv, ConstantinNisipeanu cautã sã depãºeascãrealitatea. Autorul Tristeþii firuluide iarbã se simte în plenitudineafiinþei sale detaºându-se de an-goasa existenþei de zi cu zi. „Pasã-rea corabie” este mijlocul prin carepoetul ar putea sã evadeze dinspaþul realitãþii în cel al suprarea-litãþii, izbãvitor: „Dacã aº aveanumai cu patru mâini mai mult/

decât Buddha, aº putea sã smulgun baobab din/ rãdãcini ca sã-larunc ca pe-o insuliþã pe cer…/ Întimpul zborului pãsãrile ascunseîn cuiburile/ din scoarþa baobabu-lui ar deveni fiecare/ o corabie carenavigheazã prin stele/ împinsã dinspate de pumnii unui vânt solar.”(Pãsãrile corãbii).

În poezia Un vehicul sacru,ultima a cãrþii, Constantin Nisipea-nu, fãrã a putea afirma cã nu fãrãfervoare, reia tema morþii. PrecumStéphane Mallarmé odinioarã ºiautorul Tristeþii firului de iarbãvede în evenimentul marii trecerio „împreunare cu veºnicia”, o al-ternativã mai bunã faþã de viaþaterestrã unde libertatea ne esteîngrãditã: „Moartea omule e adoua ta naºtere/ Moartea esteîmpreunarea ta cu veºnicia” (Unvehicul sacru). În ceea ce priveº-te exprimarea poeticã din acestvolum, remarcãm influenþa supra-realismului, dar ºi filonul creºtin,Tristeþea firului de iarbã putândfi un opuscul emblematic pentruo astfel de dicþiune liricã.

nnnnn Alexandru Ovidiu Vintilã

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

existenþa în trei culoricare compun trilogia reificã unmesaj estetic limpede: acela cãidealurile politice ale Revoluþieide la 1789 nu sunt simple sloga-nuri ideologice, ci rãmân puter-nic imersate în fenomenologiarealului, traducând sentimentedintre cele mai profunde ºi maifluide ale umanitãþii. Ca orice pro-iect coagulat în jurul unei tezetransparente, acest opus tripar-titum al lui Kieœlowski evidenþia-zã toate scãderile inerente uneiastfel de poetici vizuale progra-mate, însã calitatea construcþieiartistice, pe de o parte, ºi perfor-manþa tehnicã a întregii echipe,pe de altã parte, concurã la suc-cesul producþiei.

Sã le iau pe rând ºi sã detaliez.În ceea ce priveºte calitatea con-strucþiei artistice, trebuie spus cãea depãºeºte pericolele mecani-cismului mulþumitã în principalintuiþiei scenariºtilor (aici, Kieœ-lowski este secondat de subtilulKrzysztof Piesiewicz) ºi a regizo-rului de a elasticiza trama prin in-serþii ironice sau satirice: perso-najele centrale dobândesc, pealocuri, caracteristici groteºti sauridicole, toate potenþate de sta-rea de echilibru emoþional sau deintangibilitate afectivã care învã-luie caracterele secundare înfuncþie de care primele se defi-nesc. În ceea ce priveºte perfor-manþa tehnicã a echipei de filma-re, trebuie menþionatã consec-venþa cu care secvenþele ce com-

francez, iar ideile materializate peecran sunt, pe rând, cea de liber-tate, cea de egalitate ºi cea de fra-ternitate – , personajele dobân-desc un grad ridicat de autono-mie în cadrul proiectului, idiosin-crasiile acestora ºi imprevizibili-tatea naraþiunii vizuale contri-buind la edificarea suspansuluiîntr-o serie de pelicule ameninþa-te ab initio de ºablonizare este-ticã. Adãugaþi la aceasta ingre-dientele specifice lui Kieœlowski,precum obsesia nuanþei (liberta-tea, egalitatea ºi fraternitateasunt, toate, fotografiate în senspur afectiv, nu politic, iar etiche-tele aplicate celor trei segmenteregizorale au fost: anti-tragedie,anti-comedie ºi anti-romanþã), ºiveþi înþelege mai bine atât succe-sul la public, cât ºi reverenþapromptã a criticii de specialitate.

Propunerea postmodernã aregizorului polonez (care vine cao continuarea fireascã a trameidin obsedantul ºi dificilul serialDekalog) spune enorm nu atâtdespre felul în care idealurile Re-voluþiei franceze îºi pãstreazãactualitatea într-o lume în careeroii lui Carlyle au murit de mult,cât despre modul complex, dar numai puþin fascinant în care ideidintre cele mai variate reþin aten-þia prin grefarea asupra unui fondla care publicul receptor este foar-te sensibil. Este vorba, mai exact,despre probleme perene, apte dea provoca empatia multora din-tre noi, precum relaþia de cuplu,migraþia spre o altã þarã, în spe-ranþa unei vieþi mai bune, blaza-rea adusã de îmbãtrânire etc.Kieœlowski ºi-a dat, în seria TroisCouleurs, întreaga mãsurã a ta-lentului sãu.


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

filosofia româneascãsub comuniºti (II)

C eea ce frapeazã înaceastã perioadã celmai mult este compro-

misul care se face la tot pasul. I.Petrovici analizând compromisula arãta cã acesta este „veºnicosândit în teorie ºi mereu folositîn practicã”.

Anton Dumitriu este primulfilosof român care se pune în sluj-ba ocupantului sovietic. În toam-na anului 1944, Anton Dumitriuarãta, ceea ce nu este adevãrat,cã: „Am susþinut, cu puterile melemodeste, totdeauna apropiereacu Rusia, prin activitatea meagazetãreascã, ceea ce mi-a atrasrãzbunarea legionarilor, care m-au anchetat, pentru a mã eliminadin învãþãmânt.”1 Politic vor-bind, Anton Dumitriu a fost unduplicitar. Dupã 23 august, el s-aînscris întâi în Partidul Liberal brã-tienist, unde i s-au pus la dispozi-þie mijloace financiare pentru edi-tarea ziarului „Democraþia” (oct.1944 – iul. 1945). „Se pot citi, ca întoatã presa, independentã sau nu,elogii la adresa Uniunii Sovieticeºi a Armatei Roºii. [...] «Democra-þia» e un exemplu de ce ar putut fi,cu concesiile inevitabile, o presãinteresantã ºi onestã. Ambiþiilepublicistice ale lui Anton Dumi-triu nu s-au putut manifesta însãprea multã vreme.”2

Vãzând cã partidul din careface parte nu avea perspectivede guvernare, „el a trecut la celã-lãlalt partid liberal condus deTãtãrescu, care colabora cu gu-vernul prezidat de dr. Petru Gro-za. Drept preþ, transfugul a fostnumit administrator al celei maimari societãþi petrolifere cu capi-tal românesc, Creditul Minier.Prin insinuãri, prin ideile demo-cratice pe care le afiºa, prin baniisocietãþii de care dispunea, el areuºit sã convingã ºi sã corupãpe profesorii Facultãþii de Filo-sofie ºi Litere din Bucureºti sã-lfacã, în 1946, profesor de Istoriafilosofiei vechi ºi medievale.”3

Nu s-a mulþumit numai cu cur-sul de Istoria filosofiei, a reuºitsã-i ia ºi cursul de Logicã predatde prof. Mircea Florian. În acestsens, iatã ce mãrturiseºte C. Rã-dulescu-Motru. „Profesorul Mir-cea Florian, fostul meu coleg dela Facultatea de Litere, îmi istori-ceºte de mijloacele întrebuinþatede fostul asistent al profesoruluiP. P. Negulescu, dl. Anton Dumi-triu pentru a ajunge sã ia Catedrade Logicã ºi Istoria filosofiei an-tice. În calitate de director al So-cietãþii Creditul Minier împarteposturi de membri în consilul deadministraþie la aceastã societa-te celor chemaþi sã-l voteze. Pre-tutindeni de altminteri, îmi afirmãMircea Florian, sunt aceleaºi mij-loace de corupþie de când este laguvern regimul actual.”4

Ca director al Societãþii Credi-tul Minier, filosoful A. Dumitriu„s-a dedat la escrocherii cu atâtadezinvolturã, încât în ciuda rela-þiilor politice personale, în ciuda

mijloacelor de corupþie la carerecursese, n-a putut împiedicaarestarea5 , deschiderea acþiuniipublice, ale cãrei dezbateri au fostsenzaþionale, ºi condamnarea lamulþi ani de puºcãrie.”6 A fostarestat în 1948, iar în 1949 estecondamnat la 11 ani de închisoa-re pentru „gestiune frauduloasã”la Creditul Minier. Va fi eliberat în1954. Toatã viaþa, el a lãsat sã seînþeleagã cã a fost deþinut politicºi nu deþinut de drept comun.

Mircea Florian este un alt fi-losof care a fãcut compromis cuputerea comunistã. Dupã 23 au-gust Mircea Florian, care fusesecoleg de liceu cu C. Titel Petres-cu, preºedintele Partidului So-cial-Democrat, s-a înscris în acestpartid ºi, ca urmare, a fost numitAdministrator al Casei ªcoalelor.

În februarie 1946, Mircea Flori-an þine conferinþa Socialism ºi fi-losofie. El aprecia cã „nu este oexagerare de specialist sau deapologet enunþul cã raportul din-tre socialism ºi filosofie are o deo-sebitã semnificaþie istoricã nunumai pentru teorie sau gândirearaþionalã a existenþei, dar ºi pen-tru practicã, pentru plãmãdireaunei noi vieþi sociale. Socialismule gândirea care se vrea realizatã,e filosofia devenitã practicã ºicontinuatã în faptã.”7 Deci, dupãel, filosofia marxistã are ca scopsã plãmãdeascã o nouã viaþã.

Dupã un an, în 1947, publicãlucrarea Dialectica, sistem ºimetodã de la Platon la Lenin.Filosoful român aprecia cã „dia-lectica e legatã de soarta filoso-fiei în lumea modernã, care se aflãangajatã într-o permanentã ºi ra-pidã prefacere, într-o cãutare fe-brilã de un nou ºi trainic temei alvieþii.”8 Dacã dialectica avea caobiectiv central schimbarea,M. Florian înþelegea cã „dialecti-ca a dobândit o însemnãtate, cenu poate fi de ajuns de exagera-

tã, prin aceea cã ea stã la bazaunei doctrine, care aºeazã înain-te, programatic, «practica» so-cialã, nevoia de a preface lumeapotrivit cu necesitatea internã acursului ei.”9

Lucrarea Dialectica..., trebu-ia sã se încheie cu Dialectica luiLenin, cedând, Mircea Florian afost nevoit sã introducã ºi uncapitol despre Dialectica mate-rialistã la Stalin. „O înfãþiºareluminoasã ºi cuprinzãtoare a dia-lecticii – scria el – oferã studiullui Stalin din 1938 intitulat Mate-rialismul dialectic ºi materialis-mul istoric.”10

Fiind administrator al Caseiªcoalelor, sub regimul comunist,„Mircea Florian – scria C. Rãdu-lescu-Motru – este obligat sãfacã concesii socialismului. Înconsecinþã el gãseºte cã metodadialecticã este o metodã de cu-getare valabilã în domeniul vieþiiistorice, deºi fãrã valoare în do-meniul legilor de cauzalitate fizi-co-chimicã. Dacã ar fi apãrutscrierea sa, cu zece ani înainte,sunt convins, cã pe copertã n-arfigura în titlu de la Platon la Le-nin, ºi nici mãcar n-ar fi fost citatLenin printre filosofii care aumeditat asupra problemei dialec-tice. Dar nu este omul stãpân pecumpãna vremii, ci vremea estestãpânã pe om. Astfel, MirceaFlorian, deºi cu deosebit merit, ascris o carte dictatã în bunã par-te de împrejurãri ºi nu de propriasa vocaþie.”11

Când, în 1947, Partidului So-cial-Democrat i s-a cerut de cãtrecomuniºti sã fuzioneze cu parti-dul lor ºi social-democraþii s-auscindat, o parte din ei, în fruntecu C. Titel Petrescu, respingândfuziunea ºi încetând colaborareacu guvernul, alta, în frunte cuªtefan Voitec ºi Lotar Rãdãcea-nu, fuzionând cu comuniºtii ºicontinuând participarea la gu-

vern, Mircea Florian a rãmas cuC. Titel Petrescu ºi nu cu ªtefanVoitec, care era Ministrul Educa-þiei Naþionale, cãruia el ca Admi-nistrator al Casei ªcoalelor îi erasubordonat. Un gest care în acelmoment a fost considerat ca unact de curaj. Dar el n-a tras ºi con-secinþa acestei atitudini politice,anume de a se retrage din frun-tea Casei ªcoalelor, de a urmaexemplul celorlalþi partizani ai luiC. Titel Petrescu, care-ºi dãdu-serã demisiile din funcþiile politi-ce pe care le deþinuserã pânãatunci.

