1Iunie 2011

MEMORIU TEHNIC== MODELARE CATOGRAFICA ==

2Iunie 2011

1. SCURT ISTORIC AL CARTOGRAFIEI

In ultimii 40 de ani cartografierea s-a schimbat prin utilizarea tehnologiilormoderne, dar inca nu exista o metoda desavarita de a reda suprafata curba a pamantuluipe o foaie de hartie.

Singura cale de a reda suprafata Pamantului cu mai multa precizie este prinfolosirea unui glob, care este un model sferic al planetei noastre. Insa globurile au ofolosire limitata; chiar si cele mai mari nu arata toate detaliile si trasaturile Pamantului.De asemenea globurile sunt voluminoase si greu de transportat. In scopuri practice,oamenii au nevoie de harti pe care le pot purta in buzunare.

Curbura Pamantului este nesemnificativa pe harti ale unor regiuni mici, precumhartile cu strazile unui oras. Insa cartografii dau de o problema cand vor sa redea lumeaintreaga, sau sa ilustreze regiuni mai intinse ale ei pe o foaie de hartie. Pentru acompensa curbuna Pamantului, ei trebuie sa foloseasca proiectii cartografice, care suntmodalitati de a proiecta detaliile unei suprafete curbe pe o suprafata plana.

Proiectii cartografice

Proiectiile cartografice au scopul de a reproduce patru proprietati principale, sianume suprafete exacte, forme, directii (sau relatii unghiulare intre puncte) si distante.Dar orice harta a lumii poate reda cu exactitate doar cateva dintre aceste proprietati,renuntand inevitabil la celalalte.

De exemplu, cartograful flamand Gerhard Mercator (1512—94) a devenitcunoscut pentru o proiectie cartografica a lumii realizata in 1569. Proiectia sa era utilapentru navigatori, deoarece o linie dreapta, unind oricare doua puncte de pe harta, aratacu precizie unghiul de directie.Proiectia lui Mercator arata si forma corecta a regiunilor de uscat si de apa. Dar altetrasaturi, precum regiunile din nordul si sudul ecuatorului, erau denaturate. De exemplu,cea mai mare insula a lumii, Groenlanda, are o suprafata de aproximativ 2.175.600 km2.Insa pe harta lui Mercator, Groenlanda apare mai mare decat America de Sud, avand osuprafata de aproximativ 17.835.000 km2 pe ecuator.

Cel mai usor mod de a intelege proiectiile cartografice este de a ne imaginaglobul ca fiind o retea de linii de intersectie. Un grup de astfel de linii se numesc linii delatitudine, sau paralele.

Aceasta harta bazata pe doctrina crestina reprezinta Ierusalimul ca centru allumii si include multe referinte biblice cunoscute.

3Iunie 2011

Latitudine si longitudine

Aceste linii sunt dispuse paralel cu linia ecuatoriala, care se afla exact lamijlocul distantei dintre Polul Nord si Polul Sud. Liniile de latitudine se masoara in grade,ecuatorul fiind la latitudinea de 0°, Polul Nord la 90° spre nord si Polul Sud la 90° spresud. Latitudinea unui punct este unghiul din centrul Pamantului intre punctul respectiv siecuator.

Dispuse perpendicular pe liniile de latitudine sunt liniie de longitudine, saumeridianele. Fiecare linie de longitudine trece atat prin Polul Nord cat si prin Polul Sud.Liniile de longitudine se masoara de la primul meridian, sau longitudine de 0°. Aceastalinie de longitudine, care s-a stabilit prin conventie internationala, trece prin Greenwich,in Londra. Gradele de longitudine se masoara la 180° spre est si 180° spre vest de primulmeridian.

Realizarea proiectiilor cartografice

Cel mai usor mod de a ne imagina o proiectie cartografica este de a ne gandi laPamant ca fiind o sfera de sticla pe care liniile de latitudine din centrul globului vorarunca umbrele retelei de linii pe o suprafata plana. Sa ne imaginam ca globul atinge ofoaie de hartie intr-un punct. Umbrele aruncate, sau proiectate, pe hartie formeaza oretea numita proiectie azimutala. Acest tip de proiectie este folosit pentru harti aleregiunilor polare, punctul de contact fiind de obicei Polul Nord sau Polul Sud.

Mercator a folosit o proiectie cilindnica pentru harta sa. Pentru a intelegeproiectiile cilindnice, sa ne imaginam ca un cilindru de hartie a fost infasurat in jurulglobului, atingandu-l de-a lungul ecuatorului. Aceasta inscamna ca linia de pe hartareprezentand ecuatorul este identica cu cea de pe glob. Insa umbrele liniilor de latitudinesi longitudine se denatureaza treptat pe masura ce se indeparteaza de ecuator.

Un al treilea tip de proiectie se realizeaza ca si cum un con de hartie ar acoperiglobul de sticla, atingandu-l de-a lungul unei linii de latitudine. Acestea se numescproiectii conice.

In practica, cartografii nu folosesc aceste trei proiectii simple. In schimb, eifolosesc versiuni ale acestora adaptate matematic, care reduc denaturarile, sau folosescproiectii bazate in totalitate pe matematica. Proiectia pe care o aleg depinde detrasaturile pe care vor sa le redea pe harta.In prezent se folosesc tot mai mult fotografiile din satelit pentru a furniza informatiipentru harti mai detaliate si mai specializate. Aceste imagini arata in ce fel conditiileatmosferice afecteaza si modifica lumea.

In Evul Mediu se credea ca pamantul este plat, dar in sec. al 16-lea se acceptasedeja ideea ca pamantul este sferic si cartografii au inceput sa faca globuri pamantesti.

