- CUPRINS -

1. INTRODUCERE 1 2. PROIECTAREA ANCHETEI STATISTICE 1

2.1. Scopul anchetei statistice 12.2. Obiectivele anchetei statistice 22.3. Cerinţe de utilizare 22.4. Definirea unităţii de observare statistică 22.5. Sferă de cuprindere, periodicitate şi perioadă de referinţă 22.6. Principiul înregistrării datelor 32.7. Elaborarea metodologiei privind modul de calcul al

indicatorilor şi colectarea datelor 3

3. METODOLOGIA PRIVIND COLECTAREA DATELOR ŞI MODUL DE CALCUL AL INDICATORILOR 3

3.1. Precizări generale privind emisiile în apă şi epurarea apelor uzate 33.1.1. Formarea apelor uzate, tipuri de surse de poluare a apelor 4 3.1.2. Tipuri de ape uzate 53.1.3. Poluanţi prezenţi în apele uzate 63.1.4. Standarde de evaluare a apelor uzate 83.1.5. Metode de analiză utilizate pentru caracterizarea

fizico-chimică a probelor de ape uzate 93.1.6. Canalizarea apelor uzate 113.1.7. Procese de epurare a apelor uzate 123.1.8. Evaluarea emisiilor 13

3.2. Modul de colectare, înregistrare, prelucrare şi centralizare a datelor 133.2.1. Sursele de date 143.2.2. Chestionarele anchetei statistice 14

3.2.2.1. Prezentarea chestionarelor 143.2.2.2. Modul de colectare şi înregistrare a datelor la

unităţile economice Chestionarul “Anchetă statistică privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate” 14

3.2.2.3 Modul de colectare şi înregistrare a datelor la primării Chestionarul „Anchetă statistică privind numărul total al locuitorilor din oraşe/comune şi al celor din locuinţele conectate la sistemele de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate” 17

4. PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR 17

5. DEFINIŢII 17

6. PROGRAMAREA ACTIVITĂŢILOR CERUTE PENTRU IMPLEMENTAREA ANCHETEI STATISTICE PRIVIND COLECTAREA, PRELUCRAREA ŞI FURNIZAREA INFORMAŢIILOR REFERITOARE LA APELE UZATE 20

1. INTRODUCERE

Apa reprezintă o sursă regenerabilă, vulnerabilă pentru societate, materie primă pentru activităţile productive, sursă de energie şi cale de transport, precum şi factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic.

Utilizatorii de apă sunt obligaţi să folosească judicios apa, să asigure întreţinerea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare cu apă şi (după caz) a celor de canalizare şi epurare a apelor uzate.

Dreptul de folosinţă a apei şi obligaţiile corespunzătoare se exercită în conformitate cu prevederile legii nr. 107 din 25 septembrie 1996, lege care are ca scop principal protejarea şi conservarea resurselor de apă.

Sistemul actual din România de colectare, epurare şi evacuarea apelor uzate ridică unele probleme legate de cunoaşterea calităţii acestora, respectiv a volumelor de ape uzate şi a cantităţilor de poluanţi evacuaţi în receptorii naturali (ape de suprafaţă) prin intermediul sistemelor de canalizare, cu sau fără epurare.

Din raportările trimise de România la Eurostat, rezultă următoarele probleme referitoare la apele uzate:

- informaţiile privind capacităţile de epurare a apelor uzate nu au fost raportate până în 2003 la Eurostat;

- deşi la nivel local există date privind situaţia apelor uzate, acestea nu sunt colectate corespunzător prin Administraţia Naţională “Apele Române” sau Institutul Naţional de Statistică din lipsa unor metodologii adecvate;

- registrele existente privind staţiile de epurare nu acoperă toate unităţile, fiind necesară o situaţie cât mai completă a acestora, pe judeţe, bazine hidrografice şi pe ţară.

- datele care se colectează trebuie să corespundă cu Directivele Uniunii Europene privind apele uzate şi anume: Directiva Cadru a Apelor - Water Framework Directive nr. 60/2000 ; Epurarea apelor uzate orăşeneşti – Urban Waste Water Treatment, nr.

271/1991; Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării – Integral Pollution Prevention and

Control, nr. 61/1996; Substanţe periculoase evacuate în ape, nr. 464/1976, amendat cu nr. 692/1991 -

Discharge of Dangerous Substances in Water.

3. METODOLOGIA PRIVIND COLECTAREA DATELOR ŞI MODUL DE CALCUL AL INDICATORILOR

3.1. Precizări generale privind emisiile în apă şi epurarea apelor uzate

Poluarea apelor poate fi naturală, datorată fenomenelor meteorologice (ploi, furtuni) precum şi structurii şi compoziţiei rocilor prin/peste care circulă, şi/sau artificială, provocată de activităţile umane, economice sau domestice în urma cărora rezultă ape uzate (poluate).

Apele uzate sunt emisii lichide care în cele mai multe cazuri sunt evacuate în ape de suprafaţă, în receptori secundari sau intermediari care sunt solul sau apele subterane. Emisiile pot fi clasificate, în principal, în funcţie de tipul activităţii în urma cărora rezultă sau în funcţie de tipul sursei care le produce.

Categoriile majore de emisii în ape sunt: evacuări directe, fără epurare a apelor uzate sau cu incertitudine asupra epurării

acestora; evacuări în bazine ( rezervoare) de stocare, colectate periodic şi apoi evacuate cu

sau fără epurare; evacuări de către staţii de epurare a apelor uzate industriale sau orăşeneşti.

1

3.1.1. Formarea apelor uzate, tipuri de surse de poluare a apelor

Apele uzate afectează calitatea apelor de suprafaţă (receptorul) în care sunt evacuate direct proporţional cu debitul de apă uzată şi cu concentraţia poluanţilor pe care aceasta le conţine. Influenţa asupra apelor receptorului este cu atât mai mare cu cât debitul/volumul receptorului este mai mic. În cazul evacuării apelor uzate în lacuri sau în Marea Neagră trebuie ţinut cont de faptul că evacuarea apelor uzate asupra receptorului are şi un caracter cumulativ, cantitatea de poluanţi evacuată acumulându-se în timp.

Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se află în suspensie. Acestea sunt de natură anorganică (săruri minerale) sau organică (diverse substanţe organice) şi pot să fie toxice, inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese naturale cauzatoare de efecte nedorite pentru apele receptorului în care au fost evacuate (râuri sau lacuri). Evacuarea de ape uzate în receptorii naturali poate conduce la degradarea sau distrugerea faunei şi/sau florei receptorului, la scăderea cantităţii de oxigen dizolvat în apa receptorului având efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia şi/sau asupra fenomenului de epurare naturală (autoepurare) care are loc în apa receptorului. Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului şi formelor de viaţă pe care le conţine (intoxicare, eutrofizare etc.).

Poluarea apei – orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limita admisibilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).

Poluarea apei înseamnă introducerea directă sau indirectă (ca rezultat al activităţii umane), a unor substanţe sau a căldurii, care pot dăuna sănătăţii umane precum şi calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, activităţi care pot conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile, precum şi alte folosinţe legate de apă.

Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orăşeneşti, industriale, pluviale şi de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate în receptor natural prin conducte sau canale de evacuare.

Surse difuze de poluare reprezintă emisii evacuate în mediu în mod dispers (care nu descarcă efluenţi uzaţi în ape de suprafaţă prin intermediul unor conducte în puncte localizate).

Pe ansamblu se disting următoarele surse majore de poluare difuză: Agricultura; Depunerile atmosferice; Materialele de construcţii; Industria; Traficul auto; Populaţia din mediul rural.

Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting două categorii de surse difuze diferenţiate:

Surse locale - corelate cu solul şi scurgerile prin antrenare cu precipitaţii, în apele de suprafaţă sau prin percolare, în apele subterane, aplicarea de pesticide şi îngrăşăminte minerale fiind un exemplu tipic în acest sens.

Sursele locale de poluare au ca provenienţă următoarele grupe ţintă: Populaţia – cea neracordată la un sistem centralizat de canalizare; Industria; Agricultura.