Mircea Florian a continuat sãconducã instituþia Casei ªcoalelorpânã în 1948, pânã când ªtefanVoitec l-a pus în alternativa: de amerge cu el sau de a-ºi da demisia.El a preferat sã demisioneze.

Refuzând oferta lui Voitec dea se înscrie în partidul comunist,Mircea Florian a fost supus unoratacuri ºi umilinþe apãrute în pre-sa vremii. În 1948, în revista Stu-dentul Român, H. Wald publicãarticolul O istorie burghezã adialecticii. „Problemele dialecti-cii nu pot fi ocolite de «un logi-cian contemporan». Clãdindu-ºiLogica, dl. Mircea Florian aajuns, în mod firesc, faþã în faþãcu aporiile stârnite de dialecticã,ºi pentru a le înfrunta critic s-ahotãrât sã-i cerceteze istoria. [...]Obiecþiile d-lui Mircea Florian aucalitatea, de a scoate la luminãcâteva false pãreri despre mar-xism de ale gânditorilor burghezi,în general, ºi de ale d-lui MirceaFlorian, în special. De altfel, pecomentatorii burghezi ai materia-lismului dialectic îi reþine, tot-deauna, câte un aspect secundarcare nu le mai permite sã deose-beascã ceea ce este important deceea ce este mai puþin importantîn marxism”12 .

Atacul virulent nu se opreºteaici. Nicolae Tertulian publicã în

Contemporanul de vineri 23 iu-lie 1948 un articol de douã pa-gini: Profesorul Mircea Florian,reprezentant al reacþiunii filo-sofice în universitatea româ-neascã. N. Tertulian prezintã o«analizã» trunchiatã a filosofieilui Mircea Florian, imputându-ifaptul cã nu a înþeles niciodatãcã actul cunoºtinþei poartã înpântecele lui contradicþia – me-reu reînnoitã pe trepte superioa-re – dintre gândire ºi relativitate,n-a înþeles cã relativitatea cunoº-tinþei se modificã mereu, întrea-ga luptã pe care Mircea Florian adus-o împotriva idealismului afost o falsã luptã, izvorâtã dintr-o totalã neînþelegere a rolului pecare l-a jucat idealismul în istoriafilosofiei. [...]

1 Anton Dumitriu, Memoriu detitluri ºi lucrãri, Bucureºti, [s.n],1944, p. 15.

2 Lucian Boia, Op. cit., pp. 286-287.

3 Nicolae Bagdasar, Opere, vol.I, Amintiri, ediþie îngrijitã de RodicaPandele ºi Gh. Vlãduþescu, postfaþãºi note de Gh. Vlãduþescu, Bucureºti,Editura Academiei Române, 2006, p.219.

4 C. Rãdulescu-Motru, Revizuiriºi adãugiri, vol. IV, 1946, Bucureºti,Editura Floarea darurilor, 1998, p.207.

5 Vezi ACNSAS, Anton Dumi-triu, I 259590, vol. I.

6 Nicolae Bagdasar, Op. cit., p.218.

7 Mircea Florian, Socialism ºi fi-losofie, în vol. „Filosofia timpuluinoastru. Publicisticã”, vol. I, (1909-1958), ediþie criticã, text stabilit, stu-diu introductiv, note ºi comentarii deAdrian Michiduþã, Craiova, EdituraAius, 2005, p. 183.

8 Mircea Florian, Dialectica, sis-tem ºi metodã de la Platon la Lenin,Bucureºti, Editura Casa ªcoalelor,1947, p. 6.

9 Idem.10 Ibidem, p. 161.11 C. Rãdulescu-Motru, Revi-

zuiri ºi adãugiri, vol. V, (1947), Bu-cureºti, Editura Floarea Darurilor,1998, p. 31.

12 Henri Wald, O istorie burghe-zã a dialecticii, în „Studentul român”,an. V, nr. 5, 20 iunie 1948, p. 3.

Ion Iancuþ - Vase comunicante


Dupã ce îºi întrerupse-se activitatea de gaze-tar, în 1889, Caragiale

îºi reia aceastã preocupare la„Moftul Român”, revistã umoris-ticã ºi literarã ce apãrea la Bucu-reºti de douã ori pe sãptãmânã,în perioada 24 Ianuarie – 23 Iunie1893. O a doua serie a „MoftuluiRomân” va fi tipãritã sãptãmânalîntre 18 aprilie ºi 18 noiembrie1901. Prima serie este condusã deCaragiale, secondat de Anton Ba-calbaºa (cu excepþia ultimei luni),iar în a doua serie îl va avea casecund pe George Ranetti. O atreia serie va fi o efemeridã, între12 ºi 28 mai 1902, însã Caragialenu va mai fii prezent, el va fi înlo-cuit de D. Teleor.

Caragiale va scoate „Calenda-rul Moftului Român pe anul 1902”,în care va grupa toate scrierile li-terare publicate în cea de-a douaserie a sãptãmânalului „MoftulRomân”, însoþite de reflecþii, cu-getãri, anecdote ºi „sfaturi”. Aºacã au fost introduse în cuprinsulcalendarului texte ca „Rromânul ºiRromânca”, „Justiþia românã”,„Cãldurã mare”, „Bubico”, „Diplo-maþie” sau „Art. 214”.

Când a publicat calendarul„Moftului Român”, Caragialeavea deja o experienþã pe care ocãpãtase cu ocazia calendarului„Dacia, literar ºi artistic”, anul I,publicaþie apãrutã la tipografiaediturii „Dacia” din Iaºi, în 1898ºi aºa cum se specificã pe coper-tã „sub îngrijirea d-lui I.L. Cara-giale”. Lucrarea putea fi achiziþi-onatã la preþul de 1 leu ºi 25 bani.Aceastã sumã era echivalentulexpedierii a cinci recomandateinterne sau cu costul unui bilet

nnnnn FLORIN COLONAª

un moft caragialian: calendarulde tren, clasa a 3-a, pe distanþaBucureºti – Brãneºti sau Ciocã-neºti, în timp ce acelaºi bilet decalea feratã pânã la Cotrocenicosta numai 0,35 lei… bineînþe-les, la trenurile de persoane. Spi-rit practic, Caragiale a cãutat sãofere cititorului o serie de datenecesare pentru viaþa cotidianã,inserând „Tarifa scrisorilor, impri-matelor, probelor de mãrfuri (ac-tualele mostre) ºi mandatelorpoºtale pentru tot globul”. Ur-meazã tariful pentru cãlãtorii pecãile ferate române, o listã cât sepoate de completã ºi extrem deutilã. În continuare, calendarullunilor anului, cu intrarea soareluiîn zodii ºi sãrbãtorile religioase alefiecãrei zile, atât în calendarul iu-lian cât ºi în cel gregorian.

La cei 32 de ani de domnie airegelui Carol I, nu putea lipsi oprezentare a familiei regale ºi fap-tul cã „toatã suflarea româneas-cã este cu gândul cã multe sã potîn viitor…”. ªi pentru a ne înca-dra în context european, se dã ºio listã a capetelor încoronate depe continent, dar ºi a preºedinþi-lor (Franþa ºi Elveþia). Fiind vor-ba despre un calendar editat laIaºi, gãsim materiale privind mo-numentele de falã ale urbei, înso-þite de fotografii. Astfel, sunt pre-zente Mitropolia Moldovei, Bise-rica Trei Ierarhi, Universitatea, In-stitutul Anatomic, Liceul Inter-nat, ªcoala Normalã „VasileLupu”, Seminarul „VeniaminCostachi”, ªcoala de Arte ºi Me-serii, Teatrul Naþional, Palatul Ad-ministrativ, Biserica Bãrboi, Sta-tuia lui Gh. Asachi, Otel Traian ºiCazarma Copou. De asemenea,este publicat un studiu al lui An-

ghel Demetrescu, despre Kogãl-niceanu, încadrat de douã tradu-ceri în versuri din E.A. Poe. Ur-meazã „Impresiuni din Þara Mo-þilor”, sub semnãtura lui G. Rã-dulescu care se încheie printr-odescriere a peºterii ºi a gheþaru-lui de la Scãriºoara, acolo unde„pretutindeni miroase a sãnã-tos”. Trecerea spre ultima partea calendarului, unde îngrijitorulsãu îºi publicã sub titlul „Remi-niscenþe” o serie de articole, estefãcutã prin poezia „Ruptura” deªt.O. Iosif, iar în final se aflã pozalui Grigore Alexandrescu, „Minu-nile pãrintelui Gheorghe”. Secþi-unea pe care Caragiale ºi-a rezer-vat-o se întinde între paginile 117ºi 149 ºi cuprinde urmãtoarele ti-tluri: „Karkaleki”, „Baioneta inte-ligentã”, „C.A. Rosetti”, „Istoriase repetã”, „Rãsplata jertfei pa-triotice”, „ªah ºi mat”, „Politicãºi delicateþe”, „Boborul”, „Gardacivicã” ºi, în fine, iscãlitura: Ca-rageale.

Nu pot sã închei fãrã sã preci-zez cã am avut privilegiul de aconsulta un exemplar, legat, cucotor de piele ºi binduri pregnan-te de culoare bleu, aflat într-ocasetã, asortat cromatic cu coper-ta ºi forzaþul, exemplar pus la dis-poziþie de un mare iubitor de car-te, Ion C. Rogojanu, cãruia îi mul-þumesc cu acest prilej. ªi dacãtrãim într-o lume plinã de moftan-gii ºi moftangioaice, voi aminti ºide o reuºitã rubricã, parafrazândtitlul conului Iancu, care nu arenimic din rigiditatea tehnicistã:„Softul român”, o rubricã sãltã-reaþã de pe pagina 16 a „Obser-vatorului cultural”, semnatã descânteietorul ªerban Foarþã.

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Narcisa Maria Mitu, Domenii-le Coroanei Regale (1884-1948),Ed. Aius, Craiova, 2011, 400 p.