4Iunie 2011

Claudius Ptolemeu, un matematician grec, a trait in sec. al 2-lea e.n. Lucrarea sa“Geographia” trata cartografierea lumii bazata pe proiectia conica si estima latitudinea silongitudinea a aproximativ 8000 de locuri.

Clasificarea hărţilor

Problema clasificării hărţilor este foarte importantă pentru orientarea înfolosirea şi studierea materialului cartografic.

Deşi nu există o clasificare cu valabilitate universală, de-a lungul timpului aufost luate în considerare diverse criterii în ordonarea materialelor cartografice.1. În funcţie de dimensiunea teritoriului cartografiat:- hărţi modiale (planigloburi, mapamonduri, planisfere), care reprezintăîntrega suprafaţă terestră;- hărţi ale emisferelor pe latitudine şi respectiv longitudine;- hărţi ale grupelor de continente;- hărţi ale oceanelor şi mărilor limitrofe;- hărţi ale unor continente;- hărţi ale unor state;- hărţi cu regiuni dintr-un stat.2. În funcţie de scară:- hărţi la scară mare- hărţi la scară mijlocie- hărţi la scară mică.3. În funcţie de conţinut:- hărţi generale- hărţi tematice sau speciale:

i. Hărţi tematice fizico-geografice (hărţi hipsometrice, morfologice, aleenergiei reliefului, climatice, pedologice, biogeografice, hidrologice, etc.)

ii. Hărţi tematice socio-economice (hărţi ale populaţiei, ale căilor decomunicaţie, economice calitative şi cantitative, politico- administrative, alemodului de utilizare a terenului, etc.)4. În funcţie de destinaţie:- hărţi informative;- hărţi ştiinţifice;- hărţi didactice;- hărţi turistice;- hărţi pentru navigaţie.5. În funcţie de originalitate- minutele topografice, care constituie rezultatul direct al ridicărilor topografice;

5Iunie 2011

- copiile, adică reproduceri după minutele topografice la aceeaşi scară;- derivatele, adică reproduceri după copiile topografice însă la scarădiferită (mai mică).6. În funcţie de numărul culorilor:- hărţi monocrome- hărţi policrome.7. În funcţie de modul de realizare:- hărţi analogice- hărţi digitale (în format raster şi respectiv în format vector).8. În funcţie de modul de prezentare:- hărţi propriu-zise- hărţi virtuale.

ELEMENTELE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR

Ca documente cartografice cu largă utilitate, elementele hărţilor şi planurilorsunt grupate în mai multe categorii. În literatura de specialitate se disting, în generaldouă tipuri de clasificare a cestor elemente.

Unii autori grupează elementele hărţilor în două categorii: elemente dinexteriorul cadrului şi respectiv elemente din interiorul cadrului. Alţi autori grupeazăaceste elemente în trei categorii: elemente matematice, de conţinut şi de întocmire.

Considerăm că această grupare este mai utilă pentru înţelegerea exactă aacestor aspecte.

Elementele matematice reprezintă baza geometrică a hărţii sunt cuprinse înaceastă categorie următoarele elemente:- scara de proporţie- cadrul hărţii- nomenclatura- baza geodezo-topografică- elementele de orientare- graficul înclinării versanţilor- canevasul.

Elementele de conţinut sunt considerate a fi cele reprezentate în interiorulcadrului hărţii, respectiv în cuprinsul spaţiului desenat. Aceste elemente se pot grupa îndouă categorii: fizico-geografice (relief, hidrografie, vegetaţie, soluri) şi socio-economice (localităţi, căi de comunicaţie, detalii economice şi cultuale, graniţe).

Elementele de întocmire sau de montare a hărţii cuprind informaţii absolutnecesare pentru înţelegerea şi utilizarea hărţii. Dintre ele unele se referă la întocmireahărţii. Aici sunt incluse: titlul, felul hărţii, destinaţia, legenda, autorul.

6Iunie 2011

2. REALIZAREA HARTII

Pentru realizarea hartii s-au folosit urmatoarele materiale didactice: Harta topografica la scara 1:100.000 din anul 1980; Imagine satelitara SPOT la scara 1:100.000 din data de 24/oct/1995; Imagine sateliatara LANDSAT la scara 1:100.000 din data de 13/sept/1995; Foaie calc A4; Creioane cu mina de 0.3 mm si 0.5 mm; Rigla; Tusuri Rotring de 0.2 mm si 0.4 mm; Marcare de 0.2 mm si 0.4 mm; Cairoci de 0.4 mm.

Etapele intocmirii hartii:1. Am trasat pe foaia de calc chenarul de indosariere si chenarul ce delimiteaza

harta propriu-zisa;2. Am ales zona unde voi schita harta astfel incat sa fie cuprinsa pe ambele

imagini prin suprapunearea acestora;3. Am suprapus imaginea topografica peste cea satelitara orientand imaginea

spre directia NORD;4. In partea de sus a chenarului de lucru (14x15 cm) am lasat spatiu pentru titlul

iar in partea de jos am lasat spatiu pentru legenda;5. Am ales tematica hartii: Harta parcelara si a cailor de comunicatii (in zona

Baicoi);6. Dupa ce am suprapus foaia de calc peste imaginea satelitara (orientata in

directia pe NORD) am trasat elementele de baza ale hartii (localitati, rauri, caide comunicatii);

7. Am desenat pe foaia de calc: padurile, orasele, drumurile, caile ferate, raurile,terenurile arabile;

8. Din atlasul de semne conventionale pentru harti topografice am folositsemnele pentru drumuri nationale, europene, poduri.