Model Concluzii Scrise Recuperare Taxa Poluare
-
Upload
tanase-carmen-melisa -
Category
Documents
-
view
127 -
download
1
description
Transcript of Model Concluzii Scrise Recuperare Taxa Poluare
TRIBUNALUL _______
Secția contencios administrativ și fiscal
Domnule Președinte,
Subsemnatul/subsemnata ___________, domiciliat(ă) în ____, str. _____, nr. ___, bl.
___, sc. ___, et. ___, ap. ____, tel. __________, e-mail _______________, reclamant în
dosarul mai sus menționat, formulez următoarele
CONCLUZII SCRISE
Prin care vă rog să admiteți cererea astfel cum a fost formulată și să obligați pârâtele la
restituirea taxei de poluare prelevată discriminatoriu şi în mod nelegal, prin încălcarea
dispoziţiile art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, la plata dobânzii fiscale
aferentă, precum și a cheltuielilor de judecată.
Susțineri
Referitor la excepția inadmisibilității și a neîndeplinirii procedurii prealabile,
considerăm că acestea sunt neîntemeiate și, pe cale de consecință, vă rog să le respingeți.
Din analiza hotărârii pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în afacerea
Metallgesellschaft şi Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea
dreptului european nu poate fi condiţionată de contestarea reglementării la momentul
efectuării plăţii, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii
contestaţiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curţii). Cu alte cuvinte, Curtea
menţionează faptul că autorităţile fiscale naţionale nu pot invoca culpa contribuabililor, care
nu au apelat la un remediu naţional ineficient, în condiţiile în care ele însele sunt culpabile
pentru aplicarea unor reguli naţionale incompatibile cu dreptul european.
Consider că termenul în care contribuabilii pot să-şi exercite dreptul la rambursarea
taxei de poluare trebuie să fie unul rezonabil şi întotdeauna ulterior datei la care se constată
incompatibilitatea reglementării fiscale naţionale cu dreptul european. Conform jurisprudenţei
instanţei de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei şi cinci
ani de la data pronunţării hotărârii Curţii prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa
1
sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului de rambursare [afacerea
C-231/96, Edis, Culegere 1998, p. I-1451, par. 35; afacerile reunite C-216/99 şi C-222/99,
Prisco şi CASER, în Culegere 2002, p. I-6761, par. 70; afacerea C-88/99, Roquette Freres,
Culegere 2000, p. I-10645; afacerea C-342/96, Dilexport, Culegere 1999, p. I-579, par. 70].
Dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure
contribuabilul posibilitatea de a obţine rambursarea taxelor şi impozitelor prelevate de
autorităţile fiscale naţionale cu încălcarea dreptului european.
În aceste condiţii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în
temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României şi art. 117 lit. d) Cod procedură
fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispoziţiilor
legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculaţi de la
data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform
art. 135 Cod procedură fiscală.
A aprecia că dreptul la restituire ar putea fi exercitat doar prin contestarea deciziei de
calcul a taxei de poluare, în termen de 30 de zile de la data emiterii acesteia, reprezintă că ar fi
practic imposibil pentru contribuabili să se mai folosească de remediul oferit de art. 117 lit. d)
Cod procedură fiscală.
Considerăm că acţiunile având ca obiect restituirea taxei de poluare sunt admisibile
atâta timp cât au fost formulate în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de Codul de
procedură fiscală, după îndeplinirea procedurii administrative prealabile (formularea unei
cereri de restituire a taxei de poluare, care să ofere administraţiei fiscale posibilitatea de a
evita litigiul fiscal). Atâta timp cât contribuabilul se află în posesia refuzului explicit al
organului fiscal de a restitui o taxă prelevată cu încălcarea dreptului european, acţiunea în
contencios fiscal este în mod evident admisibilă.
Pe fondul cauzei:
Consider că taxa de poluare a fost stabilită și prelevată în mod ilegal, prin aplicarea
eronată a prevederilor legale stabilite prin OUG 50/2008.
Conform art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau
indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele
care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.
Potrivit hotărârilor CJUE din cauzele C-402/09 (Tatu) și C-263/10 (Nisipeanu),
articolul 110 TFUE (ex-art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat
membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor
înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât
2
descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie
cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie
având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere că s-a respins cererea statului român de limitare a efectelor în timp a
hotărârii Curţii, hotărârea Nisipeanu se aplică retroactiv şi lipsește de temei juridic prelevarea
taxei de poluare începând cu data de 1 iulie 2008.
OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și
caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate
apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe
piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină
fiscală.
Acest tip de reglementare, deşi nu este de natură a demonstra o discriminare directă –
căci norma internă nu se referă la vehiculele de ocazie aduse din străinătate, ci pare a avea o
aplicabilitate generală – prin efectele sale încurajează dobândirea de autovehicule de ocazie,
de provenienţă internă, cu caracteristici echivalente celor în discuţie, prin aceea că, în cazul
acestora din urmă, dobânditorul nu este supus plăţii taxei. Sub acest aspect, spiritul fostului
art. 90 din TCE este înfrânt, căci obiectivul art. 90, în ansamblul său, este asigurarea liberei
circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea
oricăror forme de protecţie, care pot decurge din aplicarea de impozite interne
discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența
alegerea consumatorilor a devenit evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru
autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate
că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru
prima dată în Romania în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt
direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat
în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul
O.U.G. nr. 208/2008 și 218/2008, potrivita căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea
măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc
de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
Nu se poate contesta că reglementarea națională contravine legislației europene. Or,
potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate
față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare (alin. 2), iar
Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează
3
aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2
(alin.4).
Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJUE a stabilit că legea care se îndepărtează
de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind
natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara și fără ca baza
legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația
dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar
este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului
național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusa în legislația internă de-abia în
anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJUE a stabilit că judecătorul național este
obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, fără a solicita sau aștepta eliminarea pe
cale administrativă sau potrivit unei alte proceduri constituționale, a normelor interne
contrare.
Pentru aceste motive vă rog să dispuneți restituirea taxei de poluare prelevată
discriminatoriu şi în mod nelegal, prin încălcarea dispoziţiile art. 110 din Tratatul de
Funcționare a Uniunii Europene, precum și dobânda fiscală aferentă, în temeiul dispozițiilor
art. 117 alin. (1) lit. d) și art. 124 din Codul de procedura fiscală.
Data, Semnătura,
4