Prin spaþiul public româ-nesc umblã de câtvatimp o maladie uºoarã:

monarhita. Pare o „boalã dom-neascã”, nu „câineascã”, deci nucred cã e cazul sã ne îngrijorãm,dar nici sã o ignorãm. Pe Face-book, coroanele ºi blazoaneleplutesc mai ceva ca inimioareleºi fluturaºii de Sf. Valentin. Ase-menea la televizor, unde, în plus,varii inºi ºi inse din „bobor” facreverenþe de bal mascat în faþaunei Personalitãþi, de care abiadacã auziserã înainte de King’sSpeech. Pe tarabe, cresc teancu-rile de „cãrþi regale”, cartonate,lucioase ºi pline poze, cu de toa-te pentru toþi. Ultima gãselniþã eintroducerea unor ore opþionalede Istoria monarhiei, în claselesuperioare de liceu. Despre opor-tunitatea acestei improvizaþii arfi mult de discutat. Evident, fie-care scoate din istorie ce ºi cumîi convine, mulþi având aerul unorbravi descoperitori ai apei calde.Dar asta e cu istoria, permanentãºi inepuizabilã sursã de orice!

o istorie neromanþatã a Coroanei RomâneÎn acest context, lucrarea Nar-

cisei Maria Mitu, Domeniile Co-roanei Regale, este o apariþieinsolitã, ce impresioneazã prinvolumul de informaþii ºi prin ri-goarea abordãrii. Organizarea ºifuncþionarea Domeniilor, pe par-cursul a trei sferturi de secol, erecompusã minuþios în principalpe baza documentelor de la Arhi-vele Naþionale Istorice Centraleºi de la Serviciul Judeþean Dolj alArhivelor Naþionale. Sunt docu-mente a cãror studiere necesitã odeterminare ºi o atenþie de carenumai cercetãtorii împãtimiþi aiarhivelor sunt capabili. Hãrþi, pla-nuri, schiþe, corespondenþã, de-cizii, statistici º.a. (multe repro-duse în anexe), toate acestea par,pentru cititorul neavizat, simplehârtii lipsite de însemnãtate. ªi,totuºi, numai prin reunirea ºi or-donarea lor se poate construibaza factualã, în absenþa cãreianici o judecatã de valoare nu îºiare rostul.

Dovedind un deosebit simþ aldetaliului, autoarea a reuºit sãcreeze o imagine generalã a di-verselor activitãþi desfãºurate încadrul domeniilor (viticulturã,pomiculturã, zootehnie, exploata-re forestierã º.a.). Din veniturile

rezultate, o parte intra întotdeau-na în Bugetul Casei Regale, încompletarea listei civile. Cealaltãparte era însã parþial reinvestitãpentru dezvoltarea ºi moderniza-rea agriculturii ºi a industriei.Scopul era acela de a face dinDomenii un model de organizareºi eficienþã economicã. Probareuºitei o reprezintã multele suc-cese la expoziþii naþionale ºi in-ternaþionale. Nu în ultimul rând,existau ºi fonduri îndreptate sprediverse acþiuni sociale, cultura-le, educative etc. (construirea deºcoli, biblioteci, dispensare, or-ganizarea de manifestãri º.a.).Numãrul ºi amploarea lor fac sãse poatã vorbi de veritabile „po-litici sociale ºi culturale createprin intermediul Domeniilor Co-roanei”, cãrora le este consacratun capitol distinct.

Cartea reprezintã, fãrã îndoia-lã, o operã de pionierat, fãcândluminã într-o zonã pânã acum tra-tatã doar en passant în istorio-grafie. Dincolo de planul strictºtiinþific, demersul Narcisei Mituar putea avea impact ºi în rândulpublicului larg, nuanþând imagi-nile pe care monarhia româneas-cã le-a avut pânã acum în opiniapublicã.

În primul rând, dãrâmã una dincele mai durabile ºi mai larg rãs-pândite mistificãri, anume cã Do-meniile s-ar fi aflat în proprieta-tea personalã a Regelui, fiindtransmise moºtenitorului, odatãcu Tronul. Totul a început în1948, atunci când autoritãþile co-muniste au pretins cã „trec în pro-prietatea statului” ceva ce oricumaparþinea statului, ºi s-a perpe-tuat pânã în zilele noastre. A con-tribuit, cu siguranþã, la aceasta ºidiscursul anti-monarhist al ani-lor ’90, încurajat, dacã nu maimult, din cele mai înalte sfere ale„noii republici”. Cartea eliminãconfuziile, fãcând clar distincþiaîntre Domeniile Coroanei (do-uãsprezece la numãr, proprietãþiale statului asupra cãrora Regeleavea doar drept de uzufruct) ºiDomeniile Regale (proprietãþiparticulare ale Casei Regale), ºi seconcentreazã asupra celor dintâi.

În al doilea rând, este spulbe-ratã ºi mistificarea – într-un felopusã celei dintâi – care a constatîn crearea unei imagini de basm aCasei Regale. În aceastã opticã,Regii României ºi rudele lor aparca niºte personaje complet ruptede lumea supuºilor. Activitatealor este limitatã la dimensiunea

ceremonialã, cu fastul aferent ºicu fascinaþia pe care o stârneºteîn mintea omului de rând. O ast-fel de percepþie este ambivalen-tã, cãci, pe de o parte, ridicã in-stituþia monarhicã în transcen-dent, iar pe de alta, îi reduce rolul„teluric” la un nivel pur decora-tiv. Privind asupra chestiunii par-ticulare a Domeniilor Coroanei,aºa cum a expus-o Narcisa Mitu,avem, dimpotrivã, imaginea uneiCase Regale implicate, în bunãmãsurã, în viaþa economicã, so-cialã ºi culturalã a României.


rte

Filarmonica „Oltenia” organizeazã, în perioada 9 noiembrie - 3 decembrie 2012,Festivalul Internaþional „Craiova Muzicalã” (ediþia a XXXIX-a):

VINERI, 16 NOIEMBRIE, ORA 19:00Concert simfonicÎºi dã concursul: ORCHESTRA SIMFONICÃ A FILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: CRISTIAN OROªANUSOLIST: DEJAN MLADENOVIÆ - violã (SERBIA)În program:Alfred Schnittke: Concertul pentru violã ºi orchestrã (primã audiþie)Johannes Brahms: Simfonia a IV-a în Mi minor, op. 98* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 19 NOIEMBRIE, ORA 19:00Recital susþinut de Cvartetul „AD LIBITUM” al Filarmonicii „Moldova” IaºiALEXANDRU TOMESCU (vioara I), ªERBAN MEREUÞÃ (vioara a II-a),BOGDAN BIªOC (violã), FILIP PAPA (violoncel)În program:Alexander Borodin: Cvartetul nr. 2 în Re majorLudwig van Beethoven: Cvartetul nr. 9 în Do major, op. 59, nr. 3, „Razumovsky”* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

VINERI, 23 NOIEMBRIE, ORA 19:00Concert simfonicÎºi dã concursul: ORCHESTRA SIMFONICÃ A FILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: OVIDIU BÃLANSOLIªTI:DIANA ÞUGUI (sopranã)MIHAI UNGUREANU (pian)În program:Viorel Munteanu: „Triptic psaltic” pentru sopranã ºi orchestrã de coarde (primãaudiþie)Serghei Rahmaninov: Concertul nr. 2 în Do minor pentru pian ºi orchestrã, op. 18Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia a IV-a în Fa minor, op. 36* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 26 NOIEMBRIE, ORA 19:00Concert coralÎºi dã concursul: CORALA ACADEMICÃ A FILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: MANUELA ENACHELa pian: CORINA STÃNESCUCarlo Gesualdo da Venosa: „Io tacerò”Johann Sebastian Bach: Coralul nr. 63 „O Haupt voll Blut und Wunden”, din orato-riul „Matthäus Passion”, BWV 244Georg Friedrich Händel: „For unto us a Child is born” din oratoriul „Messiah”,HWV 56Benjamin Britten: „A Hymn to the Virgin”Antonio Lotti: „Crucifixus etiam pro nobis”Ioan D. Chirescu: „Pre Tine Te Lãudãm”Anton Bruckner: „Os justi”Samuel Barber: „Agnus Dei”Gioacchino Rossini: „In sempiterna saecula” din „Stabat Mater”Johann Sebastian Bach: BourréeClaude Debussy: „Yver, vous n’estes qu’un villain”

Marþian Negrea: „Pãstoriþa”Tudor Jarda: „Mã luai, luai”Corneliu Cezar: Suita coralã „Flãcãri ºi roþi” (fragment)Blagoje Bersa: „Mjeseèina” („Clar de lunã”)Johannes Brahms: „O süßer Mai”Jurij Falik: „Neznakomka” („Necunoscuta”)Dan Dediu: „Trinklied aus dem 16 Jahrhundert” („Cântec de pahar din sec. XVI)Sabin Pautza: „Jericho”Grigoraº Dinicu: „Hora staccato”* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

MIERCURI, 28 NOIEMBRIE, ORA 19:00Recital de pian KASPARAS UINSKAS (LITUANIA)În program:Frédéric Chopin: Nocturna în Do diez minor, op. 27, nr. 1Johannes Brahms: Sonata nr. 3 în Fa minor, op. 5Claude Debussy: Images (vol. II): „Et la lune descend sur le temple qui fut” Preludes (vol. II): „Ondine” Images (vol. I): „Reflets dans l’eau” Preludes (vol. I): „La fille aux cheveux de lin” Suite bergamasque: Clair de LuneSerghei Rahmaninov: Sonata nr. 2 în Si bemol minor, op. 36* Preþul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenþi, pensionari)

VINERI, 30 NOIEMBRIE, ORA 19:00Concert simfonicÎºi dã concursul: ORCHESTRA SIMFONICÃ A FILARMONICII „OLTENIA”DIRIJOR: GHEORGHE COSTINSOLIST: KASPARAS UINSKAS (LITUANIA) - pianÎn program:Johannes Brahms: Concertul nr. 1 în Re minor pentru pian ºi orchestrã, op. 15George Enescu: Rapsodia românã nr. 2 în Re major, op. 11Igor Stravinski: Suita „Pasãrea de foc” (1919)* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari);concert inclus în abonamentul trimestrial al Filarmonicii “Oltenia”

LUNI, 3 DECEMBRIE, ORA 19:00Închiderea festivaluluiConcert simfonicÎºi dã concursul: ORCHESTRA NAÞIONALÃ DE CAMERÃ A REPUBLICIIMOLDOVADIRIJORUL PRINCIPAL AL ORCHESTREI: CRISTIAN FLOREA (SPANIA)SOLIST: ILIAN GÂRNEÞ - vioarã (REPUBLICA MOLDOVA)În program:Antonio Vivaldi: „Le quattro stagioni” („Anotimpurile”)Felix Mendelssohn-Bartholdy: Octetul în Mi bemol major, op. 20 (aranj. pentru orchestrã de coarde)* Preþul biletului: 20 lei; 10 lei (elevi, studenþi, pensionari)

Abonamentele speciale ale Festivalului Internaþional “Craiova Muzicalã”:Abonamentul „A”: cuprinde 9 evenimente(9, 14, 16, 19, 23, 26, 28, 30 noiembrie ºi 3 decembrie): 115 lei;Abonamentul „B”: cuprinde 4 evenimente (9, 14, 16, 19 noiembrie): 55 lei;Abonamentul „C”: cuprinde 5 evenimente (23, 26, 28, 30 noiembrie ºi 3 decembrie): 70 lei;Abonamentul „D”, pentru abonaþii Filarmonicii „Oltenia” (trim. IV):cuprinde 5 evenimente: (14, 19, 26, 28 noiembrie ºi 3 decembrie): 35 lei

Festivalul Internaþional „Craiova Muzicalã”Ediþia a XXXIX-a, 2012

La IATC am fost coleg cuTocilescu, Purcãrete ºiCorniºteanu. Purcãrete

nu avea umor sau avea un umorascuns, era grav. Toca ºi Corniº-teanu, în schimb, se tot tachinau,era o plãcere sã stai în preajmalor, cred cã aveau cel mai coloratlimbaj din Institut. Replicile din-tre ei nu aveau concurenþã pevreo scenã.

Toca s-a dus, dar nu mã îndo-iesc cã ºi acolo unde e, îi învese-leºte pe îngeri. Aºa cum face ºiMircea la Craiova, desigur. A rã-mas el sã mai salveze umorul,mãcar cel dâmboviþean. ªi acestlucru s-a întâmplat la FNT. Dupãspectacolul de doliu al lui Purcã-rete dupã Gulliver’s Travels deJohnathan Swift, mi-am revenitcând am vãzut seara urmãtoare Onoapte furtunoasã, în care Cor-niºteanu a fãcut o salã întreagã,aceeaºi Sala Mare de la TNB, sãrâdã în hohote, sã se simtã bine.

