mm - banatulsarbesc1.files.wordpress.com fileORADEA Imprimat legal. ANUL VIII MAIU 1927. «li m\ mm...

$: mm - banatulsarbesc1.files.wordpress.com fileORADEA Imprimat legal. ANUL VIII MAIU 1927. «li m\ mm RCVISTfl D€ Cc5LTc5RR Direcior-Fondator: GEORGE BACALOGLU M. S. Regele şi M.$
ORADEA Imprimat legal.

ANUL VIII MAIU 1927.

«li m\ m m RCVISTfl D€ Cc5LTc5RR

Direcior-Fondator: GEORGE BACALOGLU

M. S. Regele şi M. S. Regina decorând pe front soldaţii ce s'au distins in luptele de la Mârăşeşti (28 August 1917).

COLABORATORII ACESTUI NUMĂR: L BIANŢJ, G. BOGDAN-DUICĂ, I. AGÂRBICEANU, GR. BILCIURESCU, — EMIL ISAC, EUGEN TITEANU. ROMULUS S. MOLIN, EUGENIU SPERANTIA, GEORGE BACALOGLU, VOLBURĂ POIANĂ-NĂSTURAS, GEORGE BAICULESCU, TRAIAN BIRĂESCU. G. TALAZ, AL. NEGURĂ, A. DAVIDESCU, GH. YORNICU, AL. KERESTURl-OLTEANU, CONST. GORUN, etc.

CRONICI NOTE / CĂRŢI / REVISTE / MEMENTO / BIBLIOGRAFIE. / CLIŞEE.

iiiiiiin i 1111111• 111• i u i m i m S U P L I M E N T : •"""""•••'""•"""•""""•'••'•"•'"•S:

DOUĂ ETAPE ALE ISTORIEI ROMÂNIEI I 1877—1927

N _ R 5 REGELE CAROL I. — REGELE FERDINAND I. ' I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I M I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I ,

Lei 2 0 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

C E L E T R E I CRIŞURI A B O N A M E N T E : '

Pe un an Lei 200.— Pe un an şcoli de toate «radele Lei 400.— Pe un an autorităţi . . . V Lei 500.— Abonament de încurajare . ţ Lei 1000.— Pe un an studenţi . . . Lei 100.—

In străinătate: Europa 1000 lei; America 4 dolari. Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.

C U P R I N S U L :

«Cele Trei Crişuri»: Grigore Bilciurescu. G. Bogdan-Duică:

I. Bianu: . . . Emil Isac: . . .

/. Agărbiceanu: Volbură Poiană-Năsturaş. G. Talas: Const. Gorun:

10 Maiu 1877.—10 Maiu 1927 ; P levna , Grivi ţa , P o r a d i m ; Din Bihorul lui A lexandru

R o m a n ; Munţi i n o ş t r i ; Din «Cartea unu i om» (ver

suri) ; l Potopul n e g r u ; Scr i soare (versur i ) ; ' Imagin i a lbe (versuri) ; Ar t i s tu l (versur i ) ; '

CRONIC I:

Eugen Titeanu. . Cronica e x t e r n ă ; Chest iunea U k r a i n i a n â ;

MIŞCAREA CULTURALA PE GRANIŢA DE VEST:

Romulus S. Molin: . . . Scr isor i din sudul Bana tu lu i ; Traian B i r ă e s c u . . . . . Scr isor i din T i m i ş o a r a ; Al. Negură: Scr isor i din A r a d ; A. Davidescu: Scr isor i din S ă t m a r ; Gh. Vornicii: Scrisori din M a r a m u r ă ş ;

N O T E : Col. G. B.: 3/15 Maiu 1848) — Rom. S. Molin: P rob lema Cul tu ra lă pe g r an i ţ ă .

C Ă R Ţ I : George Baiculescu: Rolul Unive r s i t ă ţ i lo r R o m â n e de / . Simionescu. — Eugeniu Spe-rantia: G â n d u r i şi ch ipur i din G r e c i a veche . — Socie ta tea na ţ iuni lor şi şcoala de d-1 Const. Kiriţescu.

M E M E N T O . — B I B L I O G R A F I E . — C L I Ş E E : M. Ş. Regele şi M. S. Regina d eco rând p e front soldaţi i ce s 'au dis t ins în luptele dela Mărăşeş t i (28 A u g u s t 1917). — Capela R o m â n ă dela P levna (Bulgaria). — Cr ip ta Capele i dela P levna . — Un g r u p de r o m â n i în ju ru l Ministrului Român ie i la Sofia. — Ţ ă r a n c ă din Bucovina . — Bus tu l Maes t ru lu i C. Not tara . — Prefec tura jud. Caras . —: Caste lul H u n i a d e din T imişoara . — T e a t r u l C. No t t a r a din Satu-Mare . — Supliment: N u m e r o a s e clişee din cele două e tape ale Istoriei Român ie i 1877—1927.

COLABORATORII REVISTEI:

I. Agâ rb i ceanu , I. Al . Brătescu-Voineş t i , C. Banu, N. Bănescu , G. Bogdan-Duică , N. Batzar ia , Zah . Bârsan , Măr ia Baiulescu, E. Speran t ia , G. Baiculescu, Şt. Bezde-chi , L. Blaga, I. Bianu, Oct. Beu, E lena Bacaloglu, Const . , Vic to r şi Geo rge Bacaloglu, T r a i a n Birăescu, E m a n u i l Bucuţă , Al. Bogdan , Al. Ciura, R. Ciorogariu, A. Ciortea, I. Ciorănescu, Th . Capidan , A. Cons tan t , E u g e n Cons tan t , A. Cotruş , Gh . C iuhandu , Teofil Codreanu , I. Cons tant inescu-Delabaia , Const . Doboş, V i o r a Dr . Ciordaş , V. Corbasca , Cridim, V. Deme t r iu s , R. Demet re scu , I. G. Duca , Virgi l D r ă g h i c e a n u , Mihail Dragomi re scu , Silviu Dragomi r , Ion D r a g u , A. Da videscu, Mihail Dragoş , Ion Dongorozi , Vic to r Eftimiu, Ion Foti , G. Galact ion, VI. Ghidionescu, Vas i le Al. George , Ion G a n e , Dem. Gâ lman , D . Gâ ldău , R a d u Gyr , E. Hodoş, N. Iorga, Bogdan Ionescu, Al. Iacobescu, Iust in Ilieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Al . Keresz tury-Ol teanu, G. Kris-

tof, E. Lovinescu, I. Lupaş , A. Lupeanu-Melin , Dr . Cass iu Maniu, G-ral Moşoiu ,S. Mehedinţ i , V . Meruţ iu, A. Magier , V. Militaru, Chr i s t ache Gh. Milian, R. S. Molin, Vi rg i l Molin, T. Murăşanu , N. Milcu, M. Mora, G. Murnu , D . Nanu , A. Nanu , A. Negură , G-ral Scar la t Pana i t e scu , I. Paul , Ion Pere tz , N. Pora , Sextil Puşcar iu , V. Pe ta la , Al . P t eancu , I. Pillat, E c a t e r i n a Pitiş, I. Pogan , D . Pompei, Mati lda Poni . Sep t imiu Popa , Pau l I. P rodan , G e o r g e Pal lady, Pr . Gh . P teancu , P. I. Papadopol , Mircea Râ-dulescu, G. Rot ică , C. Rîuleţ , A lexandr ina Scur tu , Ion P. Sachelar ie , Vas i le Savel , A n d r e i S igmond, Al. T . S t ama t i ad , E u g e n i u Speran t ia , Marin Ştefânescu, C. Sude ţeanu , G. Sofronie, O. Tafrali , Ca ton Theodor i an , G. Tu toveanu , Nuşi Tulliu, N. G. Tistu, I. Va le r i an , G e o r g e Voevidca , V o l b u r ă Po iană-Năs turaş , I. W a t h , G e o r g e M. Zamfirescu, E u g e n Ti teanu , Pau l Negu le scu Al. Negură , (Arad) .


R E D A C Ţ I A ŞI AD

MINISTRAŢIA : STR.

PRINŢUL C A R O L , 5 OttlMKMflM REVISTA DE CULTURA

O R A D E A A N U L VIII

No. 5. — MAI 1927.

T E L E F O N : 119.

D i r e c l o r - F o n d a i o r : G E O R G E B A C A L O G L U

10 MAIU 1877 — 10 MAIU 1927 — 50 de ani de independenţă —

împlinirea celor 50 de ani de viaţă naţională liberă, cade în momente cu totul mari ale istoriei noastre. Sărbătorirea evenimentului răsboinic dela 1877 s'a putut face, prin graţia divină, într'o Românie mare, puternică şi întregită, România visată de luptătorii de acum o jumătate de veac, ca şi de cei de pe câmpia Blajului, dela 1848, dela care dată s'au împlinit anul acesta, în 3 | 15 Maiu, şaptezeci şi nouă de ani.

Răsboiul dela 1877 a fost pentru istoria Românilor, un eveniment fără precedent. Deşteptarea conştiinţei naţionale luptătoare, s'a făcut deodată, în mod cu totul spontan, a îmbrăţişat inimile şi cugetele oamenilor noştri politici şi a Domnitorului ţârii, dar, mai presus de toate, s'au redeşteptat marile valuri ale poporului, doritor de o viaţă naţională liberă.

Toate mişcările anterioare, cea oltenească a pandurului Tudor Y4adimirescu, la 1821, precum şi, cea mai mult orăşenească, din ambele principate, la 1848, au avut un caracter prea restrâns, cu un răsunet prea local, ca să fi putut cuprinde entuziasmul şi interesul poporului întreg. Pentru prima oară, dar, la 1877, poporul a fost conştient, prin reprezentanţii lui în Adunarea Naţională, de datoriile şi drepturile pe care le aveau asupfa ţinutului ce-1 o-cupau de veacuri întregi, de tendinţa de a trăi liber într'o ţară neatârnată.

Domnitorul Carol, la 1881 cel dintâiu Rege al României, al României libere, a înţeles spiritul liberator al poporului, l'a ajutat să-şi manifesteze dorinţele, şi, ca un Rege viteaz şi înţelept a stat în mijlocul armatei, la postul de comandă, în războiul cu Turcii dela 1877, câştigând cea mai glo-" noasâ victor ie : Independenţa, dreptul ţării de a se conduce după propriile-i puteri, după pro-

priile-i destine. La" această mare mişcare naţională, la care poporul a răspuns cu numeroasele jertfe ale atâtor fragede vieţi o-meneşti, au contribuit, alături de Regele Carol întreaga falangă a patrioţilor români, printre cari se remarcă în deosebi spiritele înalt înţelegătoare şi diplomatice ale unor Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti şi Mihail Kogălniceanu, cari au susţinut drepturile româneşti, în parlamentul ţării şi la tratatele de pace ulterioare.

Mulţumită acestor mari figuri ale istoriei, România a putut să-şi croiască drum neted pentru realizările viitoare. Organizându-se ca stat liber, România a putut avea armată bine instruită, a putut întreţine o viaţă culturală intensă şi a putut nâzui la acel ideal naţional, a cărui realizare au pregătit-o toţi aceşti a-postoli ai neamului şi a cărui înfăptuire am văzut-o cu ochii noştri, am luat parte la ea, acum 10 ani în urmă. In felul acesta, tot ce a început Regele Carol, primul rege al României libere, a desăvârşit Regele Ferdinand, al doilea mare rege al României şi

primul rege al României întregite. In România întregită trebuia

prin urmare să-şi aibă temelia solidă pe o Românie liberă, pe o conştiinţă naţională curat românească. Unirea dela 1918 a-pare astfel ca o consecinţă firească a redeşteptării naţionale dela 1877, ca o continuare a a-celei necontenite pregătiri spre izbânda finală. Şi după cum, la 1877, Regele Carol a fost în gân-pul poporului, la 1916, Regele Ferdinand a fost în inima tuturor Românilor, pe care a ştiut să-i ducă, cu toată vitregia vremurilor, la realizarea acelui mare ideal naţional, dorită de orice bun român.

Neştearsă să ne fie deci amintirea Regelui Carol I, Marele deschizător de drumuri dela 1877, 1881 şi 1913 şi înfăptuitorul României libere. Să trimitem, în acelaş timp, urări de îndelungă sănătate actualului nostru Suveran, Regele Ferdinand I, strigân-du-i să trăiască încă mulţi ani, împreună cu Majestatea. Sa Regina Măria şi întreaga Familie Regală, pentru liniştea, consolidarea şi prosperarea acestei Ţări, crud încercată în cursul veacurilor, dar reînviată ca şi pasărea Phenix, la o viaţă naţională nouă.

„Cele Trei Crişuri".

iiiiiiiiiMUMiiiiiiKiiiiiiinuiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiHiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiilliiiiiiiiiii

PLEVNA, GRIVIŢA, PORADIM — Note de drum —

de Grigore Bilciurescu Ministru al României la Sofia

P e la amiaz i a m sosit în g a r a Plevna, a şeza tă d e p a r t e de oraş , u n d e a m m e r s în automobi l şi a m de juna t la r e s t a u r a n t u l «Malkia Bat-t enberg» . î n d a t ă după m a s ă a m viz i ta t parcu l Skobeleff, a r an ja t p e t ab ia t u r cească cea m a i ap rop i a t ă de oraş , u n d e sun t mu l t e m o n u m e n t e pe m o r m i n t e de ofiţeri ruşi , i a r p e p a r t e a cea m a i îna l tă o movi lă artificială, î n ă u n t r u că re ia sun t trofee şi n e n u m ă r a t e fotografii comemorat ive, i a r din vâr f pr ivel iş tea a sup ra oraşului şi a dealur i lor înconjură

toa re dă o idee j u s t ă de , va loa rea poziţii , p e n t r u t impul când O s m a n P a ş a a făcut din ea o ce ta te . A m m a i vizi ta t în o raş mausoleu l ridica t de g u v e r n u l Bu lga r în 1907 în a m i n t i r e a eroilor ruş i şi r o m â n i căzuţ i p e n t r u n e a t â r n a r e a Bulgar ie i şi pe al că ru i zid d inspre r ă s ă r i t s u n t s ăpa te , la exter ior , în l i tere aur i te , numele , ofiţerilor r o m â n i şi n u m ă r u l soldaţ i lor r omân i , p e r eg imen te , ca r i şi-au găs i t m o a r t e d e eroi în r eg iunea Plevnei . Cr ip ta mausoleulu i conţ ine t re i du lapur i cu cranii şi oseminte , în-


^mMm^mm^m CELE TREI CRIŞURI >mmmwm>mwmm t re car i unul —mi se spune ie ale eroilor români .

Grăb i ţ i să m e r g e m ma i depa r t e , nu v iz i tăm muzeul şi nici mai în a m ă n u n t , o-raşul , cu înfăţ işare p lăcută , cu s t r ada pr inc ipală lungă , largă, cu case a v â n d ma i mui te ca tur i , a lă tur i de altele din t impul turcilor, cu m a g a z i n e impor tan te , cu aspect re la t iv cura t .

Cu automobi lul a m făcut cei 6 km. sp re răsăr i t , p â n ă la satul Griviţa, pe un t imp minuna t de p r imăva ră , da r pe o şosea p roas tă , desfunda tă , mai p ă s t r â n d pe alo-cu rea u r m e de c a l d a r â m turcesc . Sa tu l e mic, sărăcăcios, r isipit pe o coastă , fără b i se r ică—am impres ia că "sunt re la t iv pu ţ ine biserici în Bulgaria , - iar capela r o m â n ă e s i tua tă pe p a r t e a cea mai înal tă a satului .

în t r ' o cur te m a r e , în faţa portei căre ia se s t r ânsese ră toţi locuitorii satului , îngrăd i tă cu zăbre le de lemn s t r â m b a t e de t imp, un fel de alee fără arbor i duce, p r in t r e buruieni le c rescu te mar i , p â n ă la capela modesta , cu aspec tu l unei biser icuţe de sat . O g ă s i m cura tă , în s t a re relativ bună , deşi zidul a r e o m a r e crăp ă t u r ă de sus p â n ă în bolţile criptei . Picturi le se păs t r ează , cu sfinţii lor cuminţ i , cu inscripţii le lor româneş t i . Pe m ă s u ţ a din mijloc, în t r 'o cutie, găs im încă a lbumul cu 32 fotografii vechi, ale ofiţerilor r o m â n i căzuţ i aici, da t capelei de fostul a t a ş a t mil i tar dela Sofia, ac tualul genera l Petala. Un reg is t ru de a lă tur i n u pu r t a încă nici o s e m n ă t u r ă din anu l acesta . Ne-am coborî t în cr iptă , unde e rau două du lapur i cu c rani i şi oase, unele gău r i t e de gloanţe, al tele t ă ia te de sabie, ale unor eroi fără nume , cari au pus temeliile Românie i moderne . Aflând de sosirea noas t ră , un preo t de undeva a venit să spue o rugăc iune pe bulgă re ş t e şi să s t ropească cu apă sfinţită oasele, şi fără as ta de mul t

Capela romană de la Plevna (Bulgaria).

sfinte. A m depus , a lă tur i de coroanele usca te a g ă ţ a t e pe ziduri le criptei, una de Hori na tu ra le , ce în-t rad ins ne dedese bă t r ânu l fost ofiţer rus , ga rd ianu l cel bă rbos dela parcul Skobeleff.

In cur te , în d r e a p t a cum intr i , c casa păzi torului , c a r e a suferi t mai mul t decâ t capela, de t r ece rea timpului şi de lipsa de îngri j i re . Din cur te , a m privit înăl ţ imile vec ine unde erau, probabil , r edu te le turceşti Gr iv i ţa Nr. 1 şi 2, şi p r in t r e ele «Valea Plângeri i» , locuri azi tăcute , lumina te de soarele călduţ , ogoare de p ă m â n t n e g r u acoper i t pe a locurea de covoare verzi de g r â u . A s u p r a sgomotului , tr isteţi i şi gloriei din t recut , ne a t r a g a ten ţ ia doa r cuvinte le ofiţerului r o m â n venit cu mine .

D u p ă ce a m s t r âns mâine le oamenilor în t inse sp re noi, ne-am urca t în automobil , ca re ne-a dus ma i depar te , pe d rumul l a rg t ras la înt âmpla re pr in t re s emănă tu r i l e frumoase , d in t re cari se r id icau r a r i pomi plini de floare. Undeva, pe dealur i , în d reap ta , v reo două mon u m e n t e albe ruseşt i .

T r e c e m pr in satul lassen cu ca

sele a lbe şi mai încolo, 20 km. de la Grivi ţa , a jungem la Pord im, Poradun, cum îi z icem noi sa tu lu i u n d e a fost car t ie ru l genera l în timpul luptelor de la P levna , azi un sat foarte frumos, cu case mar i , noi, cu prăvă l i i mul te , pe a m â n d o u ă păr ţ i le d rumulu i , ca re aci se lă ţeş te şi ma i t a re şi pe ca r e trecem iute spre a vizita mai întâi casa Domni toru lu i Carol. V e c h e a locuinţă domnească e l ângă in t r a r ea parcului, joasă, ru ina tă , o simplă odae plină de roabe , scule de g r ă d i n ă r i e şi lemne a r u n c a t e sub acoper işul s t r âmb , g a t a să cadă . D o a r tăbl i ţa de me ta l fixată pe zid l ângă uşa de i n t r a r e spunea ceva.

Ală tur i o casă măr ic icâ , în stil de ţa ră , cu pr idvor , servind de muzeu român . In e ta j , m a n e c h i n e cu uniformele româneş t i ale t impului şi n u m e r o a s e fotografii de com a n d a n ţ i român i , de mul t plecaţ i d in t re cei vii, pe car i mi -aduc amin t e că i-am văzut bă t r ân i în t impul copilăriei m e l e ; în p a r t e r — un fel de subsol — nişte tunur i , pa tul de campanie , masa , un scaun , ca re a r fi cele folosite de D o m n u l român , un m a r e a lbum al p lanur i lor în tăr i r i lor de aci şi iar fotografii d u p ă n a t u r ă sau după picturi le lui Gr igorescu .

Ambele case sunt în t r ' un pa r c bine îngrijit , cu planta ţ i i t inere , îngrăd i t cu ziduri de p ia t r ă împodobite cu ţevi de tun şi a l te o r n a m e n t e ostăşeşt i .

A m înţe les că muzeu l a fost const rui t în 1904 de socie ta tea bu lga ră « f a r u l l iberator», const i tu i tă pen t ru a păs t r a amint i r i le is torice a le localităţilor dela P levna şi împre jur imi . E a îşi îndepl ineşte mis iunea, muzeele r u s şi r o m â n sun t b ine înt reţ inute, parcur i le încon jură toare sunt opera ei. D o a r fosta locuinţă a Regelui Carol a m e n i n ţ ă să se prăbuşească.

D u p ă aceea ne-am în to rs din calc

Cripta Capelei de la Planta. Un grup de români in jurul Ministrului României la Sofia.


mmamsmmmm CELE TREI CRIŞURI mmLmmm®LmLmtz

t r ecând pr in faţa une i biserici , cu o m i n u n a t ă c lopotni ţă de p ia t ră ,,â j ou r " şi a m viz i ta t muzeu l rusesc, cu acelaş fel de amint i r i ca cel r o m â n e s c , d a r m a i bogat , în special cu lucrur i ce a p a r ţ i n u s e r ă Ţa ru lu i l ibera tor şi Marelui D u c e Nicolae.