Surse regionale şi transfrontiere - în această categorie sunt incluse poluările difuze transmise la distanţă faţă de locul de geneză, prin aer, respectiv depunerile atmosferice lichide şi solide.

2

Elaborarea metodologiei de evaluare a impactului surselor difuze de poluare vine în sprijinul aplicării prevederilor Directivei Cadru privind Apa, care solicită ca pentru fiecare bazin hidrografic să se efectueze o analiză a caracteristicilor acesteia, şi de asemenea, o analiză a impactului activităţilor umane asupra calităţii apelor de suprafaţă, precum şi Planul de gospodărire a apelor pe bazine hidrografice (Ordinul nr. 913/2001 al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor).

Sursele difuze de poluare reprezintă o componentă cheie în procesul de poluare a apelor de suprafaţă. Impactul lor asupra calităţii apelor este în creştere, fiind în legătura directă cu reducerea încărcării cu poluanţi evacuaţi direct de sursele punctiforme industriale şi comunale. Cuantificarea poluării provenite de la sursele difuze de poluare se face cu greutate.

Întrucât încărcarea cu poluanţi de la sursele difuze de poluare nu poate fi măsurată se folosesc metode variate de calcul sau de estimare a acestei componente la poluarea apei de suprafaţă.

Metodele existente de evaluare a surselor difuze sunt : metode de calcul a balanţei poluanţilor; metode suplimentare bazate pe calcule standard utilizând informaţii din baza de date

ca şi din modelele existente specificând încărcarea de poluanţi a unei arii din bazinul hidrografic.

Apele din sursele de emisie punctiforme se pretează epurării şi pot, de aceea, să fie analizate statistic. Poluanţii acestor surse pot fi cuantificaţi şi controlaţi înainte de evacuarea în receptor. Urmărirea statistică a surselor punctiforme întâmpină mai puţine probleme faţă de cea a surselor difuze. În cele mai multe activităţi productive, emisiile sunt generate de surse punctiforme. Pentru aceste surse, relaţia dintre parametrii de calitate ai apei afectate şi activităţile poluatoare este directă şi, în principiu, poate fi măsurată.

3.1.2. Tipuri de ape uzate

În ansamblu, apele uzate (surse punctiforme de poluare) pot fi clasificate în următoarele categorii importante:

Ape uzate menajere - ape uzate provenite din activităţi gospodăreşti (prepararea hranei, igienizarea locuinţelor, spălatul rufelor etc.) şi din alte activităţi (diferite servicii la restaurante, hoteluri, moteluri, spitale, unităţi administrative, publice etc);

Ape uzate industriale - orice fel de apa uzată care se evacuează din incintele în care se desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere şi/sau meteorice. Următoarele activităţi economice reprezintă surse majore de ape uzate industriale:

Agricultură, silvicultură, pescuit; Industrie minieră; Industrie alimentară; Industrie metalurgică; Industrie textilă; Celuloză şi hârtie; Industrie chimică şi petrochimică; Producerea şi distribuţia energiei electrice; Construcţii; Transporturi; Alte activităţi economice.

Ape uzate orăşeneşti - ape uzate menajere sau amestecul de ape uzate menajere cu ape uzate industriale şi/sau ape meteorice, colectate în reţeaua de canalizare a unei localităţi;

Ape pluviale (meteorice) - ape uzate rezultate din apele pluviale care spală suprafeţe impermeabile de pe care se antrenează diverşi poluanţi (materii în suspensie, substanţe organice, metale grele, produse petroliere etc.).

3

Apele uzate menajere provenite din gospodăriile populaţiei, pot fi evaluate pe baza unor factori standard de emisie, cum ar fi locuitorii echivalenţi (populaţia echivalentă = p.e.). Locuitorii echivalenţi se determină potrivit relaţiei de mai jos:

Locuitor echivalent: încărcare zilnică de substanţe organice biodegradabile de 60g CBO5 (un locuitor echivalent - p.e. = 60g CBO5/zi).

Unităţile industriale mici, care evacuează ape uzate fără poluanţi specifici, pot fi evaluate, ca şi activităţile casnice în locuitori echivalenţi. Unităţile economice mari pot fi evaluate separat, pe baza determinărilor (monitorizării) emisiilor la sursă.

3.1.3. Poluanţi prezenţi în apele uzate

Pentru caracterizarea apelor uzate sunt folosiţi următorii indicatori fizico-chimici:

Indicatorii fizici ai apelor uzate sunt: Turbiditatea – caracteristică reprezentând diminuarea transparenţei apei, datorită, în

principal, conţinutului de materii în suspensii; Culoarea - caracteristică specifică diferitelor tipuri de ape uzate. Astfel:

- apele uzate proaspete au culoare gri deschis;- apele uzate în care a început fermentarea materiilor organice au culoare gri închis;- apele uzate provenite din unele procese industriale pot avea culori diferite.

Mirosul - poate indica existenţa anumitor poluanţi în apele uzate. Astfel:- apele uzate proaspete au miros specific insensibil;- apele uzate cu miros de ouă clocite conţin hidrogen sulfurat (H2S);- alte mirosuri indică, de asemenea existenţa unor substanţe chimice în apele uzate

industriale. Temperatura – caracteristică reprezentând regimul energetic, care influenţează cele mai

multe reacţii chimice şi biologice care se produc în apele uzate şi procesul de sedimentare a materiilor în suspensie. Temperatura apelor uzate este de obicei mai ridicată decât cea a apelor de alimentare cu 2-3 grade (oC).

Indicatorii chimici ai apelor uzate sunt: Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) – determină activitatea ionilor de hidrogen;

exprimă intensitatea acidităţii sau alcalinităţii (SR ISO 10523-97). Parametrul pH nu reprezintă el însuşi un contaminant dar este un parametru important de caracterizare a apelor uzate care urmează a fi supuse unui proces de epurare biologică sau a fi evacuate în canalizarea orăşenească; Materii în suspensie – reprezintă substanţele insolubile din apa uzată care se pot separa

prin filtrare, centrifugare sau sedimentare (cu dimensiuni de max. 2 mm) potrivit STAS 6953-81. Materiile solide totale ca şi cele două componente ale acestora – materii solide în suspensie şi materii solide dizolvate (<1 m) – prezintă caracteristici importante, care servesc la stabilirea eficienţei procesului de epurare în diferite etape. Materiile solide în suspensie, pot fi materii separabile prin decantare (>100 m) şi materii coloidale (între 1 si 100 m). Materiile în suspensie care decantează sunt măsurate cu ajutorul conului Imhoff (decantare timp de 30 minute) fiind exprimate în ml/l. Acestea sunt determinate prin filtrare pe filtru de hârtie cu o anumită porozitate (STAS 6953-81) fiind uscate la 105oC şi calculate ca diferenţă între filtrul plin si cel gol;

Reziduul filtrat la 105oC (STAS 9187-84) reprezintă materiile în suspensie dizolvate care pot fi măsurate gravimetric după evaporarea probei filtrate;

Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) – cantitatea de oxigen care se consumă pentru degradarea oxidativă de către microorganisme a substanţelor organice conţinute, la temperatura standard (20oC) şi timpul standard (5 zile) potrivit STAS 6560-82 şi SR ISO 6060/96;

4

Consum chimic de oxigen (metoda cu bicromat de potasiu) (CCO-Cr) – concentraţia masică de oxigen echivalentă cu cantitatea de bicromat de potasiu consumată pentru oxidarea în mediu acid a materiilor organice dizolvate şi în suspensie prezente în apa uzată (SR ISO 6060-96);

Azot amonical (NH4+) – conţinutul de azot sub formă de ioni de NH4

+ din apa uzată (STAS 8683-70);

Azot total (NTOT) - conţinutul de azot total din apa uzată (STAS 7312-83); Azotaţi (NO3

-) - conţinutul de azot sub formă de ioni azotat (STAS 8900/1-71, SR ISO 7890/1-98 iar pentru apa de mare STAS 12999-91);