Normal, a mai spune despreCaragiale cã e contemporanulnostru, a ajuns un bagatel. Cor-niºteanu nu s-a sfiit sã-l facã de-a dreptul pe Jupân Dumitrache(Ion Colan) un fel de Becali al zi-lelor noastre, adicã un îmburghe-zit tâmpit, nãtâng, pe a cãrui casãscrie cu lumini de neon „Vila

nnnnn GRID MODORCEA

ori crãpaþi, ori scãpaþiVeta”, în semn de iubire pentruconsoartã, care îl înºealã chiarsub nasul lui cu „omul de încre-dere”, Chiriac (Cãtãlin Bãicuº),un bãrbat verde. Nici amicul delecturã ºi spionaj, Ipingescu (Va-lentin Mihali), alt tâmpit, nu bã-nuieºte concubinajul de binagiial noului maidan de îmburgheziþi.El e fericit cã Jupânul îi tot dã sãbea bere la cutie, în timp ce Vetapriveºte la televizor emisiuni ex-trase din viaþa lor.

O viaþã de cãpãtuialã, cu sta-re, deºi în prim plan se aflã ace-laºi amor la binea, sigurul amorveritabil acceptat de Caragiale(vezi cartea noastrã Amorul labinea). ªi chiar într-o binea trã-ieºte Chiriac, recte o rulotã aflatãîn curtea casei, aºa cum într-unfel de cotineaþã trãieºte ºi Spiri-don (Dragoº Mãceºanu). Desi-gur, rulota e magicã. În ea se faceamor la binea ºi tot în ea se echi-peazã Titircã, Ipingescu ºi Chi-riac, în haine de mineri, cu cãºtiºi lampioane, când pornesc laatac, sã-l razã de pe faþa pãmân-

tului, adicã sã-l umfle, pe baga-bontu’, pe maþe-fripte Ricã, evi-dent, dupã ce-i spun: „Ce pof-teºti, mã, musiu?!”

Iar Spiridon e atât de mortdupã þigãri încât din coteþul lui,la un moment dat, iese fum cadintr-o locomotivã. În schimb,Chiriac are o motoretã, cu caremerge pe scenã, cu ea pleacã latreburi pe poarta curþii ºi tot cumotoreta intrã în casã sã facã

amor cu Veta (Cerasela Iosifes-cu), când ea îi deschide larg uºi-le. Cele douã acte ale piesei luiCaragiale se petrec în acelaºi de-cor exterior (scenografia Lia Do-garu). Chiar ºi scenele cu prinde-rea lui Ricã Venturiano se petrecafarã, mai ales pe schele, folositãfoarte ingenios de actorul Geor-ge Costea, care ne aminteºte deun film cu Buster Keaton.

Corniºteanu a gãsit soluþiifoarte ingenioase ºi convingãtoa-re pentru a ne oferi o felie din via-þa zilnicã la români. El nu a îngro-ºat inovaþiile sale, cum face Pur-cãrete sau ar fi fãcut Toca. Semenþine în marginile unui realismcredibil. Evident, nu lipseºte ele-mentul erotic, exageraþiunea fi-reascã, în care Cerasela Iosifes-cu îºi desfãºoarã calitãþile sexy.Genial, în contrapunct, este alea-sã, în Ziþa, Raluca Pãun, o actriþãcorpolentã, care îºi alintã nurii.Ea însãºi, prin prezenþa ºi costu-mele ei, este o comedie. Mai alesspre final când cade ca un polo-boc la picioarele Jupânului Du-mitrache, care era gata sã tragãîn Ricã: „Nene, nu-mi asasina vi-itorul!”

Dupã cum ºi Ricã este un sfri-jit cu ochelari, dar extrem de aþos,ca atunci când þine un discursincendiar de pe schelã, cu var îngurã ºi pe faþã. E momentul deapogeu, când Ricã spune: „Oritoþi sã muriþi, ori toþi sã scãpãm!”.Asta chiar cã e o replicã de posi-bil „depotat”, aºa cum îi prevãdviitorul Titircã ºi Ipingescu, cu allui „rezon”.

Da, români, sã crãpaþi ori sãscãpaþi! Ori-ori. Iatã o dilemã dincare nu putem ieºi decât prin râs.Foto: Florin Chirea


rte

Stagiunea 2012 / 2013 aTeatrului Liric „ElenaTeodorini” a debutat cu

o premierã: „Bãrbierul din Sevilla”,de G.Rossini, în regia ArabeleiTãnase, scenografia lui RãsvanDrãgãnescu ºi conducerea muzi-calã semnatã de dirijorul Alexan-dru Iosub, din distribuþie fãcândparte artiºti de frunte ai Teatru-lui: soprana Diana Þugui (debut,în rolul Rosinei), basul Sorin Drã-niceanu (Don Basilio), mezzoso-prana Mihaela Popa (Berta), ba-ritonul Ioan Cherata (Fiorello),baritonul Gabriel Marciu (Ofiþer),Dan Cornescu (Ambrogio), Ga-briel Dima (Notar), precum ºi in-vitaþi ai scenei lirice craiovene:baritonul ªtefan Ignat (Figaro) ºibasul ªtefan Schuller (Bartolo),ambii din Bucureºti, tenorul Da-rius Colþan (Contele Almaviva),din Cluj-Napoca. O cvasipremie-rã a fost ºi versiunea revãzutã aspectacolului „Cenuºãreasa” deDumitru Capoianu (muzica), pre-zentat cu „casa închisã” în cur-sul lunii octombrie.

O impresie plãcutã ne-a pro-dus spectacolul cu arhicunoscu-ta operetã „Mam‘zelle Nitouche”de Florimond Hervé, o partiturãce exploreazã îndeosebi calitãþileactoriceºti ale interpreþilor, pla-sând, oarecum, pe plan secundscriitura muzicalã. Spectacolul în

debut de stagiune la operãsine, este o prezenþã constantã arepertoriului trupei lirice craiove-ne ºi chiar mai mult, poate fi so-cotit unul din titlurile „la ordineazilei”, ca abordare „tranºantã” ºisucces scontat. Recent-revãzu-ta scenografie (decoruri, costu-me) a spectacolului conferã oanumitã „modernitate” faþã demontãrile anterioare ale operetei.Decorurile regretatului Sorin No-vac au fost reîmprospãtate, aucãpãtat „culoare” ºi „luminozita-te”, în timp ce costumele lui Mir-cea Bãrbulescu, contribuie la„creionarea” unor personaje ve-ridice, în „ton” cu subiectul ope-retei. Din punct de vedere regi-zoral, Carmen Roibu ne surprin-de prin „francheþea” demersuluisãu, plonjând în vârtejul comicu-lui de bun gust. Coregrafia, sem-natã de prea-de-timpuriu dispã-rutul Ioan Kelemen, este „adap-tatã” la posibilitãþile actuale deexprimare ale trupei de balet, reu-ºind sã „umple” scenele dansan-te cu destulã acurateþe ºi fasci-naþie. Dupã cum se ºtie, versiu-nea româneascã a libretului poar-tã semnãtura lui Val Sãndulescu:este un text ce pune în valoareumorul de un efect comic imper-turbabil ºi oferã interpreþilor, cugenerozitate, multe momente deadevãrate „recitaluri” actoriceºti.Pãrþile muzicale, atâtea cânt sunt

în aceastã operetã, au fost susþi-nute cu brio de soliºtii Teatrului.Au evoluat: Mihaela Popa (De-nise), Carmen Roibu (Corinne),Alexandru Petre (Celestin/Flori-dor), Doina Sãrsan (Caroline),Teodor Ispas (Colonelul), GabrielMarciu (Champlâtreux), Dan Cor-nescu (Loriot), Cosmin Vasiles-cu (Directorul trupei de operetã/Louis Flavigny), Edith Man (SoraUrsule), Nicolae Popa (Grãdina-rul), Ionuþ Dumitru (Soldatul),Bogdan Olaru (Gustav/Robert).Evidenþiem cuplul comic CarmenRoibu - Alexandru Petre ºi pe DanCornescu; prin extraordinaramobilitate scenicã, impresionea-zã „din prima” ascultãtorii. Diri-jorul Alexandru Iosub a fost „pefazã” tot timpul, asigurând o de-rulare fireascã a planurilor sono-re: orchestra (dupã pãrerea noas-trã, cam „subþire”, ca numãr deinstrumentiºti) a reuºit sã fie „ac-tivã”, iar soliºtii au cântat cunedezminþitã plãcere ºi aplomb.„Mam‘zelle Nitouche” este unspectacol care va rezista multtimp în repertoriul Teatrului toc-mai datoritã coeziunii în planmuzical, ca ºi prin viziunea regi-zoralã ce pune preþ pe talentulindividual (ºi-l cultivã!) al fiecã-rui personaj în parte.

„Liliacul” de Johann Strauss-fiul – ce poate fi mai atractiv înrepertoriul unui teatru muzical?Iatã o întrebare care meritã unrãspuns pe cât de concis, pe atâtde „îndestulãtor”. Se ºtie, „Lilia-cul” este o operetã cu evidentevalenþe operistice, principalii in-terpreþi având „la-ndemânã” con-sistente discursuri muzicale, pre-cum ºi posibilitatea de a perfor-ma sub toate aspectele: roluricântate, vorbite ºi dansate. Pelângã faptul cã este o reprezen-taþie de echipã, poate fi ºi un „ba-rometru” al nivelului artistic atins,

la un moment dat, de cãtre fieca-re dintre interpreþii distribuiþi înspectacol. Recenta reprezentaþiea Teatrului Liric „Elena Teodorini”a fost întrucâtva „o noutate”,constând din invitarea, în „Lilia-cul”, a patru soliºti selectaþi dinrândul candidaþilor care s-au pre-zentat la audiþiile organizate deconducerea Teatrului în pream-bulul deschiderii noii stagiuni.Este vorba de tenorii CristianBãlãºescu, Marius Zaharia, am-bii din Timiºoara, soprana Rena-ta Vari, din Braºov, mezzosopra-na Diana Ardelean (Orlofsky), dinoraºul de pe Bega. Distribuþia, înîntregul ei, a fost pusã la grea în-cercare, sub aspectul unei puneriîn scenã solicitante ºi complexe,artiºtii fiind invitaþi sã performe-ze la fiecare „pas”. Fermecãtoa-rea Adela ºi-a gãsit în sopranaDiana Þugui o interpretã de notazece, atât sub aspect strict muzi-cal, cât ºi ca dezinvolturã sceni-cã. Renata Vari a întruchipat oRosalindã de evident nivel artis-tic. Basul Sorin Drãniceanu, înrolul lui Frank, creeazã un perso-naj veridic, de o „seriozitate” cu-ceritoare. Dan Cornescu nu sedezminte, rãmâne, ºi în acest spec-tacol, un punct de atracþie, unactor de un comic irezistibil. Ga-briel Marciu (Blind), izbuteºte unrol bine conturat, cu inspirate„sublinieri”. Tenorii Cristian Bã-lãºescu, Marius Zaharia ºi bari-tonul Ioan Cherata, întruchipea-zã trei personaje: pe Eisenstein,Alfred ºi Falke, tineri „însetaþi”de iubire. În roluri secundare,Edith Man ºi Adrian Grãdinarucompleteazã distribuþia unuispectacol reuºit, gândit ºi regi-zat de Arabela Tãnase într-o notãevidentã de profesionalism. Rãs-van Drãgãnescu impresioneazã,ºi de aceastã datã, prin logica,cromatica ºi „impactul” creaþiilor

sale scenografice, iar dirijorulAlexandru Iosub ne surprindeplãcut, în ultima vreme, prin cla-ritatea ºi exactitatea demersuluisãu interpretativ (uvertura, depildã, a sunat „concertistic”). Nuvom uita a evidenþia coregrafiaspectacolului semnatã de MirelaPopescu ºi Eva ªtefãnescu, an-samblul de balet (eterogen, nu deazi, de ieri!) ºi soliºtii sãi Eva ªte-fãnescu, Nicolae Popa, DragoºTeodorescu; în rol solistic balet,Luiza Bãlan.