Casa aceas ta , ce fusese a unu i câ rc iumar , e ra cea ma i f rumoasă d in satul dela 1877. Pr inc ipele Carol a locuit-o la început , apoi a cedat-o Ţaru lu i A lexandru II, când aces ta şi-a stabil i t şi el ca r t ie ru l aici, i a r Domni toru l nos t ru a m e r s de s'a adăpos t i t în coliba aceea , c a r e a-tunci o fi fost poa te a doua casă din sat , da r azi e cea m a i u r â t ă şi cea ma i mizerabi lă din câ te vedem.

P â n ă a n u pă ră s i Pord imul , l uăm în t r ' un local vecin o mică g u s t a r e

cu ca rac t e r e m i n a m e n t e na ţ iona l bulgar , adică u n d e n ' au lipsit „che-bapci i" şi „şişchebapcii" .

P e înse ra te a m porni t î n d ă r ă t p e acelaş d r u m , t r ecând iarăş i în lungul sa tu lu i dela Gr iv i ţa şi pr iv ind îna in tea noas t r ă cum globul roşu al soare lui se înneca în cea ţa vior ie a asfinţi tului .

E r a deja în tuner ic când a m ajuns î ndă ră t la P levna . M 'am pl imbat totuşi p r in bâlciul r ă u luminat , pl in d e popor gălăgios , şi-am văzu t olan e frumoasă, dacă n u super ioa ră celei dela noi, da r infinit m a i ieftină.

A m m â n c a t iarăş i la „Micul Bat-t e n b e r g " şi n u m a i t â rz iu de tot, d u p ă miezul nopţi i , a m p leca t la g a r ă , luând t r e n u l ' c a r e a v e a să m ă ducă. înapoi la Sofia.

Aprilie 1925.

i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i m i i i i

Din Bihorul lui Alexandru Roman ( L i t e r a t u r a d e l a 1 8 5 4 )

d e G. Bogdan-Duică.

S F Â R Ş I T

VIII. Poli t ica lui «Prin noi înşine!» pre t inde o ap rop ie re s t r â n s ă de popor. Urmează , deci, să cerce tez în ce fel se ap rop iau t ineri i dela 1850 — 1854 de poporul lor român-cr i şănesc?

A-l cunoaş te le-a fost, se vede , întâia voinţă . A ş a se expl ică tipăr i rea poemei lui D imi t r iu Mec iu : Poema munţilor Beiuşului, ca re n u este n u m a i a munţi lor , ci şi a muntenilor. *)

Ant ic ipând ideia lui G. Coşbuc din cântecul P rahove i , Meciul făcu din cele două a p e : Someş şi Drăgan, doi călători p r in ţ a r ă ; pe d r u m u r i diferite ei a jung la Tisa, cu care , imbrăţ işându-se , p leacă la D u n ă r e .

Bănuesc că Moise Sora Noâc, u n tip original, va f i î nd rep t a t câ te ceva... D a r n ' am mijlocul de-a preface bănuiala în convingere . Dealtfel aici nici n u a m nevo ie de aceas t ă încercare .

Deci r âur i l e curg.. . Şi dau de Moţi, fii de smei sau

smeuţi , din ca re se der ivă (!) vorba Moţ:

Din smeuţi, faimosul nume, Moţii s'au numit pe l u m e ; Locurile îi vădesc, Că prin munţi ei l o c u e s c ; Şi din sânge câ-s născuţi Seau din smei mai mari făcuţi Cu aceea se vădesc Că sânge-a vărsă doresc Intr'atâta cât de ei, F u g contrarii ca de smei

(Pag. 172).

[Despre Crişeni ci taiu ma i sus . Pasajul c i ta t con t inuă cu versur i

*) Meciu fusese «şpan domnesc» în Beiuş; el o sciisesen onoarea ep. S. Vulcan; almanahului i-a pus-o la dispoziţie preotul Moise Sora Xoâc {din parţue Careilor).

desp re robia economică a sătenilor , care , pela 1854, fireşte scăzuse , afară de-a v ina r su lu i :

Dar vinarsul câţi bani stoarce La Judeul cel cu floace î

Se ma i cântă , adecă se d e s c r i e : ş eză toa rea dela Ciucea (p. 208); c laca din Ciucea (p. 211); căluşeri i din Târgul-Căl ines i i (p. 189), s e m n că folklore-\e r o m â n şi pract ic , n u cel ştiinţific, a p ă r u s e pela Beiuş.

[Din aces te descr ier i r e ţ in câ teva v e r s u r i :

L a Ş e z ă t o a r e (dur-satir ic): O bătrână strigă tare, Da la fete cuvântare. Caşi oaixa 'ncărunţise, Părul tot î i mucez i se ; Pelea-i toată încreţită; Iar de dinţi era lipsita, Falcele ei cufundate Una 'ntr'alta sta băgate ; Strâmbă fuse din picioare ; Tremura cu capul tare Ochii 'n cap tot cufundaţi; Cu r enunchii 'n jos plecaţ i ; Limba ca la şerpi umblă, . Pe g ingini se răzimâ!

[Pentru rău l ce-1 depr inde fetelor poetul o t r imi te pe babă 'n — Orc fus) şi o b l a s t ă m ă s u p e r b :

Şi să te nutreşti cu oase De la lupi flămânzi rămase !

[O descr ip ţ ie bine îmbiba tă de lit e r a tu r ă ni se dă în c l a c a :

Iară tot în esta sat, Chiar atunci s'a întâmplat • Clacă un om de ţinea. Cimpoieriul, ce avea, Când cimpoile umflă, Toţi feciorii 'n şir juca Gura lor un pic nu s ta ; Ne 'ncetat ei descântă

Toţi în palmi vârtos bâteâ Şi din gurâ-aşa gră ia :

«Toată ziua voiu juca Şi din loc nu m'oiu mişcă. Mândra mea cea boxereasă. Vină să jucăm d'acasă; Mândra mea cea Dorotie , Vină să jucăm întâie.

Mult mi-e dragă le lea Joi Când miroase pipigoi; Dar mi-e draga şi Vineri, Când miroase călugări.

H o p ! surata, bună fată, Trebuire-ai sărutată; Va i de m i n e ! nu e cine Ca să te sărute bine.

Dă-mă, mamă ; dă-mâ, dragă ; Vez i că-s fată eu întreagă. Dar nu mă da sus la deal, Căci se face grâul rar; Dară mă dă jos la şes, Unde creşte grâul des!»

[Acestea-s s t r igător i le , de ca r e şi scri i torul dela 1854 (d. Brenduşian) vorbeş te , aşezându- le în ţ a r a Oaşului u n d e :

« — îşi petrecea o junime numeroasă, între cântece, descântece, iuituri şi salt, lângă sunete de cetere şi cimpoi».

[Aiurea se m a i p o m e n e ş t e hora; bucimul; cobsa; cornul.

[Dintre cân tă re ţ i m a r i se pomeneş te n u m a i unul , c a r e a c â n t a t şi la balur i boereşt i , în T â r g u l Căli-n e s i i : E r ă «din Cluj Ciuciul el bătrân» (pag. 187.)... V a fi fost Rom â n ?—Ciuciul zicea cu ce te ra . Exag e r a r e a poet ică a lui Meciu poa t e fi c i ta tă :

Căci când Ciuciul z ice 'n strună, Brazi la joc de loc s'adună, Dealuri mari sus se ridică, Petrele toate se mişcă, Fiarele fac adunare La acea minune mare, Apele stau şi ascultă Cea muzică mare, multă, Oile cu turma 'ntreagâ Lasă de păscut şi-aleargă, Caprele le vez i suite Sus, pe l emne srâmb sucite.

[Dacă ma i a d a u g că 'n Meciu se vorbeş te şi desp re a şa zisul «Târg de fete» (Meciu, p . 192.: Târgul de la dat!), de fete f rumoase , b ine descrise, că a p a r şi ha iduci i (la el, m a i u r â t : hoţi i!) dela S tâna-pe t re i , p e u n d e sun t mul ţ i ,—am cules a p r o a p e tot folklore-le a lmanahu lu i .

D a r n u m a i aproape tot. Căci m a i es te , m a i es te .

In numele g r u p ă r e i dec la ra ţ ia desp re î n s e m n ă t a t e a ca rac te re lo r na-ţ iunei o face I. B renduş i an (Pag. 18). El s c r i e : «Poporul român încă-şi a re dat inele sale provinc ia le ; ci acestea nu-şi au pre ţu l lor î n a ş a măsu ră îna in tea acelor ce viu ( t răesc!) în ele, ca în înch ipu i rea acelu ia ce ştie judecă , că un popor n u m a i p â n ă a tunc i v a v ia (va t ră i ! ) în l u m e şi n u m e , p â n ă când a r e de aces te , că un popor fără dattne, port şi limbă originală-naţională e ş te rs p e n t r u to tdeauna depe faţa pământu lu i» . Pr incipiul îl au, aşa d a r ; ap l icarea


msmmmmmsm CELE TREI CRIŞURI n m a m lui nu-i, însă, consecventă ; unii scr iu m a i popular , alţii ch i a r de l o c ; da r o apropiere de graiul şi forţele populare există la mai mulţi scriitori; chiar şi la Iosif R o m a n .

Aces ta poves teş te în vers popular pe Trandafir şi Sabina, a căre i necredinţă-1 î n d e a m n ă (pe T r a n d a fir) la omor din gelozie şi-1 duce astfel la s p â n z u r ă t o a r e . R o m a n a r e desp r e necredincioşi versur i ca a c e s t e a :

Celce doară te-or lăsa N'aibâ lumină murind, N'aibă cruce la mormânt, Nime nu-i facă comand.

(Pag. 114). .

[Sabina a j u r a t : In cel câmp înflorilat înaintea soarelui, P e sub faţa ceriului In altariul câmpului

(Pag. 115).

Sufletul meu e curat Cale rea 'ncâ n'a călcat

(Pag. 122).

Potu-mâ-arâta eu lui, Ca epure cânelui

(Pag. 123).

Se făcu nesimţitor Ca lupul cel răpitor.

(Pag. 127).

Vai de tine, voinicel , Strigă-o babă după el, Ce se ascunsese 'n sălci Şi rideâ cu risuri reci *)

(Pag. 127). Ici şi colo şapte babe Cu neşte guri de carabe Meliţau că a muri t ; Altele, că a fugit D e băţul birâului, D e ferele satului, Doară şi de perindele Pentru c'a 'nşelat vr'o lele.

(Pag. 128).

D . Sfura ţ ine să amin t ea scă cântecul tur tur ic i i .

A cărei cântec cu je le Bate codrul ne'ncetat Cu-ale ei suspine gre le După soţul depărtat.

(Pag. 105).

[Oprindu-mă aici, observ că aceas tă a ten ţ i e da t ă da t ine i şi poesiei popu la re , se iviâ 'n a l m a n a h la 14 ani d u p ă Dacia Literară, la 10 ani d u p ă Propăşirea ş i 'n acelaş a n cu România literară; deci destul de curând!

IX. Amin t i r ea celor trei r ev i s te moldoveneşti e r â necesa ră , pen t ru ca să-i pot a l ă tu ră o măr tu r i s i r e din prefaţă . Prefâcând c â t e v a cuvinte , p e n t r u c a înţelesul să r e i a s ă c lar de la în tâ ia ci t ire, citez (pag. I V — V ) :

«•Fie-ne exemplu confraţii noştri din România ; în bă tă l ie şi pe ei i-a a p ă r a t de per ic iune v i r tu t ea străb u n ă ; d a r în t impul păce i i-a păst r a t (de degenerăc iune) l imba părintească , î n t r e s. pă re ţ i a Save i **) şi a l te a şezămin te na ţ ionale . In t ru ace-ces te a suda ei sp re înflorirea l imbei

*) Vers foarte frumos! G. B. D. **) Şcoala dela Sf. Sava cu păreţi «sfinţi».

naţ ionale ; de o jumătate de secul *) concer tă î n t ru a cea s t a cu Transilvanii şi Moldovenii şi noi **) tot ce a v e m în as tă pr iv in ţă , n e es te pr in dânş i i ; p e n t r u c ă şase deceni i de ani a u t rebui t să apună , ca să p u t e m c rede că Beiuşul s au O r a d e a ne poa te fi Blajul T rans i l van i e i ; — totuşi dur e r e !, pentru noi Ungurenii causa literaturei naţionale, de comun, e puţin interesantă; şi î n t ru adevă r , tot în t repr inză tor iu l , în a s t ă pr iv inţă , a r desperă , de c u m v a n u a r p re ţu i de zece ori m a i mul t folosul comun, decâ t crunta-ş i sudoa re cu succesul împl in i t : Pius est patriae facta re-ferre labor. B inecuvân ta ţ i cu îna l t a favoare a fericelui nos t ru î m p ă r a t , juni i s tudenţ i la şcoalele o r a d a n e n e a m uni t ca după nobilul exemplu al Moldovenilor s ă p u t e m şi noi a s u d a spre înavu ţ i r ea l i te ra ture i naţ ionale, n e a m unit , ca să a v e m pe viitor şi noi Cipar i—» etc... ***)

[Zis aşa în prefa ţă , la 12/30 a lui Răpc iune 1854!

D e două ori se pomenesc Moldovenii; câ te oda tă Muntenii şi Ardelenii, p e n t r u a-i opune Ungurenilor lipsiţi de in te res l i te rar - român ! Stăruinţa specială asupra «nobilului exemplu» al Moldovenilor dovedeş te , că d ina in te de 1854 g r u p a r e a dela «Ziorile Bihorului» începuse a suferi influenţa lor, şi a înce rcă să imi-teze. Scânteea moldovenească sărise pes te munţ i , câmpie şi i a răş i mun ţ i , până la Beiuş şi Oradea , aşezând şi pe-aici începuturile emancipării de l i t e r a tu ră teologică copia tă ori t radusă, de et ică nep rac t i c a t ă şi u n is-torism-ecou foarte s lab al şcoalei din veacul XVIII.

[Cu aces te începutur i , Bihorul , Cr i şana porn iâ sp r e unif icarea liter a r ă , binişor î na in t a t ă în celelal te ţ ă r i româneş t i . «Ziorile Bihorului» a u fost unu l din pr imele s e m n e ale unificărei.

X. R ă m â n e să m a i c e r c e t ă m d a c ă imi ta rea p roc l ama tă teore t ic a reuşit sau n u ?

Nu a r euş i t ! Deş i une le cal i tă ţ i avuse. . . Potr iv indu-se pr incipiului naţ io

nalist , novele le a u subiec te româneşt i :

1) F lorea , fecior de m u n t e , luptă în 1848 sub drapele le lui B e m ; d u p ă în f rângerea revoluţ ie i t r ece în Turcia, pr izonier la u n paşă , de ca r e scapă cu ajutorul une i d a m e ha re -m i t e ; părăs ind-o t rece apele 'napoi , a junge la satul I lenuţei , c a r e tocma i m u r i s e ; şi î nebuneş t e de dur e r e — în sa tu l C a m e r d i a n a .

2) Ştefan Arde leanu l iubeş te pe Vic to r ia B o e r e s c u ; p e n t r u c a să o poa t ă m ă r i t a d u p ă u n v a m e ş ungur , t a tă l ei îl i sgoneş te pe Ştefan dela

*) Deci depela 1800! **) Noi = Ungurenii! ***) Precum se vede, ei nu irau-regionalisti! G.

B. D.

cur te , unde-1 adăpos t i se ca o r f an ; Arde leanu l p leacă la moşia ce i-o dă ru i se boerul , se 'nsoţeş te însâ cu Hor ia şi Cloşca—călăreţ i m e r e u pe câte-un cal alb—şi, că lcându-se casa lui Boerescu, a r e prilej să-1 scape dela m o a r t e şi să-şi iea de soţie pe Victor ia , în ajunul nunţ i i (plănuite) cu vameşu l ungur . • în tâ ia novelă , a fa ră de român i sm,

a l te însuşir i n ' a r e ; a doua a re capitole ma i concen t ra te , ia r unul es te spus ch ia r binişor (cap. IV.)

Poes ia epică es te r o m â n e a s c ă 'n Trandafir şi Sabina, d in ca re a m d a t ma i sus p robe suf ic iente; ea se duce, în încă un bărbat sfânt, p â n ă la Tra ian , d e s p r e ca re se poves teş te cum, porn i t la răsboiu , descăleca de pe cal, p e n t r u c a să facă d r e p t a t e une i văduve , subiect ca re se găseş t e în legendele p ă s t r a t e la P a u l u s Dia-conus (precât mi-aduc a m i n t e ) ; ea dev ine r o m a n ţ ă 'n Eroul răn i t , c a r e în torcându-se acasă cade 'n cale, r ă m â n e mut , ia r când se t rezeş te , vede 'n faţă p e «medica» sa, fetiţa care-i legă răn i le şi-i spă lase cu lacr imi sânge le depe Sabie ! Simt idei, d a r formă n u este .

Eroul r ăn i t es te rodul unu i C. G r a m a . A c e s t a şi ca liric es te cel m a i plăcut , cel m a i «artist» d in t re «poeţii» a lmanahu lu i . Anac reon t i c cân tă Fluturelui, ca re u r m e a z ă a ic i :

Veni 'n grădina verde fluturelu1, Sbură flămând la fată, pe buziţe, Răpind zeeasca-i ambrosie furul «Ce ? fluturel temer, tu sărutare Cutezi să furi din porfiroase buze ? Nu voiu să ert această cutezare!» Şi-alerg să iau c e fluturul furase ; E l sboară peste spini, eu nu pot trece; Şi caut uimit pe unde el sburase.

(Pag. 7.)

[Gingaş, sen t imenta l , ca din t impul lui Chris topol şi al Văcă re ş t i -lo r ! Sobru în cant i ta tea- i de cuvinte, depa r t e d e beţ ie , de inutilit a t e ! Dar.. . «buz i ţe»?!

Ro tunz imea scur t z u g r ă v i t ă a subiectului o r e g ă s i m şi 'n unicul sonet din a l m a n a h , scr is tot de Caro l G r a m a . R e p e ţ i r e a cuvântu lu i leit-m o t i v a t o r : falace, es te ch ia r mod e r n ă (Către amoare):

Lăpedată fii, fâlace amoare! Prin a ta dulceaţă adese mă 'nşelam; înşelat de tine adese lăcrimam Şi rănita inimă mă doare.

Lăpedată fii, fâlace amoare! D e a ta dulceaţă ca un prunc eram, Ameţ i t de tine ca bătrân g e m e a m — E u fusei cel mai nebun sub soare.

Cândva te oftam, o simţ fâ lace ! Ma căiam, rideam nebun şi lăcrimam, Când vieaţa dulce de amor speram.

Insă nu te blâstem, simţ fâlace, De-mi trecii juneţea fără. al tău dar — Poţi fi altui dulce, şi de-mi eşti amar!

In sonet a p a r e o l inişte c a r e p e C. G r a m a ni-1 a r a t ă s t ă p â n pe stările sale sufleteşti: D e aici ch iar , s o n e t u l ! D a r forma ?!


mm^^^s^sssm CELE TREI CRIŞURI issmgnram Mai bogat , ma i plin de v ia ţă este

D. Sfura. Deş i nici el nu-şi îngri j iâ bine nici forma in te rnă a a lcă tui re i , nici pe cea linquistică, M. E m i n e s c u tot îi ştia pederos t un cân tec ce-1 cân tă cu pa tos . (Cântecul n u se află 'n a lmanah) .

Şi, spre paguba Crişanei , tocmai aceşt ia doi, G r a m a şi Sfura, m u r i r ă ma i de v r e m e !

Subiecte le şi poesiile c i ta te fac dovadă că acelor vechi cân tă re ţ i ai Bihorului nu le lipsiă putinţa de-a se emoţiona şi de-a spune cel pu ţ in ceva din emoţii le l o r : Ta l en t e de recepţie, n u de e x p r e s i e !

XI. îna in te de-a 'ncheiâ, încă ceva despre l imbă. D in cauza l imbei nicio poesie nu se poate salvă; ele pot t ră i pen t ru istoricul cul tura l şi liter a r ; î n să—pent ru a r t ă , p e n t r u vr 'o antologie de ve r su r i ?—de s igur n u !

Se găsesc , aici, t ex te p e n t r u a că ro r în ţe legere ţi se cere sâ încreţeşti f run tea ; foar te des s in taxa sufere de r e u m a t i s m a r t i cu l a r ; iar destul de des a p a r p e corpul stilistic bube ca v o r b e l e : mediu-nop-ţială (pag. 27), optcornuroasă (pag. 39), modufăcăciune (pag. 97), dedu-săciune (pag. 259) şi a l te compoziţ i i ridicule. — Azi încă se a u d e m e r e u că Ardeleni i a r fi «punctuoş i» ; punc-tuosul a a v u t tovarăş i de a l m a n a h p e : luctuos (pag. 4), porfiros (9), energios (32) şi al tele. Nici curginte (66) şi nenocinte (67) cu tovarăşe le lor în inte n u ma i p lac n imănui . N u j icneş te , însă , «măgura moaşă* (77) a lui D. S fu ra ; nici «agricioase fructe» (92) tot la el. Nu j icni nici ch ia r «spurcă ceaţă», (4), u n vocat iv al căru i adjectiv se r e p e t ă (149) şi în «căci g e m în spu rca sclavie»—, poa t e fiindcă în ţe lesul r e s a r e ' nda t ă .