Azotiţi (NO2-) - conţinutul de azot sub formă de ioni azotit (STAS 8900/2-71, SR ISO

6777-96 iar pentru apa de mare STAS 12754-89); Fosfor total (PTOT) conţinutul de fosfor total (SREN 1189-99); Cianuri (CN-) – conţinutul de cianuri (CN-), prezente în apa uzată sub formă de cianuri

simple şi cianuri complexe (STAS 7685-79 şi SR ISO 6703/1-98); Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) – conţinutul de sulfuri din apa uzată, care cuprind:

hidrogenul sulfurat dizolvat, sulfurile solubile în apă şi alte sulfuri prezente în materiile în suspensie şi care sunt solubile în acizi (STAS 7510-66 si SR ISO 10530-97);

Sulfiţi (SO32-) – conţinutul de sulfiţi (SO3

2-) în apa uzată (STAS 7661-89); Sulfaţi (SO4

2-) – conţinutul de sulfaţi (SO42-) în apa uzată (STAS 8601-70);

Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) – conţinutul de compuşi fenolici (STAS 7167-92);

Substanţe extractibile cu solvenţi organici – conţinutul de substanţe extractibile cu solvenţi, prin care se înţeleg: grăsimi animale şi vegetale, hidrocarburi (uleiuri minerale, hidrocarburi grele), combinaţii cu funcţiuni hidroxilice, carbonilice, carboxilice, compuşi cu azot, insecticide, săpunuri, ceruri, răşini şi gudroane care se extrag cu solvenţi (SR 7578-96);

Detergenţi sintetici biodegradabili – conţinutul de detergenţi sintetici anion activi prezenţi în apa uzată sub formă de alchilsulfonaţi de sodiu, alchisulfaţi de sodiu, alchilarilsolfonaţi de sodiu, precum şi alţi detergenţi anionactivi (SR ISO 7875/1,2-96);

Plumb (Pb2+) – conţinutul de ioni de plumb în apa uzată (sub formă elementară sau de compuşi anorganici sau organici) (STAS 8673-79);

Cadmiu (Cd2+) – conţinutul de ioni de cadmiu în apa uzată (sub formă elementară sau de compuşi anorganici sau organici) (SR ISOP 5961/93);

Crom total (Cr3++ Cr6+) – conţinutul de ioni de crom trivalent şi hexavalent în apa uzată (STAS 7884-91 si SR ISO 9174-98);

Crom hexavalent (Cr6+) – conţinutul de ioni de crom hexalent în apa uzată (STAS 7884-91 SR ISO 11083-98);

Cupru (Cu2+) – conţinutul de ioni de cupru în apa uzată (sub formă elementară sau de compuşi anorganici sau organici) (STAS 7795-80);

Nichel (Ni2+) – conţinutul de ioni de nichel în apa uzată (sub formă elementară sau de compuşi anorganici sau organici) (STAS 7987-67);

Zinc (Zn2+) – conţinutul de ioni de zinc în apa uzată (sub formă elementară sau de compuşi anorganici sau organici) (STAS 8314-87);

Mangan (Mn2-) – conţinutul de ioni de mangan în apa uzată (sub formă elementară sau de compuşi anorganici sau organici) (STAS 8662/1-96 SR ISO 6333-96);

Clor rezidual liber (Cl2) – conţinutul de clor liber în apa uzată (STAS 6364-78); Produse petroliere – conţinutul de produse petroliere în apa uzată (SR 7277/1-95, SR

7277/2-95); Cloruri (CL-) - conţinutul de cloruri în apa uzată (STAS 8663-70); Floruri (Fl-) – conţinutul de fluoruri în apa uzată (STAS 8910-71); Arsen (As+) - conţinutul de arsen în apa uzată (STAS 9411-83); Calciu (Ca2+) - conţinutul de calciu în apa uzată (STAS 3662-90); Fier total ionic (Fe2++ Fe3+) - conţinutul total de ioni de fier în apa uzată (SR ISO 6332-

96); Mercur (Hg2+) - conţinutul de ioni de mercur în apa uzată (STAS 8045-79);

5

Argint (Ag+) - conţinutul de ioni de argint în apa uzată (STAS 8190-68); Molibden (Mo2+) - conţinutul de molibden în apa uzată (STAS 11424-84); Seleniu (Se2+) - conţinutul de seleniu în apa uzată (STAS 12663 –88); Magneziu (Mg2+) - conţinutul de ioni de magneziu în apa uzată (STAS 6674-77 SR ISO

7980-97); Cobalt (Co2+) - conţinutul de ioni de cobalt în apa uzată (STAS 8288-69).

3.1.4. Standarde de evaluare a apelor uzateÎn conformitate cu prevederile Legii Apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996,

standardele pe care trebuie să le respecte apele uzate pentru a putea fi evacuate în receptori ape de suprafaţă au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare in mediul acvatic a apelor uzate. În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 188/2002 sunt aprobate :

Normele tehnice privind colectarea , epurarea si evacuarea apelor uzate orăşeneşti, (NTPA 011/2002);

Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor si direct in staţiile de epurare, (NTPA –002/2002);

Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale si orăşeneşti la evacuarea in receptori naturali, (NTPA – 001/2002);Prin Hotărârea de Guvern nr. 472/2000 sunt reglementate unele măsuri de protecţie a

calităţii resurselor de apă în care sunt specificate penalităţile aplicate utilizatorilor de apă pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise din apele uzate evacuate pentru : Indicatori chimici generali: materii totale în suspensie, cloruri, sulfaţi, sodiu, potasiu,

calciu, magneziu, azotaţi, amoniu, azot total, azotiţi, CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, fosfaţi, fosfor total, mangan, aluminiu, fier total ionic, substanţe extractibile în eter de petrol şi substanţe petroliere, detergenţi sintetici anionactivi biodegradabili, reziduu filtrabil uscat la 105oC;

Indicatori chimici specifici: sulfiţi, fluoruri, fenoli antrenabili cu vapori de apă, nichel, crom, amoniac, bariu, sulfuri şi hidrogen sulfurat;

Indicatori chimici toxici şi foarte toxici: arsen, cianuri, mercur, cadmiu, plumb, argint, crom6+, cupru, molibden, clor rezidual liber, substanţe cancerigene (benzpirenul şi compuşii lui, nitroderivaţii), hidrocarburi policiclice aromate (HPA), pesticide-erbicide, triazine, triazinone, toluidine, pesticide-insecticide organoclorurate, pesticide-insecticide organofosforice, organometalice.

În anexa 3 a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34 /21.03.2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluării sunt prezentate SUBSTANŢE POLUANTE RELEVANTE pentru a fi luate în considerare la stabilirea valorilor-limită de emisie în apă, şi anume: compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma compuşi de acest tip în mediul acvatic, compuşi organofosforici, compuşi organici cu staniu, substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene sau mutagene ori proprietăţi care pot afecta reproducerea în/sau prin intermediul mediului acvatic, hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice bioacumulative şi persistente, cianuri, metale şi compuşii lor, arsenul şi compuşii lui, biocide şi produşi fitosanitari, materiale în suspensie, substanţe implicate în procesul de eutrofizare (în special azotaţi şi fosfaţi), substanţe care au o influenţă nefavorabilă asupra balanţei de oxigen (şi care pot fi măsurate utilizând parametri ca CBO, CCO etc.).

Metodele standard de evaluare a indicatorilor au fost prezentate în subcapitolul 3.1.3.

