MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂCUPRINS1.Consideraţii preliminare……………………………………………………. 12. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare……………………….....13. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă……………....…. 3.1.Competenţa materială a organelor de judecată……………………….… 33.2.Judecarea minorilor…………………………………………………….... 43.3.Compunerea instanţei……………………………………………………. 4

3.4. Măsuri pregătitoare…………………………………………………….….6

3.5. Desfăşurarea judecăţii………………………………………………….… 7

4. Asistenţa juridică…………………………………………………………….. 9

5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de aplicare……………………..11

Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoarela aceştia se fac potrivit procedurii obişnuite.Completările şi derogările trebuie să fie expres prevăzute de lege.Prevederi derogatorii în faza de urmărire penală1. Dacă învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntarea minorului, se citează Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului,precum şi pe părinţi, iar când este cazul, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea

căreia se află minorul.2. Citarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent este obligatorie numai la efectuarea prezentăriimaterialului de urmărire penală. Obligatorie este numai citarea şi îndeplinirea procedurii de citare, nu şi prezenţapersoanei citate.La celelalte activităţi de urmărire penală, citarea se va face numai dacă organul de urmărire penalăconsideră necesar.3. Potrivit art. 482 Cod proc.pen, în cauzele cu infractori minori, organul de urmărire penală sau instanţa dejudecată are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de probaţiune de ladomiciliul minorului, potrivit legii.Observaţie: Din formularea textului de lege rezultă că dacă organul de urmărire penală omite să dispună efectuareareferatului de evaluare, va fi obligatorie efectuarea acestuia în faza de judecată, din dispoziţia instanţei, sub sancţiuneanulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin.2 Cod proc.pen.

Jurisprudenţă: Utilizarea unui referat de evaluare efectuat anterior comiteri faptei, într-o altă cauză penală, nurăspunde cerinţelor imperative ale art. 482 Cod proc.pen. şi atrage sancţiunea nulităţii absolute în faza de judecată (T.Bucureşti, s. I-a penală, dec. nr. 172/1996).

Prevederi derogatorii cu privire la judecata în cauzele cu inculpaţi minori1. La judecarea cauzei se citează, în afară de părţi, Serviciul de probaţiune de la domiciliul minorului, părinţiiacestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul,precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă.2. Judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un inculpat minor se face numai în prezenţa acestuia,cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecată.Observaţie: În numeroase hotărâri pronunţate în această materie s-a statuat în mod constant că simpla absenţă ainculpatului minor, legal citat, nu constituie o dovadă în sensul că acesta se sustrage de la judecată.

Este necesar ca la dosarul cauzei să existe date concrete cu privire la motivul pentru care inculpatul minor nu se prezintăla judecată, date care pot fi obţinute cu ocazia îndeplinirii procedurii de citare sau a executării mandatului de aducere(se poate considera că minorul se sustrage de la judecată atunci când a fugit de acasă, se ascunde sau dacă a declarat cănu se va prezenta la judecată).Lipsa inculpatului minor pe motiv de boală, cu act doveditor depus la dosar, nu constituie o sustragere de la judecată.În cazul în care minorul nu se prezintă, ca urmare a citării, este necesară şi emiterea unui mandat de aducere, iarorganul de poliţie trebui sa efectueze verificări şi să indice motivul neexecutării mandatului.Prezenţa inculpatului minor la judecată este obligatorie în toate gradele de jurisdicţie (C.S.J., s.p., dec. nr.1039/2000).