Autor i i ţ in ca în stil s ă fie regi-onalişti, ori n u pot fi altfel. D i n t r e u rmele aceste i în lănţu i r i în mediu l lor citez o ser ie d e forme, claie-g rămadă , toa te dovedind că, poa te şi filologul (mai a les cel geografic) a r e motiv să c i tească «Ziorile Bihorului».

(Pag. 19) P e t r o a s a (munte) la a cărei picioare pe t r ec păcu ra r i i şi «se u m b r e a z ă boesii d â n d cu bucinul».

(21) încurtenindu-se (la cunoscuţi) (22) clopote bătute într'o ureche. (/8) cu ra t ca pocelul. (83) înch ină pocele. (91) selbat ice întoporate. (92) creer i i pă r in te lu i purav des-

îortocâudu-şi chica. (97) p u n t e p e o creangă a Crişului

alb. (115 şi 307) flscurare, fiscurări. (118) căci hirgind cu h ih ih i (la r i s ! ) (127) ci fugia şi buduleâ. (128) Merge , m e r g e buduleşte.(E

de amin t i t «Budulea taichii» al lui Slavici!)

(161) frunze din peciorag tă ie te . fr iptă ţi se 'mbiâ tuca

(223) ochii de iubire pogioraţi.

(301) suscând g răeş t e . (302) Adinte 'n picioare m ă furase

somnul . (304) băbătia., (304 şi 306) lipeu şi lipeiu. (306) beala. (307) a lcum d'aice nu-i scăpă cu

flit. (313 şi 316) peş te rea ur lă un tbiet;

toietul . (315) t ă ie tu ra îi sferdise g u r a etc. Exemple le c i ta te sun t dovezi că

ziarişti i b ihoreni e rau conşt ienţ i că scr iu r e g i o n a l ; altfel exemple le a r fi fost ma i pu ţ ine . Ei îşi iubiau ţ a ra de obârş ie şi-i r e c l a m a u toa te drepturi le, n u n u m a i cele politice.

XII Pes t e v reo zece an i se auz i ră din Bihor tonur i ma i î n a l t e ; şi ca

stil mul t ma i ap rop ia t e de Moldoveni, decâ t e r au cele dela 1854.

Pes te zece ani—simbol ic!—Miron Popiliu, deven ind Pompil iu, p lecă pes te Oltenia, ca să se oprească la Bucureş t i ş i , apoi definitiv la Iaşi , la Moldoveni. In ima şi-o lăsase însă în Cr i şana , la ca re , bolnav s'a întors să m o a r ă acasă . Dragos tea- i de Cr işur i şi de Cr i şană c rescuse de-odată cu tend in ţe le ana l i za te aici a le genera ţ i e i dela 1850. P â n ă la ce c la r i ta te de stil şi la in t imi ta te de s imţ i re c rescuseră ele, voesc ' să s p u n sau să a r ă t c i tând, ca u n u l t im o-m a g i u adus vremi i de ' ncercăr i s tăru i toare , poesia 'n ca re Miron Pompiliu a c â n t a t Cr işana . Poes ia s'a publ icat în Federaţiunea dela 1/13 Mar t ie 1870.

DEŞTEPTAREA CRIŞANEI Dintre Crişuri, dintre codri ce 'ncunună mândra ţară Se ridică către ceruri glas măreţ, triumfător. Ca voios concert de paseri, ce salută 'n primăvară Draga boltă asurie, bunul soare 'ncălsitor.

Puternicul viu răsunet peste lume se lăţeşte Strecurând fiori şi groasă în duşmanii spăimânlaţi; Al Daciei geniu jalnic ca un soare se iveşte Şi se uită Cu mândrie depe vârfuri de Carpaţi.

A cui suflet nu tresare la cel vuet de unire Ce treseşte în morminte pe eroii sângeraţi ? A cui ochi nu se aţintă spre stindardul de mărire. Sub a cărui umbră sfântă se sărută fraţi cu fraţi?!

A cui inimă nu. bate d'aspiraţii fericite, A cui vers de mulţumire năduşit în piept va sta, Când şi 'n coasta amorţită a străbunei ţări vestite Sângele oprit apucă cu putere a furnică ?

Salutare, stea dorită, scumpă stea a ţării mele, Ce de multe veacuri negre printre nori ai pribegit! Mângăioasa ta simbire sfarm'adănca mea durere, Şi plânsorei mele crude rasa ta pune sfârşit.

Salutări, apostoli nobili, ce 'nsuflaţi de libertate Lumânările 'nvierii pe altaruri aţi aprins ! Imnul vostru îmoaie n mine speranţele leşinate Şi meneşte împlinirea majestosului meu vis.

înainte c'o frăţească hotărîre neclintită D'al dreptăţii stâlp de flăcări cătră ţel călăusiţi; Rupeţi haina cea de doliu de pe muma cătrănită, Şi cu haină de mătasă şi cu flori o împodobiţi!

înainte! calea voastră duce drept la mântuire, Pasul vostru nu-i departe de doritul Canaan; Lasă, sburde şi răcnească gonitorii cu 'ngrosire, Matca mărei este groapa ne'mpăcatului avan.

înainte!... Crişul saltă cu o nespusă bucurie A Biharei vechi ruine se clătesc din temelii; Noaptea scade, sori de siuă negurile împrăştie, Trece noaptea, trec cu dânsa aprigele vijelii.

A cui inimă nu bate d'aspiraţii fericitei A cui vers de mulţumire năduşit în piept va sta, Când şi 'n coasta amorţâtă a străbunei ţări vestite Sângele oprit apucă cu putete-a ţurnica ?!


^ ^ ^ B H CELE TREI CRIŞURI >m>m>m>mmmwm Postscript. Rela t iv la însemnă

t a t ea încercăr i i dela Oradea-Mare găsesc (ulterior) o p ă r e r e exp r ima tă de P e t r u B r a n în Foaia pentru minte (1855, 31 August , p . 197—198): Tineri i s tudioşi în Urbea -mare , în mijlocul puntului aceluia, pe unde limba română nu prea de mtilt eră es-cltisă nu numai din multe biserici —încât se ţ inea de învă ţă tu r i l e poporului ; caşi o maculă , la ca re nu-i s tă bine p re alba hâr t ie—, ci din protocoalele bisericelor româneşti pres-tetot eră proscrisă, însufleţiţi de spiritul t i m p u l u i . şi pă t runş i de dulcea ţa l imbei ma te rne , rupse râ spon-

MUNŢII

Nu se poate închipui o un i ta te geograf ică mai a rmon ică şi mai fericit combina tă de na tu ră , ca a pat r ie i n o a s t r e : co roana m ă r e a ţ ă a Carpa ţ i lo r noştr i , înconjura tă de câmpii le largi în t inse în p lan cu dulce încl inare sp re cele t re i fluvii: D u n ă r e a la miazăzi , Nis t rul la răsăr i t , T isa spre apus . Bogăţi i le p ă m â n t u l u i cupr ins în t re la tur i le t r iunghiu lu i închis de aces te trei fluvii, a t â t pe câmpii le cu lanur i în t inse la soare , pe dealur i le înflor i te cu vii şi pomet , pe munţ i i îmbrăca ţ i în pădur i , cât şi în adâncur i l e deab ia a t inse până a c u m ale subsolului, fac din R o m â n i a u n a din cele m a i boga te ţăr i de pe p ă m â n t .

D a r bogăţi i le economice ale Românie i sunt însoţ i te de bogăţ i i de frumuseţi mul te şi v a r i a t e : orizonturi le largi ale câmpii lor , a le Bărăganu lu i cu jocur i le de lumină ale apelor moar te , imens i t a t ea vieţii din apă şi din văzduh, d in bălţ i şi din Delta Dunăr i i , s înt încorona te de măre ţ i i le maes toase şi nesfârş i te ale Carpaţ i lor .

Aceş t i mun ţ i au fost adăpos tu l în care , în secolii de d is t ruger i şi p r ă p ă d ai năvăl i r i lor neamur i lo r azia t ice , şi-a păs t r a t fiinţa şi s'a format neamul românesc . In biruinţa g reu tă ţ i lo r de vieţuire pr in codrii reci ai munţi lor , pe când văile rodnice şi calde e rau cu t re i r a t e şi folosite de hoarde le s t ră ine năvăl itoare , acolo s 'au oţelit energi i le naţ ionale , puter i le de r ă b d a r e cu înc rede rea în viitor, spusă în adân-cele cuvinte ; «apa t rece , pietrele r ămân» . Acolo sus, fiecare peş teră , fiecare «colţ», fiecare vale s t r â m t ă au fost oda tă şi de mai mul te ori, loc de. adăpos t i re şi de mân tu i r e pen t ru v ia ţa s t rămoşi lor noştr i . Spun un a d â n c a d e v ă r legendele despre înfi inţarea vechilor noas t r e D o m n i i : a ţăre i Româneş t i şi a Moldovei—a-mândouă înfiripate de r o m â n i m e a

saliile ce d o a r ă încă păr inţ i i lor le înche iase ră pe samă-le cu limba maghiară şi făcură paşi mai depa r t e decâ t la numele de .«cărturar»... Ei spun ce le este scopul şi unii nu v r e a u a-i înţelege». P. Bran laudă şi t iner imea teologică din Viena , pent ru aceleaşi t end in ţe ; şi r e g r e t ă că Blajul n 'a avu t m ă c a r de-acum un p ă t r a r de veac (Ar fi: depela 1830) o socie ta te l i t e ra ră sau m ă c a r o casină de ca re să proflte tot n e a m u l ; s'o facă, deci, a c u m şi Blajul, si Sibi iul !

G. B. D.

NOŞTRI de / . Bianu.

Membru al Academiei Române.

coborâ tă dela mun te , din Carpa ţ i , dela F ă g ă r a ş şi din codrii Maramureşului , apăra te ' apoi pr in energi i le de în ţe lepc iunea minţ i i şi de pu te rea braţe lor , în pot r iva numeroş i lor şi adeseor i puternic i lor vră jmaşi .

Carpa ţ i i sun t casa s t r ă b u n ă în care au crescut şi s 'au oţelit mul te le genera ţ i i necăj i te , ca re r ăbdând , lup tând şi biruind m a r i şi mul te g reu tă ţ i de tot felul, ne-au p ă s t r a t fiinţa neamulu i cu l imba protopăr in-ţilor, ca semn deosebi tor de al te

neamur i , şi cu energi i le car i au unit, în zilele noas t re , î n t r e g n e a m u l într 'un s ingur mănunch iu , rea l izând astfel s t răvechiu l vis secular .

Munţii C a r p a ţ i sun t a c u m a cu totul ai noştr i , pe toate feţele ; sp r e Carpa ţ i t r ebue deci să m e r g e m toţi Români i ca a t r a ş i de o irezistibilă pu t e re magne t i că , pen t ru mul te cauze şi cu mul te scopuri .

în tâ i , ca să cunoaş t em cuibur i le de adăpos t a le s t rămoşi lor , sâ înţelegem mar i le g r eu t ă ţ i ce ei au birui t ca să n e lase nouă o moş ten i r e a t â t de min u n a t ă cum este pa t r i a noas t ră .

Apoi ca să bi ru im greu tă ţ i l e drumur i lor şi p r in aceas ta să n e oţel im puter i le t rupeş t i şi să ne în tă r im puter i le voinţii de a înv inge în greută ţ i le vieţii de orice fel, sp re a a junge la înăl ţ imile s imple şi cu ra t e ca re s tau sus, d e a s u p r a vieţei moleşite ale ispitelor de jos .

Osteneli le u rca tu lu i pe d rumur i l e gre le sp re m u n t e sun t l a rg şi boga t răsplă t i te , mai întâi pr in m a r e a mu l ţumi re a biruinţei , apoi pr in măre ţ i a maes toa să a vederii formelor , aspecte lor şi colorilor na tu re i acolo s u s : coas te în t reg i în t inse câ t cupr inde vederea , î m b r ă c a t e în flori, pădur i sau pâlcur i de jneapen i întinse pe p ă m â n t ca să nu fie smulse de vân tur i l e pu te rn ice şi dis t rugătoare , ca re ba t câ t eoda t ă acolo sus pe înăl ţ imi, înt inse în tocmai c u m st răbuni i noştr i se în t indeau p ă m â n -

I I I I I I I I I I I I I I i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i M i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i m u

Vera Vesloischi-Xifescu: Ţărancă din Bucovina.

. m u i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i l i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i l l l l l l l l l l l l l l l l l i


HggK^mras^n» CELE TREI CRIŞURI wMmsagfflm&mz

tului pen t ru adâpos t i re în v r e m e a năvăl i r i lo r ; s tânci r id ica te năp ra sn i c deasupra prăpăst i i lor , în car i n u m a i vulturul este acasă .

D a r u n d e s 'ar pu t ea n u m ă r a toa te măreţ i i le minuni lor de f rumuse ţe maies toasă , ca re ne s tau îna in tea ochilor acolo sus ? D e a c e e a când te da i jos de acolo, ai s imţămân tu l că te-ai înăl ţa t şi că ai r ă m a s mai pe sus decâ t b ia ta omen i re ca re se t â răş te pe drumur i le de jos, din vale .

Tineri i să urce deci la m u n t e , câ t mai mulţi , cât ma i des şi p â n ă sus la vâ r fu r i ; să r abde os tenea lă , să rabde , la nevoe, foame, să r a b d e năduşala , vân tu l rece , ploaia, zăpada , să r a b d e toa te p e n t r u oţel i rea trupului , î nă l ţ a rea sufletului şi lumin a r e a minţi i . Aceas t a es te unu l din mari le e lemente de î n t ă r i r e p e n t r u a p ă r a r e a Românie i Mari, c a r e t rebue să fie lăsa tă urmaşi lor , din n e a m în neam, pen t ru vecie.

Nu este în l ume ţară aşa de bine aşezată ca Român ia , a v â n d în mijlocul ei coroana Carpaţ i lor , g a t a să p r imească pe toţi fii n e a m u l u i : Moldova a re Ceah lău l în toa tă întinsa şi f rumoasa lui s t ăpân i re . Ţ a r a

R o m â n e a s c ă şi Ardealul de miază zi a u şirul maies tos dela Buzeu p â n ă la Mehedin ţ i , cu Bucegii , Ne-goiul, P a r â n g u l ; H a ţ e g u l a r e Rate-z a t u l ; d e a s u p r a văilor Crişur i lor d inspre Tisa se îna l ţă l a rg i şi păduroş i Munţi i Bihorului cu văi le p răpăs t ioase şi boga te în păs t răv i .

T u t u r o r cent re lor noas t r e orăşeneşti , dela Chiş inău p â n ă la O r a d e a Mare şi dela Cons t an ţ a p â n ă la Si-ghe t , mun ţ i m a r i şi frumoşi le s tau la uşă şi îmbie să fie cerceta ţ i .

Măre ţ es te Ceahlăul , mai înal t pes te toţ i es te Negoiul , d a r floarea t u tu ro r sun t Bucegii .

Ind rep tez cuvân tu l meu din înălţ imea celor 48 an i de dăscăl ie , făcută t o t d e a u n a cu dragos te de t ineret , vorbesc ca unul care a m g u s t a t p lăcer i le munţ i lo r şi m a i a les ale Bucegi lor ;—îndrep tez aces t c u v â n t t inere tu lu i şcolilor îna l te ale pa t r ie i şi conducător i lor lor — şi le z i c : merge ţ i la m u n t e , organiza ţ i excursi-un i spre înăl ţ imi , căci pr in ele t rupur i le se în tăresc , minţ i le se limpezesc , sufletele se înal ţă .

12 IV 1925.

POTOPUL NEGRU d e I. Agârbiceanu

Satul î n t r eg a ş t e p t a cu g r o a z ă dezgheţul . Nu e ra nici u n r â u în a p r o p i e r e ; pr in ho ta ru l Alunişu lu i t r eceau câ t eva pâ râ i a şe car i n u făceau m a r e i spravă nici când se învo lburau şi eşau din albie. In toiul veri i , c ând fânaţe le e r a u g re le de i a rba înspicată , a p a eşi tă d in m a t c a îngus tă , d u p ă păvoae l e repezi , ma i t ăvă lea , ici colo, ia rba . D a r pr imăv a r a se p u t e a u r e v ă r s a în v o e !

Nu e r au a p e m a r i în apropiere-ca r e să a m e n i n ţ e la d e z g h e ţ a r e cu potop, da r să teni i din Aluniş pândeau de subt d e s g h e ţ u n du jman ma i pr imejdios decâ t o r e v ă r s a r e ap r igă de a p e : subt z ă p a d a t a r e durmia , din t o a m n ă , t ina cleioasă, adâncă , ves t i tă în n o u ă sa te , spa ima de prim ă v a r ă şi de t o a m n ă a Alunişeni-lor, din moşi-s t rămoşi .

I a r n a ţ inuse înde lunga t . Se pusese de-odată, în t r 'o noap t e dela mijlocul lui Decemvr i e , d u p ă ce două luni b ă t u r ă m e r e u ploi m ă r u n t e şi păş i ră pe «muma finii» din Aluniş . D a c ă t o a m n a î n t r e a g ă sa tu l p ă r u mai mul t pust iu , d u p ă î n g h e ţ se u m p l u r ă cur ţ i le şi ul i ţele d e o a m e n i şi d e dobi toace.

î n g h e ţ a s e os, şi c izmele că lcau îndesa t cu sat isfacţie pes te dujma-nul amor ţ i t . D a r mu l t ă v r e m e carele n u p u t u r ă porn i d u p ă l e m n e : colţii e r a u m a r i şi deşi, ogăşii le adânc i . Curţ i le , ul i ţele p ă r e a u sem ă n a t e cu s f â râmă tu r i de s t â n c ă sură , ca şi când o- v â n ă de p i a t r ă şi-ar fi scos sp ina rea la faţa p ă m â n tului.

Zăpada , căzu tă la două săptăm â n i d u p ă îngheţ , a s tupă ogăşii le, netezi d rumur i l e şi se r id ică de două p a lme pes te p r ăpădu l de de-subt . Ce ma i d r u m de sanie , câ t vedeai cu och i i ! Şi p â n ă la sfârşitul lui F ă u r a r înghe ţu l r ă m ă s e s e mer e u ta re . Oamen i i i sp răv i ră n u numa i cu lucrur i le de i a rnă , d a r a-p roape şi cu nu t r e ţu l vitelor;

A ş t e p t a u p r i m ă v a r a şi o doreau , d a r se g â n d e a u cu g roază la duj-m a n u l amor ţ i t subt zăpadă . C â n d începură să se r ă t ă c e a s c ă pes te sa ţ ad ier i de la miazâ-zi, oameni i îşi c ă u t a r ă că tăr ig i le de l emn, arunca te în c ă m a r ă , pl ine încă de t ina toamnei .

— D a c ' a m avea n o r o c ! — P o a t e se v a milui Cel de s u s ! Şi gospodar i i p r iveau depăr tă r i l e ,

mi roseau aeru l ca şi c â n d a r fi c ău t a t s e m n e pe cer şi în văzduh .

— D o u ă s ă p t ă m â n i a r fi de a-juns.

— Şi m a i p u ţ i n ! Unde-a r fi norocul ă s t a !

«Norocul» e ra vântul s t a to rn ic dela m i a z ă z i , s ta torn ic şi cu suflu t a re . D a c ă v a ad ia ca acum, s labă

iMiininiiiiiiiiiiiiiiiiiutiiiiiiiiiiiiiriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

DIN „CARTEA UNUI OM" DE PAŞTE

Unde sunt Pastele mele frumoase? Pastele aducătoare de flori şi soare? Ouăle roşii, cântecile de fecioare, Şi mama care cămeşă de mătase coase? Unde sunt bucuriile dimineţei de atunci, Cântarea clopotului bisericii din vale ? — Unde-i Mesia pe care-l aşteptam în cale. Să aducă Jucării la bunii prunci?

Au trecut visele, ca paserile din poveşti, Au murit sâmbetele, ori părul e nins? Inima în mine s'a stins? Plânsule, tu, ca un blestem creşti... Daţi-mi înapoi jucăriile şi ouăle roşii. Şi aduceţi-mi înapoi Pastele curate, Daţi-mi înapoi cântecile furate. Fetele gingaşe şi bunicii, sfătoşii..

Şi lăsaţi să mă duc şi să cânt în strană: «Hristos a înviat din morţi. A înviat din morţi-»

...Şi inimă simt, că iar mă porţi Să dau paserilor nevinovate hrană.

...Şi cântă îngerii la ale lumei porţi: «Hristos a înviat din morţi...-»

Emil Isac.


>m>m>m>m>m>mw^< CELE TREI CRIŞURI wmmmm<>mwm>z<

SCRISOARE Dorm stelele culcate în leagăn de argint, Mor vorbele rostite încet, dar care mint; Din cer aruncă noaptea pe sat zăpada lunii, Prinşi în fior de noapte se clatină alunii, Din muchea lunei albe ştirbeşte vârcolacul, Un greer toarce-un cântec de ţârâe cerdacul; Bogată'n aur crucea bisericei strâluce Deasupra tuturora — că nu degeaba 'i cruce; Mă 'ntreb ce taină mare se pregâteşte-acum Şi-ascult cum vine moartea la casa mea pe drum.

Volbură Poiană Nâsturaş

l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l IIIIII UIMIM I MMMMMIMIMIIIIIIIIIIIIIIhMIIIIIMMMMMMMMMIMMMMIMIMMI

năde jde să b i rue în g r a b ă dujmân u i !