6

3.1.5. Metode de analiză utilizate pentru caracterizarea fizico-chimică a probelor de ape uzate

Deşi la prezentarea indicatorilor fizico-chimici de caracterizare a apelor uzate sunt specificate metodele de analiză pentru fiecare indicator specific, s-a considerat necesară completarea cu următoarele prevederi existente în NTPA 004/97. Metodele de analiză care sunt prezentate în acest ghid sunt selectate pe baza următoarelor criterii :

metoda să fie standardizată în ţară sau în străinătate, să fie utilizată în numeroase laboratoare sau să fie suficient de testată pentru a se cunoaşte precizia acesteia;

metoda trebuie să măsoare compusul dorit cu acurateţe şi precizie suficienta, în prezenţa altor substanţe interferente existente în apa uzată;

procedura trebuie să utilizeze aparatura şi mâna de lucru disponibile la nivelul de dotare al unui laborator implicat în analizarea probelor de ape uzate;

metoda de analiză să fie suficient de rapidă pentru a permite o succesivitate convenabilă în analizarea unui număr cât mai mare de probe.Determinarea indicatorilor apei uzate se realizează pe baza metodelor de analiză

standardizate, utilizând tehnici de lucru tradiţionale predominant manuale, şi aparate de tipul colorimetrelor, pH-metrelor, conductometrelor, care sunt însoţite de metode de analiză standardizate adaptate. Acolo unde posibilităţile financiare permit, pot fi adoptate şi alte metode de analiză, respectiv metode instrumentale, cu precizie şi productivitate mai mari.

Dintre aceste metode se enumeră: metode potenţiometrice cu electrozi ioni-selectivi; metode de spectrofotometrie cu absorbţie atomică; metode gaz – cromatografice; metode de cromatografie în faza lichidă cu înaltă performanţă (HPLC); metode de cromatografie în strat subţire etc.Metodele de analiză cuprinse în standardele româneşti sunt similare celor din normele

internaţionale (I.S.O. şi C.E.N.), cu deosebirea că în unele dintre acestea nu sunt prezentate şi metode de analiză rapide, instrumentale, fie datorită faptului că au fost elaborate cu mulţi ani în urmă, fie din cauza inaccesibilităţii generalizate la aparatura de înaltă performanţă.

În cazul apelor uzate, controlul calităţii se referă la determinarea cantitativă, atât a substanţelor chimice individuale (de exemplu metale: Ag+, Al3+, Cu2+, Cd2+, ş.a.), cât şi la grupe de substanţe chimice (de exemplu: substanţe extractibile în eter de petrol sau în cloroform, fenoli antrenabili cu vapori de apă etc.). De aceea, în mod generic, aceste substanţe şi grupe de substanţe au fost denumite indicatori de calitate.

Desigur, indicatorii de calitate ai apelor uzate pot fi de natură fizico-chimică, biologică şi bacteriologică. În acest ghid se prezintă numai indicatorii fizico-chimici de calitate ai apelor uzate. Se menţionează faptul că, la determinarea indicatorilor de calitate ai apelor uzate pentru care nu există la nivel naţional metode de analiză standardizate, se consideră oportună utilizarea metodelor cuprinse în C.E.N. (Normele Comunităţii Europene) şi cele I.S.O., sau cele utilizate în numeroase laboratoare din România şi care prezintă precizie şi reproductibilitate satisfăcătoare.

În raport cu gradul de răspândire şi frecvenţa de determinare, indicatorii fizico-chimici de calitate ai apelor uzate se împart în :

indicatori globali; indicatori specifici.Indicatorii globali se referă la poluanţii existenţi în aproape toate categoriile de ape

uzate. Aceşti indicatori pot prezenta, în timp variaţii mari de concentraţie. De valorile concentraţiei lor depinde, în mod semnificativ, exploatarea sistemului de canalizare (reţea şi staţie de epurare) şi calitatea resursei de apă în care se evacuează apele uzate. De aceea determinarea analitică a acestor indicatori este realizată de toate laboratoarele de profil din domeniul gospodăririi apelor. Ei sunt nominalizaţi şi limitaţi, din punct de vedere al concentraţiei, în cele două normative tehnice de gospodărirea apelor, NTPA 001/2002 şi NTPA 002/2002. Unii dintre aceşti indicatori, ca de exemplu materiile în suspensie şi CBO5

7

constituie şi elemente de bază pentru proiectarea şi dimensionarea obiectelor unei staţii de epurare.

Din categoria indicatorilor globali de calitate ai apelor uzate fac parte: pH, alcalinitate sau aciditate (după caz); materii în suspensie (la 1050C şi la 6000C); substanţe oxidabile totale (proba omogenă), sau dizolvate (proba decantată timp de 30

minute), exprimate în CCO-Cr sau CCO-Mn şi CBO5; substanţe extractibile în eter de petrol (amestec de grăsimi minerale, grăsimi vegetale

şi produse petroliere); azot amoniacal (N-NH4

+); azot total (NT); fosfor total (PT); detergenţi anioniactivi (substanţa activă); reziduu la 105oC şi la 6000C (dacă este cazul).

Indicatorii specifici se referă la poluanţii existenţi numai în anumite categorii de ape uzate, dar de ale căror concentraţii depinde structura staţiei de epurare (locală sau finală), funcţionarea treptei de epurare biologică, calitatea resursei de apă - receptor a apelor uzate (brute sau epurate). Si aceşti indicatori sunt nominalizaţi în cele două normative tehnice de protecţie a apelor (NTPA 001/2002 şi NTPA 002/2002), lista acestora putând fi completată cu alţi indicatori de interes în acest domeniu.

Dintre indicatorii specifici, nominalizaţi până în prezent, fac parte: temperatura, azotaţi (NO3

-), azotiţi (NO2-), sulfiţi (SO3

2-), sulfuri (S2-), sulfaţi (SO42-), fenoli, produse

petroliere, cloruri (Cl-), floruri (F-), cianuri (CN-), metale (As3+, Al2+, Ca2+, Fe2+, Fe3+, Pb2+,Cd2+, Cr3+, Cr6+,Cu2+, Ni2+, Zn2+, Hg2+, Ag+, As, Ma2+, Mn2+, Ca2+) şi altele (dacă este cazul), alţi indicatori.

În afara celor două categorii de indicatori de calitate globali şi specifici, mai există o gamă de indicatori utilizaţi în controlul funcţionării staţiei de epurare (locale sau finale), dar în special în staţiile prevăzute cu treaptă biologică de epurare şi cu linie de prelucrare a nămolurilor rezultate din epurare. Aceşti indicatori au fost denumiţi generic “indicatori de control a funcţionării staţiilor de epurare” şi pot fi la rândul lor indicatori cantitativi şi indicatori calitativi.

Indicatorii cantitativi sunt: debitul apelor uzate; debitul de poluanţi; debitul de nămoluri – nămol primar, nămol secundar (nămol activ recirculat şi nămol

activ excedentar), nămol intrat/ieşit din fermentare precum şi cel rezultat din sistemul de deshidratare.Indicatorii calitativi cuprind atât unii indicatori globali şi specifici ai apelor uzate, cu

ajutorul cărora se calculează anumite valori ale parametrilor funcţionali şi eficienţa realizată în procesele de epurare, cât şi alţi indicatori utilizaţi pentru controlul proceselor de epurare şi pentru prelucrarea nămolurilor.

Din categoria altor indicatori de control fac parte: Pentru epurarea apelor uzate:

- volumul de nisip depus în 5-10 minute, dintr-un litru de apă influent în deznisipator (analiza poate fi efectuată de către un operator din staţie);

- volumul de materii în suspensie depus în 60 minute, dintr-un litru de apă uzată (influent în decantorul primar);

- concentraţia de nămol (inert şi activ) aflat în suspensie în bazinul de aerare (substanţa uscată = ş.a.);

- concentraţia de nămol activ din bazinul de aerare (substanţa volatilă = s.v.), obţinut prin calcinarea la 6000C a nămolului adus în stare de substanţa uscată;

- concentraţia oxigenului dizolvat din amestecul apă uzată-nămol, din diferite zone ale bazinului de aerare;

- valoarea indicelui de volum a nămolului activ, IVN (sau indice Mohlman) din bazinul de aerare;

8

- vârsta nămolului activ din bazinul de aerare. Pentru prelucrarea nămolurilor:

- conţinutul procentual de substanţă uscată, respectiv umiditatea procentuală a nămolurilor de prelucrat (w, s.u.);

- conţinutul procentual de substanţe organice (substanţe volatile) şi respectiv de substanţe minerale a nămolurilor de prelucrat;

- pentru nămolurile care intră în procesul de fermentare metanică este de dorit a se cunoaşte compoziţia sa pe grupe principale de substanţe (hidraţi de carbon, grăsimi şi proteine);

- temperatura, pH-ul, conţinutul de acizi graşi volatili (AGV) şi alcalinitatea amestecului de reacţie din bazinul de fermentare a nămolurilor;

Pentru gazul rezultat din fermentarea anaerobă a nămolurilor:- producţia de gaz (Nm3/kg s.v. îndepărtată);- concentraţia procentuală de CH4, CO2 şi alte gaze (dacă este posibil).