Sub aceste auspicii a începutnoul sezon muzical al Liriculuicraiovean. Despre activitatea deviitor a Teatrului am aflat lectu-rând website-ul instituþiei (debun augur) ºi din discuþia pe caream purtat-o cu noul manager,Antoniu Zamfir, avizat ºi deter-minat în a propulsa instituþia pecare o conduce în rândul celormai importante Opere ale þãrii.Putem afirma cã, este vorba deun veritabil plan strategic, de in-spiraþie internaþionalã. Pe parcur-sul celor nouã luni de stagiune,scena craioveanã va gãzdui do-uãzeciºipatru de titluri de spec-tacole, dintre care paisprezeceopere („Bãrbierul din Sevilla”;„Turandot”; „Carmen”; „Truba-durul”; „Boema”; „Don Pasqua-le”; „Madama Butterfly”, „La Tra-viata”; „Lucia di Lammermoor”;„Cavalleria rusticana”; „Paiaþe”;„Nabucco”; „Bal mascat”;„Aida”), 6 operete ºi musicaluri(„Vãduva veselã”; „Liliacul”;„Mam‘zelle Nitouche”; „Bunãseara, domnule Wilde” - premierãabsolutã, pe muzicã de Dan Si-mion; „La Calul bãlan”; „ContesaMaritza” - cvasipremierã), douãspectacole pentru copii („MicuþaDorothy, „Cenuºãreasa”), douãspectacole de balet („Dance withme”; „El Amor”). Din acest colþde paginã, adresãm tânãrului ma-nager al Teatrului mult succes.Per aspera ad astra!

nnnnn Gheorghe Fabian

la Teatrul „Colibri“ toamna se numãrã festivalurileOctombrie a fost o lunã

bogatã in festivaluripentru Teatrul „Co-

libri”. Fie ca a fost invitat în eve-nimente precum „Poveºti”, Fes-tivalul Internaþional al Teatrelorde Pãpuºi de la Alba Iulia, desfã-ºurat pe douã paliere, al specta-colelor pentru copii, dar ºi unulde spectacole de teatru mare sauFestivalul Internaþional al Teatre-lor de Pãpuºi ºi Marionete„Puck” de la Cluj-Napoca, fie cãa primit, cu titlu de gazdã, spec-tacole diverse, într-o sãrbãtoareintitulata „Zilele Teatrului Co-libri”. Aflatã la a doua ediþie, sãr-bãtoarea teatrului s-a realizat prinsprijinul Consiliului Local ºi alMinisterului Culturii ºi Patrimo-niului Naþional ºi a reunit trupede teatru pãpuºãreºti precum:Teatrul „Aºchiuþã” din Piteºti cuspectacolul „Scufiþa Roºie”, Te-atrul „Prichindel” din Alba Iuliacu spectacolul „Zulenka”, Tea-trul de Pãpuºi Kragujevac (Ser-bia) cu spectacolul „DuminicaAlbã” (spectacol cu pãpuºi pen-tru adulþi), la care s-a adãugat ºispectacolul „Micuþa Dorothy” alTeatrului Liric „Elena Theodo-rini”, partener în proiect. Un co-locviu pe tema „Teatrul de pãpuºisau educaþia cu ºi prin pãpuºã”,la care au fost invitaþi specialiºtiîn domeniu din câteva teatre dinþarã a venit sã completeze ºirul ac-

Acest al doilea premiu, fiindunul colectiv, considerãm cã sedatoreazã compozitorului DanBãlan, dar ºi actorilor care au in-terpretat partituri muzicale înspectacol (Oana Stancu, MugurPrisãcaru, Rodica Prisãcaru, Io-nica Dobrescu, Alis Ianoº, Da-niel Mirea, Iulia Cârstea ºi regre-tatul Mihai Brumã Uzeanu), pre-cum ºi operatorului de sunetCosti Bârþan.

ªi pentru cã toamna la „Colibri”sã fie cu adevãrat bogatã, sã maispunem cã, la întâlnirea directori-lor de teatru ºi companiilor priva-te de la Târgu Mureº, prilejuitã deinaugurarea noului sediu al Tea-trului „Ariel” (Tg-Mureº), Teatrul„Colibri” s-a înscris ca membrufondator în douã fililale naþionaleale unor asociaþii internaþionale deprestigiu din domeniul pãpuºã-resc, respectiv al teatrelor pentrucopii si tineret – este vorba de-spre Asociaþia Internaþionalã a Te-atrelor pentru Copii ºi Tineret(ASSITEJ) ºi UNIMA (UniuneaMondialã a Marionetiºtilor), încare va fi reprezentat de cãtreDoina Berceanu ºi, respectiv, Adri-ana Teodorescu. Este un temei desperanþã privitoare la racordareateatrului în circuitul unor manifes-tãri internaþionale viitoare.

nnnnn Doina Berceanu

þiunilor, subliniind rostul finanþã-rii teatrului de pãpuºi în comunia-tea cãreia i se adreseazã.

Odatã încheiatã sãrbãtoarea,Teatrul „Colibri” ºi-a luat din noupãpuºile în spate ºi a plecat laFestivalul Internaþional al Teatre-lor de Pãpuºi ºi Marionete„Puck” de la Cluj Napoca, festi-val de prestigiu aflat la cea de-a11-a ediþie, care a reunit circa 20de trupe pãpuºãreºti din þarã ºidin strãinãtate. Astfel, au fostprezente trupe precum Teatrul„Þãndãricã” Bucuresti, Teatrul„Vasilache” Botoºani, Teatrul„Arlechino” Braºov, Teatrul„Ariel” Târgu Mureº, Teatrul„Merlin” Timiºoara sau compa-nii precum Teatrul „Markus” dinPecs (Ungaria), Helen Ainsworthdin Marea Britanie, Ananda Puijkdin Olanda. Teatrul „Colibri” afost invitat cu spectacolul „Ini-ma de piatrã”, în regia lui CristianPepino, scenografia aparþinândCristinei Pepino, iar muzica luiDan Bãlan.

Spectacolul a avut loc într-osalã care l-a pus în valoare, cea aTeatrului Naþional „Lucian Bla-ga”, iar publicul s-a dovedit a fiextrem de cald, participativ, for-mat din copii frumos educaþi încultul actului artistic. Actorii Tea-trului „Colibri”: Oana Stancu, Mu-gur Prisãcaru, Rodica Prisãcaru,

Ionica Dobrescu, Iulia Cârstea,Alis Ianoº ºi Daniel Mirea s-auîntrecut pe sine, au jucat explo-ziv ºi în forþã, iar la sfârºitul spec-tacolului au avut bucuria de a-ivedea pe membrii juriului (IonParhon, Eugenia Tãrãºescu Jia-nu ºi Raluca Tulbure) în loja lor,

ridicaþi în picioare, cu braþele flu-turând. Peste câteva zile s-auanunþat douã premii pentru tru-pa „Colibri”: Diploma pentru in-terpretarea rolului principal atri-buitã Oanei Stancu ºi Premiulpentru calitatea muzicalã a spec-tacolului „Inima de piatrã”.

Foto: Florin Chirea


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a La ediþia din acest an aSalonului de Carte de laTorino, unde România a

avut statutul de þarã invitatã deonoare, am avut prilejul sã-l reîn-tâlnesc pe românistul ºi traducã-torul Marco Cugno. Nu bãnuiamcã înregistrarea realizatã în pen-ultima zi a târgului avea sã fie unadintre ultimile sale mãrturii filma-te. Au fost mulþi ziariºti români ºiitalieni la Torino între 10 ºi 14 maiºi nu am cercetat sã vãd dacã aces-ta chiar este ultimul sãu interviu.De altfel, e un amãnunt mai puþinimportant. În emisiunile TV pecare le-am dedicat ulterior eveni-mentului torinez am folosit puþindin acest interviu filmat de cole-gul cameraman. De aceea, am ho-tãrât cã e mai util sã transcriu ºisã public integral aceastã mãrtu-rie. Avusesem ocazia sã-l mai fil-mez pe Marco Cugno cu diferitealte ocazii, în România (când a ob-þinut premiul Uniunii Scriitorilorîn 1997 pentru volumul „La poe-sia romena del Novecento”) sauîn Italia (în 2005, a primit Premiul„Giuseppe Acerbi”, alãturi deMircea Cãrtãrescu ºi Ana Blan-diana). Însã, de fiecare datã, amavut sentimentul cã nu facem în-deajuns pentru acest mare prie-ten al literaturii ºi culturii noastre.

Ca tânãr licenþiat în italienis-ticã al Facultãþii de Litere din To-rino, Marco Cugno a fost trimisîn România, fiind primul lector ita-lian de dupã reluarea postbelicãa relaþiilor culturale dintre Italiaºi þara noastrã. Între anii 1965-1969 a fost lector la catedra con-dusã de Nina Façon la Universti-tatea din Bucureºti. A tradusmult, de la literaturã popularã laprozã, eseu, studii, filosofie, tea-tru. Poezia însã a rãmas domeniulsãu favorit. Între scriitorii impor-tanþi pe care i-a fãcut cunoscuþiîn Italia se numãrã: Eminescu,Arghezi, Blaga, Sadoveanu, Noi-ca, Nichita Stãnescu, Paul Goma,Norman Manea. Cu unii dintrepoeþii traduºi a fost prieten: Ma-rin Sorescu, Ana Blandiana, Mir-cea Dinescu, Mircea Cãrtãrescu.Ca profesor titular al catedrei deLimba ºi literatura românã a Uni-versitãþii din Torino a avut grijãsã lase un urmaº de încredere –profesorul Roberto Merlo...

Sandrino Gavriloaia: Domnu-le profesor Marco Cugno, credcã se poate afirma cã reuºita ro-mâneascã de la actuala ediþie aSalonului de Carte de la Torinovi se datoreazã ºi dumneavoas-trã. De fapt, tuturor traducãto-rilor ºi româniºtilor din Italia…

Marco Cugno: În primul rând,îmi face plãcere cã acest foarteimportant eveniment s-a petrecutpânã la urmã. Acest lucru se da-toreazã ºi faptului cã existã aceas-tã importantã instituþie, Institu-tul Cultural Român, care ajutã ºifinanþeazã difuzarea culturii româ-neºti în lume. Deci, pânã la urmã,s-a întâmplat ceea ce trebuia sãse-ntâmple, cred eu. Sigur cã amrãmas surprins, în sensul bun alcuvântului, de faptul cã este unstand aºa de frumos, cu un spa-þiu atât de mare... În al doilea rând,mã bucur pentru faptul cã, laaceastã ediþie a salonului, s-aureîntors la Torino doi dintre scri-

Marco Cugno: „la noi, în Italia, traducãtorulse numeºte l’autore invisibile...”

itorii pe care eu îi consider cei maiimportanþi din România actualã.Unul este Norman Manea, celã-lalt este Mircea Cãrtãrescu. Ceidoi au mai fost la Torino, dar acumau venit, pentru prima datã, ºi alþiscriitori care îmi sunt prieteni ºipe care i-am ºi tradus. De pildã,Ana Blandiana, cu care sunt prie-ten demult. Sau Mircea Dinescu.La prezentarea din aceastã dimi-neaþã de la standul României, ampomenit un fapt istoric petrecutaici, la Torino. S-a întâmplat pe15 decembrie 1989. În „La Stam-pa” din Torino, apare o paginãîntreagã cu acest titlu: „Vã po-vestesc frica noastrã!”. Semnat:Mircea Dinescu. Era acolo ºi omicã prezentare a mea. Ce s-a în-tâmplat? Mircea Dinescu, peatunci, fusese arestat ºi era înarresti domiciliari. Cum se ziceîn româneºte...?