Sa tu l în t reg aş tep ta cu g r o a z ă desghe ţu l , când în t r 'o noap te începu să ţiue pr in căpriori i caselor. Pornise vân tu l dela miază-zi şi aducea valuri de ae r cald, înăbuş i tor adeseori . In două zile zăpada se topise : curţ i le , uliţele îneg reau . Cizma se înfunda a d â n c în t ină.

— D a c ă mai ţ ine aşa câ teva zile, sun t em mântu i ţ i .

— Da , ă s t a usucă şi ochiuri le . Vecini i îşi a r u n c a u pes te g a r d

vorbele. E r a u bucuroşi şi se u i tau cu bat jocură la t ina ca r e se trezise.

— Nu vă g răb i ţ i cu bucur ia , spunea , de sub s t r a ş ina casei, vr 'un moşneag . «E p rea cald vântul , nu-i a bună. O să se mai în toarcă v remea» .

P e alocuri , la feţie, t ina începuse să se învâr toşeze ; pe l ângă g a r d u r i se ivi, ici colo, ţ ă râna . V â n t u l suflă n e c u r m a t câ teva zile, cu valur i de că ldură , când se potoli de-odată, ca şi când a r fi fost subt de-un m a r e vâr te j dela miază-zi . Şi începu să plouă. Ploaie m ă r u n t ă , liniştită, călduţă .

Alunişul p ă r e a iarăşi un sa t pustiu, ca şi în toamnă . Copiii car i i a rna î n t r e a g ă se d ă d u r ă cu săniuţele pr iveau, în t r is ta ţ i de moar te , cu nasu l lipit de geamur i .

Feme i l e bă teau spâtezele , în case vuiau sucalele, p l ângeau cei din leagăn . Bărbaţ i i , flăcăiaşii, copilandr i m a i răsăr i ţ i , îşi legau cătar igi le şi, din când în când, îi vedea i p r in cur te , pe uliţe, d u p ă trebi , îno tând pr in t ină ca neş te ur iaşe paser i exotice.

Adăpa tu l vitelor e ra un chin. Se înglodau p â n ă la pân tece . Cele ma i s labe r ă m â n e a u în glod şi trebuiau r id ica te cu l ă s t a r e l e : în jurul fântâni lor p â n d e a u ochiur i pr imejdioase.

Bărbaţ i i , flăcăii, cocoţaţ i pe cata-rigi , î n d e m n a u vitele, ocărau , blestemau , a m e n i n ţ a u cu p u m n i i în văzduh, scârbi ţ i de cleiul din ca r e vitele îşi t r ăgeau cu g r e u t a t e , cu pocne te , picioarele.

Sculptorul Dimitriu-Bârlad: Maestrul C. Nottara.

- N ' a m avu t noroc nici în prim ă v a r a a s t a !

— N o r o c ! C u m o fi noroc când ai de-aface cu lucru n e c u r a t ! D e bună s e a m ă subt satul nos t ru fierb valurile iadului . Ele răsuflă în cleiul ăs ta .

— Lăsa ţ i prosti i le ! Nu vă ma i faceţi păca t e în z a d a r ! Pa r ' că în t r ' a l te sa te e ma i b ine ! D a c ă nu-i s ă m â n ţ ă de p ia t ră pe h o t a r !

— S u n t e m şi noi o a m e n i slabi, vrednici de ticăloşia în ca re t r ă i m ! D e câ te ori n'a spus p r imaru l să p r indem la c a r şi să a d u c e m p ia t r ă din Măgura .

— D e ! Cale de-o z i ! — Chia r mai mul t de-ar fi! A m

pu tea porni de-odată două su te de ca re şi în două zile a m a v e a p ia t r ă să u m p l e m cel pu ţ in în jurul fântânilor.

Aşa vorbeau oameni i la fântâni , adăpând , curmându-ş i des cuvân tu l pen t ru a s t r iga după vitele pe car i nu le p ie rdeau nici pe-o clipă din ochi. L e păzeau să n u se aprop ie de ochiuri .

D u p ă câ teva zile n u mai e ra chip să se aprop ie vitele de f â n t â n i : se desfundase până ' n adânc . Pes te mocirlă, pes te cleiu, se a r u n c a r ă scândur i , bâ rne , spini ogrigi , întruchip â n d un pod ce se l egăna subt paşii oameni lor car i v e n e a u a c u m cu ciu-be re m a r i să ducă apa p e n t r u a-dăpa t .

Ploaia contenise , da r Cerul e ra mereu înnora t . Alt tnişenii ' se u i tau in za re şi oftau. P e dealur i le din feţie, în hotarul Broşteni lor se ivi

se ră pluguri le . Aveau şi Alunişeni i ogoare la feţie, pe coastă , u n d e s 'ar pu t ea începe a r ă t u r a . D a r n u e r a chip să ese din sat . E r a u încuia ţ i aici, şi oameni i , cu câ t t r ecea vremea , e rau tot ma i mânioşi şi ma i ră i .

Ch ia r Biserica r ă m ă s e s e pustie. Popa îşi avea locuinţa ap roape , da r nu cuteza să plece la l i turghie decâ t că la re pe şargul lui cel deşelat . Diacul , parac l i serul şi câ ţ iva creştini din p rea jma bisericii e r au singur i car i ascu l tau slujba sfântă, deşi se in t rase de două s ă p t ă m â n i în Păresemi .

Bă t râne le cele ma i cucernice oftau şi se înch inau când auzeau clopotul.

— Ce p ă c a t e de ispăşi t vom avea , D o a m n e , să n u fim vrednice să ne t â r â m p â n ă la casa T a !

— Nu-s p ă c a t e ! E b l e s t e m ! Cine ştie cine a b l e s t ema t satul ă s t a !

In t re babe se afla câ te una m a i apr igă , pl ină de r â v n ă ca de-un m u s t t a r e ; s imţ indu-se încă în puteri, î n a r m a t ă cu o bâ tă z d r a v ă n ă eşia în cur te , înnota în silă p â n ă la por t i ţă , da r când să ese în d r u m , cleiul îi smulgea c izma din picior. Bă t r âna se o ţă rea , ocăra , se cufunda cu piciorul gol în t ină, îşi sco tea cu silă c izma furată, şi se 'n torcea în casă mai păcă toasă de c u m eşise.

Uneor i se p u t e a u auzi , î n t r e băt râne , vorbe ca a c e s t e a :

— Sun t slujbe sfinte pen t ru toa te pat imi le omului şi pen t ru toa te răutăţi le văzduhulu i . C u m de nu es te şi o slujbă împot r iva t ine i?


SUPLIMENT LA „CELE TREI CRIŞURI i i i i i i i p i i i i i i i i i i i i i i i i i n i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i m i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i M i i i i i l i i i i i i i l i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i l i i i i i i i i i i i i i i i i i u i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i

REGELE CAROL I 1

S ă r b ă t o r i m anu l aces ta , / O j de zece Maiu, împlini-

r ea în tâe i j u m ă t ă ţ i de veac de la răsboiul de independenţă , de la cea dintâi manifes tare na ţ ională a în-t regei conşt i inţe româneş t i . ( landul , cu aceas tă ocazie, se înd reap tă pios şi recunoscător că t r e adevăra ţ i i c reator i ai Român ie i moderne ; — că t re m a r e a mulţ ime a ostaşilor car i au înfruntat urg ia d u ş m a n ă cu armele , cu avântu l , cu piepturile lor, în care , cum spune poetul, c locoteau cele

şapte vieţi» ale românulu i , blând în v reme de linişte, apr ig şi n e c r u ţ ă t o r în vremur i de bă ta i e ;—că t re marii oameni politici şi de s ta t , spir i te d iplomat ice în dea-juns de încerca te , un Ion C. Brăt ianu, m a r e sfetnic al Domnului şi m a r e patr iot , un Mihf.^ Cogă ln iceanu sau C. A. Rosett i , iscusiţi apărător i ai in tereselor româneşti ;—căi*'£,mai ales. Domnitorul Carol , Regele Carol I de mai târziu, înv ingătoru l de la 1877 şi înfăptui torul României libere.

Primul Cabinet sub Duiun/tornt Carol i î > 6 6 .' /. C. BriUiaim, Lascar Catartciu, I. Caiitacusi/iu, Mavroglwui,

General I. Chica, C. A. Rosvtli si D. Sturdza.

L a sosirea lui în ţa ră , la 1866, spunea Regele Carol în c u v â n t a r e a de la Aduna rea N a ţ i o n a l ă : «Eu vă a d u c o in imă leală, cuge tă r i d repte, o voinţă t a re de a face binele, un d e v o t a m e n t fără marg in i că t r e noua m e a patr ie şi acel ne înv ins r e spec t că t r e lege, pe ca re l 'am cules în exemplul a lor mei». Cuvinte mar i , cuv in te înţelepte, promis iuni ademeni toare ! Şi Regele Carol şi-a făcut din aces te cuvin te crezul lui de Suveran . Pr in devotamentu l lui necl int i t şi pr in politica lui Ion C. Bră t ianu , Român ia şi-a câşt igat , r ând pe rând , independen ţa , rega l i ta tea , s 'au o rgan iza t : cu l tura neamulu i , indust r ia , comer ţu l , lucrăr i le publice, căile de comunicaţ i i , dar , m a i p resus de toate , mulţumi tă aceste i repezi prospe-răr i , s 'au înflăcărat conştiinţele pen t ru acel ideal naţional, real izat tocmai în zilele noas t re , în t impul domniei Regelui Ferd inand , d e m n u r m a ş al Regelui Carol . To t a semenea , pr in leal i tatea i n imei şi cugetăr i i lui, Re-

ta


gele Carol a isbutit să cre-ieze, la noi, o d inas t ie glor ioasă , iubi toare de n e a m şi de ţa ră ; el s'a confundat cu nevoile neamulu i , a răspuns aspira ţ i i lor lui cu mul t tac t şi mul tă p r evede re .

Ţăr i le Româneş t i , uni te sub C u z a - V o d ă , falnicul domni to r c a r e a pus bazele democra ţ i e i româneş t i , a u ajuns, sub Carol I, un r e g a t pu te rn ic şi de s ine s t ă t ă to r ; înfăptui tor al Romăn ie i libe re , Carol I a fost pr imul ei Rege m a r e , c ă t r e c a r e se înd reap tă , în momen te l e de faţă, c ă t r e ca re va t rebui să se î nd rep t e to tdeauna , cuge tu l nos t ru cu ra t de ve ne ra ţ i e şi r ecunoş t in ţă .

• B inecuvân ta t ă şi rodnică»—zicea Rege le Carol cu

ocazia împlinir i i celor 40 de ani ai săi de dom

nie,— «a fost aceas t ă epocă de r enaş t e r e

a R o m â n i e i , în care , p r in pat r i

oticul avân t al t u tu ro r

Capitularea lui Osman Paşa (1877—78).

inimilor şi prin înţelepciunea cumpăn i t ă a mar i lo r noşt r i bă rba ţ i de stat , a m putu t înscr ie în is torie pagini g lor ioase pen t ru neamul r o m â n e s c . Cu mulţumi re p u t e m privi t r e c u t u l ; cu î nc rede re viitorul ţăr i i . Căci aces t viitor se în temeiază pe v i r t u t e a aces tu i n e a m r o m â n e s c , ca re a înfruntat neşt i rbi t res t r i ş tea a l s veacuri. . . şi se r eaz imă pe rec ip roca şi necl int i ta c red in ţă în t re Na ţ iune şi D i n a s t i e , ai căre i t ineri \ lăstar i , născu ţ i pe pământul r o m â n e s c şi crescuţ i în legea s t r ămoşească , vor şti, cu ajutorul lui D u m n e z e u , să s t r ângă tot ma i mul t a-ceste legătur i sufleteşti».

Moştenirea aceas ta , prec u m şi noui d r u m u r i de real izăr i na ţ ionale , cari a u condus ţ a ra şi neamul, le-a căpă ta t , de la mare l e lui înain taş şi unchiu , Rege le Fe r -

d inand . ^

„Cele Trei Crişuri"

Castelul Peleş—Sinaia (26 7 Oct. 1883).

Muzeul Militar Naţional. Regele Carol in campania de la 1913.

Reproducere! interzisă.


REGELE FERDINAND I.

i i 4 »««•»»•»»

.1/. S. Regele Ferdinand I M. S. Regina Marin.

(*y\ fost d a t de că t r e Dum-l%j nezeu aces te i ţă r i şi a-

l _ y L cestui n e a m mul t încercat dea lungul veacuri lor , să aibă un al doilea, m a r e şi glorios rege , Fe rd inand I. P e d rumur i l e deschise de mare l e lui unchiu , în sensul aspiraţ i i lor mare lu i s ău înaintaş , cu a c e e a ş d ragos t e faţă de poporul românesc , Regele Ferdinand I şi-a începu t domnia cu n e s t r ă m u t a t a conv inge re de a a-juta, de a cău t a pe or ice cale, p rospe ra rea neamulu i său. împrejurăr i le a u da t prilej Rege lu i să îşi a r a t e d ragos tea şi devo tamentul faţă de n e a m şi aspira ţ i i le lui, au da t prilej poporului să-şi glorifice pe cel de-al doilea m a r e şi în ţe lept r ege , c a r e a făcut d in t r 'o Român ie mică , d a r l iberă, o putere î n semna tă , în grani ţe le- i visa t e de milenii , în aces t cen t ru al Europe i nouă .

In g re le împre ju ră r i , Rege le Fe rd inand , cu spir i tul lui neobosit şi cumpăn i t , a ş t iut să ţină d r e a p t a m ă s u r ă a lucrur i lor şi e-venimentelor , în răsboiul cel m a r e Catedrala încoronării de la Alba-Iulia (1922).

al popoarelor , c h e m a t e să r e p a r e ned rep tă ţ i de veacur i în t regi . T i m p de a p r o a p e 4 ani , în t impul răsboiului , a lă tu r i de iubita noas t ră Suve rană , Rege le a lup ta t neconten i t cu toa te g reu tă ţ i l e mar i ale răsboiului , isbut ind, cu ajutorul miilor de soldaţi ce şi-au vărsa t sângele pe câmpii le ţări i , cu concursul politic al oameni lo r noşt r i de stat , cu acel al lui I. I. C. Bră t ianu , vrednic u r m a ş al ta tă lui său, al căru i rol h o t ă r â t o r f a m văzu t la 1877 şi în toată viaţa şi domnia lui Carol I, şi cu devo tamentu l m a r e i mul ţ imi de români de p re tu t inden i , Regele Fe r d inand a pu tu t real iza R o m â n i a Mare şi în t reg i tă , idealul na ţ iona l încălzi t în sânul a t â t o r genera ţ i i . D a c ă în aces t scur t t imp de cincizeci de an i de i n d e p e n d e n ţ ă am pu tu t c res ta pe răbojul nos t ru istor ic fapte de o a şa de m a r e imp o r t a n ţ a pen t ru vii torul aceste i ţăr i , a cea s t a t r ebue s'o p u n e m în s e a m a acelei rodnice politici de cont inu i ta te , c a r e a s ta t la baza tu tu ro r mar i lo r înfăptuir i . Incre-

(I1 1

Fotoqlob

! I « • • • » • • * « »

Cortegiul Regal în parcttrs spre Catedrală*


dinţa ţ i că n u m a i mersul evolutiv al evenimente lor pot contribui la un p rogres cons t ructor , a m ştiut, printr 'o polit ică de lentă cont inui ta te să pregătim, şi ma te r i a l şi spir i tual , o rgane le naţiunii pen t ru ziua cea mare . Aceas t a a fost politica Românie i . Tot ce a început Regele Carol , cu concursul lui 1. C. Bră t ianu , a înfăptuit Regele F e r d i n a n d , cu ajutorul lui I. I. C. Bră t ianu . Fap t e l e urmaşi lor a u fost, în felul aces ta , la înă l ţ imea gândulu i înaintaşi lor , înfăptuind Român ia liberă, Regele Carol a ş t iut câ a r e un u r m a ş ca r e va înfăptui Român ia în t regi tă . Acestea sun t momen te l e de glor ie

«Când a m luat moş ten i rea

Solemnitatea încoronării la Alba-Iulia.

ale primilor noştr i Regi. în temeie torului Românie i

moderne , a m făgădui t îna in tea reprezen tan ţ i lo r naţiunii că voiu fi bun Român ; cred câ m 'am ţinut de cu-

toa tă in ima n o a s t r ă : Tră iască M. S. Regina c u n u n a t ă d e erlorie!

Tră iască Măria şi

vânt. Gre le au fost timpuri le , m a r i au fost jer t fele , d a r s t ră luci tă a fost p la ta şi as tăz i pot spune cu fruntea sen ină : F a ţ ă de Dumnezeu şi de poporul m e u eu a m conşt i inţa cura tă .

Cu aces te cuvin te îşi a ră ta , cândva , Regele Fe rd inand toată grija şi d r agos t ea pen t ru a-cest popor, pe care l a dus la i sbânda finală. Urmaşul celui d intâ i Rege al Românie i , a şt iut să fie cel dintâi Rege al Românie i înt regi te . D a c ă memor i a lui Carol I t r ebue să ne fie t o tdeauna vie, a ceeaş m a r e recunoşt inţă t r ebue s'o a r ă t ă m celor doi m a r i Suveran i şi să s t r i găm din Rege le F e r d i n a n d I, î n t r eaga dinast ie , în-

,Cele Trei Crişuri". * • # « » « • » « « « » « « » * « » • « «

• MM. LL. Regele si Regina asistă la trecerea trupelor peste Tisa (191^^ CJ

) 82 (


mmmsammmm CELE TREI CRIŞURI p s m n n n i

IMAGINI ALBE Ai adus un braţ de crini şi i-ai vărsat Pe covoare de mătasă 'ntre oglinsi. Şi 'n năframa dimineţii îmi întinşi Cupă albă cu vin dulce parfumat.

îmbrăcată 'n haina fa de borangic — Spumă limpode din limpede isvor — îmi part sufletu 'nfloritului ponor, Când potecile spre Soare le ridic...

La sandale de argint tu ai aripe, Drept cercei porţi două flori de nalbă; Mari bobiţi de nestemate porţi în salbă, Şi pe salbă ale Soarelui risipe.

Te apropie de mine să privim Cum pe cer trec nouri de beteală, Că şi cerul as e 'n alba lui găteală Pentru noi că ne iubim.. Q f a i a s

mi iiiiiii i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i imii iiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniii i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i H i i i i i i i i i i m i i i i i i i i i i i it imiiinii

— Tocmai . M'am g â n d i t şi eu de m u l t e ori.

— Sece ta o des legi cu slujba la h o t a r ; ploile n e c u r m a t e le împrăş t i i cu slujba din b i s e r i că ; gângăn i i l e cele s t r i că toa re a le ierbii le împrăştie popa câ t ce-şi p u n e patrafirul după cap şi începe a bolborosi în car te . C u m n u se găseş t e o slujbă si pen t ru t i nă?

— Poa te este, da r n u ştie popa n o s t !

— Nu este, ascul tă-mă pe mine . I-am ce ru t oda tă să facă astfel de slujbă. A spus că n u se află în ca r t e aşa ceva, şi că de-ar fi, a r citi-o şi fără r u g ă m i n t e a al tuia, zice că nu-şi ma i poa t e vedea oile înglodate .

Preotu l a v e a oi mul te , şi c u m n u pu t eau r ă m â n e a cu ziua de cap subt şopron, se in t inau în cu r t e şi p r in g r ăd ină încâ t nu m a i s e m ă n a u . D e d e p a r t e p ă r e a u ma i deg rabă porci ori capre .

A r ă t ă r i de-aceste c iuda te nu se vedeau însă n u m a i în og rada preotului, ci p r in toa te curţ i le . Ch ia r găinile, cât calcă ele de uşor, e r a u ciufulite, s t ropi te de noroi, pă t a t e . Iar câinii p ă r e a u be teg i aduna ţ i covr ig subt şoproane , în t r ' un u n g h e r lângă ga rd , sub t s t raş ină .

S ă m â n ţ a e ra a leasă de mul t , plu-gnri le , g rape le , a ş t e p t a u g a t a de muncă , şi, după ce nor i i se r u p s e r â şi soarele ochia din când în când, Alunişenii n u m a i a v e a u r ă b d a r e .

— în t â r z i em ca nici o d a t ă ! — Poa te să n e t r imi tă Cel de sus

vântul dela miazâ-zi . Soare le , chiar de s 'ar u i ta la noi toa tă ziua, ce poa te el a juta ? A r e dinţ i î n c ă !

In D u m i n e c a p a t r a din post, înain tea curţ i i unu i gospoda r din ul i ţa Morii, se s t r â n s e s e r ă creşt ini i ca la minune . D i n t r e ei, de jos din t ină, se r id icau g e m e t e dese .

— Olio, o l io! M 'am sch i lod i t ! Mătuşa O a n a zăcea în t insă în

clei, cu b ra ţe le a r u n c a t e îna in te . O cizmă zăcea de-asupra glodului , şi cizma era b ine l ega tă în ca t a r iga de lemn.

— «Aşa-ţi t rebue , d a c ă n u m a i ai r ă b d a r e c u m n ' a u copiii», se auzi din fe reas t ra deschisă a case i din colţ. O fa ţă veş tedă de femeie se a r ă t ă în g e a m , apoi d i spă ru repede .