Neprezentarea celorlalte persoane, legal citate, nu împiedică judecarea cauzei.3. Compunerea instanţeiCauzele în care inculpatul este minor se judecă, potrivit regulilor de competenţă obişnuite, de către judecătorianume desemnaţi potrivit legii34. Aceştia rămân competenţi să judece cauza, chiar dacă între timp inculpatula împlinit vârsta de 18 ani.Observaţie: Aplicarea dispoziţiilor procedurale cu privire la judecarea minorilor se face în raport de existenţa stării deminorat la data săvârşirii infracţiunii, fără a avea relevanţă vârsta inculpatului la data judecării cauzei.4. Şedinţa de judecată în cauzele cu inculpaţi minori nu este publică.Şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinţe.La desfăşurarea judecăţii pot asista persoanele citate pentru a fi prezente la judecarea inculpatului minor,apărătorii părţilor, precum şi alte persoane cu încuviinţarea instanţei.34 Legea 304/2004:Art. 38. - (1) Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează la propunerea preşedinţilor curţilor de apel,prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Componenţa secţiilor se stabileşte de preşedintele instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului.Art. 35. - (1) Tribunalele specializate sunt:a) tribunale pentru minori şi familie;Art. 41. - Tribunalele pentru minori şi familie judecă în primă instanţă următoarele categorii de cauze:1. în materie civilă, cauzele referitoare la drepturile, obligaţiile şi interesele legitime privind persoana minorilor, decăderea din drepturilepărinteşti, cererile privind nulitatea sau desfacerea căsătoriei, cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei, precum şi cauzeleprivind raporturile de familie;2. în materie penală, infracţiuni săvârşite de minori sau asupra minorilor.Art. 42. - Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa aparţinetribunalului pentru minori şi familie.Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti:Art. 22 – extras -((2) Colegiul de conducere:a) propune secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu natura şi numărul cauzelor, infiinţarea secţiilor şicompletelor specializate ale instanţei;b) stabileşte componenţa secţiilor şi completelor specializate, în funcţie de volumul de activitate, tinând seama de specializareajudecătorilor;c) stabileşte compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii acestora;d) aprobă, în mod excepţional, schimbarea membrilor completelor de judecată, în cazurile în care, din motive obiective, se impune aceasta;250GHID TEORETIC ŞI PRACTICTehnica de redactare a actelor procedurale în materie penală251Capitolul XII.Procedura în cauzele cu infractori minoriCând inculpatul este minor sub 16 ani, instanţa după ce îl ascultă poate dispune îndepărtarea lui dinşedinţă, dacă apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea o influenţă negativă asupraminorului.Jurisprudenţă:

În cazul în care inculpatul era minor la data săvârşirii faptei judecata va avea loc în şedinţă nepublică chiar dacăinculpatul a devenit major, indiferent de data intervenirii majoratului (I.C.C.J., s.u., dec.nr.31/2008).Prevederile derogatorii se aplică şi la judecata în căile ordinare de atac.Observaţie: Potrivit art. 486 Cod proc.pen., atunci când în cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minorişi alţii majori, se aplică procedura obişnuită în ceea ce priveşte şedinţa de judecată astfel încât aceasta va fi publică, subsancţiunea nulităţii absolute.Executarea unor dispoziţii din hotărârea instanţeiArt. 487. Executarea mustrării.(1) În cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a mustrării, aceasta se execută de îndată, înşedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.(2) Când din orice împrejurări măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare, se fixeazăun termen pentru când se dispune aducerea minorului, citându-se totodată părinţii, ori dacă este cazul,tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul.Art. 488. Punerea în executare a libertăţii supravegheate.(1) Când instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii supravegheate, această măsură se pune în executarechiar în şedinţa în care este pronunţată, dacă minorul şi persoana sau reprezentantul instituţieisau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă.(2) Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă, se fixează un termen pentru când sedispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent.Art. 489. Revocarea şi înlocuirea libertăţii supravegheate. Revocarea măsurii libertăţii supravegheatepentru vreuna din cauzele prevăzute în art. 108 din Codul penal, cu excepţia cazului când minorul asăvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se dispun de instanţa care apronunţat această măsură.Art. 490. Internarea minorului.

(1) În cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, instanţapoate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a măsurii luate. Punerea în executare seface prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul.(2) Organul de poliţie ia măsuri pentru internarea minorului.…(4) Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării.Art. 491. Schimbări privind măsura internării.(1) Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea liberării înainte dea deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un centru de reeducare se dispun dinoficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instanţă pe minor.(2) Aceeaşi instanţă este competentă să dispună ridicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii internării întruninstitut medical-educativ.Art. 492. Revocarea măsurilor luate faţă de minor.Revocarea sau menţinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un centru dereeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a

MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ1. Consideraţii preliminare

Particularitatea tratamentului juridic al minorilor din această categorie constă înaceea că, deşi acţiunea-inacţiunea infracţională prezintă o gravitate

deosebită, dacă nuse va face dovada discernământului în momentul săvârşirii actului ilicit, făptuitorul nurăspunde penal, întrucât nu este subiect activ de drept penal, fapta neconstituind oinfracţiune1.

Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i sepoate aplica o pedeapsă. Şi în reglementarea actuală (art. 100 alin. 2 C. pen.), seprevede că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsurieducative nu este suficienţă pentru îndreptarea minorului.2.Obligativitatea efectuării referatului de evaluareEste un alt element caracteristic în cadrul procedurii speciale de urmărire,cercetare si judecare a minorului.

În cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are obligaţia să dispunăefectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de probaţiunede pe lângătribunalul în a cărui circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit legii,cu excepţiacazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririipenale, situaţie în care dispunerea referatului de către instanţă este facultativă

Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului în perspectivă socială2. În cursul efectuării referatului de către Serviciul de protecţie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului vor fi strânse date cu privire la comportarea minorului în mod obişnuit, la starea fizică şi mentală a acestuia, la antecedente, la condiţiile în care a crescut şi a trăit, la modul în care părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorulîşi îndeplineşte îndatoririle faţă de acesta. În cursul efectuăriireferatului trebuie să se urmărească şi lămurirea tuturor aspectelor care ar putea fi edificatoare în privinţa cauzelor şi condiţiilor care au influenţat conduita antisocială a minorului. În acest sens poate fi consultat medicul de familie, se pot purta discuţii cu profesorii minorului, etc. Efectuarea referatului de evaluare constituie o obligativitate pentru organele de urmărire penală în cauze cu infractori minori, nerealizarea acesteia constituind un motiv de restituire a dosaruluide procuror la organul de urmărire penală sau de instanţă la parchet3, deoarece este vorba despre o nulitate absolută, prevăzută de art.

197, alin.2, C.p.p. Dacă referatul de evaluare nu este complet, întregirea acestuia se poate face de către instanţă4.

. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă 3.4.Competenţa materială a organelor de judecată Judecarea infractorilor minori se face de către instanţecu aplicarea procedurii obişnuite, care se completează cu dispoziţiile speciale cuprinse în art. 483-486 C.p.p. şi de Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară. Infracţiunile săvârşite de minori sunt judecate de instanţele judecătoreşti. În ceea ce priveşte competenţa de judecată, se aplică reguli speciale. Potrivit art. 40 din Legea privind organizarea judiciară, infracţiunile săvârşite de minori, precum şi cele săvârşite asupra minorilor se judecă de completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie şi, pe măsura înfiinţării lor, de tribunalele specializate pentru minori şi familie.Legea 304/2004 prevede posibilitatea (nu obligativitatea) înfiinţării tribunalelor specializate pentru minori şi familie, decizia fiind la latitudinea preşedinţilor de instanţă5. Prin urmare, în funcţie de competenţa materială şi teritorială, determinată de infracţiunea săvârşită, devine competentă să judece cauza completul sau secţia specializată a judecătoriei, tribunalului sau curţii de apel; dacă s-a înfiinţat un tribunal specializat pentru minori şi familie, competenţa revine acestuia, dacă infracţiunea este de competenţa materială a tribunalului6.

Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competenţăobişnuită, cu derogările prevăzute în procedura specială. Derogările existente în cazuljudecării minorilor de către instanţă privesc: compunerea instanţei, persoanelechemate la judecarea minorilor, desfăşurarea judecăţii şi apărarea exercitată în cazulinculpatului minor7.3.3. Compunerea instanţei

Cauzele cu minori se judecă de către judecători anume desemnaţi depreşedintele instanţei, prin repartizarea aleatorie a dosarelor8. Din observarea legiirezultă că sunt aplicabile regulile de competenţă obişnuite, numai că judecătorii suntnumiţi de preşedintele instanţei.

Legiuitorul a reglementat expres şi situaţia in care infractorul minor devinemajor în timpul desfăşurării procesului, precizând că instanţa compusă din judecătorispecializaţi rămâne competentă să judece cauza şi face aplicaţia dispoziţiilorprocedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă, între timp, minorul a împlinitvârsta de 18 ani (art. 483 alin. 2), dacă la data sesizării instanţei era minor. Se impuneînsă precizarea că instanţa trebuie să fi fost sesizată înainte ca minorul să împlinească18 ani, deoarece în alin. final al art. 483 se menţionează expres că inculpatul care asăvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit proceduri

