Mihai Eminescu

4
Totusi nu se poate afirma ca poetul, chiar si acum in adolescenta, ar fi un imitator. Temele cantate, desi sunt cele obisnuit romantice ale epocei, in felul lor de tratare poarta semnele a ceea ce se poate numi o personalitate in formatie. Limba poeziilor lui Eminescu este acum o sinteza a limbii noastre pana la 1866, iar amestecul de cuvinte populare, arhaisme, neologisme, provincialisme cu fonetica moldoveneasca ori cu intonatie transilvana, ne retine atentia. Eminescu este cel dintai poet al nostru care, cunoscand toate provinciile romanesti inca inainte de varsta de 20 de ani, a realizat o alianta de graiuri, si ca spirit , in aceasta privinta, este un discipol al Daciei literare. Si in ce priveste temele, este un fel al lui de-a-si arata caldura familiara pentru oamenii mari ai neamului, gingasia in exprimarea dragostei pentru pamantul natal, avantul in critica din Junii corupti. Scriind intr-o epoca in care toti erau preocupati de nationalitatea noastra si-si aratau energia morala, si tanarul poet a scris Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie sub impulsul care ii venea din realitatile vietii noastre istorice. Ar mai fi de adăugat, că elemente arhaice, regionale şi populare foloseau în operele lor şi alţi scriitori ai timpului, dar o făceau intenţionat, urmărind anumite scopuri sau efecte stilistice. Eminescu însă le considera un complex organizat de elemente cu drepturi egale în ce priveşte utilizarea lor de către vorbitori, dar şi de către scriitori . În proză, ca şi în poezie, Eminescu foloseşte cuvinte şi forme originare / rudimentare, forme intermediare în evoluţie, regionale, familiare, populare. Rareori, pe una şi aceeaşi pagină, chiar în una şi aceeaşi frază (!), pot fi întâlnite forme în două variante: una dialectală şi alta din limba exemplară. În cele ce urmează ne propunem să evidenţiem o serie de particularităţi ale limbajului prozei eminesciene, ce ţin de domeniul fonetic, de fenomenele fonetice accidentale: asimilarea, disimilarea, rotacismul, proteza, afereza, metateza, sincopa, apocopa . 1. Asimilarea vocalică total ă regresivă M. Eminescu foloseşte forme fonetice tip ă-á > a-á: (nu) calcáse ; faţarnic ;încarcase ; îmbracat ; înalţatele (aripi); (se) înalţa ; (care) lasa ; (nu) lasa ; (un) magár / (un) magári ; mat ásă ; sarác ; zapádă /zapáda . Asemenea forme fonetice se întâlnesc şi în primele monumente literare din sec. al XVI-lea (Densusianu, 1961, p. 69), dar şi azi în graiurile moldoveneşti din zona nord-estică „vătămat”; „bărbat”, „măgar”, „mărar”, „măş cat ”). Fenomenul în graiuri a fost discutat de S. Puşcariu, R. Todoran, Al. Graur şi I. Iordan. Se întâlnesc, mai rar, şi forme neasimilate: (se) depărta; fărmăcat ; (un)măgari ; (aşa) număra (ea); sărac / săracul şi forma hipercorectă bălaur. În unele cuvinte, literare, normate, cum ar fi: a blestema, blestem, nisip, pereche, perete, rotund, a speria, speriat, au fost fixate fonetisme originare, neasimilate, caracteristice graiurilor moldoveneşti. Ex.: (un) bl ăstắm ; (nişte) blăstămăţii (lat. blastimare); (volburele de) năsip,(răscolindu- se) năsipul, (pe) năsipul (încă fierbinte), (se culcă în) năsip, (din) năsip, năsipul (pustiei) ; păréche ; păréte, cu toate formele de număr şi caz: cai verzi pe păréţi (lat. parietem); (bărbia) rătứndă ; rătunzită (lat. retundus, -a, -um); spăriétului (portar) ; (se uita) spăriớs (lat. expavorare). Alături de formele originare, neasimilate au fost atestate şi forme asimilate,

Transcript of Mihai Eminescu