3.1.6. Canalizarea apelor uzate

Apele uzate rezultate în urma diferitelor activităţi umane sunt, în general, colectate şi transportate printr-o reţea de canalizare într-o staţie de epurare, de unde sunt evacuate în receptor. Ele pot fi stocate într-un bazin impermeabil de unde sunt transportate ulterior într-o reţea de canalizare. În unele cazuri, apele uzate sunt evacuate direct în receptor, fără a fi epurate. Mai jos sunt prezentate pe scurt obiectele care constituie sistemul/reţeaua de canalizare, staţia de epurare, precum şi prelucrarea nămolurilor rezultate în urma epurării apelor uzate.

Sistem de canalizare: totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor executate pentru colectarea şi transportul apelor uzate (reţea de canalizare), pentru epurarea apelor uzate (staţie de epurare) şi evacuarea în receptorul natural a apelor de canalizare. Acesta colectează şi transportă apele uzate orăşeneşti şi/sau industriale şi/sau pluviale (meteorice).

Sistem de canalizare unitar: reţea de canalizare care colectează şi transportă toate apele de pe teritoriul localităţii sau al obiectivului care se canalizează (ape uzate şi ape meteorice).

Sistem de canalizare divizor: reţea de canalizare care colectează şi transportă prin cel puţin două reţele separate toate apele din bazinul care se canalizează (de obicei una pentru apele uzate şi alta pentru apele meteorice).

Sistem de stocare a apelor uzate: colectează apele uzate în vederea evacuării ulterioare a cesteia în sisteme de canalizare orăşeneşti sau industriale.

Staţie de epurare: Totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor realizate pentru reţinerea poluanţilor prezenţi în apele uzate. O staţie de epurare este alcătuită din una sau mai multe din trepte de epurare: primară (mecanică), secundară (biologică) şi terţiară (cu reţinerea azotului şi/sau fosforului).

Staţie de epurare orăşenească: staţia de epurare care îndepărtează poluanţii din apele uzate orăşeneşti astfel încât efluentul epurat să poate fi evacuat în receptori naturali sau să fie refolosit.

Staţie de epurare industrială: staţia de epurare care îndepărtează poluanţii din apele uzate industriale şi/sau menajere astfel încât efluentul epurat să poate fi evacuat în receptori naturali sau să fie refolosit.

Staţie de epurare independentă: ministaţii de epurare a apelor uzate provenite de la zone rezidenţiale izolate, sau mici unităţi sociale şi/sau comerciale care conţin de regulă treapta primară şi cea secundară de epurare. Un bazin de stocare a apelor uzate la locuinţe individuale sau grupuri de locuinţe, poate fi considerat staţie de epurare individuală cu treaptă primară (mecanică).

Prelucrarea nămolurilor: nămolurile care rezultă în urma epurării primare şi secundare sunt prelucrate în vederea reducerii volumului prin deshidratare în scopul depozitării finale. După deshidratare, nămolurile pot fi utilizate în agricultură la fertilizarea solurilor (atunci când compoziţia lor o permite), sau depozitate final şi incinerate.

9

3.1.7. Procese de epurare a apelor uzate

În condiţiile în care cantităţile de poluanţi evacuate în apele de suprafaţă nu sunt prea mari, în apele receptorului se desfăşoară un proces natural de epurare (autoepurare). Acest proces este în general lent şi are loc în mod diferit în funcţie de debitul/volumul de apă uzată evacuat, tipul şi cantitatea/concentraţia poluanţilor, debitul/volumul receptorului şi de condiţiile specifice pe care le prezintă receptorul.

Pentru protecţia apelor de suprafaţă receptoare, evacuarea apelor uzate este permisă, în cele mai multe cazuri, numai după ce acestea au fost epurate în instalaţii speciale de epurare numite staţii de epurare. Aceste instalaţii (construite sau adaptate pentru acest scop) realizează accelerarea proceselor de epurare naturală şi/sau folosesc diverse procedee fizico-chimice pentru diminuarea cantităţii/concentraţiei poluanţilor pe care îi conţine apa uzată, astfel încât să fie respectate condiţiile de evacuare impuse prin reglementările in vigoare (NTPA001/2002 sau avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor).

În funcţie de tipul şi tehnologia de epurare folosită, se pot întâlni diferite instalaţii de epurare a apelor uzate, cu costuri şi performanţe de epurare diferite. Pentru a respecta condiţiile de evacuare impuse, o sursă de poluare trebuie să aleagă tehnologiile şi instalaţiile adecvate, astfel încât efluentul staţiei de epurare să aibă caracteristici cantitative şi calitative corespunzătoare.

Epurarea apelor uzate poate să fie realizată prin mijloace mecanice sau fizico-chimice (epurare primară), biologice (epurare secundară) sau avansate (epurare terţiară). Pentru îndepărtarea din apele uzate a unor poluanţi specifici unor ape uzate industriale se folosesc tehnologii de epurare specifice, care utilizează în general procese chimice. Fiecare astfel de tehnologie foloseşte instalaţii specifice proiectate individual. În multe cazuri, diverşi poluanţi care intră în componenţa apelor uzate industriale pot constitui inhibitori ai procesului de epurare biologică sau chiar pot împiedica complet acest proces. În aceste cazuri se impune ca procesele industriale respective să constituie subiectul unui studiu în vederea prevenirii poluării la sursă prin adaptarea/modificarea tehnologiei, iar apele uzate industriale să fie epurate într-o staţie de epurare individuală înainte de evacuarea lor într-un sistem de canalizare orăşenesc.

Epurarea mecanică poate fi precedată de procese de preepurare care constau în principal în îndepărtarea materiilor în suspensie grosiere prin utilizarea grătarelor şi sitelor sau în deznisipatoare pentru materiile în suspensie cu densitate foarte mare, sau îndepărtarea grăsimilor în separatoare de grăsimi.

În treapta de epurare primară are loc un proces de îndepărtare, în principal, a materiilor în suspensie prezente în apele uzate. Aceasta se realizează pe cale mecanică (sedimentare şi îndepărtarea nămolului) sau mecano-chimică (precipitare-floculare prin adăugarea de substanţe chimice şi îndepărtarea nămolului). Majoritatea instalaţiilor de epurare primară realizează şi procesul de flotaţie prin care se îndepărtează substanţele mai puţin dense (uleiuri, grăsimi, materiale plastice, fibre lemnoase etc.) Împreună cu o mare parte din materiile în suspensie se îndepărtează prin acest procedeu şi o parte din substanţele organice din apele uzate.

În treapta secundară se realizează, în principal, îndepărtarea unei părţi însemnate din substanţa organică biodegradabilă. Aceasta se realizează prin metabolizarea substanţelor organice de către bacterii în cadrul unui ecosistem format din mai multe tipuri de microorganisme (ecosistem denumit nămol activ). Acest proces poate avea loc în prezenţa oxigenului (in condiţii aerobe proces denumit biooxidare), sau absenţa oxigenului (fermentare anaerobă). În această treaptă se realizează şi separarea şi îndepărtarea materiilor în suspensie fin divizate (coloizi) care nu au fost îndepărtate în treapta primară, precum şi o parte din substanţele care conţin azot şi fosfor (nutrienţi).