— Aţ i auzi t 'o , p ă g â n a ! F a t ă mi-e sau du jman ? scânci m ă t u ş a din t ină. «De când m ' a m pomen i t îm-păr tăş indu-mă în pă reşemi , n ' a trecut D u m i n e c a a p a t r a să m ă afle n e î m p ă c a t ă cu Dumnezeu» .

Oameni i o r id ica ră şi o a ju ta ră de subsuori . O cizmă, p r in să în catar iga , îi r ă m a s e încă în picior. Cu celălalt, desculţ , n u ma i a jungea la pămân t .

Când se deschise uşa tinzii î n faţa bă t râne i , se auz i din b ă t ă t u r ă :

— Bine-ţi şade, n ' a m ce zice. Te-ai p r imeni t ! Ui te ce-i de ha ine le dum

n i t a l e ! Dac ' a i in t ra t în minţ i le copiilor şi-ţi t r ebue catarigi!». . .

Lun i d iminea ţa , în s ă p t ă m â n a a c incea a Postu lu i , se coborî, însfâr-şit, b lagoslovirea pes te Aluniş . V â n tul dela miază-zi , în tâ rz ia t pe după dealur i le mar i , năvă l i pes te creş te te , h r ă n i t şi î nzd răven i t de valur i noui , şi începu să fluere pes te sat , să răsco lească acoper işur i le de pae , să zbur lească gă in i le şi să l e poa r t e în t r 'o d u n g ă p r in curţ i .

T ina se învâr toşe , se albi p e de-asupra , şi p lugar i i , î ncepură să desch idă porţ i le , Roţ i le mici, neferecate , se cufundau puţ in , da r cobilele ţ ineau p lugul la suprafa ţă . Din când în când oameni i car i m e r g e a u p e l ângă p lug sco teau s t r igă te repezi , ca de pr imejdie , î n d e m n â n d boii car i se îng lodau uneor i .

De-a lungul uliţii, sp re feţie, pe l â n g ă g a r d u r i se ivi, în scu r t ă v r e m e , c ă r ă ru i a pieloasă, c a r e se umplea g r abn i c de c r ăpă tu r i şi p e ca re se l egănau b ă t r â n i şi b ă t r â n e în d r u m sp re biserică. Boii domnului , înveşm â n t a ţ i î n m ă n t ă l u ţ e roşii p u n c t a t e cu alb, se înş i rau în ţ ă r â n a proasp ă t ă de la r ă d ă c i n a gardur i lor , măc inând a b e a v ă z u t din picioruşele lor de a ţă .

E r a u în sa t ul i ţe ma i des funda te car i se î n t ă r e a u în silă. In j u ru l ţi-găn ie i e r a u ochiur i mul te . Ţ iganu l Ţancu , împropr ie t ă r i t de cu rând cu'n j u g â r de p ă m â n t , n u ma i p u t u

r ă b d a să Se învâr toşeze d rumul . Un cal îl a v e a de mul ţ i ani , c u m p ă r a s e a l tul în i a rnă , şi a c u m voia se ese ia p lugăr i t în r â n d cu cei d in tâ i român i .

D a r abea înconjură ochiuri le , a b e a in t r ă în uli ţa borşului , ş i ' g loabe le , i se îng lodară p â n ă la pân tece . Ţ a n c u înc remen i locului, se a ş t ep t a să-şi v a d ă parale i i d i spă rând în t ină, da r când îi văzu că se opresc , a r u n c ă r e p e d e ochii în lă tur i dacă nu-1 v e d e cineva, şi începu să-şi înd e m n e căluţi i . S labe înco rdă r i t recu ră de câ t eva ori p r in t rupur i l e osoase, apoi căluţi i se l ă sa r ă în voe sub t izbituri le tot ma i cumpl i te ale ţ iganului .

N u se m a i g â n d e a a c u m dacă-1 vede cineva, izbea cu sete , să lbat ic , la g â n d u l că l-au făcut de ruş inea sa tu lui .

II op r i r ă oameni i cari se a d u n a r ă ca la pr imejdie , şi, cu lăs tare le , scoaseră caii din clei.

* * *

P â n ă p r i m ă v a r a tâ rz iu se auzeau uneor i ziua, a l te ori în p u t e r e a nopţ i i , s t r igă te în c u t a r e p a r t e de sat . Streini i car i a v e a u calea pe-aici şi nu cunoş teau d rumur i le , adeseor i îşi p u n e a u carul şi vitele în clei. Aluneşieni i a l e rgau cu lăs ta re , cu boii pr inşi la tânjală , ş H a ju tau pe cel încu ia t în t ina sa tului să ese la l iman. Şi aşa ves tea t inei din Aluniş, e r a dusă cine şt ie p â n ă unde .


P W W H H CELE TREI CRIŞURI H H B H n R H A R T I S T U L

Eu sunt un rege 'n depărtata ţară Pe-ai cărei oameni — nevăzuţi vreodată — laud cântând o melodie rară, Şi veşnic plânge 'n mine lumea toată.. „ .

Palatul meu, este odaia scundă In care-am strâns armatele de vise — Eu le adun în orişice secundă, Şi-apoi le-asvârl mormintelor deschise...

. .Soldaţii mei, ca pelerinii 'n seară. Se 'ndreaptă trişti spre-o cetăţue sfântă — Şi fiecare 'nstrună o chitară. Ce 'n sufletele tuturora cântă!...

Const. Goran i i i i i i i i i i i i i i i i i imiii imiiimii iiiiiiiiii'niiiinuiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

CRONICI xxxxxxxxxxxxxx CRONICA EXTERNA

Chestiunea Ukrainiană de Eugen Titeanu.

î n t r e a g a a t en ţ i e es te concen t ra tă , la ora când sun t scrise aces te rândur i — spre Geneva . Nu es te vo rba de o n o u ă ses iune a A d u n ă r i i genera le . Nici de o nouă în t run i r e a Consiliului. Nu se vor dezba te prob leme politice, în sensul p u r sau m a i b ine zis impur al cuvântulu i . Se vor d iscuta exclusiv ches t iuni economice .

Aces t a este rostul conferinţei inte rna ţ iona le economice .

L u m e a î n t r e a g ă es te în s t a re de criză. î n c e pâ nd cu p r i m a conferinţă de la Bruxel les — se c a u t ă o ieşire. Lipsa de sol idar i ta te a* a d u s Ia pun e r e a falşă a p rob lemei D e aici, imposibi l i tatea une i soluţii.

Ceeace a lipsit, ma i în tâ i—a fost p u n e r e a faţă în faţă cu rea l i ta tea . C u n o a ş t e r e a ei b ru ta lă .

Azi d u p ă o prea labi lă m u n c ă statistică, se cunoaş te , cel puţin, punctul de p lecare . E s t e impres ionan t de t ragic , p e n t r u b ă t r â n a E u r o p ă .

P roduc ţ i a ei e în scădere , cu vr 'o 11 % faţă de aceea de d ina in te de războiu şi aceas t a exac t în momen tu l când cele două Americ i , Aus t ra l i a şi Asia dau producţ i i spor i te în t r e 20 şi 30%. Se pa re că în faţa acestei s i tuaţi i , s'a născut , cel puţ in , o sol idar i ta te a preocupăr i lor . S t a t e ca re nu fac p a r t e din Socie ta tea Naţiunilor sub auspicii le căre ia aceas tă conferinţă se ţ ine—au t r imis totuşi de legaţ i sau observa tor i . Astfel Rusia, Statele-Unite , Turc ia e t c . . . V o m aş t ep t a rezul ta tu l .

In t imp însă ce a ten ţ i a t u tu ro r e î n d r e p t a t ă sp re Geneva , în t imp ce As ia a obosit—-pe o vas t ă î n t inde re a Rusiei soviet ice, se j o a c ă d r a m a separa t i smulu i ukra in ian . Se joacă , de da ta aceas ta , cu sorţ i pu tern ic i de izbândă. E o r edeş t ep t a r e . D u p ă lunga şi s ânge roasa epopee a lui Pet l iura—e p r i m a t resăr i re .

Dezo r i en t a r ea ca r e a r fi p u t u t să cupr indă p e ukra in ien i , d u p ă dispar i ţ ia ha tmanu lu i , a sa s ina t d e o une l t ă a Moscovei — n 'a a v u t loc. E m i g r a ţ i u n e a polit ică şi mi l i t a ră şi-a m e n ţ i n u t un i ta tea . L a aceas t a a cont r ibui t însă şi s i tua ţ ia din Ukra ina , din ce în ce mai încu ra j a toa re pent ru velei tăţ i le naţ ional iş t i lor în exil.

Moscova, ca re c r e d e a că dând o a p a r e n ţ ă de independen ţă Ukra ine i —încadra tă în disciplina sovietică— va linişti nemul ţumi r i l e şi t oa t e ve leităţi le de af irmare na ţ ională , s'a înşelat . Ukra in i za rea servici i lor adminis t ra t ive ch ia r n ' a dus la nici un rezul ta t . Revol te le a u cont inua t . U n focar s t ins î n semna ap r inde rea altor trei .

D e aici o polit ică de suspic iune . O serie de procese politice. F r u n taşii Ukra ine i soviet ice sun t bănui ţ i , acuza ţ i de a lucra de acord cu emigra ţ i a .

In aces t t imp emig ra ţ i a îşi câş t igă şi ea s impat i i poli t ice p e ca r e n u le a v e a sau ca re n u e r au af i rmate .

In Angl ia p r e s a d iscu tă p rob lema Ukra ine i independen te .

To t astfel în F r a n ţ a . L a Berl in se c r ează o A c a d e m i e

•ukrainiană, la P r a g a de a semenea . In p r e s a poloneză se începe o polemică pe aceas t ă ches t iune . Minor i t a t ea u k r a i n i a n ă fiind pu t e rn i că în Polonia se în ţe leg reze rve le unora .

S u n t mul ţ i însă acei c a r e văd m a i depa r t e . C r e e a r e a unu i s tat—'.ampon a r fi pen t ru vecini—idealul une i politici pacifice, i a tă de ce s impat i i le lui Pi lsudski pen t ru cauza ukrainian ă nu sunt un secret .

Noi—care n ' a v e m a ne a m e s t e c a în t rebur i le in t e rne ale vecinilor, n u p u t e m fi decâ t spec ta tor i ai aces tu i desfăşurăr i . Re ţ inem însă că însăşi g u v e r n u l soviet ic a recunoscu t Ukraina ca en t i t a te de sine s t ă t ă toa re . Aces t a e p r imul pas pe calea unui a d e v ă r şi a unei d rep tă ţ i necesa re .

Ceeace se desfăşoară azi în inter iorul Ukra ine i şi în sânul emigraţiei, n u sun t decâ t încercăr i le unei cât ma i bune a d a p t ă r i a s i tuaţ ie i de fapt—cu s i tua ţ iunea de d rep t recunoscută .

Mişcarea e a t â t de ser ioasă încâ t • par t ide le ruse d in emig ra ţ i une a u c ă u t a t să ia contact , în vede rea u n e i posibile concilieri şi colaborăr i cu şefii emigra ţ iune i soviet ice. Se afirm ă că însăşi Ke rensk i a r cău t a a-ceas tă apropiere , r ecunoscând astfel forţa, dacă nu ch ia r legi t imitatea i ndependen ţe i Ukra ine i .

Cei ca re au moşteni t însă dela Pet l iura mis iunea el iberăr i i naţionale , nu p a r să se lase seduşi de cântecul ademen i to r al aces tor prog r a m e federa t ive . T e n d i n ţ a in t rans igen tă t r iumfă. Concepţ ia in tegra lă domină î n t r e a g a emigra ţ ie .

Amint i r i l e is tor ice revin . Sufletul lui Mazzepa re învie . Suveni ru l vechi lor l iber tă ţ i re

a p a r e . L a 1654, H a t m a n u l Bogdan Hmel-

ni tchi a înche ia t o în ţe legere cu Moscova, d a r U k r a i n a îşi p ă s t r a arma ta , reg imul , admin i s t r a ţ i a şi d reptul de a în t re ţ ine re la ţ iuni cu ţăr i le s t ră ine .

Rus ia ap roape , a d i s t rus însă polit iceşte aceas t ă i n d e p e n d e n ţ ă . In fapt însă, cele pes te 38 de mi l ioane de ukra in ien i şi-au conse rva t in tac t graiul . Ţ ă r a n u l u k r a i n i a n n u e de loc rusificat. El n u în ţe lege l imba Moscovei. Oraşul s ingur , a fost des-naţ ional isa t .

L a 1917,Ukraina dev ine au tonomă . L a începutul lui 1918—devine in

d e p e n d e n t ă . Şi aci începe epopea lui Pe t l iura , c a r e e învins în 1919 — fiind a t a c a t şi de bolşevici şi de a r m a t e l e a lbe .

Az i încă, în g ran i ţ e l e e tnice , tră-esc pes te 30 de mil ioane de ukra i nieni . Cu emigra ţ i a , n u m ă r u l lor se r idică la 40 de mil ioane. E o forţă imensă de r ez i s t en ţă împot r iva Rusiei, c a r e se afirmă zilnic.

Economiceş te chiar , ceea ce a r p ie rde Rus ia p r in aceas t ă dezlipire, es te imens . Din to ta l i ta tea agricul-ture i ruse , 8 6 % e ra de p roven i en ţ ă ukra in iană , 7 1 % din p roduc ţ i a zahăru lu i şi 6 4 % din p roduc ţ i a fierului.

E uşor de în ţe les de ce emig ra ţ i a ru să de toa te nuan ţ e l e se întâlneş te pe ace laş d r u m cu guve rnu l din Moscova p e n t r u a sabo ta afirm a r e a ukra in iană . E a t r ă e ş t e însă in fapt. E imposibil de nega t . U-k r a i n a in t r ă ca o rea l i t a te polit ică la equaţ ia Eu rope i pacificate,


^ ^ g g g f f i S S ^ ^ CELE TREI CRIŞURI n H W m g H I ,CEHO-SLOVACIA

5Tiraiţoara

MISCăR^A

C V L T V R A L Â pe

GRANIŢA M VeST

Scrisori din sudul Banatului de: Romulus S. Moli».

Dece nu romanizăm graniţele ? — Coriştii bănăţeni la «10 Mai»=ul Capitalei. — Se trezeşte românimea de peste hotare. —înfiinţarea gru=

parii «Nădejdea». Oraviţa, Aprilie 1<>>7.

Prin exp rop r i e r ea lat ifundiari lor de pes te tot înt insul p ă m â n t u l u i românesc , s'a înche ia t cu jus te ţă un mare proces de d r ep t a t e socială. D a r în ţ inutur i le al ipi te .şi mai cu seamă la g ran i ţ ă , t rebuia să se urmărească pr in expropr ie re nu numai stabil irea unu i echil ibru social, ci şi în tă r i rea ideii na ţ ionale şi a dragostei de ţară , p r in a s t r â n g e şi împropr ie tă r i norodul dela sa te cu pămân tu l munci t , d a r furat cu neruş inare dela s t rămoşi i săi, pr in atâtea dec re t e de inobi lare a a t â to r pripăşiţ i «spahii» (nobili) ungur i , sârbi şi nemţ i .

Neces i ta tea aceas t a — a m putea-o numi de in te res super ior naţ ional— n 'a fost p â n ă as tăz i îndea juns de sesizată . În tă r i rea e lementului românesc pe g ran i ţ e le d inspre apus , a r ă m a s o p rob lemă s u s p e n d a t ă de guve rnan ţ i şi n u m a i o vie dor in ţă în pieptur i le bieţilor b ă n ă ţ e n i sau <ungureni» de pe ho ta r sug rumaţ i de e lemente le s t re ine .

Se şt ie cft p r in fixarea a r b i t r a r ă a gran i ţe i b ă n ă ţ e n e şi prin sc indarea Banatului r omânesc , a u r ă m a s pe frontieră ma i mul te domeni i mărg inaşe cu hotaru l , sau t ă ia te în două. Ar fi suficient să vorbim de moşiile conţilor şi baroni lor dela Sânnicolaul-mare, Cenad , De ta bun, Laţunaş , J a m , V a r a d i a , e t c , sau dincolo de Mureş în judeţul Arad , proprietă ţ i le a rh iduce lu i Iosif, Contelui Kăroly, groful Almâsy , etc . Dacă luăm par tea neexpropr iab i lă ,

din fiecare moşie, vom obţ ine câ teva mii de h e c t a r e ;irlate în m â n a elemen te lo r a şeza t e în ţară , însă complect s t re ine de in terese le ţări i , i a r conţii , baroni i şi magna ţ i i au plecat din ţa ră , s 'au «refugiat» la Budapesta , sau pe al te meleagur i , da r din moşiile lor r â m a s e neexpropr i a t e a u v â n d u t p ă m â n t cu un plan bine precizat , n u m a i băncilor minor i t a re şi e lemente lor s t re ine, iar e lementu l r omânesc băş t inaş a t rebui t să se mul ţumească cu ceeace agronomii a rb i t ra r i au binevoit — cont ra unor b a c ş i ş u r i — s ă cedeze. Căci din pământur i l e r eze rva t e Statului , coloniştii, faimoşii colonişti, românii» sâ-rac i din Ţ a r a .Maramureşului, n ' au văzut nimic, iar dacă li-s'â da t ceva, n a v e a u scule, boi, s ă m â n ţ ă , cu ce. să iniţ ieze gospodăr i i le . Pungi le băncilor româneş t i sun t închise pen t ru credi te agr icole , con t rabande le şi traficul cu marfă peste ho ta re fiind ma i ve roase .

S'a c re ia t astfel pe g r a n i ţ ă o s t a re de lucrur i ce ieşea cu totul din cadrul in te rese lor noas t re . S'a opinat , că în limitele spir i tului const i tuţ ional , s'a făcut toa tă posibil i tatea. D a r iniţ iat iva şi spri j inul par t i cu la r ale finanţei româneş t i fără de oficialitate, pu tea să înlocuiască ceeace aceas ta , cu s i s temul de colonizări , a greş i t şi a compromis . Moşiile magna ţ i lo r si ale «spahiilor» nu t rebu iau lăsa te să a jungă p ropr ie ta tea băncilor minor i t a re şi a unor îmbogăţ i ţ i ilicit. Sun t la noi p a r t i d e politice cu sis-

Prejectura Judeţului Caras.

tem banca r foarte bine închiegat , sau cu s i s teme de obştii şi cooperat ive , a r pu tea să lucreze şi din opoziţie, şi dela g u v e r n — m a i ales la în tăr i rea grani ţe lor , conservând dea lungul aces to ra un brău cât mai pu te rn ic de populaţ ie românească .

Intelectual i i români , săraci i de pe g ran i ţă , pr ivesc cu nepu t in ţ ă şi cu m â h n i r e înspre ho ta re le ce nu p rea poar tă u r m ă de român înstăr i t , şi t rebuie să admi re talentul acelora , car i au ş t iut să facă, ca şi as tăzi , sub tutela Ligei Naţiuni lor , să înflorească în mijlocul nos t ru , colonii s t re ine, ca Sapâryfa lva Ujszenteş , Mercvdorf, etc.

* * *

A fost vorba, ca Banatul să-şi manifeste din nou o incontestabi lă însuşire, ducând în capi ta la ţării faima cântă re ţ i lo r săi, g rupa ţ i în a p r o a p e două sute coruri ţ ă răneş t i . Se zicea ca de «10 Mai» corur i le bănă ţene , şi în deosebi cele formate de un compozi tor să t ean ta len ta t şi foarte harn ic , de Nis tor Miclea d in t r 'un sa t a p r o a p e de Oravi ţa , să se a d u n e la a rene le din Parcu l Carol , pen t ru a cân ta Ţăr i i osana şi imnul zilei în ca re se s ă r b ă t o r e ş t e dezrob i rea şi uni rea . Se re învia astfel solemnita tea dela jubileul din 1906, când un alt compozi tor bănă ţ ean , V idu dela Lugoj , cu «Puii de lei» compus cu aceas t ă ocaziune, a câş t iga t un n u m e bun cântecului şi doinei bănă ţene , iar în inimile fraţilor din vechea ţa ră a făcut să v ibreze m a i in tens d ragos tea de frate. Atunc i Vidu, când corul lui s'a re în tors , a fost privi t pieziş, la g r a n i ţ a ungurească , ia r u rg ia admin i s t r a t ivă s'a deslănţui t , cu lminând pr in i n t e rna rea în lagăr , a mer i tosului composi tor . As tăz i g ran i ţ e le sun t n u m a i o amint ire u r â t ă , căci coriştii bănă ţen i au calea deschisă , i a r capi ta la îi va pr imi cu toa tă d ragos tea ca pe o veche cunoşt i in ţă . P ă c a t n u m a i că deputa ţ i i şi prefecţi i noşt r i i ca r i t rebuiau să încurajeze , n ' a u a r ă t a t nici-o solici tudine. Sau poa te l ipsa solemni tă ţ i lor dela Bucureş t i , a zădărn ic i t aces t proiec t frumos. Bănăţenii a r fi desminţ i t fraza mare lu i poet , căci... «deşi vin d rumur i l e de fier, totuşi , cânteci le nu pier....»