Totusi nu se poate afirma ca poetul, chiar si acum in adolescenta, ar fi un imitator. Temele cantate, desi sunt cele obisnuit romantice ale epocei, in felul lor de tratare poarta semnele a ceea ce se poate numi o personalitate in formatie. Limba poeziilor lui Eminescu este acum o sinteza a limbii noastre pana la 1866, iar amestecul de cuvinte populare, arhaisme, neologisme, provincialisme cu fonetica moldoveneasca ori cu intonatie transilvana, ne retine atentia. Eminescu este cel dintai poet al nostru care, cunoscand toate provinciile romanesti inca inainte de varsta de 20 de ani, a realizat o alianta de graiuri, si caspirit, in aceasta privinta, este un discipol al Daciei literare. Si in ce priveste temele, este un fel al lui de-a-si arata caldura familiara pentru oamenii mari ai neamului, gingasia in exprimarea dragostei pentru pamantul natal, avantul in critica din Junii corupti. Scriind intr-o epoca in care toti erau preocupati de nationalitatea noastra si-si aratau energia morala, si tanarul poet a scris Ce-ti doresc eu tie, dulce Romaniesubimpulsul care ii venea din realitatile vietii noastre istorice.Ar mai fi de adugat, c elemente arhaice,regionalei populare foloseau n operele lor i ali scriitori ai timpului, dar o fceau intenionat, urmrind anumite scopuri sau efecte stilistice. Eminescu ns le considera un complex organizat de elemente cu drepturi egale n ce privete utilizarea lor de ctre vorbitori, dar i de ctre scriitori.n proz,cai n poezie, Eminescu folosete cuvinte i forme originare / rudimentare, forme intermediare n evoluie, regionale, familiare, populare. Rareori, pe una i aceeai pagin, chiar n una i aceeai fraz (!), pot fi ntlnite forme n dou variante: una dialectal i alta din limba exemplar.n cele ce urmeaz ne propunem s evideniem o serie de particulariti ale limbajului prozei eminesciene, ce in de domeniul fonetic, de fenomenele fonetice accidentale: asimilarea, disimilarea, rotacismul, proteza, afereza, metateza, sincopa, apocopa. 1.Asimilarea vocalictotal regresivM. Eminescu foloseteformefonetice tip- > a-: (nu)calcse;faarnic ;ncarcase;mbracat;nalatele(aripi); (se)nala; (care)lasa; (nu)lasa; (un)magr/ (un)magri;mats;sarc;zapd/zapda. Asemenea forme fonetice se ntlnesc i n primele monumente literare din sec. al XVI-lea (Densusianu, 1961, p. 69), dar i azi n graiurile moldoveneti dinzonanord-estic vtmat; brbat, mgar, mrar, mcat).Fenomenul n graiuri a fost discutat de S. Pucariu, R. Todoran, Al. Graur i I. Iordan. Se ntlnesc, mai rar, i forme neasimilate: (se)deprta;frmcat; (un)mgari; (aa)numra(ea);srac / sracul i forma hipercorectblaur.n unele cuvinte, literare, normate, cum ar fi:a blestema, blestem,nisip, pereche, perete, rotund, a speria, speriat,au fost fixate fonetisme originare, neasimilate, caracteristice graiurilor moldoveneti. Ex.: (un)blstm; (nite)blstmii(lat.blastimare); (volburele de)nsip,(rscolindu-se)nsipul, (pe)nsipul(nc fierbinte), (se culc n)nsip, (din)nsip,nsipul(pustiei) ; prche;prte, cu toate formele de numr i caz:cai verzi pe pri (lat.parietem); (brbia)rtnd;rtunzit (lat.retundus, -a, -um);spritului(portar) ; (se uita)spris (lat.expavorare). Alturi de formele originare, neasimilate au fost atestate i forme asimilate, literare:nisipul(cel fierbinte), (un)nisip(de diamant),nisipul(pustiului) , (brbie)rotunzit; (brbia se)rotunzete/ (se)rotunzea.2.Asimilare vocalic total progresivForma verbala mulmi(dinLa muli ani!>a muli ani>a mulmi> dialect.a mnni), originar, neasimilat, caracteristic graiurilor de tip moldovenesc, este cea preferat n proza eminescian, prezentndu-se n diferite forme gramaticale (forme temporale, forme participiale adjectivizate sau adverbializate). Formaa mulumi, asimilat, literar, normat, caracteristic graiurilor de tip muntenesc, a fost ntlnit o singur dat:i mulumesc.3.Asimilarea consonanticparial regresiv ncontactAdjectivulsubire(lat.subtilis) a fost atestat la Eminescu n forma lui disimilat, aa ca n limba vorbit: (cu buzele)supiri(i roze) .Disimilarea.1.Disimilare consonantic total progresiv la distan (armonic): r r > r #n