Epurarea terţiară (avansată) realizează, în principal, îndepărtarea nutrienţilor (compuşi ce conţin elemente cu caracter fertilizant: azot si fosfor). Substanţele care conţin azot se îndepărtează de regulă prin procedeul numit nitrificare-denitrificare care constă în oxidarea biologică a tuturor formelor de azot prezente în apa uzată la forma de ion azotat, care

10

este apoi redus tot cu ajutorul microorganismelor (în lipsa oxigenului în această etapă) la azot molecular care se degajă din apa epurată. În acelaşi timp se mai elimină o parte dintre substanţele care conţin fosfor.

Dacă persistă o cantitate mai mare de substanţe care conţin fosfor decât limita maximă admisă, acestea se pot îndepărta prin precipitare chimică. Tot ca epurare avansată este considerat şi procesul de dezinfecţie utilizat pentru îndepărtarea germenilor patogeni.

Epurarea avansată include însă şi alte procedee care nu sunt de natură mecanică sau biologică. Din această ultimă categorie pot fi enumerate striparea unor gaze, filtrarea cu filtre mixte, schimbul ionic selectiv, absorbţia pe cărbune activ, osmoza inversă, ultrafiltrarea, dializa, electrodializa, electroflotarea etc.

Prelucrarea nămolurilor rezultate în special în urma epurării primare şi secundare se execută în vederea reducerii volumului acestuia, a stabilizării şi transformării sale în produse care pot fi depozitate final.

Cele mai utilizate procedee sunt: condiţionarea chimică (prin adăugarea de reactivi), deshidratarea prin presare utilizând filtre presă sau filtre bandă, filtrare folosind vacuum filtre sau centrifugare.

Nămolurile prelucrate sunt, de regulă, utilizate în agricultură la fertilizarea solurilor (în special atunci când există terenuri disponibile şi nămolurile nu conţin substanţe contraindicate) sau depozitate final pe platformele orăşeneşti de depozitare a deşeurilor, iar în unele cazuri sunt incinerate.

3.1.8. Evaluarea emisiilor

Evaluarea emisiilor de poluanţi evacuaţi de sursele punctiforme de poluare, defalcate pe ramuri de activitate (industriale sau menajere) se poate face ţinând cont de:

debitul apelor uzate evacuate, exprimat in m3/zi si mii m3/an; cantitatea de poluant conţinută de apele uzate, care este exprimată astfel:

Pentru CCO, CBO5, MS, NT, PT, se utilizează unitatea de măsură tone/zi, calculată după cum urmează:

Concentraţia de poluant (t/zi) =

= debit mediu (m3/zi) x concentraţia medie de poluant (mg/l) : 1000000

Pentru metale grele se utilizează unitatea tone/an, calculată după cum urmează:

Cantitatea de ioni metalici (t/an) == debit mediu (m3/an) x concentraţia medie de ioni metalici (mg/l): 1000000

3.2. Modul de colectare, înregistrare, prelucrare şi centralizare a datelor

Colectarea datelor privind epurarea apelor uzate trebuie privită ca o activitate integratoare a cerinţelor de reprezentare statistică a protecţiei mediului şi a intereselor populaţiei în evaluarea performanţelor de protecţie a mediului. Succesul unei astfel de activităţi decurge din modul în care se realizează colectarea datelor privind epurarea apelor uzate.

În practică, chiar dacă evaluarea mediului şi a efectelor politicilor de mediu este dificilă, utilizarea datelor privind epurarea apelor uzate poate oferi o imagine semnificativă a protecţiei mediului şi a vieţii.

3.2.1. Sursele de date

11

Culegerea informaţiilor necesare elaborării indicatorilor privind epurarea apelor uzate presupune adoptarea unei grile de colectare a datelor de bază, care să asigure calitatea informaţiilor obţinute (relevanţă, acurateţe, comparabilitate, coerenţă, claritate).

Această grilă acoperă două sisteme de colectare şi tratare a datelor asociate la cele două categorii-ţintă (unităţi economice şi primării).

a) Colectarea datelor de către unităţile economice care evacuează ape uzate în receptori naturali Sursa de date pentru aceste unităţi o constituie caietele de lucru, buletinele de analiză şi registrele de analize pentru fiecare indicator, deţinute de laboratoarele şi de către serviciile de exploatare ale staţiilor de epurare. Registrele de analiză pe indicatori de calitate sunt păstrate timp de 10 ani la unitatea economică, în conformitate cu Standardul ISO 17025.

b) Colectarea datelor de către primăriiPentru colectarea datelor din primării se utilizează evidenţa existentă la serviciile de

protecţia mediului sau, în cazul în care aceste servicii nu există, la serviciile tehnice care deţin aceste date.

3.2.2. Chestionarele anchetei statistice

1. Prezentarea chestionarelor

Având în vedere specificul unităţilor la care se efectuează această anchetă statistică au fost elaborate două tipuri de chestionare pentru colectarea datelor:

- Chestionarul “Anchetă statistică privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate” se completează de către unităţile economice. Acesta este conceput pentru a asigura obţinerea unor informaţii referitoare la: capacitatea staţiilor, volumul şi cantităţile de poluanţi prezente în apele industriale pe tipuri de activităţi, modul de colectare al apelor uzate brute, volumul apelor uzate şi calitatea apelor uzate supuse procesului de epurare, precum şi calitatea efluenţilor epuraţi evacuaţi în receptori naturali, volumul de nămol rezultat şi modul de prelucrare, valorificare şi depozitare a acestuia;

- Chestionarul “Anchetă statistică privind numărul total al locuitorilor din oraşe/comune şi al celor din locuinţele conectate la sistemele de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate” se completează de către primării. Acesta este destinat obţinerii unor informaţii privind : numărul total al locuitorilor din localitatea respectivă, numărul locuitorilor ale căror imobile sunt conectate la staţiile de epurare, la alte sisteme de epurare, la sisteme de canalizare cu sau fără epurare, la sisteme independente de colectare a apelor uzate, precum şi numărul staţiilor de epurare independente din localitatea respectivă.

Pentru fiecare chestionar s-a prevăzut un capitol separat în vederea obţinerii unor informaţii suplimentare menite să contribuie la îmbunătăţirea atât a chestionarelor cât şi a metodologiei, referitoare în principal la: luna în care sunt disponibile datele şi timpul necesar pentru completarea chestionarelor în condiţii cât mai bune şi cu date corecte, unele dificultăţi legate de colectarea datelor, neclarităţi în chestionare şi metodologie, modificări ce se impun a fi aduse chestionarului (adăugări sau eliminări de indicatori), modalităţi pentru implementarea anchetei statistice, precum şi alte propuneri.

2. Modul de colectare şi înregistrare a datelor la unităţile economice

Chestionarul “Anchetă statistică privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate”

Datele de la aceste unităţi sunt colectate de către responsabilul cu protecţia mediului din unitate, iar în cazul în care acesta nu există, datele se culeg de la compartimentele tehnice care le deţin.

În legătură cu semnificaţia indicatorilor şi modul de determinare a acestora, precum şi colectarea şi înregistrare datelor se fac următoarele precizări:

12

Capitolul 1 - Canalizarea apelor uzateIndicatorii cuprinşi în acest capitol sunt meniţi să evidenţieze:

- tipul sistemelor de canalizare – unitar şi divizor – pentru totalul apelor uzate cu reliefarea celor industriale şi menajere, precum şi bazinele de stocare în vederea evacuării într-unul dintre aceste sisteme;

- lungimea reţelei acestor sisteme pentru totalul apelor uzate (exprimate în km), precum şi principalele tipuri de ape uzate: industriale şi menajere;

- volumul anual de ape uzate (exprimat în mii m3) transportat de fiecare categorie de reţea de canalizare pe tipuri de ape uzate, pentru ape uzate industriale, menajere, precum şi pentru totalul apelor uzate);

- volumul anual de ape uzate stocat în vederea evacuării într-un sistem de canalizare;

- receptorul natural al apelor uzate evacuate (denumirea râurilor, lacurilor interioare sau Marea Neagră).

