Mircea Cartarescu Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta cazu în dragosteiubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatariese confesa musamalei si borcanului de mustarse plânse tacâmurilor ude.în alta zi chiuveta îsi marturisi dragostea:- stea mica, nu scânteia peste fabrica de pâine si moara dâmbovitada-te jos, caci ele nu au nevoie de tineele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becurite risipesti punându-ti auriul pe acoperisurisi paratraznete.stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosittot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe si elvasele cu resturi de conserva de pestete-au si îndragit.vino, si ai sa scânteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleumcraiasa a gândacilor de bucatarie.

dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemaricaci ea iubea o strecuratoare de supadin casa unui contabil din pomeraniasi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.asa ca într-un târziu chiuveta începu sa-si puna întrebari cu privire la sensul existentei si obiectivitatea eisi într-un foarte târziu îi facu o propunere musamalei.... cândva în jocul dragostei m-am implicat si eu, eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decât o data...dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolarisi tot ce a fost mi se pare un vis.

Mircea Cartarescu este promotorul unei imagini suprareale a evenimentelor obisnuite, animand obiectele printr-o stranie metamorfoza, plasandu-le intr-un univers imagistic de certa originalitate. in acest fel, in mod cu totul neobisnuit, spatiul claustram al apartamentului este locuit de fiinte ciudate: chiuveta, musamaua, borcanul cu mustar, tacamurile ude. Toate acestea fac parte dintr-o "natura moarta" intrinseca, definindu-se ca parti ale unui univers, unul dintre universurile transcendente posibile. Steaua din coltul geamului de la bucatarie, la care priveste cu nostalgie chiuveta, reprezinta si ea un alt univers, situat extrem de departe, intangibil. f5e584fm12fvuintr-un fel, chiuveta este o Catalina care se indragosteste de un Hyperion transcendent: "intr-o zi chiuveta cazu in dragoste,/ iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie/ se confesa musamalei si borcanului cu mustar/ se planse tacamurilor ude./ in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:/ stea mica, nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita". Versurile, scrise in stilul lui Guillaume Apollinaire, stabilesc o distanta enorma intre lumea uranica, a stelei din departari inaccesibile, si centralele electrice din subsoluri, "pline de becuri". Invocatia poetica adresata stelei implica un magnetism erotic al intregii fiinte a chiuvetei: "stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cantece pentru tine, cum sepricepe si el,/ vasele cu resturi de conserva de peste/ te-au si indragit./ vino, si ai sa

scanteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum/ craiasa a gandacilor de bucatarie." Steaua devine astfel, in lumea moderna a artefactelor fara valoare, un Hyperion degradat, care isi risipeste lumina pentru obiectele unei lumi fara stralucire, in case, in medii ce contin toate aceste resturi metalice, deseuri ale unei lumi Kitsch, surogate ale unei civilizatii lipsite de spiritualitate.Totusi, tensiunea ideatica a poeziei se simplifica, figurand si aspiratiile banale ale stelei galbene, care iubeste o "strecuratoare de supa/ din casa unui contabil din pomerania/ si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi./ asa ca intr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu/ privire la sensul existentei si la obiectivitatea ei." Chiar plagiate dupa modeleexemplare, cu reverberatii cosmice, iubirile se consuma, totusi, intr-o lume devalorizata, ca niste tranzactii pur mercantile: "si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei." Un altactor in aceasta scena insolita devine "gaura din perdea": "eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste./ am iubit o superba dacie crem pe care n-am vazut-o decat o data.../ dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari/ si tot ce a fost mi se pare un vis."Naratorii poeziei sunt multipli, fiind selectionati din diverse medii ale tehnicii acaparatoare, personalizati de strania putere a poeziei, nota de poveste de dragoste ireductibila, neconsumabila disparand dupa ce steaua galbena, situata departe, nu mai ramane nici ea pe traiectoria ei, ci se situeaza intr-un spatiu comun, banalizat, fara a se mai desprinde de aici. Lumea ca ansamblu este comunizata de sentimentul degradat al dragostei contemporane sterile si lipsite de vlaga, iar coborarea stelei in lumea de jos arata ca intreg universul este impanzit de aceste relatii ale destramarii misterului, ale situarii in sfera lipsita de insemnatate a acestui taram inferior.