cuvntulfereastr(lat.fenestra, -ae) Eminescu folosete, de preferin, forma lui disimilatfereast(pl.fereste), form specific graiurilor teritoriale.n cele trei proze antume mai mari(Ft-Frumos din lacrim, SrmanulDionis i Cezara) am ntlnit substantivulfereastr, la diferite forme de numr i caz, de 47 de ori, dintre care 30 de cazuri n form disimilat. Cele dou variante, originar literar (fereastr) i disimilat dialectal (fereast), pot fi atestate pe aceeai pagin sau chiar, mai mult, n aceeai fraz. Ex.: n zidul lung i nalt al monstirei, privit din grdin, se vdfereticu gratii negre, caferestrelede chilii prsite [...] . n poeziaCugetrile Srmanului DionisEminescu pune forma disimilat regionalfereastn rim cu cuvntulcreast:Un regat pentru-o igar s-mplu norii de zpad / Cu himere!... Dar de unde? Scrie de vntfereasta, / npodmeaun motanii la curcani vnt-icreasta/ i cu pasuri melancolici meditnd mbl-n ograd, iar n poeziaPe aceeai ulicioar... poetul ncrucieaz n rim forma de pluralfereticu forma verbaliveti: Pe aceeai ulicioar / bate luna nfereti/ numai tu de dup gratii / Venic nu te maiiveti!.2.Disimilare consonantic parial regresiv la distan: r r > l rn limba literar, normat, formele morfologice ale verbuluia tulbura, ale substantivului verbaltulburare(lat.turbulare) i ale adjectivuluitulbure(lat.turbulus), sub aspect fonetic, sunt nite forme disimilate, conform formulei din subtitlu. n toate cele apte proze eminesciene, supuse cercetrii noastre, au fost atestate numai forme originare, dialectale, nedisimilate (a turbura, turburare, turbure: r r > r r).Aducem cteva exemple: ochiise turburar; dar cine tia c inima ei o s aib asemeneaturburri; fclia arunca o luminturbure, roie, galben i somnoroas ; florile triste iturburise-nlbir ca mrgritarul cel strlucit . Varianta originar poate fi ntlnit la Eminescu i n poezie: Dar -acumturburndstele pe-ale Nilului lungi unde (Egipetul).Dup aceeai schem (r r > l r) putem urmri i schimbarea n variante prin disimilare a substantivuluiulcior, atestat doar n prozaCezarade trei ori, la aceeai pagin:ulcior(de dou ori), variant normat, literar, disimilat, iurcior(lat.urceolus), variant originar, dialectal, nedisimilat : un ulcior cu ap; mirosind ap dinulcior; nu rmne decturciorulde lut.3.Disimilare consonantic total regresiv n contact (difereniere)Verbula rupe, n diverse forme morfologice, a fost ntlnit n proza eminescian, cu excepia unui singur caz, doar n varianta sa originar:a rumpe(lat.rumpere), form fonetic nedisimilat, regional. Aceast variant a fost atestat i n poezie: -aceluia, Printe, s-i dai coroan scump / Ce-o s anune cinii, ca inima-mi s-orump (Rugciunea unui dac). Limba literar, exemplar legifereaz varianta disimilata rupe.Rotacismul. Fenomenul apare n forma de G.D. a pronumelui indefinitnimnui(lat.neminis), deci forma rotacizat estenimrui, fixat n proza eminescian, dar i n poezie: i mi-s drag mie nsmi, pentru c-i snt drag lui / Gur tu! nva minte, nu m spunenimrui (Clin); Astfel trece i viaa-mi, / Dar o floare-n valu-i nu e, / Nici nu spun ca tine doru-mi /Nimrue, nimrue (Ce opteti att de tainic). Totui, un singur exemplu:nimnui,variant originar, nerotacizat, am fixat n prozaAvatarii faraonului Tl.Proteza.Eminescu folosete n proza literar, n egal msur, forma verbuluia cobor(v. sl.), originar, literar, neprotezat, i variantaa (se) scobor, regional, protezat. Este demenionat c la aceeai pagin se ntlnesc ambele variante: i iat ce-am visat. De sus, sus, din acele stnci mictoare, ce lumea li zice nori, vedeam o razcoborndu-setocmai asupra mea. i pe razse scoborao femeie mbrcat ntr-o hain lung i alb... era maica mea .Sunt atestate i alte cuvinte protezate, de circulaie regional: macarn hainele rupte ; literar:a cra; et. discutabil, complicat prin contaminri de cuvinte); n apa n cares-acufundau ; literar:a se cufunda