Capitolul 2 - Capacitatea staţiilor de epurare a apelor uzate Indicatorii cuprinşi în acest capitol se referă la: numărul staţiilor de epurare pe tipuri

de staţii (orăşeneşti, industriale şi alte tipuri), pe trepte de epurare (primară, secundară şi terţiară), capacităţile proiectate şi capacităţile existente exprimate în CBO5, precum şi la debitul apelor.

Aceşti indicatori se stabilesc astfel:

Capacitatea proiectată : exprimată în debit proiectat (m3/zi) şi încărcarea organică CBO5

(kg/zi), calculată cu ajutorul relaţiei:

Capacitatea staţiei (kg CBO5/zi) == debit proiectat (m3/zi) x concentraţia CBO5 (mg O2 /l) : 1000

Capacitatea existentă : exprimată în debit existent (m3/zi) şi încărcarea organică CBO5

(kg/zi) calculată conform relaţiei anterioare; Eflentul epurat : exprimat în debit evacuat (m3/zi) şi încărcarea organică CBO5 (kg/zi),

calculat conform relaţiei anterioare.Datele sunt colectate pentru staţiile de epurare a apelor uzate şi pe diverse trepte de

epurare: primară, secundară şi terţiară (cu îndepărtarea azotului şi cu îndepărtarea fosforului), după caz. Datele se stabilesc pentru toate unităţile de epurare administrate de către unitatea economică.

În condiţiile în care sunt unităţi economice care primesc ape uzate de la alte unităţi economice ce deţin staţii de epurare vor fi completate datele referitoare şi la aceste staţii.

Atunci când o staţie de epurare are mai multe trepte de epurare care nu realizează performanţele de epurare minime preconizate, se va considera că acea staţie de epurare funcţionează numai cu treaptă de epurare primară sau secundară, în conformitate cu încadrarea performanţelor sale de epurare în limitele cuprinse în instrucţiunile de completare.

De exemplu, o staţie de epurare prevăzută cu treaptă de epurare mecanică şi cu treaptă de epurare biologică ale cărei performanţe de îndepărtare a materiilor în suspensie (MS) şi /sau CBO5 nu depăşesc 50 % poate fi considerată drept staţie de epurare care realizează numai epurare mecanică (treapta primară).

Capitolul 3 - Epurarea apelor uzate

13

- Subcapitolul 3.1 “Debitul şi cantitatea de poluanţi din apele uzate brute rezultate, pe tipuri de activităţi” cuprinde date pentru apele uzate brute generate de către diferite sectoare de activitate, respectiv:

Debit mediu al apelor uzate brute exprimat în m3/zi şi mii m3/an ; Cantitatea de poluanţi, exprimată astfel:

a) Pentru substanţele organice , consumul biochimic de oxigen (CBO5), consumul chimic de oxigen determinat prin metoda cu bicromat de potasiu sau permanganat de potasiu (CCO-Cr, CCO-Mn), materiile în suspensie (MS), azotul total (NT), fosforul total (PT), în tone/zi, calculate astfel:

Cantitatea de poluant (t/zi) = = debit mediu (m3/zi) x concentraţia medie de poluant (mg/l) : 1000000 unde:

- Debitul mediu (m3/zi) este media aritmetică simplă a debitelor înregistrate pe perioada unui an.- Concentraţia medie de poluant (mg/l) este media aritmetică simplă a concentraţiilor înregistrate pe perioada unui an, corespunzătoare debitului specificat mai sus.

În cazul în care nu se determină cantităţile de substanţe organice sau nu sunt date privind aceste substanţe exprimate prin CBO5, acesta se calculează astfel:

- Pentru staţia de epurare orăşenească - în funcţie de numărul de locuitori, potrivit relaţiei:

1 locuitor echivalent = 60g CBO5/zi Exemplu: pentru 1 000 locuitori: 60g/loc/zi x 1 000 locuitori = = 60 000g/zi = 60 Kg CBO5/zi

- Pentru staţia de epurare independente la care nu se determină cantităţile de substanţe organice sau nu sunt date privind aceste substanţe exprimate prin CBO5, acesta se calculează în funcţie de numărul de locuitori echivalenţi, conform relaţiei de mai sus.

În cazul staţiei de epurare industriale care evacuează ape uzate în sistemul de canalizare orăşenesc se poate calcula numărul de locuitori echivalenţi în funcţie de cantitatea de substanţe organice exprimate ca CBO5 folosind aceeaşi relaţie de mai sus.

b) Pentru metale grele : arsen (As), cadmiu (Cd), mercur (Hg), cupru (Cu), crom (Cr), nichel (Ni), plumb (Pb), zinc (Zn) în tone/an, calculată astfel:

Cantitatea de metal greu (t/an) =debit anual (mii m3/an) x concentraţia medie de metal greu (mg/l) : 1000, unde:

- Debitul anual este volumul total de ape uzate evacuate înregistrate în perioada unui an.- Concentraţia medie de metal greu (mg/l) este media aritmetică simplă a concentraţiilor înregistrate pe perioada unui an, corespunzătoare debitului specificat mai sus.

În acest capitol sunt colectate numai date referitoare la aportul surselor punctiforme de poluare (ape uzate evacuate din sectoarele economiei şi din activităţi casnice).

- Subcapitolul 3.2 “Ape uzate evacuate”, cuprinde date privind debitele şi cantităţile de poluanţi, definite în subcapitolul 3.1, referitoare la:

Apele uzate menajere evacuate în sistemul de canalizare orăşenesc:- cu staţie de epurare orăşenească (SEO); - cu staţie de epurare industrială (SEind);

14

- fără epurare. Apele uzate menajere evacuate în sistemul de canalizare propriu:

- cu staţie de epurare independentă (SEI);- fără epurare.

Ape uzate brute provenite din activităţi economice, evacuate în sistem de canalizare orăşenesc:- cu staţie de epurare orăşenească (SEO); - fără epurare.

Ape uzate brute provenite din activităţi economice, evacuate în sistem de canalizare propriu:- cu staţie de epurare industrială (SEind);- fără epurare.

Efluentul staţiei de epurare orăşenească, din care:- evacuat în receptor natural;- reutilizat.

Efluentul staţiei de epurare industrială (SEInd); Efluentul staţiei de epurare independentă (SEI); Evacuările în râuri şi/sau lacuri sau Marea Neagră.

Capitolul 4 Prelucrarea nămoluluiPrin acest capitol se urmăreşte obţinerea unor date privind procedeul de prelucrare a

nămolului din staţia de epurare (orăşenească, industrială şi alte unităţi), volumul anual (exprimat în mii m3/an), substanţa uscată (tone/an), cantitatea totală de nămol rezultat, cât şi principalele procedee de prelucrare a acestuia (depozitarea finală, utilizarea în agricultură, compostarea, depunerea pe platforme special amenajate precum şi cel incinerat).

3.2.2.3 Modul de colectare şi înregistrare a datelor la primării Chestionarul „Anchetă statistică privind numărul total al locuitorilor din oraşe/comune şi al celor din locuinţele conectate la sistemele de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate”

Datele sunt colectate de către persoana responsabilă cu protecţia mediului sau de către secretarul primăriei în cazul în care nu există o persoană cu o astfel de responsabilitate.

În acest chestionar se înregistrează date privind:- numărul total al locuitorilor din localitatea respectivă, indiferent dacă imobilele

acestora sunt sau nu conectate la sisteme de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate, iar din numărul acestora se evidenţiază:

- numărul locuitorilor din imobilele conectate la sisteme de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate, respectându-se cerinţele înscrise în chestionar, referitoare la: diferite sisteme de epurare sau colectare a apelor uzate (staţia de epurare a apelor uzate orăşeneşti care asigură epurarea primară, secundară şi terţiară, alte sisteme de epurare), la sisteme de canalizare a apelor uzate orăşeneşti – cu sau fără epurare – precum şi la sisteme independente de colectare a apelor uzate.

4. PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

15

Prezentarea datelor rezultate în urma anchetei statistice este concretizată în patru categorii de tabelele finale şi anume:

- centralizatoare indicatori pe ţară;- centralizatoare indicatori pe bazine hidrografice;- centralizatoare indicatori pe judeţe;- situaţii multianual.