S.G.: Domiciliu forþat, arestla domiciliu...

M.C.: Exact, era acasã, în do-miciliu forþat. Eram prieten cu el,ne cunoºteam demult ºi, peatunci, toatã Europa era cu ochiipe România. Nu mai exista gula-gul pe atunci, dar scriitorii erau,totuºi persecutaþi. El lucra la Ro-mânia literarã, fusese dat afarã ºiera în arresti domiciliari, deciacasã. Eu am fost invitat la Paris,la Beabourg, unde s-a fãcut o ma-nifestare internaþionalã în favoa-rea lui Dinescu. Am participat fi-indcã îl tradusesem pe Dinescu,îngrijisem o paginã dedicatã luiîn suplimentul literar apãrut aici,la Torino, „L’indice”, paginã pre-luatã apoi de „Le Monde”, „ElPais”, „Frankfurter AllgemeineZeitung”. Era acolo ºi faimoasapoezie Revelaþia evadatului.Acolo, la Paris, un prieten îmispune: „Marco, am un text explo-ziv al lui Mircea Dinescu. A reu-ºit sã ni-l trimitã prin cãi clandes-tine. O sã aparã în câteva zile înFrankfurter Allgemeine Zeitung.Nu am textul la mine, dar dacã îmidai un fax, þi-l trimit la Torino”...I-am dat faxul de la facultate, l-amprimit, l-am citit ºi l-am tradusimediat. Am dat un telefon la zia-rul „La Stampa” ºi le-am spus cãam acest text al lui Mircea Dines-cu care o sã aparã ºi în „Frank-furter Allgemeine Zeitung”. L-aucitit ºi l-au publicat imediat, adi-

cã în data de 15 decembrie 1989.A doua zi începeau evenimente-le de la Timiºoara... Sigur, cândl-am vãzut la TV pe Mircea, cucapul ras ºi fãcând semnul victo-riei cu degetele, am izbucnit înplâns... A fost o relaþie deosebi-tã. Mi-a fãcut o mare plãcere cãprintre invitaþii de anul acesta aisalonului se aflã ºi Mircea.

S.G.: Aº vrea sã ne vorbiþi pu-þin despre situaþia românisticiidin Italia.

M.C.:În primul rând, sã spu-nem cã existã o tradiþie a studii-lor de românisticã. În acest sens,Torino are cea mai veche catedrãdin lume. Catedra de românã s-aînfiinþat în 1863. Chiar dacã n-aexistat o continuitate pânã în zi-lele noastre, rãmâne cea mai ve-che catedrã din lume, înfinþatã înafara României. Au fost ºi anu-mite întreruperi, dar a fost, toto-datã, ºi prima limbã strãinã pre-datã la Universitatea din Torinopentru cã, pe atunci, nu se pre-dau limbi ºi literaturi strãine. Eraperioada Risorgimentului nostruºi al vostru, iar Torino a fost, ovreme, capitala Italiei. Deci auexistat contacte foarte strânseîntre România nãscândã (mã re-fer la Principatele Unite) ºi Pie-montul care, ulterior, s-a extins ºia devenit Italia, cu capitala laTorino. Deci, în perioada aceea,poate tocmai ºi din cauza asta, s-a înfiinþat aceastã catedrã. Era unfilo-român care se numea Giove-nali Vegezzi Ruscalla care ºtiaromâneºte. El ºi-a þinut prelege-rea de inaugurare (avem pãstratãaceastã prelegere la universita-te) care se intitula „Lingua e let-teratura rumana”. Era un fel decalc, român = ruman. Actualmen-te se spune romena sau rumena,dar mai potrivit este romena,dupã cum bine se ºtie. Torino areaceastã prioritate istoricã. Acumse predã la mai multe universi-tãþi. Spuneam cã existã acest in-teres mai mult din partea filologi-lor. Limba românã a fost o limbãînvãþatã din motive mai ales cul-turale, ºtiinþifice, filologice, fiindo limbã neo-latinã, dar cu o anu-mitã individualitate, faþã de su-rorile occidentale. Din acestpunct de vedere este o limbã foar-te interesantã pentru lingviºti ºioameni de ºtiinþã. Aceasta a con-

stituit situaþia tradiþionalã. Pe lân-gã asta a existat ºi interesul pen-tru literatura ºi cultura românã.Actualmente, sigur cã situaþia s-a schimbat pentru cã numãrulromânilor prezenþi în Italia a cres-cut mult, dupã cum ºtiþi. Acumeste o limbã care poate servi ºipentru anumite pofesii cum ar fitranslator, mediator culturalº.a.m.d. Nu spun însã cã este olimbã spendibile, cum zicem noi,pe piaþã, aºa cum este engleza saualte limbi, dar, totuºi, româna acâºtigat acest spaþiu. Probabil cãîn acest deceniu, poate ºi în celurmãtor, va oferi tinerilor posibi-litatea gãsirii unui loc de muncã.Oarecum, predarea limbii româneeste într-o situaþie încã favorabi-lã. Pentru cã se predã din nordulpânã în sudul peninsulei...

S.G.: Ce aveþi acum în ºanti-erul literar? La ce lucraþi, ce tra-duceþi acum?

M.C.: Proiecte sunt multe. Înprimul rând, îmi continui activi-tatea cu Norman Manea, pe carel-am tradus ºi anul trecut, estevorba de ultimul sãu roman, Vi-zuina. Acum i-a apãrut o carte deeseuri, Al di la della montagna,o parte din volumul Laptele ne-gru, despre Paul Celan ºi Beja-min Fondane. Aº mai vrea sã tra-duc romanul Anei Blandiana.Dacã vã uitaþi în catalogul pro-punerilor editat de ICR existãacolo ºi un fragment din acestroman, Sertarul cu aplauze. Aºvrea sã-l traduc integral. Am pu-blicat deja un volum de povestirifantastice, în afarã de poeziileAnei Blandiana. Cred cã acestroman meritã tradus ºi publicatîn Italia. În afara de textele poeti-ce ºi eseistice ale Anei Blandia-na ºi proza ei este foarte intere-santã. Acestea sunt unele dintreproiectele mele, dacã mã þin for-þele. Acum sunt pensionar, însensul cã nu mai sunt profesor laUniversitatea din Torino. Ultimulmeu curs, cel dedicat literaturiiromâne, l-am þinut anul trecut.Acum, fostul meu colaborator,Roberto Merlo, mi-a luat locul.Este el mai tânãr, dar catedra dela Torino are astfel continuitate.El a câºtigat concursul, iar eu pleccu inima uºoarã, în sensul cã, laTorino este o catedrã cu tradiþieistoricã, aici a fost înfiinþatã pri-ma catedrã de românã din lume.Cum spuneam, acum am mai multvreme, pentru cã activitatea di-dacticã îmi lua mult timp. Vreausã-mi continui activitatea de tra-ducãtor. Activitatea aceasta detraducere completa, într-un fel,activitatea mea didacticã ºi decercetare. Mi s-a pãrut normal sãfac ºi aceastã activitate de tradu-cere care, de fapt, îmi place, însensul cã are aspectele ei creati-ve. Sã împrumuþi vocea ta altcui-va care este mult mai mare decâttine, fiindcã este un scriitor, pecând tu nu eºti chiar un scriitor.La noi, în Italia, traducãtorul senumeºte l’autore invisibile. Aºvrea sã mã reapuc ºi de traduce-rea poeziei române, sã-i reiau peoptzeciºti, dar sã merg chiar maideparte…

S.G.: Deci sã actualizaþi în ita-lianã parcursul poeziei noastre…

M.C.: Da, vreau sã actualizezºi sã merg cam pânã la generaþia

2000 în poezie. Am tradus prozã,am tradus filosofie, am tradus te-atru. Ca sã spun aºa, m-am plim-bat prin toate domeniile, dar pen-tru mine traducerea poeziei estefoarte stimulentã ºi este, cumva,favorita!

S.G.: Existã interes pentru li-teratura românã în Italia? Sauacest interes încã trebuie con-struit?

M.C.: În parte, ceea ce facemaici, la salon, aceastã promovareajutã. Trebuie sã þinem seama cãaici avem foarte mulþi români. ªiprintre studenþi, la facultate, suntromâni. Sunt unii care ºi-au fãcutstudiile aici, ºcola primarã ºi me-die, apoi liceul, aici, la noi. ªtiuromânã, dar încep sã uite... Sigurcã nu se lucreazã numai pentrucomunitatea românã din emigra-þie. Este normal ca toate þãrile,toate culturile, trebuie sã intre înaceastã... luptã, ca sã-i spunemaºa. Deci problema este cã unelepropuneri de scriitori români maitineri au în spate un gol. În sen-sul cã, actualmente, clasicii lite-raturii române nu sunt disponi-bili pe piaþã. Unele cãrþi ar trebui,deci, reluate, retraduse, retipãri-te. Dar chestiunea nu e aºa desimplã pentru cã intrã în joc drep-turile moºtenitorilor. Eu, perso-nal, am avut aceastã problemã.Aº fi vrut sã public Baltagul, defapt, l-am ºi retradus, roman carea apãrut acum 50-60 de ani. Dinpãcate, moºtenitorul n-a vrut, nune-a dat autorizaþia, din mai mul-te motive. Pânã la urmã, traduce-rea mea n-a putut sã aparã. Ar fitrebuit sã fie lansatã aici, la Salo-nul de la Torino. Problema moº-tenitorilor existã, legea spune cãtrebuie sã treacã 70 de ani de lamoartea autorului pentru a nuavea probleme. În general, suntmotive practice, adicã financia-re. Dar eu nu cred cã un editorpoate câºtiga din asta. Cine esteSadoveanu în Italia...? Nimeni!Pentru cã de 60 de ani nu s-a maipublicat nimic de el. Iar Sadovea-nu este numai un exemplu, maisunt ºi alþii. Aceastã promovareeste foarte importantã, foarte uti-lã, dar trebuie sã fie fãcutã cu cap.Sigur, cultura nu este fãcutã nu-mai de Eliade, Cioran sau Noica.Eu l-am tradus ºi pe Noica, uita-sem de el. De fapt, ceea ce se ºtiela noi, despre generaþia mai ve-che, este generaþia exilului. Darexistã ºi generaþia ’60 ºi ’70 ºi al-tele. Asta ca sã nu mai pomenimde clasici. Pe vremuri, a fost ofoarte frumoasã traducere a luiCreangã, fãcutã de Anna Colom-bo care, acum, cred cã a împlinitvârsta de 100 de ani. Era o tradu-cãtoare splendidã. Dar acum car-tea nu se mai gãseºte pe piaþã.Dacã vrei sã citeºti Amintirile luiCreangã, nu le gãseºti. Ãsta-i unalt exemplu. ªi sã nu mai vorbimde alþi clasici: Caragiale, Arghezietc. Pe vremuri au existat în Italiaaceste cãrþi traduse. Deci acumexistã acest gol istoric... Trebuieumplut!

Interviu realizat deSandrino Gavriloaia

Marco Cugno primind Premiul special pentru traduceriGIUSEPPE ACERBI, la Castel Goffredo, Italia, 2005


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Introducere

1

Sufism ºi suprarealism este untitlu care va stârni controversedacã nu dezgust, atât în rândul ce-lor interesaþi de suprarealism, câtºi a celor preocupaþii de sufism.Va fi ceva surprinzãtor dacã vomgãsi un consens, fie cã acesta areun sens pozitiv sau negativ.

Prima obiecþie va fi legatã defaptul cã sufismul este o miºcarereligioasã, orientatã spre izbãvi-rea religioasã, în timp ce supra-realismul este o miºcare ateistãce nu implicã aspiraþii specificemântuirii. Este atunci posibil sãstabilim legãturi între planul reli-gios ºi cel laic? Deºi o asemeneaobiecþie poate apãrea ca fiindvalidã, ea nu exclude completposibilitatea ca multe din proble-mele intelectuale specificii sufis-mului ºi suprarealismului sã fiesimilare sau sã se intersecteze înanumite puncte. Ateismul nu ex-clude în mod necesar misticismulºi nici sufismul nu implicã în modobligatoriu credinþa în religia tra-diþionalã ori o credinþã tradiþio-nalã în religie.