* * . R o m â n i m e a de pes te g r a n i ţ a iu

goslavă, poa te d e s a m ă g i t ă de inacţ iunea a t â to r pret inşi apă ră to r i «în teorie», s'a pus s ingură pe terenul real izări lor . S'a a d u n a t în t r 'un num e r o s g r u p şi a înfiinţat un z iar săptămâna l , int i tulat Nădejdea. A p a r e la Vârşe ţ , o raş s i tuat la câ ţ iva chi-lometri i dela frontiera noas t ră , o ra ş unde şi în al te v remur i t r ă ia o gazetă ţ ă r ă n e a s c ă (Opinca) şi unde pe v r e m u r i aşa numiţ i i «intelectuali români», răsleţ i ţ i , sau g rupa ţ i în jurul unei bănci româneş t i , veghiau ca interesele ţ ă răn imei române , în-


m<>mmmmm<mm CELE TREI CRIŞURI mmwm%m®m®m conjura tă de colonii şvăbeşt i şi de puhoi sârbesc , să r ă m â n ă in tac te . Astăzi nici bancă, nici intelectual i , nici gaze tă nu mai au. D e a c e e a vom putea să înţe legem mai uşor apari ţ ia gaze te i Nădejdea şi s'o consid e r ă m drep t o pr imă măsu ră poate că va fi eficace - d e au toconse rva re . Căci o gaze t ă românească înseamnă mult , mai cu seamă acolo, unde «deputaţi i români» aleşi cu p r o g r a m g u v e r n a m e n t a l , au t recut la noi, la adăpos tu l s igur al grănicer i lor noştri i şi-şi văd de t rebur i le ....moşiilor lă-lăsând soar ta fraţilor în gri ja notarului şi a j a n d a r m u l u i sârb .

Ziarul Nădejdea» a p a r e sub îngri j i rea unui comitet , conclus fiind de inimosul scri i tor Nicolai Roman, aprec ia t şi la noi, pen t ru versuri le sale a p ă r u t e în diferite revis te româneş t i . Es te îmbucură to r , că Poetul Nicolai R o m a n a avu t curajul une i acţ iuni a t â t de r i scan te în ţ â ra opresori lor .

Ziarul este organul unui comitet , înfiinţat la 25 Mar t ie a. c. la Coştei, fruntaşă comună g răn ice rească . Din

Apelul c ă t r e R o m â n i din S. H. S.» lansat cu aceas tă ocaziune e x t r a g u r m ă t o a r e l e pasagi i , car i învederează îndea juns scopul u r m ă r i t de ini ţ iatori şi s t a rea lor deplorabi la p r e c u m şi desnâde jdea ce-a copr ins lumea de d incolo :

... ROMÂNI BÂNÂfENI, de la Caras pânâ la malurile Tisei, toţi cei care cunoaşteţi cerul larg al pus-lei, veniţi, alergaţi la muncă, pentru a nu avea părere de rău că nu ne-am cunoscut mai de cu vreme.

.... ROMÂNI a sosit ora ultimă, când trebue să spunem, caie sunt aspiraţiunile si idealurile noastre. Să ştim care sunt: datorinţa noastră şi drepturile noastre. Să asigurăm statul de loialitatea noastră nelimitată, dar să cerem respectarea tuturor justelor noastre cereri. Aici, judecând, că naţiunea se adună şi concentrează ce crede şi doreşte, prin presă, am hotărât editarea unui ziar românesc «Nădejdea», condus de un comitet, care a jacul legământ în scris, că va reprezenta numai interesele generale ale Românilor din S. H. S. în ziua când politica noastră va fi îndrumată astfel şi poporul român va fi unitar şi conştient de chemarea sa, credem că şi Statul n e v a l ă s a l iberă c a l e a în spre cu l tură. Acest lucru, a tâ t de puţ in spus până azi, ne deobligăm noi a-l repeta mereu.

FRAŢILOR, strigători ai acestui neam, t r ebue s ă f a c e m o jertfă, a sufletului , jertfă pe care sunt datori s'o facă toţi ceice au aceleaşi credinţe ca noi. Cine se îndoeşte oare şi cine nu ştie oare, c ă d u c e m a z i o v ia ţă c e cons t i tue c e a m a i tr istă p a g i n ă a i s tor ie i n o a s t r e , că suntem într'o tristă dezbinare, că trăim o viaţă mică şi ducem o lupta surdă,

înstreinâiidu-ite unii de alţii, zi de si, tot mai mult ?

Deaceea noi protestăm azi, în Humele tuturor păt imiri lor noas t re , împotriva somnuluice nea cuprins, închiegâud în glasul nostru toată zbuciiniiarea neamului, toată plân-soarea cântecelor noastre rămase din bătrâni, toată durerea ce astăzi ne dezbină şi nimiceşte. Toţi Românii dintre Caras şi Tisa, care suntem aici moşneni, n u n e f a c e m i luzi i , dar muncim şi ne cerem drepturile noastre, ca o datorinţa chiai şi faţă de morţii noştri din tranşee, faţă de părinţii noştri care au îndurai atât amar de nedreptăţi dar au luptat cu ultimă, licărire sufletească pentru sfintele lor moşteniri care sunt l imba şi l e g e a . . .

Oricâ t a r fi de loial scr ise aces te r ândur i — pen t ru uzul cenzure i — totuşi s t r ăba te din ele revol ta celor 150 mii suflete româneş t i , ce-şi văd p ie i rea cu ochii, şi s t r igă desnâdăj -du i te : unire şi rezistenţă, faţă de urgia deznaţionalizării.

Scrisori din Timişoara Trăian Birăeseu.

Pictorul Nicolae Popescu. — Cine a fost Gheorghe C^tin Roja. — Factori culturali din trecut. — Castelul Huniade. —Trecut si pre= sent. —„CeleTrei Crişuri" în Banat.

Timişoara, Aprilie 1927.

Mai mul te societăţ i cul tura le din Banat au luat ini ţ ia t iva comemorăr i i celor 50 ani dela m o a r t e a pictorului b ă n ă ţ e a n Nicolae Popescu.

Născut în Zorlenţul-Mare (1835) din păr in ţ i săraci , Nicolae Popescu a avu t soa r t a t u tu ro r genii lor răsăr i te aici, în t r ' un ţ inut maş te r , în mijlocul unui popor că ru ia o polit ică d u ş m ă n o a s ă nu i da voe să se afirme nici pe te ren cul tural . Copi lăr ia şi-a pe t recut -o a lă tur i de păr in te le său zug rav de icoane, meser ie c a r e dacă nu aducea a tâ t , ca să se înavuţească , apoi a fost totuşi fatală pen t ru fiul său, pe ca re natu ra 1-a înzes t ra t cu un ta lent deosebit. Descoper i t de preotul satului L a z ă r Ţiapu, micul copii de zug rav e t r imes la pictorul Ve lcean din Bocşa, de u n d e t r ece la pictorul Popovici din Oravi ţa , de unde după 2 ani a junge, cu o bu r să a familiei Mocioni, la Budapes ta . D u p ă 2 ani îl găs im la Viena, de unde , d u p ă ce t rece şi pr in G e r m a n i a , se opreş te la Roma. Pe malul Tibru lu i se desăvârşeş te talentul celui p lecat de pe plaiuri le Banatului . Câ t şi ce a lucra t acolo n u se p rea cunoaşte . Se ştie doa r de o p ic tură , un adevă ra t cap de operă , p lă t i tă de Vat ican cu 30.000 lire, o s u m ă e n o r m ă pen t ru acele v remur i . Căsă tor i t a-

colo vine după 10 ani acasă , d a r aici nu se poate men ţ ine şi după ce t rece şi pr in Verse t , pleacă în România , Se vede însă, că nici acolo nu s'a pu tu t ferici, căci d u p ă alţi doui ani se în toarce î ndă ră t la Lugoj , unde m o a r e la 1877 de tuberculoză.

După el au r ă m a s p ic ta te vre-o câ teva biserici, d in t re car i cea din Deleuş e o a d e v ă r a t ă comoară , puţ ine lucrăr i p ic ta te în t re 1870—1877. .Muzeul din Timişoara îi păs t r ează pe l ângă câ t eva picturi , mai mu l t e desemne .

* * * C o m e m o r a r e a lui N. Popescu ne

face să scoa tem de subt colbul trecutului figura~unui alt b ă n ă ţ e a n de seamă, a lui G h e o r g h e Cons tan t in Ruja, a omului care , a c u m un veac , prin cu l tura şi e rudi ţ ia sa, a r fi făcut c inste ori şi cărui popor din occident , d a r ca re a fost da t ui tăr i i nu numa i de români , ci ch ia r de bănă ţen i . Mort la adânc i bă t r âne ţe , de 82 ani , în 1847, deci tocmai a c u m 80 ani, G h e o r g h e C-tin Ruja nu e cunoscut nici de l i t e ra tu ra noas t r ă , cu toa te că d in t r 'o da r e de s e a m ă din t r 'un ziar vienez din 1815 ce înt âmplă to r mi-a căzu t în mână , văd că a făcut şi l i t e ra tură , da r nici de istoricii Banatului , ca re nu-1 amintesc. A fost născu t ch ia r in Timişoara , a vorbi t şi scris în pa t ru-spre -zece limbi. In r o m â n e ş t e nu-i cunoscu tă decâ t luc ra rea sa «Măestria ghiovăşioi i românesci» . Buda 1809. Din t re lucrăr i le celelalte ma i impo r t an t e s u n t ; «Unte r su teaungen liber die R o m a i n e r oder sogenann ten Wlachen , we lche jense l t s de r D o n a u woehnen . auf a l te u r k u n d e n ge-grundet . Pes th 1808. Aceas ta operă a a p ă r u t s imul tan şi.în l imba ge rman ă şi g receş te . Mai cunoaş tem tot de e l : «Dissertat io, ejus fontibus et Sa-mno . V i e n n a e 1812»». A mur i t ca medic şef al oraşului Timişoara (1847) după ce în t re al tele a fost şi medic mili tar .

* "' :•: E vorba ca m o n u m e n t u l istoric,

castelul Hun iade , să fie ceda t oraşului T imişoara . P r i m ă r i a îl va renova instalând aci Muzeul bănă ţ ean , biblioteca comuna l ă şi a l te insti tuţi i cu l tura le . A m spus m o n u m e n t is-torc , fiindcă de aceas tă zidire sunt lega te a t â t is toria Bana tu lu i , câ t şi

Castelul Huniade.


n m H B B n CELE TREI CRIŞURI mssssm^sasmam aceia a Ungariei , c u m şi a l te even i m e n t e istorice.

\ c t u a l u l castel , r enova t de ma i mul te ori, a fost zidit de Ioan Hu-n iade pe temel ia castelului , reşedin ţă regală , zidită de Carol Rober t , care faţă d e împot r iv i rea ungur i lor de a'-l r ecunoaş te de r ege legi t im al lor găs ise aici, în aces t ţ inut romanesc, n u n u m a i refugiu, d a r ş i sprijin pen t ru scopuri le sale. Ac tua lu l castel e n u m a i o pa r t e a Castelului Huni ade , res tu l din mot ive s t r a t eg i ce a fost d ă r â m a t cfmd_s'a zidit ce t a t ea Timişoare i (1 /20-1 /34) , d u p ă c u m şi Castelul Huniade e r a zidit p e temelia n u m a i a une ia din ar ipi le ve-chei r eşed in ţe rega le . To t din aces t castel a fost pr iv i tă de c ă t r e nobilii m a g h i a r i r ă z b u n ă t o r i execuţ ia secuiului Doja. Sub tu rc i castelul a s e n a t ca reşed in ţa paşa le i din T imişoa ra (1590—1717).

«Asociaţia coruri lor şi fanfarelor din Bana t» , p e n t r u o ma i in tensă p r o p a g a n d ă a muzice i şi cânteculu i românesc , îşi ed i tează o rev i s tă proprie, ca re e pusă sub d i rec ţ iunea aprec ia tu lu i om de muzică F i lo re t Barbu. P r imul n u m ă r a r e art icole f rumoase la ad re sa muzicanţ i lor bănă ţen i I. Vidu , Tiber iu Brediceanu , amint i r i despre T r a i a n Grozăvescu , etc. îmbră ţ i ş ând î n t r e a g a mi şca re muzicală .

A c ţ i u n e a cu l tura lă din B a n a t şi în special aceia din T imişoa ra e s en ' i t ă de cele două Atenee , al Po-li technicei şi al Cercului cu l tura l eivilo-militar. L a sa t e Asoc ia ţ ia cultura lă b ă n ă ţ e a n ă în t re ţ ine oa reca re ac ţ iune cul turală , însă c u m ter i tor iul judeţu lu i nos t ru este ega l cu acela "al Bucovinei , cu tot en tuz ia smul şi f rumoasele in ten ţ iuni ale t ineri lor din f runtea ei, p r o p a g a n d a cul tura lă nu poa te fi se rv i ta astfel, c u m o cer in teresele noas t re , c u m e r e c l a m a t ă de veacuri le de res t r i ş te , ca r i a u aşeza t pe ţ ă ranu l nos t ru pe o t r e a p t ă p r ea joasă p e n t r u cal i tăţ i le sale frumoase . «Astra» încă va ţ ine v r e o câ teva confer inţe publice, d u p ă cum şi a l te organizaţ i i cu l tu ra le se s t ră-duesc să ump le şi complec teze golul p rodus de v remur i l e maş te re . In a semenea condi ţ iuni ac ţ iunea societăţ i i cu l tura le «Cele Tre i Crişuri», e u n apor t r ea l la opera de re integ r a r e a neamulu i nos t ru de aici în poziţiile cul tura le la car i a r e drep tu l . Cronicile rev is te i «Cele Tre i Crişuri» îmbră ţ i şând mişca rea cul turală de pe g r a n i ţ a de vest , unde lupta se dă m a i î nve r şuna t î n t r e ceiace a fost şi ce iace t r e b u e să fie, sun t bulet ine de î m b ă r b ă t a r e , sun t îndemnur i şi s t imulen te p e n t r u acea s t ă luptă şi t r ebue să facă p a r t e şi în vii tor din acel bun sufletesc, ca re în tă reş te mora lu l t rupe i lup tă toa re , îi po tenţ iază energ ia .

Scrisori din Arad de Al. Negură.

Presa locală românească, o bat* jocură. — Nevoia unei acţiuni cuU turale. — Autori favoriţi fi cărţi cu

succes de librărie. Arad, Mai 1927.

In local i ta te p r e sa r o m â n e a s c ă lasă adeseor i de dorit . Se rv im ceti torilor o s implă mos t r ă de frază «perfect acordată» d in t r ' un z iar guv e r n a m e n t a l , p e n t r u a dovedi că Rică Ven tu r i ano , eroul lui Cara-giale, n ' a d i spă ru t încă.

«Când, câ te u n z iar r o m â n e s c modes t şi conştiu, — sus ţ inând poli t ica de împăc iu i r e î n t r e clasele sociale şi naţionalităţile componen te a ţării, p r o p a g ă p r in coloanele sale principiile de bază al apropierii şi con-di ţ iuni le fireşti, pentru obţinerea sigură a calmării spiritelor nervoasei!) de după războiu, admoniindu-i chiar din când în când, pe cei ner ăbdă to r i , sau p r e a îndrăzne ţ i , — ce credeţi că resultdf?

Iatâ-ce ! Acalmia , pe câ t de aş tepta tă , a t â t de repede ' t recă toare» .

E d rep t însă că nici cititorii n u p r e a se bat, ci t ind f i a r e l e r omâneş t i astfel r e d a c t a t e .

* * V i a ţ a cu l tura lă a r ă d e a n ă , în mo

men tu l de faţă, e destul de inexisten tă . Cu l tu ra es te u n cuvân t «superflua (să fim în dialect) şi no ţ iunea aces tu i cuvân t n u a u înce rca t mul ţ i — d in t re conducă to r i—s 'o pr iceapă . Totuş i publicul neoficial dovedeş te pe zi ce t rece o ma i mu l t ă d ragos te de car te . A r t rebui o ac ţ iune , ca aces t î ncepu t bun să p o a t ă da rezul ta te f rumoase .

D a r că t r e car i zăr i cu l tura le să n e p u t e m înd rep t ă ? Bana tu l e p r e a egoist să-şi p o a t ă în t inde c ă t r e noi v ia ţa lui cul tura lă , des tu l de intensă. S ingură Oradea , sau ma i b ine zis «Reuniunea Celor T re i Crişuri» a r fi în m ă s u r ă să n e a d a p e d in isvo-ru-i neseca t . O ac ţ iune cu l tu ra lă a Celor T re i Crişuri , pe meleagur i l e a r ă d e n e , a r î n t âmpina o bună prim i r e şi ea n e p a r e că nu v a fi mu l t a ş t ep ta t ă .

A r a d u l a r e u n publ ic ci t i tor destul de n u m e r o s şi ce este m a i îmbucură tor , es te tocmai faptul că aces t publ ic a începu t să se lecţ ioneze cartea. Au to r i ca : A g â r b i c e a n u , B laga Luc ian , B u c u ţ ă E m a n u e l , Botez De-mos tene , Cra in ic Nichifor, Dongo-rozi, Lovinescu , Mihâescu Gib (publicaţi i răzleţe) , Perpes ic ius , Pe t r e scu Cezar , R e b r e a n u L iv iu ,Ra lea Mihail, Spe ran ţ i a E u g e n şi T e o d o r e a n u Ionel au începu t a fi favoriţii ci t i tori lor din A r a d şi căr ţ i le ed i ta te a u a v u t un neobişnui t succes de l ibrăr ie . Căr ţ i car i a u depăş i t n u m ă r u l de

20 volume v â n d u t e — ceiace es te destul de mu l t pen t ru A r a d u l în curs de r o m â n i s a r e — a u f o s t u r m ă t o a r e l e : «Daria» şi «Paşii Profetului» de L. B l a g a ; «Darurile pământului* de Nichifor Cra in ic ; «Floarea pământului» de D e m o s t e n e B o t e z ; «Legătura roşie» şi «Fuga luiŞefki» de E. Bucu ţă ; «Viaţa dublă» de E . Lov inescu ; «Scut şi targa» d e Perpes ic ius ; «Manechinul sentimental» de I. Minulescu ; «Introducere în sociologie» de M. Ra lea ; «Casa cu nalbă» de E u g e n i u S p e r a n ţ i a şi «La Medileni» de I. Teodoreanu .

Bineînţe les că n u a m t recu t ac i opere le lui M. S a d o v e a n u s au Bră-tescu-Voineşt i , a t â t de r ă s p â n d i t e p re tu t inden i în ţară . O mică a n c h e t ă la bibliotecele din oraş , mi-a d a t c red in ţa că faţă de publicul ci t i tor din anul t recut , în aces t a n - e x i s t ă un plus de 6 0 % şi faptul n u poa t e fi decâ t îmbucură to r . O a l tă relat a r e — ca re face c ins te băş t inaş i lo r — este ace ia că major i t a tea cititori lor din bibliotecile oraşu lu i e s t e publ ic r o m â n e s c din local i ta te şi în special elevi de liceu. In corespond e n ţ a v i i toare vom cont inua cu anchete le cul turale .

Scrisori din Sătmar de A. Davidescu.

A m a r ă t a t în n u m ă r u l t recut , că p e n t r u o in tensă p r o p a g a n d ă românească în jude ţu l de frontieră, Sătmar , es te nevoe de cont r ibu ţ ia tutu ro r factorilor sociali.

Domeni i le , în ca re aceas tă prop a g a n d ă a r a v e a un m a r e rost , sun t n u m e r o a s e . A r veni în p r imul r â n d : comba te r ea analfabet ismului , a al-colismului , împrăş t i e r ea căr ţ i lor de citit, p ă s t r a r e a por tu lu i şi obiceiurilor româneş t i şi, în fine, î nc rede rea în biser ică .

Sun t r eg iun i în ca re anal fabet is mul este cea m a i îngroz i toa re p lagă . Şi n u es te vorba n u m a i de acei car i n u s 'au înscr is la şcoală, ci şi de acei cari , deşi au t e r m i n a t 2—3 clase, ba ch ia r 5, au r ă m a s tot analfabeţ i , î n t r u c â t n ' a avu t cine îi sfătui să se ocupe în t impul l iber şi cu cititul, ei au u i ta t a p r o a p e în î n t r e g i m e slova. A m a v u t ocazie să cunosc în c o m u n a Tur ţ , t ineri , cari , deşi înv ă ţ a s e r ă câ t eva clase p r imare , ab ia p u t e a u să se iscălească.-

A c e a s t a î n s e m n e a z ă c ă în 6—7 ani de când au p ă r ă s i t şcoala, nici n ' au m a i văzu t l i tera cărţi i , î n s e a m n ă că ei po t fi t recuţ i , fără greş , în r ân dul ana l fabe ţ i lo r .

Exemple l e le p u t e m con t inua p â n ă la infinit. Es t e o dovadă că în satele noas t r e n u se l u c r e a z ă de loc pe te renul cul tural . '

A fa r ă de aceas t a alcoolismul face m a r i ravagi i . Un de lega t al minis-


>mwm>mm<>m^<m< CELE TREI CRIŞURI m n n s m terului de instrucţ ie , când a fost în aceas tă r eg iune , t r imis de cent ru , a r ă m a s uimi t de ceiace a văzut .

Sun t c o m u n e unde se bea ma i mult alcool decâ t apă . Şi ce es te ma i du re ros viciul a cupr ins şi t iner imea . T iner i şi bă t r ân i se complac admirabi l la un p a h a r de pal incă fabr ica tă în cea m a i m a r e pa r t e din buca te , adică cea mai pu te rn ică o t r avă pen t ru organ ism.

Măsur i de î n d r e p t a r e se impun de u rgen ţă .