Tabelele finale se întocmesc pentru fiecare dintre indicatorii cuprinşi în formularul de anchetă, cuprinzând datele centralizate pe judeţe, bazine hidrografice, respectiv la nivel naţional.

Centralizatoarele vor fi utilizate pentru transmiterea datelor la Eurostat, pentru constituirea fondului de date ce va putea fi folosit pentru diverse analize statistice, precum şi pentru aplicarea unei politici eficiente şi coerente în domeniul apelor.

5. DEFINIŢII

Ape uzate ape folosite în procese industriale de producţie sau în gospodăriile populaţiei, poluate cu diferite substanţe, evacuate în sistemul de canalizare, receptorul apă de suprafaţă, sau pe diferite terenuri, cu sau fără epurare prealabilă

Ape uzate menajere ape uzate rezultate în gospodăriile populaţiei, provenite de la grupurile sanitare, gătit, spălatul îmbrăcăminţii etc.

Ape uzate industriale ape uzate provenite din diferite procese industrialeApe uzate orăşeneşti ape uzate colectate din oraşe sau alte aglomerări umane,

reprezentând un amestec de ape uzate menajere şi industrialeApe convenţional curate ape folosite la diverse operaţii industriale (de exemplu la răcirea

utilajelor), care nu conţin substanţe poluanteApe uzate refolosite ape uzate epurate, de regulă industriale, reintroduse în procesul de

producţie, folosite la spălări sau la alte activităţi, diferite de sursa lor iniţială

Poluant substanţă care se află dizolvată şi/sau antrenată în apele utilizate în industrie sau gospodărie

Sursă de poluare punctiformă

furnizor de apă uzată care o evacuează în receptor printr-o conductă sau un canal

Sursă de poluare difuză furnizor de apă uzată care o evacuează în receptor în locuri şi cantităţi diferite (de exemplu apa de ploaie de pe o platformă betonată)

Sistem de colectare (canalizare) a apelor uzate

sistem de canale şi conducte care adună apele uzate din mai multe surse pentru a le evacua împreună

Sistem de colectare (canalizare) unitar

sistem de colectare comună a apelor uzate şi a celor meteorice

Sistem de colectare (canalizare) divizor

sistem de colectare separată a apelor uzate şi al apelor meteorice

Sistem de stocare a apelor uzate

rezervor amenajat în scopul colectării apelor uzate un timp mai îndelungat, de unde acestea sunt preluate periodic pentru evacuare

Receptor apa de suprafaţă (râu, lac, mare) în care sunt evacuate apele uzateStaţie de epurare o instalaţie sau un grup de instalaţii construite sau adaptate pentru

diminuarea cantităţii de poluanţi din apele uzateStaţie de epurare orăşenească/industrială

staţie de epurare a apelor uzate orăşeneşti/industriale

Staţie de epurare individuală

staţie de epurare aparţinând unei persoane particulare, care evacuează apele uzate fără a fi colectate într-un sistem de colectare (canalizare)

Treaptă primară instalaţie de epurare care realizează diminuarea cantităţii de 16

poluanţi prin procedee mecanice (de regulă decantoare pentru sedimentare, desnisipatoare, separatoare de grăsimi etc.). O staţie de epurare poate fi formată numai din treaptă mecanică, sau din mai multe tipuri de instalaţii mecanică şi biologică, mecanică şi biologică avansată etc. Condiţia pentru definirea treptei primare este dată de eficienţa de îndepărtare a poluanţilor, respectiv: CBO5 > 20% şi materiile în suspensie > 50%

Treaptă secundară instalaţie de epurare în care are loc epurarea biologică a apelor uzate. Şi această treaptă de epurare poate funcţiona de sine stătător.Condiţia pentru definirea treptei secundare este dată de eficienţa de îndepărtare a poluanţilor, respectiv: CBO5 > 70% şi CCO > 75%.

Treaptă terţiară (avansată) instalaţie de epurare în care se realizează îndepărtarea din apele uzate, pe cale biologică sau chimică, a substanţelor care conţin azot şi/sau fosfor. Condiţia pentru definirea treptei terţiare este dată de eficienţa de îndepărtare a poluanţilor, respectiv: CBO5 > 95% şi CCO > 85%, Ntotal >70% sau Ptotal > 80%

Debit de ape uzate volumul de ape uzate colectat, epurat sau evacuat într-o unitate de timp

CBO5 cantitatea de substanţe organice care poate fi degradată prin acţiunea bacteriilor (biodegradabile) prezentă în apele uzate

CCO cantitatea totala de substanţe organice prezente în apa uzată, care pot fi oxidate chimic (de către bicromatul de potasiu şi/sau permanganatul de potasiu

Capacitatea staţiilor de epurare

capacitatea proiectată/existentă a staţiilor de epurare de a epura un anumit debit de ape uzate, sau o anumită cantitate de CBO5

Efluent apele uzate evacuate de către o instalaţie de epurare în receptorIndicator de calitate concentraţia unui poluant în apele uzate, contribuind la cunoaşterea

calităţii acelei ape uzateNămol cantitatea de substanţe solide separate prin diferite procedee din

apele uzate însoţite de o cantitate mare de apă (umiditate)Prelucrarea nămolului prelucrarea nămolului prin diverse procedee pentru diminuarea

cantităţii de apă pe care o conţine, pentru a recupera substanţe utile sau pentru a-l condiţiona în vederea utilizării sale ca fertilizant în agricultură sau utilizarea în alte scopuri

Nămol depus pe platforme amenajate

nămol depus temporar pe platforme special amenajate

Compostare fermentarea nămolului separat din apele uzate în vederea utilizării sale ca fertilizant al solului în agricultură

Depozitare finală a nămolului

depunerea nămolului separat din apele uzate pe platforme special amenajate (de regulă orăşeneşti) în scopul depozitării sale pe termen nelimitat

Nămol incinerat nămol separat din apele uzate care este ars în vederea oxidării substanţelor organice şi a obţinerii de cenuşă cu volum mult diminuat

Locuitori conectaţi la canalizare

locuitori care evacuează apele uzate din gospodărie în canalizarea localităţii

Locuitori conectaţi la staţie de epurare primară/secundară/terţiară

locuitori care evacuează apele uzate din gospodărie într-un sistem de colectare (canalizare) care conduce aceste ape uzate într-o staţie de epurare mecanică (primară)/biologică (secundară)/ avansată (terţiară)

Alte sisteme de epurare a apelor uzate

alte tipuri de sisteme de epurare a apelor uzate (de exemplu sisteme individuale)

17

6. PROGRAMAREA ACTIVITĂŢILOR CERUTE PENTRU IMPLEMENTAREA

ANCHETEI STATISTICE PRIVIND COLECTAREA, PRELUCRAREA ŞI

FURNIZAREA INFORMAŢIILOR REFERITOARE LA APELE UZATE

Nr.

crt.Acţiuni întreprinse Responsabil Colaboratori

1. Elaborarea ghidului anchetatorului INS MM

2. Tipărirea chestionarelor INS

3. Definitivarea listei unităţilor ANAR MM

4. Stabilirea necesarului de anchetatori ANAR INS

5.Expedierea instrumentarului statistic

la unităţile teritoriale ANARANAR

6.Instruirea anchetatorilor la nivelul

unităţilor teritoriale ANARANAR INS

7. Definirea programelor informatice ANAR INS

8. Derularea operaţiilor în teren ANAR

9.Procesarea şi validarea datelor la

nivelul unităţilor teritoriale ANAR

unităţile teritoriale

ANAR

ANAR

INS

10. Transmiterea datelor la ANARunităţile teritoriale

ANAR

11. Prelucrarea datelor la nivel central ANAR INS

12.Validarea rezultatelor şi întocmirea

volumelor de date centralizateANAR, MM

13.Transmiterea datelor centralizate la

INSANAR

14.Transmiterea datelor centralizate la

EurostatINS

INS - Institutul Naţional de StatisticăANAR - Administraţia Naţională „Apele Române”MM - Ministerul Mediului

18