În orice caz, aceastã obiecþieaduce un beneficiu fundamentalcercetãtorului, dat fiind faptul cãîl obligã sã aibã o privire criticãasupra semnificaþiei ºi definiþieisuprarealismului ºi sufismului,precum ºi sã le înþeleagã pe aces-tea dintr-o nouã perspectivã.Este adevãrat cã Dumnezeu, însensul tradiþional religios al cu-vântului, nu existã în viziunea su-prarealistã, dupã cum afirmãAndré Breton când spune cã sa-crul în care el crede nu este reli-gios ºi nici nu se aflã în interiorulunei religii. Dar este de asemeneaadevãrat cã Dumnezeu, în sensultradiþional religios al cuvântuluinu este prezent nici în sufism sau,mai bine zis, sã spunem cã în su-fism Dumnezeu nu are o existen-þã separatã faþã de universul cre-at precum în religia ortodoxã, cieste o parte a ei, o prezenþã a uni-tãþii ºi a unicitãþii. Dumnezeul dinsufism nu este numai unul, ci re-prezintã de asemenea multiplici-tatea. El este partea existenþei,punctul cel mai înalt (cum îl nu-meºte Breton), punctul în careceea ce noi numim materie ºi ceeace numim spirit se întâlnesc ºitoate contradicþiile dintre ele sunteliminate. El nu este numai celcare a dat fiinþã universului creat,ca fiinþã exterioarã ºi fãrã sã seimplice în acest proces, ci el esteînsuºi universul creat în dinamis-mul ºi infinitatea sa. El nu este încer ºi nici pe pãmânt, ci este cerulºi pãmântul formând un întreg. Ane îndrepta spre divinitate nu im-plicã sã pãrãsim existenþa ºi penoi înºine, ci, din contrã, sã neadâncim în existenþã ºi în noi în-ºine. Infinitul (Dumnezeu) nu esteîn afara materiei; el este în mate-rie. Infinitul este om ºi materie. Eleste altundeva sau altceva dar la felde bine ºi în interior. El este un alttãrâm dar existã lângã noi ºi în noi.

Adunis (pseudonimul lui Ali Ahmed Said), poet, eseistºi traducãtor sirian, este multiplu nominalizat la Premiul Nobel pentru literaturã începând cu anul 1988 ºi

autor a peste douãzeci de cãrþi ºi volume de poezie. Sunt opiniiconform cãrora numele de Adunis l-ar fi primit de la liderulPartidului Naþional Socialist Sirian, Antun Saada, însã se parecã ºi l-a ales singur la vârsta de 17 ani, dupã ce textele salesemnate cu numele sãu real i-au fost refuzate de mai multereviste, pentru a le atrage atenþia editorilor asupra „talentuluisãu poetic timpuriu ºi a muzelor sale pre-islamice, pan-medite-raneene”1 . (Deºi în spaþiul francofon numele sãu este translite-rat Adonis, noi am optat pentru forma de Adunis, sugeratã detraducãtoarea Irina Voinovski-Mihai, cu scopul de a înlãturaorice posibilã confuzie între poetul sirian ºi personajul din mi-tologia greacã.) În 2007, el a obþinut Premiul Bjørnson (acordatde Academia Norvegianã pentru Literaturã ºi Libertate de Ex-presie), iar în 2011 Premiul Goethe.

Studiul comparativ al lui Adunis (n. 1930) Sufism ºi supra-realism, identificã punctele de convergenþã ale ideilor funda-mentale ce definesc înþelepciunea sufistã ºi miºcarea suprarea-listã. Deºi la prima vedere misticismul islamic nu pare sã aibãprea multe în comun cu miºcarea avangardistã iniþiatã de AndréBreton, Adunis ne oferã pe parcursul acestei cãrþi paralele con-vingãtoare despre modul în care sufiºtii ºi suprarealiºtii se ra-porteazã la concepte precum cunoaºtere, imaginaþie, iubire,scriere, poezie, creativitate etc. pentru a avea acces la nivelemai profunde ale realitãþii, pentru a spune ceea ce nu a fostspus ºi pentru a cunoaºte ceea ce nu a fost cunoscut încã. Încadrul American Corner Craiova (la Secþia Audio-video a Bi-bliotecii Judeþene „Alexandru ºi Aristia Aman” din Craiova)cititorii pot avea acces la ediþia în limba englezã a cãrþii luiAdunis, autor considerat a fi unul din cei mai importanþi repre-zentanþi ai culturii arabe contemporane.

nnnnn ADUNIS

sufism ºi suprarealism (I)

Prin urmare, când vorbim de-spre sufism trebuie sã lãsãm la oparte doctrinele ºi interpretãrileortodoxe în special.

Trebuie sã ne întoarcem la ori-ginile sale. Încã de la început, în-vãþãturile sufiste erau legate deceea ce era ascuns sau transcen-dental. Miºcarea sufistã s-a nãs-cut tocmai din acest motiv, dincauza faptului cã religia ortodo-xã ºi ºtiinþa nu erau capabile sãrãspundã mai multor întrebãriprofunde pe care oamenii ºi lepuneau. Astfel omul a simþit cãaceste probleme continuau sã-lmacine. Chiar atunci când toateproblemele intelectuale, religioa-se, legale ºi ºtiinþifice erau rezol-vate prin instrumentele logice,legale sau ºtiinþifice. Acesteaerau cele de nepãtruns (nepã-trunsul), cele de neºtiut (necu-noscutul), cele despre care nu sevorbea (secret). Astfel a luat naº-tere sufismul. Aceiaºi factori suntcei care au dus la naºterea su-prarealismului. Suprarealismul asusþinut iniþial cã este o miºcarecare spune ceea ce nu s-a spussau care vorbeºte despre ceea cenu s-a vorbit. Esenþa sufismului,aºa cum o înþeleg eu, este nespu-sul, nevãzutul ºi necunoscutul.Scopul ultim în sufism este sãdevii una cu invizibilul, cu abso-lutul. Suprarealiºtii aspirã cãtreacelaºi lucru; natura absolutului– fie cã este Dumnezeu, raþiune,materia însãºi, gândirea sau spi-ritul – sau mai degrabã aspiraþiade a deveni absorbit în absoluteste neimportantã la fel ca ºi ca-lea care conduce spre el. În toatecazurile, este o reîntoarcere laoriginea creaþiei, oricare ar fii aceaorigine. Este o reîntoarcere ce îºiasumã transformarea în interio-rul celui care în acelaºi timp sereîntoarce spre ºi intrã în comu-niune cu aceste origini. Cu altecuvinte, originea rãmâne ea în-sãºi pe mãsurã ce se reveleazãcreaturilor sale în timp ce aces-tea se reîntorc spre ea.

2

Într-un articol scris de Guy-René Doumayrou2 , acesta se grã-beºte sã facã distincþia între su-prarealism ºi esoterism, spunândcã prima este o miºcare care cau-tã iluminarea de la o luminã invi-zibilã, lumina (a spiritului?) saugândirea, ºi care cautã sã desco-pere adevãratul mecanism de ac-þiune al acestei gândiri în timp cece-a de-a doua se strãduieºte sãdescopere funcþiile ascunse ale

naturii. În timp ce suprarealismultinde sã „redea libertatea gândi-rii”, esoterismul îºi propune sãelibereze spiritul. El spune cã„punctul suprem” la care se refe-rã Breton nu este misticism ºi ci-teazã ceea ce spune Breton într-una din Entretiens: „Este bineºtiut faptul cã punctul, în careputem concilia toate contradic-þiile ce nu ne dau pace ºi creeazãdisperare, pe care în cartea meaAmour fou l-am numit «punctulsuprem», amintind de un loc mi-nunat de la poalele Alpilor, nupoate fii atins prin misticism.”3 .Þinând cont de acest paragraf ºide context în care cuvântul estefolosit pare mai degrabã cã ter-menul „misticism” are sensul aicide esoterism.

Doumayrou spune cã încã dela începuturile sale, suprarealis-mul a fost constant uimit de ima-ginile spontane care apar în vise,ceea ce a dus la folosirea instru-mentelor orale ºi creatoare în modconstant, practicã ce a atins apo-geul odatã cu Robert Desmoscare putea sã adoarmã la voinþãchiar ºi în atmosfera gãlãgioasãa unei cafenele. Poetul Aragondescrie aceste activitãþi ca „unexperiment extraordinar. În afarapsihanalizei, noi le puteam expli-ca aproape metafizic”4 .

Scriitorul Doumayrou afirmãcã suprarealiºtii, individual ºicolectiv, sunt preocupaþi con-stant de cãutarea unor modalitãþide exprimare a „adevãratei func-þiuni a gândirii” cu ajutorul unor„instrumente psihice”, în afaraoricãrui control exercitat de raþi-une sau al vreunor imperative deordin moral sau estetic, permiþândinconºtientului sã pãtrundã înviaþa de zi cu zi.

Ulterior el spune cã suprarea-lismul este profund interesat deiraþional dar nu ca o extensie a cre-dinþei în Dumnezeu sau într-o pu-tere divinã, aºa cum Michel Car-rouges ºi Pierre Klossowski în-cearcã sã sugereze (p. 3 din arti-colul lui Doumayrou). Suprarea-liºtii cred cã orice distincþie întreimaginaþie ºi real este lipsitã desens. Realitatea, aºa cum o înþe-leg ei, nu reprezintã iluzia comunãa dualismului. Imaginaþia, cred ei,este cea care ne conduce con-ºtientul spre ciotul agitaþiei sauspre „vibraþiile fondatoare” (ibid.,p. 4). Dupã Doumayrou este vor-ba de fapt de o lume a vibraþiilordespre care diferiþi specialiºti vor-besc când discutã despre aurã.

Unii scriitori afirmã cã fiecaredintre noi este înconjurat de treinivele de vibraþie – culoare, ex-tensie ºi sensibilitate. Dar dacãar fii „sã îl credem pe Carlos Cas-taneda ºi ºamanul sãu Yaqui ºisã vedem aceste lucruri altfel de-cât întâmplãtoare înseamnã cãeste nevoie de o pregãtire seve-rã” (ibid., p. 5).

Autorul se opreºte la ceea ceBreton spune despre legãturadintre suprarealism ºi naturã,unde afirmã cã „suprarealiºtii ac-ceptã cu greu premiza cã naturaeste duºmanul omului ºi mai de-grabã cred cã omul a pierdut chei-le spre aceasta, pe care le pose-da în mod intuitiv ºi care îl þineauîntr-o legãturã directã ºi constan-tã cu aceasta”. De atunci omul a

încercat alte chei, dar a fost înzadar (ibid., p. 5; Breton, p. 248).

Breton spune mai departe:cunoaºterea ºtiinþificã a naturiinu are nici o valoare din momentce nu intrã în contact poetic cuea sau, aº îndrãzni sã spun, în-tr-un mod mitic (Breton, p. 248).

În fine, Doumayrou recunoaº-te cã dimensiunea esotericã (in-ternã, ascunsã) ºi cunoaºtereamagicã sau ocultismul par sã ex-plice în al doilea manifest supra-realist crizele omului în genere(Doumayrou, p. 6) atunci cândBreton descrie similitudinile din-tre ceea ce cautã suprarealiºtii ºiceea ce cautã alchimiºtii. „Cerce-tarea suprarealistã, spune el, îm-preunã cu cercetarea alchimicãreprezintã o unitate remarcabilãa þelurilor. Piatra filosofalã nu estenimic altceva decât un lucru carear trebui oferit imaginaþiei omu-lui pentru a-ºi lua revanºa pen-tru tot, ºi dupã ani de îmblânzirea spiritului ºi supunere nebu-neascã, iatã cã ne aflãm iarãºi aici,încercând sã eliberãm în sfârºitaceastã imaginaþie de cãtre lun-ga, imensa ºi raþionala deregula-

rizare a simþurilor.” (Al doilea ma-nifest, 1930, articolul de la p. 6-7).