Potrivit art. 483 alin. 3 C.p.p. inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul în care era minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani. Respectarea obligaţiei ca în cauză să se efectueze ancheta socială se menţine, chiar dacă judecata are loc după ce inculpatul a devenit major10. Nerespectarea dispoziţiilor privind compunerea instanţei de judecată este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, ceea ce atrage,în cazul în care un minor inculpat a fost judecat de judecători care nu au fost desemnaţi în completele sau secţiile specializate pentru minori, desfiinţarea hotărârii pronunţate11. Participarea procurorului la judecarea cauzelor cu infractori minori este obligatorie12 (art. 315 alin.1) la toate termenele de judecată, nu numai la cel la care cauza se dezbate în fond13. Nerespectarea acestei cerinţe atrage sancţiuneanulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin. 2. În practica judiciară, în mod constant, au fost casate hotărârile prin care s-au soluţionat cauzele privitoare la infractorii minori fără participarea procurorului14.

3.4. Măsuri pregătitoare Măsurile pregătitoare cu caracter special ale şedinţei de judecată se referă la persoanele chemate la judecată15. În alin. 2 art. 484 se arată că la judecarea cauzei,alături de părţi, instanţa este obligată să citeze: Autoritatea tutelară; Părinţii16; Tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, după caz17. Instanţa poate cita orice altă persoană a cărei prezenţă este considerată necesară de către instanţă, cum ar fi dirigintele clasei, medicul familiei18. La

judecarea cauzei se citează şi Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului. Citarea parţilor, a serviciului de protecţie a victimelor şi a părinţilor este obligatorie, astfel încât omisiunea instanţei de a le chema în faţa sa, este sancţionată cu nulitate absolută.Neprezentareapersoanelor legal citatenu împiedică judecarea cauzei.Nerespectarea obligaţiei de citare a persoanelor arătate în art. 484 alin. 2 este sancţionată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. 1 sau 419. Persoanele

chemate la judecată au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate (art. 494 alin. 3). Pot participa la judecată toate persoanele citate, apărătorii părţilor, precum şi alte persoane cărora instanţa le-a dat încuviinţarea20. Dispoziţiile art. 484 sunt aplicabile în toate cauzele privitoare la minori, indiferent de vârsta lor, iar nu numai în cele în care infractorul este minor sub 16 ani, aşa cum se procedează în faza urmăririi penale. Preşedintele completului va atrage atenţia persoanelor chemate la judecată asupra drepturilor pe care le au şi a îndatoririlor ce le incumbă21. 3.5 Desfăşurarea judecăţii Art. 484 alin.1 C.p.p. prevede ca judecarea unei cauzeprivind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenţa acestuia , cu excepţia situaţieicând minorul s-a sustras de la judecată. În baza rolului său activ instanţa trebuie să depună toate diligentele pentru ca minorul să fie prezent la judecată22. Fiind un caz de prezenţă obligatorie a inculpatului la judecată,desfăşurarea judecăţii în lipsa minorului atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. Prezenţa inculpatului minor trebuie asigurată la fiecare termen şi în toate etapele judecăţii23 în care s-au luat măsuri de care depinde soluţia cauzei.

Sustragerea nu poate fi dedusă din simpla absenţă a minorului de la judecată,împrejurarea urmând a fi stabilită cu certitudine de organul judiciar24. Ipoteza căminorul s-a sustras de la judecată trebuie să aibă fundamentare în datele ce rezultă dindemersurile făcute pentru găsirea şi aducerea acestuia în faţa instanţei25, o cercetaretemeinică din care să rezulte

că inculpatul minor a fugit de acasă, că se ascunde, că adeclarat că nu se va prezenta la judecată26.Conform art. 485 alin.1-2 C.p.p. judecarea infractorului minor se face înşedinţă separată, care nu este publică27.

În practica judiciară s-au pronunţat soluţii în care se arată că nerespectareadispoziţiilor cuprinse în art.484 si 485 C.p.p. nu este sancţionată, potrivit dispoziţiilorart. 197 alin 2, cu nulitatea absolută, ci, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin 1şi 4,atrage nulitatea hotărârii numai în măsura în care prin aceasta se aduce ovătămare a intereselor sale care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărâriidate28 sau dacă, din această cauză, nu s-a putut afla adevărul sau obţine soluţionareajustă a cauzei29.

Dacă instanţa apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile judiciare arputea avea o influenţă negativă asupra minorului, are dreptul, după ascultareaacestuia, să-l îndepărteze din sala de şedinţă. Această măsură specială este aplicabilănumai dacă inculpatul nu a împlinit 16 ani potrivit art. 485 alin. final.

Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care uniiminori şi alţii majori, cauzele se disjung şi într-o cauză se desfăşoară procedura specială pentru minori, iar în cealaltă procedura obişnuită. Legea reglementează expres situaţia în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea. În art. 486 se arată că, într-o asemenea situaţie, cauza rămâne în competenţa tribunalului specializat pentru minori şi familie sau completelor ori secţiilor specializate pentru minori şi familie, care judecă în compunerea arătată în art.483 C.p.p., cu judecători anume desemnaţi şi după procedura obişnuită, aplicând însa cu privire la inculpaţii minori, dispoziţiile cuprinse în procedura speciala30, iar pentru inculpaţii majori se aplică procedura obişnuită. În acest caz, şedinţa este publică31, deoarece aceasta este o garanţie pentru inculpatul major. 4. Asistenţa juridică Aşa cum reiese din dispoziţiile art. 171 alin 2, asistenţa juridică a inculpatului minor este

obligatorie în faza judecăţii32. În cazul în care nu există un apărător ales, art. 171 alin 4 impune obligaţia desemnării unui apărător din oficiu. Asistenţa juridică este obligatorie numai dacă la data sesizării instanţei inculpatul nu devenise major. Sancţiunea încălcării dispoziţiilor menţionate privitoare la asistenţa inculpatului minor de către apărător constă în nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, potrivit şi fără asigurarea asistenţei juridice, dacă hotărârea a rămas definitivă, în recursul în anulare declarat, soluţia ce se impune este casarea în temeiul art. 409 şi 410 partea a II-a, pct. 5 şi 6, raportate la art. 484 alin 1 şi art .171 alin 234. În practica instanţelor de judecată s-a pus problema dacă apărătorul inculpatului minor poate pune concluzii în faţa instanţei în lipsa acestuia. Faţă de modul neunitar în care problema a fost soluţionată, Plenul fostului Tribunal Suprem a dat îndrumări instanţelor35 în sensul că, în cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie (deci şi în cazul asistenţei juridice a inculpatului minor), apărătorul ales sau desemnat din oficiu nu poate pune concluzii în faţa instanţei decât în prezenţa inculpatului. Apărătorul nu poate pune concluzii în lipsa inculpatului nici în cazurile în care legea dispune ca judecata să se facă în prezenţa inculpatului, dar acesta se sustrage de la judecată, deoarece în ambele situaţii este permisă numai asistenţa inculpatului, iar nu şi reprezentarea sa36. 5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de aplicare. Potrivit legii, în cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a mustrării, aceasta se execută de îndată, în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Când din orice împrejurări măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, citându- se totodată părinţii, ori dacă este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijireapersoana sau reprezentantul instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă. Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor amintite anterior. Revocarea măsurii libertăţii supravegheate, cu excepţia cazului în care minorul a săvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se dispun de instanţa care a pronunţat această măsură. În cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, instanţa

poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea de îndată în executare a măsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul. Copia de pe hotărâre se predă centrului de reeducare în care minorul este internat. Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării. Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea liberării înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un centru de reeducare se dispune din oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instanţă pe minor. Aceeaşi instanţă estre competenţă să dispună ridicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii internării într-un institut medical-educativ. Revocarea sau menţinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a săvârşit din nou omajor. Celelalte dispoziţii privind judecata în apel sau în recurs se aplică potrivit procedurii obişnuite38. Infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. O condamnare ca aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei. Nu se aplică minorului pedepse complementare. În dreptul penal există un principiu după care se alege categoria şi felul sancţiunii aplicabile minorului infractor, acela fiind principiul „priorităţii măsurilor educative faţă de pedeapsă” iar în cadrul măsurilor educative, primează măsurile neprivative de libertate Faptele penale săvârşite de minori constituie nu numai un atentat împotriva ordinii de drept, generator de răspundere penală şi contra căruia este normal să se reacţioneze prin măsuri de apărare socială, dar şi cauza unor prejudicii materiale şi morale aduse unor persoane fizice sau juridice şi care trebuie să fie reparate. Obligaţia de a repara aceste daune incumba , desigur , în primul rând , minorului , când acesta dispune de mijloace materiale necesare recuperării prejudiciilor pe care le-a cauzat (ceea ce se întâmplă foarte rar) , dar constituie şi obligaţia altor persoane ( părinţi , educatori , profesori ) care , neîndeplinindu-şi îndatoririle de supraveghere şi educaţie ce le are faţă de minori , au făcut posibilă săvârşirea faptei infracţionale păgubitoare39

