Morala-sf Teofan Zavoratul
-
Upload
tesu-andrei -
Category
Documents
-
view
218 -
download
0
Transcript of Morala-sf Teofan Zavoratul
1
Universitatea București
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Iustinian” București
Tema:
Despre patimi si mandrie la Cuviosul Paisie Aghioritul
-Disciplina: morală
Coordonator:
Pr. Asist. drd. Georgian Păunoiu
Susţinător:
Sandu Nicusor-Sorin
2010
1
2
Despre Patimi la Sfantul Teofan Zavoratul
Sfantul Teofan Zavoratul este unul dintre marii duhovnici ai Rusiei si a
trait intre anii 1815-1894. Viata sa acoincis cu o perioada tulbure a istoriei
marcata de razboiul din Crimeea (1853). Datorita calitatilor sale scolastice,
misionare si duhovnicesti avanseaza in ierarhia bisericeasca ajungand episcop
in anul 1859 alegand mai tarziu, in anul 1872, dupa Pasti, calea zavorarii. In
perioada de timp care a mai ramas pana la sfarsitul zilelor sale un rol foarte
important l-a ocupat scrierea unor lucrari cu caracter educativ-moral,
comentarii si traduceri.
Trairea sa duhovniceasca si mediul de rugaciune aprinsa in care acesta a
scris, da operelor sale o autoritate intre scrierile morale devenind astfel
normative pentru viata duhovniceasca.
Printre diferitele subiecte abordate de acesta unul intens dezbatut este
cel al patimilor si al pacatului. In viziunea Sfantului Teofan ”patimile sunt ca o
piedica pentru suflet”. Subliniaza astfel importanta negativa a patimilor in
dialogul cu Dumnezeu, acest dialog fiind practic imposibil de realizat de o inima
cuprins de patimi care spune el,”trebuie sa fii constient ca focul inimii nu se va
aprinde atata timp cat patimile inca te stapanesc, chiar daca nu le savarsesti in
mod voit. Patimile sunt ca umezeala din lemnul de foc. Lemnele ude nu ard.”1
Sfantul Teofan mai spune despre patimi ca ele cuprind atat trupul cat si
sufletul. Sufletul insa este cel ce poate elibera trupul caci el insusi se poate
1 Sf.Teofan Zavoratul, Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi,pag.234
2
3
elibera pe sine dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Acest ajutor este primit de
om insa acesta trebuie sa lupte cu sufletul si trupul impotriva patimilor.
Patimile patrund usor in viata omului dar foarte repede pun stapanire pe
acesta facandu-l rob al pacatului. Robia pacatului, a patimilor este starea de
decadere si de departare de Dumnezeu insa nu este o stare fara de intoarcere
caci ajutorul lui Dumnezeu il poate aduce pe om la calea manturii insa nu si fara
efortul acestuia.
Patimile nu sunt de sine statatoare, ele putand fi inlaturate si alungate
din trupul si sufletul omului insa efectul imediat al patimilor este acela ca devin
pentru om ca o a doua natura, omului devenindu-i foarte greu sa se lepede de
ele, totusi numai dupa inlaturarea lor omul se regaseste pe sine. ”Cand un om
actioneaza influentat de patimi, pare ca actioneaza potrivit naturii sale. Avem
aceasta impresie pentru ca omul odata ce s-a supus patimilor,actioneaza fara
sa vrea potrivit lor si chiar este convins ca nu poate sa faca altfel; ca asa este
normal.”2 Prin urmare patimile distorsioneaza scara de valori morale a
sufletului. Dar patimile sunt izgonite de om prin hotararea de a fi bineplacut
numai lui Dumnezeu,insa aceasta stare si dispozitie de a face Voia lui
Dumnezeu trebuie sa fie profunda si continua. Lupta cu patimile este vesnica
iar vrajmasul nu pierde nici o ocazie de a se strecura in sufletul omului.
Prima treata a luptei cu patimile este privegherea, paza sufletului de
patimi si de vrajmas. ”De indata ce ti-ai luat vederea de la vrajmas si i-ai lasat
drumul liber, asteapta-te ori sa fii ranit, ori sa fii infrant cu totul.”3 O data cu
intoarcerea la viata crestin morala omul este pandit de multe incercari si ispite
menite sa il intoarca pe om la starea de pacatosenie in care vietuia si inainte.
2 Op.cit.,pag 237 3 Op.cit.,pag239
3
4
Privegherea trebuie sa fie insotita si de rugaciune. Rugaciunea este ca un strigat
de ajutor si pavaza impotriva patimilor si a vrajmasului.
Un alt aspect subliniat de Sfantul Teofan Zavoratul este acela ca patimile
patrund treptat in om si inca de la o varsta frageda crescand in intensitate o
data cu trecerea timpului lasandu-l pe om sa se obisnuiasca cu ele. Totusi ele se
manifesta inca de la inceput iar aceste manifestari trebuie sa dea omului un
semnal de alarma si sa se lepede de ele pentru a nu da prilej acestora sa devina
o a doua natura.
Ca raspuns la lupta pe care omul o duce cu patimile, Dumnezeu ii
daruieste harul Sau. Harul lui Dumnezeu este la indemana tuturor chemandu-i
pe toti la mantuire. Asa cum spune si la Efeseni 5,14: ”Desteapta-te cel ce
dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”; cei pacatosi sunt asemenea
celor adormiti, pentru ca acestia nu mai lucreaza nimic pentru mantuirea lor
aflandu-se in intuneric. ”Un pacatos care se intoarce la Dumnezeu si se
pocaieste este trezit din somnul pacatului, ajunge la hotararea de a se schimba
si la urma se imbraca cu putere pentru noua sa viata prin Sfintele Taine ale
Pocaintei si Impartasaniei.”4
In concluzie putem spune ca in viziunea Sfantului Teofan Zavoratul exista
3 trepte sau etape ale intoarcerii pacatosuluila Dumnezeu: prima este trezirea
din somnul pacatului-adica constientizarea pacatului si robiei patimilor,
surprinderea starii de decadere in care omul a ajuns; a doua este luarea
hotararii de a lepada pacatul si a se face placut lui Dumnezeu-reprezinta
inceputul luptei cu pacatul; cea de-a treia este invesmantarea cu putere de sus
prin Sfintele Taine-reprezinta dialogul,comuniunea cu Dumnezeu.
4 Sf Teofan Zavoratul, Calea spre mantuire sau manualul desavarsitei prefaceri duhovnicesti, pag.104
4
5
Bibliografie
Sfantul Teofan Zavoratul, Calea spre mantuire sau manualul
desavarsitei prefaceri duhovnicesti, Tradusa din rusa de Florentin
Cristea, Ed.Cartea Ortodoxa, 2008
Sf.Teofan Zavoratul, Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi,
Tradusa din engleza de Prof. Gratian Lungu Constantineanu, editia
a2a, Iasi 2006
5