«Inspectorii Culturali'', numiţ i în regiuni le de frontieră, nu au dest ina ţ ia că doar să se p l imbe prin regiuni le cu poziţ iuni pi toreşt i , ca apoi să se înapoeze la Bucureş t i cu r a p o a r t e neveros imile . Ei sun t obliga ţ i să cerce teze satul , să s tea de vorbă cu nevoile locuitorilor. Să a-d u n e în a n u m i t e cen t re pe preoţ i , învă ţă tor i şi ceilalţi conducă tor i ai comunelor , apoi să le dea înd rumăr i de felul cum să î n d e m n e pe să teni să se ferească de faptele rele. In sate le unde s'a început o rgan iza rea unei biblioteci să s tă ru iascâ şi încura jeze desăvârş i r ea ei. Casele naţ ionale pr in jud . S ă t m a r nu există. Deci tot inspectorul cul tura l să ajute pe să ten i sp re a-şi le creia .

In pr iv in ţa combater i i alcoolului, n imeni altul decâ t medicul n ' a r a v e a un m a r e rol.

S'au ţ inut câ tva t imp odin ioară pe aici conferinţe cu subiecte higie-nice, de că t r e medici i plăşilor respect ive. D e ce nu s 'au con t inua t? Răspunsu l îl d ă m tot n o i : In cea mai m a r e pa r t e medicii aceş t ia sun t s treini . Ei nu nu t resc aceleaşi sent imente pen t ru Români , ca pen t ru naţ iuni le din ca re se t r ag . Imedia t ce s u p r a v e g h e r e a cent ru lu i a încetat , au înce ta t şi conferinţele a t â t de ins t ruct ive pen t ru ei.

N e a bucura t foarte mul t ini ţ iat iva Şcoalei normale de băeţi, în aceas tă pr ivinţă . Profesori i şi elevii, în frunte cu d-1 Di rec to r Matei , în f iecare Duminecă şi s ă rbă toa r e cu t r ee ră satele, mai ales din Ţ a r a Oaşului .

Profesorii ţin conferinţe cu subiecte var ia te şi pe înţelesul locuitorilor.

Elevii reprez in tă diferite piese şi spun monoloage cu subs t ra t mora l . Sun t î ndemna ţ i ţărani i să c i tească , să-şi înscrie copii la şcoli, să se fe-

Icatrul C. Nottara I/III Sala Marc. .

r ea scă de câ rc iumă, să-şi păs t r eze costumul naţ ional . Un g r u p de buni jucători r eprez in tă în faţa ţă rani lor jocurile noas t re na ţ iona le şi îi înd e a m n ă să şi-le pă s t r eze şi să is-goneascâ din sa t pe acei ce vin cu dansur i le m o d e r n e impudice şi imorale . T o a t e aces tea nu sun t suficien te : T r e b u e să se unească în t r 'o s ingură sfor ţare toa te societăţ i le , toţi acei ce doresc binele aces tu i popor.

L a sfor ţarea aces to ra să vină şi încura ja rea s ta tului , a judeţu lu i , a comunei şi a par t icular i lor . Numai astfel vom pu tea să scoa tem sate le noas t re d i n nordul Ardea lu lu i din în tuner icul şi viciul în c a r e plutesc.

Scrisori din Maramurăş,

de Gh. Vornicii prof. Dela Maramurăşul din trecut —

ia cel de astăzi. Siţţhctitl Marmaţiei, Mai. 1927.

O rev i s tă de i m p o r t a n ţ a „Celor Tre i Cr işur i" reprez in tă un crez şi-o t radi ţ ie în mişca rea cu l tu ra lă a graniţei de vest.

Aceas t ă ideie implică unui organ de cu l tură d o c u m e n t a r e a drep tur i lo r noas t r e de s tăpân i re cu re înv ie rea t radi ţ i i lor mi lenare ale poporului nos t ru , din care apoi iau n a ş t e r e problemele ac tua le româneş t i văzute în cadru l noului nos t ru ideal ca re e s t e : ridicarea poporului nostru în raport cu drepturile, cu bogăţia şi frumuseţea ţării noastre şi cu vigoarea fizică şi psihică, la un aşa grad de cultură în cât să poată înscrie în cartea civilizaţiilor lumei pagina sa de civilizaţie proprie aşa de strălucit începută de marii noştrii înaintaşi.

D e aceia, pen t ru a fi mai bine în ţă lese problemele românismulu i , din ţ a r a voivozilor Dragoş şi Bogdan, c red de cuvi in ţă a începe cu o scu r t ă pr iv i re a sup ra istoriei Maramurăşu lu i amin t ind ceti tori lor, d rep tu r i şi t radi ţ i i necunoscu te a-iurea.

P r in M a r a m u r ă ş în ţe legem p a r t e a de nord a ţăr i i , ţ inutul de u n d e a c u m zece decenii s 'au scurs sp re răsă r i t populaţ iuni le româneş t i ce au în t eme ia t Moldova, o rgan iza t ă poli t iceşte mai târziu tot de voivozi din neamul lor, D r a g o ş şi Bogdan .

In era m a g h i a r ă pr in M a r m a ţ i a se in ţă legea un ţ inut în în t indere de trei ori câ t ac tualul M a r a m u r ă ş rom â n e s c cu peste 10.000 Km. p. Şi or icâ t s 'ar s t rădui diplomaţi i zilelor noas t re să r u p ă aces t ţ inut în două, cum au fâcut-o de cu rând la confer in ţa păcei , Maramurăşul r ă m â n e geograf iceş te un ţ inut unul şi nedespărţ i t .

A p ă r a t la nord şi r ă să r i t de puternicele mas ive ale carpa ţ i lo r ră-săr i teni , iar la sud şi V e s t de masivele s g r u n ţ u r o a s e ' ale munţ i lo r Vulcanic i , Sălăuşul , Ovasul , Guti-nul, Tiblesul şi pu tern icul mas iv al Rodnei cu Petrosul (2305 m) cel cu urşi , cerbi şi c ap re negre , Maramurăşul r ă m â n e un ţ inut depl in un i t a r şi admirab i l de t e rmina t geograficeşte , cum nu a v e m în ţ a ra noas t r ă de cât doa r Banatul , Ţ a r a Ha ţegului şi Ardealu l .

In aceas t ă ce ta t e de mun ţ i a scu lp ta t apoi Tisa cu cele două izvoa re şi afluenţii săi , văi adânc i cu o s e a m ă de t e ra se şi por ţ i ce dau ţ inutului , un aspec t de n a t u r ă încân tă toa re , cu o floră şi faună specială.

D e aceia şi omul u r m â n d indica-ţiunilor da te de natură a popula t aces t ţ inut a şa de bine ferit din toa te păr ţ i le , din cele mai vechi t impur i cre ind aici t radi ţ i i şi obiceiur i a p a r t e mul t deosebi te de res tul ţării , c a r e au făcut din M a r a m u r ă ş un ţ inut cu o istorie a sa propr ie , ca re a s t r ă b ă t u t veacur i le dela regii arpadieni şi angeovini ai Ungar ie i p â n ă la Rege le F e r d i n a n d , al tu tu ro r Români lor .

S ta ţ iuni le pre is tor ice dela Şieu, S a r a s ă u şi A p s e ne a r a t ă p rezen ţa omului încă din epoca pietrei şi a bronzului.

In epoca Dacică se p a r e că aces t ţ inut e ra ocupa t de o a m e s t e c ă t u r ă de Dac i şi Geţ i , M a r a m u r ă ş u l fiind l imita e x t r e m ă a lumei T r a c e sp re nordul g e r m a n .

In epoca r o m a n ă M a r a m u r ă ş u l a fost iazul u n d e s 'au î n g r ă m ă d i t la început popula ţ iunea Dacă refugia t ă din calea pene t ra ţ iun i i r o m a n e ; aici a u const i tu i t acei daci liberi ca re s u p ă r a u aşa de r ă u pe Daco-R o m a n i din Dac i a -Romana a lui T ra i an . Ia r ma i tâ rz iu M a r a m u r ă ş u l a fost 'haitul" de î n g r ă m ă d i r e a lumei got ice ce au inunda t apoi Dacia-Felix, încă îna in te de domnia-lui Aure l ian .

D a r vin Mongolii... Iureşul lor să lba tec îndică pop.

Daco- romane , că M a r a m u r ă ş u l es te un adăpos t s igur de hoarde le asiatice. D e ace ia r â n d pe r ând Maram u r ă ş u l se umple de popula ţ ie Da-co-Romana, u r m a t ă de s igur de restur i de Dac i cura ţ i şi Goţ i înfrăţiţi a c u m în lupta cu oameni i stepelor. Ei r ă m â n aici, se topesc în t r ' un sing u r a lua t ca re es te Neamul românesc din M a r a m u r ă ş u n d e se form e a z ă de s igur cel d intâ i Nucleu de s ta t va lah din tot înt insul Dacie i .

Numir i ca Dacul , Daciul , a Dacului Doca-(daca) n u m e de femeie şi (fotul, a Gotulu i , poa t e chiar . Gotâ-iul, n u m e de m u n t e şi Bâr jaba (munte l ângă T r a i a n u l (munte) ce se găsesc şi azi în nume le de familii şi toponomi a Maramurăşu lu i sunt


s n s H M n n CELE TREI CRIŞURI mMmLWkwmmssm

probe ev iden te în afară de t radi ţ i i , obiceuri etc...

D a r ţ inutul este mic şi lipsit de locuri de cul tură , casele se îngrămădesc în ş i rur i lungi şi dese pe văile râuri lor .

P ă d u r e a îşi p leacă f runtea m faţa omului , l ăsând loc de cul tură , da r care se înpuţ inează m e r e u şi cu dânsa şi «pita» de toa te zilele.

Atunci ciobanii, «păcurarii» cum îşi zic ei ma ramurâşen i i , o iau spre nord, din cu lme în culme, băciuind şi ducând Doina şi g ra iu l r o m â n e s c p â n ă în culmele golaşe ale Ta t re i .

Azi r o m â n u l n u m a i es te pe a-colo. A fost la .rândul său i nunda t şi desnaţ ional iza t de s lavi la c a r e a lăsa t să vedem şi azi ochi şi p ă r negru , câ te o n u m i r e de familie ca S tan şi mu l t e mo t ive româneş t i , în gra iu , t rad i ţ ie şi obiceiuri pe l â n g ă neper i toa re le d o c u m e n t e de topono-mie a munţ i lo r ca Pie t rosul , Pr iboiul, Tomna tecu , V a r a t e c u , Curpanu , Vlahu , Vlah i ţă , Păpăd ia , G o r g a n u şi al tele p â n ă în T a t r a M a r e . Vez i M a r m a r o s V â r m e g y e Te rckepeBuda -pest 1899.

Şi n u m a i c â n d puhoa ie l e de ruteni au const i tu i t o s tavi lă expansiunii r o m â n e ş t i sp re nord , n u m a i a tunci români i , în c ă u t a r e a locuri lor l ibere u n d e să-şi câş t ige «pita» d e toa te zilele, a u luat-o sp re r ă s ă r i t întemeind cu mul t î na in te de organizarea ei, de că t r e voivozii D r a g o ş şi Bogdan , Moldova.

In faţa acestui perpetuu surp lus de populaţ ie r o m â n e a s c ă , Ungur i i , la ven i r ea lor d inspre vest , n ' a u avu t u n d e să m a i a şeze oaspe ţ i regali ca în A r d e a l şi n ' a u pu tu t face a l tceva decâ t să r ecunoască , să înt ă rească ma i b ine zis ju r id iceş te s i tuaţ ia î n t ă r i nd cu d ip lome ce datează din secol. XIII şi X I V s tăpân i rea voivozilor şi domni lor de păm â n t r o m â n i pes te ţ inutul lor s tră-vechiu (Vezi Dip lome m a r a m u r ă -şene de I. Mihaly).

D a r în t ă r i r ea s t ăpân i re i p r in dip lome rega le a fâcut d in popu la ţ i a r o m â n e a s c ă a M a r a m u r ă ş u l u i Naţiune politică cu d rep tu r i egale celor trei na ţ iun i pr ivel igiate , Secui , Saşi şi Ungur i , ca re s i tua ţ ie a r ă m a s de d rep t p â n ă în zilele noas t r e sp re deosebi re de pop. rom. a Ardea lu lui ca re cu t impul a deveni t iobagă.

D r e p t consecinţă u n t recu t istor ic a p a r t e al Neamulu i r o m â n e s c , vom găs i în M a r a m u r ă ş , cu a l te s tări , a l te t radi ţ i i şi obiceiur i şi a l te nevoi ale zilelor noas t r e . A c e s t e s tăr i şi t radi ţ i i s 'au p ă s t r a t în b u n ă pa r t e p â n ă în zilele noas t r e şi ele const i tuesc u l t ima r ă m ă ş i ţ ă de arha i sm r o m â n e s c de u n d e se poa te scoate mu l t e concluzii ce in teresează t recu tu l şi vi i torul neamulu i nostru.

Şi azi ţ ă ranu l r o m â n nobil din M a r a m u r ă ş nu se căsă to reş t e cu o

faţă, oricine ar fi ea, nenobilâ , şi nici o fată nobilă or icâ t de s ă r a c ă n u se duce bucu roasă după un fecior iobag. Aceas t ă deosebi re se vede şi în por t şi în; obiceiur i şi în t radi ţ i i şi în g ra i . Şi as tăz i a răm a s obiceiul obligator , că la în t run i rea ţă rani lor s t ăpân i to r i de ave r i în devă lmăş ie , (composesorate) preşedinte le să se ad reseze cu cinstiţi boeri şi domni. To t de aici a r ă m a s obiceiul că în M a r a m u r ă ş n e v a s t a es te r e c o m a n d a t ă d rep t boreasă (boereasă) băeţ i i d r ep t «coconi» şi fetele «-cocoane» nu bâeţ i şi fete sau feciori şi fecioare, sau neves te le muie r i ca în Ardea l , u n d e r o m â n u l e r a iobag. Şi azi r o m â n u l m a r a m u -r ă ş a n p r iveş te ca o m â n d r i e în care se vede şi o n u a n ţ ă de dispreţ n u n u m a i la s t re ini , d a r şi la români i din Ardea l şi cei veni ţ i d in vechiul r e g a t la c a r e zic ei că nemeşii trebuie să se u i te «peste umeri».

Ca u r m a r e a aces te i s i tuaţ i i , secole d e a r â n d u l român i i a u condus Ţinutul ca voivozi la început , apoi ca comandan ţ i , judecă to r i , prefecţi , subprefecţ i e tc . Nobilii r o m â n i din M a r a m u r ă ş , a u c re ia t la 1862 p r i m a «Societate pentru cultura pop. român» în j u ru l că re ia a încolţ i t apoi o şcoală n o r m a l ă r o m â n e a s c ă confesională, la 1864, cu dascălul Busi ţâ dela Beiuş, o socie ta te de cu l tu ră şi l ec tură r o m â n e a s c ă , o b a n c ă cea ma i solidă de azi din tot Maramu-răşul şi m a i tâ rz iu «convieţui» un in t e rna t u n d e au c rescu t a p r o a p e toţi intelectuali i de azi din Maramur ă ş în major i t a te fii de săteni , nobili.

D in aceşt i , nobili român i , u n Mi-halca , u n Mon, u n Mihaly şi-au pus aver i le a m a n e t p e n t r u a găs i fondur i de p rospe r i t a t e a aces te i instituţ i i româneşt i . . .

I a tă da r u n scur t t recut al ţăr i i voivozilor D r a g o ş şi Bogdan .

E l ne a r a t ă t impur i de res t r i ş t e d a r şi de glor ie a neamulu i şi ma i mul t de câ t or ice ne a r a t ă o tradiţ ie şi d rep tu r i ce d ic tează o a l tă s i tua ţ ie de câ t cea ac tua lă a românilor din M a r a m u r ă ş .

D a r v remur i l e s 'au s c h i m b a t . . Şi cum, nu este vremea sub om. ci bietul om sub cârma vremei, s 'au s ch imba t şi oameni i şi cu ei lucruri le şi s tăr i le .

Azi a l te «aspecte maramurăşene» izbesc ochiul cerce tă torulu i , dureroase aspec te p e n t r u români , d a r c a r e sun t c r u d a rea l i ta te .

Şi c u m din e le na sc p rob leme ce se înglobează în însăşi p rob lema exis tenţei neamulu i nos t ru în genera l , ele vor fi p e l a rg expuse în n u m e r i l e vi i toare .

aN0Te° xxxxxxxxxxxxxx

3/15 Maiu 1848 Una din zilele mari ale istoriei noas

tre, când Ardealul subjugat reacţiona încă odată tendinţei duşmane de a uni Ardealul cu Ungar ia! Trei Maiu 1848 înseamnă redeşteptarea conştiinţelor româneşti din Ardeal, mişcarea care a început cu Adunarea Naţională dela Blaj şi care a sfârşit cu sângeroasele lupte ale lui Avram Iancu, regele moţilor, mişcare însufleţită prin verbul de foc al lui Simion Bârnuţiu. După cum, în regat, 1877 a însemnat semnalul luptei celei mari din 1916, tot a-semenea Ardealul şi-a vestit evenimentul unirii dela 1918. Alături de marea figură a revoluţiei dela 1848, care a fost Avram Iancu, trebue să amintim aci ovaţiunea lui Simion Bărnuţiu, admirabilă justificare a istoriei noastre naţionale, în care se spunea:

«Aduceţi-vă aminte, atunci, că vă strigă din mormânt străbunii noş t r i : Fiilor, noi încă am fost nu numai odată în împrejurări grele, cum sunteţi şi voi az i ; noi încă am fost înconjuraţi de neamici în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi de multe ori a m suferit doară şi mai mari rele decât voi; lost-am cu Goţii dar nu n e a m tăcut Goţ i ; fost-am cu Hunii dar nu ne-am huni t ; fost-am cu Avarii şi nu ne-am avari t ; fost-am cu Bulgarii şi nu ne am bulgări t ; cu Ungurii şi nu ne-am unguri t ; cu Saşii şi nu ne-am nemţit. Aşa este, fiilor! nu ne-am ungu rit, nu ne-am rusit, nu ne-am nemţ i t ; ci ne am luptat ca Români pentru pământul şi numele nostru ca să v i l lăsăm vouă dimpreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s'a născut ; nu vă nemţiţi, hu vă rusiţi, nu vă un-guriţi nici voi, rămâneţi credincioşi numelui şi limbei noastre ; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsbel; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi romanitatea noastră ; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, până ce se va restaura Capitoliul şi va trimete la voi senatul şi poporul roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră.

Câmpia Libertăţii, de la Blaj, acolo unde se îmbin cele două Târnave, va fi şi în viitor, în această zi solemnă, locul sfânt de întâlnire al poporului român care, prin virtuţile lui a ştiut să se ridice deasupra patimilor omeneşti, dând pildă admirabilă de eroism, pus în serviciul cauzei naţionale.

La sărbătorirea aniversării revoluţiei dela 1848, la Blaj, au luat parte d-nii : Octavian Goga, ministru de interne, Enric Otetelişeanu, distinsul secretar general dela ministerul instrucţiunii şi numeroase alte personalităţi marcante din Ardeal, care au subliniat, în pu-vântările lor, rolul pe care l'a jucat în istoria neamului, revoluţia naţională şi socială dela 1848.

Col. G. B.


mmmmumm® CELE TREI CRIŞURI mmmmmmsms& Problema culturală

pe graniţe. Pentru Românii de peste hotare

de Romulus S. Molin Bătrâna «Astra», judecând după toată

activitatea ce o are astăzi, este târâ exagerare, o instituţie anchilozată, trăind din vestigiile unor vremuri de glorie, cari formează într 'adevăr un capitol important în istoricul mişcărilor noastre dincoaci de Carpaţi, însă care nu îndreptăţeşte pe nimeni, să lase în părăsire moştenirea atât de preţioasă. Vremuri le au învechit-o, organizmul construit pentru alte împrejurări (de autoconservare), au dus-o în mod fatal la osificafea de astăzi. Aceasta o simţim noi cei din «despărţămintele» Astrei şi în deoseb cei dela graniţe, unde Astra şi-ar avea adevăratul rol.

Leacul pentru Astra îmbătrânită nu-1 putem da, fiindcă ar necesita poate a examinare mai profundă. Cert este, că schimbarea reşedinţei la Cluj, oraş u-niversitar, n 'ar strica, precum n'ar strica nici scoaterea „Astrei" din politica zilei.

Aceste rânduri nu sunt, decât ecoul satelor de pe graniţa bănăţeană. Satele noastre sunt lăsate cu totul în părăsire. Din când în când, îi vizitează câte un prefect, în căutare de aderenţi sau afaceri; foarte des de perceptor şi portărel, deasupra cărora tronează jandarmul, ca suprema lege. Iar dacă se abate câte un „propagandist", acesta vine cu surle şi cu tobe, încât propaganda miroase dela doi paşi a politică şi ţăranul o înconjoară. Satele, ba am putea zice şi mişcarea culturală dela oraşe, a rămas fără animatori, fără conducător, fără busula, care era odinioară Astra. La Oraviţa, capitală de judeţ, la 10—20 km. depărtare de graniţa jugoşlavă, nu-i nici-o mişcare culturală, nici o conferinţă românească, nici descindere la sate a. „preşedintei" din partea despărţământului. Singură „Asociaţia învăţătorilor" organizaţie de breslă, ca să-i zicem, însă care se gândeşte şi la săteni, mai luminează ici-colea, în câte-un centru, în bezna satelor.