CAPITOLUL II PROCEDURA IN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI

            Dispozitii generale            Art. 480. - Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile din prezentul capitol.            Persoanele chemate la organul de urmarire            Art. 481. - Cand invinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, citeaza pe delegatul autoritatii tutelare, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul.            Citarea persoanelor prevazute in alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala.            Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in alin. 1 si 2 nu impiedica efectuarea acelor acte.            Obligativitatea anchetei sociale            Art. 482. - In cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea anchetei sociale.

Ancheta sociala consta in strangerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are in mod obisnuit, la starea fizica si mintala a acestuia, la antecedentele sale, la conditiile in care a fost crescut si in care a trait, la modul in care parintii, tutorele sau persoana in ingrijirea careia se afla minorul isi indeplinesc indatoririle fata de acesta si in general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea unei sanctiuni fata de minor.            Ancheta sociala se efectueaza de catre persoane desemnate de catre autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza minorul.            Compunerea instantei            Art. 483. - Cauzele in care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenta obisnuita, de judecatori desemnati de catre ministrul justitiei.*)            Instanta compusa potrivit dispozitiilor alineatului precedent ramane competenta sa judece si face aplicarea dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar daca intre timp inculpatul a implinit varsta de 18 ani. Inculpatul, care a savarsit infractiunea in timpul cand era minor, este judecat potrivit procedurii obisnuite, daca la data sesizarii instantei implinise varsta de 18 ani.

*) Alin. 1 al art. 483 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.             Persoane chemate la judecarea minorilor            Art. 484. - Judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.            La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, autoritatea tutelara si parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta.            Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.

            Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.            Desfasurarea judecatii            Art. 485. - Sedinta in care are loc judecarea infractorului minor se desfasoara separat de celelalte sedinte.            Sedinta nu este publica. La desfasurarea judecatii pot asista persoanele aratate in articolul precedent, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei.            Cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta dupa ce il asculta poate dispune indepartarea lui din sedinta, daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra minorului.            Inculpati minori cu majori            Art. 486. - Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, si nu este posibila disjungerea, instanta judeca in compunerea prevazuta in art. 483 si dupa procedura obisnuita, aplicand insa cu privire la inculpatii minori dispozitiile cuprinse in acest capitol.             Executarea mustrarii            Art. 487. - In cazul cand s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.            Cand, din orice imprejurari, masura mustrarii nu poate fi executata indata dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului, citandu-se totodata parintii, ori, daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.            Punerea in executare a libertatii supravegheate            Art. 488. - Cand instanta a luat fata de minor masura libertatii supravegheate, aceasta masura se pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau unitatii speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt de fata.            Cand punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor prevazute in alineatul precedent.            Revocarea si inlocuirea libertatii supravegheate            Art. 489. - Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevazute in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cand minorul a savarsit din nou o infractiune, precum si inlocuirea libertatii supravegheate se dispun de instanta care a pronuntat aceasta masura.             Internarea minorului            Art. 490.*) - In cazul in care s-a luat fata de un minor masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare, punerea in executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul.            Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.            Copia de pe hotarare se preda centrului de reeducare in care minorul este internat.            Centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii.

*) Potrivit Decretului nr. 545/1972, denumirea "centru de reeducare" a inlocuit denumirea "institut special de reeducare", in cuprinsul acestui cod.             Schimbari privind masura internarii

            Art. 491. - Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor.            Aceeasi instanta este competenta sa dispuna ridicarea, prelungirea sau inlocuirea masurii internarii intr-un institut medical-educativ.            Amanarea sau intreruperea executarii masurii internarii            Art. 4911.*) - Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453 si 455. __________ *) Art. 4911 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993 si este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.             Revocarea masurilor luate fata de minor            Art. 492. - Revocarea sau mentinerea masurilor educative, precum si a masurii liberarii minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major sau dintr-un institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se dispune de instanta competenta sa judece acea infractiune.            Dispozitii privind apelul si recursul            Art. 493.**) - Dispozitiile art. 483-489 se aplica in mod corespunzator si la judecata in instanta de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savarsite de minori.