1 Vezi Maya Jaggi, „Adonis: alife in writing”, în The Guardian din27 ianuarie 2012. (n.t.)

2 Guy-René Doumayrou, „Sur-réalisme, ésotéricisme”, Paris, Doc-sur, nr. 8, aprilie 1989. Doar 350 decopii ale acestei publicaþii au fostimprimate, iar acestea au fost distri-buite doar printre membrii ActuelSociety ºi unor oameni care au cola-borat cu aceasta. Doresc sã-mi ex-prim aici mulþumirile cãtre Abd-al-Qadir al-Janabi, care mi-a pus la dis-poziþie acest articol.

3 André Breton, Entretiens, Pa-ris, Gallimard, 1952, p. 151.

4 Louis Aragon, „Un vague derêve”, Commerce, Paris, toamna1924.

Traducere din limbaenglezã ºi prezentarede Petriºor Militaru

Adonis, Sufism and Surrea-lism, Saqi Books, New York, 2005,243 p.


rte

nnnnn FLORIN COLONAªÎn apropierea grãdinii bo-tanice din Hamburg,aproape în continuarea

acesteia, o altã minunatã grãdi-nã, cu pajiºti întinse ce coboarãpânã în albia fluviului Elba, cucopaci uriaºi, dar ºi cu construc-þii integrate în acest decor natu-ral, de o mare generozitate, adã-posteºte adevãrate comori aleartei. Este un loc favorit de pro-menadã ºi odihnã pe care ham-burghezii îl iubesc ºi pe care, lasfârºit de sãptãmânã, îl frecven-teazã în numãr mare, toate gene-raþiile fiind excelent reprezenta-te. Clãdirea albã, cu acea distinc-þie seniorialã, o Jenisch Haus,construcþie a secolului al XIX-lea, un adevãrat bibelou în cadrulacesta mirific al naturii, gãzduieº-te muzeul artei ºi culturii Elbei,pentru cã apa nu reprezintã doarlocul unde vegetaþia ºi naturaînfloresc, ci ºi un minunat cadrupentru ceea ce înseamnã frumo-sul. La parterul edificiului, te în-tâmpinã o colecþie de mobilier deepocã cu diferitele destinaþii lo-cative, ale familiei cãreia i-a apar-þinut, fãcând trecerea de la intra-rea în somptuosul spaþiu ºi cele-lalte spaþii, care oferã elementemult mai moderne, aºa cum seîntâmplã la etaj, unde este pre-zentatã expoziþia de fotografii dearhitecturã „Vile ºi case de vacan-þã – 1900-1935”. Sunt fotografiide interior sau exterior ale reali-zãrilor unor importanþi arhitecþigermani, între care Leon Freitag(1862- 1927), Emil Richter (1884-1969), Johann Kamps (1890-1943)sau Martin Elsaesser (1881-1935).

Realizãrile acestuia din urmã, nupot sã nu-mi aducã în minte con-strucþiile lui Marcel (Hermann)Iancu, din Bucureºtiul interbelic.La fel, ºi imaginile unui alt arhi-tect, Hans Reemtsma, de aceastãdatã interioare, mã duc cu gândulla acelaºi avangardist, Iancu, carea proiectat, printre altele, un imo-bil, ºi centrul vechi al capitalei, pestrada Paleologu nr. 4 ºi care a fã-

duetul artei cu naturacut obiectul unui film documen-tar de valoare, realizat de Alexan-dru Solomon. Interiorul era pro-iectat într-o simbiozã deplinã cuexteriorul, iar multe elemente demobilier – glasvanduri, dulapuri,lustre erau semnate de acelaºi ar-hitect. Asta ca sã nu mai vorbimdespre ambient, dominat încã dela intrare, de un basorelief semnatde Miliþa Petraºcu, componentãde bazã a miºcãrii româneºti deavangardã.

La etajul clãdirii, o expoziþie apictorului peisagist Louis Gurlitt(1812-1897). Neobosit cãlãtor, ar-tistul a imortalizat în pânzele saleimagini din nordul pânã în sudulcontinentului, din Danemarca,Suedia, Norvegia, apoi în Sicilia,Coasta Dalmatã pânã în Alpii Al-banezi, ca ºi din Spania, Portu-galia, Franþa sau Anglia, bineîn-þeles, o mare parte a creaþiei salefiind dedicatã peisajelor de pemalurile Elbei. Un alt element in-teresant al acestei expoziþii estecel ecologic. Cei ce doreau sãcapete date suplimentare despreopera artistului, aveau la dispo-ziþie un aparat de proiecþie careputea fi activat cu ajutorul uneibiciclete, care prin intermediul ro-þii din spate activa, la rândul ei,un dinam. Aºa cã te suiai în ºa ºipedalând vârtos porneai dinamulcare punea în funcþiune aparatulde proiecþie ºi începea sã se de-ruleze filmul. În acest moment încare ofensiva ecologicã este întoi, iatã un minunat exemplu cumîntr-o expoziþie de picturã se poa-te face o demonstraþie despreeconomisirea energiei ºi folosi-rea energiei alternative. La fina-lul vizitei, o ultimã salã, generoa-sã ca spaþiu, în care expun o se-rie de artiºti moderni, de aseme-

nea, peisaje în tehnici ºi concepþiidintre cele mai variate: demne desubliniat alternanþa dintre clasicºi modern în acest periplu expozi-þional la care vizitatorul este invi-tat sã participe în Jenisch Haus.

Strãbãtând aleile minunatuluiparc, sub o ploaie mãruntã, obiº-nuitã în oraºul hanseatic, prote-jat totodatã de corola falnicilorarbori, drumul te conduce la oconstrucþie modernã, contrastan-tã cu cealaltã, dar bine integratãde impresionanta cortinã a ver-delui arboricol. Este BarlachHaus, Fundaþia Hermann F. Re-emtsma care îºi sãrbãtoreºte 50de ani de activitate ºi care aredeviza: „Kunst, die mich angeht.”(„Arta, care mã priveºte”). Unspaþiu patrulater, având la mijloco suprafaþã asemenea unei grã-dini interioare ºi un plafon vitratîn care sculpturile joacã rolul ve-getaþiei. Alãturi de lucrãrile lui Er-nest Barlach, se aflã ºi cele ale luiTony Cragg, un sculptor originardin Marea Britanie ce creazã lu-crãri interesante ca formã, unelede mari dimensiuni, în care cautãsã scoatã în evidenþã fibra mate-rialului, într-o armonie cât se poa-te de completã, cu formã, ceea ceconferã sculpturilor sale o preci-zie matematicã, fie cã ele au dreptsuport materialul plastic, bronzulsau lemnul, dar ºi eleganþã ºi odinamicã expresivã, izvorâtã par-cã dintr-o joacã copilãreascã aacestui artist de 63 de ani, ajunsla pragul maturitãþii estetice.

În cazul unor artiºti ai zilelornoastre, aceastã asociere – „Îm-potriva fibrei ºi poate împotrivafirii” („Against the grain”) –, cuclasici ai artei, reprezintã un ele-ment benefic. ªi alte mari muzeeprocedeazã în mod similar. Anul

trecut am avut prilejul sã vizitezla Basel, în cadrul fundaþiei Bey-eler, o expoziþie Brâncuºi în careexpunea ºi sculptorul americanRichard Serra. Acesta din urmã,cunoscând opera compatriotuluinostru, prin anii ’60, vrãjit de lu-crãrile gorjeanului, a abandonatpictura ºi s-a dedicat sculpturii.Lucrãrile sale din foi imense detablã groasã, aºezate în poziþii cesfideazã legile gravitaþiei, se ar-monizau cu lemnul, bronzul saugipsul brâncuºian. Expoziþiile deacest gen, dintre un maestru ºiun artist valoros, modern, suntevenimente interesante, dar foar-te riscante pentru cei care se an-gajeazã într-o astfel de organiza-re a unei expoziþii, fiindcã numaimuzeografii de primã mânã, cumultã experienþã, se pot angajala un asemenea travaliu. Existã unrisc major pentru artistul asociatunui clasic în cazul unei alegerinepotrivite, a unei adevãrate prã-buºiri, opera sa putând fi pur ºisimplu zdrobitã de opera celuiconsacrat.

Barlach (1870-1938), sculptor,desenator ºi gravor, dar ºi scrii-tor, a absolvit ºcoala de arte ºimeserii hamburghezã (o ºcoalãsimilarã a absolvit Brâncuºi laCraiova), dupã care ºi-a conti-nuat studiile la Dresda ºi apoi unlung ºir de perfecþionãri ºi cãlã-torii de studii în care personalita-tea sa artisticã s-a ºlefuit. În ca-drul Fundaþiei sunt expuse ºi celeºase cãrþi pe care le-a scris – tra-gedii; cum s-ar putea altfel în ca-zul unui expresionist? Textul cãr-þilor sale este susþinut de ilustra-þii, gravuri, în oþel sau în lemn.Tipãrituri cu puþine foi, în formatA4, trase în tiparniþele a douãedituri germane de mare presti-

giu, „Casirer” ºi „Piper Verlag”,în tiraje mici, adevãrate comoripentru bibliofili.

Dacã îmi este permis sã fac ocomparaþie cu un avangardistromân, pictorul Vasile Dobrian(1912-1999), care având ºi mor-bul poeziei, a tipãrit o serie delucrãri vers-ilustraþie, alb negrusau color, în tiraje confidenþiale,pe unele având prilejul sã le re-vãd în iulie, cu ocazia expoziþieide la muzeul de istorie a Bucu-reºtilor – unde Societatea Colec-þionarilor a deschis expoziþia cecuprindea ºi câþiva artiºti dintr-opost-avangardã româneascã,ceea ce este o noutate pentrupreocupãrile clasicizante aleacestei Societãþi. Sculpturile luiBarlach reprezintã un moment dereferinþã pentru secolul trecut.Interiorizarea personajelor sale,expresivitatea, corelaþia dintreatitudinea corporalã ºi limita res-pectivei piese conferã, în ciudadimensiunilor reduse, acea mo-numentalitate pe care numai ma-rii maeºtrii o posedã, aceea de aînsufleþi materialul asupra cãruias-au aplecat.

ªi încã un gând cãtre ai noºtri,sculptorul Ion Iancuþ, a cãruioperã sculpturalã o cunosc într-o anumitã mãsurã, are ceva dinelementele artistului german, ro-mânul strãlucind ºi în pastelurilesale, în care omul ºi stãrile lui su-fleteºti sunt redate cu o mãies-trie din ce în ce mai apreciatã decãtre iubitorii de frumos.

Vizitarea unei expoziþii de artãplasticã a unui maestru care areîn preajma sa un artist valoros,dar fãrã acel nivel de consacrareal clasicului, cum este cazul ex-poziþiei de la Barlach Haus, îþiprocurã o mare mulþumire sufle-teascã, însã, totodatã, te invitã lacomparaþii, la paralelisme întrecreaþii, fiecare vizitã de acest felconducând la lãrgirea cu încãcâteva grade a propriului orizontspiritual.

Hamburg, iulie 2012

Ernst Barlach - The Reader (1936)Ernst Barlach - The Singhing Man Ernst Barlach - The Avenger (1914)

Ion Iancuþ - Clopotarul Ion Iancuþ - Fiul risipitorIon Iancuþ - Fereastra

Moza 11 - 2012 - revista-mozaicul.ro · munist român,€autor al cãrþii Spre o filosofie a...

Documents

Transcript of Moza 11 - 2012 - revista-mozaicul.ro · munist român,€autor al cãrþii Spre o filosofie a...