Când se constituie «Astra» se pune în frunte drept decor câte-un „fiscal" reprezentativ, care se rezumă la un discurs de inaugurare şi câte-o dare de seamă anuală, şi atâta tot.

Noi am rămas neputincioşi de a cuceri, ceeace România Mare ne-a adus : oraşele. Câte oraşe la noi, atâtea citadele minoritare, exceptând câteva reşedinţe de episcopii: Blajul, Cansebeşul etc. Intelectualul dela oraşe a rămas acelaşi mic egoist, izolat, vânător de onoruri politice, nefolositoare nici societăţii, nici românismului. Unde-i Astra veche, să-i adune într 'un mănunchi rezistent şi demn, ca pe alte vremuri. Unde sunt manifestările naţionale de pe alte vremuri ?

Ne-am grăbit când am zis că nu ştim leacul pentru bătrâneţele «Astrei» căci iată-1 găsi t : să vină alte organizaţii ş i ' să facă cel puţin ceeace a făcut «Astra». „Cele Trei Crişuri" dela Oradea par a fi activând foarte mult pe graniţa de apus. Să vină şi la noi în Banat, aci ar

avea mai mult rost, căci aci, în contrast cu părţile ungurene, avem şi peste graniţă români, ce nu trebuie uitaţi. Din capitala Banatului de sud, din Oraviţa ar trebui să radieze până la Panciova, în preajma Belgradului, şi până la Ne-gotin, pe valea Timocului, lumina şi sprijinul binefăcător al unei Astre sau a Celor Trei Crişuri Bănăţenii, întreprinzători şi conservatori ai sentimentelor naţionale, i-ar primi cu dragoste şi înţelegere.

xxxxxxxxxxxxx I. Simionescu: "Rolul universităţi

lor române, Editura «Viaţa Românească», Iaşi.

D-l I. Simionescu, profesor la Universitatea din Iaşi, este cunoscut publicului cititor mai ales ca mare admirator al frumoaselor şi pitoreştilor noastre privelişti din ţară, oraşe, provincii, e tc , cât? şi prin interesantele apologii ale vieţilor oamenilor mari, dela noi şi de pretutindeni, pe care d-sa le-a publicat în ;mai multe "volume, cu titlul general de «Oameni aleşi».

In această nouă broşură, d. Simionescu discută rolul universităţilor în noua noastră viaţă naţională, pe care îl sintetizează în cele ce urmează: «Cercetarea şi cunoaşterea bogăţiilor ţării, pentru a-le pune îh valoare; cercetarea mijloacelor de a da rodnicie pământului, darnic dar nu nesecat ; cunoaşterea mai ales a poporului din toate colţurile; cunoaşterea ţării rămasă nouă necunoscută, studiarea sufletului complex al poporului cătră care puţini şi-au plecat urechia; scoaterea la iveală, din toate domeniile, a specificului nostru etnic, singurul mijloc de a da notă de originalitate producţiei noastre culturale şi prin ea a pătrunde cu ceva propriu în cultura universală, iată rostul Universităţilor române, programul lor de lucru pentru decenii de acum înainte Ele trebue să învedereze oricui, înainte de orice, încrederea în propriile noastre forţe; ele pot impune respect străinilor dintre noi, care ne privesc bănuitori; ele, numai ele, pot scoate în relief chezăşia că nu suntem un popor strâns, ci unul care-şi începe abia viaţa, după sute şi sute de ani de dureri înăbuşite şi înlănţuire strigătoare la cer».

Pentru aceasta, după ce invoacă ajutorul profesorimii, d. I. Simionescu cere mai ales tinerimii universitare de a îmbina deosebita înţelepciune a unei chib-zuinţi mature cu energia şi entuziasmul tinereţii.

G. B: *

* * Gânduri şi chipuri din Grecia Veche

de St. Besdechi. (Publicaţiunile Institutului de studii clasice al Universităţii din Cluj. Nr. 1). Cluj 1927. — (150 pag.).

într 'un timp relativ scurt activitatea excelentului profesor elinist D-l St. Bezdechi, dela Universitatea din Cluj, s'a impus tuturor acelora cari urmăresc cu interes recentele orientări către clasicism.

Valorosul nostru colaborator nu e numai autorul gustatelor traduceri din greceşte, ci şi a numeroase studii originale asupra lumii şi culturii antice.

Ne amintim cu toată admiraţia de volumul lui Aristofan — (apărut în editura Culturii Naţionale), operă de nivel înalt cum n'avem multe în literatura noastră.

Aceleaşi calităţi de stil viu, limpede şi spontan, îmbrăcând fructul unei întinse erudiţii şi al unui viguros spirit de analiză, se întâlnesc şi în volumul acesta mai nou apărut.

Remarcabile sunt aci reflexiunile şi justele caracterizări asupra istoriografiei elene care, născută din epopee, păstrează deobicei „defectele inerente originei sale" şi anume, după cum a-rată autorul: nu ştie să urmărească nici să respecte în deajuns adevărul.

Limpezi şi sistematice sunt expunerile asupra operei lui Omer; în special relatările asupra discuţiei în jurul chestiunii omerice cu prilejul căreia autorul desprinde cu toată rezerva avantagiile punctului de vedere al celor ce susţin unitatea poemelor omerice.

O caracterizare a lui Socrate, în acest volum reia şi completează pe cea din volumul «Aristofan».

Interesante micile studii următoare asupra oratorilor Antifon şi Andocide şi mai cu seamă plină de căldură este schiţa despre figura Sfântului loan Gură de Aur.

Lectura volumului de faţă al D-lui Bezdechi e o calmă plimbare sub cerul calm al Heladei, — iar capitolul ultim e puntea de trecere către vieaţa şi idealurile creştine, — către lumea noastră.

Desigur, o literatură clasică nu avem încă, dar activitatea D-lui Bezdechi, şi a altora, puţini vor a t rage atenţia şi inimile mai multora — şi atunci un mare gol al culturii româneşti va putea fi umplut.

E. Sp. *

Societatea Naţiunilor şi şcoala de d-l Const. Kiriţescu, 31 pagini. (Cartea Românească 1927).

Conferinţa ţinută la cercul profesorilor secundari din Bucureşti de către directorul general al învăţământului secundar prezintă o mare utilitate, lămureşte oricui una din chestiunile ca-re-au fost mai cu învierşunare discutate în ultimul timp anume dispoziţiile luate de către autoritatea noastră şcolară ca învăţământul istoriei naţionale să excludă tot ceeace poate cultiva în sutletul copiilor ura împotriva altor popoare.

Harnicul şi valorosul autor al acestei broşuri face o expunere convingătoare şi de-o perfectă claritate şi cu tot entuziasmul a Ligei Naţiunilor D-sa arată că pregătirea sufletească a apărătorilor patriei nu urmează câtuşi de puţin să fie împiedicată prin diversele mijloace de apropiere internaţională cari se'n-cearcă.

Intre alte amănunte, găsim aci utile relatări asupra hotărârilor luate de organele L. N. în chestiuni ce privesc Ţara noastră.

Recomandam această broşură în special corpului didactic.

E. Sp.


MCM6NT0 xxxxxxxxxxxxxx

A APĂRUT în editm-a Reuniunii „Cele Trei Crişuri"

emoţionanta povestire adevărată: C O P I L H O I N A R

de Si/neon lonescu-Chirifescu Se recomandă în special tineretului şcolar această scriere cuprinzând suferinţele unui copil de 13 ani flămând, fără adăpost, fără ocrotire

pe străzile Bucureştilor.

Expediaţi 20 lei prin mandat poştal la administraţia Revistei „Cele Trei Crişuri" şi primiţi franco la domi

cilia numita scriere.

Iu pagina culturală a ziar ului "Universul- s'au reprodus nu de mult rândurile lui Tiiu Maiorescu în care se arată cu câtă îngrijorare şi dragoste se interesa întregul public românesc de sănătatea Principelui moştenitor Ferdinand când acesta, cu Treo treizeci de ani în urmă, era grav bolnav.

Aceleaşi sentimente se vădesc, şi astăzi pentru Acelaş, care asi e\Rege al tuturor Românilor.

Toate sufletele româneşti înconjoară cu nemărginită iubire şi recunoştinţă pe marele urmaş al lui Mihai Viteazul.

Ca un mic indiciu al acestei generale preocupări putem cita faptul că revistele literare primesc mereu din toate colţurile ţării rugăciuni şi urări pentru sănătatea M. Sale.

In ultimul timp am primit şi noi meu multe de acestea pe care însă cu iot regretul, fie din lipsă de spaţiu, fie din alte motive, nu le putem publica.

Ar fi un interesant document de istoiie naţională să se colecteze toate aceste glasuri din public, adresate periodicelor.

Noi stăm la dispoziţie celor care ar întreprinde o atare colectare.

In ziua de 26 crt. s'a desvelit la Au-şeu, în jud. Bihor, placa comemorativă aşezată din iniţiativa Academiei Române la casa unde s'a născut Alexandru Roman unul din foştii membri fondatori ai Academiei.

Au luat parte la această festivitate d. prof. Alex. Lapedatu, d. dr. Eliee. Dăianu, protopopul Clujului şi d. prof. Petre Dejeu, dela Oradea.

In numele Academiei Române a vorbit d. prof. Alex. Lapedatu, care a a-râtat că ilustrul dispărut a fost un luminător al minţii şi conştiinţei româneşti şi totodată un mare cărturar.

Literatura maghiară din Ardeal şi traducerile făcute din literatura română. In ultimul timp au apărut următoarele traduceri în ungureşte făcute din limba română.

Noapte. Poezie de Volbură Poiană-Năsturaş, tradusă de A tex. Kei eszturv-Olteanu. {Temesvări Hirlap, An. XXV. Xo. 8/, din 1/ Aprilie 1927.)

Microbul. Schiţă de Alex. Brălescu-Voeneşti, tradusă de Alexandru Ke-resztury-Olleanu. {Edenzek, An. 48. No. 96, din 1 Maiu 1927.)

Parul Crucii. Nuvelă de A. Nanii, tradusă de Iosif Szăss. (BrassoiLapok, Anul XXXIII. No. 87, din 17 Aprilie 1927.)

In seara omului vecliiu. Nuvelă de Mihail Sadoveauu, tradusă de Denes laklovssky. {A Hirnok, Anul XXIV. No. 1, din 1 Ianuarie 1927.)

In ziua Paşlelui. Nuvelă de Alex. Vlahuţă, tradusă de Denes laklovssky. (A HirnOk, An. XXIV. No. 8, din 15 Aprilie 1927.)

Legenda ciocârliei. Poezie de Vasilc Alecsandri, t radusă deLad i s lau GObl. (Vasărnap, An. XI. No. 2 din 23 Ianuarie 1927.)

Ieri, azi, mâine. Poezie de Alex. Vlahuţă, tradusă de loan Pop. ( Vasărnap. An. XI. No. 3, din 6 Februarie 1927.)

Legenda lăcrimioarei. Poezie de I'. Alecsandri. tradusă de \ asi le Gobl. [Vasărnap, An. XL No. 9, din 1 Martie 1927.)

„Czernowitzer Allgemeine Zeitung" publică în No. din 24 Aprilie crt. două poezii de Lucian Blaga şi Aron Cotruş în traducerea germană a d-lui Dr. Va-sile Gherasim.

Au sosit în Capitală, d-nii Csotory, consilier în ministerul de interne ungar şi Erney, director de serviciu, ca reprezentanţi ai statului ungar, pentru a rezolva chestia datoriei jud. Bihor, fracţinnat prin noua delimitare a frontierelor.

D-1 Gheorghe Kriştof, profesor univ. maghiar din Cluj în ultimul număr din 1 Maiu al revistei ,,Păs.ztorlttz" publică un studiu despre opera marelui nostru pictor Grigorescu. In paginele aceleiaş reviste găsim vr'o şapte reproducţii făcute după tablourile marelui pictor român. încă o dovadă că cultura românească a început să pătrund în cercurile minorităţilor.

D-1 loan Karăcsonyi, episcopul romano-catolic din Oradea a scos în editura revistei maghiare ..MagyarKisebb-se'g" (Minoritatea maghiară) din Lugoj o broşură intitulată „Şzekely helyne-veink" (Toponimea seculască) în care face încercarea de a combate ideia d-lui prof. Iorga şi a lui Oprea, câ şi o

mulţime dintre numele de sate şi oraşe din Ţara Secuilor, e de origine românească. D-sa susţine, că „numirile considerate ca de origine române ar fi luate dintr'o hartă militară făcută în secolul trecut şi care nu e autentică". Cum ştim, intelectualitatea română în frunte cu d-1 prof. Iorga susţine, că secuii sunt români maghiarizaţi şi doreşte re-naţionalizarea"lor. Presa maghiară din Ardeal consideră ca foarte importantă şi discută mereu această idee.

Casa de editură „Minerva S A." din Cluj 1-a delegat pe d-1 prof. Dr. Acaţiu Szeremley, din Făgăraş , să pregătească o antologie din poeziile marelui nostru poet Eminescu, în ungureşte. Volumul va fi scos la toamnă cu cheltuielile casei de editură susnumite.

Conferinţele Ateneului Român, Secţia Oradea. Publicăm mai jos seria conferinţelor ce s'au ţinut în seziunea Octombrie 1926 — Maiu 1927 în cadrul Ateneului Român, Secţia Oradea, sub îngrijirea d lui Prof. Bogdan Ionescu :

Prof. univ. Victor Cădere: Legiunea română în Siberia.

Ing. Al. Andreescu: Energia universală.

C. Teodorescu; Intre ştiinţă şi industrie.

Eug. Craioveanu: Despre radiofonie. Col. Ath. Negulescu: România în Răz

boiul Independenţei 1877—78. Prof. univ. Bogdan Ionescu: Ratifica

rea unirei Basarabiei. Col. Gh. Bacaloglu: Aspecte din viaţa

teatrului. /. Th. Florescu: Setea de dreptate. Prof. univ. G. Strat: Bolşevismul.

Donaţiuni: D-1 Dr. Nicolae I. An-ghelescu, Consilier technic al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, a binevoit a dona bibliotecei noastre un număr de 37 volume, cărţi româneşti şi streine.

D. S. Vasculescu: o bucăţi muzicale» compoziţiile D-sale.

Augustin Pal i : un tablou în uleiu. Mulţumim şi pe această cale distin

şilor donatori.

Muzeul Militar Naţional din Bucureşti, a cărui inaugurare s'a făcut de scurtă vreme, a binevoit să ne a-corde pentru revista noastră, un număr de fotografii din colecţia M. S.M. Secţia 8, Istorică.

Aceste fotografii, din care am făcut să apară câte-va, reprezintă scene din istoria noastră războinică. Reproducerea acestor cl işee este interzisă.

INSTITUT DE EDITURĂ ŞI ARTE GRAFICE IN CRAIOVA

Tipografie * Litografie * Legătorie * Cartonage * Note muzicale. SCRISUL ROMANESC


BIBLIOTECA REVISTEI „CELE TREI CRIŞURI1'

BIBLIOGRAFIC xxxxxxxxx^xxxxxxxxxxxx

r ţ î p r i m i t e 1.

2. /

Ed. II. Edit. Cartea Rft-

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9. 10.

11. 12.

13, 14.

1."). 16.

17.

18.

19.

Yol. II. Edit. _.. ~ lei.

Edit. Cartea Ronja-

Edit. Car-

/. V/ahufă: Din goana vieţii mânească, Buc. »89 pag., 60 lei. Caragiale: Momente, schiţe, amintiri. Cartea Românească, Buc. 173 pag., 50 Gane: întâmplarea cea mare,

nească, Buc. 199 pag., 100 lei. C. Kiritescu. Societatea Naţiunilor .şi Şcoala

tea Românească, Buc. 31 pag., 8 lei. Emile Couâ: Stăpânirea de sine. Edit. Cultura Naţio

nală, Buc. 95 pag., 30 lei. Radu Rosetti: Amintiri din copilărie. Edit. Cultura

Naţională, Buc. 256 pag., 50 lei. N. N. Tonitza: Cronici tanteziste neliterare. Edit. Br i -

nişteanu, Buc. 129 pag., 100 lei. Dr Elena Pândele: Cartea femeiei. Edit. Cultura Na

ţională, Buc. 214 pag., 50 lei. Dr. Corio/au Fetranu: Die Kunstdenkmaler der Sie-

benbiirger Rumănen. Edit. Cartea Rom., Cluj. 6/ pag. Dr. Coriolan Pelranu: Bisericele de lemn din iudei ul

Arad. Edit. Sibiu. 56 pag. şi album. E. Dr. Bogdan: Feminismul. Ed.Timişoara. % pag. 250lei. 1. Nistor: Codrul Cosminului. Anul II şi III. Edit. Cer

năuţi. 6S8 pag., 450 lei. N. Cotlarciuc: "Trepte formale psihologice în predică.

Edit. Cernăuţi. 104 pag. X. Iorga: Viaţa românească în Ardeal. Editura Arad.

286 pag., 25 lei. Al. Negurcl: Fulgi. Versuri. Edit. Arad. 58 pag., 40 lei. * * * : lîuleitriul Comisiunii monumentelor" istorice.

Editura Ramuri, Craioca. Anul XIN, fasc. 49, <>0 lei. Al. I. Alexandrescu : Originile şi evoluţia Spirituli Ştiin

ţific. Edit. Autorului 178 pag.. Bucureşti, Polysu : l . Gh. Gliibănescu: Vasluiul, Studiu şi Documente, laşi.

Edit. Viaţa Româneasca. loan Dafin: Figuri Ieşene, seria III Iaşi. Viaţa Rom.

R e v i s t e p e r i o d i c e : 1. Arhiva. No. 2/927. Iaşi. 2. Revista ştiinţelor veterinare. No. 2/927. Galaţi

6. 7. 8. 9.

10. 11. 12, 13. 14, 15, 16, 17, 18, 19. 20. 21. 22.

23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. :u. 35. :x>. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 4S.

Graiul Românesc. No. 2, 3, 4/927. Bucureşti. Câmpul. No. 6/927. Bucureşti. Roma. No. 1 927. Bucureşti. I Urina Literară. No. 2—3 927. Iaşi.

Muguri. No. 3/927. Buzău. Viaţa dobrogeană. No. 2, 3, 4 927. Constanţa. Ramuri. No. 11, 12/926. Craiova. Natura. No. 3, 4 927. Bucureşti. Ziarul ştiinfeloi şi călătoriilor. No. 12,15 92/. Bucureşti. ţara noastră. No. 9, 10, 11, 12 927. Bucureşti, Foaia Tinerimii. No. 5—6 şi 7, 8/927. Bucureşti. Gândirea. No. 3, 4 927. Bucureşti. Răsăritul. No. 7, 8/927. Bucureşti. Magyar kisebsig. No. 7, 8/927. Lugoj. Falanga. No. 19,927. Bucureşti. Sănătatea publică. No 1, 2/927. Bucureşti. ' Cosinseana. No. 3/927 şi 39—40. Cluj. Cronica Argeşului. No 7, 8/927. Piteşti. Revista Artileriei. No. 3, 4 927. Timişoara. Buletinul Uniunii g-le a Industriaşilor din România

No. 5, 6, 6 927. Bucureşti. România Militară. No. 2/927. Bucureşti. Orpheus. No. 2/927. Bucureşti. Arhivele Olteniei. No. 29—30. Craiova. Albina. Xo. 3/927. Bucureşti. Glasul Mofilot. No. 11—12/927. Clui. Junimea Moldovei. No. 26/92/ P.-Neamţ. Anuarul Liceului româu-unit de fete din Beiuş. 1925 26. învăţătorul. No. 3, 4 927. Cluj. Peninsula Balcanică- No. 11—12/927. Bucureşti. Progresul. No. 2 92/. Bucureşti. Flamura. No. 1—2/927. Craiova. Revista Ştiinţelor veterinare. No. 3 927. Galaţi. Floarea Soarelui. No. 3—4/927. Bucureşti. Zorile Romanaţului. Xo. 3— 4 927. Romanaţi. Solia Moldovei. No. (>—7/927. Iaşi. Sburătorul. No. 10 92/. Bucureşti. Buletinul Muncii. No. 1—3/927. Bucureşti. România. No. 1—2927. Craiova. Est-vest. No. 2 927. Bucureşti . Zorile- No. 4 92/. Iaşi. Erdelyi ţ'utăr. No. 5 927. Cluj. Ţara Voevozilor. No. 3—4 927. Bucureşti. Banatul. No. 2/927. Timişoara. Ilustraţia. No. 131/92/. Bucureşti. Arhiva. Revistă pentru reforma socială. No. 3—4,927

Bucureşti. Foaia Vieţei. Anul III No. 5/927. Iaşi.

Em. Manoliu, bibliotecar.

3 H.P. PEUGEOT

\~<Şj*i>vi^a,~~5> Gri. O ptaaasts ~)

maşina cea mai eftină din lume.

Scara Modelelor

A U T O M O B I L E D E :

5 • 9 • 11 • 14 • 18 H . I > .

P E U G E O T

după necesitate.

Reprezentanţi G-li il.C.Târtâşescu, R. Jffiinteneanu 8 C-ie, Calea Victoriei 11Z, Bucureşti


mm - banatulsarbesc1.files.wordpress.com fileORADEA Imprimat legal. ANUL VIII MAIU 1927. «li m\ mm...

Documents

Transcript of mm - banatulsarbesc1.files.wordpress.com fileORADEA Imprimat legal. ANUL VIII MAIU 1927. «li m\ mm...